Aceasta este o intamplare adevarata, petrecuta in viata mea, acum ceva timp.Intr-o zi, un om mic a inceput sa faca lucruri mari si frumoase. Vorbea despre Dumnezeu ca nimeni altul, a adunat invatuturi ale Sfintilor Parinti si din Pateric si le spunea ca multi sa le vada si sa le inteleaga. Cat mai ales, apara dulcea credinta Dreptmaritoare Ortodoxa. Credea mult in ceea ce face, caci erau dedicate lui Dumnezeu Savaot, pe care il iubea. Se lupta mult si greu cu obstacole si ramanea acelasi om bun mereu. Mult mai adapa sufletele insetate, pentru a o lua din nou la drumul spre Hristos in indumnezeire. A adunat multime de oameni, de la crestini la inselati si pagani. Veneau si oameni rai, dar se lupta si cu aceia. Multi il ascultau si il sustineau. Caci ce crestin nu alearga repede spre cel ce vorbeste frumos si drept despre mantuire? Pana insa cand intr-o zi... omul mic cu suflet mare, a obosit. Tare a obosit. Atunci au venit sa dea un ajutor mincinos omului, cei care au fost biruiti de el mereu. Vrajmasii diavoli. Mult au mai planuit sa doboare sufletul acesta, caci frumos vorbea despre Dumnezeu si mult ajuta pe cei obositi. Acum era momentul. Neplacandu-le deloc ce facea el, i-au dat sa bea sufletului lui otrava lor, spunandu-i ca il va ajuta in oboseala lui. Omul sa otravit, si a inceput sa nu mai fie el, cel care a fost. A inceput sa alunge intai pe cei care aveau cea mai mare nevoie de el, pe pagani, pe inselatii care credeau ca mantuirea este in alta parte si sa razvratit impotriva lor. Parca nu-i mai iubea. Nu le mai vorbea despre Adevar, Viata si Calea Hristos Savaot, ci a inventat un hristos care nu iubea pe oricine. Apoi omului nostru mic cu suflet mare, continuand sa bea din otrava vrajmasilor, a inceput sa se ridice chiar si impotriva celor care ii erau copii de suflet, cu care a petrecut vreme multa si care il sustineau. Otravit, spunea despre ei ca sunt hoti, prosti si mincinosi, si ca el nu greseste si a inceput sa blesteme. Mult se bucurau vrajmasii. Atunci, ei tare sau mahnit, plecand suparati si ocarand pe omul nostru otravit. Mergeau fara sa ii cunoasca, pe langa ei, diavolii, spunandu-le cat de rau greseste omul acela. Ascultau pe vrajmasi cat de urat vorbesc despre omul acela si se indulceau cu spusele lor. Atat de urat vorbeau despre el, incat ii facea pe toti sa vorbeasca cu neiubire, cu neiertare, cu patimi rele si beau si ei din sticla de otrava a mincinosilor lor tovarasi de drum. Acestea toate, eu am auzit astazi vorbind langa mine, de unul singur, un cersetor. Mult placandu-le cum le vorbesc mincinosii prieteni, oamenii ce au fost de incredere langa omul mic cu suflet mare, tare se indulceau din otrava si cuvintele lor foarte rele. Le spuneau sa se adune ei sa continue ce a facut omul, caci vor reusi mult mai bine si altele mai mari ii minteau. Nu s-au departat insa bine, cand un batran, care hranea langa o fantana niste porumbei, cu grau si apa, si care stia cine sunt vrajmasii, ce rele fac si cum otravesc si cat de bun era omul mic cu suflet mare, si cum a obosit el, cat de porniti erau vrajmasii diavoli pe el si cum l-au otravit stia, si a inceput sa alerge in urma lor, strigandu-le tare adevarul.Striga batranul tare : fratilor gresiti amarnic. Aceia nu va sunt prieteni. Uitati Sfanta Scriptura spune :  cine da in voi cu piatra, dati in el cu painea; cine va da o palma, intoarcetii obrazul, si ne iarta noua greseslile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri, iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti; si Ioan Gura de Aur zice si mai mult decat atat; porunca noua avem sa ne iubim unii pe altii, si sa ne slujim unii altora cu iubire; sa ne ingaduim unii pe altii cu smerenie si blandete, sa ne iertam, mai zice Sfanta Scriptura; sa umblam in iubire, sa iubim precum Hristos ne-a iubit pe noi; fiindca ne-a fost dat sa putem; in iubire sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, ramaneti in iubire si ramaneti in Dumnezeu; nu va

temeti, desavarsitiva in iubire umbland dupa poruncile Lui; Mai striga batranul : nu va raciti iubirea, nu faceti fapte bune fara iubire pentru toti oamenii, ele sunt fariseisme, numai prin iubire veti cunoaste pe Dumnezeu, luati iubire si nimic nu va va lipsi, iubiti strainii, dusmanii, pe cei ce va fac rau si va osandesc si va omoara, caci iubirea nu face rau aproapelui; veniti la lupta rugaciunii; se roaga Apostolul Pavel sa prisosim; mai sus de cunostinta; nu iubiti ale lumii; tineti dreptarul acesta; dragostea mai presus de toate; puneti-va sufletele pentru omul acela bun; inmultiti iubirea. Feriti-va de aceia care sunt mincinosi si mergeti si impacativa cu cel ce va gresit si imbratisati-l si spunetii ca greseste si daca staruie, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si nadajduiti in Domnul Savaot. Ei au vrut sa se intoarca sa asculte glasul batranului, dar parca era glasul ce striga in pustie, si repede vrajmasii le mai dadea sa bea din otrava lor si ii indulceau cu vorbe de siretlicuri iscusite si aranjate de la inceput de ei. Si nu au ascultat pe batran. Facanduli-se rau de la otrava, au adormit si vrajmasii i-au tarat si i-au aruncat intr-o prapastie si ia pierdut. Au vrut sa alerge si la omul mic cu suflet mare sa il piarda si pe el in prapastie, dar l-au gasit treaz si plangand pentru ce a facut si s-au inspaimantat si au fugit degraba, caci cainta de pacate, sora cu iubirea, mult ia mai ars. Si se ruga omul nostru, cu lacrimi multe (am aflat apoi ca era monah) pentru mantuirea celorlalti si a lui si a luat de la el Dumnezeu darurile de care nu sa facut vrednic.