Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov Partener:

Universitatea Transilvania din Brașov Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Prelucrarea Lemnului și Designul Produselor din Lemn

Arh. Biborka BARTHA

Metode de valorificare a particularităţilor arhitecturii şi mobilierului vernacular în creaţia actuală din acest domeniu

Methodological approach of value-adding vernacular characteristics in the process of contemporary architectural and furniture design

Conducător ştiinţific Prof.dr.ing. Marina CIONCA

BRAȘOV, 2015

ii

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV

BRAȘOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525 RECTORAT

D-lui (D-nei) …………………………………………………………………………………………………..

COMPONENȚA Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universității “Transilvania” din Brașov Nr. 7539 din 02.10.2015

PREŞEDINTE: Prof.univ.dr.ing. Mihai ISPAS DECAN – Facultatea de Ingineria Lemnului Universitatea Transilvania din Brașov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ.dr.ing. Marina CIONCA Universitatea Transilvania din Brașov

REFERENŢI: Prof.univ.dr.docent Thomas GRONEGGER New Design University St. Pölten, Austria

Prof.univ.dr. Marius MARCU LAPADAT Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București Prof.univ.dr. Maria Cristina TIMAR Universitatea Transilvania din Brașov

Data, ora și locul susținerii publice a tezei de doctorat: 15.12.2015, ora 1200, sala L III 3.

Eventualele aprecieri sau observații asupra conținutului lucrării vă rugăm să le transmiteți în timp util, pe adresa bartha.biborka@unitbv.ro.

Totodată vă invităm să luați parte la ședința publică de susținere a tezei de doctorat.

Vă mulțumim.

[iii]

MULȚUMIRI

În primul rând doresc să mulțumesc colectivului de cadre didactice de la Facultatea de Ingineria Lemnului, departamentul PLDPL pentru sprijinul acordat în cei trei ani de cercetare doctorală. Doresc să mulțumesc în mod special doamnei prof. dr. chim. Cristina Timar și doamnei conf. dr. ing. Lidia Gurău pentru sfaturile și încurajările pertinente adresate în calitate de membri în comisia de îndrumare. Doresc să îmi exprim recunoștința față de domnul decan prof. dr. ing. Mihai Ispas pentru suportul moral și pentru încrederea acordată în cei trei ani de cercetare. De asemenea, doresc să îmi exprim recunoștința față de domnul șef lucr. Dr. ing. Alin Olărescu pentru răbdarea și înțegerea de care a dat dovadă pe parcursul realizării tezei. Nu în ultimul rând doresc să mulțumesc coordonatorului științific prof. dr. ing. Marina Cionca, căreia îi datorez deosebită recunoștință pentru profesionalismul și suportul moral de care a dat dovadă. Doresc să mulțumesc în mod deosebit familiei mele pentru tot sprijinul acordat pe parcursul celor trei ani de studii doctorale. Cercetările efectuate în cadrul tezei de doctorat au fost finanțate prin proiectul POSDRU/ 159/1.5/S/134378.

[iv]

C U P R I N S

Teză Rez.

LISTA TERMENILOR SPECIFICI vii viii LISTA FIGURILOR viii ix INTRODUCERE 1 1 CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR 3 2

1.1. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI ARHITECTURII VERNACULARE 4 2 1.2. GENEZA ȘI DEFINIREA CONCEPTELOR VERNACULARE 7 3 1.3. ARHITECTURA IDENTITARĂ 12 4 1.4. SUSTENABILITATEA CREAȚIEI CONTEMPORANE ÎN SPIRIT VERNACULAR 23 4

1.5. STRUCTURI ȘI MATERIALE TRADIȚIONALE FRECVENT UTILIZATE 1.5.1. Structuri tradiționale din lemn pentru arhitectură și mobilier 24 4 1.5.2. Specii de lemn din România și proprietățile lor 28 6 1.6. CONCLUZII 49 8 CAPITOLUL 2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII 51 8

CAPITOLUL 3. CERCETĂRI TEORETICE 53 10 3.1. PROPUNERI DE NOI INSTRUMENTE ȘI METODE DE ANALIZĂ ȘI EVALUARE A UNOR TIPOLOGII RURALE 53 10 3.2. TIPOLOGII ȘI SPECIFICITĂȚI STRUCTURALE TRADIȚIONALE 60 15

3.2.1. Tipologii structurale tradiţionale la construcţii şi mobilier 62 16 3.2.2. Specificități structurale zonale 75 17

3.3. RAȚIUNILE UTILIZĂRII UNOR SPECII DE LEMN PENTRU ELEMENTELE DE CONSTRUCȚIE ȘI MOBILIER ÎN ZONELE CERCETATE 84 18 3.4. SINTEZE ȘI INTERPRETĂRI 93 20

3.4.1. Factori determinanţi 96 21 3.4.2. Evoluţia planimetrică şi componentele locuinţei vernaculare 96 21

3.4.2.1. Exteriorul casei vernaculare 96 21 3.4.2.2. Pridvorul 101 22 3.4.2.3. Structura acoperişului 102 22 3.4.2.4. Interiorul casei 102 22 3.4.2.5. Materiale şi tehnici de construcţie 104 23

3.4.3. Mobilierul spaţiului vernacular 105 24 3.4.3.1. Elemente fixe: vatra, soba oarbă, soba cu plită 105 24

3.4.3.2. Elemente mobile: pat, masă, scaun, cuier, blidar, armăroaie, lăzi, dulap-masă 106 24 3.4.3.3. Alte elemente de interior 111 24

3.4.4. Ornamentica spaţiului vernacular 113 25 3.4.4.1. Ornamentica arhitecturală 114 25 3.4.4.2. Ornamentica spaţiului interior 118 25 3.5. CONCLUZII 122 28 CAPITOLUL 4. CERCETĂRI EXPERIMENTALE 124 29

4.1. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA ARHITECTURA VERNACULARĂ ÎN CONTEXTUL EUROPEAN 124 29 4.1.1. Spania centrală: Provincia Soria 126 30 4.1.2. Grecia: Comuna Florina 129 31 4.1.3. Elveţia: Satul Vrin 133 32 4.1.4. Austria: Comuna Rekawinkel 138 33 4.1.5. Ungaria: Regiunile de nord-est şi nord-vest 142 34 4.1.6. Turcia: Diyarbakir şi regiunea de nord-est 146 35 4.1.7. Cipru: Nicosia şi regiunea centrală 149 36 4.1.8. Concluzii cu privire la specificul vernacular european: principii de organizare, utilizare și mobilare 152 37

4.2. CERCETĂRI ASUPRA UNOR CARACTERISTICI SPECIFICE ZONALE ALE ARHITECTURII VERNACULARE ROMÂNEȘTI 153 38

4.2.1. Zona Brașov: Comuna Fundata 154 39 4.2.2. Zona Sibiu: Comuna Rășinari 162 44 4.2.3. Zona Covasna: Comuna Cernatu 172 49

[v]

4.2.4. Zona Argeș: Satul Stroești 179 54 4.2.5. Concluzii cu privire la specificul vernacular românesc: principii de organizare, utilizare, și mobilare 186 59

4.3. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA INFLUENȚELE CONTEXTULUI CONTEMPORAN ASUPRA ARHITECTURII VERNACULARE 189 60 4.3.1. Situația Europeană 189 60

4.3.2. Situația în România 200 64 4.4. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA MODELE NEO-VERNACULARE 205 66

4.4.1. Neo-vernacularul european 205 66 4.4.1.1. Marea Britanie – Norfolk și Essex 206 66

4.4.1.2. Elveţia - Lignieres, Albinen, Mase şi Vrin 209 67 4.4.1.3. Austria - Innnsbruck şi Rekawinkel 214 67 4.4.1.4. Ungaria - Regiunea de nord-vest 217 67 4.4.2. Neo-vernacularul românesc 220 77

4.4.2.1. Clişee pseudo-folclorice 222 4.4.2.2. Patrimoniul construit din Transilvania 223 4.4.2.3. Patrimoniul Deltei Dunării 223 4.4.2.4. Un model sustenabil 224

4.5. INTERPRETAREA ȘI INTEGRAREA METODELOR DE VALORIFICARE A CONCEPTELOR VERNACULARE EUROPENE ÎN CONTEXTUL NAȚIONAL

4.5.1. Sinteza formelor de manifestare a arhitecturii vernaculare Europene 229 81 4.5.2. Valorificarea conceptelor vernaculare în contextul creaţiei actuale 231 81

4.6. CONCLUZII 236 82

CAPITOLUL 5. VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII. METODOLOGIE DE PROIECTARE ARHITECTURALĂ ȘI DE MOBILIER ÎN SPIRIT VERNACULAR

5.1. PERSPECTIVE ALE VALORIFICĂRII VERNACULARULUI 237 84 5.1.1. Prezentarea unor strategii actuale viabile la nivel European 237 84 5.1.2. Prezentarea unor strategii actuale viabile la nivel naţional 238 84 5.1.3. Contribuţii personale la configurarea unei strategii de perspectivă în vederea valorificării vernacularului şi integrării acestuia în procesul contemporan de creaţie 239 84

5.2. METODOLOGIE DE VALORIFICARE A CONCEPTELOR VERNACULARE ÎN CREAŢIA CONTEMPORANĂ 241 85 5.3. APLICAREA PRODUCTIVĂ A METODOLOGIEI PROPUSE. PROIECTE ORIGINALE DE MOBILIER ȘI ARHITECTURĂ CU VALENTE IDENTITARE 5.3.1. Scaunul şi băncuţa Strugurel 247 92 5.3.2. Măsuţa şi comoda cu două uși Metamorphosis 252 99 5.3.3. Utilizarea unor arhetipuri 254 99 5.4. CONCLUZII 255 99

CAPITOLUL 6. CONCLUZII FINALE 255 99

6.1. CONCLUZII 255 99 6.2. CONTRIBUȚII PERSONALE 257 102 6.3. DISEMINAREA REZULTATELOR 257 102 6.4. DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE 260 103 BIBLIOGRAFIE 261 104 SCURT REZUMAT 108 CURRICULUM-VITAE 109

[vi]

T A B L E O F C O N T E N T S

Teză Rez.

GLOSSARY vii viii LIST OF FIGURES viii ix INTRODUCTION 1 1 CHAPTER 1. RESEARCH BACKGROUND 3 2

1.1. SHORT HISTORY OF THE EVOLUTION OF VERNACULAR ARCHITECTURE 4 2 1.2. GENESIS AND DEFINITION OF VERNACULAR CONCEPTS 7 3 1.3. ARCHITECTURE AS IDENTITY 12 4 1.4. SUSTAINABILITY OF CONTEMPORARY DESIGN IN NEO-VERNACULAR SPIRIT 23 4

1.5. FREQUENTLY UTILISED TRADITIONAL STRUCTURES AND MATERIALS 1.5.1. Traditional wooden structures regarding architecture and furniture 24 4 1.5.2. Romanian wooden species and their properties 28 6 1.6. CONCLUSIONS 49 8 CHAPTER 2. AIM AND OBJECTIVES OF THE RESEARCH 51 8

CHAPTER 3. THEORETICAL RESEARCH 53 10 3.1. PROPOSAL OF NEW INSTRUMENTS AND METHODS OF ANALYSIS AND EVALUATION OF RURAL TYPOLOGIES 53 10 3.2. TRADITIONAL STRUCTURAL TYPOLOGIES 60 15

3.2.1. Structural typologies regarding vernacular architecture and furniture 62 16 3.2.2. Local structural elements 75 17

3.3. WOOD UTILISATON PATTERNS REGARDING CONSTRUCTION AND FURNITURE ITEMS OF THE RESEARCH AREAS 84 18 3.4. SYNTHESIS AND DISCUSSION 93 20

3.4.1. Determining factors 96 21 3.4.2. Evolution and components of the vernacular house 96 21

3.4.2.1. The exterior of the vernacular house 96 22 3.4.2.2. The porch 101 22 3.4.2.3. The structure of the roof 102 22 3.4.2.4. The interior of the house 102 22 3.4.2.5. Materials and construction techiques 104 23

3.4.3. The furniture of the vernacular house 105 24 3.4.3.1. Fixed elements: the stove and the oven 105 24

3.4.3.2. Mobile elements: bed, table, chair, chests, crates 106 24 3.4.3.3. Other furnishing items 111 24

3.4.4. Ornamentation of the vernacular house 113 25 3.4.4.1. Architectural ornaments 114 25 3.4.4.2. Ornaments of the interior space 118 25 3.5. CONCLUSIONS 122 28 CHAPTER 4. EXPERIMENTAL RESEARCH 124 29

4.1. RESEARCH REGARDING VERNACULAR ARCHITECTURE IN A EUROPEN CONTEXT 124 29 4.1.1. Central Spain: Soria Province 126 30 4.1.2. Grece: town of Florina 129 31 4.1.3. Switzerland: village of Vrin 133 32 4.1.4. Austria: town of Rekawinkel 138 33 4.1.5. Hungary: north-east and north-west regions 142 34 4.1.6. Turkey: Diyarbakir and the north-east region 146 35 4.1.7. Cyprus: Nicosia and the central region 149 36 4.1.8. Conclusions regarding European vernacular characteristics: utilisation and furnishing patterns 152 37

4.2. RESEARCH REGRADING CHARACTERISTIC ELEMENTS OF LOCAL ROMANIAN VERNACULAR ARCHITECTURE 153 38

4.2.1. Brașov County: village of Fundata 154 39 4.2.2. Sibiu County: village of Rășinari 162 44 4.2.3. Covasna County: village of Cernatu 172 49

[vii]

4.2.4. Argeș County: village of Stroești 179 54 4.2.5. Conclusions regarding Romanian vernacular characteristics: utilisation and furnishing patterns 186 59

4.3. RESEARCH REGARDING THE IMPACT OF CONTEMPORARY CONTEXT UPON VERNACULAR ARCHITECTURE 189 60 4.3.1. The European context 189 60

4.3.2. The Romanian context 200 64 4.4. RESEARCH REGARDING NEO-VERNACULAR MODELS 205 66

4.4.1. European neo-vernacular 205 66 4.4.1.1. Great Britain – Norfolk and Essex 206 66

4.4.1.2. Switzerland - Lignieres, Albinen, Mase and Vrin 209 67 4.4.1.3. Austria - Innnsbruck and Rekawinkel 214 67 4.4.1.4. Hungary – North-west region 217 67 4.4.2. Romanian neo-vernacular 220 77

4.4.2.1. Pseudo-folkloric cliché 222 4.4.2.2. Built heritage of Transilvania 223 4.4.2.3. Heritage of the Danube Delta 223 4.4.2.4. A sustainable model 224

4.5. METHODS OF INTERPRETATION AND INTEGRATION OF EUROPEAN VERNACULAR CONCEPTS INTO THE ROMANIAN CONTEXT

4.5.1. Synthesis regarding forms of manifestation of european vernacular 229 81 4.5.2. Development of vernacular concepts in contemporary design 231 81

4.6. CONCLUSIONS 236 82

CHAPTER 5. RESEARCH RESULTS. STEPS FOR VALUE-ADDING CONTEMPORARY ARCHITECTURE AND FURNITURE DESIGN IN VERNACULAR SPIRIT

5.1. A VALUE-ADDING APPROACH TOWARDS THE VERNACULAR 237 84 5.1.1. Viable strategies on a European level 237 84 5.1.2. Viable strategies on a national level 238 84 5.1.3. Contributions for a vialble strategy regarding the integration of vernacular concepts into the contemporary design process 239 84

5.2. VERNACULAR APPROACH TOWARDS VALUE-ADDING CONTEMPORARY DESIGN 241 85 5.3. APPLICATION OF THE PROPOSED METHODOLOGY. FURNITURE AND ARCHITECTURE PROJECTS 5.3.1. Strugurel chair and bench 247 92 5.3.2. Metamorphosis table and cabinet 252 5.3.3. Utilisation of archetypes 254 5.4. CONCLUSIONS 255 99

CHAPTER 6. CONCLUSIONS 255 99

6.1. FINAL CONCLUSIONS 255 99 6.2. CONTRIBUTIONS 257 102 6.3. DISSEMINATION OF THE RESULTS 257 102 6.4. DIRECTIONS FOR FUTURE RESEARCH 260 103 REFERENCES 261 104 ABSTRACT 108 CURRICULUM-VITAE 109

[viii]

LISTA TERMENILOR SPECIFICI Arhitectură vernaculară – Definește arhitectura urbană și rurală, fără arhitect și se referă la construcţii realizate de persoane a căror activitate principală nu este din domeniul construcţiilor. Se bazează pe o cunoaştere empirică a materialelor, cunoştinţe care sunt transmise din gerenaţie în generaţie, pe cale orală (Rudofsky 1964). Arhitectură neo-vernaculară – Definește procesul de proiectare contemporan în spirit vernacular, procesul de creație focusând pe interpretarea conceptelor vernaculare și integrarea acestora în contextul actual. Arhitectură tradițională – Desemnează construcţiile ridicate de meşteri, de oameni specializaţi în construcţii, şi care nu vor fi utilizatorii acestora (Pănoiu 1977). Arhitectură populară – Reprezintă o formă de manifestare a arhitecturii tradiţionale dar aplicată doar în mediul rural. Arhitectură locală – Presupune o modalitate de edificare ce integrează potenţialul locului cu o serie de caracteristici naturale, deja existente. Arhitectură participativă - Reprezintă fenomenul modelării spaţiului pentru împlinirea nevoilor grupurilor umane, împreună cu acestea. Holistic - Investigarea conceptului ca un întreg şi pe mai multe planuri; în cazul analizei arhitecturale, cercetarea se poate desfăşura pe mai multe planuri (social, cultural, istoric, economic, etc) acestea cumulat oferind o viziune de ansamblu. Ruralism - Proces de sistematizare a spaţiului rural, ce corespunde cât mai potrivit vieţuirii populaţiei, organizarea sa ca actor de producţie (Lascu 2011, Stănculescu 1987). Peisaj cultural - O arie geografică ce include resurse culturale dar şi naturale, împreună cu fauna sălbatică sau domestică aferentă, fiind asociat cu un eveniment istoric, activitate, persoană, sau alte valori culturale ori estetice (Rapoport 1969). Sustenabilitate – Abordare conştientă din punct de vedere energetic şi ecologic a proiectării mediului construit. Dezvolatare durabilă - Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi (Raportul Brundtland). Design contemporan – Proces de creaţie care se raportează la prezent, reflectă modul de viaţă şi convingerile definitorii ale societăţii. Valorificare - A selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii și adaptarea acestora la contextul actual (DEX 2000). Patrimoniul Cultural Naţional - reprezintă ansamblul resurselor moştenite, identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, şi care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; patrimoniul cultural naţional cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani şi naturali, de-a lungul timpului (sursă pagină web Ministerul Culturii).

[ix]

LISTA FIGURILOR Fig. 1.1. Etape de lucru preconizate Fig. 1.2. Schiţe ale unor case vernaculare (Dumbrava Sibiului, 2010) Fig. 1.3. Tipuri de structuri şi îmbinări în lemn Fig. 1.4. Abordarea critică a vernacularului Fig. 1.5. Diagrama detaliilor de îmbinare în cazul pereților alcătuiți din bârne de lemn Fig. 1.6. Diagrama detaliilor de îmbinare între diferite componente ale locuinței Fig. 1.7. Diagrama detaliilor de îmbinare la mobilier

Fig 2.1. Obiectivele și activitățile cercetării Fig 3.1. Fișă de analiză a locuinței vernaculare în context național Fig 3.2. Fișă de analiză a locuinței vernaculare în context european Fig 3.3. Fișă de analiză a rațiunilor de utilizare a materialului lemnos în context național Fig 3.4. Fișă de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești Fig 3.5. Fișă de analiză a contextului local/zonal economic Fig 3.6. Fișă de analiză a gospodăriei vernaculare din zona investigată Fig 3.7. Exemplu de sinteză model cu privire la caracteristici vernaculare zonale românești Fig 3.8. Grafic în stea Fig 3.9. Diagramă zonal-temporală a unor caracteristici arhitecturale Fig 3.10. Diagrama structurilor tradiționale specifice românești Fig. 3.11. Diagrama utilizării speciilor de lemn în zonele geografice de interes ale țării (zonele în care urmează a fi realizate cercetări de teren ) Fig. 3.12. Diagrama utilizării speciilor de lemn, cu gabarite uzuale destinate elementelor de construcție și de mobilier Fig. 3.13. Utilizarea graficului statistic în stea Fig. 3.14. Grafice în stea specifice unităților de locuire împreună cu caracteristicile aferente Fig. 3.15. Faţada principală și elementele constructive specifice unei locuințe vernaculare Fig. 3.16. Detaliu de îmbinare la coama acoperişului: căpriori, pană , cleşti, pop Fig. 3.17. Organizarea spaţiului interior vernacular Fig. 3.18. Diagrama distribuției materialelor și structurilor vernaculare Fig. 3.19. Cuptorul de pâine, vatră de foc, sobe oarbe, cuptor cu cahle de ceramică Fig. 3.20. Masă (a), laviţă (b), scaun (c), cornurar (d), pat (e), păcel (f), armăroaie şi blidar (g), cuier (h), cuptor (i) Fig. 3.21. Tipologii ale ornamentelor de faţadă a locuinţelor vernaculare Fig. 3.22. Ornamente de joncţiune, tipologii de ciucuri, pălimare, stâlpi (după Olărescu 2012) Fig. 3.23. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Argeșului Fig. 3.24. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Sibiului Fig. 3.25. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Vâlcei Fig. 3.26. Diagrama de sinteză a tipologiilor ornamenticii vernaculare specifice mobilierului din zonele precizate Fig. 3.27. Diagrama de sinteză a tipologiilor ornamenticii vernaculare specifice arhitecturii și mobilierului din zonele precizate Fig. 4.1. Caracteristici vernaculare specifice provinciei Soria: Spania centrală (sursă imagini: Jose 2010) Fig. 4.2. Caracteristici vernaculare specifice localității Florina: Nord-estul Greciei (sursă imagini: Oikonomou 2011) Fig. 4.3. Caracteristici vernaculare specifice satului Vrin: Alpii Elvețieni (sursă imagini: Caminada 2010) Fig. 4.4. Caracteristici vernaculare specifice comunei Rekawinkel: Austria Inferioară Fig. 4.5. Caracteristici vernaculare specifice regiunilor Holloko, Baranya – Ungaria de est Fig. 4.6. Caracteristici vernaculare specifice regiunii de nord-est și Diyarbakir – Turcia (sursă imagini: Baran 2011, Nilhan 2007) Fig. 4.7. Caracteristici vernaculare specifice regiunii Nicosiei – Cipru (sursă imagini: Ozgur 2007, Pulhan 2006) Fig. 4.8. Tipologia locuinţei vernaculare europene Fig. 4.9. Comuna Fundata, judeţul Braşov, Studiu de caz 1: date generale, fond construit, locuință

[x]

Fig. 4.10. Comuna Fundata, judeţul Braşov, Studiu de caz 1: planul localității, industria și comerțul, economia Fig. 4.11. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 1. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.12. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 2. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.13. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 3. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.14. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Studiu de caz 2: date generale, fond construit, locuință Fig. 4.15. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu. Studiu de caz 2: planul localității, industria și comerțul, economia Fig. 4.16. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 4. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.17. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 5. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.18. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 6. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.19. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Studiu de caz 3: date generale, fond construit, locuință Fig. 4.20. Comuna Cernat, judeţul Covasna. Studiu de caz 3: planul localității, industria și comerțul, economia Fig. 4.21. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 7. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.22. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 8. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.23. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 9. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.24. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Studiu de caz 4: date generale, fond construit, locuință Fig. 4.25. Satul Stroeşti, judeţul Argeş. Studiu de caz 4: planul localității, industria și comerțul, economia Fig. 4.26. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 10. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.27. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 11. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.28. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 12. Diagrama tipologiilor vernaculare Fig. 4.29. Caracteristici vernaculare specifice ale celor patru localități analizate: tipologie sat, utilități, populație, gospodăria, casa, anexele gospodărești, mobilierul Fig. 4.30. Efectele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare europene Fig. 4.31. Efectele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare europene – starea actuală Fig. 4.32. Evoluţia orientării şi a relaţiei cu strada a locuinţelor din mediul rural românesc Fig. 4.33. Locuinţă (Cedar House), Norfolk, Anglia – perspective, detalii de construcţie (McLeod 2010) Fig. 4.34. Locuinţe rurale prefabricate (R House), Isle of Skye, Anglia (www.ruralhouse.co.uk) Fig. 4.35. Intervenţie contemporană în Lignières, Elveţia (Jodidio 2014) Fig. 4.36. Intervenţii contemporane în Albinen şi Mase, Elveţia (Jodidio 2014) Fig. 4.37. Intervenţii contemporane în Vrin, Elveţia (Jodidio 2014) Fig. 4.38. Ansamblu de locuinţe în Innsbruck, Austria (www.nextroom.at/building.php) Fig. 4.39. Locuinţă contemporană din Rekawinkel, Austria Fig. 4.40. Locuinţă contemporană din apropierea Budapestei, Ungaria (www.epiteszforum.hu, www.hgv.hu) Fig. 4.41. Locuinţă contemporană din regiunea Veszprem, Ungaria (www.hna-design.hu/) Fig. 4.42. Două proiecte de restaurant din Lipscani-Bucureşti, Corvin Cristian (www.corvincristian.ro) Fig. 4.43. Restaurarea patrimoniului săsesc din Transilvania, Jan Hulsemann (Hulsemann 2014) Fig. 4.44. Propunere de locuinţă în Delta Dunării, Karoly Nemes (www.arhitext.ro) Fig. 4.45. Locuinţă din lemn în judeţul Bacău, Pierre Bortnowski și Biborka Bartha (www.prispa.org) Fig. 4.46. Valorificarea conceptelor vernaculare în creația contemporană Fig. 5.1. Principale direcţii de acţiune Fig. 5.2. Etapele metodologiei de valorificare a conceptelor vernaculare Fig. 5.3. Organizarea sistematică a etapelor din Ciclul II (aplicativ) al Metodologiei propuse. Arhitectură Fig. 5.4. Organizarea sistematică a etapelor din Ciclul II (aplicativ) al Metodologiei propuse. Mobilier Fig. 5.5. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la context Fig. 5.6. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la volumetrie Fig. 5.7. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la formă Fig. 5.8. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la materiale Fig. 5.9. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la spațiul interior Fig. 5.10. Metodologie de valorificare a conceptelor vernaculare în cazul scaunului Strugurel Fig. 5.11. Componentele mobilierului de ședere proiectat Fig. 5.12. Scaunul Strugurel Fig. 5.13. Metodologie de valorificare a conceptelor vernaculare în cazul măsuței Metamorphosis Fig. 5.14. Măsuța Metamorphosis Fig. 5.15. Simulare 3D a măsuței și posibilitățile de asamblare a modulelor Fig. 5.16. Metodologie de valorificare a conceptelor vernaculare în cazullocuinței Prispa Fig. 5.17. Plan, secțiune și perspective ale proiectului participant la concursul internaţional „Solar Decathlon Europe 2012”, organizat la Madrid (locuința Prispa)

[xi]

LISTA TABELELOR Tabelul 1.1. Caracteristicile macroscopice ale speciilor analizate (după Stănescu 1979) Tabelul 1.2. Caracteristicile microscopice ale speciilor analizate (după Stănescu 1979) Tabelul 3.1. Tipologii de îmbinări la construcții și mobilier (după Lăzărescu 2010, Cismaru 2003) Tabelul 3.2. Proprietăți ale speciilor de lemn utilizate în mod frecvent la construcții și mobilierul vernacular (sursă: www.wood-database.com și Holzatlas) Tabelul 3.3. Rațiuni de utilizare a speciilor de lemn frecvent utilizate (după Lăzărescu 2010, Olărescu 2012)

*Doresc să menționez că figurile unde nu este specificată sursa sunt realizate de autoare.

- 1 -

METODE DE VALORIFICARE A PARTICULARITĂŢILOR ARHITECTURII ŞI MOBILIERULUI VERNACULAR ÎN CREAŢIA ACTUALĂ DIN ACEST DOMENIU INTRODUCERE Termenul „vernacular” îşi are originile din limba latină („vernaculus”) însemnând incintă destinată sclavilor, în spatele grădinii stăpânului. Această terminologie a început să fie folosită doar la sfârşitul secolului XX ca răspuns la contextul epocii. În arhitectură, cuvântul „vernacular” desemnează construcţiile populare, acestea având ca autor o persoană care nu are experienţă în domeniul arhitecturii, în schimb se bazează pe o cunoaştere empirică şi experimentală (dobândită în timp) a materialelor. Aceste cunoştinţe s-au transmis între generaţii pe cale orală.

În condiţiile urbanizării necontrolate, dezvoltate fără a ţine cont de structura originară rurală, au apărut o serie de riscuri în ceea ce priveşte menţinerea identităţii satelor româneşti. Numărul meşterilor populari este în continuă scădere, nevoile beneficiarilor sunt din ce în ce mai complexe, arhitectul riscă să devină doar o marionetă în procesul de proiectare și edificare, autorităţile locale sunt deseori prea permisive: toate acestea subliniază nevoia apariţiei unui curent neo-vernacular.

Lucrarea de față își propune să ofere conform celor prezentate în figura 1.1, cercetări cu privire la

arhitectura vernaculară în context european și național, cercetări cu privire la modele neo-vernaculare în scopul valorificării rezultatelor, ce vor sta la baza unei metodologii de interpretare și integrare a specificului vernacular în creația actuală din acest domeniu.

Fig. 1.1. Etape de lucru preconizate

- 2 -

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

“Peisajul cultural este definit ca o arie geografică ce include resurse culturale dar şi naturale, împreună cu fauna sălbatică sau domestică aferentă, fiind asociat cu un eveniment istoric, activitate, persoană, sau alte valori culturale ori estetice.” (Rapoport A., House form and culture, New Jersey, USA, 1969)

Fig. 1.2. Schiţe ale unor case vernaculare (Dumbrava Sibiului, 2010) În vederea cercetării stadiului actual s-au investigat surse bibliografice și articole științifice aparținând unor autori de influență în domeniu. Astfel în cele ce urmează se vor aborda următoarele componente/elemente care aparțin diferitelor categorii unde a fost necesară cunoașterea stadiului actual al cercetărilor.

Înscrierea armonioasă şi organică în contextul mediului natural reprezintă caracterul primordial al locuirii şi locuinţei populare (fig. 1.2) , acest aspect fiind regăsit şi la nivelul vocabularului specific arhitectural-structural, care are clare trimiteri biomorfe, foarte expresive: tălpile casei sunt denumite urşi ce sprijină pe călcâie de piatră; pereţii de bârne se încheie la capete cu căţei; capetele fruntarelor sunt caii; elementele de structură specifice şarpantei au o serie de denumiri de animale – căprior, capră (cleşte); măgar (coamă); ciocârlani şi cocoşi (pe creasta acoperişului); cuc (în vârful foişorului); şindrila fasonată după diverse modele (bot de raţă, coadă de rândunică, fagure de albină, solz de peşte); broaşte (la uşă); ochi (la fereastră). Aceste denumiri reflectă conceptele vieţii şi ale naturii, în acest context holistic al universului, locuinţa ocupând un rol central (axis mundi) (Pănoiu 1977). 1.1. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI ARHITECTURII VERNACULARE Apariția construcțiilor pe structură formată din schelet din grinzi de lemn se poate data în jurul anului 200 î.Hr. Primele structuri erau foarte simple, fiind formate din crengi sau/și tije subțiri din lemn asociate prin împletire (Lăzărescu 2010) sau prin alte îmbinări unor trunchiuri de dimensiuni mai mari (fig. 1.3).

Fig. 1.3. Tipuri de structuri şi îmbinări în lemn

- 3 -

Pe teritoriul țării noastre, forma construcțiilor vernaculare era simplă, ele putând fi de tipul semibordeiului (cu o parte îngropată sub pământ, iar partea superioară alcătuită din bârne de lemn), sau de tipul colibei (formate din bârne și acoperite cu împletitură de nuiele lipite cu pâmânt argilos).

Sistemul structural pe schelet portant din lemn (stâlpi și grinzi), cu elemente de închidere formate din împletituri de nuiele și lipitură de pământ galben, a fost prezent pe teritoriul țării din neolitic până la mijlocul secolului XX. Modificările în ceea ce privește acest sistem constructiv s-au putut observa la nivelul panourilor din împletitură de nuiele, materialele de umplutură care au prezentat o alternativă în locul nuielelor fiind următoarele: șipcile de lemn cu lipitură de pământ (șipci bătute la 45º), sau cărămida (Lăzărescu 2010). Aceste sisteme la rândul lor s-au diversificat, ajungându-se la varianta construcţiilor cu bârne orizontale sprijinite pe temelii de piatră. Din punct de vedere structural, aceste construcții erau alcătuite din pari rotunzi încastrați în sol, asigurând nedeformabilitatea construcției. 1.2. GENEZA ȘI DEFINIREA CONCEPTELOR VERNACULARE

Ideea unei metode de construcţie inspirate din spaţiul, resursele locale, posibilităţile tehnologice şi condiţiile specifice caracteristice locului; crearea unei legături puternice între comunitate şi arhitect, pot fi considerate două atitudini inspirate din modul de gândire vernacular (Caminada 1, 2010). S-au investigat și aspecte legate de conceptele sociale, culturale, arhitecturale ce se înrudesc cu gândirea vernaculară precum: holisticul, identitatea locală, comunitatea rurală, arhitectura locală, arhitectura participativă, construcția sustenabilă, dezvoltarea durabilă, designul contemporan, ruralismul.

Arhitectura vernaculară reprezintă o serie de valori pe mai multe planuri: istoric, estetic, social și cultural, fiind o reflecție directă a talentului utilizatorului și a tehnicilor de construcție. Totuşi, în ceea ce priveşte protecţia patrimoniului vernacular, cercetările şi studiile relevante sunt extrem de reduse la număr. În acest sens s-au făcut investigații cu privire la evoluția conceptului sau fenomenului arhitectural vernacular prin prisma activității unor personalități de reper în acest domeniu precum: Christopher Alexander1, Hassan Fathy2 , Kenneth Frampton3, Paul Oliver4, Dell Upton5, Bernard Rudofsky și Amos Rapoport.

Fig. 1.4. Abordarea critică a vernacularului

În concluzie, putem constata că la mijlocul secolului XX, preocupările privind formele de manifestare

ale arhitecturii vernaculare, respectiv conceptul de vernacular, au crescut şi au devenit treptat parte din ariile de interes în domeniul cercetării teoretice în arhitectură (fig. 1.4). Percepţiile diferite ale specialiştilor prezentate mai sus contribuie la o îmbogăţire a sensului acestui concept (Rudofsky 1964, Rapoport 1969) aproape inexistent în cercetările teoretice până în anii 1960. 1 Arhitect, născut în 1936, la Viena. A fost autorul multor studii teoretice despre design, susţinând că utilizatorul cunoaște mai bine construcția decât arhitectul, îndemnând astfel și oamenii din afara domeniului arhitectural să participe activ în procesul creativ al proiectării și construcției. În sprijinul acestui proces, a dezvoltat un limbaj tipizat sau cu caracter de model (pattern language) la nivelul formei, scării și limbajului arhitectural. 2 Arhitect de origine egipteană (1900-1989), născut în Alexandria. Este responsabil pentru conceperea și introducerea unor tehnologii de construcție ce se pretează condițiilor climatice specifice Egiptului, prin reintroducerea utilizării cărămidei arse ca material de construcție și promovarea spațial-funcțională tradițională la nivelul construcțiilor. 3 Arhitect britanic, născut în 1930. Este responsabil pentru introducerea conceptului regionalismului critic ca o modalitate prin care să confere o valență locală, identitară limbajului monoton și internațional al modernismului. 4 Istoric de arhitectură englez, născut în 1927 în Nottingham. A fost cercetător la Institutul de Dezvolatre Sustenabilă din Oxford și este membru onorific RIBA (Royal Institute of British Architects). 5 Istoric de arhitectură, în prezent este șeful departamentul de Istorie a Artei în cadrul Universității din California, Los Angeles.

- 4 -

1.3. ARHITECTURA IDENTITARĂ

Stilul neoromânesc este unul dintre cele mai originale curente, ordine arhitecturale care au apărut în Europa. La nivel naţional în acea perioadă s-a dorit creearea un stil care să reflecte gloria trecutului (Mandache 2009). Acest stil este caracterizat de un amalgam de elemente răsăritene bizantine, motive arhitecturale şi tradiționale specifice locale, de artă otomană şi chiar teme de renaştere italiană târzie. Stilul a început să apară în secolul XX-lea și a ajuns la apogeu în perioada interbelică, încheindu-se brusc, după venirea la putere a comunismului în România, în 1948. Aspectul tipic al unei construcţii în stil neoromânesc presupune elementele arhitecturale bizantine (de exemplu, arcada scurtă, coloanele mici şi groase, etc.) şi aspect masiv (Mandache 2009).

În cadrul acestui capitol sunt prezentați personalități de impact în evoluția fenomenului arhitectural identitar, cuprinzând perioada sfârșitului de secol XIX până în prezent. Acești arhitecți de reper sunt: Ion Mincu, Cristofi Cerchez (Marinache 2012), Károly Kós și Imre Makovecz. 1.4. SUSTENABILITATEA CREAȚIEI CONTEMPORANE ÎN SPIRIT VERNACULAR A reinterpreta conceptele vernaculare nu presupune crearea unui nou stil de arhitectură, căci un stil în noţiunea sa obişnuită reprezintă totalitatea elementelor constructive ori estetice, care provin dintr-o tendinţă colectivă a unei epoci, iar în contextul contemporan, ultimii 50 de ani nu se pot asocia cu un singur curent, ci cu o multitudine de direcţii şi atitudini arhitecturale. În scopul obţinerii unei arhitecturi înrădăcinate în contextul local, este necesară o colaborare între specialist şi comunitate, propunerea sau intervenţia viitoare fiind în serviciul acesteia. Gion Caminada (Caminada 1, 2010) afirmă că este necesară integrarea constantelor în demersul creativ şi de concepţie arhitecturală, iar aceste constante sunt elementele specifice definitorii unei comunităţi: tradiţia, obiceiurile, modul de viaţă dar şi climatul sau caracteristicile topografice specifice locului.

Arhitectura vernaculară este locală, sustenabilă, durabilă, participativă (Jiaping 2011, Surapong 2011). Ea poate reprezenta tendinţele colective ale unei epoci sau poate reflecta valorile culturale şi identitare profunde ale unei comunităţi. În schimb, nu trebuie ignorate nici limitările acestei abordări: nevoile şi exigenţele societăţii de astăzi sunt ghidate de alte valori fundamentale (economice, politice, sociale, etc.), nivelul de confort şi igienă nu coincide cu cel de la începutul secolului, evoluţia tehnologică şi a materialelor a contribuit de asemenea la schimbări structurale, estetice în ceea ce priveşte arhitectura contemporană (Orton 1998). Totuşi, la nivel naţional există o tendinţă de deschidere către o nouă abordare în creaţia actuală: pe lângă metodele moderne consacrate, arhitecţii simt nevoia de reîntoarcere la rădăcini. 1.5. STRUCTURI ȘI MATERIALE TRADIȚIONALE FRECVENT UTILIZATE 1.5.1. Structuri tradiționale din lemn pentru arhitectură și mobilier

Pentru a ilustra traseul evoluţiei funcţionale şi structurale - în ceea ce privește locuința vernaculară - ca unul unitar, se vor descrie succint tipologiile majore existente şi structurile specifice acestora.

În primă fază, locuinţa a fost alcătuită dintr-o singură încăpere de o formă apropiată de pătrat (4,00 x 4,50 m) semi-îngropată - semibordei sau îngropată - bordei. Ca sistem constructiv, pereţii erau formaţi din elemente dispuse vertical, peste care se aşeza o cosoroabă de dimensiuni generoase, închiderile „fruntarul” şi „dosul” erau realizaţi similar cu pereţii despărţitori, având deasupra lor o grindă longitudinală masivă, care constituia coama acoperişului în două ape (Pănoiu 1977).

Următoarea treaptă a evoluţiei structurale s-a manifestat prin apariţia casei “tindă şi odaie” cu prispă parţială. În forma sa cea mai simplă a fost construită din bârne masive de stejar şi era compusă din două încăperi alăturate de dimensiuni diferite, cea mare fiind camera de locuit, iar cealaltă, tinda, cu un mic pridvor în faţă cu rol de protecţie a vetrei focului. Sistemul constructiv al acestui tip de locuinţă este alcătuit din pereţi din bârne aşezate orizontal pe o talpă solidă, având în cea superioară cosoroabele, pe care se sprijină structura acoperişului ce acoperă şi tinda printr-un volum unitar (Pănoiu 1977, Ionescu 1986).

- 5 -

Fig 1.5. Diagrama detaliilor de îmbinare în cazul pereților alcătuiți din bârne de lemn

Fig 1.6. Diagrama detaliilor de îmbinare între diferite componente ale locuinței

- 6 -

Fig 1.7. Diagrama detaliilor de îmbinare la mobilier

În ceea ce priveşte îmbinările tradiţionale (fig. 1.5 și 1.6), acestea au avut forme diverse, specifice diferitelor zone ale ţării. Această varietate de forme a fost influenţată şi de speciile lemnoase existente în zonele unde se construia locuinţa, specia lemnoasă influenţând secţiunea, gabaritul şi modul de îmbinare şi punere în operă a materialului lemnos.

În cazul elementelor de mobilier (figura 1.7) executate de ateliere săteşti, se observă un tip de mobilier care s-a păstrat în foarte mică măsură în prezent. Îmbinările în cazul acestora au caracteristici asemănătoare cu cele tradiţionale prezentate mai sus. Din punct de vedere volumetric sunt compuse din elemente geometrice clare, simple şi cu o compoziţie ce respectă jocul orizontalelor (tăbliile, şezutul) şi cel al verticalelor (montanţi, picioarele scaunelor) sau a diagonalei spătarului. Îmbinările sunt simple, în cep drept străpuns sau în lambă şi uluc. 1.5.2. Specii de lemn din România și proprietățile lor

În cadrul acestui subcapitol se va aborda problema răspândirii geografice a speciilor lemnoase la nivelul ţării precum și cea a proprietăţilor macroscopice şi microscopice ale materialului lemnos specific. S-au analizat și investigat principalele proprietăţi ale speciilor lemnoase utilizate în arhitectura și mobilierul vernacular. Rolul acestei investigații a fost de a reflecta raţiunile de utilizare a materialului lemnos şi varietatea speciilor existente în diferite zone ale țării. Putem observa legături evidente între evoluţia structurală şi planimetrică a locuinţelor vernaculare (din motive funcţionale şi de nevoi specifice) şi raţiunile de utilizare a materialului lemnos local care a contribuit la această diversificare arhitecturală, funcţională şi stilistică.

Din totalul speciilor de lemn reprezentând 63 de genuri şi 675 de specii, se vor extrage pentru analiză aprofundată 16 specii (3 conifere şi 13 foioase) prezente în zonele investigate după cum urmează: - Ordinul Coniferales, familia Pinaceae (Abies alba, Picea excelsa, Pinus sylvestris) - Ordinul Fagales, familia Betulaceae (Carpinus betulus, Betula pendula, Fagus sylvatica, Quercus robur) - Ordinul Juglandales, familia Juglandaceae (Juglans regia) - Ordinul Salicales, familia Salicaceae (Populus tremula, Populus alba) - Ordinul Urticales, familia Ulmaceae (Ulmus glabra) - Ordinul Rosales, familia Rosaceae (Pyrus communis, Prunus avium) - Ordinul Ligustrales, familia Oleaceae (Fraxinus excelsior)

Prin analiza structurii macro și microscopice, se realizează cunoaşterea elementelor anatomice, morfologia, dimensiunile şi particularităţile acestora. În tabelele de mai jos sunt prezentate proprietățile macro și microscopice ale speciilor de lemn (Stănescu 1979, Filipovici 1966, Wagenführ 2007, Porojan 2009) care se pot întâlni în context național și sunt frecvent utilizate în arhitectura și mobilierul vernacular.

- 7 -

Tabelul 1.1 Caracteristicile macroscopice ale speciilor analizate (după Stănescu 1979)

Tabelul 1.2 Caracteristicile microscopice ale speciilor analizate (după Stănescu 1979)

- 8 -

1.6. CONCLUZII

În urma investigațiilor efectuate cu privire la stadiul actual al cercetărilor a fost posibilă constatarea unor necesități în ceea ce privește continuarea și completarea unor investigații din domeniul arhitecturii și mobilierului vernacular. În ceea ce privește fenomenul neo-vernacular, în prezent există puține cercetări sau publicații științifice. În urma acestor constatări a fost posibilă formularea următoarelor concluzii:

Inexistența unei investigații axate pe interpretarea fenomenului vernacular în contextul contemporan; Inexistența unei baze de date cuprinzătoare cu privire la forme specifice locale ale arhitecturii și

mobilierului vernacular; cercetări cu privire la structuri vernaculare zonale, caracteristice unor zone clar definite geografic, analize comparative ale acestor zone;

Analiza formelor de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular a reprezentat o arie de cercetare din ce în ce mai de interes pentru specialiști, dar fără a investiga și componenta de influență a contextului contemporan asupra acestora;

De asemenea, arhitectura și mobilierul vernacular au fost abordate din prisma unor elemente de patrimoniu arhitectural, cultural, istoric și nu ca o sursă de inspirație în creația actuală;

Abordarea și analiza unor specii de lemn prin prisma utilizării lor în arhitectura și mobilierul vernacular; frecvența utilizării unor specii de lemn și modalitatea acestora de utilizare (la nivel structural închideri, tâmplărie, interior, mobilier, unelte, etc.) reprezintă un element nou în cercetare.

O nouă abordare în ceea ce privește procesul de proiectare contemporan devine o necesitate, nevoia de specific într-o lume globalizată fiind un răspuns la cerințele utilizatorului care este în căutarea valorilor locale și la nivel arhitectural sau al mobilierului. CAPITOLUL 2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetărilor din teza de doctorat este de a aborda într-o manieră critică și sintetică formele de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular din lemn specific țării noastre, în vederea elaborării unei metodologii de interpretare și integrare a conceptelor vernaculare în procesul creației contemporane românești. Teza de doctorat își propune următoarele obiective:

Studiul arhitecturii vernaculare în context național și european; Identificarea speciilor de lemn și a structurilor specifice arhitecturii și mobilierului tradițional

românesc; Determinarea tipologiei formelor de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular

și a influențelor contextului contemporan asupra acestora; Elaborarea unei metodologii generale pentru valorificarea particularităților arhitecturii și

mobilierului vernacular în creația actuală din acest domeniu. În figura 2.1 se prezintă sub formă grafică obiectivele specifice respectiv activitățile pe care acestea le

implică, în vederea îndeplinirii scopului propus.

- 9 -

Fig 2.1. Obiectivele și activitățile cercetării

- 10 -

CAPITOLUL 3. CERCETĂRI TEORETICE 3.1. PROPUNERI DE NOI INSTRUMENTE ȘI METODE DE ANALIZĂ ȘI EVALUARE A UNOR TIPOLOGII RURALE

Materialul de specialitate consultat în privinţa formelor de manifestare ale civilizaţiei tradiţionale româneşti a lemnului, a tipologiilor de locuinţe vernaculare, evoluţia acestora, structura şi formele de manifestare ale civilizaţiei tradiţionale a lemnului, analiza critică şi sintetică a acestora oferă o serie de linii de referinţă în posibilele variante de abordare a unui astfel de studiu. Concluzia generală în acest sens conturează necesitatea unei abordări holistice, aceasta oferind profunzime, dar în acelaşi timp şi o viziune globală asupra temei. Literatura de specialitate consultată reprezintă un punct de plecare în ceea ce priveşte atât instrumentele cât și metodele de analiză. Abordarea cercetării este de factură holistică, complexă, efectuată pe mai multe planuri: funcţional, estetic, arhitectural, structural, social, cultural, geografic, economic, partea socială a investigației fiind astfel integrată celei materiale.

Cercetările, în prima etapă au fost axate pe analiza stadiului actual, analiza fenomenului arhitectural identitar, cu investigarea activității unor arhitecţi ce au avut un impact major asupra formării unei arhitecturi identitare naţionale; investigarea unor aspecte legate de manifestrea civilizaţiei tradiţionale româneşti a lemnului prin investigarea unor aşezări rurale special alese în acest scop pe baza criteriilor următoare:

utilizarea şi prezenţa materialului lemnos ca material primordial de construcţie; urme ale structurii iniţiale neschimbate ale gospodăriei şi a construcţiilor aferente; prezenţa foişorului ca element complex de lemn la nivelul faţadei; structura de lemn specifică aferentă; vocabularul ornamental bogat.

Cercetările de teren vor ilustra şi oferi o serie de concluzii practice dar şi o completare a analizei teoretice cu o experienţă utilă prin cercetarea la faţa locului.

Următoarea etapă a cercetărilor va avea ca scop obţinerea unor rezultate concludente ce vor sta la baza elaborării unor sinteze privitoare la raţiunile utilizării a materialului lemnos.

Această analiză va fi axată pe investigarea proprietăţilor speciilor lemnoase utilizate în arhitectura şi mobilierul vernacular prin cercetarea unor aşezări rurale special alese în acest scop pe baza criteriilor următoare:

prezenţa unor structuri specifice la nivelul construcţiei şi al mobilierului; structura de lemn specifică aferentă; modalităţile diversificate de utilizare a materialului lemnos; varietatea speciilor utilizate la construcţii, unelte şi mobilier vernacular.

Zonele investigate vor ilustra şi oferi o serie de concluzii în acest sens. Etapa următoare de cercetare va cuprinde forme de manifestare ale arhitecturii vernaculare şi a

mobilierului tradiţional românesc în context european. Literatura de specialitate consultată va reprezenta un punct de referinţă în ceea ce priveşte metodele de analiză. Domeniul de analiză a cercetărilor în cazul acestor surse va fi clar definită: arhitectură vernaculară din Europa.

Instrumentele create și utilizate în procesul de cercetare vor fi variate: analiza critică a literaturii de specialitate, deplasări, relevee, schiţe şi fotografii de studiu efectuate la diferite muzee ale civilizației tradiționale a lemnului și desigur fișele de analiză care fundamentează cercetarea in situ (de teren). Cu ajutorul acestor instrumente se va urmări atât arhitectura vernaculară dintr-o serie de ţări europene, cât și forme şi manifestări ale acesteia, precum și metodele de valorificare a conceptelor vernaculare la nivel european (prin studii de caz complexe), interpretarea acestora, integrarea lor în contextul naţional, efectele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare (studii de caz atât din ţări europene cât şi din România). Se va analiza de asemenea fezabilitatea conceptelor vernaculare în context contemporan - ca design sustenabil împreună cu identificarea unor direcţii configurate la nivel naţional.

Formele de manifestare ale arhitecturii vernaculare şi a mobilierului tradiţional românesc în contextul rural naţional analizat vor veni ca o completare a analizei la nivelul ţărilor din vecinătate.

Ultima etapă a cercetărilor se va referi la investigarea modelelor neo-vernaculare, punând accentul pe elaborarea unei metodologii de valorificare a conceptelor vernaculare.

Au fost categorizate sursele, instrumentele nou create precum și metodele de cercetare care urmează a fi utilizate, astfel:

a) Surse Încadrarea în tipologii arhitecturale și structurale; Publicații științifice;

- 11 -

b) Instrumente Au fost elaborate instrumentele necesare realizării cercetărilor experimentale in situ (de teren), după cum urmează: Fișe de analiză a locuinței vernaculare în context național (fig. 3.1); Fișe de analiză a locuinței vernaculare în context european (fig. 3.2); Fișe de analiză a rațiunilor de utilizare a materialului lemnos în context național (fig. 3.3); Fișe de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești (fig. 3.4); Fișe de analiză a contextului local/zonal economic(fig. 3.5); Fișe de analiză a gospodăriei vernaculare din zona investigată (fig. 3.6); Schițe de lucru; Relevee; Desene tehnice; Fotografii de ansamblu și detaliu pentru studiu și evaluări (fotografiile vor fi realizate atât în zonele de

studiu cât și în muzee ale tradițiilor rurale); Interviuri pentru completarea abordării holistice.

c) Metode Cercetare in situ (de teren); Identificarea și categorizarea formelor de manifestare în plan arhitectural și structural urmată de

realizarea unor tipologii; Identificarea încadrărilor zonale în context atât european cât și național la diferite nivele, de la

ansamblu până la component; Precizarea reperelor necesare realizărilor sintezelor explicativ-ilustrative; Structurarea sintezelor cu privire la caracteristici vernaculare zonale românești (fig. 3.7); Metoda de reprezentare a unor rezultate ale cercetării prin graficele stea (fig. 3.8)

Fiecărei axe îi corespund elemente specifice arhitecturii și mobilierului tradițional de lemn (utilizarea lemnului, prispa, acoperișul, mobilierul), fiecărei culori îi corespunde o localitate rurală investigată.

Metoda de reprezentare a unor rezultate ale cercetării prin diagrame (fig. 3.9). Această metodă de asemenea oferă posibilitatea grupării, clasificării rezultatelor. Acest tip de diagramă a fost utilizată cu privire la analiza materialelor utilizate în cazul locuinței vernaculare în diferite zone între anii 1830 – 2015.

Cercetările teoretice care urmează vor avea ca scopuri principale următoarele:

Realizarea tipologiilor structurale în arhitectură; Relizarea tipologiilor structurale la mobilier; Identificarea rațiunilor de utilizare a unor resurse lemnoase zonale și precizarea caracteristicilor

acestora.

Fig 3.1. Fișă de analiză a locuinței vernaculare în context național

- 12 -

Fig 3.2. Fișă de analiză a locuinței vernaculare în context european

Fig 3.3. Fișă de analiză a rațiunilor de utilizare a materialului lemnos în context național

- 13 -

Fig 3.4. Fișă de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești

Fig 3.5. Fișă de analiză a contextului local/zonal economic

- 14 -

Fig 3.6. Fișă de analiză a gospodăriei vernaculare din zona investigată

Fig 3.7. Exemplu de sinteză model cu privire la caracteristici vernaculare zonale românești

- 15 -

Fig 3.8. Grafic în stea

Metoda graficelor în stea (fig. 3.8), proprie cercetărilor din domeniul statistic, respectiv economic, a fost adaptată cerințelor de cercetare solicitând o abordare cu specific arhitectural, devenind astfel posibilă obținerea unor rezultate științifice manifeste. Fiecărei axe îi corespund elemente specifice arhitecturii și mobilierului tradițional de lemn (utilizarea lemnului, prispa, acoperișul, mobilierul), fiecărei culori îi corespunde o localitate rurală investigată. Prin suprapunerea rezultatelor individuale specifice fiecărei localități în parte, a fost posibilă realizarea unei comparații eficiente între acestea (componenta comparativă fiind cea de bază a acestei metodologii specifice graficelor în stea).

Fig 3.9. Diagramă zonal-temporală a unor caracteristici arhitecturale

Această metodă de asemenea oferă posibilitatea grupării, respectiv clasificării rezultatelor. Acest tip de diagramă a fost utilizată cu privire la analiza materialelor utilizate în cazul locuinței vernaculare în diferite zone între anii 1830 – 2015 (fig. 3.9).

3.2. TIPOLOGII ȘI SPECIFICITĂȚI STRUCTURALE TRADIȚIONALE Îmbinările tradiţionale au fost utilizate încă din cele mai vechi timpuri, alcătuite în mod empiric de către meşteri, al căror secret a fost transmis din tată în fiu. Îmbinările tradiţionale grupează multiple configuraţii geometrice, în funcţie de specificul şi impactul estetic căutat (Lăzărescu 2010). Îmbinările pot fi de mai multe tipuri: în noduri, prin contact, prin chertare, cu pene, în prelungire. În cele ce urmează se vor exemplifica o serie de structuri şi îmbinări tradiţionale de lemn la construcţii şi la mobilier. În ceea ce privește rațiunile de utilizare a materialului lemnos, ambele specii (rășinoase și foioase) au fost folosite la alcătuirea structurală, de închidere sau mobilare a locuinței vernaculare de lemn. Rășinoasele sunt utilizate cu precădere în alcătuirea structurală a locuinței, iar foioasele la nivelul structurii stâlpilor și a grinzilor pentru performanţele lor mecanice pe direcţiile transversale, în timp ce, la densitate echivalentă, răşinoasele au proprietăţi de rezistență mai slabe pe direcţie longitudinală (Stănescu 1979, Lăzărescu 2010). În ţara noastră se utilizeză în construcţii în principal speciile de lemn precum: stejarul și fagul, celelalte specii foioase fiind utilizate în proporție mai redusă. Alegerea speciei lemnoase este de asemenea importantă: structurile de regulă sunt realizate din lemn de molid și brad, mai rar din pin (cea mai rezistentă

- 16 -

specie este laricele, dar ponderea sa este foarte redusă). Este indicată utilizarea speciilor de lemn cu rezistență și durabilitate naturală mai crescută, pentru a evita protecția chimică. Speciile de rășinoase alcătuiesc cu precădere scheletul de rezistență al locuinței vernaculare de lemn, iar în cazul tălpilor sau stâlpilor ce au contact direct cu solul, se utilizează stejarul. Foioasele moi (anin, plop, mesteacăn) având o durabilitate scăzută, nu sunt acceptate în construcţii. Cheresteaua de fag nu este destul de rezistentă pentru realizarea structurilor de rezistenţă (stâlpi şi grinzi), aceasta fiind folosită mai ales la interior şi la mobilier. În schimb, foioasele tari (stejar, paltin, ulm, frasin, salcâm) pot fi şi sunt utilizate în structurile de rezistenţă sau ca elemente de acoperire şi închidere (uşi, ferestre) (Lăzărescu 2010, Oprișan 1982, Scott 1983). 3.2.1. Tipologii structurale tradiţionale la construcţii şi mobilier Îmbinările de lemn au apărut ca un răspuns direct și firesc ca urmare a dimensiunilor limitate biologic specifice speciilor de lemn, atât ca secțiune transversală cât și ca lungime. Îmbinările pot fi de mai multe tipuri: în noduri, prin contact, prin chertare, cu pene, în prelungire. În cele ce urmează se vor exemplifica o serie de structuri şi îmbinări tradiţionale de lemn la construcţii şi la mobilier.

Sisteme constructive predominante (care utilizează lemnul ca material de bază): pereţi din bârne şi stâlpi de lemn; pereţi cu diafragme din bârne orizontale; schelet portant din bârne de lemn fasonat cu panouri de umplutură din împletitură de nuiele, şipci, sau scânduri şi pământ cu amestec vegetal; pereţi din dulapi ecarisaţi; soluții constructive combinate (Pănoiu 1977, Lăzărescu 2010).

Tabel 3.1 Tipologii de îmbinări la construcții și mobilier (după Lăzărescu 2010, Cismaru 2003)

Construcții

Tipologia 1 Îmbinări prin contact

Tipologia 2 Îmbinări prin chertare

Tipologia 3 Îmbinări cu pene

Tipologia 4

Îmbinări în prelungire Îmbinări de colț ale grinzilor

Îmbinări cu pene prismatice

Îmbinări cap la cap Îmbinări de ramificare Îmbinări cu cuie din lemn de stejar

Îmbinări cu tăieturi sau praguri

Chertări cu prag simplu

Îmbinări pe lățime Chertări cu prag dublu

Mobilier Tipologia 1

Îmbinări cu cep Tipologia 2

Înnădiri Tipologia 3

Îmbinări prin tăietură Tipologia 4

Îmbinări de colț 90°, T, 45°

Cep deschis simplu În lambă și uluc Tăietură dreaptă de capăt la 90°

În dinți drepți străpunși

Cep semideschis simplu Cu cant neted Tăietură dreaptă de mijloc la 90°

În dinți drepți semiascunși

Cep ascuns În falț și uluc Tăietură dreaptă de capăt la 45°

În falț și uluc

Cep coadă de rândunică Cu cep aplicat Tăietură la 90° în coadă de rândunică

În uluc dublu

Cep cu umăr ascuns Cu cep propriu În falț Cep cu umăr străpuns În dinți triunghiulari Cu lambă

Cep cu umăr semideschis oprit

În dinți trapezoidali Cu lambă aplicată

Cep întreg străpuns Cu bordură triunghiulară Cu cepuri rotunde aplicate

Cep cu umăr semideschis oprit

Cepuri proprii multiple (90°)

Cepuri multiple proprii (45°)

- 17 -

Îmbinările tradiţionale la construcții au o gamă variată de configuraţii geometrice, permiţând în principal prelungirea pieselor, asigurarea legăturilor pieselor încrucişate sau solidarizarea elementelor cu secţiune compusă şi sunt de patru tipuri: îmbinări prin contact, prin chertare, cu pene şi cuie de lemn (Lăzărescu 2010). Aceste îmbinări au fost clasificate în felul următor: îmbinări cap la cap, îmbinări pe lățime, îmbinări de ramificare, îmbinări de colț, chertări (simple, duble), îmbinări cu pene și cuie.

În cazul mobilierului tradiţional de lemn, la nivel general, îmbinările se pot grupa în felul următor: cu cep, cu chertare, cu lambă şi falţ, cu lambă şi uluc, înnădiri în lăţime şi lungime, îmbinări în dinţi. Prin intermediul acestor tipologii de îmbinări se pot obţine diverse structuri de bază pentru alcătuirea mobilierului, precum: structuri de tip ramă, structuri de tip panou, structuri de tip cadru, structuri de tip cutie (Cismaru 2003, Hirte 1970). Acestor tipologii și rezolvări de îmbinări și forme structurale prezentate într-o manieră generală, le vor corespunde variantele specifice vernaculare a zonelor de studiu propuse. Scopul enumerării tipurilor de îmbinări (Tab. 3.1.) a fost de a trece în revistă un set de principii structurale general valabile pentru mobilierul tradițional de lemn la nivelul întregii țări. 3.2.2. Specificități structurale zonale S-au identificat şi enumerat speciile existente şi utilizate în zone geografice diferite din țară. Concluziile privind tipologia structurilor utilizate pentru fiecare zonă în parte, vor fi prezentate sub forma diagramei din figura 3.10.

Fig 3.10. Diagrama structurilor tradiționale specifice românești

La nivel structural, locuința este formată dintr-un sistem de stâlpi și grinzi (cu închiderile aferente

pereților) ce formează fațada și compartimentările spațiului interior, peste această structură este amplasată șarpanta (alcătuită din elemente liniare înclinate – căpriori, orizontale - cosoroabe și clești, verticale – popi), iar structurii șarpantei îi este atașată cea a pridvorului. Este de menţionat că pridvorul (spre deosebire de prispă) are o structură proprie ataşată construcţiei, rezultând două structuri independente, pe când prispa este protejată de streaşina locuinţei (structura şarpantei propriu-zise). Împrejmuirile şi porţile din zona studiată sunt de dimensiuni mai modeste şi se pot reduce la două tipuri principale: porţi cu o singură aripă (portiţe) şi porţi cu două aripi.

Mobilierul este de regulă din lemn de stejar, fag, salcâm, nuc sau cireş. Îmbinările sunt simple, dulghereşti. Principalele elemente de mobilier vernacular sunt: patul, masa rotundă joasă, masa înaltă, lacra, dulapul-masă, blidarul, cuierul, lavița, scaunul. În cazul mesei joase rotunde din tindă, picioarele traforate sunt prinse de placă printr-un sabot sau cep propriu. Tăblia mesei era din lemn de fag iar picioarele din stejar sau salcâm.

- 18 -

3.3. RAȚIUNILE UTILIZĂRII UNOR SPECII DE LEMN PENTRU ELEMENTELE DE CONSTRUCȚIE ȘI MOBILIER ÎN ZONELE CERCETATE

Structurile de rezistenţă ale construcţiilor din lemn sunt realizate în principal din molid şi din brad, mai

puţin din pin. Specia cea mai rezistentă natural este laricele, însă ponderea acestuia la nivelul fondului forestier național este redusă (Lăzărescu 2010, Zwerger 2000). În general, este indicat ca elementele din lemn să fie protejate contra intemperiilor, sau expuse parţial la acţiunea acestora. Sunt de asemenea indicate speciile cu o durabilitate naturală mai mare, în locul utilizării protecţiei chimice a lemnului, din considerente ecologice.

Speciile de răşinoase se utilizează cu precădere la alcătuirea scheletului de rezistenţă (Lăzărescu 2010) bradul se mai utilizează pentru lucrările de suprafaţă (pentru că nu conţine răşină), iar molidul şi pinul se pot utiliza la interior şi exterior la ferestre, uşi, pardoseli, acoperiri, împrejmuiri.

Speciile foioase utilizate cu precădere în ţara noastră sunt: stejarul, rezistenţa sa la atacul ciupercilor şi insectelor este superioară bradului şi molidului (din acest motiv este mai adecvat construcţiilor supuse intemperiilor), ca urmare a durabilităţii sale naturale mari este utilizat la elemente de construcţie expuse timp îndelungat la intemperii; fagul, durabilitatea sa naturală scăzută îl face mai puţin utilizat în construcţii fiind adecvat utilizării la interior în special la confecţionarea tălpilor, penelor din lemn, treptelor de scări, duşumelelor, pragurilor (Zwerger 2000, Vellinga, Oliver, Bridge 2007).

Fig. 3.11. Diagrama utilizării speciilor de lemn în zonele geografice de interes ale țării (zonele în care urmează a fi realizate cercetări de teren )

- 19 -

Fig. 3.12. Diagrama utilizării speciilor de lemn, cu gabarite uzuale destinate elementelor de construcție și de mobilier

Astfel, se poate constata că în general pentru elemente de construcţie se utilizează speciile de răşinoase.

Foioasele nu se utilizează decât pentru realizarea unor elemente speciale cum ar fi tălpi de contact, cepuri mari sau pene, de asemenea elemente pentru decoraţiuni interioare, la scări, mobilier etc.

La mobilier iniţial gama speciilor lemnoase se rezuma la două specii: fagul (Fagus sylvatica) şi stejarul (Quercus robur). După diversificarea uneltelor de prelucrare a materialului lemnos s-au înmulţit şi speciile utilizate: molid (Picea abies), brad (Abies alba), frasin (Fraxinus excelsior), paltin (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus glabra), prun (Prunus domestica), păr (Pyrus communis), cireş (Prunus avium), nuc (Juglans regia) (Olărescu 2012). În acest subcapitol se vor identifica şi enumera speciile existente şi utilizate frecvent în arhitectura și mobilierul vernacular din România. Concluzia în legătură cu raţiunile de utilizare a materialului lemnos pentru fiecare zonă în parte, este prezentată în figura 3.12 și în tabelele 3.2 și 3.3.

Tabelul 3.2 Proprietăți ale speciilor de lemn utilizate în mod frecvent la construcții și mobilierul vernacular

(sursa: www.wood-database.com) Specia Densitate

[kg/m3] Duritate

Janka [N]

Rezistența la încovoiere

[MPa]

Modul de elasticitate la

încovoiere [MPa]

Rezistența la compresiune

[MPa]

Contragere

R T V

1 Pinus sylvestris 550 2,420 83.3 10080 41.5 5.2 8.3 13.6 2 Abies alba 415 1,420 66.1 8280 41.0 4 8.7 12.8 3 Quercus robur 675 4,980 97.1 10600 46.3 4.7 8.4 13 4 Fagus sylvatica 710 6,460 110.1 14310 57.0 5.7 11.6 17.3 5 Fraxinus excelsior 680 6,580 103.6 12310 51.0 5.7 9.6 15.3 6 Carpinus betulus 735 7,260 110.4 12100 50.5 6.8 11.5 18.4 7 Betula pendula 640 5,360 114.3 13960 - - - - 8 Quercus petraea 710 4,990 97.1 10470 47.3 4.5 9.7 14.2 9 Populus tremula 450 1,650 62.0 9750 35.0 4.8 8.3 13.2 10 Ulmus glabra 605 4,400 98.2 11140 46.3 - 12.4 -

- 20 -

Tabelul 3.3

Rațiuni de utilizare a speciilor de lemn frecvent utilizate (după Lăzărescu 2010, Olărescu 2012) Specia Utilizare

principală Utilizare secundară Justificare științifică

1 Pinus sylvestris împrejmuiri Tâmplărie, pardoseli Durabilitate naturală mai scăzută

2 Abies alba Grinzi, bârne Mobilier Rezistență crescută, nu conține rășină

3 Quercus robur Grinzi, bârne Mobilier, unelte, șiță Rezistență crescută 4 Fagus sylvatica Mobilier Șipci, rigle, dușumele,

trepte Durabilitate naturală scăzută

5 Fraxinus excelsior Unelte, șiță Mobilier Rezistență crescută 6 Carpinus betulus Scânduri, unelte Șiță Durabilitate naturală

crescută, disponibilitate redusă

7 Betula pendula Unelte Șipci, rigle Durabilitate scăzută 8 Quercus petraea Mobilier Grinzi Rezistență crescută,

disponibilitate redusă 9 Populus tremula Unelte Mobilier Durabilitate scăzută 10 Ulmus glabra Mobilier Unelte Rezistență crescută 3.4. SINTEZE ȘI INTERPRETĂRI

Rezultatele cerectărilor efectuate în zone intra și extra carpatice au fost transpuse în grafice statistice în stea pentru a reflecta şi vizual multitudinea tipologiilor de organizare spaţială şi estetică a locuinţelor tradiţionale de lemn existente şi azi în mediul rural. Cele patru axe care compun graficul în stea reprezintă elementele primordiale componente ale caracteristicilor ce definesc specificul tradiţional local: gradul de utilizare a materialului lemnos la nivelul construcţiei (exprimat în %); în ce măsură este prezent în spaţiul interior al locuinţei mobilierul vernacular (exprimat în %); existenţa prispei (exprimată pe o scară cu trei posibilităţi: prispă continuă, prispă parţială, sau inexistentă); panta şarpantei acoperişului (exprimată în unghiuri 30˚ - 45˚ - 70˚).

Fig. 3.13. Utilizarea graficului statistic în stea

Analiza a constat în transpunerea celor patru caracteristici studiate (utilizarea lemnului, existenţa mobilierului vernacular, şarpanta şi prispa) sub forma unui grafic în stea (fig. 3.13). Fiecărei case vernaculare îi corespunde un grafic, fiecare dintre cele patru regiuni având gama de culori specifică. Prin suprapunerea graficelor aferente fiecărei case, a fost posibilă obţinerea unui grafic general care conţinea informaţiile în legătură cu cele patru caracteristici la nivel rural global.

- 21 -

Fig. 3.14. Grafice în stea specifice unităților de locuire împreună cu caracteristicile aferente

În graficul de mai sus (fig. 3.14) se pot distinge clar, pe cele patru axe, elementele caracteristice fenomenului vernacular: frecvența utilizării lemnului, prezența prispei, panta acoperișului și prezența mobilierul de lemn. 3.4.1. Factori determinanţi

Mediul natural este unul dintre factorii de modelare stilistică a arhitecturii tradiţionale, orientarea faţadei principale către sud (prispa cu faţa la soare), construcţia urmează liniile curbelor de nivel, preia discret forma terenului pe care stă, integrându-se în contextul natural prin stabilirea unei noi armonii (Mitrache 2008).

3.4.2. Evoluţia planimetrică şi componentele locuinţei vernaculare 3.4.2.1. Exteriorul casei vernaculare

Analiza s-a bazat pe studierea unor aspecte legate de modalităţile de utilizare a materialului lemnos, utilizarea acestuia la nivelul faţadei (fig. 3.15), spaţiile interioare ale locuinţei vernaculare şi modul de funcţionare al acestora. Acest caz a fost ales datorită unor aspecte arhitecturale şi funcţionale particulare, mai ales prezenţa foişorului care a dus la noi modalităţi de utilizare a spaţiilor semi-deschise şi a contribuit la evoluţia, îmbogăţirea vocabularului ornamental specific.

Spațiul interior al locuinței este compus din două încăperi: camera pentru oaspeți (de regulă mai spațioasă, cu orientare mai bună și mobilier și țesături, elemente ceramice alese), camera de uz cotidian (cu mobilier simplu format din blidare, masă, scaune, lavițe, pat, vatră – aici fiind și locul de desfășurare al preparării hranei). Accesul în aceste două încăperi se poate face prin intermediul unui mic hol denumit tindă. Avantajul acestei soluții la nivelul spațiului interior este că se menține mai ușor o temperatură constantă în camera de locuit, aceasta fiind încălzită în permanență, spre deosebire de camera de oaspeți (Bartha, Cionca 2014, Gheorghiu 1991).

- 22 -

Fig. 3.15. Faţada principală și elementele constructive specifice unei locuințe vernaculare 3.4.2.2. Pridvorul Este construit cu vedere la curte, orientat spre est sau sud. Se ridică de la nivelul solului cu cca. 2-3 m iar accesul în pridvor se face prin intermediul unor trepte de lemn. Acest tip de spaţiu de tranzit a apărut ca o necesitate a locuitorilor în scopul extinderii spațiului aferent activităţilor gospodăreşti şi a celor de depozitare. Cu timpul a dobândit o semnificaţie nu numai funcţională şi estetică, dar şi socială. Poate fi descompus pe o serie de elemente: balustrada de scânduri (blencuială); acoperişul; stâlpii (simpli sau ciopliţi); scândura încrestată; pridvorul de sus (prispă sau terasă mai ridicată de unde se poate urca în pod); gârliciul (accesul în subsol); coteţul găinilor (Păcală 1915, Bartha 2014). 3.4.2.3. Structura acoperişului

Şarpantele de lemn sunt acele părţi ale acoperişului care au rol de susţinere şi de regulă sunt alcătuite din bârne subţiri. Se pot deosebi o varietate largă de tipologii de alcătuiri de şarpante, dar în cazul structurilor tradiţionale se pot deosebi două variante: şarpanta pe scaune şi şarpanta cu ferme (Crișan 2003).

Elementele care compun şarpanta tradiţională (fig. 3.16) sunt următoarele: căpriorii, panele, popii, cleștii, contravântuirile.

Fig. 3.16. Detaliu de îmbinare la coama acoperişului: căpriori, pană , cleşti, pop 3.4.2.4. Interiorul casei Spaţiul interior al locuinţei (fig. 3.17) în funcţie de modalitatea şi frecvenţa utilizării a acesteia de către locatar se poate zonifica astfel: camera „bună” (casa cea mare/camera curată) – de obicei are deschidere către stradă; camera de locuit (camera de uz cotidian/coamăr) – orientată către est şi are legătură directă cu tinda; tinda (aici se află vatra/cuptorul pentru prepararea hranei şi aici se depozitează vesela sau jucăriile copiilor) (Păcală 1915, Capesius 1974).

- 23 -

Fig. 3.17. Organizarea spaţiului interior vernacular

3.4.2.5. Materiale şi tehnici de construcţie

Privind repertoriul sistemelor constructive şi a materialelor de construcţie folosite, acestea reflectă o serie de principii generale privind valorificarea eficientă a resurselor locale, adaptarea le seismicitatea zonei respective, precum exprimarea diversificată a structurii portante (Mitrache 2008, Bartha 2014).

Sisteme constructive predominante (fig. 3.18) care utilizează lemnul ca material de bază: pereţi din bârne şi stâlpi de lemn (Lăzărescu 2010, Crișan 2003, Olărescu 2012); pereţi cu diafragme din bârne orizontale; schelet portant din bârne de lemn fasonat cu panouri de umplutură din împletitură de nuiele, şipci, sau scânduri şi pământ cu amestec vegetal; pereţi din dulapi ecarisaţi, fixaţi orizontal între montanţii prevăzuţi cu uluce; soluţii constructive combinate.

Fig. 3.18. Diagrama distribuției materialelor și structurilor vernaculare

- 24 -

3.4.3. Mobilierul spaţiului vernacular 3.4.3.1. Elemente fixe: vatra, soba oarbă, soba cu plită Mobilierul spaţiului interior vernacular este compus din elemente fixe (fig. 3.19) şi mobile. Un rol important în amenajarea spaţiului interior şi în dipunerea compoziţională a spaţiilor de locuit, ocupă vatra.

Fig 3.19. Cuptorul de pâine, vatră de foc, sobe oarbe, cuptor cu cahle de ceramică 3.4.3.2. Elemente mobile: patul, masa, scaunul, cuierul, blidarul, armăroaiele, lăzile, dulap-masă Mobilierul din lemn tradițional este amplasat de regulă perimetral, de a lungul pereților, centrul camerei rămănând liberă. Din punct de vedere compozițional, masa cu scaunele și patul ocupă un rol central, fiind elementele vizuale dominante. În figura 3.20 se pot vedea elementele de mobilier prezente în locuința vernaculară. Cele cu îmbinări complexe și bogate în ornamente crestate sau picate, de regulă sunt amplasate în camera „curată”, cele dulgherești, simple, nepictate, sunt poziționate în camera de uz cotidian.

Fig. 3.20. Masă (a), laviţă (b), scaun (c), cornurar (d), pat (e), păcel (f), armăroaie şi blidar (g), cuier (h), cuptor (i)

3.4.3.3. Alte elemente de interior Ornamentica variată şi bogată în forme a mobilierului este completată de cea a textilelor: scoarţa din lână cu dungi (albe şi negre); scoarţa ce acoperă patul (colorată); covor de perete (cu dublu rol de izolare termică şi rol decorativ) cu motive florale policrome sau un ornament în carouri; ştergarele (albe sau policrome); batistele; feţele de masă din bumbac alb, decorate cu dungi (albe, roşi, negre) cu mici grupuri de alesături; perdelele cu motive geometrice, florale stilizate; covoarele şi preşurile din lână (Olărescu 2012).

- 25 -

3.4.4. Ornamentica spaţiului vernacular Ornamentele ce împodobesc casele sunt variate şi se pot împărţi pe o serie de categorii: ornamente executate în lemn, ornamente murale, picturi. De regulă, ornamentele murale se pot împărţi în ornamente sub formă de brâuri, ancadramente, ornamente singulare (cu motive vegetale repetitive), stucaturi, sau stucaturi pictate. Ornamentica și tehnica aferentă specifică dar foarte diversă (fig. 3.21), poate avea următoarele forme: crestături în linii drepte sau frânte, zigzagul, punctul, cercul, rombul, triunghiul, torsada (Pănoiu 1977).

Fig. 3.21. Tipologii ale ornamentelor de faţadă a locuinţelor vernaculare

Caracteristica principală a acestor decoraţii este gradul de abstractizare, geometrizare a formelor, rezultând o unitate stilistică arhitecturală specifică în toată zona arcului carpatic (Pănoiu 1977). Trebuie menţionat că motivele sculpturale sunt impuse şi de forma uneltelor, specifice prelucrării lemnului.

3.4.4.1. Ornamentica arhitecturală Ornamentele executate în lemn se pot împărţii în mai multe grupe în funcţie de modul de realizare: ornamente decupate şi traforate; ornamente strunjite; ornamente sculptate. În funcţie de dispunerea acestora în planul elevaţiilor aceste ornamente pot fi: ornamente folosite la pălimarul prispelor – pălimarul (fig. 3.22) are următoarele componente: stâlp, laţ, scândură, ornamentul, mâna curentă; ornamentele folosite pentru pălimar sunt arcaturi de diferite tipuri (arcatură oarbă în plin cintru/tip acoladă, ornamente vegetale stilizate); ornamente folosite la joncţiunea dintre stâlp şi grindă - cu rol estetic sau şi funcţional pentru descărcarea greutăţii structurii acoperişului asupra stâlpului; ornamentele sunt în mare parte de inspiraţie vegetală; ornamente ale consolelor – aplicate sub streaşină (între căprior şi perete); ornamentele frontoanelor (ex. rozetă traforată); ornamentica tâmplăriei – diverse tipuri de baghete decupate şi profilate aplicate pe cercevele, pervazuri decupate cu rol estetic dar şi funcţional de îndepărtare a apei de ploaie; ciucurii (fig. 3.22) – ornamente lungi şi înguste ale căror estetică se bazează pe o compoziţie ritmică şi repetitivă; sunt aşezate frecvent sub streaşină; stâlpii – este caracteristică teşirea muchiilor sau crestăturile (Olărescu 2012).

Fig. 3.22. Ornamente de joncţiune, tipologii de ciucuri, pălimare, stâlpi (după Olărescu 2012) 3.4.4.2. Ornamentica spaţiului interior Modelarea spaţiului interior s-a bazat pe reflectarea directă a necesităţilor funcţionale a vieţii cotidiene. Pe măsură ce aceste necesităţi s-au diversificat, locuinţa a suferit o serie de schimbări la nivel funcţional dar şi arhitectural. Această evoluţie a locuinţei vernaculare a fost determinată de condiţiile climatice şi geografice dar în acelaşi timp şi de dezvoltarea tehnologică a prelucrării lemnului.

După modul de realizare, ornamentele specifice pot fi: crestături (făcute cu horjul); decupaje sau traforaje; ornamente sculptate. Motivele ornamentale pot fi: geometrice (haşuri, pătrate, romburi, rozete);

- 26 -

vegetale (frunze, flori, brad, stejar); zoomorfe; skeomorfe. Tehnica de ornamentare cea mai des folosită a fost prin incizie, iar aceasta a fost treptat înlocuită de pictură (Olărescu 2012). Mobilierul are un caracter fix, dispus în jurul pereţilor, centrul camerei rămănând liber. Paturile reprezintă punctul de maximă importanţă decorativă, oferind un suport pentru expunerea ţesăturilor. Cele din „casa curată” sunt aşezate paralel cu pereţii construcţiei, iar între acestea se află masa înaltă. În figurile 3.23-3.27 de mai jos se pot distinge tipologiile de ornamentaţie în cazul arhitecturii și mobilierului de lemn şi în acelaşi timp se pot vedea şi asemănările sau diferenţele compoziţionale, cromatice sau de vocabular la nivelul motivelor prezente în decoraţia mobilierului vernacular.

Fig. 3.23. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Argeșului

Fig. 3.24. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Sibiului

- 27 -

Fig. 3.25. Diagrama distribuției unor ornamente din zona Vâlcei

Fig. 3.26. Diagrama de sinteză a tipologiilor ornamenticii vernaculare specifice mobilierului din zonele precizate

- 28 -

Fig. 3.27. Diagrama de sinteză a tipologiilor ornamenticii vernaculare specifice arhitecturii și mobilierului din zonele precizate

3.5. CONCLUZII În urma efectuării cercetărilor teoretice a fost posibilă formularea următoarelor concluzii:

Sistemul nou creat de instrumente și metode pentru investigarea, evaluarea și abordarea critică și holistică a arhitecturii și mobilierului vernacular în context național și european contribuie la crearea unei viziuni holistice asupra fenomenului vernacular. Aceasta a făcut posibilă, în urma cercetărilor teoretice, deschiderea unor perspective cu potențial semnificativ în ceea ce privește înțelegerea și interpretarea fenomenului vernacular în scopul valorificării conceptelor acestuia.

Au fost definite acele instrumente și metode adecvate de analiză și evaluare a unor tipologii rurale, a unor tipologii și specificități structurale tradiționale la construcții și mobilier.

Au fost elaborate fișe de analiză cu privire la structurile tradiționale, speciile de lemn utilizate frecvent în cazul arhitecturii și mobilierului vernacular, spațiul vernacular, ornamentele vernaculare. Aplicarea acestor analize a condus la stabilirea unei metode de abordare holistice. S-au elaborat fișe de analiză pentru fiecare zonă geografică investigată (munte, deal, depresiune), aceste fișe fiind realizate cu privire la forma specifică a locuinței (în legătură directă cu contextul geografic) , spațiul arhitectural specific (cameră-tindă-cameră), materiale naturale locale și specii de lemn utilizate (piatră de munte sau de râu, pământ,etc.), obiecte de mobilier specifice, tipologii de ornamente caracteristice zonei geografice analizate.

Materialul existent investigat nu oferă informații suficiente cu privire la valorificarea conceptelor vernaculare sau arhitectura neo-vernaculară, o cercetare xperimentală în acest sens devenind necesară.

Pentru obținerea unei viziuni holistice se va analiza arhitectura vernaculară în context european și național, de asemenea se vor investiga în detaliu o serie de localități relevante pentru această cercetare.

- 29 -

CAPITOLUL 4. CERCETĂRI EXPERIMENTALE

Cercetările experimentale urmăresc determinarea unor caracteristici specifice zonale ale arhitecturii vernaculare românești dar și a celor specifice țărilor europene. Această investigare se focusează și pe formele de manifestare ale neo-vernacularului în context național și european.

De asemenea, cercetările experimentale vor necesita delimitarea arealului geografic de investigare, realizându-se studii de caz și cercetări de teren în unele cazuri pe plan european în țări precum: Spania, Grecia, Elveția, Austria, Ungaria, Turcia, Cipru; iar în România investigațiile au vizat județele Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș. Restrângerea arealului va oferi astfel oportunitatea obținerii unor rezultate clare și măsurabile.

4.1. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA ARHITECTURA VERNACULARĂ ÎN CONTEXTUL EUROPEAN

Rolul tradiţiei în procesul de modernizare şi globalizare a generat o serie de dezbateri în cercul specialiştilor, arhitecţilor, designerilor în ultimele decade. (Suzuki 1978) Tradiţia reprezintă masa valorilor culturale, religioase, etnografice, iar modernitatea poate fi asociată cu transformarea culturii, mobilitate, stratificarea claselor sociale, o societate orientată către consum. În prezent, tradiţia şi modernitatea nu mai sunt văzute ca două concepte opuse (Bonenberg 2009), ci ca unele care coexistă, se întrepătrund şi se influenţează reciproc.

În cadrul acestei abordări ce plasează arhitectura vernaculară într-o nouă lumină, ea fiind văzută ca un proces de design sustenabil (Tamer 2011), cu raze de acţiuni diverse şi pe mai multe planuri: planul fizic (natural- relief, topografie, peisaj, vegetaţie; structural; spaţial; material- materiale de construcţii, texturi) planul spiritual (tradiţii, obiceiuri) (Rapoport 1969, Touman 2005, Yafang 2013).

Tradiţia reprezintă resursa primă pentru reintegrarea, restabilirea şi menţinerea identităţii locale, regionale sau naţionale. Kenneth Frampton susţinea în anii ’80, în cartea sa despre regionalismul critic, că tradiţia locală poate fi un instrument de creare a identităţii (Frampton 1968).

În ultimii 50 de ani, la nivelul Europei s-au produs o serie de schimbări în mediul rural. Mecanizarea activităţilor specifice agriculturii, migrarea poulaţiei rurale către oraş, toate acestea au dus la pierderea tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi la degradarea fondului construit tradiţional. În acest context, politicile de dezvoltare rurală ale Uniunii Europene au considerat prezervarea arhitecturii vernaculare un obiectiv prioritar.

Descrierile şi diagramele de mai jos cuprind ansamblul caracteristicilor arhitecturii şi mobilierului

vernacular pentru regiunile europene analizate, pe baza unor criterii comune: colectarea datelor geografice, climatice, topografice, socio-economice, istorice; identificarea şi localizarea construcţiilor vernaculare existente şi colectarea datelor generale privind construcţia; identificarea tipologiilor arhitecturale, spaţiale, funcţionale, structurale şi selectarea exemplelor reprezentative; studierea în profunzime a exemplelor selectate. Acestea vor furniza concluziile necesare elaborării unei metodologii de reutilizare şi valorificare a conceptelor vernaculare. Se va restrânge aria analizei privind formele de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular specific țărilor europene, această focusare pe regiuni având ca avantaj posibilitatea obținerii unor rezultate măsurabile.

Regiunile analizate sunt cele ale Spaniei centrale (provincia Soria), Greciei (comuna Florina), Elveției

(satul Vrin), Austriei (comuna Rekawinkel), Ungariei (regiunile de nord-est și sud-est), Turciei (regiunea Diyarbakir), Ciprului (regiunea Nicosiei). Rezultatele cercetărilor pentru fiecare caz în parte sunt prezentate sub forma unor diagrame ce conțin aspecte cu privire la: date generale (poziția geografică, speciile de lemn existente în zona studiată, forme și tipologii de manifestare caracteristice arhitecturii vernaculare locale, structuri specifice-sistemul structural local, materialele de construcție utilizate, raport plin-gol, orientare, ventilare naturală, climă, peisaj.

În cele ce urmează, se vor prezenta rezultatele cercetărilor cu privire la aspectele menționate mai sus, sub forma unor diagrame de sinteză aferente fiecărei regiuni de studiu.

- 30 -

4.1.1. Spania Centrală: provincia Soria Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice provinciei Soria aflată în partea centrală a Spaniei. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 31 -

4.1.2. Grecia: comuna Florina Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice localității Florina aflată în partea de

nord est a Greciei. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 32 -

4.1.3. Elveţia: Satul Vrin Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice satului Vrin aflat în Alpii Elvețieni.

Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 33 -

4.1.4. Austria: Comuna Rekawinkel Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice localității Rekawinkel aflată în

Austria Inferioară. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 34 -

4.1.5. Ungaria: Regiunile de nord-est şi sud-est Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice localităților Baranya și Hollokő

situate în partea de est a Ungariei. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală caracteristică zonei.

- 35 -

4.1.6. Turcia: Diyarbakir şi regiunea de nord-est Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice localității Diyarbakir și regiunii de

nord-est a Turciei. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 36 -

4.1.7. Cipru: Nicosia şi regiunea centrală

Diagrama de mai jos cuprinde caracteristici vernaculare specifice regiunii Nicosiei din Cipru. Datele prezentate în această diagramă sunt cu privire la contextul geografic și climatic local, date referitoare la existența și utilizarea speciilor de lemn și a materialelor locale, sistemul structural și tipologia arhitecturală-spațială caracteristică zonei.

- 37 -

4.1.8. Concluzii cu privire la specificul vernacular european: principii de organizare, utilizare și mobilare Pe baza analizelor efectuate în diferite ţări (Spania, Grecia, Elveţia, Austria, Ungaria, Turcia, Cipru) ale Europei, concluzia se poate formula sub felul următor: materialele utilizate şi clima sunt elementele principale care influenţează tipologia spaţială şi faţada locuinţei vernaculare. Existenţa arhitecturii vernaculare de lemn a acestor ţări nu trebuie considerată ca un fenomen izolat, ci mai curând în conexiune cu alte exemple de arhitectură vernaculară la nivel european.

Fig. 4.8. Tipologia locuinţei vernaculare europene

Se pot identifica o serie de concepte şi caracteristici ce pot fi interpretate şi valorificate în procesul de design contemporan, precum: forma planului, funcţiunile majore; tipologiile arhitecturale; dimensiuni, proporţii la nivelul planurilor şi al faţadei; principiul structural local; utilizarea materialelor ce provin din resurse naturale locale; orientarea locuinţei; textura şi cromatica faţadei; raportul plin-gol specific faţadei (fig. 4.8).

- 38 -

Spațiul vernacular european este preponderent dreptunghiular, poate avea o prispă pentru a proteja intrarea (specific țărilor cu o climă asemănătoare României, precum Elveția, Austria, Ungaria), această prispă poate avea și forma unui portic (Cipru sau Turcia cu rol de umbrire și protecție împotriva prafului). Spațiul interior de regulă este modest, cu două încăperi și un hol de acces în fiecare regiune cu denumirile și caracteristice locale aferente. Mobilierul este preponderent alcătuit din lemn și este dispus pe perimetrul pereților, mijlocul încăperii rămănând liberă.

Studiul comparativ al regiunilor analizate la nivel european a scos la iveală următoarele aspecte:

Existența unor similitudini clare între regiuni în ceea ce privește forma în plan a locuinței vernaculare. Forma dreptunghiulară este specifică regiunilor Spaniei, Elveției, Austriei, Ungariei, României și regiunilor cercetate din Cipru. Zonele analizate din Grecia și Turcia prezintă o formă pătrată în plan a locuinței vernaculare, această formă fiind influențată în mod direct de tipologia acoperișului în patru ape de tip piramidal.

În regiunile cu o climă mai rece locuințele prezintă o volumetrie mai compactă, cu goluri de ferestre puține la număr și de dimensiuni reduse, fără prispă (Elveția și Austria), cu o streașină intermediară pentru a proteja fațadele de intemperii; regiunile cu o climă mai blândă prezintă locuințe vernaculare cu goluri mari și numeroase, cu prispe generoase (Ungaria, România – în zonele de deal și depresiune, Spania, Cipru –sub forma unui portic).

Structura din bârne orizontale de lemn este lăsată vizibilă în cazul Elveției, Austriei și a țării noastre și este tencuită în regiunile cercetate din Spania, Grecia, Ungaria, Turcia și Cipru.

Locuința este ridicată pe un soclu înalt de piatră în majoritatea regiunilor analizate, cu excepția celor din Ungaria și Cipru.

Din punct de vedere al orientării, locuințele au fațadele principale direcționate spre sud. La nivelul mobilierului și al spațiului interior, locuințele vernaculare la nivel european prezintă o serie

de similitudini precum: prezența unui hol de acces (sub forma sa specifică de tindă în cazul țării noastre sau de hayat în cazul Turciei); prezența prispei (tornác în cazul Ungariei sau portic în cazul Greciei, Spaniei și Ciprului) ca zonă de desfășurare a diverselor activități gospodărești; mobilarea perimetrală a camerelor, rămănând liberă partea centrală a acestora; elementele de mobilier principale fiind: patul, masa, scaunele, băncile, blidarele, lăzile.

4.2. CERCETĂRI ASUPRA UNOR CARACTERISTICI SPECIFICE ZONALE ALE ARHITECTURII VERNACULARE ROMÂNEȘTI Cercetările cu privire la caracteristicile zonale ale arhitecturii vernaculare românești s-au efectuat în trei comune intracarpatice: Răşinari, Fundata, Cernatu şi într-o comună extracarpatică: Satul Stroeşti; în total patru localități. Scopul acestora a fost de a investiga şi evalua o serie de repere rurale ce pot oferi datele necesare pentru formularea unor concluzii privind specificul vernacular contemporan.

Cercetarea s-a efectuat pe mai multe niveluri (având o abordare holistică): a) la nivelul structurii urbane şi a comunităţii (date generale – geografice, istorice, economice, utilităţi, populaţie, suprafaţă, specii lemnoase; arhitectură – fond construit; gospodărie – locuinţă); b) la nivelul gospodăriei (exterior şi interior locuinţă, mobilier tradiţional de lemn, anexe gospodăreşti, detalii constructive).

Cercetarea este structurată şi etapizată. Contextul local actual al fiecărei zone cercetate este prezentat descriptiv și analitic în câte două diagrame (fig. 4.9 și fig. 4.10, fig. 4.14 și fig. 4.15, fig. 4.19 și fig. 4.20) . În continuare au fost realizate diagramele de sinteză pentru detaliile de structurare a celor trei gospodării alese din fiecare localitate, cuprinzând detalii și desene de arhitectură și mobilier caracteristice. În total, au fost analizate douăsprezece gospodării din patru comune.

Prin urmare cercetările experimentale (de teren) care au fost realizate în localitățile precizate s-au finalizat cu douăzeci de diagrame în care sunt sintetizate datele analitice relevante (fig .4.9 și fig. 4.10, fig. 4.11 – fig. 4.13, fig. 4.14 și fig. 4.15, fig. 4.15 – fig. 4.18, fig. 4.19 și fig. 4.20, fig. 4.21 – fig. 4.23).

- 39 -

4.2.1. Zona Braşov: Comuna Fundata Contextul local actual al zonei Brașovului este prezentat descriptiv și analitic în câte două diagrame

(fig. 4.9 și fig. 4.10) . În continuare sunt prezentate diagramele cu privire la detaliile de structurare a celor trei gospodării alese, cuprinzând detalii și desene de arhitectură și mobilier caracteristice (fig. 4.11 – fig. 4.13).

Fig. 4.9. Comuna Fundata, judeţul Braşov, Studiu de caz 1: date generale, fond construit, locuință

- 40 -

Fig. 4.10. Comuna Fundata, judeţul Braşov, Studiu de caz 1: planul localității, industria și comerțul, economia

- 41 -

Fig. 4.11. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 1. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 42 -

Fig. 4.12. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 2. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 43 -

Fig. 4.13. Comuna Fundata, judeţul Braşov: Gospodăria 3. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 44 -

4.2.2. Zona Sibiu: Comuna Răşinari Contextul local actual al zonei Sibiului este prezentat descriptiv și analitic în câte două diagrame (fig.

4.14 și fig. 4.15) . În continuare sunt prezentate diagramele cu privire la detaliile de structurare a celor trei gospodării alese, cuprinzând detalii și desene de arhitectură și mobilier caracteristice (fig. 4.16 – fig. 4.18).

Fig. 4.14. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Studiu de caz 2: date generale, fond construit, locuință

- 45 -

Fig. 4.15. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu. Studiu de caz 2: planul localității, industria și comerțul, economia

- 46 -

Fig. 4.16. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 4. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 47 -

Fig. 4.17. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 5. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 48 -

Fig. 4.18. Comuna Răşinari, judeţul Sibiu: Gospodăria 6. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 49 -

4.2.3. Zona Covasna: Comuna Cernatu Contextul local actual al zonei Covasnei este prezentat descriptiv și analitic în câte două diagrame (fig.

4.19 și fig. 4.20) . În continuare sunt prezentate diagramele cu privire la detaliile de structurare a celor trei gospodării alese, cuprinzând detalii și desene de arhitectură și mobilier caracteristice (fig. 4.21 – fig. 4.23).

Fig. 4.19. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Studiu de caz 3: date generale, fond construit, locuință

- 50 -

Fig. 4.20. Comuna Cernat, judeţul Covasna. Studiu de caz 3: planul localității, industria și comerțul, economia

- 51 -

Fig. 4.21. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 7. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 52 -

Fig. 4.22. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 8. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 53 -

Fig. 4.23. Comuna Cernat, judeţul Covasna: Gospodăria 9. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 54 -

4.2.4. Zona Argeș: Satul Stroeşti Contextul local actual al zonei Argeșului este prezentat descriptiv și analitic în câte două diagrame (fig.

4.24 și fig. 4.25) . În continuare sunt prezentate diagramele cu privire la detaliile de structurare a celor trei gospodării alese, cuprinzând detalii și desene de arhitectură și mobilier caracteristice (fig. 4.26 – fig. 4.28).

Fig. 4.24. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Studiu de caz 4: date generale, fond construit, locuință

- 55 -

Fig. 4.25. Satul Stroeşti, judeţul Argeş. Studiu de caz 4: planul localității, industria și comerțul, economia

- 56 -

Fig. 4.26. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 10. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 57 -

Fig. 4.27. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 11. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 58 -

Fig. 4.28. Satul Stroeşti, judeţul Argeş: Gospodăria 12. Diagrama tipologiilor vernaculare

- 59 -

Pe baza cercetărilor efectuate în cele patru judeţe, în comunele Fundata (BV), Răşinari (SB), Cernatu (CV), Stroeşti (AG), a fost posibilă formularea unor concluzii referitoare la nivelul, calitatea şi modul de trai. Această analiză holistică a oferit o percepţie de ansamblu asupra formelor de manifestare şi percepţie a arhitecturii tradiţionale.

4.2.5. Concluzii cu privire la specificul vernacular românesc: principii de organizare, utilizare, mobilare Gospodăria tradițională a cunoscut numeroase transformări. Forma și structura actuală își au originile la începutul secolului al XIX-lea când fondul construit răsfirat specific gospodăriilor din zonele subcarpatice a fost sistematizat.

Fig. 4.29. Caracteristici vernaculare specifice ale celor patru localități analizate: tipologie sat, utilități, populație, gospodăria, casa, anexele gospodărești, mobilierul

- 60 -

Prin această sistematizare a gospodăriilor s-a intervenit brutal în viaţa omului şi acesta a căutat metode de apărare: şi-a construit garduri, pentru a-şi proteja proprietatea şi intimitatea; a construit casa în partea cea mai îndepărtată faţă de drum a gospodăriei, ca reminiscenţă a nevoii de apărare/izolare a locuitorilor. Scoaterea la linie a satelor a reprezentat un prim pas în sistematizarea satelor (Olărescu, Bartha 2014).

Deşi unele măsuri nu s-au aplicat întocmai, în timp, gospodăria s-a structurat în felul următor: casa cu două camere şi tindă; bucătăria de vară în prima curte; grajdul cu fânărie, cocina şi coteţul păsărilor în cea de a doua curte; depozitul de bălegar şi grupul sanitar în grădină. Aceste modele funcţionale s-au tot repetat şi adaptat la noile cerinţe în ceea ce priveşte confortul minim.

Din punctul de vedere al utilizării materialelor de construcţie (în cele patru cazuri studiate), putem observa o diversificare în gama acestora după 1989. Mobilierul tradiţional a fost păstrat în puţine gospodării, scaunele, lacrele, lăzile şi hambarele fiind mai des păstrate (fig. 4.29).

În figura 4.29 se pot observa cele 4 localități prezentate pe coloane verticale. Fiecăreia îi corespunde o serie de caracteristici cu privire la fondul construit rural, tipologia satului (dispersat sau grupat), numărul gospodăriior și al locuințelor la nivelul localității, sistemul structural local specific, forme de arhitectură caracteristice și reprezentative zonei, elemente de mobilier din lemn, îmbinări specifice.

În urna cercetărilor efectuate în cele patru zone se pot formula următoarele concluzii : În cazul primei zone, cea a Brașovului, din punct de vedere al fondului construit rural, comuna Fundata

s-a încadrat în categoria satelor dispersate, distanța dintre gospodării fiind mare. De asemenea se poate constata faptul că gospodăria se află pe terenul care se cultivă (acesta nefiind în afara vetrei satului). Structura specifică zonei în cazul locuinței este cea pe bârne orizontale suprapuse, tencuită sau vizibilă (în cazul anexelor gospodărești). Locuința este compactă, cu goluri de ferestre mici și în unele cazuri chiar și cu prispa închisă.

În ceea ce privește celelalte trei zone de analiză, acestea se înscriu în categoria așezărilor grupate, gospodăriile fiind pe terenuri mai înguste, terenul agricol fiind în afara vetrei satului. În imediata apropiere a incintei gospodărești se poate regăsi doar livada sau grădina de legume. Structura și în aceste cazuri este alcătuită din bârne orizontale de lemn care sunt tencuite în cazul locuinței, vizibile în cazul anexelor. Locuința are goluri mai mari, prispe deschise generoase din punct de vedere dimensional.

4.3. CERCETĂRI CU PRIVIRE LA INFLUENȚELE CONTEXTULUI CONTEMPORAN ASUPRA ARHITECTURII VERNACULARE

În acest subcapitol se vor prezenta efectele contextului contemporan asupra evoluţiei, schimbării formelor de manifestare ale arhitecturii vernaculare la nivel european. Descrierile vor cuprinde tipologiile spaţiale, limbajul arhitectural şi transformarea elementelor expresive definitorii din regiunile alese pentru studiu, acestea fiind următoarele: Spania (Provincia Soria), Grecia (comuna Florina), Elveţia (satul Vrin), Austria (comuna Rekawinkel), Ungaria (regiunea de est de Dunăre), Turcia (regiunea de nord şi cea a Diyarbakirului), Cipru (regiunea centrală – Nicosia), România (comuna Răşinari – judeţul Sibiu, Fundata – județul Brașov, Cernat – județul Covasna, Stroești – județul Argeș). 4.3.1. Situația europeană Spania Centrală: provincia Soria Arhitectura vernaculară din Provincia Soria, utilizează resursele naturale locale: în regiunea în care activitatea principală este agricultura, pereţii locuinţelor sunt alcătuiţi din cadre de lemn (resursele forestiere fiind reduse) şi au o umplutură de cărămidă de lut amestecată cu paie (prezenţa terenurilor agricole cu grâu, cereale, etc). Există o legătură directă între alegerea materialului de construcţie şi tipologia activităţilor din regiune. Restaurările contemporane au ca inspiraţie la nivelul conceptului arhitectural, punerea în valoare a zidului format din blocuri de piatră de râu (Jose 2010). Intervenţiile contemporane sunt omogene, neutre şi discrete, dar în acelaşi timp pun în valoare cromatica, textura şi structura zidurilor de piatră specifice prin completarea acestora cu tencuieli în nuanțe ce completează în mod delicat cromatica existentă. Mobilierul este simplu, de lemn şi este amplasat în nişe speciale (acest element a rămas neschimbat de a lungul timpului) caracteristice şi mobilierului vernacular. Grecia: comuna Florina

Arhitectura vernaculară locală este variată şi cuprinde o serie de tipologii arhitecturale, spaţiale (ce se compun din trei spaţii majore - camera - oda; prispa hayat; tinda/holul de acces - sofa) ce au rămas ca repere funcţionale şi compoziţionale şi în prezent (Oikonomou 2011). Camera a adăpostit şi în continuare îşi va păstra funcţiunea de adăpostire a activităţilor cotidiene ale familiei (prepararea hranei, locul de luat masa, zona de

- 61 -

dormit şi de primire a oaspeţilor). Camera şi-a păstrat în principiu caracterul de spaţiu multifuncţional iar prispa cel de spaţiu semi-deschis, de tranziţie, cu o formă rectangulară sau pătrată care permite conexiunea spaţială între diferitele zone ale locuinţei. Sistemul constructiv contemporan a rămas neschimbat la nivel de principiu, structura fiind uşoară, pe cadre de lemn cu umputură de cărămidă sau diverse alte material compozite. Principiul de orientare a locuinţei spre sud, cu axa longitudianlă paralelă cu râul este specific şi intervenţiilor contemporane. Elveţia: satul Vrin

Arhitectura contemporană a satului este influenţată în mod direct de activitatea şi metodele de construire propuse şi implementate de arhitectul elveţian Gion Caminada împreună cu comunitatea din Vrin. Construcțiile contemporane sunt alcătuite din bârne de lemn orizontale ("strickbau"). Strickbau este extrem de comună în cele mai multe regiuni alpine şi este formată din "grinzi de lemn stratificate”.

Caminada a încercat să găsescă o metodă de valorificare şi actualizare a acestei tipologii de construcţie pentru a răspunde cerinţelor moderne de locuire şi îmbunătățirea tehnologiilor de construcție. În prezent, Caminada a experimentat în ceea ce priveşte soluţiile tehnice şi structurale a construcţiilor din bârne. Soluţia propusă implică pre-asamblarea pereţilor pentru a reduce utilizarea materialelor in situ şi timpul alocat pentru manoperă, oferind în acelaşi timp o rezistență structurală mai puternică. Beneficiul noii tehnologii este că ea limitează , de asemenea, utilizarea tâmplăriilor cu alcătuiri complexe şi consumatoare de timp de montare, astfel permiţând construcţiei o execuţie rapidă fără a sacrifica calitatea acesteia. Austria: comuna Rekawinkel Contextul rural al Austriei a suferit multe schimbări în secolele XX-XXI, fiind supus unei urbanizări treptate, dar rapide, ce a avut ca rezultat transformarea spriritului local tradiţional şi a avut un impact major asupra modului de viaţă specific rural. Această transformare se poate observa şi pe plan arhitectural, construcţiile contemporane utilizând cu precădere materialele prefabricate, compozite, ce nu provin din resurse naturale locale. Comuna Rekawinkel, aflată la 29 km de Viena, este traversată de un drum urban, cu o circulaţie carosabilă intensă, cea pietonală fiind aproape inexistentă. Construcţiile prezintă într-o măsură redusă detalii vernaculare, acestea existând doar la nivelul unor piese de lemn în zona îmbinărilor la acoperiş sau pereţi. Cromatica este diversă, nerespectând culorile armonioase ale contextului natural sau cromatica şi textura naturală a lemnului. Locuitorii utilizează materiale prefabricate achiziţionate de la marii producători. Ungaria: regiunea de est

Mediul rural unguresc s-a păstrat în mare măsură în forma şi funcţiunea sa vernaculară, schimbările fiind discrete. Comunităţile locale fiind foarte unite, păstrarea tradiţiilor şi a modului de trai tradiţional fiind un scop primordial al acestora. Se pot observa (la nivel naţional) 2 tipuri de abordări din partea comunităţilor maghiare: cei care respectă într-o manieră rigidă modul de construcție şi de viaţă specific de la începutul secolului (fiind blocaţi în perioada respectivă); şi cei care sunt mai deschişi, flexibili în ceea ce priveşte evoluţia tehnologică sau consideră influenţele ţărilor vestice (Austria) mai evoluate drept model. Astfel, organizarea liniară a gospodăriei de câmpie (Báthky 1941, Filep 1970, Györffy 1943, Károlyi 1955) a rămas prezentă şi în cazul intervenţiilor contemporane, locuinţa fiind orientată cu faţada principală-lungă către curte înglobând sub acelaşi acoperiş continuu, locuinţa împreună cu toate anexele gospodăreşti. Turcia: Diyarbakir şi regiunea de nord-est

Forma locuinţei tradiţionale a fost dictată de poziţia curţii, iar acest demers a fost păstrat, conceptul compoziţional al intervenţiilor contemporane fiind bazat pe aceasta. Datorită bunei funcţionări, compartimentările şi zonificările funcţionale nu au suferit schimbări semnificative. Locuinţa tradiţională a reflectat în mod evident nevoile fizice şi spirituale ale locuitorilor (Baran 2011, Nilhan 2007) , iar această raportare la spaţiul de locuit nu a fost schimbată până în prezent. Chiar dacă pe plan conceptual, funcţional şi spaţial, locuinţa vernaculară, tradiţională de lemn nu a fost supusă unor schimbări majore, fondul construit tradiţional a fost lăsat să se degradeze în timp, nefiind considerată prioritară restaurarea acestuia. Cipru: Nicosia şi regiunea centrală

Locuinţa vernaculară reflectă cu stricteţe nevoile funcţionale ale utilizatorului şi se bazează pe variaţiile diverse ale unei structuri modulare dispuse linear (Ozgur 2007, Pulhan 2006). Acest tip de dezvoltare spaţială a fost preluată și la nivelul intervențiilor arhitecturale contemporane. De asemenea, ponderea spaţiilor închise faţă de cele semi-deschise (ca porticul şi curtea) este respectată, porticul fiind un reper/simbol reinterpretat la nivelul spațiilor arhitecturale în prezent. În figurile de mai jos se pot observa efectele contextului contemporan asupra fondului construit vernacular european sub formă grafică.

- 62 -

- 63 -

- 64 -

În urma cercetărilor efectuate în regiunile europene a fost posibilă formularea următoarelor concluzii: Fondul vernacular european a fost supus unei schimbări treptate dar majore datorate urbanizării

mediului rural: în câteva cazuri, precum al Elveției, Ungariei și Spaniei fondul vernacular a fost protejat, astfel schimbările nu s-au manifestat la nivel arhitectural. Forma locuinței nu a suferit modificări majore la nivelul volumetriei, cele mai frecvente modificări fiind la nivelul prispei sau porticului, acestea fiind zidite, închise sau transformate în spații de depozitare.

Materialele de construcție utilizate au rămas în continuare cu precădere cele naturale precum lemnul, piatra și pământul în cazul Spaniei, Elveției, Ciprului, Turciei. Acest aspect este diferit în cazul Austriei și al Ungariei unde sunt utilizate cu precădere materialele noi, compozite (betonul câștigând teren în fața lemnului). Spațiul interior contemporan reproduce și se inspiră din cel vernacular, mobilarea caracteristică a acestuia fiind cea perimetrală (precum în cazul locuințelor vernaculare) în jurul pereților, mijlocul încăperii rămănând liberă.

Sistemele structurale locale specifice vernaculare nu au suferit modificări majore în cazul Spaniei, Turciei și Ciprului (sistem pe cadre cu umplutură de piatră sau cărămidă), Elveției (bârne orizontale suprapuse – strickbau), în schimb acest aspect nu se poate menționa și în cazul Austriei unde pereții din bârne de lemn au fost înlocuiți de pereți formați din cadre de beton cu umplutură din cărămidă performantă, iar în cazul Ungariei pereții masivi din piatră au fost înlocuiți utilizând acest sistem structural pe cadre.

4.3.2. Situația în România

Intervenţiile contemporane din cele patru zone investigate (Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș), ignoră compoziţia planimetrică-spaţială a casei vernaculare, sau diferitele rapoarte la nivelul faţadei/laturilor. Construcţiile noi nu mai au prispă (aceasta fiind înlocuită în mod frecvent de balcon sau terasă), această schimbare având un impact nu numai asupra compoziţiei faţadei sau a volumetriei, ci şi asupra modului de viaţă a locatarului şi a modului de raportare al acestuia faţă de comunitate.

Transformările arhitecturii tradiţionale se pot observa şi la scară mai redusă la nivelul elementelor componente: pereţi, ferestre, uşi. Pereţii construcţiilor vernaculare sunt de obicei realizaţi din bârne de lemn (brad, stejar) de dimensiuni ce variază în cazul lăţimii între 12-15 cm, iar la înălţime între 20-30 cm şi au îmbinări speciale (de exemplu îmbinări în coadă de rândunică). Tendinţele actuale la nivelul faţadei sunt: placarea faţadei cu un lambriu de lemn sau plastic, folosirea unor materiale care nu se încadrează în contextul local (BCA, cărămidă performantă), vopsirea în culori stridente a bârnelor de lemn de pe faţadă. Soluţia în astfel de situaţii nu ar fi excluderea completă a materialelor noi, ci găsirea unei modalităţi de integrare a acestora în alcătuirea caselor tradiţionale fără a afecta estetica şi echilibrul compoziţional al acestora.

În cazul comunei Răşinari din judeţul Sibiu, se pot observa o serie de schimbări la nivelul orientării construcţiilor faţă de stradă: până în secolul XIX. locuinţa era orientată cu faţada lungă la sud, iar odată cu sistematizarea satelor această regulă a dispărut treptat, fiind înlocuită de o orientare a faţadei principale către stradă. De aici a rezultat o închidere a frontului stradal, aceasta având un impact vizual major asupra imaginii arhitecturale a satului (fig. 4.32).

Fig. 4.32. Evoluţia orientării şi a relaţiei cu strada a locuinţelor din mediul rural românesc

O altă schimbare majoră se poate observa şi la nivelul materialelor de construcţie utilizate: în cazul structurii pereţilor, bârnele orizontale din lemn de răşinoase sau stejar au fost înlocuite de piatră sau materiale compozite, betoane (peste care se aplică o tencuială colorată), porţile joase de lemn au fost înlocuite de unele înalte ce au cadre de beton sau piatră şi nu mai permit o continuitate vizuală la nivelul gospodăriilor.

- 65 -

Mobilierul specific acestei regiuni este decorat prin incizie sau pictură cu motive geometrice cu precădere. Îmbinările pot fi simple, dacă ne referim la mobilierul uzual din tindă sau camera de zi (îmbinări cu cep și scobitură), și o serie de îmbinări complexe, caracteristice mobilierului din camera de oaspeți (lacre, lăzi, scaune înalte, mese, paturi cu tăblii, blidare, etc), unde putem întâlni îmbinări mai complexe (cep cu umăr, îmbinări în coadă de rândunică, în dinți, etc.).

Concluziile cu privire la transformarea fondului construit tradițional românesc pot fi formulate astfel: Transformările se pot observa la nivel de volumetrie, locuințele noi fiind mai compacte, de dimensiuni

mai mari și orientate cu precădere cu fațada principală spre stradă. De asemenea modificări se pot observa și la nivel funcțional (datorită reprofilării majore a locuitorilor

din mediul rural, creșterea animalelor și agricultura nefiind ocupația principală a acestora în prezent), vechile grajduri au fost transformate în unități de locuire pentru generația tânără, prispa a fost închisă pentru a mări spațiul de locuit sau a deveni loc de depozitare.

Modificările se pot observa și la nivelul materialelor de construcție utilizate, lemnul ca material primordial de construcție fiind înlocuit de materiale compozite și betoane.

La nivelul mobilierului de lemn, elementele ce datează înainte de 1900 sunt puține (cel mai frecvent păstrate sunt scaunele tâmplărești, mesele rotunde joase și cele dreptunghiulare, cuierele, lacrele, lavițele și în unele cazuri chiar blidarele).

În ceea ce privește arhitectura și mobilierul vernacular în context european se pot formula o serie de

concluzii finale: Cu privire la formele de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular european efectuate

în șapte regiuni precum Spania (provincia Soria), Grecia (comuna Florina), Elveția (satul Vrin), Austria (comuna Rekawinkel), Ungaria (regiunile Hollókő și Baranya), Turcia (Diyarbakir) și Cipru (regiunea Nicosiei), este posibilă formularea următoarelor concluzii: Existența unor similitudini clare între regiuni în ceea ce privește forma în plan a locuinței vernaculare.

Forma dreptunghiulară este specifică regiunilor Spaniei, Elveției, Austriei, Ungariei, României și regiunilor cercetate din Cipru. Zonele analizate din Grecia și Turcia prezintă o formă pătrată în plan a locuinței vernaculare, această formă fiind influențată în mod direct de tipologia acoperișului în patru ape de tip piramidal.

În regiunile cu o climă mai rece locuințele prezintă o volumetrie mai compactă, cu goluri de ferestre puține la număr și de dimensiuni reduse, fără prispă (Elveția și Austria), cu o streașină intermediară pentru a proteja fațadele de intemperii; regiunile cu o climă mai blândă prezintă locuințe vernaculare cu goluri mari și numeroase, cu prispe generoase (Ungaria, România – în zonele de deal și depresiune, Spania, Cipru –sub forma unui portic).

Structura din bârne orizontale de lemn este lăsată vizibilă în cazul Elveției, Austriei și a țării noastre și este tencuită în regiunile cercetate din Spania, Grecia, Ungaria, Turcia și Cipru.

Locuința este ridicată pe un soclu înalt de piatră în majoritatea regiunilor analizate, cu excepția celor din Ungaria și Cipru.

Din punct de vedere al orientării, locuințele au fațadele principale direcționate spre sud. La nivelul mobilierului și al spațiului interior, locuințele vernaculare la nivel european prezintă o serie

de similitudini precum: prezența unui hol de acces (sub forma sa specifică de tindă în cazul țării noastre sau de hayat în cazul Turciei); prezența prispei (tornác în cazul Ungariei sau portic în cazul Greciei, Spaniei și Ciprului) ca zonă de desfășurare a diverselor activități gospodărești; mobilarea perimetrală a camerelor, rămănând liberă partea centrală a acestora; elementele de mobilier principale fiind: patul, masa, scaunele, băncile, blidarele, lacrele. Cu privire la formele de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular din România

aferente celor patru zone de analiză (Brașov, Sibiu, Covasna, Argeș) concluziile sunt următoarele: În cazul primei zone, cea a Brașovului, din punct de vedere al fondului construit rural, comuna Fundata

s-a încadrat în categoria satelor dispersate, distanța dintre gospodării fiind mare. De asemenea se poate constata faptul că gospodăria se află pe terenul care se cultivă (acesta nefiind în afara vetrei satului). Structura specifică zonei în cazul locuinței este cea pe bârne orizontale suprapuse, tencuită sau vizibilă (în cazul anexelor gospodărești). Locuința este compactă, cu goluri de ferestre mici și în unele cazuri chiar și cu prispa închisă.

În ceea ce privește celelalte trei zone de analiză, acestea se înscriu în categoria așezărilor grupate, gospodăriile fiind pe terenuri mai înguste, terenul agricol fiind în afara vetrei satului. În imediata apropiere a incintei gospodărești se poate regăsi doar livada sau grădina de legume. Structura și în aceste cazuri este alcătuită din bârne orizontale de lemn care sunt tencuite în cazul locuinței, vizibile în cazul anexelor. Locuința are goluri mai mari, prispe deschise generoase din punct de vedere dimensional.

- 66 -

În ceea ce privește influențele contextului contemporan asupra arhitecturii și mobilierului vernacular

european se pot formula o serie de concluzii finale: Fondul vernacular european a fost supus unei schimbări treptate dar majore datorate urbanizării

mediului rural: în câteva cazuri, precum al Elveției, Ungariei și Spaniei fondul vernacular a fost protejat, astfel schimbările nu s-au manifestat la nivel arhitectural. Forma locuinței nu a suferit modificări majore la nivelul volumetriei, cele mai frecvente modificări fiind la nivelul prispei sau porticului, acestea fiind zidite, închise sau transformate în spații de depozitare.

Materialele de construcție utilizate au rămas în continuare cu precădere cele naturale precum lemnul, piatra și pământul în cazul Spaniei, Elveției, Ciprului, Turciei. Acest aspect este diferit în cazul Austriei și al Ungariei unde sunt utilizate cu precădere materialele noi, composite (betonul câștigând teren în fața lemnului). Spațiul interior contemporan reproduce și se inspiră din cel vernacular, mobilarea caracteristică a acestuia fiind cea perimetrală (precum în cazul locuințelor vernaculare) în jurul pereților, mijlocul încăperii rămănând liberă.

Sistemele structurale locale specifice vernaculare nu au suferit modificări majore în cazul Spaniei, Turciei și Ciprului (sistem pe cadre cu umplutură de piatră sau cărămidă), Elveției (bârne orizontale suprapuse – strickbau), în schimb acest aspect nu se poate menționa și în cazul Austriei unde pereții din bârne de lemn au fost înlocuiți de pereți formați din cadre de beton cu umplutură din cărămidă performantă, iar în cazul Ungariei pereții masivi din piatră au fost înlocuiți utilizând acest sistem structural pe cadre.

Transformările se pot observa și în contextul țării la nivel de volumetrie, locuințele noi fiind mai compacte, de dimensiuni mai mari și orientate cu precădere cu fațada principală spre stradă.

De asemenea modificări se pot observa și la nivel funcțional (datorită reprofilării majore a locuitorilor din mediul rural, creșterea animalelor și agricultura nefiind ocupația principală a acestora în prezent), vechile grajduri au fost transformate în unități de locuire pentru generația tânără, prispa a fost închisă pentru a mări spațiul de locuit sau a deveni loc de depozitare.

Modificările se pot observa și la nivelul materialelor de construcție utilizate, lemnul ca material primordial de construcție fiind înlocuit de materiale compozite și betoane.

La nivelul mobilierului de lemn, elementele ce datează înainte de 1900 sunt puține (cel mai frecvent păstrate sunt scaunele tâmplărești, mesele rotunde joase și cele dreptunghiulare, cuierele, lăzile, lavițele și în unele cazuri chiar blidarele).

4.4. CERCETĂRI PRIVITOARE LA MODELE NEO-VERNACULARE

În acest subcapitol se va prezenta evoluţia fenomenului arhitectural neo-vernacular. Pentru a exemplifica acest aspect, s-au efectuat cerecetări asupra proiectelor unor arhitecţi influenţi şi cu impact semnificativ asupra evoluţiei arhitecturale prin înţelegerea surselor artei tradiţionale şi acumularea unor elemente şi motive noi, inspirate din tradiţia şi specificul european și naţional, precum: James MacQueen, Manuel Bieler, Gion Caminada, Thomas Gronegger, Tamás Devényi, Jan Hulsemann, Cristian Corvin, Károly Nemes (Graphic Studio), asociaţia PRISPA (Pierre Bortnowski, Biborka Bartha, Cătălin Găuloiu, Adina Bădulescu). 4.4.1. Neo-vernacularul european

Exemplele provin din regiunea centrală şi de vest a Europei: Anglia (Anthony Hudson, James MacQueen), Elveţia (Gion Caminada, Manuel Bieler, Laurent Savioz), Austria (Norbert Fritz, Thomas Gronegger) şi Ungaria (Támas Devényi, Hújber-Nagy Aletta). 4.4.1.1. Marea Britanie: Norfolk și Essex Zonele analizate se află în sud-estul Angliei: Norfolk şi Essex. Construcţia în cazul primei analize are funcţiunea de locuinţă din mediul rural. Propunerea celor de la Hudson Architects se poate caracteriza ca un prototip modern și eficient din punct de vedere al costurilor. Având în vedere locaţia rurală a acestei locuinţe, arhitecţii au acordat o atenţie deosebită integrării construcţiei în peisajul specific local (McLeod 2012). Rezultatul a constat în realizarea unei case simple, modeste, la scara locului, respectând tipologia funcţională caracteristică gospodăriilor din zonă. Sistemele de asamblare a prefabricatelor au contribuit la rapiditatea şi uşurinţa ridicării construcţiei in situ, pe acest sistem fiind proiectate toate elementele anvelopei: pereţii, pardoseala, acoperişul.

- 67 -

4.4.1.2. Elveţia: Lignières, Albinen, Mase şi Vrin Un exemplu demn de menţionat, aparţine echipei de arhitecţi condusă de Manuel Bieler. Crezul

acestora constă în promovarea valorilor şi a arhitecturii locale. Arhitecţii au reuşit să propună o șură nouă ce se integrează prin forma, scara, textura şi materialele utilizate în contextul său tradiţional rural (Jodidio 2014). Rezultatul final reflectă o infuzie de caracteristici şi forme tradiţionale aparţinând mai multor tipologii de şure, astfel obţinând un aspect contemporan şi în acelaşi timp flexibil.

Al doilea exemplu prezintă lucrarea arhitecţilor Laurent Savioz şi Claude Fabrizzi, aflate în satul alpin Albignen (Jodidio 2014). Proiectul este o reconversie a două structuri de şuri existente într-o locuinţă ce păstrează caracteristicile estetice-arhitecturale iniţiale.

4.4.1.3. Austria: Innnsbruck şi Rekawinkel Valorificarea resurselor şi a tradiţiilor de construcţie locale se poate realiza şi în mediul urban. Primul exemplu prezintă un ansamblu de locuinţe proiectate de arhitectul austriac Norbert Fritz. Acesta prin abordarea sa holistică a încercat să ia în considerare pe lângă aspectele arhitecturale, topografice şi cele sociale, umane. Complexul a fost proiectat ca un manifest – antidot împotriva individualismului insuflat de acest program de arhitectură până în acel moment.

Al doilea exemplu se află în comuna Rekawinkel unde există exemple demne de urmat, arhitecţii căutând în permanenţă modalităţi de interpretare a caracteristicilor arhitectonice locale. Un astfel de exemplu poate fi considerat cel al locuinţei unifamiliale proiectate şi construite de arhitectul Thomas Gronegger.

4.4.1.4. Ungaria: Regiunea de nord-vest

Tipologia locuinţei vernaculare de câmpie a inspirat arhitecţii în creaţiile lor contemporane. Un exemplu în acest sens ar putea fi cel al HNA Studio. Propunerea arhitecţilor în ceea ce priveşte locuinţa contemporană presupune un nivel ridicat de confort dar în acelaşi timp şi o reflectare a valorilor identitare, locuinţa fiind un mijloc de oglindire a identităţii celor care o locuiesc.

În cazul proiectului celor de la Budapest Mȕhely, putem identifica o serie de elemente arhitecturale tradiţionale preluate şi interpretate: forma şi dimensiunile volumului respectă cu stricteţe proporţiile specifice caselor tradiţionale de la câmpie, prezenţa prispei specifice maghiare (tornác), acoperişul continuu care include toate spaţiile (inclusiv anexele).

Concluziile cu privire la influențele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare la nivel european se pot sintetiza în felul următor:

Contextul rural la nivel european este supus unui fenomen de urbanizare rapid având ca rezultat dispariția formelor specifice arhitecturii vernacular, autoritățile fiind ignorante în privința conservării și protejării acestui tip de patrimoniu.

Acest fenomen de urbanizare se manifestă într-un ritm mai alert în regiunile Europei de Vest datorită contextului economic mai favorabil, țara noastră nefiind într-o situație economic atât de dezvoltată, acest proces este mai lent și în același timp decalat cu cca. 25 de ani față de cel european.

Sistemele structurale tradiționale ce utilizează ca material primordial lemnul sunt din ce în ce mai rar întâlnite, lemnul fiind utilizat doar la nivelul structurii șarpantei acoperișului, structura pereților este pe cadre din beton cu uplutură de cărămidă sau alte tipuri de blocuri compozite. În cazul Austriei la nivelul alcătuirii pereților în majoritatea cazurilor putem observa înlocuirea bârnelor de lemn cu sisteme prefabricate ce sunt acoperite cu tencuieli decorative de exterior în culori stridente.

Totuși se poate semnala existența unor mici grupări de arhitecți ce proiectează în spirit neo-vernacular, adaptând noile sisteme de fațadă inspirându-se din soluțiile tradiționale (de exemplu în Elveția și Austria – pereți din bârne de lemn preasamblate sub forma unor panouri).

În cazul Ungariei, se pot menționa două curente majore în ceea ce privește atitudinea arhitecților și a comunităților locale: cea de păstrare fidelă a tradițiilor și a fondului construit tradițional, acestuia fiind aduse doar restaurări, renovări și consolidări (în regiunea Tihany au fost păstrate sistemele de acoperiș cu paie și stuf), sau găsirea unor forme de expresie arhitecturală în spirit neo-vernacular dar cu rezolvări tehnice contemporane.

La nivel național nu există un curent sau o direcție clară a fenomenului arhitectural contemporan, dacă în Europa de Vest există grupări de arhitecți tineri care susțin și proiectează în spirit neo-vernacular, la noi acest fenomen încă se află într-o fază incipientă.

- 68 -

Fig. 4.33. Locuinţă (Cedar House), Norfolk, Anglia – perspective, detalii de construcţie

- 69 -

Fig. 4.34. Locuinţe rurale prefabricate (R House), Isle of Skye, Anglia

- 70 -

Fig. 4.35. Intervenţie contemporană în Lignières, Elveţia

- 71 -

Fig. 4.36. Intervenţii contemporane în Albinen şi Mase, Elveţia

- 72 -

Fig. 4.37. Intervenţii contemporane în Vrin, Elveţia

- 73 -

Fig. 4.38. Ansamblu de locuinţe în Innsbruck, Austria

- 74 -

Fig. 4.39. Locuinţă contemporană din Rekawinkel, Austria

- 75 -

Fig. 4.40. Locuinţă contemporană din apropierea Budapestei, Ungaria

- 76 -

Fig. 4.41. Locuinţă contemporană din regiunea Veszprem, Ungaria

- 77 -

4.4.2. Neo-vernacularul românesc Direcţiile generale în domeniul arhitecturii şi a designului de mobilier sunt multiple şi nu sunt clar

definite. Se pot distinge două direcţii majore în parcursul creaţiei arhitecturale contemporane: cea high-tech, în care limbajul arhitectural minimalist şi tehnologia devin formele expresiei arhitecturale; iar cea sustenabilă, ecologică sau chiar neo-vernaculară, care îşi caută sursa de inspiraţie în trecut, în rădăcinile şi straturile identitare ale comunităţilor cărora se adresează. Ca urmare, exemplele unor mici grupări de arhitecţi sau designeri români, pot fi considerate un prim pas spre o schimbare în ideologia arhitecturală modernistă.

Primul exemplu aparține arhitectului Cristian Corvin și exprimă un mod de operare inedit ce presupune deturnarea clişeelor folclorice în favoarea vernacularului veritabil. Abordarea de simplificare a acestor clişee a fost înlocuită de interpretarea acestora: arhetipurile unui astfel de spaţiu (ornamentele vestimentare agăţate de pereţi, capetele de animale) sunt în acest caz realizate din elemente lego (Corvin 2012). Obiectele de mobilier (cu precădere scaune, mese şi blidare) au fost colecţionate şi aduse din diferite regiuni ale ţării (Oltenia, Transilvania).

Fig. 4.42. Două proiecte de restaurant din Lipscani-Bucureşti, Corvin Cristian

- 78 -

Un alt exemplu este cel al patrimoniului cultural al Transilvaniei care a fost înzestrat cu o serie de valori la nivelul peisajului şi al arhitecturii locale rurale. Acest fond construit şi natural este din ce în ce mai ameninţat (Hulsemann 2014), adoptîndu-se modele noi, fără nici o legătură cu contextul local.

Fig. 4.43. Restaurarea patrimoniului săsesc din Transilvania, Jan Hulsemann

- 79 -

Fig. 4.44. Propunere de locuinţă în Delta Dunării, Károly Nemes

Următorul proiect prezentat este cel al casei de vacanţă în Delta Dunării, realizat în 2010 şi coordonat de arhitectul Károly Nemes, propune o compoziţie de volume organizate ierarhic în spaţiu. Este o raportare la coordonatele locului, care asigură o bună integrare vizuală a ansamblului în peisajul tradiţional al Deltei Dunării.

- 80 -

Fig. 4.45. Locuinţă din lemn în judeţul Bacău, Pierre Bortnowski și Biborka Bartha

Ultimul proiect analizat este PRISPA. Acesta este un proiect-pilot, o alternativă sustenabilă pentru revitalizarea modului de viaţă rurală din România. Proiectul casei răspunde unui context românesc, de la implicaţii economice la cele socio-culturale.

- 81 -

Concluziile cu privire la fenomenul arhitectural neo-vernacular național se pot formula astfel: Chiar dacă în prezent nu există un curent neo-vernacular clar definit la nivel național, se poate observa

prezența unor mici grupări de arhitecți ce proiectează în spirit neo-vernacular, utilizând materiale naturale locale precum piatra, lemnul sau pământul și găsesc soluții și rezolvări tehnice inovative reinterpretând cele vernaculare.

Proiectarea în spirit neo-vernacular s-a manifestat la început la nivelul amenajărilor interioare, spații cu o estetică arhitecturală modernă fiind mobilate cu elemente vernaculare veritabile sau mobilier ce reinterpretează caracteristicile specifice vernaculare (exemplu – proiectul arhitectului Cristian Corvin).

Spiritul neo-vernacular se regăsește și la nivelul unor proiecte moderne din punctul de vedere al tehnologiilor utilizate pentru structură, fațade, sisteme solare, eficiență energetică, vernacularul regăsindu-se în compoziția spațială, raportul de plin-gol la nivelul fațadei, orientarea construcției, utilizarea materialelor naturale locale, textura și cromatica aferentă clădirii (ex. Casa Prispa).

4.5. INTERPRETAREA ȘI INTEGRAREA METODELOR DE VALORIFICARE A CONCEPTELOR VERNACULARE EUROPENE ÎN CONTEXTUL NAȚIONAL

În acest subcapitol se vor prezenta metodele de valorificare a conceptelor vernaculare caracteristice zonelor analizate mai sus. Abstractizarea acestor analize va avea ca scop selectarea conceptelor ce vor fi valorificate şi interpretate în creaţia actuală. Metodologia propusă în acest sens, va fi etapizată în felul următor: 1- studii preliminare (acesta având un rol fundamental în crearea unei imagini holistice despre formele de manifestare ale arhitecturii vernaculare dintr-o zonă geografică); 2 – inventar; 3 – clasificare pe tipologii şi selectarea exemplelor semnificative; 4 – analiza detaliată a exemplelor selectate; 5 – determinarea potenţialului de valorificare, reutilizare; 6 - conceperea şi dezvoltarea unei metodologii de valorificare a conceptelor vernaculare/ impact asupra contextului; 7 – implementarea metodologiei propuse într-o zonă rurală din ţară. Se va pune accent pe studiile preliminare, acestea contribuind la realizarea unei viziuni de ansamblu asupra formelor de manifestare ale arhitecturii vernaculare în zonele analizate. Această analiză va cuprinde următoarele arii: influenţa reliefului, peisajului, climei, resurselor locale/zonale asupra arhitecturii vernaculare; analiză istorică; analiza indicatorilor socio-economici (statistici); analiză demografică; investigaţii la nivel de comunitate, obiceiuri, tradiţii. 4.5.1. Sinteza formelor de manifestare a arhitecturii vernaculare europene

Se pot identifica o serie de concepte şi caracteristici ce pot fi interpretate şi valorificate în procesul de design contemporan, precum: forma planului, funcţiunile majore; tipologiile arhitecturale; dimensiuni, proporţii la nivelul planurilor şi al faţadei; principiul structural local; utilizarea materialelor ce provin din resurse naturale locale; orientarea locuinţei; textura şi cromatica faţadei; raportul plin-gol specific faţadei. 4.5.2. Valorificarea conceptelor vernaculare în contextul creaţiei actuale

Pentru a înţelege arhitectura vernaculară, este necesară înţelegerea factorilor determinanţi ai acesteia: factorii geoclimatici, funcţionali, economici, estetici, spirituali. Mediul natural este unul dintre factorii de modelare stilistică a arhitecturii tradiţionale, orientarea faţadei principale către sud (prispa cu faţa la soare), construcţia urmează liniile curbelor de nivel, preia discret forma terenului pe care stă, integrându-se în contextul natural prin stabilirea unei noi armonii. Dacă aceşti factori determinanţi ar sta la baza procesului de concepere a unei locuinţe contemporane, schimbările ar exista nu numai la nivel superficial, ci şi la unul conceptual, influenţând şi modelând în mod direct viaţa locatarului, utilizatorului. Scopul acestei cercetări nu este de a prelua în mod direct metodele de construcţie sau expresia arhitecturală specifică vernacularului, ci de a oferi un model de gândire, trăire şi filtrare a specificului vernacular cu o profundă valenţă identitară şi de a vedea acest mod de a construi, locui şi trăi ca unul fezabil în contextul contemporan.

Se poate observa că aceste propuneri nu sunt o preluare directă a formelor şi structurilor tradiţionale, ci o reinterpretare a unui mod de viaţă şi de locuire într-un mediu riral cu o încărcătură identitară profundă. În acest tip de peisaj specific şi rar, precum zona Deltei Dunării, este esenţial şi vital ca intervenţiile contemporane să se integreze armonios în contextul construit, fără a dezechilibra armonia peisajului existent.

- 82 -

4.6. CONCLUZII În urma cercetărilor experimentale a fost posibilă descoperirea unor aspecte noi cu privire la fenomenul arhitecturii și mobilierului vernacular european, respectiv neo-vernacular european. Rezultatele acestei investigații pot fi formulate sub forma următoarelor concluzii:

În urma cercetărilor in situ (de teren), s-au efectuat o serie de măsurători, desene, schițe ale gospodăriilor analizate din cele patru zone (trei intra-carpatice și una extra-carpatică): Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș precum: patru fișe de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești. Acestea conțin schițe de lucru relevee, desene tehnice, fotografii realizate la fața locului, interviuri cu locatarii; patru fișe de analiză a contextului local/zonal economic. Acestea conțin diagrame ce ilustrează modalitățile de utilizare a terenului, principala preocupare a comunității; douăsprezece fișe de analiză a gospodăriei vernaculare românești din zonele investigate;

De asemenea, s-au investigat o serie de zone din diverse țări Europene precum: Spania, Grecia, Elveția, Austria, Ungaria, Turcia, Cipru. A fost posibilă identificarea formelor de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular specific fiecărei zone în parte, aceste date fiind prezentate sub forma unor tabele centralizatoare sintetice, cuprinzând sub forma unor fișe de analiză următoarele: șapte fișe de analiză a formelor de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular specific fiecărei zone în parte.

Efectele contextului contemporan, respectiv evoluția tehnologică, disponibilitatea materialelor de construcție, copierea modelelor vest europene, sunt din ce în ce mai vizibile, structura gospodăriei tradiționale suferind schimbări funcționale (exemplu cotidian: șura devine garaj sau depozit) datorită reorientării profesionale la nivelul comunităților rurale.

Sub forma a nouă fișe de analiză cu privire la repere europene neo-vernaculare s-au putut constata următoarele aspecte: sistemele structurale tradiționale ce utilizează ca material primordial lemnul sunt din ce în ce mai rar întâlnite, lemnul fiind utilizat doar la nivelul structurii șarpantei acoperișului, structura pereților este pe cadre din beton cu uplutură de cărămidă sau alte tipuri de blocuri compozite; în cazul Austriei la nivelul alcătuirii pereților în majoritatea cazurilor putem observa înlocuirea bârnelor de lemn cu sisteme prefabricate ce sunt acoperite cu tencuieli decorative de exterior în culori stridente.

Sub forma a patru fișe de analiză cu privire la repere neo-vernaculare în context național a fost posibilă formularea următoarelor: chiar dacă în prezent nu există un curent neo-vernacular clar definit la nivel național, se poate observa prezența unor mici grupări de arhitecți ce proiectează în spirit neo-vernacular, utilizând materiale naturale locale precum piatra, lemnul sau pământul și găsesc soluții și rezolvări tehnice inovative reinterpretând cele vernaculare; proiectarea în spirit neo-vernacular s-a manifestat la început la nivelul amenajărilor interioare, spații cu o estetică arhitecturală modernă fiind mobilate cu elemente vernaculare veritabile sau mobilier ce reinterpretează caracteristicile specifice vernaculare (exemplu – proiectul arhitectului Cristian Corvin); spiritul neo-vernacular se regăsește și la nivelul unor proiecte moderne din punctul de vedere al tehnologiilor utilizate pentru structură, fațade, sisteme solare, eficiență energetică, vernacularul regăsindu-se în compoziția spațială, raportul de plin-gol la nivelul fațadei, orientarea construcției, utilizarea materialelor naturale locale, textura și cromatica aferentă clădirii (ex. Casa Prispa).

Această cercetare scoate la iveală necesitatea unei astfel de investigații ce identifică și apoi propune metodologii de valorificare a acestui fond construit valoros și reprezentativ din punct de vedere cultural și identitar. Acest fond construit vernacular fiind într-o stare avansată de degradare, o astfel de intervenție cu scopul de a schimba acest fenomen devine necesară în acest moment.

Aceste cercetări experimentale au avut și scopul de a evidenția starea actuală a fondului construit vernacular pentru a alarma și conștientiza autoritățile și comunitățile locale cu privire la acest aspect.

- 83 -

- 84 -

CAPITOLUL 5. VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII. METODOLOGIE DE PROIECTARE ARHITECTURALĂ ȘI DE MOBILIER ÎN SPIRIT VERNACULAR 5.1. PERSPECTIVE ALE VALORIFICĂRII VERNACULARULUI ÎN CONTEXT CONTEMPORAN NAŢIONAL 5.1.1. Prezentarea unor strategii actuale viabile la nivel european

“Zukunftsorte” este o asociaţie ce îşi propune o nouă viziune în ceea ce priveşte modul de viaţă cotidian al austriecilor. Fondatorii acestei asociaţii sunt Christof Isopp şi Roland Gruber. Aceştia au pornit de la ideea de a oferi calitate spaţiilor în care trăim prin activităţile ce se desfăşoară în ele, focusând pe inovaţie şi creativitate (Isopp 2015). Un alt aspect important a fost cel de a nu compromite prin activităţile prezente modul de trai al generaţiilor viitoare. Obiectivele asociaţiei au fost următoarele: Nivel de trai de calitate în cadrul comunităţilor; ideea de convieţuire şi colaborare între membrii comunităţilor; punerea în valoare a forţelor şi potenţialului creativ specific fiecărei regiuni; reprezentarea şi susţinerea intereselor comune; comunicare în permanenţă între membrii comunităţii (comunicare directă – întâlniri, evenimente, şedinţe sau comunicare prin intermediul diferitelor publicaţii locale sau internet). Această asociaţie încearcă o abordare holistică de a înţelege modul de viaţă al micilor comunităţi, întelegerea tradiţiilor şi activităţilor specifice fiind prioritară în formularea viitoarelor strategii de îmbunătăţire a modului de viaţă a acestora prin proiecte educaţionale, cultural, arhitecturale, etc. Acest mod de a gândi ar putea fi interpretat şi luat în considerare drept model pentru viitoarele strategii de acest tip la nivelul ţării noastre. Este important să înţelegem că gândirea şi activitatea acestor oameni este direcţionată către contextul austriac, o adaptare a acestei viziuni fiind necesară pentru a putea fi implementată la nivelul ţării noastre. 5.1.2. Prezentarea unor strategii actuale viabile la nivel naţional

La nivel naţional mediul social asupra căruia efectele negative ale tranziţiei sunt mai pronunţate îl reprezintă ruralul. Încercările de reabilitare socială, economică şi culturală a spaţiului rural românesc, ca alternativă socială reală şi viabilă, au adus în atenţia specialiştilor şi în dezbaterea publică noi politici agrare, programe de dezvoltare rurală, demersuri administrativ-organizatorice şi revalorizări socio-culturale.

Contextul rural impune o abordare dintr-o perspectivă identitară, atât a elementelor ce structurează “identitatea rurală” cât şi raportarea la contextul social existent aceasta contrbuind la definirea acestei identităţi.

Mediul rural poate fi văzut ca un mic depozit de patrimoniu şi memorie culturală, cel puţin la prima vedere, un factor de identitate (Alexander 1964), originalitate şi specific local al unei comunităţi, dar şi o resursă de dezvoltare culturală pentru comunităţile locale, o premisă pentru dezvoltarea turismului cultural. De asemenea, aceste comunități rurale au potenţialul de a deveni puncte comunitare de acces la informaţie şi cultură (Mihalache 2009), principalii beneficiari ai valorificării acestora fiind în primul rând comunităţile respective. În acest context se încadrează proiectele inițiate de Muzeul Țăranului Român, un proiect-pilot de Patrimoniu și Identitate locală (Mihalache 2009). 5.1.3. Contribuţii personale la configurarea unei strategii de perspectivă în vederea valorificării vernacularului şi integrării acestuia în procesul contemporan de creaţie

Ansamblul cercetarilor efectuate în teză, atât cele teoretice cât și cele experimentale, baza de date de mare anvergură construită, cărora li se adaugă metodologia care va fi expusă mai jos, sunt tot atâtea argumente pentru structurarea unui proiect de tip european cu finanțare nerambursabilă.

Evaluarea stării de conservare, protejare, punere în valoare a Patrimoniului Cultural Naţional (PCN)6, efectuată în anul 2005, a identificat mari disfuncţii şi vulnerabilităţi în domeniul patrimoniului construit din România. Astfel, se consideră necesară elaborarea unei strategii pentru impunerea unor standarde calitative reale pentru instituţiile active sau responsabile în domeniul patrimoniului cultural.

Domeniul acestei cercetări doctorale întră în subcategoria patrimoniului imobil – monumente arheologice şi arhitecturale constituind cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural. Patrimoniul cultural imobil cuprinde, monumente istorice, categorie ce include nu doar monumentele, ci şi ansamblurile şi siturile istorice. Potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, monumentele istorice sunt clasate în două grupe: grupa A (monumente istorice de valoare naţională şi

6 Definiţie dată de Ministerul Culturii - Patrimoniul Cultural Naţional reprezintă ansamblul resurselor moştenite, identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, şi care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; patrimoniul cultural naţional cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani şi naturali, de-a lungul timpului. (sursă pagină web Ministerul Culturii)

- 85 -

universală) şi grupa B (monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local); în această grupă fiind posibilă o viitoare încadrare a zonelor rurale ce îndeplinesc condiţiile impuse de lege (Legea 422/2001, Monumente arhitecturale – subcategoria - m) Monumente de arhitectură populară - locuinţe săteşti şi n) ansambluri tradiţionale rurale). În acelaşi timp, zonele rurale cercetate se pot încadra şi în categoria patrimoniului imaterial ce face referire la practici locale, obiceiuri şi credinţe şi deseori sunt exprimate prin activităţi simbolice şi ritualuri ale diferitelor comunităţi. De asemenea, cercetarea s-a îndreptat și către elementele mobile de interior, depășind subcategoria patrimoniului imobil.

Fig. 5.1. Principalele direcţii de acţiune

Centrele de interes din propunerea de proiect european ar putea deveni următoarele: Caracterul interdisciplinar al proiectului reprezintă un stimul pentru inovare, oferind oportunităţi de

afaceri şi locuri de muncă la nivel naţional şi internaţional, dar şi o colaborare a specialiştilor din centre de cercetare şi domenii diferite (arhitecţi, ingineri, sociologi, artişti, economişti).

Obiectivele proiectului sunt susţinute şi de UE, prin programe şi politici specifice ce fac parte din

strategia europeană 2020, conceptele de bază ale acesteia fiind: sustenabilitatea, eficienţa la nivelul utilizării resurselor naturale şi protecţia mediului.

Transferul de concepte (între arhitectura şi mobilierul vernacular şi cel contemporan) va permite

consumatorului să identifice elemente de specific sau de identitate culturală în mobilierul actual, aceste metode de valorificare a particularităţilor vernaculare având ca scop diversificarea funcţională, estetică a mobilierului de lemn şi redescoperirea straturilor identitare pierdute pe parcurs. (calitatea distinctivă cu potenţial de atragere a investitorilor).

Demersul proiectului va fi într-o direcţie anti-globalizare. Identificarea şi conceperea unor metode de valorificare a particularităţilor arhitecturii şi mobilierului

vernacular în creaţia contemporană din acest domeniu în scopul stimulării interesului faţă de valorile culturale tradiţionale şi identitare la nivelul comunităţilor locale reprezintă scopul principal al tezei, având ca finalitate formarea de atitudini, deprinderi conştiente de noţiunea de specific şi un nou mod de a trăi.

5.2. METODOLOGIE DE VALORIFICARE A CONCEPTELOR VERNACULARE ÎN CREAŢIA CONTEMPORANĂ

Metodologia propusă reflectă o gândire formată de a lungul celor trei ani de studiu şi sintetizează sub forma unor trasee decizionale ramificate etapele necesare parcurgerii procesului de valorificare a specificului vernacular din domeniul arhitecturii și al mobilierului.

Bazele de date alcătuite în urma cercetărilor din teză devin, în acest context metodologic fundamentul abordării etapizate a procesului de valorificare în sistem neo-vernacular. Aceste baze de date sunt grupate ținând cont de următoarele aspecte directoare: context – gospodărie, casă, anexe, climă, relief, cultură, identitae; arhitectură – formă, proporţie, spaţiu, acoperiş, prispă, mobilier, textile, interior; culoare – textură, motive tradiţionale, materiale, orientare, poziţie, organizare – încălzire, pereţi, pardoseală, faţadă, tâmplărie, ferestre, streaşină, etc.

În cele ce urmează se vor prezenta etapele metodologice de valorificare propusă, precum și propunerile de integrare a conceptelor vernaculare în procesul de design contemporan.

- 86 -

Metodologia propusă pornește de la sintezele și concluziile obținute în urma cercetărilor experimentale. Au fost selectate și clasificate acele elemente caracteristice vernaculare ce pot fi preluate și integrate și în contextul contemporan al proiectării de arhitectură și mobilier. Aceste caracteristici pot fi regăsite și la nivelul contextului vernacular european, astfel metodologia fiind aplicabilă și în afara contextului local. Caracterul holistic, general al acestei abordări fiind căutată în mod conștient în scopul implementării acesteia în orice context, devin necesare doar mici ajustări sau adăugarea unor elemente specifice fiecărui loc (indiferent de cultură, populație, etc). Ansamblul cercetărilor efectuate până acum a contribuit la formularea și alcătuirea acestei metodologii de valorificare a conceptelor vernaculare.

Etapele cercetărilor teoretice și experimentale realizate s-au întemeiat pe abordarea sistemic- integratoare a următoarelor elemente:

- structuri tradiționale de lemn; - rațiuni de utilizare a materialului lemnos în arhitectură și la mobilier; - ornamentica arhitecturală și de mobilier; - componente arhitecturale; - forme de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular european; - forme de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular românesc; - efectele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare; - arhitectura și mobilierul neo-vernacular european; - arhitectura și mobilierul neo-vernacular românesc. Metodologia configurată cuprinde o succesiune logică de etape, după cum urmează: Ciclul I – etape teoretice 1) Consultarea bazelor de date existente, privitoare la: Stadiul actual al arhitecturii și mobilierului vernacular; Elementele specifice de arhitectură și mobilier vernacular:

o Înțelegerea unor diferențe tipologice în funcție contextul geografic local, analiza unor aspecte legate de cromatica, textura, proporția și scara volumetriei generale, orientarea construcției și a rezolvărilor funcționale caracteristice;

o Structuri tradiționale de lemn: volumetria generală, structura acoperișului, pereților, fundației, rezolvările tehnice în ceea ce privește îmbinările constructive (îmbinări de colț ale bârnelor în cazul pereților, îmbinări între stâlp și grindă, îmbinări specifice șarpantelor de lemn) și îmbinări la mobilier (simple – dulgherești în cazul bucătăriei sau holului de acces, complexe – în cazul mobilierului din camera de zi), înțelegerea unor diferențe tipologice între diferite zone geografice;

Materialele utilizate în cazul arhitecturii și mobilierului vernacular: o Folosirea materialelor naturale ca lemnul, piatra sau pământul în cazul construcțiilor; o Folosirea diferitelor specii de lemn pentru mobilier;

Compoziția volumetrică, cromatică și de raport plin-gol la nivelul fațadelor, a rezolvărilor tehnice și al îmbinărilor între diferite elemente constructive, de asemenea consultarea bazei de date cu privire la îmbinările caracteristice mobilierului vernacular;

Caracteristicile ornamentale în funcție de contextul geografic: o Tipologia ornamentelor arhitecturale; o Tipologia ornamentelor de mobilier diferențiate în funcție de tehnica aplicată (incizie,

crestătură, pictură, etc.) sau a motivelor ornamentale (geometrice, florale, zoomorfe, etc.).

2) Luarea deciziilor în concordanță cu scopul urmărit

3) Trasarea liniilor directoare cu privire la: Contextul geografic și climatic existent, ținând cont de o serie de constante caracteristice locului

(tipologia așezării rurale – sat grupa, răsfirat, de vale, contextul cultural, etnic, economic, social, etc.); Componentele și modul de funcționare al unei gospodării; necesități de confort Volumetria și forma specifică a locuinței; Materialele de construcție, cromatica, textura acestora; Orientarea locuinței, raportul plin-gol la nivelul fațadelor.

Ciclul II – etape aplicative (practice) 4) Identificarea direcției sustenabile Selectarea din multiplele opțiuni fezabile posibile a variantei optime în funcție de necesități; Identificarea direcției optime ținând cont de posibilități și rezultatul dorit.

- 87 -

5) Interpretarea funcțional-stilistică a elementelor în funcție de scopurile asumate Preluarea și punerea în valoare a elementelor caracteristice arhitecturii și mobilierului vernacular la

nivel holistic: volumetrie, orientare, texturi, materiale (în cazul unui proiect de arhitectură); scară, proporție, structură, materiale (în cazul unui proiect de mobilier);

Preluarea unor elemente de detaliu, precum îmbinări specifice, ornamente caracteristice locale, particularități structurale în cazul pereților, acoperișului sau la nivelul elementelor de mobilier.

6) Valorificarea directă prin: Proiecte de arhitectură, respectiv de reconversie arhitectural-funcțională; Proiecte de organizare-reorganizare a spațiului exterior (cu rol decorativ și funcțional), a zonelor de

trecere și de delimitare (landscape design); Proiecte pentru mobilier și alte elemente de interior și de exterior.

În figura de mai jos (fig. 5.2.) se pot vedea sub formă grafică etapele metodologiei propuse în scopul

valorificării conceptelor vernaculare specifice arhitecturii și mobilierului.

Fig. 5.2. Etapele metodologiei de valorificare a conceptelor vernaculare

- 88 -

Fig. 5.3. Organizarea sistematică a etapelor din Ciclul II (aplicativ) al Metodologiei propuse. Arhitectură

- 89 -

Fig. 5.4. Organizarea sistematică a etapelor din Ciclul II (aplicativ) al Metodologiei propuse. Mobilier

- 90 -

Pentru o bună înțelegere și aplicare a metodologiei propuse și pe baza concluziilor obținute în urma cercetărilor experimentale (prezentate în sinteza din fig. 4.29) este bine venită clasificarea elementelor vernaculare valorificabile astfel:

Context: natural, climatic, geografic, cultural, etnic, economic (fig. 5.5) Arhitectură: spațiu și tipologii, structură, volumetrie, spațiu interior (fig. 5.6 și fig. 5.7) Materiale: resurse locale, texturi, cromatică, alcătuiri (fig. 5.8) Spațiul interior: mobilier, textile, ornamentică. (fig. 5.9)

Fig. 5.5. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la context

Fig. 5.6. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la volumetrie Volumetria compactă a locuinței vernaculare este eficientă (Touman 2005) din punct de vedere termic, al luminii naturale, al ventilației (fig. 5.6). Orientarea acesteia de asemenea prezintă avantaje (cu prispa orientată spre sud) ce pot fi preluate și interpretate și în cazul proiectării contemporane (Tomnița 2007). La această eficență termică contribuie și acoperișul în două ape (creearea unui pod ce funcționează ca un spațiu de tip tampon, ce protejează spațiile de locuit aflate sub acesta de tempraturile ridicate). Șarpanta are o serie de alte avantaje ce pot fi valorificate și în cazul locuințelor contemporane: nu stagnează pe învelitoare apa de ploaie.

- 91 -

Acoperișul de asemenea este un element de impact în ceea ce privește limbajul arhitectural-expresiv al unei construcții (Suzuki 1978, Mitrache 2008), șarpanta fiind asociată cu imaginea casei vernaculare cu prispă (aceasta inițial fiind în prelungirea streașinei).

Fig. 5.7. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la formă Spațiul vernacular de regulă este compus din două încăperi și un hol de acces. Accesul de obicei se face prin intermediul unei prispe sau a unui foișor (în funcție de contextul climatic). Aceste reguli compoziționale-spațiale se pot prelua și în cazul compartimentărilor moderne, fiind posibilă aplicarea unor modificări în scopul obținerii unui nivel de confort ridicat și caracteristic nevoilor utilizatorului contemporan. Prispa, prezintă o varietate mare de posibilități de interpretare: în creația contemporană poate deveni un spațiu multifuncțional semi-deschis dacă este cazul, poate adăposti o zonă de relaxare în timpul verii (fig. 5.7).

Fig. 5.8. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la materiale

Materialele utilizate în cazul locuinței vernaculare (fig. 5.8) provin din resurse naturale locale precum: lemnul, piatra, pământul. Această componentă sustenabilă poate face parte din procesul de edificare și proiectare contemporan, având ca efect pozitiv direct încurajarea economiei locale. Materialele locale influențează și

- 92 -

formează limbajul arhitectural specific locului, construcțiile integrându-se în peisajul natural și construit într-un mod firesc. Astfel, cromatica obținută prin utilizarea materialelor naturale, se poate încadra de asemenea în peisajul local.

Fig. 5.9. Concepte vernaculare propuse spre valorificare cu privire la spațiul interior

În ceea ce privește mobilierul vernacular (fig. 5.9), acesta prezintă îmbinări și forme geometrice simple, ce pot fi interpretate și preluate de limbajul expresiv contemporan. 5.3. APLICAȚII ALE METODOLOGIEI PROPUSE. PROIECTE ORIGINALE DE MOBILIER ȘI ARHITECTURĂ CU VALENTE IDENTITARE

Apare necesitatea existenţei unei constante sau a unui reper specific locului, o expresie arhitecturală-identitară-culturală a acestuia. Această constantă, nu este văzută ca un element fix, ci păstrând mai degrabă sensul din limba latină (constare), însemnând armonie, compoziţie (Gronegger, Pferger, Caminada 2013). Aceste reglementări trebuie să fie înţelese de comunitate, iar în cazul ideal, comunitatea ar trebiu să le stabilească în funcţie de nevoile, tradiţiile şi modul lor de viaţă. La aceast proces poate participa şi specialistul, dar cu un rol de îndrumător sau sfătuitor, nu ca un şef de proiect (Zhai 2010, Yafang 2013). Proiectele prezentate mai jos îşi propun reinterpretarea caracteristicilor mobilierului vernacular de lemn: volumetria, structura, ornamentele specifice, motivele tradiţionale. Prin analaiză critic şi viziune contemporană este posibilă obţinerea unui rezultat modern în ceea ce priveşte limbajul expresiv al obiectelor propuse, impactul vizual având o puternică profunzime sau valenţă identitară-culturală locală. La nivel compoziţional şi conceptual domină ideea asocierii lemnului cu diferite materiale (plastice, compozite, diferite materiale textile), reprezentând un joc de texturi, transparenţe, reflexii. Seria obiectelor propuse reprezintă un răspuns la nevoia reapariţiei valorilor şi a specificului tradiţional local în contextul unei lumi globalizate. Obiectele de mobilier propuse sunt următoarele: scaunul Strugurel, băncuţa Strugurel, măsuţa Metamorphosis, dulăpiorul Metamorphosis. În completarea acestor obiecte de mobilier este prezentat şi proiectul unui prototip de casă solară, toate aceste propuneri fiind concepute în spiritul neo-vernacularului. În urma procesului creativ a fost posibilă utilizarea și verificarea metodologiei propuse, fiind parcurse întâi etapele teoretice din ciclul I ce presupun consultarea bazelor de date realizate, luarea deciziilor și trasarea liniilor directoare. Etapele aplicative din ciclul II, identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică și valorificarea direct, presupun reîntoarcerea permanentă la etapele teoretice din ciclul I.

- 93 -

- 94 -

Fig. 5.11. Componentele mobilierului de ședere proiectat

Fig. 5.12. Scaunul Strugurel

În cazul scaunului Strugurel (fig. 5.11 și fig. 5.12), etapa trasării liniilor directoare a însemnat trecerea bazelor de date specifice (în acest caz cu privire la forme specifice arhitecturii și mobilierului vernacular din zona Sibiului) printr-un filtru, fiind selectate și extrase acele caracteristici vernaculare esențiale ce pot fi valorificate (precum speciile de lemn utilizate, îmbinările specifice, forma, compoziția, etc.) și interpretate în spirit neo-vernacular (ciclul I - luarea deciziilor și trasarea liniilor directoare). Etapele următoare au presupus identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică și valorificarea directă (ciclul II), aceste etape aplicative fiind prezentate detaliat în figura 5.11.

- 95 -

- 96 -

Fig. 5.14. Măsuța Metamorphosis

În cazul măsuței Metamorphosis, etapa trasării liniilor directoare a însemnat trecerea bazelor de date specifice (în acest caz cu privire la forme specifice arhitecturii și mobilierului vernacular din zona Argeșului) printr-un filtru, fiind selectate și extrase acele caracteristici vernaculare esențiale ce pot fi valorificate (precum speciile de lemn utilizate, îmbinările specifice, forma, compoziția, etc.) și interpretate în spirit neo-vernacular (ciclul I - luarea deciziilor și trasarea liniilor directoare). Etapele următoare, asemenea primului obiect de mobilier prezentat, au presupus identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică și valorificarea directă (ciclul II), aceste etape aplicative fiind prezentate detaliat în figura 5.13.

Fig. 5.15. Simulare 3D a măsuței și posibilitățile de asamblare a modulelor

Obiectul propus este versatil, multifuncțional și prin modalitățile variate de asociere a celor trei componente principale se pot obține următoarele piese de mobilier: măsuță cu două scăunele, băncuță, masă extinsă (Fig. 5.14 și fig. 5.15).

- 97 -

- 98 -

Fig. 5.17. Plan, secțiune și perspective ale proiectului participant la concursul internaţional „Solar

Decathlon Europe 2012”, organizat la Madrid (locuința Prispa)

În cazul locuinței Prispa (fig. 5.17), în urma etapei consultării bazelor de date specifice (în acest caz cu privire la forme specifice arhitecturii și mobilierului vernacular din zona Sibiului) au fost selectate și extrase acele caracteristici vernaculare esențiale ce pot fi valorificate (precum volumetria generală, orientarea, scara, materialele utilizate, îmbinările specifice, forma, cromatica, textura, etc.) și interpretate în spirit neo-vernacular (ciclul I - luarea deciziilor și trasarea liniilor directoare). Etapele următoare, ca și în cazul proiectelor de mobilier prezentate mai sus, au presupus identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică și valorificarea directă (ciclul II), aceste etape aplicative fiind prezentate detaliat în figura 5.16.

- 99 -

5.4. CONCLUZII Principiul interpretării și integrării conceptelor vernaculare în creația actuală din acest domeniu poate fi

considerat unul fezabil, conceptele vernaculare fiind puse în practică în contextul contemporan construit prin curentul neo-vernacular.

Prin adaptarea acestor concepte vernaculare la cerințele contemporane este posibilă obținerea unor rezultate ce satisfac din punct de vedere tehnologic, economic, funcțional și estetic. Arhitectura vernaculară poate fi considerată o sursă de idei și în același timp o abordare sustenabilă în ceea ce privește contextul local construit sau natural.

Metodologia de valorificare a conceptelor vernaculare este configurată pe etape, după cum urmează: Ciclul I - etape teoretice 1) Consultarea bazelor de date existente, cuprinzând date necesare privitoare la: Stadiul actual al

arhitecturii și mobilierului vernacular; elementele specifice de arhitectură vernaculară: cromatica, textura, proporția și scara volumetriei generale, orientarea construcției și a rezolvărilor funcționale caracteristice; Structuri tradiționale de lemn: volumetria generală, structura acoperișului, pereților, fundației, rezolvările tehnice în ceea ce privește îmbinările constructive și îmbinări la mobilier; Materialele utilizate în cazul arhitecturii și mobilierului vernacular; Compoziția volumetrică, cromatică și de raport plin-gol la nivelul fațadelor, a rezolvărilor tehnice constructive, și a îmbinărilor caracteristice mobilierului vernacular; Caracteristicile ornamentale în funcție de contextul geografic:

2) Luarea deciziilor în concordanță cu scopul urmărit 3) Trasarea liniilor directoare cu privire la: Contextul geografic și climatic existent, ținând cont de o

serie de constante caracteristice locului; Componentele și modul de funcționare al unei gospodării; Volumetria și forma specifică a locuinței; Materialele de construcție, cromatica, textura acestora; Orientarea locuinței, raportul plin-gol la nivelul fațadelor.

Ciclul II – etape aplicative (practice) 4)Identificarea direcției sustenabile prin selectarea variantei optime în funcție de necesități și

identificarea direcției optime ținând cont de posibilități și rezultatul dorit. 5)Interpretarea funcțional-stilistică a elementelor în funcție de scopurile asumate, prin preluarea și

punerea în valoare a elementelor caracteristice arhitecturii și mobilierului vernacular la nivel holistic și preluarea unor elemente de detaliu adecvate.

6)Valorificarea directă prin proiecte de arhitectură, respectiv de reconversie arhitectural-funcțională; proiecte de organizare-reorganizare a spațiului exterior, a zonelor de trecere și de delimitare (landscape design); proiecte pentru mobilier de interior și de exterior. Metodologia configurată a fost verificată prin proiectele de mobilier și arhitectură realizate.

6. CONCLUZII FINALE

6.1. CONCLUZII

6.1.1. Concluzii cu privire la arhitectura și mobilierul vernacular în context național și european În urma investigațiilor efectuate cu privire la stadiul actual al cercetărilor a fost posibilă constatarea unor

necesități în ceea ce privește continuarea și completarea unor investigații din domeniul arhitecturii și mobilierului vernacular. În ceea ce privește fenomenul neo-vernacular, în prezent există puține cercetări sau publicații științifice. În urma acestor constatări a fost posibilă formularea următoarelor concluzii:

Inexistența unei investigații axate pe interpretarea fenomenului vernacular în contextul contemporan; Inexistența unei baze de date cuprinzătoare cu privire la forme specifice locale ale arhitecturii și

mobilierului vernacular; cercetări cu privire la structuri vernaculare zonale, caracteristice unor zone clar definite geografic, analize comparative ale acestor zone;

Analiza formelor de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular a reprezentat o arie de cercetare din ce în ce mai de interes pentru specialiști, dar fără a investiga și componenta de influență a contextului contemporan asupra acestora;

De asemenea, arhitectura și mobilierul vernacular au fost abordate din prisma unor elemente de patrimoniu arhitectural, cultural, istoric și nu ca o sursă de inspirație în creația actuală;

Abordarea și analiza unor specii de lemn prin prisma utilizării lor în arhitectura și mobilierul vernacular; frecvența utilizării unor specii de lemn și modalitatea acestora de utilizare (la nivel structural închideri, tâmplărie, interior, mobilier, unelte, etc.).

- 100 -

6.1.2. Concluzii cu privire la instrumente și metode de analiză și evaluare a unor tipologii rurale românești

Sistemul nou creat de metode și instrumente pentru investigarea, evaluarea și abordarea critică și holistică a arhitecturii și mobilierului vernacular în context național și european contribuie la crearea unei viziuni holistice asupra fenomenului vernacular. Aceasta a făcut posibilă, în urma cercetărilor teoretice, deschiderea unor perspective cu potențial semnificativ în ceea ce privește înțelegerea și interpretarea fenomenului vernacular în scopul valorificării conceptelor acestuia.

A fost posibilă definirea unor instrumente și metode de analiză și evaluare a unor tipologii rurale, a unor tipologii și specificități structurale tradiționale la construcții și mobilier.

Materialul existent investigat nu oferă informații suficiente cu privire la valorificarea conceptelor vernaculare sau arhitectura neo-vernaculară, o cercetare experimentală în acest sens devenind necesară.

Au fost elaborate fișe de analiză cu privire la structurile tradiționale, speciile de lemn utilizate frecvent în cazul arhitecturii și mobilierului vernacular, spațiul vernacular, ornamentele vernaculare. Aplicarea acestor analize a condus la stabilirea unei metode de abordare holistice. S-au elaborat fișe de analiză pentru fiecare zonă geografică investigată (munte, deal, depresiune), aceste fișe fiind realizate cu privire la forma specifică a locuinței (în legătură directă cu contextul geografic), spațiul arhitectural specific (cameră-tindă-cameră), materiale naturale locale și specii de lemn utilizate (piatră de munte sau de râu, pământ,etc.), obiecte de mobilier specifice, tipologii de ornamente caracteristice zonei geografice analizate.

Pentru obținerea unei viziuni holistice a fost analizată arhitectura vernaculară în context european și național, de asemenea s-au investigat în detaliu o serie de localități relevante pentru această cercetare.

6.1.3. Concluzii cu privire la influențele contextului contemporan asupra arhitecturii vernaculare europene

Existenţa arhitecturii vernaculare de lemn a acestor ţărilor europene nu trebuie considerată ca un fenomen izolat, ci mai curând în conexiune cu alte exemple de arhitectură vernaculară.

În urma cercetărilor la fața locului, s-au efectuat o serie de măsurători, desene, schițe ale gospodăriilor analizate din cele patru zone (trei intra-carpatice și una extra-carpatică): Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș. De asemenea, s-au investigat o serie de zone din diverse țări europene precum: Spania, Grecia, Elveția, Austria, Ungaria, Turcia, Cipru. A fost posibilă identificarea formelor de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular specifice fiecărei zone în parte, aceste date fiind prezentate sub forma unor diagrame, cuprinzând următoarele: șapte fișe de analiză a formelor de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular specific fiecărei zone în parte; patru de fișe de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești (conțin schițe de lucru relevee, desene tehnice, fotografii realizate la fața locului, interviuri cu locatarii); patru fișe de analiză a contextului local/zonal economic (ce conțin diagrame ce ilustrează modalitățile de utilizare a terenului, principala preocupare a comunității); douăsprezece fișe de analiză a gospodăriei vernaculare românești din zonele investigate; nouă fișe de analiză cu privire la repere europene neo-vernaculare; patru fișe de analiză cu privire la repere neo-vernaculare în context național.

6.1.4. Concluzii cu privire la modelele neo-vernaculare Arhitectura vernaculară este locală, sustenabilă, durabilă, participativă. Ea poate reprezenta tendinţele

colective ale unei epoci sau poate reflecta valorile culturale şi identitare profunde ale unei comunităţi. Acest tip de arhitectură nu poate fi copiată, dar este posibilă o interpretare a ei, o preluare/filtrare a modului de gândire sau a metodelor şi conceptelor specifice vernaculare. În acest sens, la nivel de gândire, pe plan teoretic, vernacularul poate fi considerat fezabil în contextul contemporan.

Se pot identifica o serie de concepte şi caracteristici ce pot fi interpretate şi valorificate în procesul de design contemporan, precum: forma planului, funcţiunile majore; tipologiile arhitecturale; dimensiuni, proporţii la nivelul planurilor şi al faţadei; principiul structural local; utilizarea materialelor ce provin din resurse naturale locale; orientarea locuinţei; textura şi cromatica faţadei; raportul plin-gol specific faţadei.

Efectele contextului contemporan (evoluția tehnologică, disponibilitatea materialelor de construcție, copierea modelelor vest europene) sunt din ce în ce mai vizibile, structura gospodăriei tradiționale suferind schimbări funcționale (șura devine garaj sau depozit) datorită reorientării profesionale la nivelul comunităților rurale.

Această cercetare scoate la iveală și necesitatea unei astfel de investigații ce identifică și apoi propune metodologii de valorificare a acestui fond construit valoros din punct de vedere cultural și identitar.

Cercetările experimentale au scos în evidență starea actuală a fondului construit vernacular pentru a alarma și conștientiza autoritățile și comunitățile locale cu privire la acest aspect.

- 101 -

6.1.5. Concluzii cu privire la metodologia de valorificare și aplicarea productivă a acesteia

Cu ajutorul instrumentelor și a metodologiei a fost posibilă elaborarea fișelor de analiză precum: fișe de analiză a locuinței vernaculare în context național; fișe de analiză a locuinței vernaculare în context european; fișe de analiză a rațiunilor de utilizare a materialului lemnos în context național; fișe de analiză a contextului local/zonal al locuinței vernaculare românești; fișe de analiză a contextului local/zonal economic; fișe de analiză a gospodăriei vernaculare din zona investigată.

Cu ajutorul sistemului de instrumente și metode au fost întocmite o serie de baze de date necesare configurării reperelor metodologice pentru valorificarea conceptelor vernacular cu privire la arhitectura și mobilierul vernacular european și românesc, cu privire la formele de manifestare ale arhitecturii și mobilierului neo-vernacular european și românesc.

Metodologia de valorificare a conceptelor vernaculare este configurată pe etape, după cum urmează: Ciclul I - etape teoretice 2) Consultarea bazelor de date existente, cuprinzând date necesare privitoare la: Stadiul actual al

arhitecturii și mobilierului vernacular; elementele specifice de arhitectură vernaculară: cromatica, textura, proporția și scara volumetriei generale, orientarea construcției și a rezolvărilor funcționale caracteristice; Structuri tradiționale de lemn: volumetria generală, structura acoperișului, pereților, fundației, rezolvările tehnice în ceea ce privește îmbinările constructive și îmbinări la mobilier; Materialele utilizate în cazul arhitecturii și mobilierului vernacular; Compoziția volumetrică, cromatică și de raport plin-gol la nivelul fațadelor, a rezolvărilor tehnice constructive, și a îmbinărilor caracteristice mobilierului vernacular; Caracteristicile ornamentale în funcție de contextul geografic:

2) Luarea deciziilor în concordanță cu scopul urmărit 3) Trasarea liniilor directoare cu privire la: Contextul geografic și climatic existent, ținând cont de o

serie de constante caracteristice locului; Componentele și modul de funcționare al unei gospodării; Volumetria și forma specifică a locuinței; Materialele de construcție, cromatica, textura acestora; Orientarea locuinței, raportul plin-gol la nivelul fațadelor.

Ciclul II – etape aplicative (practice) 4)Identificarea direcției sustenabile prin selectarea variantei optime în funcție de necesități și

identificarea direcției optime ținând cont de posibilități și rezultatul dorit. 5)Interpretarea funcțional-stilistică a elementelor în funcție de scopurile asumate, prin preluarea și

punerea în valoare a elementelor caracteristice arhitecturii și mobilierului vernacular la nivel holistic și preluarea unor elemente de detaliu adecvate.

6)Valorificarea directă prin proiecte de arhitectură, respectiv de reconversie arhitectural-funcțională; proiecte de organizare-reorganizare a spațiului exterior, a zonelor de trecere și de delimitare (landscape design); proiecte pentru mobilier de interior și de exterior. Aplicabilitatea metodologiei propuse în domeniul designului de mobilier în conformitate cu cerințele

contemporaneității, a fost verificată prin proiectarea a patru variante de mobilier inovativ în spirit neo-vernacular cu componente din lemn masiv, cărora li s-au asociat și alte materiale.

6.1.6. Concluzii finale

Sistemul nou creat de instrumente și metode pentru investigarea, evaluarea și abordarea critică a arhitecturii și mobilierului vernacular în context național și european contribuie la crearea unei viziuni holistice asupra fenomenului vernacular. Pentru realizarea cercetărilor in situ au fost concepute instrumente și metode adecvate interdisciplinarității acestora, precum fișele de analiză, schițele de lucru, releveele, desenele tehnice, fotografiile și interviurile.

Rezultatele cercetării efectuate în teză au dus la configurarea unor baze de date de tip matricial cu privire la formele de manifestare specifice locale ale arhitecturii și mobilierului vernacular din zonele Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș; arhitectura și mobilierul vernacular european și național; arhitectura neo-vernaculară la nivel european și național.

A fost elaborată o metodologie de valorificare a conceptelor vernaculare europene și naționale cuprinzând șase etape grupate pe două cicluri, primul cu etape teoretice precum: consultarea bazelor de date existente, luarea deciziilor în concordanță cu scopul urmărit, trasarea liniilor directoare; al doilea ciclu cuprinde etapele aplicative (practice) precum: identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică a elementelor în funcție de scopurile asumate, valorificarea directă prin proiecte de arhitectură și mobilier.

Aplicabilitatea metodologiei propuse în domeniul designului de mobilier în conformitate cu cerințele contemporaneității, a fost verificată prin proiectarea a unui ansamblu de mobilier inovativ în spirit neo-vernacular și a unei locuințe sustenabile.

- 102 -

6.2. CONTRIBUȚII PERSONALE

A fost realizată o amplă cercetare teoretică și experimentală cu privire la formele de manifestare ale arhitecturii și mobilierului vernacular, respectiv neo-vernacular.

Au fost elaborate noi instrumente și metode de analiză și evaluare a unor tipologii rurale românești structurate sub forma unor fișe de analiză, desene tehnice, relevee, grafice și diagrame.

Pe baza cercetărilor realizate au fost configurate 5 baze de date ramificate de tip matricial cu privire la: o Formele de manifestare specifice locale ale arhitecturii și mobilierului vernacular din zonele

Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș cuprinzând date generale referitoare la contextul local climatic, geografic, istoric, cultural, demografic, social și economic; date cu privire la tipologiile gospodăriei vernaculare (anexe, funcțiuni date cu privire la tipologii și spațiul arhitectural (tipologii de locuințe vernaculare – cu prispă, cu pridvor sau foișor, cu temelie joasă sau înaltă, cu beci semi-îngropat, etc.); tipologii de sisteme structurale locale (pereți din bârne orizontale, structuri pe schelet sau mixte); utilizarea materialelor locale (lemn, piatră, pământ); orientarea locuinței; ventilația natural;

o Arhitectura și mobilierul vernacular european; o Arhitectura și mobilierul vernacular din România; o Arhitectura neovernaculară europeană; o Arhitectura neovernaculară din România.

A fost elaborată o metodologie de valorificare a conceptelor vernaculare europene și naționale cuprinzând șase etape, cu recomandări și soluții. Acesta se adresează specialiștilor în domeniu, dar poate deveni accesibil, respectiv inteligibil, pentru toți cei interesați de arhitectura și designul neo-vernacular din spațiul românesc.

În vederea demonstrării aplicabilității metodologiei propuse în domeniul designului de mobilier în conformitate cu cerințele contemporaneității, au fost concepute proiecte inovative de arhitectură și mobilier.

6.3. DISEMINAREA REZULTATELOR

6.3.1. Lucrări publicate în reviste indexate ISI - Bartha B., Bergman Y., Lotysz S., Turza A., Forty-first Symposium of the International Committee for the History of Technology, Journal of Technology and Culture (ISI indexed), Johns Hopkins University Press, Vol. 56 January 2015, pp. 241-247, ISSN 0040-165X 6.3.2. Lucrări publicate în reviste BDI - Bartha, B., Concept Transfer: Vernacular Architecture into New Interior Design, Jurnal BDI:PRO LIGNO, Vol. 9, Nr.4, December 2013 - Cionca, M., Muscu, I., Bartha, B., Mid 20th Century Innovations in Chair Design, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 9, Nr.4, December 2013 - Bartha, B., Wood Utilization Patterns Concerning Vernacular Architecture and Furniture in Vâlcea, Sibiu and Buzău Counties, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 10, Nr.1, March 2014 - Bartha, B., Cionca, M., Vernacular Architecture and Furniture of Vâlcea and Sibiu County, Romania in a European Context, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 10, Nr.4, December 2014 - Bartha, B., Traditional Structures Regarding Wooden Vernacular Architecture and Furniture in Sibiu, Vâlcea and Buzau Counties – Romania, Bulletin of the Transilvania University of Brasov, vol. 7 (56), no. 2 – 2014 series II - Forestry.Wood Industry.Agricultural Food Engineering, ISSN 2065-2135 (print) - Bartha, B., Cionca, M., Utilisation and Furnishing Patterns of Vernacular Housing of Rășinari Village, Sibiu County,Romania, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 12, Nr.4, December 2015 (in press) - Olărescu, A., Bartha, B., Material Utilisation Patterns in Historical - Social Context Regarding the Rural Built Environment of the Subcarpathian Area, Romania, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 12, Nr.4, December 2015 (in press) - Cionca, M., Muscu, I., Bartha, B., Raycheva, R., Postwar European Chair Design. A Comeback of the Style Connection, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 12, Nr.4, December 2015 (in press) 6.3.3. Capitole în cărți științifice publicate la edituri internaționale - Bartha, B., Defining a Place in All the Space – Space within a Space, Inside-Outside-In -between I/II Working with a Village, New Design University, Sankt Pölten-Austria, 2014, pp. 118-121, ISBN 978-3-9503515-1-4

- 103 -

- Gronegger T., Bartha B., Journal of the Workshop Program and Description of the Topics, Inside-Outside-In-between I/II Working with a Village, New Design University, Sankt Pölten-Austria, 2014, pp. 72-81, ISBN 978-3-9503515-1-4 6.3.4. Lucrări publicate în reviste naţionale cu ISSN -Bartha, B., Dimensiunea vernacularului in mobilierul contemporan, Revista Mobila nr. 4, 2015, pp. 38-39, ISSN 1224-4414, editată de Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România (APMR), Membru exclusiv pentru România al International Alliance of Furnishing Publications (IAFP) şi International Woodworking and Furniture Supplier Magazine’s Association (FSM) 6.3.5. Lucrări susținute la conferințe internaționale cu referenți științifici și publicate în buletinele acestora - Bartha, B., The Evolution of Vernacular Construction Typologies in Times of Transition – Villages from Vâlcea County, Southern Romania, Technology in Times of Transition, Proceedings of the 41st ICOHTEC Symposium, Editura Lux Libris din Braşov, 2014, pg. 116, ISBN – 978-606-19-0382-5 - Olărescu, A., Bartha, B., An Overview Concerning the Transition Period Reflected in the Rural Vernacular Architecture in Southern Romania, Technology in Times of Transition, Proceedings of the 41st ICOHTEC Symposium, Editura Lux Libris din Braşov, 2014, pg. 118, ISBN – 978-606-19-0382-5 - Cionca, M., Muscu, I., Bartha, B., Turning Points of Eames Design, Technology in Times of Transition, Proceedings of the 41st ICOHTEC Symposium, Editura Lux Libris din Brașov, 2014, pg. 107, ISBN – 978-606-19-0382-5 - Cionca, M., Muscu, I., Bartha, B., 1950’s Chair Design Experience, Seven Study Cases, Proceedings of the XXVIIth International Conference Research for Furniture Industry, 17-18 Sept 2015, Gazi University, Ankara 6.3.6. Lucrări prezentate la conferințe internaționale - Bartha, B., Integration of vernacular concepts in the development of Romanian high-tech rural communities, The 42nd ICOHTEC Conference Tel-Aviv, 16-21 August 2015 6.3.7. Lucrări prezentate la conferințe naționale - Bartha, B., Transfer de concepte între arhitectura vernaculară şi designul interior contemporan, Revista Şcolii Doctorale – Creativitate şi Inventică, Vol. 5, Nr. 5, Ediţia 2013, ISSN 2067-3086 - Bartha, B., Utilizarea materialului lemnos în arhitectura şi mobilierul vernacular din zona Vâlcea, Sibiu şi Buzău, Revista Şcolii Doctorale – Creativitate şi Inventică, Vol. 5, Nr. 5, Ediţia 2013, ISSN 2067-3086 - Bartha, B., Metode de valorificare și integrare a conceptelor vernaculare, A 43-a Sesiune Științifică Națională „Stroești-Argeș”, Stroești, comuna Mușătești – Argeș, 25-26 iulie, 2015 6.3.8. Editor Proceedings Conferinţă Internaţională -Helerea E., Cionca M., Bartha B., Programme & Abstracts, Technology in Times of Transition. The 41-th ICOHTEC Symposium, Brasov, 29July – 2 August 2014, Editura Lux Libris din Brașov, ISBN 978-973-131-282-8, 2014, pp. 246. 6.4. DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

Teza de doctorat intitulată Metode de valorificare a particularităţilor arhitecturii şi mobilierului vernacular în creaţia actuală din acest domeniu, oferă o serie de variante și opțiuni pentru viitoare cercetări.

Astfel, ca răspuns la acestea se pot enumera următoarele direcții de cercetare: Extinderea și diversificarea bazei de date pentru mai multe zone ale României și respectiv europene; Extinderea ariei de analiză privind structurile tradiționale de lemn; Cercetarea unor forme de manifestare a vernacularului din alte zone europene; Cercetarea altor modele neo-vernaculare europene și naționale; Noi investigații privitoare la metodele de valorificare a conceptelor vernaculare.

- 104 -

BIBLIOGRAFIE 1. Alexander C (1964) Notes on the Synthesis of Form, Cambridge, Harvard University Press 2. Bátky Zs (1941) Építkezés A magyarság néprajza, Budapest 3. Baran M (2011) Evaluation of ecological design strategies in traditional houses in Diyarbakir, Turkey, Journal of Cleaner Production 19, pg. 609-619 4. Bartha B (2014) Wood Utilization Patterns Concerning Vernacular Architecture and Furniture in Vâlcea, Sibiu and Buzău Counties, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 10, Nr.1 5. Bartha B (2014) Traditional structures regarding wooden vernacular architecture and furniture n Sibiu, Vâlcea and Buzău Counties – Romania, Bulletin of the Transilvania University of Brasov • vol. 7 (56) no. 2 – 2014 series II - Forestry • Wood industry • Agricultural food engineering, ISSN 2065-2135 (print), ISSN 2065-2143 (cd-rom) 6. Bartha B, Cionca M (2014) Vernacular Architecture and Furniture of Vâlcea and Sibiu County, Romania in a European Context, Jurnal BDI: PRO LIGNO, Vol. 10, Nr.4 7. Bartha, B., (2013) Concept Transfer: Vernacular Architecture into New Interior Design, Jurnal BDI:PRO LIGNO, Vol. 9, Nr.4 8. Bartha, B., (2014) Defining a Place in All the Space – Space within a Space, Inside-Outside-In -between I/II Working with a Village, New Design University, Sankt Pölten, Austria, pp. 118-121, ISBN 978-3-9503515-1-4 9. Bartha, B., (2015) Dimensiunea vernacularului in mobilierul contemporan, Revista Mobila nr. 4, 2015, pp. 38-39, ISSN 1224-4414, editată de Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România (APMR), Membru exclusiv pentru România al International Alliance of Furnishing Publications (IAFP) şi International Woodworking and Furniture Supplier Magazine’s Association (FSM) 10. Bartha, B., (2014) The Evolution of Vernacular Construction Typologies in Times of Transition – Villages from Vâlcea County, Southern Romania, Technology in Times of Transition, Proceedings of the 41st ICOHTEC Symposium, Editura Lux Libris din Braşov, pg. 116, ISBN – 978-606-19-0382-5 11. Bartha, B., (2013) Transfer de concepte între arhitectura vernaculară şi designul interior contemporan, Revista Şcolii Doctorale – Creativitate şi Inventică, Vol. 5, Nr. 5, ISSN 2067-3086 12. Bartha, B., (2013) Utilizarea materialului lemnos în arhitectura şi mobilierul vernacular din zona Vâlcea, Sibiu şi Buzău, Revista Şcolii Doctorale – Creativitate şi Inventică, Vol. 5, Nr. 5, ISSN 2067-3086 13. Bonenberg T (2009) Romanian rural architecture – diversity of homesteads. Architecture, Civil Engineering, Environment - Journal of the Silesian University of Technology, vol. 4.Online: acee-journal.pl 14. Bold I, Matei M, Săbădeanu P (1974) Sistematizarea rurală, București, pg. 34 15. Caminada G (2010) Ruraler Kontext, Semester text, ETH Zurich, Elveţia 16. Caminada G (2009) Perception-discourse-Idea, Research manuscript, Zurich, Elveţia 17. Caminada G, Beckel I (2010) Reinforcing differences to create places, Interview, Vrin, Elveţia 18. Caminada G, Beckel I (2010) Close win. Create places, Interview, Vrin, Elveţia 19. Cantacuzino GM (1977) Izvoare şi popasuri, Ed. Eminescu, Bucureşti 20. idem (2011) O estetică a reconstrucției, Editura Paideia, București 21. Capesius, R (1974) Mobilierul ţărănesc românesc, Editura Dacia, Cluj 22. Cismaru M (2003) Structuri din lemn pentru mobilă şi produse finite, Editura Universităţii “Transilvania” Braşov, Braşov 23. Collins E (2005) Invitation to Vernacular Architecture: A Guide to the Study of Ordinary Buildings and Landscapes, Unov. Tenneesse Press 24. Corvin C (2012) Zeppelin, Case vechi, design si ceva in plus, MasterPrint Super Offset, Bucuresti, pg. 152- 155, ISBN 978-973-0-13508-4 25. Cosma S (2014) Innovation – a usefull tool in the rural tourism in Romania, Procedia – Social and Behavioral Sciences 148, pg. 507-515 26. Cultura.ro, pagină web a Ministerului Cuturii din România 27. Curinschi V (1981) Istoria arhitecturii în România, Ed. Tehnică, Bucureşti 28. Crişan R (2003) Construcţii din lemn, Editura Universitară “Ion Mincu”, Bucureşti 29. Donovan K (2014) Architecture and rural planning: Claiming the vernacular, Land Use Policy 41, pg. 334-343 30. Fei C (2011) Traditional architectural forms in market oriented Chinese cities: Place for localities or symbol of culture?, Habitat International 35, pg. 410-418 31. Filipovici J (1965) Studiul Lemnului Vol. 1 şi 2, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 32. Filep A (1970) A kisalföldi lakóház helye népi építészetünk rendszerében, Historia Kiado, Budapest 33. Gheorghiu A (1991) Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură, Ed. Tehnică, Bucureşti 34. *** ghidulprimariilor.ro 35. Giannakopoulou S (2011) Assessing the Economic Value of Vernacular Architecture of Mountain Regions Using Contingent Valuation, Journal of Maketing Science, nr.8, pg. 629-640

- 105 -

36. Goldschmidt G (2011) Architecture, Journal of Cultural Heritage, pg. 46-51 37. Györffy I (1943) Magyar falu – magyar ház, Historiaantik Kiado, Budapest 38. Gronegger T, Perger J, Caminada G (2013) Beyond modernisms – A manifesto for dealing with rural culture of building, cultural landscape, crafts, identity and diversity, Research manuscript, New Design University, Sankt Polten, Austria 39. Gronegger T., Bartha B., (2014) Journal of the Workshop Program and Description of the Topics, Inside- Outside-In-between I/II Working with a Village, New Design University, Sankt Pölten-Austria, pp. 72-81, ISBN 978-3-9503515-1-4 40. Frampton K (1983) Towards a Critical Regionalism: Six points for an architecture of resistance, din Anti- Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, Bay Press, Seattle 41. Heidegger M (1995) Originea operei de artă, Ed. Humanitas, Bucureşti 42. Hirte W (1970) A.B.C.-ul Mobilei, Editura Tehnică, Bucureşti 43. Hulsemann J (2014), Casa ţărănescă săsească din Transilvania, Ed. Simetria, Sibiu 44. Ionescu G (1986) Arhitectura românească - tipologii, creaţii, creatori, Ed. Tehnică, Bucureşti 45. Ioroi M (2010) Rural tourism and livelihood strategies in Romania, Journal of Rural Studies 26, pg. 152-162 46. Isopp C (2015) Das Buch vom Land, Alle rechte vorbehalten, Wien 47. Jiaping L (2011), The thermal mechanism of warm in winter and cool in summer in Chinese vernacular dwellings, Building and Environment 46, pg. 1709-1715 48. Jodidio P (2014) Wood Architecture Now! Vol. 2, Taschen 49. Joja C (1984) Actualitatea tradiţiei arhitecturale româneşti, Ed. Tehnică, Bucureşti 50. Jose M (2010) Methodological bases for documenting and reusing vernacular farm architecture, Journal of Cultural Heritage 11, pg. 119-129 51. Junjira N (2012) Cultural Landscape, Urban Settlement and Dweller’s Perception: A Case Study of a Vernacular Village in Northern Thailand, Procedia – Social and Behavioral Sciences 42, pg. 153-158 52. Károlyi A (1955) A magyar falu építészete, Budapest 53. Kim TJ, Park JS (2010) Natural ventilation with traditional Korean opening in contemporary house, Building and Environment 45, pg. 51-57 54. Koolhaas R (1995) S, M, L, XL, Editura Monacelli Press, New York 55. Lascu N (1983) Gândirea Estetică în Arhitectura Românească, Editura Meridiane, Bucureşti 56. idem (2011) Sistematizare rurală, ruralism, rurbanism, Urbanismul, 7/2010-8/2011, pg. 70-71 57. Lăzărescu C (1972) Arhitectura românească în imagini, Editura Meridiane, București 58. Lăzărescu C (2010) Structuri din lemn. Vol. IV, Structuri tradiţionale, Editura Universităţii Transilvania Braşov, Braşov 59. Leonăchescu N (1981) Stroeşti – Argeş. Documente şi mărturii, vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova 60. Maffei G, Sandino L (2004) Dangerous Liaisons, Relationships between Design, Craft and Art, Journal of Design History, Vol. 17, No. 3, pg. 207-219 61. Manoj K, Sadhan M (2009) Bioclimatism and vernacular architecture of north-east India, Building and Environment 44, pg. 878-888 62. Majid A (2012) Vernacular Wisdom: The basis of formulating compatible living environment in Oman, Procedia – Social and Behavioral Sciences 68 , pg. 637-648 63. Mandache V (2009) Stilul Arhitectural Neoromânesc: origini și evolutie, online la casedeepoca.wordpress.com/2009/12/01/stilul-arhitectural-neoromanesc-origini-si-evolutie/ 64. Marinache O (2012) Cristofi Cerchez, un vechiu architect din București, Editura ACS, București 65. McLeod V (2010) Detail in Contemporary Timber Architecture, Laurence King Publishing Ltd, London, pg, 72-75 si pg. 96-99. 66. Mihalache C (2009) Patrimoniu și identitate locală – Colecții sătești din România, online la muzeultaranuluiroman.ro/acasa/patrimoniu-si-identitate-locala-pagina-unu.html 67. Mikulcak F (2015) Applying a capitals approach to understand rural development traps: A case study from post-socialist Romania, Land Use Policy 43, pg. 248-258 68. Mitrache G (2008) Tradiţie şi modernism în arhitectura românească, Ed. Univ. “Ion Mincu”, Bucureşti 69. Mohammad N (2013) A Sense of Space within the Landscape in Cultural Settings, Procedia – Social and Behavioral Sciences 105, pg. 506-512 70. Nasta A (1924) Gospodăriile noastre țărănești, “Viața agricolă”, XV, nr. I, pg. 2-12 71. Nilhan V (2007) Eastern Black Sea Region – A sample of modular design in the vernacular architecture, Building and Environment 42, pg. 2746-2761 72. Niroumand H (2013) A guideline for assessing of critical parameters on Earth architecture and Earth buildings as a sustainable architecture in various countries, Renewable and Sustainable Energy Reviews 28, pg. 130-165 73. Oikonomou A (2011) Architectural structure and environmental performance of the traditional buildings in Florina, NW Greece, Building and Environment 46, pg. 669-689

- 106 -

74. Olărescu A, Bartha B (2014) An Overview Concerning the Transition Period Reflected in the Rural Vernacular Architecture in Southern Romania, Technology in Times of Transition: The 41st ICOHTEC Symposium, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, pg. 179-188, ISBN – 978-606-19-0382-5 75. Olărescu A (2012) Tradiţia spaţiului rural construit, Argeş şi Muscel, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, Braşov 76. Oliver P, Vellinga M (2007) Atlas of Vernaclar Architecture of the World, Routledge Chapman & Hall, Abingdon, Oxon, England 77. Oprişan M (1982) Sculptura mecanică a lemnului, Editura Tehnică, Bucureşti 78. Orton A (1998) The way we build now: form, scale and technique, Reinhold Co.Ltd, UK 79. Oțelea A (2015) Pădurea și lemnul nostru cel de toate zilele, Revista Mobila nr. 4, București, pg. 46-47 80. Ozgur D (2007) Learning from traditional built environment of Cyprus: Re-interpretation of the contextual values, Building and Environment 42, pg. 3384-3392 81. Păcală V (1915) Monografia satului Răşinariu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu 82. Pănoiu A (1977) Din arhitectura lemnului, Ed. Tehnică, Bucureşti 83. Pătraşcu G (2008) Vernacular heritage in Romania, (Engleză) Futuropa, vol. 1. Online: unimi.it/img/news/Futuropa_1_EN.pdf 84. Pepene N (2014) Noul călăuz al străinului prin Brașov și regiunea dimprejur, Editura Suvenir, Brașov 85. Pop V (2009) Despre influenţa arhitecturii culte în arhitectura vernaculară. Seria simpozioanelor de teoria şi practica reabilitării patrimoniului construit - Tuşnad, pg. 53. Online: transsylvanianostra.eu/download/Tusnadsite.pdf 86. Porojan (2009) Cercetări experimentale privind proprietățile fizice ale lemnului de salcâm (Robinia Pseudacacia L.), PRO ligno, Vol.5, Nr. 1, martie, pp 47-59 87. Povell R (1999) The Asian House. Contemporary Houses of Southeast Asia, Periplus Editions, Hongkong 88. Pulhan H (2006) The Traditional Urban House in Cyprus as Material Expression of Cultural Transformation, Journal of Design History, vol. 19, No. 2, pg. 105-119 89. Rapoport A (1969) House form and culture, Prentice Hall Inc., New Jersey, USA 90. idem (1981) Identity and Environment: a cross-cultural perspective, Duncan, J.S. Edition, Londra, pg. 6-35 91. idem (1988) Levels of meaning in the built environment, Poyatos, Cross-Cultural Perspectives in Nonverbal Communication, Toronto, pg. 317-336 92. idem (1990) The Meaning of the Built Environment, University of Arizona Press Edition, Tucson 93. Richards S (2012), Theory, vol 16, no. 1, pg. 37-48 94. Rudofsky B (1964) Architecture without architects. New York: Museum of Modern Art 95. Ruggiero F (2009) Re-interpretation of traditional architecture for visual comfort, Building and Environment 44, pg. 1886-1891 96. Sandino L (2004) Here Today, Gone Tomorrow, Transient Materiality in Contemporary Cultural Artefacts, Journal of Design History, Vol. 17, No. 3, pg. 283-293 97. Scott E (1983) Lavorare Il Legno, Mitchell B. Publishers 98. Sfinţescu C -1 (1940) Urbanistica generală, Bucureşti, pg. 1406-1414 99. idem - 2 (1940) Urbanismul, XVIII-XIX, nr. 8 -10, Bucureşti, pg. 171 – 178 100. Stănculescu F (1966) Argeş, nr. 6, noiembrie, pg. 6 101. idem (1987) Contribuţii la afirmarea arhitecturii româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti, pg. 148 – 150 102. Stănescu V (1979), Dendrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 103. Surapong C (2011) Thermal performance and cost effectiveness of massive walls under thai climate, Energy and Buildings 43, pg. 1655-1662 104. Susorova I (2013) A model of vegetated exterior facades for evaluation of wall thermal performance, Building and Environment 67, pg. 1-13 105. Suzuki M (1978) Wooden Houses in Europe, GA International, Tokyo 106. Tamer A (2011) New strategy upgrading slum areas in developing countries using vernacular trends to achieve a sustainable housing development, Energy Procedia 6, pg. 228-235 107. Tomnița F (2007) Arhitectura solară, Editura Universității Ion Mincu, București 108. Touman I (2005) Tradition, climate: As the neglected concepts in architecture, Building and Environment 40, pg. 1076-1084 109. Yafang Y (2013) Landscape transition of historic villages in Southwest China, Frontiers of Architectural Research 2, pg. 234-242 110. Yildirim K (2007) Effects of indoor color on mood and cognitive performance, Building and Environment 42, pg. 3233-3240 111. Wagenführ R (2007), Holzatlas, Fachbuchverlag, Leipzig 112. Zhai Z (2010) Ancient VernacularArchitecture: Characteristics Categorization and Energy Performance Evaluation, Energy and Buildings 42, pg. 357-365 113. Zwerger K (2000) Wood and Wood Joints, Birkhauser, Basel

- 107 -

SCURT REZUMAT

Teza de doctorat intitulată Metode de valorificare a particularităţilor arhitecturii şi mobilierului vernacular în creaţia actuală din acest domeniu, are caracter interdisciplinar și abordează un subiect de actualitate și original în domeniul arhitecturii și ingineriei lemnului, cu aplicabilitate directă în procesul de design contemporan. Scopul cercetării este de a propune metode de valorificare a conceptelor vernaculare în creația actuală din acest domeniu.

Cercetările tezei s-au axat pe investigarea comparativă a formelor de manifestare specifice arhitecturii și mobilierului vernacular la nivel european (Spania, Grecia, Elveția, Austria, Ungaria, Turcia, Cipru) și național (zonele Brașov, Sibiu, Covasna și Argeș). Aceste cercetări au fost completate cu cele privind formelor de manifestare caracteristice fenomenului neo-vernacular. Pentru realizarea cercetărilor in situ au fost concepute și utilizate instrumente și metode adecvate caracterului interdisciplinar al tezei, printre care se pot menționa fișele de analiză finalizate cu diagrame de detaliu și de sinteză, cărora li s-au alăturat schițele de lucru, releveele, desenele tehnice, fotografiile și interviurile.

Pe baza cercetărilor efectuate au fost configurate cinci baze de date ramificate de tip matricial privitoare la formele de manifestare specifice locale ale arhitecturii și mobilierului vernacular național din cele patru zone investigate, arhitectura și mobilierul vernacular european și național, respectiv neo-vernacularul european și românesc.

Rezultatele cercetărilor au condus astfel la elaborarea unei metodologii cu următoarele etape: consultarea bazelor de date existente, luarea deciziilor, trasarea liniilor directoare, identificarea direcției sustenabile, interpretarea funcțional-stilistică a elementelor în funcție de scopurile asumate, valorificarea directă. Acest tip de abordare metodologică a procesului de proiectare contemporan este o necesitate, nevoia de specific într-o lume globalizată fiind un răspuns la cerințele specialiștilor care apreciază procesul de valorificare a tradiției în arhitectură și respectiv mobilier.

Aplicabilitatea metodologiei propuse în domeniul atât al arhitecturii cât și în cel al designului de mobilier și interioare în conformitate cu cerințele contemporaneității a fost verificată prin proiectarea directă a unei locuințe sustenabile precum și a unui ansamblu de mobilier inovativ în spirit neo-vernacular, prin urmărirea reperelor metodologice stabilite.

SHORT ABSTRACT

The doctoral thesis Methodological approach of value-adding vernacular characteristics in the process of contemporary architectural and furniture design has an interdisciplinary character and approaches a subject that is both original and up-to-date in the field of architecture and wood engineering, with direct applicability in the contemporary design process. The aim of the research is to propose a methodology of working with value-adding vernacular concepts in the field of architectural and furniture design.

The thesis research focused on the comparative investigation of specific forms of manifestation of vernacular architecture and furniture on a European (Spain, Greece, Switzerland, Austria, Hungary, Turkey, and Cyprus) and also on a national level (Brașov, Sibiu, Covasna and Argeș counties). This investigation was completed by that of the forms of manifestation of the neo-vernacular phenomenon. For on-site investigation a series of instruments and methods were developed taking into consideration the interdisciplinary aspect of the research process like the comprehensive record cards needed for the configuration of detailed and synthesis diagrams, including sketches, mappings, technical drawings, photos, interviews.

The proposed instruments and methods for research on site were used to build up five data-bases structuring a variety of characteristics of vernacular architecture and furniture of the four Romanian and seven European selected areas, and of the most relevant characteristics of European and Romanian neo-vernacular architecture.

The research results helped develop a methodology that proposes the following steps: consultation of the (new-created) databases, decision making according to the purpose, drawing guidelines, selection of the sustainable option, functional and stylistic interpretation of the elements according to the assumed aims, direct value-adding. This kind of new approach to the design process has to be seen as a contemporary need, a specific need in a globalized world, and aims at giving answers to specialists in search of value-adding elements of local tradition in their architectural and furniture projects.

The applicability of the proposed methodology in the field of architectural and furniture design in harmony with contemporary requirements was checked by a few projects: a sustainable housing unit and an innovative furniture ensemble designed according to the methodological steps that resulted from the research.

- 108 -

CURRICULUM VITAE

INFORMAȚII PERSONALE Nume: Biborka BARTHA Adresă: Str. Parcul Mic, no.2, Brașov Număr de telefon: +40 0727870395 Email: bartha.biborka@unitbv.ro Data nașterii: 11.04.1987 Sexul: Feminin

EDUCAȚIE ȘI FORMARE: 2012 – 2015 – Doctorand în cadrul Universității Transilvania din Brașov, Facultatea de Ingineria Lemnului 2006 – 2012 – Diplomă și studii de Master în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, Facultatea de Arhitectură REALIZĂRI:

2015 Arhitect, doctorand, în prezent Ambasador Kronospan în România 2015 Membru în echipa de cercetare a Proiectului internațional tip Acord Bilateral univ. EU

nr. 5608/14.05.2015 intitulat Metamorphosis of a Household 2014 Membru al Comitetului Local de Organizare al Conferinței Internaționale ICOHTEC

(International Committee for the History of Technology) 2014 Membru în echipa de cercetare a Proiectului internațional tip Acord Bilateral univ. EU

nr. 5749/19.05.2014 intitulat Village Public Spaces. Interventions 2014 Coordonator proiect Trecutul în practica actuală, sub egida Facultății de Ingineria

Lemnului, în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie Brașov. 2014 Membru al Comitetului de Istoria și Filozofia Științei a Academiei Române (CRIFST) 2013 Membru în echipa de cercetare a Proiectului internațional tip Acord Bilateral univ. EU

nr. 4365/08.04.2013 intitulat Inside- Outside / Up and Down Din 2013 Membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din România; expoziții de artă realizate

la galeriile de profil din Brașov. Din 2012 co-organizator al festivalului Etnovember – Brașov, organizat de Universitatea

Transilvania și finanțat de Consiliul Local Brașov, edițiile 2012, 2013, 2014 și 2015. 2011-2014 Trei expoziții de arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu

București și la Universitatea Transilvania din Brașov. 2011 Proiectarea șarpantelor de lemn pentru două case din Muzeul Satului “Dimitrie Gusti”

din București 2010-2011 Arhitect șef al echipei PRISPA, reprezentând România la Concursul Internațional

Solar Decathlon Europe, organizat la Madrid. Softuri cunoscute: Adobe Photoshop, AutoCAD, 3D Max, Corel Draw, Microsoft Office Limbi străine cunoscute: engleză, germană PUBLICAȚII:

20 articole științifice 2 capitole în cărți publicate la edituri internaționale

PREMII: 2014 – 1st Prize - Young ICOHTEC Researcher, Conferința Internațională ICOHTEC-Brașov 2011 – Premiul RoGBC (Romanian Green Building Council), “Green educational initiative of the year”, Solar Decathlon, Team Prispa 2008 – Premiu pentru fotografie de arhitectură acordat de către Asociația Detaeye Media & Art din Brașov

- 1 -

CURRICULUM VITAE

PERSONAL INFORMATION Name: Biborka BARTHA Address: Str. Parcul Mic, no.2, Brașov Mobile telephone: +40 0727870395 Email: bartha.biborka@unitbv.ro Date of birth: 11.04.1987 Gender: Female

EDUCATION AND TRAINING: 2012 – 2015 – Ph.D. studies at Transilvania University of Brasov, Faculty of Wood Engineering 2006 – 2012 -University of Architecture and Urbanism Ion Mincu Bucharest, Faculty of Architecture, Bachelor and Master’s Degree ACCOMPLISHMENTS:

2015 Architect, PhD Student, currently Ambassador of Kronospan representing Romania 2015 Member of the research team of the international project type Bilateral Agreement EU

univ. no. 5608/14.05.2015 entitled Metamorphosis of a Household 2014 Member of the Local Organizing Committee of ICOHTEC (International Committee for

the History of Technology) 2014 Member of the research team of the international project type Bilateral Agreement EU

univ. no. 5749/19.05.2014 entitled Village Public Spaces. Interventions 2014 Coordinator of the project Past in current practice, a partnership between Transilvania

University of Brașov and the County Museum of History Brașov. 2014 Member of the Committee of History and Philosophy of Science (CRIFST) of the

Romanian Academy. 2013 Member of the research team of the international project type Bilateral Agreement EU

univ. no. 4365/08.04.2013 entitled Inside- Outside / Up and Down From 2013 junior member of the Romanian Artists Association; art exhibitions in galleries of

Brașov. From 2012 co-organiser of Etnovember festival – Brașov, organized by Transilvania

University and financed by the Brașov Local Council, 2012, 2013, 2014 and 2015 editions. 2011 – 2014 three architecture exhibitions at the University of Architecture and Town

Planning Ion Mincu from Bucharest and at Transilvania University of Brașov. 2011 two architectural projects and proposals for wooden structures of the existing vernacular

housing at Dimitrie Gusti Village Museum in Bucharest. 2010 – 2011 head of the architecture team of PRISPA, team representing Romania at the

International contest Solar Decathlon Europe, organized at Madrid. Computer skills: Adobe Photoshop, AutoCAD, 3D Max, Corel Draw, Microsoft Office Foreign languages: English, German PUBLICATIONS:

20 scientific publications 2 chapters in 2 scientific books published in Austria

AWARDS: 2014 – 1st Prize - Young ICOHTEC Researcher, ICOHTEC International Conference - Brașov 2011 - RoGBC (Romanian Green Building Council) Award, “Green educational initiative of the year”, Solar Decathlon, Team Prispa 2008 - Diploma for Architectural Photography, awarded by Detaeye Media & Art Association, Brasov