universitatea facultatea de istorie, · pdf fileîn timpul celui de-al doilea război...
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET, BUCURESTI FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE SI ARHIVISTICA
Disciplina: RELAłIILE INTERNA łIONALE
ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE
Titular: Lector univ. drd. Elena Iuliana Lache
I. CARACTERISTICI ALE EPOCII R ĂZBOIULUI RECE
Încheierea celui de-al doilea război mondial, prin capitularea
necondiŃionată a Germaniei (8 mai 1945), apoi a Japoniei (14 august
1945) a fost urmată de crearea unui nou sistem internaŃional. Acest sistem
s-a structurat sub impactul confruntării dintre cele două superputeri –
Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică – dintre blocurile şi
alianŃele lor politico-militare. Marile puteri care constituiseră CoaliŃia
NaŃiunilor Unite trec de la statutul de aliat la cel de adversar, situându-se
pe aliniamentele unui conflict de mare anvergură numit Războiul Rece.
Sintagma război rece este folosită pentru prima dată în 1947 de
finanŃistul şi consilierul politic american Bernard Baruch într-un discurs
rostit în faŃa legislativului din Carolina de Sud pentru a defini tensiunile
apărute între Uniunea Sovietică şi statele din Europa de Est aflate sub
influenŃa acesteia, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii şi aliaŃii săi
din Europa Occidentală, pe de altă parte. Se presupune că autorul
sintagmei este un ziarist şi editor din epocă, Herbert Bayard Swope, cel
care ar fi redactat textul discursului lui Baruch. În realitate, expresia are o
istorie îndelungată, datând din secolul al XIV-lea, când prinŃul Juan
2
Manuel, regentul Castiliei şi Leonului, a aplicat-o luptei dintre creştinii
spanioli şi mauri. PrinŃul voia să spună că, spre deosebire de „războaiele
fierbinŃi” sau cele declarate oficial, „războiul rece” începe fără o
declaraŃie de război şi se încheie fără un tratat de pace.
Originile şi cauzele Războiului Rece sunt interpretate în mod
diferit în istoria relaŃiilor internaŃionale, în istoriografie, în general. André
Fontaine consideră că Războiul Rece, ca fenomen istoric, a început în
anul 1917 prin succesul RevoluŃiei bolşevice din Rusia şi a ieşit la lumina
zilei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fiind prezentat ca o
luptă decisivă între capitalism şi comunism, între pluralism şi totalitarism,
între sistemul de stat liberal democrat şi cel socialist. Philippe Moreau
Defarges vede şi el în Războiul Rece un conflict al secolului XX între
marxism-leninism şi democraŃiile liberale şi capitaliste, acest conflict
fiind asociat de destinul Uniunii Sovietice. AlŃi autori, între care A.J.P.
Taylor apreciază că destrămarea Marii AlianŃe de război dintre Uniunea
Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie coincide cu o
„pace rece” sau o „pace armată”; iar Raymond Aron defineşte fenomenul
ca fiind: „Război improbabil, pace imposibilă”.
Wilfried Loth, autorul unei exegeze consacrată relaŃiilor
internaŃionale în anii 1941-1955, relevă că documentele diplomatice
referitoare la Războiul Rece poartă pecetea a două concepŃii de bază
contradictorii: prima este cea „tradiŃională”, numită uneori şi „ortodoxă”
(dominantă iniŃial în literatura occidentală), consideră expansionismul
sovietic drept cauza conflictelor, iar a doua, numită „revizionistă”, susŃine
că americanii sunt vinovaŃi de începerea Războiului Rece, imperialismul
economic al Statelor Unite ale Americii fiind perceput ca factor central al
politicii mondiale. Ambele teorii sunt oferite în variante multiple, având
mai mult sau mai puŃin o încărcătură subiectivă.
3
Teza tradiŃională, numită şi ortodoxă, enunŃată încă din 1946 de
către diplomatul şi politologul american George F. Kennan (Memoiren
eines Diplomaten, München, 1971), a devenit, până la sfârşitul anului
1948, o certitudine pentru opinia publică americană şi vest-europeană,
fiind ilustrată, în special, de cercetările istorice asupra diplomaŃiei
întreprinse de William H. McNeill (America, Britain and Russia. Their
Cooperation and Conflict 1941-1946, London, 1953), Boris Meissner
(Russland, die Westmaechte und Deutschland, Hamburg, 1954), Herbert
Feis (Churchill, Roosevelt, Stalin. The War They Waged and the Peace
They Sought, Princeton N.J., 1957; The Atomic Bomb and the End of
World War II, Princeton N.J., 1966; From Trust to Terror. The Onset of
the Cold War, Garden City, 1961). O relatare generală întemeiată pe
aceste lucrări se regăseşte la John Lukacs (A History of the Cold War,
Garden City, 1961) şi André Fontaine (Histoire de la guerre froide, Paris,
1965-1967). După părerea acestor autori cauzele declanşării Războiului
Rece sunt: ideologia marxistă în interpretarea ei sovietică, revendicând
revoluŃia mondială ca formă a unei lupte de clasă universale; experienŃele
istorice ale conducerii Uniunii Sovietice datorate ostilităŃii statelor
capitaliste care au încercat să înlăture regimul sovietic în anii 1918-1921,
precum şi efortul liderilor de la Kremlin de a-şi menŃine puterea printr-o
dictatură crâncenă. Această teorie atribuia Uniunii Sovietice o politică
principial ostilă faŃă de Ńările capitaliste, deşi se folosea într-o măsură
precaut-pragmatică de mijloacele cooperării paşnice (doctrina
coexistenŃei). La declanşarea celui de-al doilea război mondial,
conducătorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a mizat pe distrugerea
reciprocă a beligeranŃilor capitalişti; însă, datorită atacului german, s-a
văzut obligat să treacă de partea puterilor occidentale, iar apoi a acŃionat
prin intermediul Armatei Roşii şi al partidelor comuniste pentru
transformarea statelor Europei Centrale şi de Est în „democraŃii
4
populare”, aferente structural Uniunii Sovietice ca putere hegemonică. În
continuare, prin stimularea unor mişcări sociale în Europa Occidentală, în
spaŃiul mediteranean şi în Asia, cu ajutorul partidelor comuniste dirijate
de la Moscova, sperau să-şi extindă sferele de influenŃă pe o perioadă
nelimitată.
Statele Unite ale Americii, principala putere a lumii occidentale,
reprezentată de preşedintele Franklin Delano Roosevelt şi ministrul său
de Externe Cordell Hull, apoi, după aprilie 1945, de către preşedintele
Harry Truman şi ministrul său de Externe James Francis Byrnes, au
recunoscut caracterul ambivalent şi potenŃial expansiv al politicii
sovietice. Un amestec de speranŃe idealiste în posibila democratizare a
regimului sovietic şi de temeri resemnate că un angajament american pe
termen lung în Europa nu va putea fi impus în politica internă, i-a
determinat pe liderii americani de a recunoaşte dorinŃa Uniunii Sovietice
de a avea state vecine prietene şi interese legitime de securitate naŃională.
În 1945, la ConferinŃa de la Potsdam, SUA a aprobat de facto extinderea
graniŃelor Poloniei spre Vest şi constituirea zonei sovietice de ocupaŃie
din Germania. În decembrie 1945, cu prilejul reuniunii miniştrilor de
Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii de la Moscova, s-a admis
preponderenŃa comuniştilor în guvernele României şi Bulgariei şi, în
sfârşit, prin semnarea, în 1947, a tratatelor de pace cu România, Bulgaria,
Ungaria şi Finlanda, puterile occidentale au renunŃat la orice posibilitate
de a influenŃa zona est-europeană, limitându-se doar la unele gesturi
simbolice care nu vor avea rezultate practice imediate. După elaborarea
Planului Marshall, liderii de la Kremlin au reacŃionat prin sovietizarea
zonei germane de ocupaŃie şi a Ńărilor din Europa de Est. Statele
europene, rămase în afara zonei de influenŃă a puterii sovietice, s-au văzut
subordonate susŃinerii SUA de frica unei agresiuni sovietice. Prin
5
alianŃele de apărare vestice, create sub egida americană, expansiunea
sovietică a putut fi stăvilit ă cel puŃin pe teritoriul Europei.
Teza revizionistă, în divergenŃă cu cea tradiŃională, este legată de
adversarii politicii externe a preşedintelui Truman din interoriul SUA şi
de adversarii europeni ai integrării occidentale într-o mişcare „neutră”.
Această teză este dezbătută în lucrările istoricului american William A.
Williams (A Tragedy of American Diplomacy, New York, 1959, EdiŃia a
III-a, 1972; Hystory as a Way of Learning, New York, 1973), începând
din 1959, pentru ca apoi să domine discuŃiile publice în jurul cercetărilor
efectuate de Gabriel Kolko (The Politics of War. The World and United
States Policy, 1943-1945, New York, 1968; Joyce and Gabriel Kolko,
The Limits of Power. The World and United States Policy, 1945-1954,
New York, 1972), Lloyd C. Gardner (Economic Aspects of New Deal
Diplomacy, Maddison, 1964; Architects of Illusion. Men and Ideas in
American Foreign Policy 1941-1949, Chicago, 1970), Barton J. Barnstein
(editor) (Politics and Policies of the Truman Administration, Chicago,
1970) etc. Uniunea Sovietică, susŃin aceşti autori, nu poate fi făcută
răspunzătoare pentru începerea Războiului Rece.
Principalul neajuns al tezei revizioniste – arată Stanley Hoffmann –
constă în faptul că ea este imaginea din oglindă a tezei ortodoxe. Ea nu
face decât să inverseze negrul cu albul, găsindu-i pe americani vinovaŃi şi
pe sovietici moderaŃi. Revizioniştii, ca şi cei care împărtăşeau viziunea
oficială, caută explicaŃii grandioase cu o natură conspiraŃionistă, cu toate
că de această dată cheia este mai degrabă imperialismul economic
american decât o conspiraŃie comunistă la nivel mondial. Revizioniştilor,
ca şi predecesorilor lor, li se reproşează că simplifică istoria. În fond,
viziunea revizionistă, ca şi cea ortodoxă, este într-o anumită măsură
abstractă, vagă şi grandioasă – ea se prăbuşeşte, deoarece se apropie prea
mult de perfecŃiune şi nu acordă suficientă atenŃie tuturor amănuntelor ce
6
Ńin de percepŃii, intenŃii sau neînŃelegeri şi chiar erorilor evidente pe care
Hoffmann a încercat să le identifice în lucrarea sa. Acest patern al
oscilării există de mult timp în istoriografia americană; el s-a dezvoltat în
legătură cu al doilea război mondial, precum şi cu Războiul Rece. Autorul
nu se decide dacă această deplasare permanentă de la o viziune a
diavolului la alta, fără a se opri la mijlocul distanŃei, este cea mai bună
cale către maturitatea ştiinŃifică şi politică. (Stanley Hoffmann, Ianus şi
Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii politicii internaŃionale, Editura
ŞtiinŃa, 1999, pp. 198-199).
În timpul celui de-al doilea război mondial Uniunea Sovietică
scăpase cu greu de o catastrofă politico-militară şi suferise pierderi
imense în oameni şi resurse, iar la sfârşitul războiului rămăsese
vulnerabilă faŃă de statele prospere din punct de vedere economic, precum
şi în faŃa puterii mondiale a SUA, care deŃinea acum monopolul armelor
atomice. De la preluarea puterii de către Stalin, Uniunea Sovietică se
preocupase vădit de securitatea sa mai mult decât de îndeplinirea dorinŃei
de revoluŃie universală, de realizarea unui zid de protecŃie format din state
pro-sovietice, în special în spaŃiul est-european. Aceste scopuri nu erau
legate apriori de conceptul sovietizării dirijate din afară. Motivele
confruntărilor se pot găsi mai degrabă în structurile sistemului
economico-politic ale SUA. Pentru a evita crizele existenŃiale, societatea
liberal-capitalistă americană s-a străduit să cuprindă neîncetat noi pieŃe
comerciale şi de desfacere, depinzând indirect de o extindere politică a
zonei de influenŃă. VoinŃa SUA de a-şi păstra şi extinde influenŃa în
sistemul economic mondial a fost decisivă pentru intrarea în război
împotriva Japoniei şi a Germaniei care erau pe cale de a-şi construi în
Asia, respectiv în Europa, imperii autarhice. Aceeaşi voinŃă s-a ridicat
apoi împotriva Uniunii Sovietice, act decisiv pentru începerea Războiului
Rece.
7
Pentru a împiedica expansiunea sovietică în zonele ocupate de
Armata Roşie, administraŃia Truman a folosit mai întâi constrângeri de
natură economică: a făcut ca cererea de credit avansată de sovietici în
ianuarie 1945 să treneze voit, apoi toate livrările datorate legii arendei şi
împrumuturilor au fost stopate abrupt odată cu încetarea războiului în
Europa. A refuzat la Potsdam să aprobe reconstrucŃia Uniunii Sovietice
cu ajutor din producŃia germană, iar în mai 1946 au fost oprite toate
livrările pentru reparaŃii de război din zona de ocupaŃie americană. În al
doilea rând, administraŃia Truman a încercat să-şi subordoneze
conducerea de la Kremlin folosindu-se de monopolul asupra armelor
atomice, a amânat deschiderea ConferinŃei de la Potsdam până când
primele bombe atomice ce urmau să fie folosite împotriva Japoniei au fost
în stare de funcŃionare; s-a străduit să Ńină sub control dezvoltarea
industrială a Uniunii Sovietice. În al treilea rând, a dezvoltat, prin Planul
Marshall, un program de liberalizare şi investiŃii pentru întreaga Europă,
ce urma nu numai să pună bazele economice pentru un imperiu neoficial
(„informal empire”) în Europa de Est, ci şi datorită urmărilor sale politice,
să lovească esenŃa dominaŃiei sovietice, inclusiv în propria Ńară.
Întrucât Uniunea Sovietică şi-a dovedit rezistenŃa la încercările de
presiune, Statele Unite s-au mulŃumit în ultimă instanŃă cu acŃiunea de
consolidare a pax americana în lumea necomunistă. ÎmpărŃirea Germaniei
şi a Europei a fost luată conştient în calcul şi întreprinsă începând din
1946. OpoziŃia unor izolaŃionişti rămaşi în Congresul american, ca şi a
unor forŃe naŃional-capitaliste şi socialiste din Vestul Europei s-a
destrămat prin crearea şi propagarea mitului expansionismului mondial
sovietic. Ca reacŃie la încercările de presiune americane şi a formării
blocului vestic, conducerea sovietică a început consolidarea regimurilor
politice din zona ei de influenŃă şi a asigurat dominaŃia puterii prin
metode de stat poliŃieneşti. Acest fapt a dus, cu siguranŃă, la adâncirea
8
divergenŃelor, nelipsite însă de speranŃa Uniunii Sovietice pentru
realizarea unei înŃelegeri cu puterile occidentale.
O trăsătură pregnantă a sistemului internaŃional din perioada
Războiului Rece este bipolaritatea. Cele două superputeri – Statele Unite
ale Americii şi Uniunea Sovietică – şi alianŃele politico-militare create de
ele – OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi OrganizaŃia
Tratatului de la Varşovia (OTV) au influenŃat profund timp de peste patru
decenii evoluŃia relaŃiilor internaŃionale. Confruntarea, vizând îndeosebi
Europa şi zona Asia-Pacific, va lăsa loc, totuşi, unor momente de
destindere şi cooperare. Astfel, continuând negocierile din timpul celui
de-al doilea război mondial, foştii aliaŃi au conlucrat pentru crearea
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (ONU) care va deveni centrul politicii şi
diplomaŃiei mondiale. Scopurile şi principiile înscrise în Carta ONU
reflectau năzuinŃa de păstrare a păcii şi securităŃii generale. Totodată, în
diferite zone ale globului, s-au format organizaŃii de cooperare
preponderent economică, unele având însă şi structuri de securitate. Lor li
se adaugă Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77, constituite în afara
spaŃiului blocurilor politico-militare şi, de fapt, în opoziŃie cu acestea în
viaŃa internaŃională. AcŃiunea ONU şi a nealiniaŃilor în contextul
eroziunii interne a celor două blocuri rivale oferă o imagine a diversităŃii
relaŃiilor internaŃionale din epoca Războiului Rece, imagine care nu se
limitează la bipolaritate.
Războiul Rece înseamnă, în primul rând, conflict. Începe în anii
1946-1947 cu confruntarea superputerilor, continuă cu aceea a blocurilor
lor militare, se revarsă în ciocnirile prin interpuşi şi Lumea a Treia sau
intervenŃii proprii (Vietnam, Afganistan), se exprimă prin lupta
ideologică şi propagandă, este competiŃie economică unde concepŃia
pieŃei capitaliste se izbeşte de dirijismul totalitar al economiilor lagărului
socialist şi, în fine, marchează populaŃii şi generaŃii întregi cu pecetea
9
fricii şi nesiguranŃei, ameninŃând cu un război nuclear, de la care, în
ultimă instanŃă, marile puteri s-au abŃinut. (Mircea MaliŃa, Tablouri din
Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, pp. 189-190).
Epoca Războiului Rece cuprinde faze de criză care alternează cu
faze de destindere, de colaborare, între superputeri şi aliaŃii lor. Prima
fază a cunoscut o maximă ostilitate, incluzând Războiul civil din Grecia
(1946-1949), Prima criză a Berlinului (1948-1949) şi Războiul din
Coreea (1950-1953); a urmat o fază de relaxare care, exceptând unele
sincope cum a fost aceea din timpul Crizei Suezului (1956), durează până
la Criza rachetelor din Cuba (1962), aducând Uniunea Sovietică şi Statele
Unite ale Americii în pragul unui război nuclear. În pofida faptului că
niciodată nu au încetat confruntările indirecte între cele două superputeri,
în anii ’60 tensiunile au început să se atenueze. Această tendinŃă a
culminat cu Ostpolitik (deschidere spre Est), iniŃiată de cancelarul vest-
german Willy Brandt, începând din 1969 şi cu ConferinŃa pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (1973-1975) – moment de vârf şi
tentativă de instituŃionalizare a destinderii. Faza destinderii (détente) a
luat sfârşit în 1979, odată cu invazia sovietică în Afganistan şi cu
amplasarea de rachete nucleare balistice sovietice SS20 în Europa de Est,
la care NATO a răspuns prin amplasarea de rachete americane Pershing
în Europa Occidentală. Tesiunea a intrat pe o pantă descendentă în 1985,
după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în URSS, acesta
considerând că situaŃia economică precară a Ńării sale nu-i va permite
niciodată să Ńină pasul cu Statele Unite ale Americii în cursa înarmărilor.
În fazele de destindere relaŃiile de colaborare sovieto-americane, atâtea
câte au fost, au dus la acorduri imperfecte sau la negocieri intermitente în
spiritul coexistenŃei paşnice.
10
Actorii mari şi mici ai sistemului internaŃional din epoca
Războiului Rece au trăit sub semnul unei tensiuni între rivalitate ostilă şi
cooperare limitată. Epoca se încheie în anii 1989-1991 prin prăbuşirea
regimurilor totalitare din Estul, Centrul şi Sud-Estul Europei, precum şi
prin dezmembrarea Uniunii Sovietice.
II. CREAREA ŞI ÎNCEPUTUL ACTIVIT ĂłII
ORGANIZA łIEI NA łIUNILOR UNITE
Liderii marilor puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite s-au preocupat
încă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial de prevenirea
cauzelor care au dus la declanşarea conflagraŃiei din anii 1939-1945.
Ideea privind constituirea unei organizaŃii internaŃionale care să asigure
pacea şi securitatea generală a aparŃinut diplomaŃiei Washingtonului. În
cristalizarea acestei idei s-a Ńinut cont de eşecul înregistrat de Liga
NaŃiunilor într-o misiune asemănătoare, identificându-se împrejurările
care au generat acest eşec. Între acestea s-a Ńinut cont de istoria perioadei
interbelice care dovedise că statele concepuseră în mod diferit securitatea
internaŃională şi interesele lor în această privinŃă, adoptând atitudini
diferite în cazul unor acte de agresiune care au culminat cu declanşarea
celui de-al doilea război mondial. De aceea ideea iniŃială a securităŃii
colective va fi completată cu viziunea preşedintelui Roosevelt privind
„cei 4 poliŃişti” prin care Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice,
Marii Britanii şi Chinei le revenea rolul principal în preîntâmpinarea şi
respingerea politicii agresive. În al doilea rând s-a avut în vedere că Liga
NaŃiunilor eşuase şi din cauză că SUA, care, prin preşedintele Woodrow
Wilson, o iniŃiaseră, dar se retrăseseră din structurile şi activitatea
acesteia. De această dată Statele Unite ale Americii au decis să rămână
angajate în procesele de garantare a păcii, de statornicire a acesteia printr-
11
o instituŃie care se dorea mai puternică şi mai eficientă decât Liga
NaŃiunilor.
Conducătorii Statelor Unite ale Americii nu ascundeau faptul că
Ńara lor urma să-şi asigure rolul de leadership în relaŃiile internaŃionale,
considerând că acest rol li se cuvenea, fiind, la sfârşitul războiului, cel
mai puternic stat al lumii. Noua organizaŃie internaŃională urma să se
întemeieze pe o împărŃire a sferelor de influenŃă între marile puteri şi nu
pe un echilibru de forŃe între ele.
La ConferinŃa miniştrilor de Externe ai URSS, SUA şi Marii
Britanii de la Moscova din 19-30 octombrie 1943 s-a adoptat propunerea
secretarului de Stat Cordell Hull privind crearea unei organizaŃii
internaŃionale bazate pe egalitatea între toate statele paşnice. Această
decizie a fost confirmată la ConferinŃa de la Teheran de către Stalin,
Roosevelt şi Churchill. Au urmat pregătiri în cadrul Departamentului de
Stat în vederea elaborării unei Carte a viitoarei organizaŃii internaŃionale.
Propunerile au fost adoptate de Casa Albă şi astfel s-a născut planul
american de organizare postbelică a lumii. Planul a fost examinat şi
definitivat la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, între 21 august şi 21
septembrie 1944, de către reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii,
Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi Chinei. FranŃa, al cărei guvern
provizoriu nu avea să fie recunoscut de jure decât pe 23 octombrie 1944,
nu a fost invitată. Unitatea marilor puteri a făcut posibilă adoptarea
esenŃei Propunerilor de la Dumbarton Oaks, după cum dezacordul lor a
dus la confuzii şi soluŃii de moment, dar numai în chestiuni secundare.
Marile puteri au negociat numai între ele prevederi importante precum
aceea a sistemului de vot sau a tutelei, apoi şi-au impus punctul lor de
vedere. În acest context, influenŃa SUA a fost precumpănitoare fiind
determinată atât de potenŃialul său militar şi economic, cât şi de prestigiul
lui Roosevelt, considerat a fi părintele spiritual al ONU, după cum Wilson
12
a avut acelaşi rol în crearea Ligii NaŃiunilor. (Constantin Buşe, Nicolae
Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război. De la Carta Atlanticului la
Carta O.N.U., Bucureşti, 2000). La Dumbarton Oaks participanŃii s-au
pus de acord asupra unui număr important de probleme: OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite urma să fie compusă dintr-o Adunare Generală, un
Consiliu de Securitate, un Secretariat, o Curte InternaŃională de JustiŃie
şi un Consiliu Economic şi Social. Acest din urmă organism s-a înfiinŃat
în urma unei insistente intervenŃii americane; până atunci Uniunea
Sovietică şi Marea Britanie susŃinuseră ideea limitării activităŃii viitoarei
organizaŃii la probleme de securitate. S-a hotărât ca toate statele
participante la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, precum şi FranŃa, să fie
membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. Rămâneau
însă în suspensie problema votului şi solicitarea Moscovei de admitere în
noua organizaŃie a celor 15 republici federative din componenŃa URSS ca
entităŃi separate; guvernul sovietic pretindea că o asemenea măsură era
legitimă, din moment ce fiecare dintre statele participante care alcătuiau
Commonwealth-ul britanic era considerat stat membru şi dispunea de un
vot.
La ConferinŃa de la Yalta (4-11 februarie 1945), Stalin, Roosevelt
şi Churchill au admis până la urmă la o soluŃie de compromis pentru
republicile sovietice: în afară de Uniunea Sovietică propriu-zisă, Ucraina
şi Bielorusia, care beneficiau teoretic de conducerea propriilor lor afaceri
externe, urmau să fie membre ale ONU. În privinŃa votului din Consiliul
de Securitate, s-a decis ca dreptul de veto al membrilor permanenŃi să
aibă efect în toate cazurile, cu excepŃia chestiunilor de procedură. Prin
sistemul de veto nicio acŃiune nu putea avea loc fără consimŃământul
unanim al celor 5 membri ai Consiliului de Securitate. În final, cele trei
mari puteri au căzut de acord ca o conferinŃă a NaŃiunilor Unite să fie
convocată la San Francisco pentru pregătirea întemeierii noii organizaŃii
13
la care să participe puterile semnatare ale DeclaraŃiei NaŃiunilor Unite şi
toate statele care vor fi declarat război Puterilor Axei înainte de 1 martie
1945.
ConferinŃa de constituire a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a avut
loc la San Francisco între 25 aprilie şi 26 iunie 1945, reunind 282 de
reprezentanŃi ai următoarelor 50 de state: Africa de Sud, Arabia Saudită,
Argentina, Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, China,
Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Egipt, Ecuador, Salvador,
Statele Unite ale Americii, Ethiopia, FranŃa, Grecia, Guatemala, Haiti,
Honduras, India, Irak, Iran, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic,
Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Panama, Paraguay, łările de Jos,
Peru, Filipine, Siria, Republica Dominicană, Bielorusia, Ucraina, Marea
Britanie, Cehoslovacia, Turcia, Uniunea Sovietică, Uruguay, Venezuela
şi Iugoslavia.
La 25 iunie 1945, la ultima şedinŃă plenară a ConferinŃei de la San
Francisco, s-a adoptat proiectul final al Cartei ONU. Preşedintele
plenarei, lordul Edward Frederick Lindley Halifax, ambasadorul Marii
Britanii în SUA, a propus să nu se voteze ca de obicei, prin ridicarea
mâinii, ci prin apel nominal. Propunerea a fost aprobată şi delegaŃii au
rămas în picioare până la încheierea listei. Apoi, toŃi cei prezenŃi, delegaŃi,
consilieri şi ziarişti, mai mult de 3.000 de persoane, au ovaŃionat îndelung
când s-a anunŃat că a fost adoptată Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.
A doua zi, 26 iunie, în Sala memorială a veteranilor din San Francisco, a
avut loc ceremonia semnării Cartei. Timp de 8 ore, în prezenŃa
preşedintelui Truman, delegaŃii au semnat cele 5 exemplare oficiale ale
Cartei. În discursul rostit cu acel prilej, Truman a subliniat
„responsabilitatea specială” a marilor puteri de a impune pacea şi
„obligaŃia ce revine tuturor statelor, mari sau mici, de a nu folosi forŃa în
14
relaŃiile internaŃionale decât pentru a apăra legea”. (Apud Henry
Kissinger, Diplomacy, 1994).
Hotărârea de constituire a ONU a intrat în vigoare odată cu
ratificarea ei de către China, FranŃa, Marea Britanie, Statele Unite ale
Americii şi Uniunea Sovietică, precum şi de către majoritatea statelor
semnatare ale Cartei. În consecinŃă, 24 octombrie devine Ziua NaŃiunilor
Unite, celebrată în fiecare an. Polonia, care nu fusese reprezentată la
ConferinŃa de la San Francisco, va semna ulterior Carta, devenind cel de-
al 51-lea stat membru originar al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.
Carta ONU este un document complex de excepŃională importanŃă
în relaŃiile internaŃionale. Ea nu este lipsită de imperfecŃiuni, dar, oricum,
este cel mai bun produs posibil al unor negocieri care au durat două luni
de zile, în condiŃiile în care războiul în Europa era pe cale de a se încheia,
iar cel din Pacific părea să mai dureze. Această conjunctură, ca şi
experienŃa Ligii NaŃiunilor, şi-au pus pecetea asupra conŃinutului Cartei,
care, în afară de orice dubiu, a creat o poziŃie specială marilor puteri în
sistemul internaŃional. Carta cuprinde 111 articole, grupate în 19 capitole,
precedate de preambul. Capitolele se referă la: Scopuri şi principii ,
Membrii, Organe, Adunarea Generală, Consiliul de Securitate,
Reglementarea pacifică a diferendelor, AcŃiuni în caz de ameninŃare a
păcii, Acorduri regionale, Cooperarea economică şi socială
internaŃională, Consiliul Economic şi Social, DeclaraŃia privind
teritoriile care nu se autoguvernează, Sistemul internaŃional de tutelă,
Compunerea Consiliului de tutelă, Curtea InternaŃională de JustiŃie,
Secretariatul, DispoziŃii diverse, DispoziŃii de securitate tranzitorii,
Amendamente, Ratificare şi Semnare.
În preambulul Cartei se arăta că popoarele NaŃiunilor Unite sunt
hotărâte:
15
– să izbăvească generaŃiile viitoare de flagelul războiului, care, în
cursul vieŃii unui om a provocat de două ori omenirii suferinŃe nespuse;
– să-şi reafirme credinŃa în drepturile fundamentale ale omului, în
demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a
bărbaŃilor şi a femeilor, precum şi a naŃiunilor mari şi mici;
– să creeze condiŃiile necesare menŃinerii justiŃiei şi respectării
obligaŃiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului
internaŃional;
– să favorizeze progresul social şi instaurarea unor condiŃii mai
bune de trai într-o mai mare libertate;
şi pentru realizarea acestor scopuri, statele membre ale ONU îşi
propuneau:
– să practice toleranŃa şi să trăiască în pace unul cu celălalt ca buni
vecini;
– să-şi unească forŃele pentru menŃinerea păcii şi securităŃii
internaŃionale;
– să accepte principii şi să instituie metode care să garanteze că
forŃa armată nu va fi folosită altfel decât în interesul comun;
– să folosească instituŃiile internaŃionale pentru favorizarea
progresului economic şi social al tuturor popoarelor.
Scopurile ONU precizate în Cartă sunt următoarele: menŃinerea
păcii şi securităŃii internaŃionale; dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între
naŃiuni întemeiate pe respectarea principiului egalităŃii în drepturi a
popoarelor; realizarea cooperării internaŃionale; rezolvarea problemelor
internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar;
promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăŃilor
fundamentale pentru toŃi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;
ONU să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naŃiunilor către
atingerea acestor scopuri comune.
16
În Cartă se prevedea că pentru realizarea scopurilor ei, ONU
trebuie să acŃioneze în conformitate cu următoarele principii: egalitatea
suverană a tuturor membrilor ei; îndeplinirea cu bună-credinŃă a
obligaŃiilor asumate; reglementarea tuturor diferendelor internaŃionale
prin mijloace paşnice; nefolosirea forŃei şi a ameninŃării cu forŃa în
relaŃiile internaŃionale; neamestecul în treburile care sunt esenŃialmente
de competenŃa naŃională a unui stat. Toate statele membre au obligaŃia să
acorde asistenŃă ONU în orice acŃiune întreprinsă de ea în conformitate cu
prevederile Cartei şi să se abŃină de a acorda ajutor unui stat, împotriva
căruia OrganizaŃia întreprinde o acŃiune preventivă sau de constrângere.
Prima sesiune a Adunării Generale a ONU a fost convocată la 10
ianuarie 1946, la Londra, şi a durat până la 14 februarie 1946. Cu acest
prilej a fost ales primul Consiliu de Securitate, având 11 membrii, din
care 6 membrii nepermanenŃi aleşi pe perioade de doi ani. (În 1965
numărul membrilor Consiliului de Securitate s-a extins la 15, din care 10
membri nepermanenŃi). La 1 februarie 1946 a fost numit primul secretar
general al ONU, norvegianul Trygve Lie, care a deŃinut această funcŃie
până în noiembrie 1952. Secretarul general al ONU este cel mai
important funcŃionar al organizaŃiei; el are un rol politic eminent,
atrăgând atenŃia Consiliului de Securitate asupra oricări acŃiuni care
ameninŃă pacea, executând totodată orice de bune oficii. În plus,
secretarul general al ONU girează operaŃiunile de menŃinere a păcii sub
controlul Consiliului de Securitate. La prima sesiune a Adunării Generale
a ONU au fost aleşi membrii Consiliului Economic şi Social şi ai CurŃii
InternaŃionale de JustiŃie.
În luna martie 1946 sediul Adunării Generale a ONU a fost mutat
în mod provizoriu la New York. Pentru a aduce organizaŃia în SUA,
comunitatea de interese Rockefeller a cheltuit 8,5 milioane de dolari. Cu
această sumă a cumpărat terenuri pe East River în centrul Manhattanului
17
pe care i l-a oferit OrganizaŃiei ca loc de reşedinŃă permanentă.
ConstrucŃia sediului a început în 1949 şi s-a încheiat în anul următor. La
20 octombrie 1947 s-a aprobat steagul oficial al ONU.
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite apare ca un fel de confederaŃie de
agenŃii internaŃionale, raporturile dintre ea şi agenŃiile specializate fiind
reglementate pe baza unor acorduri speciale întemeiate pe principiul
autonomiei. Există, potrivit prevederilor Cartei, o delimitare netă între
Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate, al căror rol este îndeosebi
politic; Consiliul Economic şi Social, însărcinat cu cooperarea în
domeniile referitoare la nivelul de viaŃă material şi cultural al oamenilor.
Principalele instituŃii de acest fel sunt: Fondul Monetar InternaŃional
(FMI), Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare/BIRD
(Banca Mondială), create în 1944; OrganizaŃia InternaŃională a AviaŃiei
Civile (OACI); OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi
Agricultură (FAO); OrganizaŃia InternaŃională a ComerŃului (ITHO);
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru ÎnvăŃământ, ŞtiinŃă şi Cultură
(UNESCO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). După decembrie
1945 şi-au continuat existenŃa, fiind încadrate în sistemul agenŃiilor
specializate, organisme precum: Uniunea Poştală Universală (UPU),
OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM), care data din timpul Ligii
NaŃiunilor (sub denumirea de Biroul InternaŃional al Muncii), Comisia de
Control InternaŃional al Drogurilor etc.
În 1947 ConferinŃa de la Havana asupra comerŃului a pregătit un
Acord General pentru Tarife şi Comert. La sfârşitul aceluiaşi an, 23 de
state au semnat un Protocol de punere în aplicare a acestui acord; lua
naştere astfel Acordul General de Tarife şi ComerŃ (GATT). Insuficient
coordonate şi legate de NaŃiunile Unite, cu bugete proprii, necuprinzând
decât un anumit număr dintre semnatarii Cartei (uneori URSS şi alte state
18
membre ale ONU au refuzat să facă parte din ele), aceste instituŃii au
îndeplinit, de fapt, un rol inegal şi adeseori dispersat.
La a doua fază a primei sesiuni a Adunării Generale din octombrie-
decembrie 1946, de la New York, s-a creat Consiliul de Tutelă sau
trusteeships, însărcinat cu administrarea sau supravegherea anumitor
teritorii: fostele Ńări aflate sub mandate ale Ligii NaŃiunilor, dacă nu-şi
dobândiseră încă independenŃa; unele teritorii desprinse din statele ex-
inamice, după al doilea război mondial şi, eventual, teritorii ce urmau să
fie puse sub tutelă. Prin decolonizare, Consiliul de Tutelă şi-a pierdut
raŃiunea de a mai exista.
De existenŃa OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite se legau speranŃele de
asigurare a păcii şi securităŃii în anii postbelici. Ea va încerca să răspundă
numeroaselor provocări, ca un forum reprezentativ al comunităŃii
internaŃionale, aflat însă sub semnul Războiului Rece, care începea să se
facă simŃit, şi al presiunilor exercitate de disputele frecvente dintre marile
puteri.
La 3 decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU a adoptat
RezoluŃia „Unire pentru pace”, sprijinită de SUA, menită să permită
luarea unor măsuri împotriva actelor de agresiune atunci când Consiliul
de Securitate se blochează din cauza vetoului. Una dintre cele mai
cunoscute activităŃi ale ONU din anii’50 încoace a fost, în diferite
momente de criză, apariŃia forŃelor ONU de menŃinere a păcii –
faimoasele „căşti albastre”.
III. DESTRĂMAREA MARII ALIAN łE
ŞI ÎNCEPUTUL R ĂZBOIULUI RECE
ÎnŃelegerea politică dintre Uniunea Sovietică, Statele Unite ale
Americii şi Marea Britanie pentru colaborare militară, denumită Marea
19
AlianŃă, nu s-a realizat printr-o liberă alegere, ci datorită unor
circumstanŃe care au avut consecinŃe importante asupra relaŃiilor dintre
cele trei mari puteri. Obiectivul politicii sovietice până la 22 iunie 1941,
când a fost atacată de către Germania, fusese consolidarea compromisului
realizat prin Pactul Ribbentrop-Molotov şi nu să se angajeze în război.
Uniunea Sovietică n-a făcut niciun efort pentru a ajuta Marea Britanie în
lupta ei cu Germania până în iunie 1941, iar SUA n-au avut nicio intenŃie
de a ajuta Uniunea Sovietică până în decembrie 1941, când, după Pearl
Harbour, Germania, ca aliat al Japoniei, a declarat război Statelor Unite
ale Americii. Marea AlianŃă, căreia i s-a mai spus Axa Washington-
Londra-Moscova, poate fi descrisă ca o „casătorie din interes”. Ceea ce a
legat cele trei mari puteri a fost voinŃa lor de a învinge acelaşi inamic.
Altceva ele nu prea aveau în comun. În declaraŃii publice şi întâlniri
protocolare se exprimau, de o parte şi de alta, aprecieri pentru eforturile
conjugate în război, dar în spatele scenei nu puŃine erau disputele între
reprezentanŃii URSS şi partenerii lor occidentali, cum a fost de exemplu
problema deschiderii celui de al doilea front în Europa.
În timp ce războiul se apropia de sfârşit şi înfrângerea Germaniei
devenea certitudine, diferenŃele ideologice dintre URSS şi aliaŃii săi, în
mare parte înăbuşite din cauza nevoilor de cooperare militară, au început
să iasă la suprafaŃă ducând treptat la destrămarea Marii AlianŃe. Când
Stalin, Churchill şi Roosevelt s-au întâlnit la Yalta pentru a plănui
aranjamente postbelice, în spatele cordialităŃii oficiale exista o mare
tensiune. Acordurile la care s-a ajuns au fost compromisuri temporare. În
legătură cu tratamentul faŃă de Germania învinsă s-a convenit împărŃirea
ei în patru zone de ocupaŃie care să fie administrate în mod separat de
către Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi
FranŃa, dar nu s-a ajuns la o înŃelegere asupra sistemului de guvernare în
zonele respective; încercările de realizare a unui acord asupra proporŃiilor
20
plăŃilor germane pentru reparaŃii de război au rămas în aceeaşi măsură
infructuoase. Stalin a pretins mai târziu că la Yalta se garantase ca
Uniunea Sovietică să primească 50% din reparaŃiile de război germane.
Între cele mai semnificative dintre problemele discutate la Yalta au fost
situaŃia Poloniei şi a celorlalte state ocupate sau în curs de a fi ocupate de
Armata Roşie. DeclaraŃia asupra Europei eliberate, adoptată în comun
de către cele trei mari puteri, obliga formal Uniunea Sovietică să urmeze
o politică democratică în aceste Ńări, dar interpretarea dată de Stalin
democraŃiei era foarte diferită de aceea a aliaŃilor săi occidentali. El era
decis să creeze o amplă zonă tampon împotriva oricărei agresiuni
germane viitoare pe care acum o echivala cu anticomunismul tradiŃional
occidental. Nu era gata să accepte retragerea armatelor sovietice din Ńările
Europei de Est până când în aceste Ńări nu vor fi instalate guverne
prosovietice.
DivergenŃele din cadrul Marii AlianŃe s-au accentuat după
capitularea necondiŃionată a Germaniei, fiind interpretate ca manifestări
ale începutului Războiului Rece. S-a afirmat adesea că Stalin n-a înŃeles
niciodată poziŃia liderilor occidentali, ceea ce este adevărat, dar aceasta
nu a fost totul. NeînŃelegerea s-a manifestat de ambele părŃi. Exista o
perspectivă sovietică pe care Occidentul nu a perceput-o. În ciuda
victoriei sale asupra Germaniei, Uniunea Sovietică se simŃea vulnerabilă,
îndeosebi sub aspect economic. Dificultatea războiului total din 1941-
1945 epuizase economia sovietică, acesta fiind unul dintre motivele
pentru care Stalin a fost atât de inflexibil la Yalta în chestiunea
reparaŃiilor germane. Teama pe care o resimŃise întotdeauna că
Occidentul are posibilitatea să invadeze Uniunea Sovietică s-a intensificat
datorită capacităŃii SUA dovedite în efortul său de război şi în construirea
bombei atomice. PretenŃia tradiŃională sovietică de a poseda un sistem
economic şi cultural superior era greu de susŃinut în faŃa realităŃilor
21
internaŃionale postbelice. Întrucât nu putea să concureze în termeni
economici egali cu SUA, Stalin a calculat ca singura politică ce-i era la
îndemână după încheierea războiului să fie retragerea Uniunii Sovietice în
spatele noii sale bariere defensive create prin ocuparea statelor din
Europa Centrală şi de Sud-Est. Marile puteri occidentale au interpretat
greşit mişcările defensive sovietice drept dorinŃă de expansiune.
Neliniştea permanentă a SUA şi Marii Britanii după 1945 era că Europa,
slăbită de război, va cădea pradă cu uşurinŃă unei Uniuni Sovietice
agresive politic şi economic.
ConferinŃa de la Potsdam. Reuniunea la nivel înalt, numită uneori
şi ConferinŃa de la Berlin, şi-a inaugurat lucrările la 17 iulie 1945 în
fostul palat al dinastiei Hohenzollern din Potsdam (palatul Cecilienhof) şi
a durat până la 2 august 1945. După cele precedente, organizate la
Teheran şi Yalta, ConferinŃa de la Potsdam a fost ultima întâlnire a celor
„Trei Mari” din timpul celui de-al doilea război mondial. Uniunea
Sovietică a fost reprezentată de Iosif Stalin, în timp ce Statele Unite ale
Americii erau reprezentate de noul preşedinte, Harry Truman, iar Marea
Britanie de Winston Churchill. După 9 zile de dezbateri, Churchill a fost
înlocuit de Clement Richard Attlee. Astfel, numai Iosif Stalin a rămas
dintre liderii Marii AlianŃe.
ConferinŃa de la Potsdam a fost în esenŃă o continuare a celei de la
Yalta. Problemele abordate – reparaŃiile germane, situaŃia din Ńările
Europei Centrale şi de Est – erau aceleaşi care au produs animozităŃi între
conducătorii celor trei mari puteri. Scurta perioadă care trecuse dintre cele
două conferinŃe pare să fi înrăutăŃit relaŃiile reciproce. Comisia pentru
reparaŃii de război stabilită la Yalta n-a ajuns la nicio rezoluŃie acceptabilă
privind datoriile de război ale Germaniei.
Dintr-o viziune de Război Rece o semnificaŃie deosebită au avut-o
discuŃiile de la Potsdam consacrate chestiunilor administrative,
22
economice şi politice privind statutul postbelic al Germaniei. Pentru
coordonarea măsurilor de ocupaŃie a Germaniei, s-a înfiinŃat Consiliul de
Control Aliat al celor trei mari puteri, dar acest organism nu avea
autoritate asupra evoluŃiilor din fiecare zonă de ocupaŃie luată individual,
iar întrucât acŃiunile Consiliului aveau nevoie de unanimitate, fiecare
membru putea bloca prin veto orice propunere care nu-i convenea. Astfel,
politica generală de ocupare a Germaniei va depinde nu de orice
aranjament structural, ci numai de acordul voluntar al puterilor ocupante.
Pentru Berlin, pe care toŃi cei „Trei Mari” îl considerau un caz special, s-a
creat Comandatura Aliată, concepută să exercite controlul în comun
asupra oraşului (care va avea şi zonele lui separate) şi să supravegheze
guvernul municipal ce urma să fie ales într-un mod cuvenit.
DiscuŃii aprinse au comportat problemele economice. Cerând ca
Germania să plătească reparaŃii pentru distrugerile provocate de armatele
sale care invadaseră Uniunea Sovietică, Stalin a obŃinut în acest sens
asentimentul partenerilor săi britanic şi american ca reparaŃiile să provină
nu din producŃia germană curentă, ci din transferarea în Uniunea
Sovietică a unor fabrici, instalaŃii şi echipamente germane. Potrivit unei
anecdote care circula în epocă, împărŃirea în zone a Germaniei dăduse
ruşilor fermele, britanicilor fabricile şi americanilor peisajul; una din
prevederile documentelor de la Potsdam le cerea sovieticilor să
aprovizioneze celelalte zone cu produse agricole în schimbul
echipamentului industrial pe care ei urmau să îl primească. Puterile
ocupante se obligau să trateze Germania ca pe „un întreg economic”, dar
în condiŃiile în care sovieticii nu livrau produsele agricole prevăzute în
acord, se iveau discuŃii interminabile. În consecinŃă, în primăvara anului
1946, puterile occidentale au suspendat livrarea de echipamente
industriale către Uniunea Sovietică.
23
Referitor la problemele teritoriale, ConferinŃa de la Potsdam a dat
formă precisă acordurilor încheiate cu câteva luni înainte la Yalta. Prusia
Orientală era împărŃită între Uniunea Sovietică şi Polonia. Teritoriul
Germaniei, la Est de fluviile Oder şi Neisse, a fost atribuit Poloniei. În
acelaşi timp, a fost acceptată şi oficializată expulzarea germanilor din
teritoriile Poloniei, Cehoslovaciei şi Ungariei. Sub aspect politic urmau să
fie luate măsuri pentru nimicirea nazismului şi pregătirea poporului
german pentru instaurarea unui regim democratic, astfel încât Germania
să nu mai poată reprezenta nicicând o ameninŃare pentru vecinii săi. Acest
fapt însemna în particular dezarmarea Germaniei, distrugerea
organizaŃiilor militariste, anularea legilor naziste, pedepsirea criminalilor
de război şi înlăturarea simpatizanŃilor nazişti din funcŃii publice sau
privilegiate. Se apreciază ca un aspect pozitiv faptul că erau prevăzute un
proces de descentralizare, restabilirea autonomiei locale, crearea
partidelor democratice şi înnoirea sistemului juridic şi educaŃional.
Ordinea de zi a ConferinŃei de la Potsdam a fost extinsă de Stalin
cu cereri care includeau condiŃii de tranzit îmbunătăŃite prin Strâmtorile
Mării Negre, o bază militară sovietică în Bosfor şi o parte a fostelor
colonii ale Italiei. DiscuŃiile asupra acestor chestiuni ca şi cele privind
natura regimurilor politice instaurate în Europa în prezenŃa armatelor
sovietice s-au transformat într-un dialog al surzilor. Stalin insista pentru
consolidarea sferei de influenŃă sovietice, Truman şi Churchill cereau
recunoaşterea principiilor lor privind organizarea sistemului internaŃional
postbelic. Stalin a încercat să negocieze recunoaşterea de către Marea
Britanie şi SUA a guvernelor impuse în Bulgaria şi România contra
recunoaşterii de către Uniunea Sovietică a celui din Italia. În acelaşi timp,
liderul numărul unu de la Kremlin rămânea surd la cererea conducătorilor
democraŃiilor occidentale pentru organizarea de alegeri libere în Europa
de Est.
24
În timpul ConferinŃei, preşedintelui Truman i s-a dat de ştire că în
New Mexico prima experienŃă cu o bombă atomică „reuşise mai presus
de toate aşteptările optimiste”. Truman l-a informat discret pe Stalin că
Statele Unite ale Americii au o armă nouă „de o forŃă destructivă
neobişnuită”. Liderul sovietic a trecut repede peste această veste
exprimându-şi speranŃa că americanii „vor folosi aşa cum trebuie această
armă împotriva japonezilor”. Potrivit unor informaŃii ulterioare, Stalin
ştiuse mai mult despre bomba atomică decât ştiuse Truman însuşi şi
aceasta datorită activităŃilor de spionaj ale lui Klaus Fuchs şi ale altor
agenŃi sovietici. Lui Truman, până să devină preşedinte, nu-i spusese
nimeni nimic despre bombă; însă, informaŃia despre reuşita experienŃei nu
a putut să-i parvină lui Stalin prin canalele lui clandestine.
La 26 iulie 1945, în timpul ConferinŃei de la Potsdam, Statele Unite
ale Americii, Marea Britanie şi China au adoptat o declaraŃie prin care
cereau capitularea necondiŃionată a Japoniei. Japonia urma să fie
deposedată de imperiul ei şi ocupată până la adoptarea unei politici
paşnice. În cazul în care nu s-ar fi supus acestor prevederi, Japonia urma
să fie distrusă. DeclaraŃia lăsa însă ambiguă situaŃia împăratului care era
considerat de japonezi ca un zeu. Japonia n-a răspuns ultimatumului.
Preşedintele Truman a autorizat lansarea bombelor atomice la Hiroshima
(6 august 1945) şi la Nagasaki (9 august 1945), respectându-şi astfel
promisiunea de a pune capăt rapid războiului. Uniunea Sovietică,
respectându-şi angajamentele anterioare de aliat, la 9 august 1945 a intrat
în război împotriva Japoniei. OperaŃiunile militare sovietice au fost
extrem de rapide. Armata Roşie a intrat în Manciuria pe patru direcŃii, a
pătruns în Coreea şi în Sahalin.
La Potsdam s-a decis crearea, la propunerea delegaŃiei americane, a
Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe alcătuit din miniştrii Marii
Britanii, Uniunii Sovietice, Chinei, FranŃei şi Statelor Unite ale Americii.
25
Prima reuniune a acestui Consiliu urma să aibă loc la Londra, în
septembrie 1945, iar principala sa prerogativă trebuia să fie elaborarea
tratatelor de pace între Puterile Aliate şi Italia, România, Bulgaria,
Ungaria şi Finlanda şi „propunerea de reglementări” asupra problemelor
teritoriale rămase în suspensie la sfârşitul războiului în Europa şi
organizarea unei ConferinŃe de pace, proiectată după capitularea Japoniei.
S-a stabilit ca ulterior să fie pregătit tratatul de pace cu Germania. Stalin
a fost considerat, în general, învingătorul ConferinŃei de la Potsdam,
îndeosebi pentru că reuşise să legalizeze controlul sovietic asupra unei
jumătăŃi din teritoriul Germaniei.
Cortina de Fier. După încheierea celui de-al doilea război mondial
în Europa, aliaŃii occidentali s-au găsit în imposibilitatea de a cunoaşte
evoluŃia realităŃilor în zona sovietică de ocupaŃie din Germania. La 12
mai 1945, îngrijorat de ceea ce părea a fi refuzul sovieticilor de a coopera
cu aliaŃii lor în probleme de interes comun, primul ministru britanic,
Winston Churchill, i-a telegrafiat preşedintelui american Harry Truman
că „a fost trasă o cortină de fier în faŃa aliaŃilor vestici” şi „Noi nu ştim ce
se întâmplă în spatele ei”. (Winston S. Churchill, Al doilea război
mondial, Vol. II, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1996, p. 459). La
ConferinŃa de la Potsdam Churchill a folosit o variantă a metaforei sale
când i-a reproşat lui Stalin că sovieticii împrejmuiseră cu „un gard de
fier” misiunea britanică din România. La 16 august 1945, descriind
situaŃia din Europa de Răsărit, Churchill, vorbind în calitate de lider al
opoziŃiei, a reluat sintagma iniŃială declarând în Camera Comunelor că
„nu este imposibil ca o tragedie de mari proporŃii să se desfăşoare în
spatele cortinei de fier”. (Thomas Parrish, Enciclopedia Războiului Rece,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p. 83).
Cariera publică a expresiei Cortina de Fier a început la 5 martie
1946 la Westminster College din Fulton (Missouri) când Churchill, în
26
prezenŃa lui Truman, i-a dat drumul în lume, devenind o expresie
caracteristică asociată cu Războiul Rece, în timp ce Cortina de Fier, ca
atare, a dobândit o realitate geografică tot atât de concretă ca aceea a
oricărei frontiere naŃionale oficiale. „De la Stettin, de pe coasta Balticii,
până la Triest, de pe coasta Adriaticii”, declara Churchill, „o cortină de
fier a coborât tăind în două continentul. În spatele ei se află toate
capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est, Varşovia, Berlin,
Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe
celebre şi aşezările din jurul lor se află în ceea ce aş putea numi sfera
sovietică şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenŃei
sovietice ci şi, într-o foarte mare şi crescândă măsură, controlului de la
Moscova.” Aceste idei n-au primit o aprobare unanimă într-o lume
martoră la apariŃia unor probleme din ce în ce mai numeroase între Est şi
Vest dar, în cea mai mare parte, nepregătită la începutul anului 1946
pentru o ruptură deschisă. Guvernul britanic condus de primul ministru
Clement Richard Attlee n-a agreat aprecierile lui Churchill, în speranŃa
unor relaŃii acceptabile cu Stalin, iar subsecretarul de Stat Dean Acheson
a fost sfătuit de colegii săi să nu participe la dineul de la New York dat în
onoarea distinsului oaspete britanic.
Este greu de presupus că Winston Churchill ar fi ştiut că nu el era
primul om politic care formula ideea unei cortine de fier care să obtureze
privirea occidentalilor spre Europa Răsăriteană controlată de Uniunea
Sovietică. La 25 februarie 1945, publicaŃia germană „Das Reich”
prezisese că, în cazul unei capitulări a Germaniei, „se va lăsa imediat o
cortină de fier în spatele căreia se va produce măcelărirea în masă a
oamenilor”. Acest prognostic sinistru venea de la dr. Joseph Goebbels,
ministrul nazist al propagandei. (Thomas Parrish, op.cit., p. 84).
Procesele internaŃionale de la Nürnberg şi Tokyo. Problema
pedepsirii celor care comiteau crime de război a constituit una din temele
27
principale avute în atenŃie de conducătorii NaŃiunilor Unite. În octombrie
1941 preşedintele Roosevelt, într-o declaraŃie publică la care se ralia
Churchill, condamna executarea unor ostateci în regiunile ocupate de
Wehrmacht. În noiembrie 1941 şi în ianuarie 1942, Veaceslav M.
Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, înainta aliaŃilor
occidentali note în care trupele germane erau acuzate de încălcări
sistematice ale dreptului internaŃional prin: brutalităŃi şi acte de violenŃă
împotriva prizonierilor de război sovietici, jafuri şi distrugeri, precum şi
prin atrocităŃi comise împotriva populaŃiei civile. În ianuarie 1942 a avut
loc la Londra o conferinŃă a reprezentanŃilor Belgiei, Cehoslovaciei,
Greciei, Iugoslaviei, Luxemburgului, Norvegiei, Olandei şi Poloniei, care
a adoptat o declaraŃie în care se prevedea că unul din obiectivele de război
ale aliaŃilor trebuia să fie pedepsirea celor vinovaŃi de acte de violenŃă
împotriva civililor din Ńările ocupate, de nesocotirea legilor existente în
aceste Ńări şi de desfiinŃarea instituŃiilor naŃionale. DeclaraŃia preciza că
trebuie pedepsiŃi cei vinovaŃi de astfel de crime, indiferent dacă
respectivii au ordonat comiterea lor, le-au comis ei înşişi sau au participat
în vreun fel la ele. La 7 octombrie 1943 s-a constituit la Londra Comisia
internaŃională pentru cercetarea crimelor de război care va deveni
Comisia NaŃiunilor Unite pentru crime de război. Această Comisie avea
misiunea de a aduna dovezi şi mărturii privind crimele de război comise
de Puterile Axei şi de a întocmi liste cu autorii acestora. La ConferinŃa
Miniştrilor de Externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii de la Moscova din
noiembrie 1943 s-a adoptat DeclaraŃia cu privire la atrocităŃi, care
stabilea că „ofi Ńerii şi soldaŃii germani şi membrii partidului nazist care
sunt responsabili de atrocităŃi şi crime sau care au luat parte în mod
voluntar la comiterea acestora vor fi trimişi în Ńările în care fărădelegile
lor abominabile au fost comise pentru a fi judecaŃi şi pedepsiŃi conform
legilor acestor Ńări”. Acordurile de la Yalta prevedeau să se aplice
28
criminalilor de război o pedeapsă promptă şi justă. După capitularea
necondiŃionată a Germaniei, problema răspunderii criminalilor de război
s-a pus în termeni practici. Marea Britanie şi FranŃa aveau rezerve privind
crearea unei instanŃe penale internaŃionale care să-i judece pe cei ce intrau
în categoria criminalilor de război.
La 8 august 1945 Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică,
Marea Britanie şi FranŃa au încheiat Acordul de la Londra privind
urmărirea şi pedepsirea marilor criminali de război din puterile europene
ale Axei. Acordul prevedea constituirea Tribunalului Militar
InternaŃional pentru a-i judeca pe criminalii de război ale căror crime sunt
fără localizare geografică precisă, fie că ei sunt acuzaŃi individual sau cu
titlu de membri ai unor organizaŃii sau grupuri. Se preciza că Acordul nu
aduce atingere jurisdicŃiei sau competenŃei tribunalelor naŃionale pentru a
judeca pe cei care comiseseră crime de război în teritoriile Ńărilor ocupate
de Puterile Axei. Totodată, era aprobat statutul Tribunalului Militar
InternaŃional.
În decursul negocierilor care au dus la Acordul de la Londra, au
apărut serioase divergenŃe. Aşa cum rezultă din stenograma secretă a
şedinŃelor pregătitoare din capitala Marii Britanii, publicată patru ani mai
târziu de judecătorul suprem Robert H. Jackson, reprezentantul Statelor
Unite ale Americii, controversele s-au exprimat sub forma următoarelor
întrebări:
„1. Cum să se comporte instanŃa în cazul în care apărarea germană
va invoca faptul că şi alte Ńări au dus războaie de agresiune şi au comis
crime de război?
2. Cum pot fi acuzaŃi şi condamnaŃi oameni care nu au comis
infracŃiuni criminale?
3. Oamenii politici ai Ńărilor care judecă acum n-ar putea fi traşi la
răspundere pe viitor potrivit aceluiaşi drept?
29
4. Cum stau lucrurile cu atacurile aeriene asupra cartierelor de
locuinŃe şi a populaŃiei civile neapărate?” (Joe Heydecker, Johannes Leeb,
Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983).
Delegatul american Jackson, împreună cu reprezentanŃii: sovietic,
generalul Iola T. Nikitcenko, vicepreşedinte al Tribunalului Suprem din
Moscova; britanic, procurorul general Sir David Maxwell-Fyfe; francez,
consilierul la Curtea de Apel Robert Falco, au ajuns la înŃelegerea ca în
faŃa Tribunalului InternaŃional să fie aduse numai faptele comise de cei
acuzaŃi. În Statutul Tribunalului, elaborat ulterior, se prevede că toate
întrebările şi declaraŃiile care nu au legătură cu procesul să fie înlăturate,
iar acuzaŃii şi apărătorii lor, care formulau astfel de întrebări şi declaraŃii
în timpul procedurilor, să fie penalizaŃi. De asemenea, s-a decis că nu vor
fi aduse în faŃa Tribunalului atacurile aeriene. Negociatorii Marilor AliaŃi
aveau să constate că dreptul internaŃional la stadiul existent atunci nu
acoperea o mare parte din actele pe care le aveau în vedere spre a fi
incriminate. În consecinŃă, guvernele celor patru mari puteri învingătoare
îşi asumau funcŃii legislative. Ca rezultat, Statutul Tribunalului Militar
InternaŃional cuprindea reglementări care reprezentau contribuŃii majore
la crearea dreptului penal internaŃional. Astfel se stabileşte că actele
următoarele sau unul dintre ele sunt crime supuse jurisdicŃiei Tribunalului
şi antrenează o responsabilitate individuală:
„a) Crime contra păcii: pregătirea, declanşarea sau ducerea unui
război de agresiune sau a unui război cu violarea tratatelor sau acordurilor
internaŃionale sau participarea la un plan sau la complot pentru
îndeplinirea oricărui act din cele ce preced.
b) Crime de război: violarea legilor sau obiceiurilor războiului.
Prin aceste violări se înŃeleg, fără să fie limitate: asasinatul, răul tratament
şi deportarea pentru muncă forŃată sau pentru orice alt scop a populaŃiei
civile în teritoriile ocupate, asasinatul sau răul tratament inuman al
30
prizonierilor de război sau al persoanelor aflate pe mare, executarea
ostaticilor, furtul bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a
oraşelor şi satelor sau devastarea, care nu se justifică din punct de vedere
al cerinŃelor militare.
c) Crime împotriva umanităŃii : asasinatul, exterminarea, aducerea
în sclavie, deportarea şi orice act inuman comis împotriva oricărei
populaŃii civile înainte sau în timpul războiului sau persecuŃiile pentru
motive politice, rasiale sau religioase, atunci când aceste acte sau
persecuŃii constituie sau nu o violare a dreptului intern al Ńării unde au
avut loc şi sunt comise ca crime care intră în competenŃa Tribunalului sau
în legătură cu aceste crime.
Conducătorii, organizatorii, provocatorii sau complicii care au luat
parte la elaborarea sau la executarea unui plan concertat sau a unui grup
pentru a comite oricare din crimele de mai sus sunt responsabili de toate
actele săvârşite de către orice persoană care a executat un astfel de plan.”
(Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu,
RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (în continuare R.I.A.D.),
Vol.II. 1939-1945, Bucureşti, 1976).
În Statutul Tribunalului InternaŃional se preciza că situaŃia oficială
a acuzaŃilor, fie ca şefi de state, fie ca înalŃi funcŃionari, nu poate fi
considerată o scuză sau un motiv de diminuare a pedepsei, iar faptul că
acuzatul a acŃionat conform instrucŃiunilor guvernului său, ori al unui
superior ierarhic, nu-l degajă de responsabilitatea sa. Se mai menŃiona că
hotărârea Tribunalului relativă la vinovăŃia sau nevinovăŃia oricărui
acuzat trebuia motivată şi era definitivă şi nesusceptibilă de revizuire.
Tribunalul Militar InternaŃional s-a constituit la 18 decembrie
1945, la Berlin, fiind compus din patru judecători: Sir Geoffrey Lawrence
(Marea Britanie), Francis Biddle (SUA), Iola T. Nikitcenko (URSS) şi
31
Henri Donnedieu de Vabres (FranŃa). Actul de acuzare cuprinde 25.000
de cuvinte şi este divizat în patru puncte principale:
„1. ConspiraŃie. AcuzaŃii au urmărit un plan comun de cucerire a
puterii nelimitate şi au fost de acord cu comiterea tuturor celorlalte crime.
2. Agresiune împotriva păcii. AcuzaŃii au încălcat în 64 de cazuri
36 de tratate internaŃionale, au iniŃiat războaie de agresiune şi au
dezlănŃuit un război mondial.
3. Crime de război. AcuzaŃii au săvârşit un uriaş măcel, au ordonat
sau acceptat genocidul, torturi, muncă de sclavi şi jefuire de bunuri.
4. Crime împotriva umanităŃii . AcuzaŃii au urmărit adversari
politici, minorităŃi rasiale şi religioase şi s-au făcut vinovaŃi de
exterminarea unor întregi etnii.” (Joe Heydecker, Johannes Leeb,
Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983).
Procesul de la Nürnberg a început la 20 noiembrie 1945 şi s-a
încheiat la 1 octombrie 1946. În boxă s-au aflat 22 de acuzaŃi; dintre
aceştia 12 sunt condamnaŃi la moarte: Hermann Göring, Joachim von
Ribbentrop, Ernst Kaltenbrunner, Wilhelm Keitel, Alfred Rosenberg,
Hans Frank, Wilhelm Frik, Fritz Sauckel, Alfred Jodl, Arthur Seyss-
Inquart, Julius Streicher şi Martin Borman, ultimul în contumacie; s-au
pronunŃat trei condamnări la închisoare pe viaŃă: Rudolf Hess, Walther
Funk, Erich Raeder, două la închisoare pe 20 de ani: Boldur von Schirach
şi Albert Speer, una la 15 ani: Constantin von Neurath şi o alta la 10 ani:
Karl Dönitz. Trei dintre acuzaŃi au fost achitaŃi: Hjalmar Schacht, Franz
von Papen şi Hans Fritzsche. Cei condamnaŃi la pedeapsa capitală au fost
executaŃi prin spânzurătoare, la 16/17 octombrie 1946, cu excepŃia lui
Göring, care se sinucisese înainte de execuŃie. Alte înalte oficialităŃi
naziste: Adolf Hitler, Joseph Goebbels şi Heinrich Himler se sustrăseseră
răspunderii, punându-şi capăt zilelor.
32
Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a calificat ca fiind
grupuri sau organizaŃii criminale: poliŃia secretă de stat (Geheime Staats-
Polizei sau Gestapoul), Serviciul de siguranŃă al Reichsführerului
(Schutzstaffel sau SS şi Sicherheitsdienst sau SD – unificate în 1937 sub
denumirea de Biroul central de siguranŃă a Reich-ului, adică Reichs-
Sicherheits-Hauptamt sau RSHA), direcŃia centrală economică-
administrativă SS (Wirtschafts-Werwaltung-Hauptamt sau WVHA),
conducerea centrală a poliŃiei judiciare (Kriminalpolizei sau Kripo),
poliŃia de ordine (Ordnungpolizei sau Orpo), precum şi grupurile de trupe
speciale ca, de pildă: trupele SS, Waffen-SS, Allgemeine-SS,
Einsatzgruppen, Einsatzkommandos etc.
Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a refuzat să declare
Marele stat-major al Wehrmachtului şi Înaltul comandament german
(OKW) drept organizaŃii criminale. Cu toate acestea, în sentinŃa dată de
Tribunal, se afirma că membrii acestor structuri militare „au fost
răspunzători într-o mare măsură pentru nenorocirile şi suferinŃele care s-
au abătut asupra a milioane de bărbaŃi, femei şi copii. Ei au acoperit de
ruşine onoarea profesiei de militar. Fără conducerea lor pe plan militar,
ambiŃiile agresive ale lui Hitler şi ale complicilor săi nazişti ar fi fost
abstracte şi sterile.”
Procesului de la Nürnberg i-au urmat alte 12 procese în care au fost
judecate în total 177 de persoane, dintre care 24 au fost condamnate la
moarte. Procesele au ridicat numeroase obiecŃii de ordin juridic pentru că
acuzaŃii au încălcat puŃine legi în comiterea delictelor lor iar acuzaŃia de
crime împotriva păcii era deficitară. În realitate, procesul şi
interogatoriile, desfăşurate în grabă, au evidenŃiat lipsa de bunăvoinŃă a
acuzaŃilor de a accepta responsabilitatea crimelor comise. Procesele au
dezvăluit multe dintre atrocităŃile comise de nazişti, dar efectul lor asupra
populaŃiei a fost ambiguu. Ele au permis multora dintre germani să îşi
33
proiecteze vina asupra acuzaŃilor. După condamnarea acestora, s-a întărit
starea de spirit a opiniei publice germane, dornică să o rupă cu trecutul,
dat fiind că cei vinovaŃi şi-au primit pedeapsa.
În decembrie 1946, Comisia ONU pentru Crimele de Război a
anunŃat că până atunci, în Europa, fuseseră judecate 24.365 de persoane
pentru crime de război, dintre care 1.432 au fost condamnate la moarte,
iar peste 16.000 au fost pedepsite cu închisoare pe diferite termene. Tot în
decembrie 1946 Adunarea Generală a ONU adopta în unanimitate o
rezoluŃie prin care confirma „principiile de la Nürnberg”, înscrise în
Statutul Tribunalului Militar InternaŃional. Astfel, un act de voinŃă al
celor patru mari puteri învingătoare în război dobândea valabilitate prin
autoritatea organizaŃiei mondiale. Sub egida ONU s-a negociat şi s-a
adoptat Codul crimelor contra păcii şi securităŃii omenirii şi au început
eforturile pentru crearea unei instituŃii penale internaŃionale permanente,
eforturi finalizate abia după depăşirea Războiului Rece, în 1998, prin
adoptarea de către ConferinŃa diplomatică de la Roma a Statutului CurŃii
InternaŃionale Permanente.
Procesul de la Nürnberg şi actele diplomatice care i-au dat naştere
au concretizat o justiŃie a învingătorilor, dar exprima interesul şi starea de
spirit a comunităŃii internaŃionale ca asemenea delicte grave să nu se mai
petreacă în viitor. Procesul a relevat adevărul despre politica Germaniei
naziste de pregătire şi dezlănŃuire a conflagraŃiei mondiale, dezvăluind
imensa diversiune a diplomaŃiei germane din anii 1936-1941 menită să
disimuleze adevăratele Ńeluri ale politice externe a celui de al Treilea
Reich. În acest sens el oferă o concluzie asupra lecŃiei dureroase pe care
omenirea o primise prin politica de conciliere faŃă de revizuirea tratatelor
internaŃionale şi cedarea în faŃa politicii de forŃă şi dictat. Pe de altă parte,
procesul de la Nürnberg a permis cunoaşterea resorturilor şi
mecanismelor interne prin care un regim totalitar poate primejdui pacea şi
34
securitatea internaŃională, impunând un curs spre război şi agresiune.
Totodată, prin pasul pe care îl reprezenta în instituirea justiŃiei penale
internaŃionale, procesul de la Nürnberg lansa un mesaj semnificativ
privind comportamentul tuturor statelor în arena mondială şi
responsabilitatea oamenilor politici pentru acest comportament.
Procesul de la Tokyo a avut menirea de a stabili răspunderea
Japoniei pentru războiul din Pacific. Constituirea şi Statutul Tribunalului
de la Tokyo au fost aprobate printr-o proclamaŃie a generalului Douglas
MacArthur, Comandant Suprem al ForŃelor Puterilor Aliate. De fapt, în
substanŃa lui, Statutul Tribunalului de la Tokyo reproducea pe cel al
Tribunalului Militar pentru procesul de la Nürnberg. Completul de
judecată a fost format din 11 judecători, câte unul din Australia, Canada,
China, Filipine, FranŃa, India, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelandă,
Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Preşedintele Tribunalului
a fost desemnat judecătorul Sir William Flood Webb, reprezentantul
Australiei. Apărarea a fost asigurată de un panel internaŃional, fiecare
acuzat având totodată un consiliu de apărători japonezi.
Spre sfârşitul anului 1945 au fost arestaŃi circa 600 de japonezi care
au fost împărŃiŃi în trei categorii: a) principalii criminali de război acuzaŃi
de „plănuirea, pregătirea şi începerea sau propagarea unui război
agresiv”; b) ofiŃeri superiori acuzaŃi că trupele de sub comanda lor au
comis masacre; c) militari şi civili acuzaŃi de tratamente inumane faŃă de
prizonierii de război sau faŃă de populaŃia paşnică.
Procesul de la Tokyo a început la 3 mai 1946 şi s-a încheiat la 4
noiembrie 1948, când s-au pronunŃat sentinŃele. Din prima categorie
urmau să fie judecaŃi 28 de acuzaŃi, dintre care unul, prinŃul Fumimaro
Konoye, fostul prim ministru, s-a sinucis înainte de începerea judecăŃii.
Dintre acuzaŃi, 7 au fost condamnaŃi la moarte prin spânzurătoare: 5
ofiŃeri superiori şi 2 foşti prim miniştri – Hideki Töjö şi Koki Hirota.
35
Marchizul Kido (consilierul intim al împăratului) era condamnat la
închisoare pe viaŃă. Doi dintre acuzaŃi, Yosuko Matsuoka şi amiralul
Osami Nogano, au decedat în închisoare înainte de pronunŃarea sentinŃei.
Audierile au durat peste doi ani: ianuarie 1946 – aprilie 1948. SentinŃa
împotriva celor condamnaŃi la moarte a fost executată la 22/23 decembrie
1948. Alte instanŃe au judecat în paralel 5.700 de japonezi, militari şi
civili, dintre care 920 au fost condamnaŃi la moarte şi executaŃi.
O problemă importantă legată de procesul de la Tokyo s-a referit la
statutul împăratului Japoniei, Hirohito (Showa, potrivit numelui postum,
conform tradiŃiei japoneze), a cărui autoritate, după capitularea
necondiŃionată a Japoniei, era subordonată Comandamentului Suprem al
ForŃelor Puterilor Aliate. Împăratul îşi va asuma integral şi în mod solemn
răspunderile ce-i reveneau prin ConstituŃia Japoniei. După preluarea
funcŃiilor sale la 8 septembrie 1945, generalul MacArthur a hotărât să-l
trateze cu respect pe Hirohito, urmărind să nu ultragieze sentimentele
japonezilor. În cursul audierilor s-a propus emiterea unui mandat pentru
ca şi împăratul să depună mărturie în faŃa Tribunalului. Această
propunere a fost combătută de Procurorul şef Joseph Keenan şi dezavuată
de generalul MacArthur.
Cu prilejul unei întâlniri decisive cu împăratul, MacArthur s-a
pronunŃat în favoarea menŃinerii instituŃiei imperiale şi a lui Hirohito ca
împărat. Această decizie a fost luată de generalul american împotriva
cererilor insistente ale unor personalităŃi americane, dar şi a
reprezentanŃilor puterilor aliate, între care se aflau Uniunea Sovietică şi
China, în sensul ca împăratul să fie judecat pentru crime de război, cereri
care în final au fost respinse.
Tribunalul de la Tokyo apare ca o continuare a celui de la
Nürnberg. Prin aceasta s-a vrut ca războiul din Pacific să fie pus pe
acelaşi plan cu cel din Europa, iar responsabilitatea liderilor japonezi în
36
război să fie asimilată cu cea a conducătorilor nazişti. Şi în cazul
procesului de la Tokyo au apărut controverse, inclusiv în cadrul
completului de judecată, ceea ce rezultă din scorul strâns în care s-au
decis condamnările la moarte: 6 voturi pentru, 5 împotrivă în cazul lui
Hirota, 7 voturi pentru şi 4 împotrivă în cazul celorlalŃi acuzaŃi. Tot cu 6
la 5 s-a hotărât maniera de execuŃie: nu prin aducerea condamnaŃilor în
faŃa plutonului de execuŃie, considerată o formă onorabilă de moarte – ci
prin spânzurătoare. Opinia publică japoneză nu a socotit, nici atunci, nici
mai târziu, pe cei pedepsiŃi de Tribunalul de la Tokyo drept criminali de
război. AutorităŃile nipone au exprimat regrete pentru atrocităŃile comise
de trupele japoneze la Shanghai, de pildă, şi pentru suferinŃele cauzate
coreenilor în timpul ocupaŃiei; dar conştiinŃa naŃională japoneză îi
plasează pe cei executaŃi între aceia care s-au jertfit pentru Ńara lor. Cei
rămaşi în viaŃă şi eliberaŃi au fost integraŃi în societatea japoneză în mod
firesc. Unii dintre ei au ajuns ulterior în înalte funcŃii de stat, în armată, în
viaŃa politică, în afaceri. Astfel, Mamoru Shigemitsu (fost ambasador al
Japoniei la Moscova, Londra, Nanking, ministru de Externe în anii 1944-
1945), eliberat din închisoare în 1950, este ales în 1952 în Parlament, iar
în 1954 devine vice-premier şi ministru de Externe. S-a constatat că
societatea niponă n-a acceptat ideea că războiul Pacificului ar fi fost, din
partea Japoniei, un război criminal şi nici n-a considerat pe cei care au
avut răspunderi pentru purtarea lui drept criminali de război. În acest sens
este semnificativ următorul episod: în aşteptarea forŃelor de ocupaŃie,
autorităŃile provizorii japoneze au întocmit o listă a eventualilor criminali
de război spre a fi deferiŃi justiŃiei. Când i s-a prezentat această listă,
împăratul Hirohito a respins-o, spunând: „Aceia pe care inamicul îi
consideră criminali de război, în mod particular cei pe care inamicul îi
socoteşte răspunzători pentru război, sunt toŃi oameni care au servit cu
onestitate şi în deplină loialitate. De aceea ar fi de nesuportat ca ei să fie
37
judecaŃi în numele împăratului.” (Richard Minear, Victor’s Justice. The
Tokyo War Crimes Trial, Princeton University Press, 1971).
Tratatele de pace încheiate între Puterile Aliate şi Asociate şi
Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Sesiunea Consiliului
Miniştrilor de Externe de la Londra (11 septembrie – 2 octombrie 1945)
s-a încheiat cu un eşec. Secretarul de Stat al SUA, James F. Byrnes, şi
ministrul de Externe al Marii Britanii, Ernest Bevin, au respins
propunerile privind conŃinutul tratatelor de pace cu România, Bulgaria şi
Ungaria, prezentate de ministrul de Externe al Uniunii Sovietice,
Veaceslav Molotov. DivergenŃele dintre sovietici şi anglo-americani s-au
mai atenuat, făcând posibilă ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai URSS,
SUA şi Marii Britanii de la Moscova desfăşurată între 16 şi 26 decembrie
1945. Cei trei miniştri de Externe –Bevin, Byrnes şi Molotov – au
convenit ca proiectul tratatului de pace cu Italia să fie elaborat de FranŃa,
SUA, Marea Britanie şi URSS; proiectele tratatelor cu România, Bulgaria
şi Ungaria, de URSS, Marea Britanie şi SUA, iar al celui cu Finlanda, de
URSS şi Marea Britanie. La discuŃiile purtate în capitala URSS s-a vădit
că între cele trei mari puteri putea fi posibilă încă realizarea unor
compromisuri, dar numai acelea care vizau împărŃirea Europei în sfere de
influenŃă. La realizarea compromisului care a permis reluarea negocierilor
pentru elaborarea tratatelor de pace a contribuit, după cum arăta Molotov,
„împrejurarea că, potrivit propunerilor guvernului sovietic, la baza
menŃionatelor tratate de pace au fost puse condiŃiile de armistiŃiu, în care
au fost incluse la timpul lor numai obligaŃiile esenŃiale ale statelor
satelite, ceea ce asigură integral interesele legitime ale aliaŃilor”.
Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe de la Paris, din prima
jumătate a anului 1946, la care au luat parte V.M. Molotov (URSS), J.F.
Byrnes (SUA), E. Bevin (Marea Britanie) şi Georges Bidault (FranŃa), a
elaborat proiectele tratatelor de pace cu cele 5 Ńări europene considerate
38
ex-inamice şi a stabilit convocarea la 29 iulie 1946, la Paris, a ConferinŃei
celor 21 de „Puteri Aliate şi Asociate”, şi anume: Australia, Belgia,
Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Etiopia, FranŃa,
Grecia, India, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă,
Olanda, Polonia, Statele Unite ale Americii, Ucraina, URSS, Uniunea
Sud-Africană.
ConferinŃa de pace de la Paris, ale cărei lucrări au avut loc între 29
iulie şi 15 octombrie 1946, a reprezentat o importantă manifestare a
diplomaŃiei multilaterale postbelice. La lucrările ei au participat 32 de
state împărŃite în patru categorii. Prima dintre acestea era formată din cele
cinci mari puteri – SUA, URSS, Marea Britanie, FranŃa şi China –, care
şi-au asumat rolul hotărâtor în desfăşurarea lucrărilor şi în adoptarea
deciziilor finale. A doua categorie era formată din celelalte 16 state aliate
şi asociate (Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia,
Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda,
Polonia, Ucraina, Uniunea Sud-Africană), care puteau formula observaŃii
şi propuneri ce urmau să fie supuse votului şi, în cazul acceptării lor de
către majoritate, erau trecute din nou în competenŃa Consiliului
Miniştrilor de Externe. A treia categorie de state participau cu titlu
consultativ, şi anume: Albania, Austria, Cuba, Egipt, Iran şi Mexic. În
sfârşit, a patra categorie era formată din statele cu care urmau să fie
încheiate tratatele de pace: Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda.
Acestea aveau dreptul să-şi exprime punctele de vedere doar atunci când
erau solicitate să dea lămuriri şi explicaŃii la întrebările formulate de
reprezentanŃii Puterilor Aliate şi Asociate. În plus, Ńările din ultima
categorie, deşi puteau prezenta, în plenul sau în comisiile ConferinŃei,
memorii şi observaŃii (scrise sau orale), acestea nu constituiau documente
de lucru ale ConferinŃei, fiind luate în discuŃie numai dacă erau însuşite,
39
ca amendamente proprii, de către una din delegaŃiile primelor două
categorii de state.
ConferinŃa de pace de la Paris din 1946 a elaborat şi a votat, în
urma unor ample dezbateri, proiectele tratatelor de pace cu Italia,
România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. ConferinŃa a adoptat numai
recomandări, deciziile definitive fiind atribuite Consiliului Mini ştrilor de
Externe. În legătură cu lucrările ConferinŃei, Bevin menŃiona că în cadrul
acesteia s-a manifestat tendinŃa fiecărui ministru de Externe de a Ńine mai
mult seama de propriul interes naŃional şi aprecia că rezultatele ulterioare
ale deliberărilor privind tratatele de pace vor fi condiŃionate de măsura în
care marile puteri vor fi dispuse „să recunoască interesele legitime ale
celorlalŃi şi să le subordoneze propriilor interese.”
Tratatele de pace între Puterile Aliate şi Asociate învingătoare şi
cele cinci state învinse au fost definitivate de Consiliul Miniştrilor de
Externe, reunit la New York între 4 noiembrie şi 11 decembrie 1946.
Textele adoptate la ConferinŃa păcii au fost menŃinute, cu excepŃia unor
modificări ale clauzelor economice şi financiare în favoarea statelor
învinse. Semnarea tratatelor de pace a avut loc într-un cadru solemn, la
Paris, pe 10 februarie 1947. Cele cinci tratate aveau o structură identică,
fiind alcătuite din preambul, clauze teritoriale, politice, militare,
economice, cele privind reparaŃii şi restituiri, clauze finale, anexe.
Tratatul de pace cu Italia era semnat de SUA, URSS, Marea
Britanie, FranŃa, China, Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada,
Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Olanda, Noua Zeelandă,
Polonia, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Italiei i se acorda calitatea de
cobeligeranŃă, având în vedere că armata sa se alăturase NaŃiunilor Unite
la 13 septembrie 1943. Drept clauze teritoriale se prevedea revenirea
Italiei la frontierele pe care le avea la 1 ianuarie 1938, cu unele mici
modificări în favoarea Iugoslaviei şi FranŃei. Teritoriul liber Triest a fost
40
pus sub jurisdicŃia Consiliului de Securitate al ONU. Greciei i se acordau
insulele Dodecanez. Italia renunŃa la toate drepturile şi posesiunile din
Africa: Libia, Eritreea, Somalia şi recunoştea independenŃa Albaniei şi a
Etiopiei. De asemenea, tratatul prevedea un acord între Italia şi Austria
privind Tirolul de Sud.
Italiei i se interzicea producerea şi experimentarea armei atomice, a
proiectilelor autopropulsate sau dirijate sau a aparatelor legate de lansarea
lor; i se interzicea, de asemenea, achiziŃionarea de materiale şi tehnică
militară de provenienŃă germană sau japoneză, ca şi fabricarea lor, atât pe
teritoriul ei, cât şi în afara acestuia.
Italia era obligată să plătească reparaŃii de război: Uniunii Sovietice
(100 milioane dolari, în mărfuri), Albaniei (5 milioane dolari), Etiopiei (5
milioane dolari), Greciei (105 milioane dolari) şi Iugoslaviei (105
milioane dolari). Un acord între SUA şi Italia din 14 august 1947 a mai
atenuat clauzele tratatului: Italiei îi erau restituite bunurile italiene din
SUA, precum şi vasele confiscate. Totodată, SUA renunŃau la
rambursarea de către Italia a datoriilor de război. Marea Britanie i-a urmat
exemplul renunŃând la navele care îi erau alocate prin tratatul de pace.
Tratatul de pace cu România era semnat de URSS, SUA, Marea
Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua
Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Puterile Aliate şi Asociate au
apreciat contribuŃia României la victoria NaŃiunilor Unite, începând de la
24 august 1944, dar nu i-au recunoscut cobeligeranŃa. „Arbitrajul” de la
Viena din 30 august 1940 era declarat nul şi neavenit, iar frontiera
româno-ungară era restabilită aşa cum era la 1 ianuarie 1938. Frontiera
româno-sovietică rămânea conform celei stabilite în urma ultimatumului
Moscovei din 26-27 iunie 1940: Uniunea Sovietică păstra Basarabia,
Nordul Bucovinei şi łinutul HerŃa. Pe de altă parte, acordul dintre
Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia din 29 iunie 1945 prin care Rutenia
41
Subcarpatică era cedată Uniunii Sovietice prelungea frontiera româno-
sovietică spre Vest. Bulgaria păstra în detrimentul României partea de
Sud a Dobrogei (Cadrilaterul), pe care o anexase în 1940.
Clauzele militare ale tratatului de pace cu România prevedeau
reducerea armatei de uscat, inclusiv grănicerii, la 120.000 de militari,
artileria antiaeriană la 5.000, marina tot la 5.000, cu o capacitate a navelor
de 15.000 tone, aviaŃia militară, inclusiv aeronautica navală, la 8.000 de
militari şi 100 avioane de luptă. ForŃele militare aliate urmau să se retragă
de pe teritoriul României în termen de 90 de zile după intrarea în vigoare
a tratatului. Însă Uniunea Sovietică „îşi rezerva dreptul de a păstra pe
teritoriul român forŃele armate de care putea avea nevoie pentru
menŃinerea liniilor de comunicare ale armatei sovietice cu zona sovietică
de ocupaŃie din Austria”.
România era obligată să plătească Uniunii Sovietice drept reparaŃii
de război, în opt ani, 300 milioane dolari în bunuri. „Averile germane”
din România intrau în posesia Uniunii Sovietice. Bunurile aliaŃilor
occidentali, în special cele ale companiilor petroliere, urmau să fie remise
foştilor lor proprietari sau aceştia să perceapă o indemnizaŃie. Tratatul de
pace cu România avea şi o clauză relativă la navigaŃia pe Dunăre,
precizând că aceasta urma să fie liberă şi deschisă cetăŃenilor, vaselor de
comerŃ şi mărfurilor tuturor statelor, pe picior de egalitate, în ceea ce
priveşte taxele portuare şi de navigaŃie şi condiŃiile la care este supusă
navigaŃia comercială.
Tratatul de pace cu Bulgaria era încheiat cu Uniunea Sovietică,
SUA, Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Cehoslovacia,
Grecia, India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-
Africană. Tratatul prevedea că graniŃele Bulgariei erau cele existente la 1
ianuarie 1941. Cererile bulgare în privinŃa Ńărmurilor Mării Egee şi a
părŃii de Vest a Traciei nu erau reŃinute, însă, reciproc, nici revendicările
42
Greciei asupra teritoriilor Bulgariei de la Nord-Est de Tracia nu erau luate
în considerare.
Efectivele militare ale Bulgariei erau limitate, potrivit tratatului, la
55.000 de militari pentru armata de uscat, 1.800 pentru antiaeriană, 3.500
pentru marină, cu 7.250 de tone, 5.200 pentru aviaŃie, cu 70 avioane de
luptă. Bulgaria nu avea voie să construiască fortificaŃii permanente la
Nord de graniŃa cu Grecia. ForŃele militare aliate din Bulgaria urmau să se
retragă în 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului de pace.
Bulgaria era obligată să plătească despăgubiri de război Greciei
(450 milioane dolari) şi Iugoslaviei (25 milioane dolari), în produse
agricole şi industriale. Bunurile NaŃiunilor Unite capturate de Bulgaria
trebuiau restituite.
Tratatul de pace cu Ungaria era semnat de către: URSS, SUA,
Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia,
India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană.
Tratatul confirma clauzele teritoriale cuprinse în ConvenŃia de armistiŃiu
semnată de Ungaria cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite
ale Americii, la 20 ianuarie 1945. Frontierele Ungariei cu Austria şi cu
Iugoslavia reveneau la cele existente la 1 ianuarie 1938. Frontiera dintre
URSS şi Ungaria era cea a fostei Rutenii Subcarpatice, anexată de către
sovietici. În ceea ce priveşte Cehoslovacia, hotărârile „primului Arbitraj
de la Viena” din 2 noiembrie 1938 erau anulate şi, în consecinŃă, partea
Sudică a Slovaciei revenea Cehoslovaciei. Totodată, tratatul de pace cu
Ungaria prevedea anularea „Arbitrajului de la Viena” din 30 august 1940,
reconfirmând legitimitatea apartenenŃei întregii Transilvanii la România.
Armata ungară de uscat, inclusiv apărarea antiaeriană şi flotila
fluvială, era limitată la 65.000 de militari, aviaŃia la 5.000, cu maximum
70 de avioane de luptă. ForŃele militare aliate trebuiau să se retragă din
Ungaria într-un interval de 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului,
43
Uniunea Sovietică rezervându-şi, ca şi în cazul României, dreptul de a
păstra pe teritoriul ungar forŃele armate de care ar putea avea nevoie
pentru menŃinerea liniilor de comunicare cu armata sovietică de ocupaŃie
din Austria.
Despăgubirile de război ale Ungariei se ridicau la 300 de milioane
dolari, plătibili în 8 ani, socotiŃi din 20 ianuarie 1945, către: Uniunea
Sovietică (200 milioane dolari), Cehoslovacia (50 milioane dolari) şi
Iugoslavia (50 milioane dolari).
Tratatul de pace cu Finlanda era semnat de Uniunea Sovietică,
Marea Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua
Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Tratatul consemna încetarea
războiului contra Uniunii Sovietice, la 4 septembrie 1944, şi încheierea
ConvenŃiei de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite, la 19 septembrie, acelaşi an.
El conŃinea o agravare defavorabilă Finlandei a condiŃiilor prevăzute prin
Tratatul sovieto-finlandez din 12 martie 1940. Uniunea Sovietică primea
istmul Kareliei, Vîborg şi alte teritorii, precum şi dreptul de arendă şi de
folosire a peninsulei Hankö şi de a-şi crea o bază militară maritimă în
insula Porkkala-Udd. În plus, Uniunea Sovietică anexa în Nord, regiunea
Petsamo, privând astfel Finlanda de o ieşire la Oceanul Arctic, şi stabilind
o frontieră comună cu Norvegia.
Armata de uscat a Finlandei era limitată la 34.000 de militari,
marina la 45.000, cu vase totalizând 10.000 de tone, aviaŃia la 3.000 de
militari şi 60 de avioane. În fine, Finlanda era obligată la grele
despăgubiri de război.
Toate cele cinci tratate de pace prevedeau clauze politice
asemănătoare: a) fiecare stat era obligat să ia măsurile necesare pentru a
garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdicŃia sa, fără deosebire de
rasă, sex, limbă sau religie, să se bucure de drepturile omului şi libertăŃile
fundamentale, incluzând libertatea cuvântului, a presei, cultului religios,
44
convingerilor politice şi adunărilor publice; b) fiecare stat era obligat să ia
măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaŃiilor de tip fascist, politice,
militare, paramilitare şi a altor organizaŃii aflate pe teritoriul său, ale căror
Ńeluri urmăresc privarea poporului de drepturile sale democratice.
Tratatele de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda
au fost ratificate în cursul anului 1947 şi au intrat în vigoare la 15
septembrie, acelaşi an. Odată cu aceasta îşi încetau activitatea Comisiile
Aliate de Control care funcŃionaseră în aceste Ńări. Tratatele ofereau celor
cinci state posibilitatea admiterii în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.
Tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate şi Asociate cu cele
cinci state ex-inamice au marcat pentru o vreme îndelungată existenŃa
acestor state. În plan general încheierea acestor tratate contribuia la
cristalizarea relaŃiilor lor cu marile puteri în condiŃiile declanşării
Războiului Rece, ca fenomen istoric distinctiv al epocii postbelice. Astfel,
pentru Italia, tratatul deschidea calea democratizării şi integrării ei în
cadrul civilizaŃiei occidentale. Pentru Finlanda, tratatul crea premisele
dezvoltării sale ca stat democratic cu un statut de neutralitate, având însă
relaŃii speciale cu Uniunea Sovietică. În cazurile României, Bulgariei şi
Ungariei tratatele de pace însemnau, în esenŃă, alinierea lor la condiŃia
celorlalte state europene în care se aflau trupe sovietice: Polonia,
Cehoslovacia, Germania de Est (viitoarea Republică Democrată
Germană). Politica Moscovei şi-a învins ezitările în ceea ce priveşte calea
dezvoltării interne a Ńărilor est şi central europene, acŃionând pentru a
impune tipul de orânduire politică, economică şi socială propriu Uniunii
Sovietice. Acest proces se va încheia, în linii generale, la sfârşitul anului
1947 şi la începutul anului 1948. Pe de altă parte, consacrarea
internaŃională, cu girul puterilor occidentale, a graniŃelor celor cinci state
cu care fuseseră semnate tratatele de pace, împreună cu alte aranjamente
internaŃionale, vor domina relaŃiilor acestor state cu cele trei mari puteri
45
care alcătuiseră Marea AlianŃă în timpul celui de-al doilea război
mondial.
Strategia de containment, Doctrina Truman şi Planul Marshall.
În februarie 1946, George Frost Kennan, aflat în misiune diplomatică la
Moscova, pe atunci însărcinat cu afaceri, a trimis la Washington celebra
„Telegramă Lungă” în care releva expansionismul sovietic şi faptul că
singurul răspuns logic era politica de containment. Pentru termenul
englez containment, consacrat în istoria Războiului Rece, se folosesc în
română traduceri ca: „stăvilire”, „îndiguire” şi „stopare”. Kennan şi-a
reafirmat ideile într-un articol, publicat în trimestrialul „Foreign Affairs”
din iulie 1947, singura indicaŃie cu privire la semnatar fiind un provocator
„X”. Articolul a stârnit atâta interes încât diplomatul american încă mai
putea fi prezentat auditoriului unor conferinŃe drept „celebrul Domn X”.
Articolul, intitulat Factorii care determină comportamentul sovietic,
apărut în contextul unor importante decizii şi declaraŃii politice ale SUA,
precum Doctrina Truman şi Planul Marshall, a produs senzaŃie la scară
naŃională. Scris iniŃial ca un memoriu despre comunismul sovietic pentru
secretarul Flotei Militaro-Maritime, James Forrestal – care la rândul lui a
difuzat-o la eşaloanele superioare – şi revăzut pentru publicare în
„Foreign Affairs”, articolul a apărut exact în momentul în care Kennan îşi
asuma funcŃia de şef al noului Oficiu de Planificare Publică din
Departamentul de Stat. Când identitatea autorului a devenit cunoscută,
ziariştii şi publicul, deopotrivă, au văzut în articol o declaraŃie oficială ce
reprezenta poziŃia Statelor Unite ale Americii faŃă de Uniunea Sovietică.
Deşi concepŃia lui Kennan cu siguranŃă a exercitat o mare influenŃă
asupra politicii americane în epoca postbelică, articolul nu a avut caracter
de document oficial. Departamentul de Stat, într-o manieră de rutină, l-a
dat spre publicare cu condiŃia ca numele lui Kennan să nu apară. Cu toate
acestea, articolul conŃine multe idei care prin ele însele aveau să devină
46
celebre şi influente, ca de exemplu: „elementul principal al oricărei
politici a Statelor Unite faŃă de Uniunea Sovietică trebuie să fie acela al
unei stăviliri pe termen lung, răbdătoare, dar ferme şi vigilente a
tendinŃelor expansioniste ruseşti”; Kennan punea în gardă, însă, că „o
asemenea politică nu are nimic de-a face cu bufoneria exterioară, cu
ameninŃările ori burzuluielile sau cu gesturile inutile de arătare a
muşchilor”. Memorabilă a fost următoarea remarcă: „Presiunea sovietică
asupra instituŃiilor libere ale lumii occidentale este ceva care poate fi
stăvilit prin aplicarea iscusită şi atentă a contraforŃei într-o serie de puncte
geografice şi politice, permanent schimbătoare în funcŃie de mutaŃiile şi
manevrele politicii sovietice. Dar acest ceva nu poate fi abolit prin
farmece sau vorbe. Ruşii iau în calcul un duel pe o durată nedefinită.”
În articolul tradus pentru Iosif Stalin, responsabilii de la vârful
NKVD (viitorul KGB) – încercând să dea liderului de la Kremlin ceea ce
credeau ei că ar dori el să audă – au înlocuit cuvântul stăvilire prin
strangulare; analiştii sovietici din subordine, însă, au insistat pentru
traducerea corectă şi au reuşit să-şi impună punctul de vedere.
Dacă Statele Unite ale Americii şi-ar menŃine linia politică – afirma
Kennan – ele ar putea nu numai să stopeze expansiunea sovietică, ci, prin
presiunea lor, să şi forŃeze o schimbare în atitudinea sovietică. Statele
Unite ar putea – spunea Kennan – „să promoveze tendinŃe care până la
urmă trebuie să ducă fie la dezagregarea fie la îmblânzirea puterii
sovietice”. Deşi natura exactă a politicii de containment a fost multă
vreme subiect de discuŃie – cât din ea trebuie dusă pe plan diplomatic, cât
pe plan economic, cât pe plan militar – articolul lui Kennan a dat Statelor
Unite ale Americii cuvântul însuşi, definiŃia şi fundamentul pentru o
asemenea strategie. (Thomas Parrish, op.cit., p. 27).
Anul 1946 se caracterizează printr-o tensiune crescândă în relaŃiile
dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, iar anul următor se
47
vor agrava, conturând începuturile Războiului Rece. Cele două
superputeri abandonează în mod treptat obiceiul de a masca divergenŃele
dintre ele prin formule optimiste şi trec de la condiŃia de aliat la aceea de
adversar. Principalele teatre de confruntare sunt, alături de Ńările din
Centrul şi Sud-Estul Europei, inclusiv Germania: Iranul, Norvegia, Turcia
şi Grecia. Confruntarea rezulta în esenŃă din tendinŃa liderilor de la
Kremlin de extindere a influenŃei sovietice în zone în care nu ajunseseră
trupele sale, ceea ce îi putea aduce importante atuuri geostrategice. La
rândul lor, liderii SUA s-au decis să pună stavilă tendinŃei expansioniste
sovietice, luând în calcul şi riscul unui conflict armat.
Primul „caz” semnificativ pentru ceea ce va deveni Doctrina
Truman va fi cel al Iranului . În august 1941, Marea Britanie şi Uniunea
Sovietică, acŃionând în consens, au ocupat Iranul, Ńară care la începutul
războiului îşi declarase neutralitatea. Pe 29 ianuarie 1942 s-a încheiat un
acord între Iran, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie, potrivit căruia
ultimele două se angajau să apere Iranul împotriva oricărei agresiuni, să-i
respecte integritatea teritorială, suveranitatea şi independenŃa politică. De
asemenea, cele două mari puteri promiteau să-şi retragă forŃele de pe
teritoriul iranian după cel mult şase luni de la încetarea ostilităŃilor cu
Germania şi asociaŃii ei. Marea Britanie şi Uniunea Sovietică se angajau,
de asemenea, să protejeze viaŃa economică a Iranului de dificultăŃile
create de starea de război. În schimb, Iranul trebuia să coopereze cu
Puterile Aliate, rolul trupelor sale fiind „limitat la menŃinerea securităŃii
interne pe teritoriul iranian.” (Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaŃiilor
internaŃionale 1919-1947, vol. I, Editura ŞtiinŃelor Sociale şi Politice,
Bucureşti, 2006, p. 292).
Angajamentul consemnat de acordul menŃionat era reînnoit de către
Stalin, Churchill şi Roosevelt la ConferinŃa de la Teheran (28 noiembrie
– 1 decembrie 1943) şi se referea atât la retragerea trupelor sovietice şi
48
britanice, cât şi a celor americane, acestea fiind ultimele trimise în Iran în
1942, având un efectiv de circa 30.000 de militari care au preluat
administrarea porturilor, a căilor ferate şi a şoselelor din Sudul şi Sud-
Vestul Ńării cu scopul de a proteja ajutoarele trimise de americani către
Uniunea Sovietică. Planurile sovietice în legătură cu Iranul erau îndeosebi
de natură economică. Azerbaidjanul iranian era situat în vecinătatea
Azerbaidjanului sovietic şi la Sud de Marea Caspică, zonă foarte bogată
în petrol, dar şi sub aspect geostrategic. Includerea Iranului în sfera de
influenŃă a Moscovei asigura accesul sovietic la Oceanul Indian.
Interesele Uniunii Sovietice se ciocneau însă direct cu cele britanice şi
cele americane. Compania Anglo-Iranian Oil, care se ocupa de extracŃia,
prelucrarea şi valorificarea ŃiŃeiului, încheia în septembrie 1944 un acord
cu firma americană Standard Oil, urmărind prospectarea şi exploatarea în
comun a unor noi zăcăminte de hidrocarburi. Uniunea Sovietică va cere şi
ea autorităŃilor de la Teheran constituirea unei companii mixte sovieto-
iraniene pentru explorarea şi, ulterior, exploatarea rezervelor de petrol din
zonele de Nord ale Iranului. La îndemnul companiilor occidentale,
interesate să-şi păstreze monopolul asupra petrolului iranian, Teheranul
respingea propunerea Moscovei. La ConferinŃa de la Yalta Stalin a
refuzat o propunere britanică privind reafirmarea angajamentului de
retragere a trupelor sovietice, britanice şi americane din Iran.
La 19 mai 1945, Iranul a cerut retragerea anticipată a tuturor
trupelor străine de pe teritoriul său, iar la Potsdam Stalin făcea o concesie,
acceptând retragerea trupelor sovietice din capitala Iranului. Apoi,
întreaga problemă a prezenŃei militare străine în Iran a fost trecută în
competenŃa Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe care, la reuniunea
de la Londra din toamna anului 1945, a convenit ca retragerea trupelor
din Iran să aibă loc până cel mai târziu la 2 martie 1946. Înainte de acest
termen, însă, au început mişcări separatiste azere şi kurde în Nordul
49
Iranului, sprijinite în mod direct de sovietici. ForŃele armate iraniene
trimise să restabilească ordinea au fost împiedicate de trupele sovietice să
intre în zona cuprinsă de revoltă. Iranul va sesiza SUA, Uniunea Sovietică
şi Marea Britanie în legătură cu situaŃia de criză creată, dar o încercare de
mediere a Washingtonului şi Londrei a eşuat ca urmare a opoziŃiei
Moscovei. Iranul a sesizat apoi Consiliul de Securitate al ONU, care abia
în ianuarie 1946 a adoptat o rezoluŃie prin care chema la negocieri între
Uniunea Sovietică şi Iran.
La 24 ianuarie 1945, Statele Unite ale Americii au cerut Uniunii
Sovietice şi Marii Britanii să-şi evacueze militarii din Iran până la 1
ianuarie 1946, trupele americane pregătindu-se în mod deschis să
intervină în criză de partea Iranului. În negocierile purtate la Moscova la
19 februarie 1946, Uniunea Sovietică va condiŃiona retragerea trupelor
sale din zona centrală a Iranului de acordarea autonomiei Azerbaidjanului
iranian şi de realizarea companiei mixte ruso-iraniană în domeniul
petrolier. Trupele britanice şi cele americane au plecat din Iran la
termenul stabilit, adică la 2 martie 1946. După ce în februarie 1946
guvernul de la Moscova anunŃa că intenŃiona să-şi menŃină trupele în Iran
şi dincolo de termenul convenit în comun, la 6 martie, acelaşi an,
guvernul american remitea o notă guvernului sovietic cerând retragerea
trupelor sale din Iran în cel mai scurt timp. La 9 martie, însă, când unităŃi
militare sovietice se îndreptau spre Teheran, Iranul sesiza din nou
Consiliul de Securitate. Guvernul Uniunii Sovietice va cere amânarea
examinării cererii Iranului, dar nereuşind să obŃină această cerere,
reprezentantul sovietic în Consiliu, Andrei Gromîko, a părăsit lucrările
acestuia. AutorităŃile de la Moscova au încercat să obŃină un răgaz,
exercitând presiuni asupra Teheranului pentru constituirea companiei
mixte în care partea sovietică cerea să deŃină 51% din acŃiuni.
50
La 5 aprilie 1946 guvernul de la Teheran anunŃa încheierea unui
acord cu guvernul de la Moscova, prevăzând retragerea trupelor sovietice
până la sfârşitul lunii mai, acelaşi an, şi constituirea companiei petroliere
mixte ruso-iraniene. Trupele sovietice părăseau Iranul până la 4 mai
1946; acordul privind constituirea companiei mixte nu va fi aprobat însă
de parlamentul iranian. În faŃa ameninŃării unei intervenŃii anglo-
americane de partea Iranului, Uniunea Sovietică s-a văzut nevoită să
renunŃe la pretenŃiile sale. Trupele iraniene au lichidat rapid mişcările
separatiste din partea de Nord a Ńării, iar la 6 octombrie 1946 s-a încheiat
un acord între SUA şi Iran în baza căreia o misiune militară americană
urma să acorde asistenŃă armatei iraniene. Astfel cazul Iranului se încheia
printr-o cedare a Uniunii Sovietice în confruntarea cu SUA. Era prima
confruntare în care diplomaŃia bazată pe forŃă reuşea să stăvilească
tendinŃele expansioniste sovietice. Era un moment semnificativ în
abordarea punctelor de confruntare în Europa, iar pentru Statele Unite ale
Americii în adoptarea liniei ce avea să devină Doctrina Truman.
În „cazul” Norvegiei, tema confruntării a vizat statutul
internaŃional al Arhipelagului Svalbard (Spitzberger). Acest Arhipelag,
situat în Oceanul Arctic, prezenta un interes strategic deosebit atât pentru
puterile occidentale cât şi pentru Uniunea Sovietică. El fusese atribuit
Norvegiei printr-un tratat semnat la Paris în 1920 de către Marea Britanie,
Danemarca, FranŃa, Italia, Japonia, Norvegia, Olanda, Suedia şi SUA. În
1945, în urma unor negocieri sovieto-norvegiene privind apărarea în
comun a Arhipelagului, părŃile contractante conveneau totodată să
consulte statele interesate. ÎnŃelegerea sovieto-norvegiană era însă în
contradicŃie cu dreptul internaŃional, întrucât se încerca modificarea
statutului unui teritoriu stabilit printr-un acord multilateral internaŃional
cu un acord bilateral.
51
La 15 ianuarie 1947, a doua zi după ce Uniunea Sovietică anunŃa
înŃelegerea cu Norvegia, Statele Unite ale Americii au reacŃionat cu
promtitudine printr-o declaraŃie a Departamentului de Stat, subliniind că
Uniunea Sovietică şi Norvegia nu puteau modifica tratatul de la Paris fără
acordul său în calitate de stat semnatar al respectivului tratat, acord pe
care refuza să-l dea. Marea Britanie a adoptat aceeaşi atitudine. Astfel,
iniŃiativa diplomatică a Moscovei era blocată. Ea n-a rămas fără urmări,
acestea fiind altele decât cele dorite de Uniunea Sovietică. Anume, când
în februarie 1948, Uniunea Sovietică propunea Norvegiei încheierea unui
pact de neagresiune, de la Oslo s-a răspuns nu; iar Norvegia, care în
perioada interbelică fusese neutră, avea să se alăture puterilor occidentale.
Era urmată, tot atunci, de o altă Ńară nordică, Danemarca. Se limita astfel
orientarea Nordului european spre neutralitate la Finlanda şi Suedia, ceea
ce, fără îndoială, era şi rezultatul presiunilor sovietice exercitate asupra
zonei nordice a Europei.
Confruntarea dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică
privitoare la Turcia, împreună cu Războiul civil din Grecia s-au aflat „în
mod direct la originea Doctrinei Truman”. (André Fontaine, Istoria
Războiului Rece, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 46).
RelaŃiile ruso-turce erau reglementate printr-un tratat de neagresiune,
arbitraj şi bună vecinătate, încheiat la Paris la 17 decembrie 1925 şi
reînnoit în 1929, 1931 şi 1935. ConferinŃa Strâmtorilor de la Montreux
(22 iunie – 20 iulie 1936) la care au participat Turcia, Uniunea Sovietică,
România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, FranŃa, Marea Britanie, Australia
şi Japonia a reconfirmat suveranitatea Turciei asupra Bosforului şi
Dardanelelor, ei revenindu-i şi misiunea de a asigura securitatea acestora.
Uniunii Sovietice, în calitate de stat riveran, i se permitea trecerea
nestingherită prin Strâmtori a flotei sale militare. În octombrie 1944, cu
prilejul vizitei premierului britanic Winston Churchill la Moscova, când
52
s-a convenit asupra repartizării procentuale a zonelor de influenŃă în Sud-
Estul Europei, Stalin a anunŃat pentru prima oară ideea unei noi revizuiri
a regimului Strâmtorilor Mării Negre. Premierul britanic, nemulŃumit
atunci de politica de expectativă a Turciei privind intrarea în război de
partea NaŃiunilor Unite, îşi dăduse în principiu acordul. La Yalta cei „Trei
Mari” s-au pronunŃat pentru revizuirea ConvenŃiei de la Montreux, la care
şi-a exprimat acordul şi guvernul turc întrucât valabilitatea ConvenŃiei
expira la 20 iulie 1946.
La 19 martie 1945 Uniunea Sovietică a denunŃat pactul încheiat cu
Turcia, socotindu-l perimat. În iunie, acelaşi an, Moscova a solicitat
Ankarei începerea demersurilor pentru încheierea unei noi convenŃii
asupra Strîmtorilor. La 7 august, acelaşi an, Uniunea Sovietică îşi preciza
poziŃiile în această privinŃă propunând o apărare comună ruso-turcă a
Strâmtorilor. Totodată, guvernul de la Moscova cerea restituirea
vilaietelor (departamentelor) Kars, Ardahan şi Artwin din Transcaucazia,
pe care Rusia le obŃinuse în urma Războiului din 1877-1878 prin
hotărârile Congresului de la Berlin din 1878, dar le pierduse prin Pacea de
la Brest-Litovsk din 1918. La ConferinŃa de la Potsdam, Stalin va insista
pentru obŃinerea unei baze miliare în zona Strâmtorilor, motivând că
Turcia era prea slabă din punct de vedere militar pentru protejarea
acesteia, ceea ce ar fi fost de natură să afecteze interesele sovietice de
securitate.
La 19 august 1946, Washingtonul va face cunoscut că, după opinia
sa, Turcia trebuie să fie în continuare principalul responsabil pentru
apărarea Strâmtorilor, adăugând că, dacă acestea deveneau obiectul unui
atac sau al unei ameninŃări cu atac din partea unui agresor, situaŃia care ar
fi rezultat ar reprezenta o ameninŃare pentru securitatea internaŃională şi
ar constitui în mod clar un motiv de acŃiune din partea Consiliului de
Securitate al ONU. Acest demers va fi însoŃit de acŃiuni pe plan militar.
53
Preşedintele Truman a ordonat trimiterea portavionului gigant „Franklin
Roosevelt”, 4 crucişătoare şi o flotilă de torpiloare pentru a se alătura în
Mediterana Orientală cuirasatului „Missouri”, a cărui apariŃie în faŃa
Istanbului în luna aprilie simboliza preŃul pe care Statele Unite ale
Americii îl asociau securităŃii Turciei. James Forestall, secretar de Stat la
Marină, relata că la consfătuirea de la Casa Albă, când s-a decis trimiterea
notei către URSS, subsecretarul de Stat Dean Acheson, după ce se
pronunŃase pentru o reacŃie energică în faŃa presiunilor sovietice asupra
Turciei, a evocat riscul unui conflict armat în cazul în care Rusia sovietică
nu va da înapoi. Truman va afirma că nu era necesar să se aştepte cinci
sau zece ani pentru a stabili dacă ruşii erau hotărâŃi să cucerească lumea.
Fermitatea Washingtonului, aprobată la Londra şi la Paris, şi sprijinită pe
monopolul atomic american, va avea acelaşi efect ca şi aceea pe care o
manifestase în primăvară cu prilejul crizei iraniene. Turcia va respinge
propunerea sovietică şi va sugera chiar întreruperea schimbului de note în
cazul când Moscova va reveni în mod insistent asupra pretenŃiilor sale.
Uniunea Sovietică nu va da înapoi, situaŃia regimului Strâmtorilor
rămânând, potrivit opiniei sale, indecisă. Dar Statele Unite ale Americii
hotărâseră să menŃină pe o bază permanentă o importantă flotă de război
în Mediterană, inclusiv în partea de Est a acesteia.
În 1940 Grecia a fost invadată de armata italiană căreia i-a opus o
dârză rezistenŃă, iar în 1941 a fost ocupată şi de către trupele germane
venite în ajutorul celor italiene. Împotriva ocupanŃilor s-au format mişcări
de rezistenŃă, cea mai puternică fiind Frontul de Eliberare Elen (EAM),
de inspiraŃie comunistă, având la dispoziŃie formaŃiuni militare – Armata
NaŃională de Eliberare (ELAS). EAM a refuzat să recunoască guvernul
grec format după eliberarea Ńării, iar acest conflict a degenerat în război
civil. Prima fază a acestui război s-a desfăşurat între forŃele de rezistenŃă
antinaziste, de stânga, având un puternic nucleu comunist şi forŃele
54
regaliste, ultimele sprijinite masiv de către trupele britanice. DiplomaŃia
la nivel înalt s-a implicat direct în încheierea acestei faze a războiului
civil; în urma Acordului de procentaj din toamna anului 1944, Stalin a
refuzat cel mai neînsemnat gest de sprijin pentru insurgenŃii
antimonarhişti. În octombrie 1944, forŃele britanice au ocupat Atena. O
revoltă organizată imediat de către EAM a fost înăbuşită în sânge de către
britanici. Arhiepiscopul Atenei, monseniorul Damaskinos, a fost numit
regent în locul regelui George al II-lea, care se afla în exil. Sub presiunea
Marii Britanii, regentul a semnat cu grupurile de rezistenŃă acordurile de
la Varkidza din ianuarie 1945 care prevedeau: introducerea unor metode
democratice de guvernare, eliberarea ostaticilor, fuziunea insurgenŃilor
într-o singură armată şi organizarea unui plebiscit. În realitate, aceste
acorduri n-au dus la restabilirea ordinii, iar în iulie 1945 Grecia a acuzat
Bulgaria că organizează incursiuni pe teritoriul grec, în special în Tracia
şi în Macedonia. După o serie de crize şi schimbări de guvern, la 31
martie 1946 au avut loc alegeri sub supravegherea unor observatori
americani, britanici şi francezi, nu însă şi sovietici, care refuzaseră să se
implice. ForŃele monarhiste au câştigat alegerile iar noul guvern, în frunte
cu premierul Konstantinos Tsaldaris, a organizat un plebiscit la 1
septembrie 1946 la care a participat şi Frontul de Eliberare Elen.
Monarhiştii au obŃinut 75% din voturi, iar regele George al II-lea a
revenit la Atena. EAM a pretins atunci că alegerile fuseseră falsificate.
Războiul civil s-a reluat cu intensitate sporită, protagoniştii fiind aceiaşi,
dar, de această dată, rebelii se bucurau de sprijinul din partea guvernelor
dominate de partidele comuniste din Iugoslavia, Bulgaria şi Albania.
AutorităŃile de la Atena au sesizat OrganizaŃia NaŃiunilor Unite asupra
încălcărilor repetate ale suveranităŃii statului elen de către statele vecine
prin spijinirea forŃelor insurgente. Din iniŃiativa SUA, Consiliul de
Securitate a numit o comisie de anchetă cu sediul la Salonic. Această
55
comisie a prezentat, la 24 iunie 1947, un raport Consiliului de Securitate
în care afirma că Iugoslavia, şi într-o măsură redusă, Bulgaria şi Albania,
sprijiniseră acŃiunile insurgenŃilor greci. Totodată, raportul constata că şi
Grecia se făcea vinovată de repetate violări ale frontierelor comune cu
cele trei state balcanice.
În anii războiului civil, Marea Britanie menŃinea în Grecia 40.000
de militari, furnizând acestei Ńări, ca şi Turciei, un important sprijin
financiar. Marea Britanie întâmpina ea însăşi mari dificultăŃi economice
şi, în februarie 1947, guvernul de la Londra a informat Washingtonul că a
decis să-şi retragă trupele din Grecia, începând din luna martie a aceluiaşi
an. În urma acestui demers, guvernul SUA, după o analiză a evoluŃiilor
politice din Sud-Estul Europei, a precizat atitudinea pe care politica
externă americană urma s-o ia faŃă de aceste evoluŃii. Pentru liderii
americani, retragerea sprijinului britanic acordat Greciei şi Turciei putea
avea consecinŃe grave. Instalarea militară a Uniunii Sovietice în Strâmtori
şi instaurarea, la Atena, a unui regim obedient faŃă de Moscova ar fi
schimbat multe date privind situaŃia geoplitică în regiune. În plus, ele ar fi
constituit succese de natură să încurajeze tendinŃele sovietice de extindere
a influenŃei proprii pe seama intereselor puterilor occidentale. De aceea,
Statele Unite vor prelua misiunea care revenise până atunci Marii Britanii
în Orientul Apropiat. Statele Unite vor da angajamentului lor faŃă de
Turcia şi Grecia o anvergură mondială, fiind hotărâtă să-şi asume un rol
la nivel global în calitate de superputere. „A venit momentul de a aşeza
hotărât Statele Unite ale Americii în tabăra şi în fruntea lumii libere” –
nota preşedintele Truman în memoriile sale.
La 12 aprilie 1947, preşedintele Harry Truman se adresa
Congresului propunând să se acorde un ajutor de 250 de milioane dolari
Greciei şi 150 de milioane de dolari Turciei, sumă aprobată cu o mare
majoritate de către ambele Camere ale legislativului SUA. Truman
56
prezenta programul de ajutor pentru Grecia şi Turcia ca o parte a luptei la
nivel global în democraŃie şi dictatură. „Cred – afirma el în faŃa
Congresului – că Statele Unite trebuie să susŃină popoarele libere care
rezistă încercărilor de aservire din partea unor minorităŃi înarmate sau
presiunilor venite din exterior. Cred că trebuie să ajutăm popoarele libere
să-şi făurească destinul cu propriile lor mâini. Cred că ajutorul nostru
trebuie să se constituie, în principal, dintr-un ajutor economic şi financiar,
indispensabil stabilităŃii economice şi unei vieŃi politice coerente.” (André
Fontaine, op. cit., vol. II, p. 50). Ar fi bine ca ajutorul acordat Greciei şi
Turciei – arăta Truman – să fie extins şi la alte state. „Este o realitate –
spunea el – că în ultimele luni, într-o serie de Ńări, au fost impuse regimuri
totalitare.” Nu trebuie permis să se repete şi în alte regiuni ceea ce se
întâmplase în Polonia, Bulgaria şi România. Prin urmare nu era vorba
despre un ajutor caritabil sau despre o afacere pur economică, ci despre
un sprijin militar furnizat sub formă de material de război şi de experŃi
militari trimişi la faŃa locului, iar acest ajutor avea o profundă
semnificaŃie politică. Dacă acŃiunile de stopare a penetrării sovietice în
Iran şi în Turcia fuseseră relativ discrete, de această dată preşedintele
SUA adresa o provocare directă Moscovei, interpretată în epocă drept o
adevărată declaraŃie de război. Astfel se năştea ceea ce s-a numit de
atunci Doctrina Truman. Această doctrină „a marcat o cumpănă a apelor
deoarece, o dată ce America aruncase mănuşa morală, avea să se termine
pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin îl înŃelegea cel
mai bine, şi negocierea de concesii reciproce avea să fie scoasă din
discuŃie. De aici înainte, conflictul nu se mai putea reglementa decât
printr-o schimbare a Ńelurilor sovietice, prin prăbuşirea sistemului sovietic
sau prin amândouă.” (Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura Bic All,
Bucureşti, 2003, p. 397).
57
Doctrina Truman a anticipat Planul Marshall. În aprilie 1947, noul
secretar de Stat al SUA, generalul George Catlett Marshall (în timpul
celui de-al doilea război mondial a fost şeful de Stat Major al armatei)
constata, în urma unei vizite efectuate în Europa, că vechiul continent
„este pe cale să se dezintegreze din punct de vedere politic, social şi
economic – în avantajul comuniştilor – dacă America nu-i va oferi
imediat ajutor economic”. (Victor Duculescu, DiplomaŃia secretă, Editura
Casa Europeană, Bucureşti, 1991, p. 62). El l-a informat pe preşedintele
Truman că la Moscova, unde încercase să-i convingă pe ruşi de dorinŃa de
pace a Statelor Unite ale Americii, descoperise „că interlocutorii săi erau
net hotărâŃi să exploateze situaŃia în care se găsea o Europă fără apărare
pentru a propaga comunismul”. (André Fontaine, op. cit., vol. II, p. 98).
Marile greve desfăşurate în FranŃa şi Italia în acel timp, precum şi cursul
evenimentelor din Europa Răsăriteană nu puteau decât să confirme
această opinie. De aici sentimentul unei noi acŃiuni a Washington-ului.
Într-un discurs radiodifuzat la 27 aprilie 1947, apoi în faimoasa lui
expunere la Universitatea Harvard din 5 iunie, acelaşi an, Marshall
dădeau demersului său un caracter imperativ. El a respins sugestia lui
Stalin de a ajunge la un compromis pe motiv că „nu putem ignora factorul
timp implicat aici. Refacerea Europei a fost mult mai lungă decât se
sperase. ForŃele dezintegrării devin tot mai evidente. Pacientul se îneacă
în vreme ce doctorii deliberează. Prin urmare, eu cred că acŃiunea nu
poate aştepta compromisul până la epuizare.” (Henry Kissinger, op. cit.,
p. 391). În discursul său de la Harvard, Marshall nu excludea pe nimeni,
declarând că Statele Unite ale Americii „vor face tot ce va sta în puterea
lor pentru a ajuta lumea să-şi redobândească sănătatea economică, fără
de care nu există nici stabilitate politică, nici pace”. Exprimând
disponibilitatea SUA de a sprijini un program destinat să redreseze
vechiul continent, el i-a îndemnat pe europeni să elaboreze în comun un
58
astfel de program şi să se înŃeleagă între ei spre a-şi defini nevoile.
(André Fontaine, op.cit., vol. II, p. 97).
Spre deosebire de tonul Doctrinei Truman, secretarul de Stat
întindea acum o ramură de măslin liderilor de la Kremlin: oferta
americană era adresată tuturor statelor europene, inclusiv Uniunii
Sovietice şi statelor central şi est-europene incluse în sfera sa de
influenŃă. „Nu luptăm contra niciunei Ńări, contra niciunei doctrine,
singurii noştri duşmani se numesc foamea, mizeria, disperarea şi haosul.
Scopurile noastre sunt reînvierea unei economii sănătoase în lume, care să
permită apariŃia condiŃiilor politice şi sociale în care instituŃiile libere pot
exista” – sublinia Marshall, precizând că Statele Unite ale Americii sunt
gata să colaboreze cu oricine se alătură acestor obiective. (Constantin
Vlad, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană Titulescu, Bucureşti,
2006, p. 295). În acelaşi timp, în spiritul Doctrinei Truman, Marshall
avertiza că: „Guvernele, partidele politice şi grupările care încearcă să
perpetueze mizeria pentru a o exploata în scopuri politice sau de altă
natură se vor lovi de opoziŃia Statelor Unite”. (André Fontaine, op.cit.,
vol. II, pp. 97-98). Guvernele FranŃei şi Marii Britanii s-au consultat pe
17 şi 18 iunie 1947 şi au decis să nu răspundă la propunerea SUA fără a
lua contact cu guvernul Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a acceptat
să participe la o conferinŃă împreună cu FranŃa şi Marea Britanie,
întrunită la Paris, între 27 iunie şi 2 iulie 1947. De la început, Georges
Bidault a propus ca ajutorul american prevăzut de generalul Marshall să
se aplice întregii Europe, cu excepŃia Spaniei, chiar şi Ńărilor neutre şi
celor învinse în război. A sugerat să se creeze imediat comitete speciale
pentru fiecare mare ramură economică şi un comitet director care să
centralizeze bilanŃurile întocmite de fiecare comitet special. Bevin a
acceptat această propunere. În schimb, Molotov s-a opus şi a criticat
vehement Planul Marshall, iar despre înfiinŃarea unui comitet director a
59
precizat că acesta putea leza independenŃa şi suveranitatea naŃională a
statelor. A mai adăugat că Uniunea Sovietică şi unele din statele est-
europene elaboraseă deja planuri de redresare economică pe care refuzau
să le modifice. Pe de altă parte, ajutorarea Germaniei însemna încetarea
plăŃii despăgubirilor de război. ConferinŃa anglo-franco-sovietică s-a
încheiat fără niciun rezultat.
La 3 iulie 1947, FranŃa şi Marea Britanie au decis să invite toate
Ńările europene pentru a analiza oferta făcută de Statele Unite ale
Americii. Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia,
Luxemburg, ElveŃia, Turcia, Austria, Danemarca, Suedia şi Norvegia au
acceptat imediat invitaŃia. Statele cu guverne prosovietice, dominate de
partidele comuniste, au refuzat toate sau au pus condiŃii care echivalau cu
un refuz. Finlanda a refuzat, cu părere de rău, „din raŃiuni politice şi
geografice”. Cehoslovacia şi Polonia, care acceptaseră să participe la
ConferinŃă şi îşi anunŃaseră deja sosirea la Paris, au hotărât, la presiunea
sovietică, să refuze invitaŃia. Au fost urmate, ca rezultat al aceleiaşi
presiuni, de România, Ungaria, Albania.
ConferinŃa celor 16 state europene, deschisă la Paris la 12 iulie
1947, a avut un caracter tehnic. La 22 septembrie toate statele participante
au semnat un raport transmis guvernului SUA prin care acceptau oferta
lui Marshall. Cu acel prilej au fost puse bazele unui Comitet de
Cooperare Economică, iar la sfârşitul lunii septembrie 1947, acest
Comitet i-a prezentat lui Marshall un plan de 4 ani pentru reconstrucŃia
economică a Europei. Planul a fost acceptat integral, iar cele 16 naŃiuni
vest-europene au înfiinŃat în aprilie 1948 OrganizaŃia pentru Cooperare
Economică în Europa (OCEE).
European Recovery Program, cum mai este denumit Planul
Marshall, oferea asistenŃă tehnică, alimente, materii prime şi industriale şi
credite în vederea refacerii Ńărilor Europei Occidentale. Până la sfârşitul
60
perioadei de aplicare a acestui plan, în 1952, SUA a oferit o sumă totală
de 13,2 miliarde de dolari, din care Marea Britanie şi coloniile sale au
beneficiat de 3,2 miliarde, Italia de 1,5 miliarde iar Germania Occidentală
de 1,4 miliarde. Planul a contribuit la îmbunătăŃirea structurii economice
a statelor beneficiare, până în 1952 producŃia industrială totală a acestor
state a crescut cu 35% faŃă de nivelul atins în perioada de dinainte de
război. Planul Marshall nu a reuşit însă să ducă la integrarea europeană
potrivit direcŃiilor prefigurate iniŃial de SUA, ceea ce i-a determinat pe
unii dintre principalii ei susŃinători, precum economistul francez Jean
Monnet, să promoveze o mai strânsă colaborare europeană independentă
de Planul Marshall.
O serie de istorici şi analişti afirmă, pe bună dreptate, că puterile
occidentale au exagerat dinadins primejdia rusească, o exagerare care era
extrem de avantajoasă occidentalilor; unii dintre ei vedeau chiar în
existenŃa sferei sovietice de influenŃă o alternativă de protecŃie faŃă de
Războiul Rece. „Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite
refacerea economică fără sfera de influenŃă sovietică în Europa de Est –
arată Lloyd C. Gardner. Ce motiv ar fi avut Congresul [american] pentru
a sprijini iniŃiativele majore ale lui Truman dacă n-ar fi existat Războiul
Rece? După ce ambele armate, germană şi rusă, călcaseră în picioare
întreaga Europă de Est, prădând-o nu numai de resursele materiale, ci şi
de capacitatea de conducere experimentată, oare permanentul «drenaj»
economic din zonă n-ar fi depăşit posibilităŃile Planului Marshall? Fără
un duşman împotriva căruia să lupŃi, cum s-ar fi putut pune capăt
rivalităŃilor europene din perioada interbelică? Imediat după primul
război mondial, Marea Britanie şi FranŃa începură să se certe practic în
privinŃa oricărui aspect al securităŃii economice şi politice europene, în
timp ce Germania trecea cu rapiditate de la postura de criminal la cea de
victimă. Sferele de influenŃă ofereau – la un preŃ considerabil, desigur –
61
securitatea temporară pentru desfăşurarea evenimentelor politice în Vest
şi chiar în Est.” (Lloyd C. Garner, Sfere de influenŃă. ÎmpărŃirea Europei
între marile puteri, de la München la Ialta, Editura Elit, Bucureşti,
(1993), p. 333).
Constituirea Kominformului. Prima reacŃie sovietică importantă la
Doctrina Truman şi Planul Marshall a fost crearea Biroului Informativ al
Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti/Kominformul. În vara anului 1947
se încheiase în linii mari procesul de transformare a Ńărilor din Europa de
Est în „democraŃii populare”. Au fost, practic, lichidate forŃele politice
democratice de opoziŃie iar liderii lor au fost, fie arestaŃi, fie condamnaŃi
la moarte şi executaŃi; puŃini au reuşit să se refugieze în Occident.
Divizarea Europei a devenit un fapt. Era necesară fundamentarea ei
ideologică de către liderii de la Kremlin.
Decizia de constituire a Kominformului a fost adoptată la o
reuniune pregătită în secret şi Ńinută în staŃiunea balneară Szklarska
Poreba din Polonia, în zilele de 22-27 septembrie 1947, organizată de
Partidul Comunist Polonez din însărcinarea Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice. Au luat parte reprezentanŃi ai partidelor comuniste din:
Iugoslavia – Edvard Kardelj şi Milovan Djilas, Bulgaria – Velko
Cervenkov şi Vladimir Poptomov, România – Gheorghe Gheorghiu-Dej
şi Ana Pauker, Ungaria – Mihály Farkas şi József Révay, Polonia –
Wladyslaw Gomulka şi Hilary Minc, Uniunea Sovietică – Andrei A.
Jdanov şi Gheorghi Malenkov, Cehoslovacia – Rudolf Slánský şi Stefan
Bastovanský, FranŃa – Jacques Duclos şi Etienne Fajon, Italia – Luigi
Longo şi Eugenio Reale.
Potrivit surselor sovietice, ideea creării unui nou organism
internaŃional în locul Kominternului, pseudodizolvat în 1943, a fost
avansată de liderul comuniştilor iugoslavi, Iosip Broz Tito, în aprilie
1945, în convorbirile sale cu Stalin, care a apreciat-o. Cu prilejul unei
62
întâlniri ulterioare la Moscova, în iunie 1946, Stalin l-a întrebat pe Tito
dacă îşi menŃine părerea privind crearea unui organism internaŃional al
partidelor comuniste. Ca urmare a răspunsului afirmativ, s-a convenit, în
cadrul unei întâlniri în trei: Stalin, Tito, Dimitrov (liderul comunist
bulgar) ca viitorul organism să aibă un caracter informativ, pentru schimb
de experienŃă şi să nu poată adopta hotărâri cu caracter obligatorii pentru
partidele membre. Stalin a subliniat că nu trebuie sub nicio formă să
reînvie Kominternul şi că noul organism ar trebui să constituie un cadrul
de informare şi schimb de experienŃă periodică, în care puteau fi adoptate
decizii, dar fără caracter obligatoriu pentru participanŃi.
A existat şi o iniŃiativă, lansată de liderul comunist ungar Mátyás
Rákosi, pentru organizarea, în Ungaria, a unei consfătuiri a
reprezentanŃilor partidelor comuniste din bazinul dunărean, cu prilejul
Congresului Partidului Comunist Ungar, convocat în septembrie, acelaşi
an, iniŃiativă respinsă de Kremlin ca fiind „inutilă şi inoportună”. Mihail
A. Suslov, şeful SecŃiei de politică externă a Partidului Comunist
(bolşevic) al Uniunii Sovietice, a arătat că Partidul Comunist din Ungaria
nu se afla în niciun fel într-o poziŃie care să-l îndreptăŃească să aspire la
un rol de centru al partidelor comuniste din zona bazinului dunărean.
Respingerea, însoŃită de calificative tăioase a iniŃiativei lui Rákosi, este
explicabilă, având în vedere că ea se suprapunea unei iniŃiative polone, la
originea căreia se afla Kremlinul şi care, la rândul ei, şi fără ştirea
liderului Partidului Comunist Polonez, suferea chiar în acele momente o
metamorfoză radicală în laboratoarele alchimiştilor politici comunişti
sovietici.
Stalin propusese în primăvara anului 1947 lui Wladyslaw Gomulka
ca Partidul Comunist din Polonia să ia iniŃiativa înfiinŃării unui periodic
de informare, care să fie editat în comun de mai multe partide comuniste
şi, în acest sens, să adreseze invitaŃii acestor partide pentru a-şi trimite
63
reprezentanŃi la o consfătuire destinată să analizeze propunerea şi să
adopte decizii adecvate. Lista partidelor, stabilită de Stalin şi Gomulka,
cuprindea, pe lângă cele două partide comuniste din Uniunea Sovietică şi
Polonia, pe cele din Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Italia, Iugoslavia,
România şi Ungaria. La sfârşitul lunii iulie 1947, o scrisoare-invitaŃie
semnată de Gomulka a fost trimisă partidelor menŃionate, precizându-se,
între altele, că era vorba de o consfătuire care urma să ofere ocazia unui
„schimb de informaŃii” cu privire la situaŃia din diferite Ńări şi a unui
„schimb de opinii” şi că „noi nu avem în vedere crearea vreunui fel de
organ al mişcării muncitoreşti internaŃionale în afară de o revistă care s-ar
focaliza asupra problemelor mişcării muncitoreşti din diferite Ńări”. (Ioan
Chiper, Un instrument eficace în mâna „marelui frate”. Geneza
Cominformului, în „Dosarele Istoriei”, An. III, nr. 10 (26), 1998, pp. 51-
53). FaŃă de aceste intenŃii anunŃate de Wladyslaw Gomulka, la Moscova
s-a înregistrat, în cursul lunii august, o modificare esenŃială în legătură cu
ordinea de zi şi obiectivele finale ale planificatei reuniuni comuniste
internaŃionale.
Kominformul va apărea ca un mecanism menit să ducă la întărirea
controlului sovietic asupra statelor est şi central-europene, precum şi a
influenŃei pe care Moscova o exercita asupra partidelor comuniste din
FranŃa şi Italia, cele mai influente în acel timp partide comuniste din
Occident. Lucrările consfătuirii marcau o accentuare a orientării dure
antioccidentale, în primul rând a celei antiamericane. Reprezentantul
Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Andrei Jdanov, a
prezentat faimosul raport Cu privire la situaŃia internaŃională, în care a
formulat teza despre scindarea lumii în două lagăre: lagărul imperialist
antidemocratic, în frunte cu SUA şi lagărul antiimperialist şi democratic,
în frunte cu URSS. Primul lagăr avea ca obiectiv „pregătirea unui nou
război imperialist”, în scopul „luptei împotriva socialismului şi a
64
democraŃiei”; cel de al doilea trebuia să lupte „pentru o pace trainică,
democratică”. În raportul său, Jdanov arăta că Planul Marshall era
expresia unui curs agresiv, expansionist, în care se angajase politica
externă americană, un plan de înrobire a Europei şi de formare a unui
bloc de state aservite SUA. Pentru a asigura succesul, lagărul
antiimperialist democratic trebuia să acŃioneze într-o unitate de monolit.
Strategia pe care trebuia s-o dezvolte Kominformul era schiŃată
astfel de Jdanov: Partidele comuniste fără a-şi subestima puterile „trebuie
să se pună în fruntea mişcării de rezistenŃă împotriva planurile de
agresiune imperialistă şi expansiune asupra altor teritorii”; acest îndemn
fiind adresat în mod special partidelor comuniste occidentale, care,
împreună cu partidele social-democrate, urmau să învingă imperialismul
american. „Trebuie să se reunească, să-şi alăture eforturile pe baza unei
platforme antiimperialiste şi democratice pentru a concentra în jurul lor
toate forŃele democratice şi patriotice ale poporului”; acest apel era
adresat în special partidelor est-europene, cărora li se dădea astfel o
orientare unitară şi li se cerea un control drastic al propriilor Ńări.
Consfătuirea a hotărât ca Biroul Informativ al Partidelor Comuniste şi
Muncitoreşti să editeze o publicaŃie, intitulată „Pentru pace trainică,
pentru democraŃie populară”.
Prima victimă a politicii de întărire a subordonării faŃă de Moscova
avea să fie Iugoslavia. În această din urmă Ńară comuniştii conduşi de
Iosip Broz Tito câştigaseră puterea prin propriile forŃe şi îşi exprimau o
intenŃie evidentă de independenŃă. Deşi Tito fusese un sprijinitor fervent
al constituirii Kominformului, el va intra în conflict cu pretenŃia lui Stalin
de a impune modelul sovietic de sistem social-politic. La 29 iunie 1948
apare RezoluŃia Biroului Informativ cu privire la situaŃia din Partidul
Comunist din Iugoslavia în care liderii iugoslavi erau acuzaŃi că au trădat
socialismul şi duc o politică duşmănoasă împotriva Uniunii Sovietice.
65
Surpriza opiniei publice a fost enormă întrucât aceste acuzaŃii grave
veneau după ce Tito fusese decorat, încă în septembrie 1944 de către
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS cu ordinul „Suvorov” cl. I, iar la
sfârşitul războiului i-a fost oferit ordinul „Pobeda” („Victoria”) „pentru
succesele deosebite în conducerea operaŃiunilor militare de amploare care
au contribuit la realizarea victoriei NaŃiunilor Unite asupra Germaniei
hitleriste”.
La 11 iunie 1945, Tito şi Molotov semnaseră, în prezenŃa lui Stalin,
Tratatul de prietenie, asistenŃă mutuală şi colaborare postbelică între
Iugoslavia şi Uniunea Sovietică. Cele două Ńări făcuseră „front comun” în
arena internaŃională, condamnaseră împreună Doctrina Truman şi
respinseseră Planul Marshall; de asemenea, au promovat o linie comună
în problema germană şi reglementările de pace postbelice. Şi iată că
marele erou care, până la rezoluŃia Kominformului din iunie 1948, fusese
proslăvit în toate publicaŃiile sovietice, a devenit peste noapte un duşman
al „patriei socialismului”, trădător, spion imperialist, criminal etc., etc.,
iar grupul conducător al Partidului Comunist din Iugoslavia era calificat
drept „o bandă de spioni şi trădători”. Urmând directivele Partidului
bolşevic, toate partidele comuniste şi-au îndreptat atacurile
propagandistice împotriva conducătorilor iugoslavi. Sediul Biroului
Informativ şi al publicaŃiei lui, stabilit iniŃial la Belgrad, a fost mutat la
Bucureşti.
Prin înfiinŃarea Kominformului s-a consacrat organizarea de bloc a
Uniunii Sovietice şi a Ńărilor de „democraŃie populară” din zona sa de
influenŃă. S-a făcut un pas decisiv pe calea izolării democraŃiilor populare
europene în spatele Cortinei de Fier, a îndepărtării acestor state de
valorile civilizaŃiei occidentale. În cadrul mişcării comuniste s-a alcătuit
în mod artificial o structură închisă, folosită pentru impunerea dictatului
politic nemijlocit, pentru consolidarea influenŃei sovietice, inclusiv pentru
66
scopurile hegemoniste de mare putere a politicii externe a Moscovei. De
activitatea Kominformului vor fi legate politica de forŃare artificială a
ritmului istoriei, o politică neadecvată condiŃiilor istorice din Ńările
respective, crearea, în mişcarea comunistă, a unei atmosfere de suspiciune
şi intoleranŃă faŃă de disidenŃă care şi-a găsit concretizarea extremă în
represiuni şi procese politice desfăşurate la sfârşitul anilor ’40 şi la
începutul anilor ’50 ai secolului XX. Încă din momentul apariŃiei sale,
Kominformul a transpus activ în practică tezele potrivit cărora socialiştii
şi social-democraŃii din Ńările Europei de Est erau consideraŃi agenŃi ai
imperialismului anglo-american, spioni şi trădători ai intereselor claselor
muncitoare. ConcepŃiile socialiste/social-democrate privind trecerea la
socialism prin evoluŃie paşnică au devenit, în mod inevitabil, obiectul
unei critici drastice în cadrul partidelor comuniste care s-au văzut nevoite
să renunŃe la concepŃiile proprii de această factură. Unificarea căilor şi
metodelor de construcŃie socialistă după modelul sovietic, proclamată
odată cu crearea Kominformului, a conturat perspectiva respingerii
oricăror alte variante de transformare socială.
În 1956, în urma faimosului său raport privind destalinizarea,
prezentat de primul secretar Nikita S. Hruşciov la Congresul al XX-lea al
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Kominformul a fost dizolvat.
Această măsură a detensionat relaŃiile cu Iugoslavia, iar scopul ei, ca şi în
cazul dizolvării Kominternului de către Stalin, în 1943, a fost de a atrage
comentarii favorabile din partea puterilor occidentale.
IV. RELAłIILE INTERNA łIONALE
SUB IMPACTUL R ĂZBOIULUI RECE. 1948 – 1955
Blocada şi podul aerian de la Berlin. Berlinul a jucat un rol
simbolic în întreaga perioadă a Războiului Rece. În ianuarie 1948,
67
Uniunea Sovietică şi-a exprimat nemulŃumirea faŃă de măsurile luate de
Marea Britanie şi SUA pentru integrarea sub egida lor a zonelor vestice
ale Germaniei, iar în martie şi-a retras delegaŃia din Consiliul Aliat de
Control, care nu se va mai întruni niciodată. La 31 martie, autorităŃile
militare sovietice au anunŃat că, din raŃiuni administrative, au decis să
controleze pasagerii şi mărfurile de pe trenurile care veneau din Vest prin
zona sa de ocupaŃie spre Berlin, apoi au început să impună restricŃii în
transportul pe uscat şi în traficul fluvial.
La 18 iunie 1948, părăsind încercările de a ajunge la un acord cu
sovieticii în problema combaterii inflaŃiei galopante din Germania,
puterile occidentale au introdus în zonele lor de ocupaŃie Deutsche Mark,
propunând în acelaşi timp menŃinerea monedei anterioare folosită la
Berlin. Uniunea Sovietică a introdus în Germania de Est propria ei marcă
nouă, pe 23 iunie şi, în aceeaşi zi, a lăsat zonele occidentale fără curent
electric şi a stopat toate livrările de cărbune, alimente şi de alte produse.
A doua zi întregul trafic, pe uscat şi pe apă, dintre Berlinul de Vest şi
Occident a fost oprit – blocada fiind de acum completă. Uniunea
Sovietică a declarat că puterile occidentale nu mai aveau niciun drept în
administrarea Berlinului. Statele Unite ale Americii au decis să
reacŃioneze nu prin abandonarea Berlinului, ci prin organizarea unei
aprovizionări a oraşului pe calea aerului. La 28 iunie, prima zi a podului
aerian, 150 de avioane au adus 4.000 de tone de produse, total
insuficiente faŃă de necesarul zilnic obişnuit al oraşului. La 30 iunie,
George Marshall, secretarul de Stat al SUA, a declarat public că „pentru
aprovizionarea populaŃiei civile va folosi la maximum transportul aerian”.
Presupunând că un asemenea pod nu avea nicio şansă de succes,
sovieticii, în primele momente, nu au făcut nicio încercare de a-l
împiedica. Deşi criza se declanşase în contextul dezacordului privitor la
monedă, autorităŃile sovietice au declarat la începutul lunii iulie că
68
blocada – numită de ei „probleme tehnice” – va dura atâta timp cât
puterile occidentale vor persevera în ideea de a instala un guvern german
în zonele lor de ocupaŃie.
Prin intermediul podului aerian, care a durat până la 12 mai 1949,
circa 200.000 de zboruri (un zbor la fiecare 3 minute) s-a aprovizionat
partea de Vest a Berlinului cu bunuri, ceea ce a permis oraşului să
supravieŃuiască, forŃând Uniunea Sovietică să renunŃe la blocadă. În seara
zilei de 2 august 1948, cu prilejul unei audienŃe acordate ambasadorilor
occidentali la Moscova, Stalin a declarat că el nu avea intenŃia să-i forŃeze
pe occidentali să părăsească Berlinul. „În definitiv noi suntem încă aliaŃi”
– a spus Stalin. Apoi el a propus un compromis în chestiunea monedei,
dar Molotov se va dovedi inflexibil în negocieri, iar autorităŃile militare
sovietice de la Berlin au declarat că pentru manevrele aeriene va fi nevoie
să se ceară coridoare prin care să se menŃină podul aerian pentru
aprovizionarea părŃii de Vest a Berlinului. Podul aerian a contribuit la
solidarizarea vest-germanilor în acŃiunea de sprijinire a rudelor lor de la
Berlin, oraşul care devenise, la nici patru ani de la sfârşitul celui de-al
doilea război mondial, un simbol al libertăŃii.
În primele luni ale anului 1949, Uniunea Sovietică a început să dea
înapoi. După o serie de convorbiri între reprezentanŃii sovietic şi american
la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, începute la 15 februarie, s-a ajuns la
unele rezultate concrete. Pe 25 aprilie s-a anunŃat convocarea unei
conferinŃe a Miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, iar a doua zi
guvernul sovietic a informat guvernul Statelor Unite ale Americii despre
dorinŃa lui de a ridica blocada, dacă în acelaşi timp puterile occidentale
vor renunŃa la contramăsurile lor şi vor fi de acord cu convocarea
Consiliului Miniştrilor de Externe pentru a discuta toate problemele
referitoare la Germania. La 5 mai s-a convenit ca toate restricŃiile impuse
de sovietici între zonele occidentale ale Germaniei şi Berlin să fie abolite
69
la data de 12 mai şi ca, totodată, contramăsurile adoptate de occidentali în
privinŃa comerŃului între zonele lor şi zona sovietică să fie suprimate la
aceeşi dată. Consiliul Miniştrilor de Externe urma să se întrunească la
Paris pe 23 mai. În realitate, blocada sovietică a fost ridicată doar parŃial.
S-a redeschis doar o autostradă (magistrala Helmstedt-Marienborn-
Berlin), iar numeroase îngrădiri şi restricŃii au fost menŃinute. O grevă a
feroviarilor din Berlin, condusă de comunişti, a contribuit şi ea la
întârzierea ridicării totale a blocadei.
La Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe, Ńinută la Paris (23
mai – 20 iunie 1949), s-a încercat realizarea unui acord în privinŃa
unificării Berlinului; secretarul de Stat Dean Acheson a propus un proiect
care viza, în principal, organizarea de alegeri libere în cele patru sectoare
ale Berlinului şi a sugerat un compromis general privind adoptarea în
unanimitate a deciziilor celor patru mari puteri privind Germania. La 10
iunie 1949, Molotov a făcut o propunere spectaculoasă potrivit căreia cele
patru guverne să prezinte în termen de trei luni un proiect de tratat de
pace cu Germania. ForŃele de ocupaŃie urmau să fie retrase în termen de
un an după încheierea acestui tratat. Adevăratul scop al acestei propuneri
era acela de a oferi Uniunii Sovietice posibilitatea de a utiliza preconizata
conferinŃă drept tribună de propagandă, întrucât în acel moment era puŃin
probabil să se încheie un tratat de pace cu Germania, date fiind atâtea
divergenŃe între marile puteri. ConferinŃa de la Paris a sancŃionat un fel de
modus vivendi în privinŃa Berlinului; legăturile nu erau rupte şi se
prevedea ca pe viitor cele patru mari puteri să realizeze un acord în
această privinŃă.
Podul aerian de la Berlin a mai durat câteva luni. El a fost o
realizare spectaculoasă dar care a costat scump. Aproximativ 60 de
aviatori americani şi britanici şi-au pierdut viaŃa. Totalul cheltuielilor
Ńărilor implicate s-a ridicat la peste 200 milioane dolari SUA la cursul din
70
1949. Această impresionantă demonstraŃie de îndârjire din prima
confruntare directă din cadrul Războiului Rece a garantat efectiv
securitatea părŃii de Vest a Berlinului împotriva oricărei tentative
ulterioare de invadare de către URSS. De acum şi până la sfârşitul
Războiului Rece Berlinul va rămâne divizat, funcŃionând de fapt ca două
oraşe cu administraŃii proprii. Totodată s-a finalizat divizarea Germaniei,
constituindu-se Republica Federală Germania (RFG), înfiinŃată în zonele
controlate de puterile occidentale, la 23 mai 1949 şi Republica Democrată
Germană (RDG), înfiinŃată în zona de Est, sovietică, la 7 octombrie 1949.
La 14 august 1949 au avut loc alegeri în Germania de Vest, iar la
12 septembrie liberalul Theodor Heuss a fost ales preşedinte al RFG.
Peste trei zile Konrad Adenauer este ales cancelar. La sfârşitul lunii
septembrie 1949, Germania de Vest exista ca putere politică autonomă.
Republica Democrată Germană, al cărei lider comunist Otto Grotewohl a
fost numit prim-ministru, a obŃinut puteri mai însemnate cel puŃin în
aparenŃă decât Republica Federală, întrucât administraŃia militară
sovietică a fost desfiinŃată pe 10 octombrie, iar Germania de Est a primit
dreptul de a-şi gestiona singură relaŃiile externe. În realitate, RDG nu
avea mai multe libertăŃi atât în domeniul politicii interne cât şi în politica
externă decât celelalte Ńări din Estul european aflate sub dominaŃie
sovietică.
Constituirea OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord. North
Atlantic Treaty Organization/NATO este una din cele mai importante
acte de politică externă ale administraŃiei Truman. Ideea unei alianŃe între
SUA şi Ńările vest-europene a apărut cu prilejul încheierii Tratatului de la
Bruxelles, la 17 martie 1948 de către Marea Britanie, FranŃa, Olanda,
Belgia şi Luxemburg. Prin acest tratat cele cinci state semnatare se
angajau să se apere reciproc în cazul oricărui atac armat, pe o durată de
50 de ani. Încheiat la mai puŃin de trei ani de la terminarea celui de-al
71
doilea război mondial, tratatul oferea o garanŃie de securitate în plus în
eventualitatea creării unui stat independent german. Scopul implicit al
Tratatului de la Bruxelles era să demonstreze că statele din Europa
Occidentală doreau să contribuie la propria apărare militară şi să-l ajute
pe preşedintele Truman să convingă Congresul american pentru a accepta
ca Statele Unite ale Americii să participe la o alianŃă militară europeană.
La 17 martie şi la 17 aprilie 1948 miniştrii de Externe francez
Georges Bidault şi britanic Ernest Bevin i-au cerut secretarului de Stat
american George Marshall să înceapă convorbiri privind perfectarea unui
acord între SUA şi puterile occidentale. Statele Unite ale Americii au pus
drept condiŃie organizarea prealabilă în Europa a unui sistem defensiv
împotriva oricărei agresiuni, indiferent de provenienŃa ei. Senatul SUA a
aprobat, la 11 iunie, cu 64 voturi pentru şi 4 contra, o rezoluŃie (RezoluŃia
Vandenberg) care autorizează guvernul să încheie pe timp de pace alianŃe
în afara continentului american. În cursul verii a început să se discute
despre un eventual Pact Atlantic care să grupeze Uniunea de la Bruxelles,
SUA şi Canada. La 26 octombrie, miniştrii de Externe ai celor cinci state
europene au finalizat un studiu preliminar asupra securităŃii Atlanticului
de Nord şi s-au declarat întru totul favorabili ideii unui pact defensiv al
Atlanticului. Canada şi-a dat şi ea acordul. În realitate s-a aşteptat
rezultatul alegerilor prezidenŃiale americane. Acestea s-au soldat cu
realegerea lui Harry Truman, în noiembrie 1948, pentru un nou mandat la
Casa Albă, ceea ce a favorizat continuitatea politicii externe a SUA.
Astfel, încă de la sfârşitul lunii noiembrie, Consiliul Consultativ al
Uniunii de la Bruxelles a adresat guvernului de la Washington un
anteproiect de Pact Atlantic, care va fi supus analizei unui comitet de
experŃi, condus de un reprezentant al Departamentului de Stat şi supus
guvernelor interesate. Suedia n-a acceptat invitaŃia, spre deosebire de
Norvegia, care şi-a arătat disponibilitatea de aderare la Pactul Atlantic.
72
Proiectul preliminar privind constituirea alianŃei atlantice a generat
controverse în Senatul american şi la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, unde
secretarul general Trygve Lie se arăta reticent. „Dacă popoarele acceptă
ca alianŃele regionale să Ńină loc de securitate colectivă, speranŃa unei păci
trainice va fi grav prejudiciată”, aprecia el, dar Ńinea totuşi să adauge că
„acordurile regionale pot fi un instrument foarte util pentru făurirea unui
sistem de securitate colectivă, dacă se recunoaşte supremaŃia Cartei
ONU”. (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaŃiilor
internaŃionale. 1948 – până în zilele noastre, vol.II, Editura ŞtiinŃelor
Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 26). Oricum, este cert că
proiectatul tratat atlantic nu era în contradicŃie cu prevederile Cartei ONU
care recunoşteau posibilitatea existenŃei unor acorduri sau a unor
organisme regionale.
În zilele de 14 şi 15 martie 1949, Consiliul Consultativ al Uniunii
Tratatului de la Bruxelles, reunit la Londra, a adoptat textul complet al
Pactului Atlantic, apoi, împreună cu Statele Unite ale Americii şi Canada
au invitat să adere la Pact Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia şi
Italia. Pactul a fost publicat la 18 martie 1949 înainte de a fi semnat,
punând astfel în cunoştinŃă de cauză opinia publică din Ńările respective.
Preambulul insista asupra dorinŃei Ńărilor contractante, dar şi asupra
deciziilor de a proteja prin forŃă regimul democratic de tip occidental şi
statul de drept. Cea mai importantă parte a pactului constă din clauze
militare. Se făcea o distincŃie între ameninŃare şi agresiune. În caz de
ameninŃare părŃile se vor consulta. Pentru a defini ameninŃarea este
suficient ca una dintre părŃi să declare că există o astfel de situaŃie.
În caz de agresiune în Europa, în America de Nord, în Algeria,
contra vreunei insule din Atlantic, la Nord de Tropicul Cancerului, contra
vreunui vas sau a vreunei aeronave aparŃinând unuia dintre contractanŃi,
asistenŃa militară nu este întru totul automată. Dacă se produce un astfel
73
de caz, fiecare în parte, în situaŃie de legitimă apărare, individuală sau
colectivă, recunoscută prin articolul 51 al Cartei NaŃiunilor Unite, „va
asista partea sau părŃile astfel atacate luând imediat, individual şi în acord
cu celelalte părŃi, acea măsură (acŃiune) pe care o va considera necesară,
inclusiv folosirea forŃei armate, pentru a restabili şi a asigura securitatea
în regiunea Atlanticului de Nord”. (Constantin Buşe, Zorin Zamfir,
Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi
documente, Vol. III (1945-1982), Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, p. 58). Astfel, fiecare parte are libertatea de a hotărî dacă
asistenŃa ei va fi militară, adică dacă va intra în război. Se releva că nu
exista incompatibilitate între Pactul Atlantic şi Carta NaŃiunilor Unite, pe
de o parte, şi orice angajament anterior al unuia dintre aliaŃi, pe de altă
parte. Se vor crea un consiliu care să se poate reuni rapid, precum şi
organisme subsidiare, între care şi un „comitet de apărare”. Admiterea
altor state se va putea face numai cu acordul unanim al contractanŃilor.
Uniunea Sovietică a protestat cu vehemenŃă împotriva proiectului
Pactului Atlantic, remiŃând occidentalilor, la 31 martie, un memorandum
care conchidea în cinci puncte că Pactul Atlantic: a) este absolut agresiv
şi îndreptat împotriva Uniunii Sovietice; b) se află în contradicŃie
flagrantă cu Carta ONU; c) este în contradicŃie cu Tratatul de ajutorare şi
prietenie din 1942 dintre Marea Britanie şi Uniunea Sovietică; d) este în
contradicŃie, de asemenea, cu Tratatul franco-sovietic de ajutorare şi
prietenie din 1944; e) este în contradicŃie cu toate acordurile şi tratatele
semnate între URSS, SUA şi Marea Britanie la Yalta, Potsdam etc.
La 2 aprilie 1945, miniştrii de Externe ai Ńărilor care acceptaseră să
semneze Pactul Atlantic au dat o replică notei diplomatice sovietice de la
sfârşitul lunii martie, declarând că: în ciuda publicării textului, sovieticii
continuau să interpreteze Pactul în mod eronat. Prin urmare, opiniile
guvernului de la Moscova nu erau rezultatul unui studiu amănunŃit asupra
74
textului, ci consecinŃa altor considerente. „Textul demonstrează clar
caracterul absolut defensiv al acestui Pact, conformitatea lui atât cu litera
cât şi cu spiritul Cartei ONU, dar şi faptul că Pactul nu este îndreptat
împotriva vreunei naŃiuni sau a vreunui grup de naŃiuni, ci doar împotriva
vreunei agresiuni armate.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit.,
p. 28).
Ceremonia semnării Tratatului Nord-Atlantic a avut loc la
Washington, la 4 aprilie 1949. Cele 12 state fondatoare erau: Belgia,
Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Portugalia şi Statele Unite ale Americii. A doua zi
după semnarea Tratatului Nord-Atlantic, cele cinci state ale Pactului de la
Bruxelles au cerut Statelor Unite ale Americii să le acorde un ajutor
militar rapid. La 6 aprilie guvernul SUA a răspuns favorabil şi a anunŃat
că va cere Congresului să voteze un asemenea ajutor. SusŃinut atât de
democraŃi cât şi de republicani, programul de ajutor militar supus
Congresului pe 25 iulie va fi votat în forma finală la 14 octombrie, la
puŃine zile de la anunŃul senzaŃional făcut pe 23 septembrie 1949 de către
preşedintele Truman, potrivit căruia serviciile speciale americane
decelaseră o explozie atomică în Uniunea Sovietică. Ajutorul, prevăzut
pentru un an, era de 1,314 miliarde dolari, acordat în special semnatarilor
europeni ai tratatului (care urmau să beneficieze de 1 miliard de dolari).
Conducerea supremă a OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord
era încredinŃată Consiliului Miniştrilor celor 12 state semnatare. Întrunit
la Londra în mai 1950, acest Consiliu a stabilit crearea unui Consiliu
permanent constituit din 12 supleanŃi, ca organ executiv al Tratatului,
asistat de experŃi, cu sediul la Londra. Sub controlul Consiliului celor 12
miniştri ai Afacerilor Externe, urmau să se întrunească periodic: un
Comitet de apărare economic şi financiar, compus din miniştrii de
FinanŃe; un Comitet de apărare, compus din miniştrii de Apărare, asistat
75
de un Comitet militar, compus din cei 12 şefi de stat-major. În plus, mai
exista un Birou al marinei comerciale şi un Comitet de producŃie şi
armament. Pe plan militar, un grup strategic permanent (Standing Group),
compus din reprezentanŃii SUA, Marii Britanii şi FranŃei, cu sediul la
Washington, având în subordine cinci grupuri regionale de operaŃiuni:
Canada-America, Nord-Atlantic, Nord-european, Vest-european, Sud-
european – Mediterana occidentală.
Un moment important în constituirea organismelor AlianŃei Nord-
Atlantice l-a constituit Consiliul de Miniştri ai celor 12 state membre,
întrunit la Bruxelles pe 12 decembrie 1950. Cu acel prilej, generalul
Dwight D. Eisenhower a fost desemnat comandant suprem al forŃelor
AlianŃei. La Rocquencourt, aproape de Versailles, s-a stabilit sediul
Cartierul General al Puterilor Aliate în Europa/Superior Headquarters of
Allied Powers in Europe (SHAPE), care depindea direct de Standing
Group. Personalitatea generalului Eisenhower, „eliberatorul Europei
occidentale”, a avut imediat o influenŃă însemnată asupra Ńărilor membre
şi, cu toate că a activat în principal pe plan militar, a jucat şi un rol politic
important, contribuind la reducerea diferendelor, a susceptibilităŃilor
naŃionale, a conflictelor de competenŃă, a rivalităŃilor personale,
reorientând Comunitatea Atlantică spre o mai mare solidaritate şi
eficienŃă. În general, s-au făcut eforturi semnificative în vederea
coordonării şi armonizării funcŃionării Pactului Atlantic. În februarie
1952, s-a decis ca toate organele politice ale Pactului să fie instalate la
Paris.
Până în 1952 au fost constituite comandamentele regionale,
corespunzătoare zonelor de acŃiune al NATO. Aceste comandamente,
care, cu mici excepŃii, au rămas valabile aproape o jumătate de secol, au
fost: Comandamentul Armatelor Aliate din Europa de Nord, cu sediul la
Oslo; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa Centrală, cu sediul la
76
Fontainbleu, lângă Paris; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa
de Sus, cu sediul la Neapole; Comandamentul Armatelor Aliate din Zona
Mediteraneeană, cu sediul la La Valetta; Comandamentul Armatelor
Aliate din Zona Atlantică, cu sediul la Norfolk; Comandamentul şi
Comitetul Canalului Mânecii, cu sediul la Porsmouth; Grupa regională de
Planificare SUA – Canada, cu sediul la Washington. Un rol important în
constituirea acestor structuri militare l-a avut primul secretar general al
NATO, lordul Hastings L. Ismay, numit la 12 martie 1952. (Alesandru
DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în secolele XIX-XX,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 271).
În 1966, preşedintele FranŃei, generalul de Charles de Gaulle, a
scos Ńara sa din Comitetul militar reunit al NATO. Astfel, în caz de atac,
trupele franceze nu intrau automat sub comanda NATO. La 7 martie
1966, generalul de Gaulle i-a adresat preşedintelui american Lyndon B.
Johnson un mesaj prin care anunŃa că Ńara sa, deşi rămânea fidelă AlianŃei
Nord-Atlantice, hotăra să-şi retragă trupele din forŃele militare integrate
ale AlianŃei. „FranŃa îşi propune să redobândească pe teritoriul ei
exerciŃiul deplin al suveranităŃii sale prejudiciate actualmente de prezenŃa
permanentă a unor elemente militare aliate sau de utilizarea spaŃiule ei
aerian, să nu mai participe la comandamentul integrat şi să nu mai pună la
dispoziŃia OrganizaŃiei Atlantice niciun fel de forŃă armată.” FranŃa
rămânea, aşadar, aliata Statelor Unite ale Amercii şi a celorlalŃi membri ai
NATO, dar refuza integrarea în plină pace, care se înfăptuise la sfârşitul
anului 1950 pentru armatele statelor continentale ale AlianŃei, precum şi
pentru forŃele britanice şi americane staŃionate în Germania. Pe 10 martie
1966, un memorandum francez, care enunŃa acelaşi principiu, a fost remis
celorlalŃi membri ai NATO. FranŃa va rămâne în instanŃa cea mai înaltă a
AlianŃei – Consiliul Atlanticului de Nord.
77
OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost primul bloc
politico-militar încheiat în timp de pace prin care SUA se implica în
Europa. Pentru prima dată în istoria lor, după Tratatul cu FranŃa din 1778,
americanii încheiau un tratat de alianŃă cu state care nu se aflau pe
continentul lor. Trupele americane se vor instala durabil în Europa
Occidentală. OrganizaŃia Tratatului Nord-Atlantic s-a lărgit prin primirea
în cadrul ei, a Greciei şi Turciei, în 1952, a Republicii Federale
Germania, în 1955 şi a Spaniei, în 1981. NATO a funcŃionat cu aceşti 16
membri pe întreaga durată a Războiului Rece.
În Europa, în afară de NATO s-a creat şi o alianŃă militară menită
să asigure securitatea colectivă a statelor membre prin transformarea
OrganizaŃiei Tratatului de la Bruxelles în Uniunea Europei
Occidentale/UEO. Această organizaŃie a fost înfiinŃată în 1954 şi, la 6
mai 1955, odată cu admiterea RFG în NATO, devine un forum european
de securitate şi cooperare suplimentar. ExistenŃa UEO a fost pusă în
umbră în permanenŃă de NATO şi de prezenŃa miliară americană în
Europa. Membrii Uniunii Europei Occidentale sunt: Belgia, RFG, FranŃa,
Grecia (din 1994), Marea Britanie, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania
(din 1989) şi Portugalia (din 1989).
Pacte şi alianŃe de securitate încheiate în primul deceniu
postbelic în America, Asia de Sud-Est şi zona Pacificului. Încă din
primii ani ai Războiului Rece, Statele Unite ale Americii şi-au asigurat,
prin tratate bilaterale şi multilaterale, o influenŃă preponderentă şi în zone
extraeuropene ale lumii. La 15 august 1947, au început la Rio de Janeiro,
în Brazilia, o conferinŃă interamericană extraordinară „pentru menŃinerea
păcii continentale şi a securităŃii”. La conferinŃă au fost reprezentate 20
de republici din cele 21 câte existau în acel moment pe continentul
american; Nicaragua, unde se produsese recent o lovitură de stat, n-a fost
invitată. Rezultatul principal al conferinŃei a constat în elaborarea şi
78
semnarea, la 2 septembrie 1947, a Tratatului interamerican de ajutor
reciproc sau Tratatul de la Rio de Janeiro (Inter-American Treaty of
Reciprocal Assistance/Rio de Janeiro Treaty). Prin acest tratat s-a
oficializat şi s-a extins pactul neoficial de securitate împotriva Germaniei
şi a Japoniei, încheiat în timpul celui de-al doilea război mondial. Fiind
îndreptat atât împotriva agresiunii din afară cât şi din interiorul alianŃei, a
fost considerat de majoritatea statelor membre un instrument multilateral
pentru menŃinerea păcii şi stabilităŃii în spaŃiul american, iar SUA îl
considera un alt bloc împotriva răspândirii comunismului. Tratatul de la
Rio de Janeiro a fost invocat într-o serie de conflicte, precum cele dintre
Nicaragua şi Costa Rica din 1949, 1955 şi 1959. În acelaşi timp, a fost
folosit pentru a justifica intervenŃia SUA în afacerile interne ale statelor
membre, cum a fost cazul în Grenada (1983) sau Panama (1989).
Pactul de la Rio de Janeiro a fost însoŃit, începând din anul 1948,
de OrganizaŃia Statelor Americane/OSA, înfiinŃată la 30 aprilie 1948 şi
care a intrat în funcŃiune la 13 decembrie 1951. Din OSA au făcut parte
majoritatea statelor americane şi din zona Caraibelor, având drept scop să
promoveze cooperarea şi consultările dintre statele membre, să protejeze
continentul american, sub direcŃia SUA, împotriva oricărei agresiuni
exterioare şi mai ales împotriva ameninŃării răspândirii comunismului, în
epoca de început a Războiului Rece. Activitatea OSA a fost afectată de
deosebirile de ordin ideologic, structural şi economic dintre statele
membre. În 1962 Cuba a fost exclusă din OSA, iar Canada nu a aderat la
această organizaŃie, dar în 1972 a obŃinut statut de observator. În anii ’80
SUA s-au opus Argentinei în timpul războiului din Insulele Falkland
(Malvinas) din Oceanul Atlantic (2 aprilie – 14 iunie 1982), alăturându-se
Marii Britanii în disputa pentru suveranitatea acestor insule. SUA a fost
condamnată de alŃi membri ai OSA pentru invazia din Grenada şi
Panama. Prin intermediul unor acorduri comerciale, o serie de state din
79
America Latină au încercat să-şi intensifice cooperarea economică şi
politică, pentru a reduce dominaŃia SUA.
La 12 februarie 1947 s-a semnat la Ottawa Acordul între Canada şi
SUA cu privire la colaborarea militară în perioada postbelică. Acordul
se baza pe următoarele principii: 1. Schimb reciproc de persoane
împuternicite cu scopul ridicării gradului de cunoaştere a instituŃiilor de
apărare ale celor două Ńări; 2. Colaborare şi schimb de observatori în
legătură cu manevrele, cu evoluŃia şi experimentarea produselor militare
care prezintă interes comun; 3. Stimularea construcŃiei şi standardelor
unice ale armamentului, muniŃiilor, organizării, metodelor de instrucŃie
etc.; 4. Accesibilitate reciprocă a mijloacelor militare, maritime şi aeriene.
Fiecare Ńară va asigura pe principii de reciprocitate, cu formalităŃi
minime, tranzitul pe teritoriul şi apele sale teritoriale al avioanelor,
aviaŃiei militare şi al navelor de stat ale celeilalte Ńări; 5. Se recunoaşte ca
principiu de bază că nicio măsură pe linia colaborării nu va aduce
prejudicii controlului fiecăreia dintre Ńări asupra oricărei activităŃi de pe
teritoriul ei.
Tot în 1947, la 6 octombrie, s-a semnat un acord între SUA şi Iran
prin care misiunea militară americană (aflată în Iran din timpul
războiului) dobândea un rol important în activitatea Ministerului de
Război şi a Statului Major General al armatei iraniene. Potrivit acordului,
misiunii îi reveneau obligaŃii de ajutor acordat Ministerului iranian al
Apărării şi unor servicii ale Statului Major iranian în legătură cu
planurile, problemele organizatorice, principiile de administrare şi
metodele de instruire. Membrii misiunii nu luau asupra lor nici comanda
şi nici răspunderea pentru activitatea de stat major în armata iraniană. Ei
aveau totuşi dreptul să efectueze inspecŃii oficiale şi controale dacă erau
considerate necesare şi cu acordul Ministerului Apărării al Iranului.
Controalele se desfăşurau sub conducerea şefului misiunii.
80
La 1 septembrie 1951 s-a semnat, la San Francisco, Pactul de
securitate al Pacificului/ANZUS între Australia, Noua Zeelandă şi Statele
Unite ale Americii. Pactul avea menirea de a garanta Australiei şi Noii
Zeelande protecŃie împotriva unei duble ameninŃări: pe de o parte,
împotriva unei eventuale resurecŃii a imperialismului japonez, cu sprijinul
SUA, şi pe de altă parte, răspândirea comunismului în Asia ca urmare a
victoriei lui Mao Zedong (Mao Tse-tung) în China şi a războiului din
Coreea. Această alianŃă militară a fost o consecinŃă a slăbiciunii Marii
Britanii, care, încă din timpul războiului, demonstrase că nu mai putea
garanta apărarea fostului său imperiu. AlianŃa a luat sfârşit efectiv în
1984, când Noua Zeelandă a refuzat să accepte intrarea în porturile sale a
unor nave nucleare americane sau ale altor state.
Între 4 şi 7 septembrie 1951 s-a desfăşurat la San Francisco o
conferinŃă, convocată de SUA, în vederea semnării Tratatului de pace cu
Japonia, la care au participat 52 de state. India, Birmania şi Iugoslavia au
refuzat să participe. Proiectul Tratatului de pace, definitivat la 13 august
1951, nu prevedea nicio clauză privind revenirea Taiwanului la China şi
nu menŃiona nimic despre anexarea, de către Uniunea Sovietică, a
Insulelor Kurile şi a Sudului Insulei Sahalin. China comunistă nu fusese
invitată, nefiind recunoscută de SUA ca stat. În schimb, SUA au
recunoscut regimul lui Cian Kai Şi (Jiang Jieshi), instalat în Insula
Taiwan. Pe 15 august 1951, Ciu En-lai, ministrul chinez al Afacerilor
Externe, a făcut o declaraŃie în care a emis opinia că proiectul de tratat
viola acordurile internaŃionale, făcând din Japonia o adevărată colonie
americană şi suprimând despăgubirile de război.
Tratatul de pace cu Japonia a fost semnat la 8 septembrie 1951 la
San Francisco. Tratatul prevedea că Japonia recunoştea independenŃa
Coreii şi renunŃa la toate drepturile şi pretenŃiile asupra acesteia,
incluzând insulele: Quelpart, portul Hamilton şi Dagelet. În probleme
81
teritoriale, Tratatul mai prevedea că Japonia renunŃă: la toate drepturile şi
pretenŃiile asupra Formozei şi insulelor Pescadores; a insulelor Kurile şi
asupra acelei părŃi a Sahalinului şi a insulelor învecinate cu el a căror
suveranitate Japonia a dobândit-o prin Tratatul de la Portsmouth. De
asemenea Japonia renunŃă la toate drepturile şi pretenŃiile legate de
sistemul mandatelor Ligii NaŃiunilor şi adoptă hotărârea Consiliului de
Securitate al ONU din 2 septembrie 1947 potrivit căreia sistemul tutelei
se extinde asupra insulelor din Oceanul Pacific care s-au aflat ulterior sub
mandatul Japoniei; precum şi la orice pretenŃii, drepturi sau interese faŃă
de oricare parte a regiunii Antarctice independent dacă ele derivă din
activitatea cetăŃenilor japonezi sau au fost primite în alt mod etc. În Tratat
se prevedea că trupele de ocupaŃie ale Puterilor Aliate vor fi retrase din
Japonia în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a Tratatului
şi în orice caz nu mai târziu de 90 de zile de la această dată. Totodată,
Tratatul prevedea că „nimic nu trebuie însă să împiedice amplasarea sau
păstrarea forŃelor armate străine pe teritoriul japonez în conformitate sau
ca urmare a vreunor acorduri bilaterale sau multilaterale care au fost
încheiate între una sau câteva Puteri Aliate, pe de o parte şi Japonia – pe
de alta…” (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 38-39).
Din cele 52 de naŃiuni prezente la ConferinŃa de la San Francisco,
au refuzat să semneze tratatul Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia,
India şi Birmania. În general statele comuniste au considerat că Tratatul
de pace cu Japonia era nul. În acelaşi timp cu Tratatul de pace s-a semnat
Tratatul de securitate dintre Statele Unite ale Americii şi Japonia. Acest
Tratat prevedea dreptul SUA de a plasa în Japonia şi în apropierea ei forŃe
terestre, aeriene şi maritime, „în scopul înlesnirii cauzei menŃinerii păcii
şi securităŃii internaŃionale în Extremul Orient şi asigurării securităŃii
Japoniei de un atac armat din afară, incluzând ajutor acordat la
rugămintea specială a guvernului japonez, pentru reprimarea răscoalelor
82
şi dezordinilor interne puternice, provocate pe cale instigării şi a
amestecului din partea Puterii sau Puterilor care nu sunt participante la
prezentul Tratat”. (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 39-40).
După înfrângerea lui Cian Kai Şi în războiul civil din China, în
1949, regimul naŃionalist chinez, instalat în Taiwan, a reuşit să câştige
sprijinul moral şi politic al multor politicieni americani, în special ai
membrilor Partidului Republican din Congresului SUA, şi al fruntaşilor
unor cercuri de afaceri. Sprijinitorii americani ai lui Cian Kai Şi, mai ales
după ce China a intervenit în Războiul din Coreea, susŃineau că nu trebuie
să li se permită „chinezilor roşii” să facă parte din OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite. Guvernului lui Cian Kai Şi a deŃinut locul Chinei la NaŃiunile
Unite până în 1972, când preşedintele Richard Nixon, orientând politica
SUA spre Republica Populară Chineză, nu a mai obiectat contra instalării
la ONU a reprezentantului guvernului de la Beijing.
La 8 septembrie 1954, s-a constituit, la Manila, OrganizaŃia
Tratatului de Sud-Est – South-East Asia Treaty Organization/SEATO.
Această alianŃă, alcătuită din Australia, Noua Zeelandă, SUA, Thailanda,
Filipine, FranŃa, Pakistan şi Marea Britanie, avea drept scop apărarea faŃă
de o eventuală agresiune sovietică în Asia. Statele semnatare au refuzat
însă să intervină în mod colectiv în războaiele din Vietnam, Laos şi
Cambodgia. SEATO s-a desfiinŃat în 1975.
Toate aceste pacte au creat impresia că Statele Unite ale Americii
pot controla, prin intermediul lor, o mare parte din lume. De fapt, spre
deosebire de NATO, alianŃă dorită de Ńările membre, care aveau un nivel
de dezvoltare comparabil, celelalte pacte au fost construcŃii de
circumstanŃă, în regimuri instabile şi nicidecum democratice, care
aşteptau mult de la Statele Unite ale Americii, dar nu le împărtăşeau
convingerile şi nici nu credeau, cu adevărat, în necesitatea stăvilirii
comunismului. De altfel, cu unele excepŃii nesemnificative, aceste
83
pacte/alianŃe s-au manifestat prea puŃin şi nu au împiedicat nici înlocuirea
monarhiilor prin dictaturi, nici libertatea fiecărei Ńări de a promova
propria politică. Iar atunci când au apărut dificultăŃi, aceste înŃelegeri
fragile au fost foarte grav afectate. (Jacques Portes, Istoria SUA după
1945, Editura Corint, Bucureşti, 2003, pp. 44-45).
Războiul din Coreea (1950-1953). În timpul celui de-al doilea
război mondial, Peninsula Coreea se afla sub ocupaŃie japoneză, care dura
din 1905. La ConferinŃa de la Cairo (22-26 noiembrie 1943), preşedintele
Roosevelt, primul ministru Churchill şi generalul chinez Cian Kai Şi au
adoptat o declaraŃie, publicată la 1 decembrie 1943, în care se arăta că
SUA, Marea Britanie şi China „sunt ferm hotărâte să acorde Coreei, la
momentul oportun, libertatea şi independenŃa”. (RIAD, op.cit., vol. II, pp.
151-152). La întâlnirea la nivel înalt de la Teheran, Roosevelt a enunŃat
ideea instituirii unui regim provizoriu de tutelă (trusteeship) pentru
Coreea, iar Stalin a concretizat această idee în sensul administrării în
comun a Peninsulei pe o perioadă limitată de timp de către Statele Unite
ale Americii, Marea Britanie, China şi Uniunea Sovietică. La ConferinŃa
de la Yalta, din februarie 1945 s-a revenit asupra problemei statutului
internaŃional postbelic al Coreei, convenindu-se să se instituie pentru
această Ńară tutela cvadripartită temporară până la crearea unui stat
coreean liber şi independent. Fără să-şi propună un plan clar pentru o
acŃiune concretă în Peninsulă, SUA, la sfârşitul războiului din Pacific, au
răspuns introducerii de trupe sovietice în Coreea de Nord prin trimiterea
în pripă, la faŃa locului, a generalului John R. Hodge cu unităŃi americane
din Okinawa. Căutând în grabă o linie de demarcaŃie între forŃele militare
ale Uniunii Sovietice şi cele ale Statelor Unite ale Americii, ambele puteri
au acceptat paralela 38. Teritoriul situat la Nord de această paralelă a
trecut sub controlul sovieticilor, iar jumătatea de Sud, sub conducerea
americanilor.
84
La ConferinŃa Ministrilor de Externe ai SUA, Marii Britanii şi
Uniunii Sovietice, de la Moscova, din decembrie 1945, s-a semnat un
acord în care se preciza structura administraŃiei comune şi perspectiva
creării unui stat coreean independent. În scopul punerii în practică a
acestor obiective, s-a constituit o comisie mixtă sovieto-americană cu
sediul la Seul. Lucrările acestei comisii s-au desfăşurat cu intermitenŃă,
fără să se poată ajunge la o înŃelegere, din cauza tensiunilor survenite în
relaŃiile dintre cele două superputeri după lansarea Doctrinei Truman. Pe
fondul acestor tensiuni, administraŃiile sovietică şi americană au devenit
ostile, fiecare încercând să instaureze în Coreea un sistem de guvernare
după modelul propriu. La 14 noiembrie 1947, din iniŃiativa SUA,
Adunarea Generală a ONU a adoptat o RezoluŃie prin care recomanda
organizarea de alegeri în cele două zone de ocupaŃie pentru constituirea
unui parlament unic, care să formeze un guvern provizoriu al întregii
Corei. Totodată, s-a recomandat crearea unei comisii speciale pentru
supravegherea desfăşurării alegerilor, dar această comisie nu şi-a putut
îndeplini mandatul. Alegerile s-au desfăşurat separat, în mai 1948 în Sud
şi în august, acelaşi an, în Nord. Au fost alese două parlamente care
pretindeau, fiecare în parte, că reprezintă întreaga Ńară. Parlamentul de la
Phenian a ales un guvern având în frunte pe Kim Ir Sen – un vechi lider
comunist, care luptase în gherila japoneză şi participase ca ofiŃer în
Armata Roşie la bătălia Stalingradului. Parlamentul de la Seul l-a
desemnat ca şef al executivului pe Li Sân Man (Syngman Rhee).
În jumătatea de Sud a Peninsulei s-a proclamat, la 15 august 1948,
Republica Coreea. Politica acesteia a fost prefigurată de nevoia constantă
de apărare împotriva regimului condus de Kim Ir Sen. La 9 septembrie
1948, în jumătatea de Nord a Coreii, s-a proclamat un stat totalitar
comunist cu denumirea de Republica Populară Democrată Coreeană. Cu
ajutorul Armatei Roşii sovietice de ocupaŃie s-au înfăptuit reforme
85
economice şi sociale, inclusiv naŃionalizarea proprietăŃilor japoneze,
exproprierea unor întinse domenii funciare şi reforma agrară. Toate
acestea au asigurat regimului comunist de la Phenian un important sprijin
popular, în special în rândul Ńăranilor şi al muncitorilor.
La 12 octombrie 1948, Uniunea Sovietică a recunoscut Republica
Populară Democrată Coreeană, iar la 1 ianuarie 1949 Statele Unite ale
Americii făceau acelaşi lucru în ceea ce priveşte Republica Coreea. Tot la
1 ianuarie 1949 se încheia retragerea trupelor sovietice din Coreea de
Nord, fiind urmată, în iunie, acelaşi an, de evacuarea trupelor americane
din Coreea de Sud. În acest fel, cele două state coreene se aflau faŃă în
faŃă, despărŃite de o linie trasată mai mult conjunctural şi cu certitudine
socotită provizorie. Coreenii trăiau acum în două state cu regimuri
politice opuse: în Nord, regimul condus de partidul comunist, iar în Sud
un regim controlat de forŃe naŃionaliste anticomuniste. În aceste condiŃii,
problema unificării Coreii era abordată în termeni ideologici, ceea ce
genera, de ambele părŃi, realizarea acestui deziderat prin mijloace
militare. Coreea de Nord dispunea de forŃe militare şi paramilitare
instruite şi înarmate de către sovietici, iar Coreea de Sud de armament
american, de instruirea şi asistenŃa consilierilor americani.
La 19 iunie 1950, Phenianul adresa Seulului propuneri privind
reunificarea paşnică a Coreii. Era doar o manevră diplomatică; peste
câteva zile, la 25 iunie, trupele nord-coreene treceau linia de demarcaŃie.
Începea astfel Războiul din Coreea, primul conflict militar direct din
timpul Războiului Rece. Era un eveniment local, dar cu urmări globale şi
îndelungate în sistemul relaŃiilor internaŃionale.
Unii istorici occidentali sugerează că liderul Coreii de Nord a
lansat atacul de la 25 iunie 1950 din cauza raidurilor efectuate de sud-
coreeni la Nord de paralela 38, în cursul săptămânilor precedente. AlŃii,
mai numeroşi, argumentează că prin declanşarea războiului asupra Coreii
86
de Sud, Kim Ir Sen răspundea la ajutorul crescând dat de SUA guvernului
lui Li Sân Man: în februarie 1950, Congresul american autorizase
repartizarea a 60 milioane de dolari ca ajutor economic, în martie a
acordat 10 milioane de dolari ca asistenŃă militară, iar pe 5 iunie a aprobat
încă 100 milioane de dolari ca ajutor economic. Documente recente din
arhivele sovietice arată cum, de la începutul anului 1950, Kim Ir Sen i-a
adresat numeroase telegrame lui Stalin – vreo 50 în total – cerând sprijin
pentru un plan de unificare a Coreii pe cale militară. El a prezentat un
plan în trei etape: în prima urma să îşi concentreze forŃele la Nord de
paralela 38, gata de atac; apoi va cere „reunificarea paşnică” a Ńării; când
guvernul coreean va răspunde prin respingerea previzibilă a apelului,
trupele nord-coreene se vor lansa într-un atac surpriză împotriva Coreii de
Sud. În cursul unor întâlniri de la Moscova din martie-aprilie 1950, Kim a
primit dezlegare de la Stalin să-şi pună în aplicare planul. OfiŃerii
sovietici au ajutat la întocmirea ordinelor de operaŃii, iar Stalin a dispus să
se dea prioritate tuturor cererilor de arme şi de echipament formulate de
nord-coreeni. Kim s-a adresat apoi lui Mao Zedong de la care a obŃinut un
sprijin chinez asemănător. Este aproape sigur că Stalin şi-a dat aprobarea
pentru Războiul din Coreea pe baza presupunerii că SUA nu vor interveni
în acest război; a procedat aşa şi pentru a fi cu un pas înaintea lui Mao.
Statele Unite ale Americii au sprijinit iniŃial pe sud-coreeni cu
unităŃi navale şi aeriene, apoi s-au angajat total în război, botezat de
Truman „acŃiune poliŃienească”. Implicarea SUA în Războiul din Coreea
nu pornea atât din considerente de strategie politico-militară, ci, înainte
de toate, dintr-o motivaŃie morală: dacă o agresiune a unui stat comunist
rămânea nepedepsită, se crea un precedent periculos. Desigur, şi motivele
de ordin strategic au fost importante.
„Decizia lui Truman de a opune rezistenŃă în Coreea avea o bază
solidă şi în principiile tradiŃionale vizând interesul naŃional. Comunismul
87
expansionist îşi sporise provocările cu fiecare an care urmase războiului.
Reuşise să pună un picior în Europa de Est în 1945 ca urmare a ocupaŃiei
exercitate de Armata Roşie. ObŃinuse supremaŃia în Cehoslovacia printr-o
lovitură de stat internă în 1948. Preluase puterea în China prin război
civil, în 1949. Dacă armatele comuniste puteau acum mărşălui peste
liniile de frontieră recunoscute pe plan internaŃional, lumea putea reveni
la condiŃiile perioadei de dinainte de război. GeneraŃia care supravieŃuise
Münchenului era menită să reacŃioneze. O invazie încununată de succes
în Coreea ar fi avut un impact dezastruos asupra Japoniei, aflată imediat
dincolo de îngusta Mare a Japoniei. Japonia considerase întotdeauna
Coreea drept punctul-cheie strategic al Asiei de Nord-Est. Puterea
comunistă necontestată ar fi introdus spectrul unui iminent monolit
comunist asiatic şi ar fi schimbat orientarea prooccidentală a Japoniei.”
(Henry Kissinger, op.cit., p. 417).
La Războiul din Coreea, alături de Statele Unite ale Americii au
participat: Australia, Belgia, Marea Britanie, Canada, FranŃa, Grecia,
Olanda, Noua Zeelandă, Filipine şi Turcia. Toate aceste Ńări au trimis
contingente sub steagul NaŃiunilor Unite. Dar grosul a fost asigurat de
SUA – circa 5,7 milioane au fost sub drapel în timpul războiului.
În octombrie 1950, forŃele NaŃiunilor Unite au respins armata nord-
coreeană până la frontiera chineză. Republica Populată Chineză, aflată
încă în euforia victoriei lui Mao Zedong, se consideră agresată de către
statele Unite ale Americii, şi trimite unităŃi (de voluntari) care resping
forŃele armate occidentale. are loc atunci, în tabăra americană, o
desfăşurare capitală de forŃe: generalul Douglas MacArthur, comandantul
forŃelor SUA din Extremul Orient, vrea să extindă războiul în China,
intenŃionând să recurgă chiar la bomba atomică, în timp ce preşedintele
Truman a decis să limiteze conflictul la spaŃiul coreean. La 11 aprilie
1951 lui MacArthur i s-a luat comanda de către Truman. În iulie, după 13
88
luni de evoluŃii militare cu înaintări şi retrageri pe parcursul căreia forŃele
ONU se stabiliseră în perimetrul de la Pusan din Coreea de Sud-Est, îşi
făcuseră drum prin luptă, înapoi peste paralela 38 şi în zona nordică a
Coreii de Nord, pentru a fi împinse din nou spre Sud de către forŃele
chineze. Cele două părŃi au început convorbirile de armistiŃiu, care s-au
tărăgănat doi ani de zile. După moartea lui Stalin (5 martie 1953),
lucrurile au evoluat rapid. La 27 iulie 1953 s-a încheiat armistiŃiul de la
Panmunjon, care punea capăt Războiului din Coreea, dar un armistiŃiu
care n-a fost înlocuit de un tratat de pace nici până la începutul secolului
XXI.
Încheierea armistiŃiului de la Panmunjon nu a scos Peninsula
coreeană din atenŃia relaŃiilor politico-diplomatice internaŃionale.
Schimbul de prizonieri, efectuat în lunile august-septembrie 1953,
însemna realizarea celui mai controversat subiect între părŃi, care
întârziase vreme îndelungată finalizarea negocierilor. Convocarea
ConferinŃei politice privind Coreea, prevăzută în acordul de armistiŃiu, a
suscitat demersuri diplomatice repetate. Vor înainta, rând pe rând,
propuneri Republica Populară Chineză, sprijinită de Coreea de Nord, şi
Statele Unite ale Americii. Spre a stabili locul, data şi participanŃii la
conferinŃă, între 26 octombrie şi 12 decembrie 1953, s-au întâlnit la
Panmunjon reprezentanŃii americani, cei chinezi şi coreeni, fără rezultate
concrete, însă.
Între timp, la 1 octombrie 1953 Statele Unite ale Americii şi
Republica Coreea semnau un Tratat de securitate mutuală pe termen
nelimitat. Potrivit tratatului, în cazul unui atac armat în Pacific sau în altă
parte a teritoriilor aflate sub administraŃia uneia dintre părŃi, acestea se
angajau să acŃioneze împreună. De asemenea, guvernul de la Seul şi-a dat
asentimentul pentru instalarea de baze americane în Coreea de Sud.
89
Potrivit armistiŃiului, s-a stabilit o nouă linie de demarcaŃie care a
însemnat anumite câştiguri teritoriale pentru Coreea de Sud, deşi Coreea
de Nord a obŃinut şi ea terenuri fertile în Vestul Ńării. Linia de demarcaŃie
a fost inclusă într-o zonă demilitarizată de 2 km de fiecare parte,
supravegheată de ONU. Pierderile de război au însumat circa 35.000 de
soldaŃi din trupele ONU (dintre care 33.000 erau din SUA) şi circa
900.000 de morŃi şi răniŃi din rândul trupelor chineze. Circa 600.000 de
sud-coreeni, militari şi civili, au murit, dintre care peste 100.000 au fost
măcelăriŃi în timpul ocupării oraşului Seul. Au murit peste 700.000 de
nord-coreeni, iar peste 1 milion şi jumătate au fugit în Coreea de Sud.
Între 26 aprilie şi 21 iulie 1954, s-au desfăşurat lucrările
ConferinŃei de la Geneva, la care au luat parte 19 state, având pe agendă,
alături de problemele păcii în Indochina, restabilirea prin mijloaace
paşnice a unui Corei independente şi unite. ConferinŃa s-a soldat cu un
eşec total. O primă reacŃie la acest eşec venea de la Seul: într-un discurs
Ńinut în faŃa Congresului Statelor Unite ale Americii, la începutul lunii
august 1954, preşedintele Coreii de Sud, Li Sân Man, se pronunŃa pentru
încetarea armistiŃiului şi atacarea Coreii de Nord şi a Republicii Populare
Chineze de către forŃele Republicii Coreeea şi ale Republicii China
(Taiwan), cu sprijinul aerian şi naval al SUA. Discursul n-a avut niciun
ecou. Au urmat acŃiuni diplomatice de rutină.
La 15 august 1955, Kim Ir Sen propunea organizarea unei
conferinŃe între Nordul şi Sudul Coreii, care să aibă loc simultan cu o
conferinŃă internaŃională cu participarea tuturor statelor interesate, ambele
forumuri urmând să examineze problema unificării paşnice a Coreii. A
doua zi, guvernul de la Seul declara că orice tratative privind Coreea ar
putea avea loc doar după retragerea tuturor trupelor chineze din Coreea de
Nord şi demobilizarea armatei nord-coreene. Prima cerinŃă pusă de
Coreea de Sud avea să fie îndeplinită la 26 octombrie 1955 când ultimii
90
militari chinezi părăseau teritoriul coreean. Republica Populară Chineză
avea să rămână în continuare un sprijinitor puternic al regimului de la
Phenian.
Primele proiecte postbelice de integrare europeană. Refacerea
economiei s-a impus ca un obiectiv prioritar în faŃa tuturor statelor
europene afectate de distrugerile războiului, atât în Estul cât şi Vestul
continentului. Realizarea acestui obiectiv major va fi strâns legată de
relaŃiile economice internaŃionale, care vor îmbrăca forme diferite de
cooperare de o parte şi de alta a Cortinei de Fier, fiind profund marcate de
Războiul Rece.
În Europa Occidentală primul proiect important de cooperare
economică s-a realizat în scopul administrării ajutorului oferit prin Planul
Marshall, constituindu-se, la 16 aprilie 1948, OrganizaŃia Europeană de
Cooperare Economică/OECE. Prin intermediul acestei organizaŃii s-a
creat un sistem de plăŃi între statele beneficiare ale asistenŃei economice
americane, sistem care a devenit ulterior o Uniune Europeană de PlăŃi. Pe
19 iulie 1948 s-a publicat Memorandumul Bidault, care propunea
convocarea unui parlament vest-european, având mandat să instituie o
uniune vamală şi economică. Ideea unei asemenea uniuni era enunŃată şi
la Bonn de către cancelarul Konrad Adenauer.
FranŃa a impulsionat preocupările privind integrarea economică
occidentală şi din necesitatea de a se preveni orice reînviere a pericolului
german şi de a depăşi controversata problemă a Saar-ului, un adevărat
măr al discordiei franco-germane. De această dată iniŃativa Parisului va
revoluŃiona gândirea politico-diplomatică privind raporturile economice
dintre state. În termeni generali, necesitatea unei acŃiuni în acest domeniu
era reliefată de Robert Schuman, ministru de Externe al FranŃei. Originar
din Luxembourg, Schuman îşi petrecuse primii ani de viaŃă în Lorena, pe
când aceasta făcea parte din Imperiul german. Acest fapt i-a dăruit lui
91
Schuman franceza şi germana ca limbi materne şi i-a furnizat temelia
sufletească a devoŃiunii pentru cultivarea unei autentice prietenii şi
cooperări între FranŃa şi Germania. La propunerea sa, sarcina elaborării
unui proiect cu acest scop a fost atribuită economistului Jean Monnet,
„unul dintre cei mai influenŃi europeni în lumea occidentală”. El fusese
funcŃionar public în Ministerul ComerŃului în anii 1915-1919, consilier pe
probleme economice la ConferinŃa de pace de la Paris din 1919-1920 şi
secretar general adjunct la Liga NaŃiunilor în anii 1919-1923. În timpul
celui de-al doilea război mondial a lucrat în cadrul Consiliului britanic
pentru aprovizionare de la Washington. În 1943 i s-a alăturat generalului
Charles de Gaulle la Alger şi a fost cofondator al Comitetului Francez de
Eliberare NaŃională. A răspuns de elaborarea planului de refacere
economică a FranŃei eliberate.
În fruntea unei echipe restrânse numeric, Jean Monnet a pregătit un
proiect pe care îl va păstra secret până când îl va prezenta lui Schuman.
Şeful diplomaŃiei franceze şi-l va însuşi, punându-l la baza a ceea ce va
deveni Planul Schuman. Acest plan a fost definitivat de guvernul francez
la 6 mai 1950 şi trimis pe canale diplomatice cancelarului german, care l-
a salutat cu entuziasm.
La 9 mai Schuman făcea public acest proiect în Salonul
Orologiului de la Quai d’Orsay subliniind: „Nu mai este vreme pentru
vorbe goale, ci pentru un act îndrăzneŃ şi constructiv. FranŃa îl întreprinde
acum şi consecinŃele acŃiunii sale pot fi imense. Noi sperăm că ele vor fi
astfel. Ea [FranŃa] acŃionează în mod esenŃial pentru pace. Pentru ca pacea
să aibă o şansă, trebuie mai întâi să existe o Europă. Acum, la cinci ani
după capitularea necondiŃionată a Germaniei, FranŃa întreprinde primul
pas decisiv către construcŃia Europei şi asociază Germania în această
aventură. Întreprindem ceva care trebuie să schimbe complet lucrurile în
Europa şi care va permite alte acŃiuni unite, până acum imposibile. Din
92
ceea ce începem astăzi va rezulta Europa, o Europă solidă şi unită, o
Europă în care nivelul de viaŃă va creşte datorită grupării producŃiei şi
expansiunii pieŃelor, ceea ce va duce la scăderea preŃurilor.” (Robert
Schuman, Pentru Europa, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2003, p.
22). Acestea erau într-adevăr cuvinte vizionare. Ele porneau de la ceea ce
constituia esenŃa Planului Schuman exprimată astfel: Guvernul francez
„propune ca producŃia franco-germană de cărbune şi oŃel în întregul ei să
fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaŃii
deschise şi participării altor Ńări din Europa”. Principiile acestui plan,
enunŃate în DeclaraŃia Schuman din 9 mai 1950, erau următoarele: a)
Europa nu va fi construită deodată, ori potrivit unui singur plan. Ea va
rezulta din realizări practice, care vor crea o solidaritate reală; b) Vechea
rivalitate dintre FranŃa şi Germania trebuie eliminată; orice acŃiune
întreprinsă trebuie să privească în primul rând cele două Ńări, dar ea
trebuie să fie deschisă oricărei Ńări din Europa care-i împărtăŃeşte
scopurile; c) AcŃiunea trebuie să înceapă imediat, într-un domeniu limitat
dar decisiv, anume producŃia de cărbune şi oŃel; d) Fuzionarea intereselor
în acest domeniu va ajuta la ridicarea nivelului de trai, la stabilirea unei
ComunităŃi Europene; e) Înalta Autoritate ea însăşi va fi compusă din
persoane independente şi va avea o reprezentare egală. (Pascal Fontaine,
A new idea for Europe. The Schuman Declaration, 1950, European
Commission Luxembourg, 2000, p. 15).
Jean Monnet, arhitectul Planului Schuman, exprima în felul
următor esenŃa schimbării fundamentale pe care o aducea acest plan:
„Propunerile lui Schuman erau revoluŃionare sau nu însemnau nimic –
arăta Monnet. Primul principiu indispensabil al acestor propuneri este
renunŃarea la suveranitate într-un domeniu îngust dar hotărâtor. Un plan
care nu se bazează pe acest principiu nu poate fi o contribuŃie folositoare
la soluŃionarea problemelor majore care ne subminează existenŃa.
93
Cooperarea între naŃiuni, deşi este esenŃială, nu poate ea singură să
răspundă problemei noastre. Ceea ce trebuie să urmărim este o fuziune a
intereselor popoarelor europene şi nu doar un alt efort de a menŃine
echilibrul acestor interese.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 17).
FranŃa, după ce a obŃinut acordul iniŃial al părŃilor, a convocat o
conferinŃă interguvernamentală la Paris; aceasta fiind cea dintâi din şirul
de astfel de conferinŃe care vor jalona mersul integrării europene până la
fazele sale superioare din zilele noastre. La conferinŃă au participat:
FranŃa, Republica Federală Germania, Italia, Olanda, Belgia şi
Luxemburg. Jean Monnet, căruia i-a revenit onoarea de a prezida
conferinŃa, declara: „Ne aflăm aici spre a realiza un obiectiv comun – nu
pentru a negocia în avantajul nostru naŃional, ci pentru a urmări avantajul
tuturor. Numai dacă vom elimina din dezbaterile noastre orice sentimente
particulare vom găsi soluŃii. În măsura în care noi, cei întruniŃi aici, putem
să schimbăm metodele noastre de până acum, şi atitudinea europenilor se
va schimba.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 15).
Cele şase state vest-europene au pregătit, prin negocieri laborioase,
dominate de spirit consensual, Tratatul constitutiv al ComunităŃii
Europene a Cărbunelui şi OŃelului/CECO. Potrivit Tratatului,
principalele structuri ale CECO erau: Consiliul Miniştrilor, Adunarea
Parlamentară, Curtea de JustiŃie. Erau stabilite, de asemenea, regulile
constituirii şi funcŃionării acestora. La mai puŃin de un an de la lansarea
Planului Schuman, la 18 aprilie 1951, era semnat Tratatul de la Paris
care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului. Tratatul
era valabil pe 50 de ani. Fiind ratificat de toate cele şase state fondatoare,
Tratatul va intra în vigoare la 10 august 1952. Înalta Autoritate a CECO,
în fruntea căreia se afla Jean Monnet, îşi va prelua atribuŃiile în
Luxembourg.
94
Procesul integrării vest-europene va continua fără întrerupere în
pofida avatarurilor pe care le va cunoaşte Europa Occidentală şi întregul
continent. ReuniŃi la Messina (Italia), în iunie 1955, miniştrii de Externe
ai statelor CECO au hotărât crearea unei pieŃe comune, a unui fond
comun de investiŃii, utilizarea în comun a energiei atomice, construirea
unor căi de comunicaŃie mai bune între statele membre. Hotărârile
adoptate la Messina au pregătit, în fapt, următorii paşi în integrarea
economică vest-europeană, care au dus la tratatele semnate la Roma la 25
martie 1957, statuându-se astfel Comunitatea Economică
Europeană/CEE/PiaŃa Comună şi Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice/EURATOM.
Astfel, în plin Război Rece, Europa Occidentală parcurgea prima
etapă a unificării sale. În pofida constrângerilor impuse de confruntarea
Est-Vest, integrarea europeană îşi va urma vocaŃia constructivă
contribuind în mod hotărâtor la realizarea reconcilierii istorice franco-
germane, realitate pe care nimeni n-o credea posibilă cu doar un deceniu
în urmă. OECE este prima casă comună a Ńărilor vest-europene care a
stimulat reconstrucŃia Europei Occidentale, îndeplinindu-şi astfel
misiunea pe care şi-a asumat-o. La 13 ianuarie 1960 ea este înlocuită de
OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică/OCDE. În timp
ce OECE era europeană, OCDE este occidentală, cuprinzând, pe lângă
fostele state membre ale OECE, Statele Unite ale Americii, Canada,
Japonia, Australia şi Noua Zeelandă. Noua organizaŃie are trei misiuni
majore: să contribuie la pregătirea politicilor economice ale marilor
democraŃii industriale (reuniuni ministeriale anuale); să urmărească
evoluŃia acestor economii (publicarea rapoartelor, uneori foarte critice);
să organizeze schimburi de informaŃii în materie de ajutor pentru
dezvoltare. (Philippe Moreau Defarges, OrganizaŃii internaŃionale
contemporane, Institutul European, Iaşi, 1998, pp. 75-76).
95
Replica statelor est-europene, rămase în spatele Cortinei de Fier
sub dominaŃie sovietică, la debutul procesului de integrare vest-
europeană, a fost mai mult lipsită de consistenŃă şi s-a numit Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc/CAER. Această organizaŃie s-a dorit să fie o
alternativă la OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică.
Constituirea CAER a coincis cu retragerea Uniunii Sovietice şi altor state
aflate sub influenŃa ei din Comitetul Economic pentru Europa – organism
al ONU, creat din iniŃiativa statelor vest-europene în 1945, la activitatea
căruia unele Ńări est-europene participau în mod activ, ceea ce a creat
reale probleme la Moscova. La 7 ianuarie 1949, guvernul Uniunii
Sovietice a trimis guvernelor est-europene un proiect intitulat Despre o
mai strânsă colaborare economică între URSS şi Ńările de democraŃie
populară. În acest document era invocată, în favoarea creării noului
organism, „lipsa unor legături permanente de coordonare a politicii
economice a Ńărilor de democraŃie populară şi URSS în legăturile
comerciale cu alte state”. Se făcea precizarea că această „necoordonare”
nu servea decât SUA, care, fără îndoială, prin intermediul Planului
Marshall, „influenŃează politica economică a Ńărilor din Europa
Occidentală, folosind-o împotriva intereselor URSS”. Necesitatea creării
CAER era evidentă şi datorită unui „paralelism” care se prefigura deja în
dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei şi, în special, ale industriei
Ńărilor est-europene. Înlăturarea necoordonării – se arăta în proiect – „va
ajuta la construirea cu succes a socialismului în Ńările de democraŃie
populară”. (Liviu łăranu, România în Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc (1949-1965), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 22).
Obiectivele preconizatei organizaŃii, denumită în proiect Consiliul
de Coordonare Permanent, se rezumau la „prelucrarea planurilor de
relaŃii economice”, în sensul unei coordonări a planurilor de import-
export. În final, erau menŃionate Ńările invitate la Moscova, care urmau să
96
fie alături de Uniunea Sovietică: Polonia, România, Cehoslovacia,
Ungaria şi Bulgaria. Se poate observa faptul că noua organizaŃie nu
includea Iugoslavia, ale cărei raporturi de subordonare faŃă de Moscova
erau încă neclare. Guvernul de la Belgrad a protestat împotriva faptului că
nu a fost invitată la reuniunea de la Moscova, ceea ce însemna o
discriminare în raport cu Iugoslavia şi în contradicŃie cu tratatele
economice în vigoare şi alte acorduri încheiate cu Ńările sus menŃionate.
La 8 ianuarie 1949 a început la Moscova reuniunea şefilor de
partide comuniste ale celor şase state care au afirmat „dorinŃa de
colaborare” dintre Ńările lor evidenŃiată şi prin încheierea anterioară a
unor acorduri bilaterale. ExistenŃa acestor acorduri, fără implicarea
Uniunii Sovietice – se arăta în cadrul discuŃiilor –, nu corespundea însă
obiectivelor pe care şi le propuneau iniŃiatorii acestor acorduri. La
întrunire au fost criticate anumite stări de lucruri, de pildă cea din
Cehoslovacia, al cărei export mergea, în proporŃie de două treimi, spre
Apus. În acest sens, s-a arătat că Cehoslovacia putea să-şi majoreze
exportul în „Ńările surori”, al căror necesar de maşini unelte era foarte
ridicat. ConferinŃa a fost condusă de sovieticii Veaceslav Molotov,
Anastas Mikoian şi Gheorghi Malenkov. Fiecare Ńară a avut la întrunire
câte doi reprezentanŃi. Din partea României au participat Gheorghe
Gheorghiu-Dej şi Miron Constantinescu. Ultimul document al conferinŃei
a fost modificat personal de către Stalin în sensul că noul Consiliu este o
organizaŃie deschisă, cu posibilitatea primirii altor membrii care s-ar
declara de acord cu obiectivele fixate de fondatori. În final s-a stabilit ca
fiecare Ńără fondatoare să aibă în Consiliu câte doi reprezentanŃi, iar la cel
puŃin trei luni să se organizeze o întrunire, de fiecare dată în altă capitală.
Peste două săptămâni s-a constituit la Moscova un Birou
Permanent al CAER, a cărui primă atribuŃie a fost elaborarea unui
comunicat de presă. Acest comunicat, publicat la 22 ianuarie 1949,
97
preciza: „În luna ianuarie a acestui an, la ConferinŃa economică Ńinută la
Moscova au participat delegaŃi din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România,
URSS şi Cehoslovacia. ConferinŃa a înregistrat succese importante în
dezvoltarea relaŃiilor economice dintre Ńările menŃionate şi, mai presus de
acestea, o mare creştere a randamentului în domeniul schimburilor.”
(Liviu łăranu, op.cit., pp. 23-24). În plus, se arăta în comunicat,
ConferinŃa a observat că guvernele SUA, Marii Britanii şi ale altor câteva
state vest-europene au boicotat relaŃiile comerciale cu Ńările de democraŃie
populară şi URSS „pentru că aceste Ńări nu au considerat potrivit să se
subordoneze singure dictaturii Planului Marshall care urmărea să violeze
suveranitatea şi interesele economiilor lor naŃionale”. În aceste
împrejurări, ConferinŃa a considerat necesară crearea Consiliului de
Ajutor Economic Reciproc în care statele membre să fie egal reprezentate
şi având drept scop „schimb de experienŃă economică, extinderea
ajutorului economic între membrii şi acordarea unei asistenŃe reciproce cu
accent pe materii prime, produse alimentare, maşini, echipamente etc.”
Potrivit hotărârii adoptate de ConferinŃa de la Moscova, „CAER este o
organizaŃie deschisă şi altor Ńări din Europa care aderă la principiile
CAER şi sunt dornice să participe la intensificarea cooperării economice
cu Ńările sus menŃionate. Consiliul se va reuni periodic în capitala
fiecăreia dintre Ńările semnatare, pe rând, sub preşedinŃia reprezentantului
Ńării în a cărei capitală are loc sesiunea.” (Michael Kaser, Comecon,
London, 1965, p. 11).
Colaborarea în cadrul CAER corespundea într-o anumită măsură cu
interesele statelor membre, dar activitatea acestei organizaŃii a fost cu
mult sub aşteptări. De la fondarea sa până în 1959, CAER-ul nu a avut un
statut, declaraŃia de constituire cuprinzând doar câteva prevederi despre
organizare extinse printr-o rezoluŃie, adoptată în 1954, care definea baza
legală a activităŃii sale. Prima reuniune a CAER s-a Ńinut la Moscova,
98
unde şi-a stabilit sediul şi primul secretariat. La început, obiectivele
CAER erau limitate doar la schimburile comerciale şi la asistenŃă tehnică
reciprocă. A doua consfătuire s-a Ńinut la Sofia, unde s-au adoptat câteva
recomandări: crearea unor agenŃii pentru cooperarea tehnică şi ştiinŃifică,
a unor comisii mixte în diferite domenii, realizarea unor acorduri de
schimb pe termen lung între statele membre. Un gest semnificativ al
CAER l-a reprezentat iniŃiativa sovietică din 1950 când, la o şedinŃă
convocată ad-hoc, s-a hotărât, la sugestia lui Molotov, construirea podului
peste Dunăre între România şi Bulgaria, la care să contribuie toate Ńările
lagărului socialist. Podul de la Giurgiu-Ruse, botezat „Podul prieteniei”
reprezintă şi astăzi un prim rezultat concret al activităŃii Consiliului de
Ajutor Economic Reciproc.
În februarie 1949 a fost primită în CAER Albania, iar în septembrie
1950 Republica Democrată Germană. La finalul primului an de existenŃă
al CAER, fiecare stat membru avea un plan de dezvoltare economică pe
termen lung. Toate statele, cu excepŃia Bulgariei, care a pus în aplicare un
plan cincinal abia în 1953, aveau un program Ńintă pentru anul 1955.
Totuşi, fiecare plan avea particularităŃile sale, mai ales în domeniul
schimburilor economice. O caracteristică a acestor schimburi consta în
dezvoltarea resurselor interne în defavoarea celor externe. Uniunea
Sovietică a impus propria concepŃie în materie de schimburi economice,
ceea ce a dus la schimbarea din temelii a politicii economice a Ńărilor din
Est aflate în spatele Cortinei de Fier. Cehoslovacia şi Germania de
Răsărit, cu industria care mai rămăsese după război, au fost nevoite să-şi
orienteze exporturile spre Ńările din Sud-Estul Europei şi spre Uniunea
Sovietică. łări precum Polonia, România, Bulgaria, exportatoare de
materii prime, au fost determinate să-şi limiteze orizontul lor comercial în
cadrul lagărului socialist. Iar pentru procurarea de mijloace de producŃie,
de tehnică înaltă, singurele posibilităŃi erau cele oferite de Cehoslovacia,
99
Germania de Est şi Uniunea Sovietică. Toate aceste Ńări s-au confruntat
însă, la începutul anilor ’50, cu mari dificultăŃi în reconstrucŃia propriei
industrii, iar disponibilităŃile pentru export erau reduse. Concluzia
esenŃială a colaborării din perioada de început a CAER, 1949-1953, era
aceea a lipsei de complementaritate în relaŃiile economice dintre URSS şi
Ńările de democraŃie populară. Practic, înşişi sovieticii au plătit pentru
reorientarea care se produsese în comerŃul exterior al acestor Ńări,
orientare pe care o impuseseră, aceste Ńări exportând cam tot ce se putea
spre Uniunea Sovietică, realizând astfel două deziderate importante:
„comuniunea frăŃească” cu marea putere de la Răsărit, dar şi obŃinerea de
valută forte, în devize sovietice, necesară comerŃului cu celelalte Ńări
socialiste.
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc avea să funcŃioneze ca o
uniune de state care-şi păstrau independenŃa pe plan economic, metoda
principală de activitate a organizaŃiei constând în coordonarea planurilor
naŃionale de dezvoltare economică. Tentativele ulterioare ale Uniunii
Sovietice de a transforma CAER-ul într-o organizaŃie suprastatală prin
impunerea unui plan unic de dezvoltare şi a altor măsuri care presupuneau
tranfer de suveranitate de la statele membre la structurile de conducere
CAER de la Moscova aveau să eşueze mai ales datorită opoziŃiei
României.
Constituirea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Uniunea
Sovietică şi statele europene din sfera sa de influenŃă nu erau pregătite să
răspundă imediat provocărilor occidentale printr-o alianŃă politico-
militară care să se opună NATO. În schimb, au trecut la înfăptuirea unui
program accelerat de înarmare. În zilele de 9-12 ianuarie 1951 au fost
convocaŃi la Moscova reprezentanŃi ai guvernelor Bulgariei,
Cehoslovaciei, Poloniei, României şi Ungariei pentru o consfătuire
„neoficială şi strict secretă” cu caracter militar. Deschizând lucrările
100
ConferinŃei, Stalin s-a adresat reprezentanŃilor celor cinci state europene
şi le-a spus că „aveŃi armate slabe”, apoi le-a trasat sarcina de a crea, în
doi-trei ani, „armate moderne şi puternice” care „să fie complet gata de
luptă”. Dictatorul de la Kremlin motiva această cerinŃă prin faptul că
SUA se pregăteau să înceapă, în câŃiva ani, un al treilea război mondial.
(„Document Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 2-3/1998, pp. 72-
76). La ConferinŃă au fost adoptate măsuri concrete privind dezvoltarea
potenŃialului militar al statelor participante, astfel încât acestea să dispună
de forŃe armate cu un efectiv total de 2.000.000-2.500.000 de militari. În
încheierea consfătuirii, Stalin a atras din nou atenŃia asupra înarmării
statelor socialiste pentru că „imperialiştii au logica lor: ei obişnuiesc să
atace Ńări neînarmate sau slab înarmate … dar ei ocolesc Ńările bine
înarmate”. În anii următori, după moartea lui Stalin, noii lideri ai Uniunii
Sovietice, conştienŃi că raportul de forŃe pe plan mondial era favorabil
puterilor occidentale, au continuat să participe la reuniuni internaŃionale
menite să ducă la diminuarea efectelor Războiului Rece.
Liderii sovietici îşi arătau disponibilitatea de a participa la reuniuni
internaŃionale în scopul rezolvării numeroaselor probleme rămase în
suspensie la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Miniştrii de
Externe francez (Georges Bidault), britanic (lord Robert Salisbury,
locŃiitorul lui Anthony Eden) şi american (John Foster Dulles), întruniŃi la
Washington, au discutat această eventualitate.
Pe 15 iulie 1953, guvernele SUA, Marii Britanii şi FranŃei au
adresat guvernului sovietic o notă prin care propuneau să se discute
despre organizarea de alegeri libere în Germania, condiŃiile constituirii
unui guvern german liber şi eventualitatea unui tratat de pace cu Austria.
La rândul său, guvernul URSS propunea, la 15 august 1953, guvernelor
celor trei mari puteri occidentale occidentale convocarea unei conferinŃe
de pace cu Germania, la care să participe şi reprezentanŃii celor două state
101
germane, constituirea unui guvern german provizoriu de către
parlamentele RFG şi RDG.
După un lung schimb de note diplomatice, Uniunea Sovietică a
acceptat în principiu organizarea unei ConferinŃe cvadripartite, la Berlin,
între 25 ianuarie şi 18 februarie 1954. La această reuniune, Anthony
Eden a propus un plan pentru unificarea Germaniei în mai multe etape:
alegeri libere care să ducă la constituirea unei adunări naŃionale,
elaborarea unei constituŃii şi pregătirea tratatului de pace, acesta urmând
să fie încheiat după crearea unui guvern pentru întreaga Germanie. În
cadrul ConferinŃei, Molotov a propus un plan sovietic de tratat de pace,
care prevedea restabilirea unităŃii germane, retragerea trupelor străine,
funcŃionarea liberă a partidelor democratice, dar interzicerea celor
antidemocratice, neutralitatea Germaniei, aceasta urmând să nu adere la
grupări îndreptate împotriva puterilor aliate. Acestea erau în fapt, şi de o
parte şi de alta, demersuri diplomatice de rutină, destinate mai ales opiniei
publice. (Constantin Vlad, op.cit, pp. 285-286).
Miniştrii de Externe occidentali nu au acceptat nici neutralitatea,
nici formarea, în prealabil, a unui guvern german provizoriu. Nu s-a ajuns
la un rezultat nici în privinŃa Austriei, întrucât Uniunea Sovietică dorea să
amâne retragerea trupelor sale staŃionate în Austria până la încheierea
tratatului de pace cu Germania. Singurul punct important asupra căruia s-
a ajuns la un acord a fost organizarea unei noi conferinŃe, la Geneva, cu
participarea Republicii Populare Chineze, pe 26 aprilie 1954, la care să se
discute, cu precădere, problemele tratatului de pace cu Coreea şi ale păcii
în Indochina.
Între 19 şi 23 octombrie 1954 a avut loc, la Paris, ConferinŃa
miniştrilor de Externe ai statelor occidentale la care au fost adoptate: 1.
Acordul între RFG, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii, FranŃa şi
Marea Britanie, pe de altă parte, privind încheierea regimului de ocupaŃie
102
în Germania de Vest, restaurarea suveranităŃii acesteia şi raporturile
dintre părŃi în noile condiŃii; 2. Acordul între statele membre ale Uniunii
Europei Occidentale privind intrarea Italiei şi a RFG în această
organizaŃie;
3. Acordul între cele 14 state membre ale AlianŃei Nord-Atlantice privind
admiterea RFG în NATO. Totodată, între FranŃa şi RFG erau
reglementate problemele privind statutul regiunii Saar. Câteva zile după
reuniunea de la Paris, cancelarul Konrad Adenauer semna, la Paris, un
Tratat de prietenie, comerŃ şi navigaŃie între SUA şi RFG. În urma
ratificării acordurilor de la Paris, la 5 mai 1955, înceta, în termeni
practici, regimul de ocupaŃie în Germania Occidentală, iar la 9 mai,
acelaşi an, RFG devenea membră a NATO.
ReacŃionând la acordurile de la Paris, Uniunea Sovietică a
organizat la Moscova, între 29 noiembrie şi 2 decembrie 1954, o
ConferinŃă privind securitatea europeană, la care erau invitate toate
statele europene cu care Moscova avea relaŃii diplomatice, precum şi
SUA şi Republica Populară Chineză. Întrucât majoritatea statelor
occidentale au declinat invitaŃia, la conferinŃa organizată în capitala
sovietică au participat Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica
Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria şi URSS. Cu statut de
observator a fost prezent un reprezentant al Republicii Populare Chineze.
În declaraŃia adoptată de conferinŃă, statele participante denunŃau ceea ce
numeau pericolul militarizării RFG şi participarea acesteia la AlianŃa
Nord-Atlantică şi la Uniunea Europei Occidentale. DeclaraŃia menŃiona
că în cazul ratificării acordurilor de la Paris, statele participante
intenŃionau să adopte măsurile pe care le considerau necesare în domeniul
militar. Acesta era preludiul formării blocului politico-militar estic.
La 7 mai 1955, Uniunea Sovietică a dezavuat tratatele încheiate cu
FranŃa şi Marea Britanie în timpul războiului şi a convocat, la Varşovia,
103
la 11 mai 1955, pe prim-miniştrii, miniştrii de Externe şi ai Apărării din
Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană,
Polonia, România şi Ungaria, care, împreună cu reprezentanŃii Uniunii
Sovietice, au pus bazele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia/OTV.
Actul constitutiv, denumit Tratat de prietenie, colaborare şi asistenŃă
mutuală a fost semnat la 14 mai 1955 şi a intrat în vigoare după
ratificarea documentului constitutiv de către statele participante, la 4 iunie
1955, cu o valabilitate de 20 de ani. Tratatul lăsa impresia că era calchiat
după modelul Tratatului Atlanticului de Nord.
Preambulul Tratatului de la Varşovia reliefa dorinŃa părŃilor
semnatare de „a crea un sistem de securitate colectivă în Europa, bazat pe
participarea tuturor statelor europene, indiferent de orânduirea lor socială
şi de stat, ceea ce ar permite unirea eforturilor lor în interesul păcii în
Europa”.
łările contractante se obligau ca „în conformitate cu Carta
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de
la ameninŃarea cu forŃa sau de la folosirea ei şi să rezolve litigiile lor
internaŃionale prin mijloace paşnice, în aşa fel, încât, să nu pericliteze
pacea şi securitatea internaŃională”; declarau că sunt gata „să participe, în
spiritul unei colaborări sincere, la toate acŃiunile internaŃionale având
drept scop asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale şi îşi vor consacra
în întregime forŃele atingerii acestor Ńeluri”; să depună eforturi pentru ca
„în înŃelegere cu alte state care doresc să colaboreze în această direcŃie, să
se ia măsuri eficiente în vederea reducerii generale a armamentelor şi a
interzicerii armelor atomice, cu hidrogen şi a celorlalte tipuri de arme de
exterminare în masă”. Tratatul mai conŃinea prevederi referitoare la
natura relaŃiilor dintre statele participante, înscriind obligaŃia de a se
consulta neîntârziat, în interesul asigurării apărării comune, a menŃinerii
păcii şi securităŃii ori de câte ori, după părerea oricăreia dintre ele „se va
104
ivi primejdia unui atac armat împotriva unuia sau mai multor state
semnatare ale tratatului”.
Asemenea NATO, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia se declara
„deschis şi altor state, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, care
vor declara că sunt gata ca, participând la prezentul Tratat, să contribuie
la unirea eforturilor statelor iubitoare de pace în scopul asigurării păcii şi
securităŃii popoarelor”. În Tratat se prevedea că: „În cazul când în Europa
va fi creat un sistem de securitate colectivă şi va fi încheiat, în acest scop,
un Tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părŃile
contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat îşi va pierde
valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului general-european.
(Gheorghe Gheorghe, Tratatele internaŃionale ale României 1939-1965,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 228-230).
În conformitate cu prevederile Tratatului de la Varşovia şi ale
Protocolului încheiat cu acest prilej, au fost constituite în perioada
următoare structurile de conducere şi de execuŃie, politice şi militare, ale
noii organizaŃii politico-militare. Principalul organism al OTV era
Comitetul Politic Consultativ, în care fiecare stat semnatar al Tratatului
era reprezentat printr-un membru al guvernului sau printr-un alt
reprezentant numit în mod special. Din Comitetul Politic Consultativ,
înfiinŃat la consfătuirea de la Praga din 27-28 ianuarie 1956, făceau parte
şefii statelor membre, iar la şedinŃele acestuia participau primi-miniştrii,
miniştrii Afacerilor Externe, miniştrii Apărării, precum şi secretarii cu
relaŃiile externe ai partidelor comuniste din Ńările respective, comandantul
şef al ForŃelor Armate Unite şi şeful Statului major al ForŃelor Armate
Unite (primul comandant şef a fost numit mareşalul sovietic I.S. Konev
iar primul şef de Stat major generalul A.I. Antonov). Ulterior au fost
înfiinŃate: Comitetul Miniştrilor Afacerilor Externe, Comitetul Miniştrilor
Apărării, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic. La consfătuirea de la Praga
105
s-a decis constituirea următoarelor organisme auxiliare cu sediul la
Moscova: a) o Comisie permanentă cu misiunea de a elabora recomandări
în probleme de politică externă; b) un Secretariat unit cu atribuŃii tehnico-
organizatorice, compus din reprezentanŃi ai tuturor statelor membre.
OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia avea o funcŃie dublă: acea de
alianŃă politico-militară rivală NATO şi aceea de a asigura controlul
sovietic asupra Ńărilor din Europa de Est. Comandantul ForŃelor Armate
Unite va fi întotdeauna un mareşal sovietic, iar tratatele bilaterale
ulterioare au permis desfăşurarea Armatei Roşii în fiecare dintre statele
membre.
Potrivit unor documente ale fostei Armate Populare NaŃionale ale
Germaniei de Est, planurile OTV, întocmite de conducerea sovietică,
prevedeau un atac pe cinci fronturi (grupuri de armate) împotriva forŃelor
NATO din Europa de Nord şi Centrală; în plan aveau, de asemenea, roluri
Flota Baltică Sovietică, Flota Militaro-Maritimă Poloneză, Flota Militaro-
Maritimă a Germaniei de Est şi diferite forŃe aeriene. Dacă Ńările
Tratatului de la Varşovia ar fi întreprins o ofensivă nucleară, Ńintele
prioritare ar fi fost instalaŃiile şi echipamentul nuclear, forŃele aeriene şi
dispozitivele de apărare aeriană, posturile de comandă, trupele NATO,
precum şi navele şi bazele navale vest-germane. (Thomas Parrish, op.cit.,
p. 295).
Adoptarea deciziilor în cadrul structurilor politico-militare ale
Tratatului de la Varşovia, relaŃiile „fratelui mai mare” – URSS cu aliaŃii
mai mici, au dovedit că între principiile prevăzute în documentele
constitutive şi declaraŃiile de bună intenŃie era o mare diferenŃă. Ca
urmare, nu au întârziat să apară „rebelii”: Ungaria şi Polonia, revoltate în
1956 şi readuse imediat la „ordine” prin forŃă sau ameninŃare cu forŃa;
Albania, care din 1961 nu a mai participat la activităŃile OTV şi care în
1968 şi-a făcut cunoscută decizia de retragere din Tratat; România, care a
106
început să-şi afirme autonomia, îndeosebi după retragerea de pe teritoriul
ei a trupelor sovietice (1958) şi adoptarea DeclaraŃiei de independenŃă
din 1964, devenind un aliat „rebel” după intervenŃia trupelor sovietice,
susŃinute de trupe poloneze, ungare, bulgare şi est-germane, împotriva
Primăverii de la Praga (1968). (Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu,
Constantin Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii.
Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, p. 41).
Baza oficială pentru intervenŃia forŃelor Tratatului de la Varşovia în
Cehoslovacia a constituit-o ceea ce în Occident s-a numit Doctrina
Brejnev (după numele lui Leonid Ilici Brejnev, conducătorul politic
sovietic care, în 1964, i-a urmat la Kremlin lui Nikita Hruşciov), potrivit
căreia Uniunea Sovietică şi aliaŃii ei fideli aveau datoria să intervină
oriunde în Europa de Est, fără să Ńină cont de frontierele naŃionale, dacă
„socialismul” era ameninŃat de mişcări tinzând la „restaurarea
capitalismului”.
ConferinŃa şefilor de stat şi de guvern de la Geneva din iulie
1955. Ideea convocării unei ConferinŃe „la cel mai înalt nivel” devine
actuală în primăvara anului 1955. Premierul britanic Anthony Eden
preconizase iniŃial reuniuni de experŃi pentru a defrişa terenul. Pe 14 mai,
ministrul sovietic de Externe Molotov, aflat la Viena pentru a semna
Tratatul de stat cu Austria, a acceptat ideea unei asemenea ConferinŃe.
Drept urmare, reuniunea, prima la nivel înalt a marilor puteri după cea de
la Potsdam, avea la ordinea de zi trei puncte: securitate europeană şi
reunificarea Germaniei; dezarmarea şi dezvoltarea contactelor Est-Vest.
La ConferinŃă, ale cărei lucrări s-au desfăşurat între 18 şi 23 iulie 1955,
au participat: preşedintele SUA, Dwight D. Eisenhower; premierul
Uniunii Sovietice, Nikolai A. Bulganin, însoŃit de Nikita S. Hruşciov,
şeful partidului comunist sovietic; Anthony Eden, primul ministru al
Marii Britanii şi Edgar Faure, primul ministru al FranŃei. Conducătorii
107
celor patru mari puteri au avut un cuprinzător schimb de opinii şi au
însărcinat miniştrii lor de Externe să se întâlnească în octombrie acelaşi
an, tot la Geneva, pentru a continua convorbirile pe baza concluziilor
Summit-ului şi a proiectelor prezentate în cursul acestuia. Această
însărcinare a luat forma unor directive care constau în următoarele:
1. securitatea europeană şi reunificarea Germaniei sunt strâns legate între
ele; analiza propunerilor privind securitatea pe continent, prezentate în
timpul ConferinŃei (un pact de securitate pentru Europa sau o parte a
acesteia conŃinând obligaŃia de a nu se recurge la forŃă şi de a se refuza
orice ajutor vreunui agresor); limitarea, controlul şi inspecŃia forŃelor
armate şi a armamentului; crearea unei zone între Estul şi Vestul
continentului în care armele să fie amplasate doar prin acord mutual;
reunificarea Germaniei prin alegeri libere să se facă în conformitate cu
interesele germane, dar şi cu cele ale securităŃii europene; 2. în problema
dezarmării, cele patru mari puteri relevau necesitatea creării unui sistem
de control şi de reducere a tuturor categoriilor de arme şi de forŃe armate
şi au convenit să conlucreze pentru elaborarea unui mod de dezarmare
mutual acceptabil prin intermediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite; 3. în
problema contactelor Est-Vest s-a căzut de acord să fie examinate măsuri
menite să ducă la înlăturarea treptată a barierelor care împiedicau
contactele libere şi comerŃul între popoare, pe baze reciproc avantajoase.
(Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice.
Cronologie diplomatică 1945-1964, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p.
193).
Lucrările Summit-ului de la Geneva din iulie 1955, deşi s-au
desfăşurat într-un climat destins, au rămas la nivelul unor declaraŃii
platonice. „ConferinŃa de la Geneva a fost deosebită de întâlnirile din
timpul războiului, în care liderii se adunau în jurul mesei şi elaborau
acorduri. Geneva a fost mai mult formală, cu fiecare parte Ńinând
108
cuvântări şi făcând declaraŃii. În aceste condiŃii n-a fost deloc surprinzător
că nu s-a adoptat nicio decizie importantă.” (Charles E. Bohlen, Witness
to History, 1929-1969, WW Norton & Company Inc. New York, 1973, p.
383).
Un moment semnificativ al ConferinŃei a fost cel în care
preşedintele american a prezentat planul său privind „Cerul deschis”.
Acest plan invita Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică să
schimbe scheme ale obiectivelor lor militare şi hărŃi care să permită
supravegherea aeriană reciprocă a apărării celor două superputeri.
Eisenhower a motivat că, prin planul respectiv, fiecare parte primea
asigurări împotriva unor eventuale pregătiri de război făcute împotriva sa.
Propunerea americană nu s-a bucurat de o bună primire din partea
delegaŃiei sovietice. Într-o pauză a lucrărilor ConferinŃei, Hruşciov i-a
spus lui Eisenhower: „Domnule preşedinte, noi nu punem la îndoială
motivaŃia propunerii dvs., dar până la urmă, pe cine vreŃi să prostiŃi? În
viziunea noastră ceea ce aveŃi în vedere este un foarte transparent mijloc
de spionaj, şi aceia care v-au sfătuit s-o sugeraŃi au ştiut exact ceea ce
făceau. Cred că nu vă aşteptaŃi ca noi s-o luăm în serios.” (Charles E.
Bohlen, op.cit., p. 384). Preşedintele SUA îşi va apăra ideea, fără succes
însă. Uniunea Sovietică nu avea să răspundă niciodată oficial iniŃiativei
americane privind „Cerul deschis”.
Directivele date de Summit-ul de la Geneva miniştrilor de Externe
ai celor patru mari puteri s-au dovedit a fi un proiect supraoptimist.
Miniştrii respectivi se întâlneau în noiembrie 1955 tot la Geneva, discutau
în aceeaşi atmosferă destinsă care caracterizase Summit-ul, dar nu
ajungeau la rezultate concrete. Astfel, „spiritul de la Geneva”, expresie
prin care va fi evocată ConferinŃa din 1955 a conducătorilor Statelor
Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi FranŃei, nu aducea
un progres real în elaborarea şi soluŃionarea problemelor care despărŃeau
109
Estul şi Vestul Europei. Raporturile dintre superputeri aveau să traverseze
noi crize legate de Suez şi de Berlin, de confruntări privind Cuba, pentru
a se convinge de necesitatea şi utilitatea destinderii relaŃiilor
internaŃionale.
V. EVOLUłIA RELA łIILOR INTERNA łIONALE
DE LA CRIZA SUEZULUI LA R ĂZBOIUL DIN VIETNAM
Criza Suezului. Primă criză internaŃională gravă din afara Europei,
după Războiul din Coreea, s-a petrecut în toamna anului 1956, fiind
rezultatul unor interese conflictuale acumulate în Orientul Mijlociu şi în
care vor fi implicate în mod direct Egiptul, Marea Britanie, FranŃa şi
Israelul. Parlamentul de la Cairo a abrogat Tratatul anglo-egiptean din
1936, încheiat pe o perioadă de 20 de ani, prin care Marea Britanie avea
dreptul de a menŃine trupe şi de construi baze militare pe teritoriul
fostului său protectorat (în 1922 Egiptului i s-a acordat în mod formal
independenŃa de stat sub forma monarhiei constituŃionale). În iulie 1952
regele Faruk, acuzat de corupŃie, este detronat şi silit să plece în exil de
către un grup de ofiŃeri, condus de colonelul Gamal Abder Nasser, iar în
1953 Egiptul se proclamă republică. În anul următor, Nasser devine
preşedintele Egiptului şi ini Ńiază o serie de planuri menite să reducă
influenŃa străină nedorită, să întărească spiritul naŃional şi să amelioreze
condiŃia economică a poporului egiptean.
La sfârşitul lunii februarie 1956 s-au accentuat tensiunile dintre
Egipt şi Israel, cu efecte asupra relaŃiilor cu puterile occidentale. Ca
represalii pentru incursiunile unor gherile arabe, o coloană de blindate
israeliene a pătruns în Fâşia Gaza, provocând zeci de victime în rândul
civililor. La ini Ńiativa Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii şi
FranŃei, Consiliul de Securitate al ONU condamna în unanimitate
110
acŃiunea Israelului; dar la Cairo nu se credea în sinceritatea reacŃiei
puterilor occidentale, considerându-se că Israelul nu putea lovi Gaza fără
consimŃământul acestora. Neîncrederea a sporit şi din cauza faptului că
FranŃa vindea Israelului tancuri, avioane militare, rachete sol-aer şi
ecipamente radar. (Volumul acestor livrări depăşea plafoanele stabilite
printr-o declaraŃie tripartită anglo-franco-americană, care data din 25 mai
1950, prin care se preciza că Israelul şi Ńările arabe puteau cumpăra arme
din Ńările occidentale în anumite limite şi dacă se angajau să nu comită
vreo agresiune împotriva unui alt stat.) Confruntat cu această situaŃie,
guvernul Egiptului a solicitat livrări de armament american; Nasser i-a
declarat ambasadorului american la Cairo că, în cazul unui refuz, se va
adresa în acelaşi scop Moscovei. Washingtonul va pune condiŃia plăŃii
cash pentru eventuale livrări de armament, ceea ce Egiptul nu-şi putea
permite şi a interpretat condiŃia privind plata cash ca un refuz al SUA de
a-i acorda sprijin pe plan militar.
Paralel cu solicitarea de armament, în Egipt aveau loc pregătiri
pentru realizarea marelui baraj hidrotehnic de la Assuan, pe Nil.
Construirea acestuia, avută în vedere încă din perioada interbelică, devine
un obiectiv-cheie în planurile lui Nasser de dezvoltare economică a
Egiptului: barajul ar fi sporit cu circa o treime suprafaŃa cultivabilă a Ńării
şi ar fi dublat producŃia proprie de energie electrică. Pentru realizarea
acestui obiectiv, Egiptul a apelat la Banca Mondială solicitând un
împrumut de 240 milioane de dolari. La început, Statele Unite ale
Americii, Marea Britanie şi Banca Mondială au fost favorabile proiectului
egiptean, văzând în el o modalitate de legare a Egiptului de Occident,
întrucât realizarea lui ar fi dat o ascendenŃă majoră puterilor occidentale
asupra economiei egipetene, ar fi Ńinut această Ńară departe de Uniunea
Sovietică şi ar fi contribuit la reducerea tensiunilor dintre Egipt şi Israel.
111
În curând atitudinea Washingtonului şi Londrei faŃă de Cairo se va
schimba. Fiind refuzat de Statele Unite ale Americii privind livrările de
armament, Egiptul accepta o ofertă sovietică în această privinŃă.
Aranjamentul încheiat cu Moscova era anunŃat de Nasser la 26
septembrie 1955, arătând că încercase să cumpere arme din Ńările
occidentale, fără rezultat însă, în timp ce aceste Ńări înarmau Israelul.
Drept consecinŃă, Egiptul a încheiat cu acord comercial cu Cehoslovacia
– în spatele căruia de afla, desigur, Moscova – în baza căruia va obŃine
armament pe care îl va achita prin livrări de bumbac şi orez. ReacŃia
puterilor occidentale faŃă de tranzacŃia dintre Cairo şi Praga va fi pe
măsura mizei puse în joc. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi
FranŃa au atras atenŃia Egiptului asupra îngrijorării pe care o producea
decizia sa de a achiziŃiona arme din blocul estic. În ceea ce o privea,
Uniunea Sovietică a susŃinut că orice stat are dreptul de a-şi procura
armele necesare apărării sale de la orice alt stat, pe baze comerciale.
Totodată, s-au înmulŃit semnele apropierii Egiptului de Uniunea
Sovietică. La 17 octombrie 1955, guvernul sovietic anunŃa că oferise
Egiptului un împrumut în valoare de 200 milioane dolari, rambursabil în
30 de ani, cu dobândă de 2% anual, pentru construirea barajului de la
Assuan.
La 20 octombrie 1955 s-a încheiat la Damasc un pact militar între
Egipt şi Siria, cu obiective care vizau un înalt grad de integrare politico-
militară între cele două Ńări. Urma, la 27 octombrie, un pact militar
asemănător între Egipt şi Arabia Saudită. La 16 mai 1956, Egiptul
recunoştea Republica Populară Chineză şi anunŃa trimiterea la Beijing a
unei misiuni militare condusă de mareşalul Mohamed Amer, ministru al
Apărării şi numărul doi al regimului de la Cairo; astfel, potenŃial, în
ecuaŃia privind livrările de armament în Orientul Apropiat intra şi China
comunistă.
112
Apropierea Egiptului de Uniunea Sovietică şi de China,
intransingenŃa faŃă de Israel şi tendinŃele pan-arabe ale conducerii de la
Cairo au constituit tot atâtea motive ale schimbării atitudinii puterilor
occidentale faŃă de Egipt. La acestea se adaugă şi un element personal:
secretarul de Stat al SUA John Foster Dulles insistase pe lângă Nasser să
nu participe la ConferinŃa Ńărilor afro-asiatice de la Bandung (18-24
aprilie 1955). Ori, liderul egiptean nu numai că a fost prezent la
ConferinŃa din Indonezia, dar a stabilit acolo raporturi strânse cu liderul
comunist chinez Zhou Enlai (Ciu Enlai) şi cu alŃi lideri din Lumea A
Treia, manifestându-se el însuşi ca promotor al mişcării de Nealiniere,
mişcare faŃă de care şeful diplomaŃiei americane avea o aversiune
nedisimulată. Atitudini asemănătoare faŃă de Nasser adoptau conducătorii
britanici, inclusiv premierul Anthony Eden, care-l asemăna pe liderul
egiptean cu dictatorul fascist italian Benito Mussolini.
În contextul orientării politicii externe a Egiptului în direcŃia
Estului comunist, la 18 iulie 1956, Statele Unite ale Americii au decis să
retragă sprijinul lor pentru finanŃarea construirii barajului de la Assuan;
Marea Britanie făcea acelaşi lucru. ReacŃia autorităŃilor egiptene a fost
promptă. La 26 iulie 1956, într-un discurs răsunător, rostit la Alexandria
în faŃa unei mari adunări populare, Nasser anunŃă că a hotărât
naŃionalizarea Companiei Canalului de Suez şi alocarea resurselor
„recuperate” astfel finanŃării barajului de la Assuan. „Canalul de Suez –
declară el în faŃa mulŃimii – a devenit stat în stat, o societate egipteană din
care Anglia ne-a răpit 44 la sută din acŃiuni. Beneficiile societăŃii pentru
anul 1955 au atins 100 milioane dolari, din care noi am încasat doar 3
milioane. ŞtiŃi voi mărimea totală a ajutorului pe care vor să ni-l acorde
America şi Marea Britanie în cinci ani? 70 milioane dolari… Nu vom lăsa
niciodată ca trecutul să se repete. Din contră, vom sfărâma trecutul
reluându-ne drepturile asupra Canalului de Suez… Vom reuşi să
113
construim înaltul baraj şi ne vom câştiga drepturile spoliate.” (André
Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 247).
NaŃionalizarea Canalului de Suez a luat prin surprindere puterile
occidentale, dar reacŃia lor va fi diferită. Pentru Statele Unite ale Americii
Canalul de Suez nu reprezenta în sine decât un interes secundar, în
schimb Marea Britanie şi FranŃa pun în joc ceea ce le mai rămăsese ca
influenŃă şi prestigiu în regiune. Pe plan strict financiar, nu reprezenta o
catastrofă, în sensul că Nasser, în ajunul anunŃării deciziei sale, prevăzuse
indemnizarea acŃiunilor pe baza cursului de la Bursa din Paris. EsenŃialul
se află aşadar în altă parte. Pentru Marea Britanie, Canalul de Suez
constituia simbolul fostei sale puteri imperiale şi, totodată, o miză
economică şi strategică de anvergură: 35% din cele 15.000 de nave
(dintre care 10.000 petroliere) care treceau prin Canal arborau steagul
britanic. La aceasta se adaugă teama conducătorilor britanici de a vedea
exercitându-se atracŃia Egiptului condus de Nasser asupra Irakului şi
Iordaniei, ultimele bastioane ale influenŃei lor în Orientul Mijlociu. În
ceea ce priveşte FranŃa, pe atunci era ocupată cu revolta algeriană,
victoria asupra Frontului NaŃional de Eliberare a Algeriei presupunea
căderea unui regim care le furniza rebelilor un important sprijin logistic,
financiar şi diplomatic.
FranŃa şi Marea Britanie, care deŃinuseră cele mai mari pachete de
acŃiuni la Compania Canalului de Suez, aveau în vedere chiar de la
început o acŃiune militară contra Egiptului. Cele două mari puteri
occidentale au încercat găsirea unei soluŃii a crizei, împreună cu Israelul,
printr-o operaŃiune militară destinată nu atât să restabilească autoritatea
lor directă sau indirectă asupra Egiptului, ci să favorizeze – cu ocazia unei
acŃiuni limitate în zona Canalului – răsturnarea de la putere a lui Nasser.
Israelul, a cărui existenŃă însăşi era ameninŃată de raidurile fedainilor
(luptători ai gherilelor palestiniene) şi de livrările de arme sovietice către
114
statele arabe riverane, acceptă să preia iniŃiativa şi să furnizeze, într-un
anumit fel, un alibi intervenŃiei franco-britanice în Egipt. (Larousse.
Istoria universală, Vol. III. EvoluŃia lumii contemporane, F.-G. Dreyfus,
A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 2006, p. 560).
La 22-24 octombrie 1956, în cadrul unei întâlniri secrete la Sèvres,
lângă Paris, reprezentanŃii britanici, francezi şi israelieni au elaborat un
plan complicat conform căruia Israelul avea să atace Egiptul la 29
octombrie. Acest atac avea să furnizeze Marii Britanii un pretext
îndreptăŃit pentru a reocupa Canalul de Suez, ca să protejeze oamenii şi
navele din zonă. Marea Britanie avea să emită un ultimatum pe care
Israelul avea să-l accepte. Refuzul Egiptului avea să permită Marii
Britanii să bombardeze terenurile de aterizare. Apoi, trupele anglo-
franceze aveau să debarce cu forŃa la Port Said. ExistenŃa acestui plan a
fost tăgăduit de Eden şi de ministrul său de Externe, Selwyn Lloyd. Dar
participanŃii francezi şi israelieni au susŃinut mai târziu că a fost un plan
concertat. Generalul Moshe Dayan, comandantul armatei israeliene,
insista ca „acŃiunea noastră militară să nu fie o confruntare la scară mică,
ci un «act de război adevărat», astfel ultimatumul britanic nu ar avea nicio
justificare şi Marea Britanie ar apărea în ochii lumii ca un agresor”. (Apud
Paul Johnson, O istorie a lumii moderne 1920-2000, EdiŃia a doua,
revizuită, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005).
Planul de la Sèvres a început să fie pus în aplicare chiar de la 29
octombrie 1956. Trupele israeliene atacă Egiptul, traversând Peninsula
Sinai şi înaintând spre Canal. ImprovizaŃia a inclus şi ultimatumul anglo-
francez adresat ambilor beligeranŃi, cărora li se cerea să se retragă fiecare
la 10 mile de o parte şi alta a Canalului, deşi israelienii se aflau încă la 70
mile distanŃă. „Întreaga poveste era aşa de trasă de păr” – a spus Sir
Anthony Nutting de la Ministerul de Externe britanic – „încât se vedea că
115
este vorba de o înşelătorie grosolană”. (Thomas Parrish, op.cit., p. 85).
După o săptămână, francezii şi britanicii, care concentraseră 60.000 de
militari în Cipru, lansează operaŃiunea Muschetar: o acŃiune cu nave
amfibie, întreprinsă în zona Suezului şi a Ismailiei, şi ai cărei militari
aveau în principal misiunea de a se aşeza între beligeranŃi, şi „să
garanteze libertatea trecerii prin Canal”. (Larousse. Istoria universală,
op.cit., p. 560).
La 31 octombrie 1956, Egiptul respingea ultimatumul Marii
Britanii şi FranŃei, iar forŃele aeriene ale acestor Ńări începeau
bombardarea aerodromurilor egiptene. Egiptenii vor scufunda vase
încărcate cu ciment, blocând complet Canalul de Suez. O declaraŃie a
guvernului Uniunii Sovietice condamna agresiunea Israelului, Marii
Britanii şi FranŃei împotriva Egiptului. La 1 noiembrie 1956, SUA şi-a
precizat poziŃia faŃă de Criza Suezului făcând totodată precizări
referitoare la raporturile cu Marea Britanie şi FranŃa, precum şi cu Ńările
recent eliberate în contextul confruntării cu URSS în Orientul Mijlociu.
Linia de conduită a Statelor Unite ale Americii privind Criza Suezului,
aprobată de Consiliul SecurităŃii NaŃionale, a fost precizată astfel de
preşedintele Eisenhower: „Cu orice preŃ, trebuie prevenit ca sovieticii să
pună mână pe poziŃia de lider mondial printr-o falsă, dar convingătoare
grijă arătată naŃiunilor mici. Întrucât Asia şi Africa, aproape în mod
unanim, urăsc una sau alta dintre cele trei naŃiuni: Marea Britanie, FranŃa
şi Israelul, sovieticii au nevoie doar să propună o pedepsire severă şi
imediată a celor trei spre a avea de partea lor cele două continente.”
(Apud Constantin Vlad, op.cit., p. 378).
Luând în dezbatere problemele Orientului Mijlociu create de Criza
Suezului, la 3 noiembrie 1956, Adunarea Generală a ONU a adoptat o
rezoluŃie prin care cerea tuturor forŃelor angajate în război împotriva
Egiptului să accepte încetarea imediată a focului şi, în conformitate cu
116
aceasta, să pună capăt transportului de militari şi de armament în regiune.
RezoluŃia cerea ca după intrarea în vigoare a acordului să fie reluate
măsuri pentru redeschiderea Canalului de Suez. Întrucât ostilităŃile
continuau, Adunarea Generală a ONU adoptă o nouă rezoluŃie iniŃiată de
Canada, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii, propunând constituirea
de urgenŃă a unor forŃe ale ONU care să se interpună între beligeranŃi; se
deschidea astfel calea acŃiunii „căştilor albastre”. RezoluŃia oferea o
poartă de ieşire pentru cele două mari puteri occidentale, astfel încât
trupele lor să fie înlocuite cu forŃe ale NaŃiunilor Unite.
Încetarea focului a devenit efectivă la 7 noiembrie 1956. Era o
înfrângere pentru FranŃa şi Marea Britanie. Niciunul din obiectivele
urmărite prin acŃiunea miliară nu fusese atins. Canalul de Suez rămânea
în mâinile egiptenilor. Regimul lui Nasser nu numai că nu fusese
înlăturat, dar îşi întărise poziŃiile. Întrucât trupele anglo-franceze
continuau să staŃioneze în Egipt, la 10 noiembrie 1956 guvernul de la
Moscova anunŃa posibilitatea plecării de „voluntari” sovietici în sprijinul
egiptenilor. O reuniunea la nivel înalt a statelor arabe adopta o poziŃie de
sprijinire a Egiptului. La 24 noiembrie Adunarea Generală a ONU adopta
o nouă rezoluŃie prin care condamna Marea Britanie şi FranŃa şi cerea
retragerea imediată a trupelor lor din Egipt; Statele Unite ale Americii au
votat în favoarea rezoluŃiei. Belgia a încercat să elimine prevederea
privind condamnarea Marii Britanii şi FranŃei şi să obŃină ca retragerea
forŃelor lor militare să se efectueze treptat; proiectul de rezoluŃie belgian
era respins. Retragerea trupelor anglo-franceze a început la 5 decembrie şi
s-a încheiat la 24 decembrie 1956. Israelul va pune condiŃii pentru
retragerea trupelor sale şi pentru evacuarea Fâşiei Gaza, garanŃii ale
NaŃiunilor Unite că raidurile gherilelor arabe nu vor fi reluate şi că vasele
israeliene vor circula nestingherit dinspre şi înspre portul Eilath. În faŃa
acestor obstrucŃii, la 19 ianuarie 1957, Adunarea Generală a ONU cerea
117
Israelului să-şi retragă toate trupele în decurs de 5 zile. Retragerea se va
efectua în primele zile ale lunii martie 1957, după ce se obŃinea ca forŃele
ONU să fie amplasate doar pe partea egipteană a frontierei dintre Egipt şi
Israel, şi nu de ambele părŃi ale acestei frontiere, cum stabilise iniŃial
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite la propunerea Canadei.
În timp ce „căştile albastre” ocupă poziŃii în zona Canalului de
Suez, iar Nasser face eforturi pentru a-şi transforma înfrângerea militară
într-un succes politic, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii se
pregătesc să înlocuiască pe scena turbulentă din Orientul Mijlociu
influenŃa fostelor puteri coloniale cu propria lor influenŃă. Statele Unite
ale Americii au luat iniŃiativa unei angajări în zonă, luând naştere ceea ce
avea să devină „Doctrina Eisenhower”, fiind puternic tentate „să profite
de pe urma atitudinii lor în chestiunea Suezului şi a izolării Uniunii
Sovietice, ca urmare a crizei ungare, pentru a înrola, în fine, Orientul
Apropiat în tabăra lor şi pentru a a se asigura că în felul acesta
zăcămintele de petrol nu vor intra sub dominaŃia unei puteri ostile”.
(André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 360). În mod concret, la 5
ianuarie 1957, după ce denunŃa ambiŃiile Uniunii Sovietice în Orientul
Mijlociu, preşedintele Eisenhower cerea Congresului Statelor Unite ale
Americii să fie autorizat pentru a acorda ajutor economic şi militar
oricărei Ńări sau grup de Ńări din regiune ameninŃate „direct” de puteri
comuniste. Congresul aproba propunerea la începutul lunii martie. Liderii
Partidului Democrat au reproşat acestei doctrine caracterul ei restrâns şi
faptul că se mărginea la o apărare anticomunistă lăsând nereglementate
probleme esenŃiale precum securitatea Israelului, Canalul de Suez,
trecerea navelor israeliene în Golful Akaba. Totuşi, Statele Unite ale
Americii au repurtat succese diplomatice, îndepărtând de Egipt unele
state arabe. „Doctrina Eisenhower” va fi acceptată de către Liban,
Pakistan, Irak, Iran, Turcia, Grecia, Afganistan, Libia, Tunisia, Maroc şi,
118
după ezitări, Israel şi Iordania. Egiptul şi Siria respingeau iniŃiativa
americană.
La 4 februarie 1957, o reuniune a liderilor Egiptului, Siriei, Arabiei
Saudite şi Iordaniei, întrunită la Cairo, afirma hotărârea acestor Ńări de a
evita pericolele Războiului Rece. Confruntări interne privind orientarea
politică a Iordaniei, în care grupările proegiptene şi prosiriene se
manifestau activ, sfârşeau prin acceptarea de către autorităŃile de la
Amman a „Doctrinei Eisenhower”; era un prim succes al noii politici
americane în Orientul Mijlociu. Urma Libanul, unde un substanŃial ajutor
economic american consolida orientarea prooccidentală a acestei Ńări. În
acest context, Cairo şi Damascul solicitau o asistenŃă militară sporită din
partea Uniunii Sovietice, care le era acordată cu promtitudine.
Canalul de Suez era redat navigaŃiei internaŃionale în martie 1957.
Tensiunile care s-au prelungit până la sfârşitul lunii octombrie, arătau că
trebuia „să treacă aproape un an ca, după momente de reactivare
dramatică, această criză din Orientul Mijlociu – una dintre cele mai tipice
pentru Războiul Rece prin desfăşurarea ei, care părea să-şi găsească
explicaŃia mai ales prin extrema neîncredere pe care fiecare o avea în
privinŃa adversarului – să ia sfârşit. Americanii văd peste tot mâna
Moscovei. NaŃionaliştii arabi, interpretând Doctrina Eisenhower ca un
avatar al colonialismului occidental, se apropiau, pentru a rezista, de
Uniunea Sovietică justificând astfel, mai târziu, temerile Washingtonului.
În ceea ce îi priveşte pe sovietici, aceştia sunt deosebit de încântaŃi să fie
chemaŃi în ajutor, cu condiŃia de a nu-şi asuma riscuri, într-un moment în
care se străduiau din răsputeri să şteargă sechelele afacerii ungare”.
(André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 370-371).
Revoltele din Polonia şi Ungaria. Criza Suezului avea să fie
simultană cu prima criză majoră al modelului rusesc al comunismului şi
al tipului de relaŃii internaŃionale impuse de Uniunea Sovietică în sfera sa
119
de dominaŃie. Şi unul şi celălalt; modelul de orânduire socială şi cel de
relaŃii cu statele-satelit se constituiseră sub patronajul lui Stalin.
Rădăcinile revoltelor, desfăşurate în anul 1956, întâi în Polonia, apoi în
Ungaria, au fost comune, aflându-se în procesul destalinizării, ini Ńiat de
Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din
februarie 1956.
Cea dintâi dezavuare a modelului stalinist avusese loc în anii 1948-
1949 din partea Iugoslaviei. Comuniştii iugoslavi, conduşi de Tito, erau
atunci singurii în măsură să se opună lui Stalin cu şanse de succes: ei se
aflaseră în fruntea forŃelor care eliberaseră Iugoslavia de sub dominaŃia
Germaniei naziste şi ajunseseră la putere pe baza unui sprijin popular
dobândit în mişcarea de eliberare naŃională. Belgradul începea rezistenŃa
faŃă de tentativa Kremlinului de a impune raporturi de vasalitate, înainte
de toate, pe plan politic. RezistenŃa a dus la excluderea comuniştilor
iugoslavi din Kominform şi a Iugoslaviei din lagărul socialist. Cu
sprijinul Occidentului, regimul din Iugoslavia a supravieŃuit tuturor
presiunilor staliniste. Dobândându-şi libertatea de gândire şi de acŃiune,
comuniştii iugoslavi au promovat înnoiri substanŃiale în doctrina şi
practica socialistă. Liga comuniştilor din Iugoslavia stabilea raporturi
netutelare cu instituŃiile statului, precum şi cu societatea civilă; nu renega
socialismul dar introducea consiliile muncitoreşti/autoconducerea.
Asemenea schimbări, însoŃite de o anumită liberalizare a vieŃii social-
politice anunŃau ceea ce avea să fie definit prin expresia „calea iugoslavă
spre socialism”, un model distinct şi, pe fond, opus în multe privinŃe celui
sovietic.
Destalinizarea a fost interpretată în Ńările est şi central-europene, în
principal, ca recunoaşterea dreptului de înfăptuire a unor reforme care să
nu urmeze automat modelul sovietic, de a avea un cuvânt de spus în
raporturile lor cu „marele frate” şi de a înceta să fie în politica externă
120
simpli pioni ai liniei stabilite de la Kremlin. Iar în toate aceste privinŃe
Iugoslavia oferea puncte de reper, un mod de conduită molipsitor, mai
ales că în dorinŃa de a relua legăturile cu Iugoslavia, liderii sovietici care
au succedat morŃii lui Stalin nu mai contestau justeŃea politicii şi
experienŃei iugoslave. Astfel, în iunie 1955, în vizită în Iugoslavia, în
fruntea unei delegaŃii sovietice, Nikita Hruşciov semna cu Iosip Broz Tito
o declaraŃie prin care se recunoştea „legitimitatea unei varietăŃi de căi
pentru construirea societăŃii socialiste şi dreptul partidelor comuniste de
a-şi elabora şi înfăptui politica internă şi externă”. (Constantin Vlad,
op.cit., p. 384).
Procesul destalinizării în sensul menŃionat mai sus va pune în
cauză, la debutul său, hegemonia Uniunii Sovietice în cazul Poloniei, iar
în cazul Ungariei, regimul comunist însuşi. În primăvara şi vara anului
1956, Polonia traversa mari dificultăŃi economice pe fundalul cărora
efectul dezvăluirilor f ăcute la Congresul al XX-lea al partidului comunist
sovietic s-au dezvoltat spriritul critic şi contestatar al polonezilor.,
îndeosebi al intelectualilor şi al muncitorilor. Critici ascuŃite se îndreptau
împotriva partidului comunist care, aflat într-o pierdere de credibilitate, se
va scinda într-o aripă reformistă şi o alta conservatoare. Când s-a deschis
problema succesiunii la conducerea Poloniei, în urma decesului lui
Boleslaw Bierut, s-a văzut că liderii sovietici înŃelegeau să aplice
principiile proclamate în declaraŃia Hruşciov-Tito doar în raporturile cu
Iugoslavia, nu şi în statele care alcătuiau propriul bloc. Astfel, Hruşciov
se autoinvita la plenara comitetului central al partidului polonez,
intervenind direct în procedura alegerii, ceea ce nu va face decât să
exacerbeze starea de spirit antisovietică. În pofida intervenŃiei sovietice,
noua conducere de la Varşovia, avându-l ca prim secretar al partidului pe
Edward Ochab, va întări curentul reformist.
121
În dimineaŃa zilei de 28 august 1956, circa 15.000 de muncitori,
angajaŃi la uzina din Poznan, au intrat în grevă. Revendicările lor erau la
început de natură economică, la care se vor adăuga apoi altele cu
semnificaŃii politice. Greviştii scandau „Vrem pâine!” dar şi „Jos
comunismul!” De la o demonstraŃie în faŃa sediului partidului comunist s-
a juns la eliberarea cu forŃa a deŃinuŃilor din închisoarea locală şi la
ciocniri cu forŃele de poliŃie. „Ordinea” va fi restabilită de către armată,
soldându-se cu 53 de morŃi şi peste 300 de răniŃi. Conservatorii vor pune
revolta muncitorilor pe seama unor provocatori şi a intervenŃiei
occidentale; liberalii, dimpotrivă, vor vedea în revoltă un avertisment şi
un îndemn pentru reforme. PoziŃia curentului liberal va fi stimulată şi de
unele evenimente externe: la 17 aprilie 1956 s-a desfiinŃat Kominformul;
în iunie 1956, cu prilejul unei vizite a lui Tito la Moscova fusese reluată
ideea dreptului fiecărei Ńări de a-şi alege propria cale de dezvoltare
socialistă; în Ungaria, Mátyás Rákosi este înlăturat de la conducerea
partidului comunist. În aceste condiŃii, deznodământul crizei poloneze se
precipita.
O reuniune a conducerii partidului polonez, convocată la 18 iulie
1956, examina problema alegerii în funcŃia cea mai înaltă în partid a lui
Wladyslaw Gomulka – fost prim secretar al partidului comunist din
Polonia, înlăturat din funcŃie în 1948 şi închis timp de trei ani (1951-
1954) pentru simpatii faŃă de regimul politic din Iugoslavia. Gomulka a
condiŃionat acceptarea alegerii sale de înnoirea eşaloanelor superioare ale
ierarhiei de partid prin îndepărtarea unora dintre conservatori şi
promovarea unor cadre reformatoare. Ştirile sosite la Moscova de la
Varşovia au produs îngrijorare. Au început deplasări de trupe sovietice,
aflate pe teritoriul polonez, ceea ce prefigura o lovitură de forŃă. Pe 19
iulie Nikita Hruşciov, însoŃit de Veaceslav Molotov, Anastas Mikoian şi
Lazar M. Kaganovici, precum şi de mai mulŃi generali, ateriza la
122
Varşovia fără să fie invitat. Referindu-se la manifestările antisovietice, el
va declara, îndată după coborârea din avion, în faŃa conducătorilor
polonezi, veniŃi să-l întâmpine: „Ne-am vărsat sângele pentru această Ńară
şi ei vor s-o vândă acum americanilor.” O voce îi va răspunde: „Noi am
vărsat mai mult sânge decât voi şi nu vom vinde absolut nimic.” „Cine-i
acela?” – l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Cel vizat va răspunde el însuşi:
„Sunt fostul secretar general al partidului pe care Stalin şi dumneavoastră
înşivă l-aŃi aruncat în închisoare. Mă numesc Gomulka.” „Ce caută aici?”
– l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Acesta reacŃionă brusc: „Se află aici
pentru că noi am hotărât să-l alegem secretar general al partidului.”
(Constantin Vlad, op.cit., p. 386). AltercaŃiile vor continua întreaga zi.
Hruşciov se va calma după ce Gomulka a ameninŃat că dacă îşi va
continua acuzaŃiile pe acelaşi ton, el va arăta compatrioŃilor săi, pe calea
radioului, cum erau concepute la Moscova prietenia dintre popoare şi
relaŃiile polono-ruse. Liderii sovietici au părăsit Varşovia fără să poată
împiedica alegerea lui Gomulka în funcŃia de prim secretar al partidului
comunist polonez.
Ales fruntea partidului comunist polonez, Gomulka s-a referit la
evenimentele de la Poznan pe care le-a caracterizat ca „răspuns al
muncitorilor la distorsiunile principiilor fundamentale ale socialismului”.
În acest sens, el a afirmat că „încercarea de a prezenta tragedia de la
Poznan ca un rezultat al acŃiunii agenŃilor imperialişti şi provocatorilor
era foarte naivă din punct de vedere politic”. Apoi, cu o trimitere înainte
de toate către Kremlin, Gomulka preciza: „Ceea ce este de neschimbat în
socialism se reduce la desfiinŃarea exploatării omului de către om.
Modelul de socialism poate diferi. Poate fi de genul celui creat în URSS,
poate fi construit în felul în care îl vedem în Iugoslavia; poate fi altfel.”
(Constantin Vlad, op.cit., p. 386).
123
Revenind la putere, Gomulka n-a făcut nicio încercare de
desprindere de Uniunea Sovietică şi nu intenŃiona să scoată Ńara din
OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia sau să ceară retragerea trupelor
sovietice de pe teritoriul polonez. El a prezidat un program de liberalizare
politică şi economică limitată, esenŃialmente tactică. „Calea poloneză” pe
care a adoptat-o pentru a promova orânduirea socialistă includea un
sector agricol relativ liber, toleranŃă faŃă de Biserica romano-catolică şi o
anumită libertate individuală a cetăŃenilor polonezi, de pildă libertatea de
a călători în străinătate.
Aşadar, revolta poloneză n-a avut un sfârşit tragic; puŃini ştiau
atunci cât de aproape era Polonia de o a doua ocupaŃie militară sovietică.
În Ungaria, însă, evenimentele aveau să ia o întorsătură diferită, greu de
anticipat. Exemplul Poloniei dovedea că liderii de la Kremlin puteau fi
forŃaŃi să accepte principii noi în raporturile cu statele-satelit. Era o lecŃie
pe care Budapesta şi-a însuşit-o imediat. După raportul secret al lui
Hruşciov de la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice, destalinizarea a fost puternic resimŃită în Ungaria. DificultăŃile
economice stimulau criticile împotriva reformelor, reforme legate la
început de numele lui Imre Nagy. În ianuarie 1955, conducătorii unguri
erau convocaŃi la Moscova, unde vor asculta un rechizitoriu despre
apropiatul faliment al Ńării, reproşurile fiind îndreptate în primul rând
împotriva lui Nagy, acuzat de „manifestări de şovinism şi de demagogie
mic-burgheză”. În martie 1956, ultrastalinistul Mátyás Rákosi va obŃine
condamnarea lui Nagy pentru deviaŃionism de dreapta (se opusese
colectivizării forŃate a agriculturii şi manifestase interes faŃă de
Iugoslavia), ceea ce a atras după sine excluderea din partid şi destituirea
din funcŃia de prim-ministru. MenŃinerea grupului Rákosi la putere a
adâncit nemulŃumirile în Ńară şi radicalizarea unor structuri ale societăŃii
civile, între care se remarca Cercul Petöfi, creat în 1954 de un grup de
124
tineri intelectuali. La începutul lunii iulie, Anastas Mikoian şi Mihail A.
Suslov aduceau la Budapesta hotărârea Kremlinului privind schimbarea
lui Rákosi din conducerea partidului comunist din Ungaria, acesta fiind
înlocuit cu un apropiat al său, Ernı Gerı. Adjunct al lui Gerı a fost
desemnat János Kádár, fost ministru de Interne, eliberat chiar atunci după
cinci ani de detenŃie pentru „titoism”.
Noua conducere făcea paşi timizi în direcŃia unor reforme, dar a
pierdut controlul asupra stării de spirit a populaŃiei. Victoria lui Gomulka
în Polonia era salutată cu entuziasm la Budapesta. Pe 23 octombrie,
celebrând acest eveniment, participanŃii la o manifestaŃie a studenŃilor,
care s-a transformat într-o demonstraŃie a peste 100.000 de oameni,
incluzând muncitori şi chiar militari, s-a îndreptat spre sediul
Parlamentului pentru a cere revenirea lui Imre Nagy la conducerea
guvernului. DemonstranŃii purtau drapele ungare cu o gaură la mijloc: de
pe ele fusese smulsă steaua roşie comunistă. Adus la Parlament de un
grup de manifestanŃi, Nagy va îndemna la prudenŃă. În schimb, Gerı va
vorbi în termeni laudativi despre Uniunea Sovietică şi despre sprijinul
acordat de aceasta Ungariei. Cuvântarea lui Gerı a sunat ca o provocare
pentru demonstranŃi. O parte dintre ei s-a îndreptat spre radiodifuziune
spre a-şi face cunoscute dezideratele; vor fi împiedicaŃi să intre şi, în jurul
orei 21, în faŃa sediului radiodifuziunii vor fi trase primele focuri de armă;
era începutul insurecŃiei. Întrunită de urgenŃă, conducerea partidului
comunist l-a desemnat, în dimineaŃa zilei de 24 octombrie, pe Imre Nagy
ca prim-ministru. Liderii de la Budapesta, inclusiv Kádár şi Nagy,
calificau mişcarea insurecŃională drept contrarevoluŃie. În aceeaşi zi, un
comunicat semnat de noul premier anunŃa adoptarea unei proceduri de
urgenŃă pentru a pedepsi cu moartea actele urmărind răsturnarea
republicii populare. Un alt comunicat, nesemnat, făcea cunoscut că
guvernul a făcut apel la trupele sovietice staŃionate în Ungaria pentru
125
restabilirea ordinii. În Ńară a început o grevă generală. Statuia lui Stalin
era doborâtă, spre entuziasmul populaŃiei devenită stăpână pe stradă.
Militarii unguri, chiar şi poliŃişti, vor adopta o atitudine pasivă faŃă de
demonstranŃi, iar uneori aveau să pactizeze cu aceştia. Într-o situaŃie
confuză au avut loc ciocniri între trupele sovietice şi insurgenŃi.
La amiaza zilei de 24 octombrie 1956, Mikoian şi Suslov reveneau
la Budapesta cu hotărârea privind înlocuirea lui Gerı cu Kádár la
conducerea partidului. A doua zi, au început intense acŃiuni diplomatice
internaŃionale legate de revolta din Ungaria, altele decât cele dintre
Moscova şi Budapesta. Preşedintele american Dwight D. Eisenhower se
declara din toată inima alături de poporul ungar. Departamentul de Stat al
SUA a adresat unor state cosemnatare ale Tratatului de pace cu Ungaria
mesaje prin care dorea să cunoască dacă acestea ar fi dispuse să
întreprindă o acŃiune a ONU referitor la situaŃia din Ungaria. Contacte
diplomatice intense cu Londra şi Parisul au dus la o iniŃiativă anglo-
britanică în acest sens la Consiliul de Securitate al ONU. Tito, Gomulka
şi Mao Zedong salutau revolta ungară şi condamnau, mai mult sau mai
puŃin deschis, intervenŃia sovietică. Pe de altă parte, Tito şi Gomulka îi
transmiteau lui Nagy sfatul de a Ńine desfăşurarea evenimentelor sub
control. La 29 octombrie, ambasadorul american Charles Bohlen era
însărcinat să prezinte de urgenŃă guvernului sovietic un mesaj din partea
Departamentului de Stat în sensul că „Statele Unite nu vedeau Ungaria
sau oricare alŃi sateliŃi sovietici ca potenŃiali aliaŃi militari”, ceea ce
Bohlen realiza fără întârziere. (Charles E. Bohlen, Witness to History,
1929-1969, W.W. Norton & Company Inc. New York, 1973, p. 413).
Sub presiunea evenimentelor, Nagy şi Kádár făceau noi declaraŃii,
primul insistând asupra proiectelor de înfăptuire a unor reforme radicale
şi se angaja să iniŃieze negocieri cu Uniunea Sovietică pe probleme
urgente, înainte de toate în legătură cu retragerea trupelor sovietice de pe
126
teritoriul Ungariei, iar al doilea vorbea despre necesitatea respingerii prin
toate mijloacele a agresiunii împotriva puterii populare, precizând şi el că
se vor purta negocieri cu Uniunea Sovietică în baza unei depline egalităŃi
între părŃi. La 27 octombrie s-a întreprins o remaniere guvernamentală,
readucându-se în componenŃa executivului a partidului agrarienilor şi al
micilor proprietari, care fuseseră dizolvate de regimul Rákosi. Dar valul
revoltei nu putea fi stăvilit. Greva generală paralizase Ńara. Provincia se
afla în mâinile insurgenŃilor care se pregăteau să ia cu asalt Budapesta. În
aceste condiŃii, Nagy a dat ordin forŃelor guvernamentale să înceteze
operaŃiunile împotriva revoltei şi anunŃa realizarea unui acord cu
autorităŃile de la Moscova privind retragerea trupelor sovietice din
capitală. De această dată, el a încetat să califice insurecŃia drept
contrarevoluŃie, numind-o o uriaşă mişcare populară care cuprindea
întreaga naŃiune şi urmărea să garanteze independenŃa şi democratizarea
Ńării.
La 12 octombrie 1956 se întrunea Consiliul de Securitate al ONU
pentru a discuta situaŃia creată în Ungaria. Înaintea începerii dezbaterilor,
membrii Consiliului de Securitate au primit o declaraŃie a guvernului de
la Budapesta în care se contesta competenŃa acestui forum de a examina
ceea ce se considera a fi o problemă internă a Ungariei. Dezbaterile din
Consiliul de Securitate vor fi îngreunate de obstrucŃiile Uniunii Sovietice,
pe de o parte, dar şi de acŃiunea militară anglo-franceză din Egipt, pe de
altă parte. La 29 octombrie, trupele sovietice s-au retras din Budapesta,
dar au rămas în apropiere. A doua zi guvernul sovietic a adoptat o
declaraŃie privind relaŃiile dintre Uniunea Sovietică şi statele aliate ei.
DeclaraŃia recunoştea că se făcuseră greşeli care au dus la încălcarea
principiului egalităŃii în drepturi cu aceste state şi preciza că guvernul de
la Moscova era gata să angajeze negocieri cu guvernul de la Budapesta şi
127
cu guvernele altor state participante la Pactul de la Varşovia în legătură
cu prezenŃa trupelor sovietice în Ungaria.
În condiŃiile unei relaxări a situaŃiei din Budapesta, în urma plecării
trupelor sovietice, la 30 octombrie, „dis-de-dimineaŃă, insurgenŃii au luat
cu asalt, după un asediu de trei ore, sediul comitetului de partid al Marii
Budapeste şi au masacrat pe cei ce se aflau acolo, printre care şi pe
secretarul comitetului, Imre Mezı, unul dintre cei mai credincioşi
susŃinători ai noului preşedinte al Consiliului de Miniştri, doi colonei
veniŃi să discute cu acesta organizarea unor miliŃii muncitoreşti, precum şi
45 de tineri încorporaŃi, fără să li se ceară părea, în trupele de securitate.
Unii au fost arşi de vii. Sălbăticia acestei scene, precum şi moartea lui
Imre Mezı, l-au impresionat în mod deosebit pe Nagy, făcându-l să
înŃeleagă la ce excese risca să conducă furia populară, dacă nu era rapid
potolită prin concesii convingătoare.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 390).
La 1 noiembrie 1956, Imre Nagy a anunŃat retragerea Ungariei din
Pactul de la Varşovia şi declararea neutralităŃii. Va anunŃa aceste măsuri
la NaŃiunile Unite, cerând sprijinul secretarului general, Dag
Hammarskjöld, pentru recunoaşterea de către marile puteri a neutralităŃii
Ungariei şi începerea de negocieri în Polonia pentru retragerea forŃelor
sovietice. Era o încercare disperată de a forŃa destinele Ungariei. A doua
zi, János Kádár anunŃa dizolvarea partidului comunist, care încetase în
fapt să existe, şi crearea unui nou partid – Partidul Socialist Muncitoresc
Ungar. La 3 noiembrie Nagy a procedat la o nouă remaniere
guvernamentală, în urma căreia opt din cele zece portofolii reveneau unor
necomunişti. În aceeaşi zi, din iniŃiativa sovietică, începeau convorbiri
între delegaŃiile militare ale celor două Ńări privind retragerea trupelor
sovietice din Ungaria. DelegaŃia ungară era condusă de colonelul Pál
Maléter, noul ministru al Apărării NaŃionale în guvernul Nagy remaniat.
Era, cum aveau să demonstreze evenimentele, o măsură din planul
128
sovietic de reprimare a revoltei. În noaptea de 3 spre 4 noiembrie,
reprezentanŃii unguri la convorbiri au fost arestaŃi de autorităŃile militare
sovietice. În aceeaşi noapte, Kádár, care de două zile se retrăsese la
Ujgorod, pe teritoriul Uniunii Sovietice, anunŃa formarea unui guvern
ungar muncitoresc Ńărănesc, el însuşi devenind prim ministru al acestuia.
Noul guvern făcea cunoscut că a cerut comandamentului armatei
sovietice să ajute naŃiunea ungară să înfrângă „forŃele reacŃiunii” şi să
restabilească ordinea în Ńară, urmând să înceapă negocieri cu Uniunea
Sovietică şi celelalte state participante la Tratatul de la Varşovia în
problema retragerii trupelor sovietice din Ungaria.
În zorii zilei de 4 noiembrie 1956, sute de tancuri şi importante
efective terestre ruseşti, sprijinite de aviaŃie, pătrundeau în Budapesta. În
câteva zile rezistenŃa eroică a insurgenŃilor este înfrântă. Este semnificativ
faptul că autorităŃile comuniste de la Beijing, Belgrad şi Varşovia au
aprobat intervenŃia forŃelor sovietice în Ungaria. În aceeaşi zi de 4
noiembrie, se întrunea de urgenŃă Consiliul de Securitate al ONU, care va
cere Uniunii Sovietice să-şi retragă imediat trupele din Budapesta. A doua
zi era convocată Adunarea Generală a ONU, care va lua în dezbatere atât
situaŃia din Egipt, cât şi cea din Ungaria. Adunarea Generală a NaŃiunilor
Unite adoptă o rezoluŃie, propusă de SUA, prin care se cerea URSS să-şi
retragă trupele din Ungaria. Se afirma dreptul poporului ungar la
independenŃă şi se solicita guvernului sovietic şi celui ungar să permită
trimiterea de observatori ONU în Ungaria. Desigur, nici guvernul de la
Moscova, nici noul guvern de la Budapesta nu au luat în seamă solicitarea
NaŃiunilor Unite. Aceeaşi soartă o aveau alte rezoluŃii ale forumului
mondial, adoptate în zilele următoare. Putea face mai mult comunitatea
internaŃională, mai ales statele democratice pentru revoluŃia ungară?
Potrivit documentelor vremii, devenite publice, răspunsul este negativ.
Tot negativ răspunde şi Kissinger, într-o privire retrospectivă. Astfel,
129
după ce face o paralelă între Criza Suezului şi cea ungară, celebrul
diplomat afirmă: „Ungaria a fost un caz mai complicat, deoarece ar fi
făcut necesară folosirea puterii într-o formă sau alta. Însă conducătorii
Americii nu doreau să pună în pericol vieŃi americane pentru o cauză
care, oricât le-ar fi frământat conştiinŃa, nu privea în mod direct interesele
securităŃii americane. Principiul nu permite nicio ambiguitate sau nuanŃă.
În Suez, America a putut insista pe aplicarea întocmai a preceptelor sale,
deoarece consecinŃele nu implicau nici un risc imediat. În Ungaria însă,
ea a consimŃit tacit la Realpolitik, ca şi celelalte naŃiuni, deoarece
insistenŃa asupra principiilor ar fi atras riscul inevitabil al unui război,
poate chiar al unui război nuclear. Şi atunci când se află în joc vieŃi
omeneşti, omul de stat are datoria, atât faŃă de propriul popor cât şi faŃă
de sine însuşi, de a explica relaŃia dintre riscuri şi interese, oricât de larg
şi de generos ar fi ele prezentate. Uniunea Sovietică era clar pregătită să-
şi asume riscuri mai mari pentru a-şi menŃine poziŃia în Europa de Est
decât ar fi fost Statele Unite dispuse să înfrunte [Uniunea Sovietică]
pentru a elibera Ungaria. Nimic nu poate ocoli această ecuaŃie. Din punct
de vedere al declaraŃiilor anterioare revoluŃiei, politica Americii faŃă de
Ungaria a fost, într-adevăr, deficitară; sub aspectul intereselor sale,
refuzul Americii de a-şi asuma riscul războiului a fost inevitabil şi
corespunzător deopotrivă – cu toate că el nu explică lipsa voinŃei de a
ridica costul intervenŃiei sovietice prin mijloace nemilitare.” (Henry
Kissinger, op.cit., pp. 493-494).
În urma unui ultim apel de sprijin din partea puterilor occidentale,
la 4 noiembrie 1956, Imre Nagy şi unii dintre apropiaŃii săi s-au refugiat
la ambasada Iugoslaviei din Budapesta, primind azil politic. Noul guvern
ungar, János Kádár personal, le-a garantat întoarcerea sigură la
domiciliile lor, dar odată ce Nagy şi alŃi lideri unguri părăseau sediul
reprezentanŃiei diplomatice iugoslave, erau reŃinuŃi şi expediaŃi în
130
România de către autorităŃile militare sovietice. În aprilie 1957, guvernul
Kádár a decis readucerea lui Nagy şi a „complicilor” săi în Ungaria
pentru a fi judecaŃi, însă procesul a fost amânat până în iunie 1958. „La
15 iunie 1958, într-un proces strict secret, toŃi cei acuzaŃi au fost găsiŃi
vinovaŃi de incitarea la contrarevoluŃie şi condamnaŃi la moarte sau
închisoare pe termen lung. Scriitorii István Bibó şi Árpád Göncz (viitorul
preşedinte al Ungariei postcomuniste) au fost condamnaŃi la închisoare pe
viaŃă. AlŃi doi – József Szilágyi şi Géza Losonczy au fost ucişi în
închisoare înainte de începerea procesului. Imre Nagy, Pál Maléter şi
Miklós Gimes au fost executaŃi în zorii zilei de 16 iunie 1958.” (Tony
Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945, Editura
Polirom, Iaşi, 2008, pp. 294-295).
Revolta ungară, scurtă şi fără speranŃă, a avut un impact
semnificativ asupra relaŃiilor internaŃionale. În primul rând, a constituit o
lecŃie practică pentru diplomaŃii occidentali. Până în acel moment, Statele
Unite ale Americii recunoşteau, pe de o parte, în mod oficial, că statele
est-europene nu se puteau desprinde de pe orbita sovietică, iar pe de altă
parte, încurajau „spiritul de rezistenŃă” în Ńările respective. Într-un
document al Consiliului de Securitate NaŃională al SUA se prevedea că
operaŃiunile secrete şi sprijinul diplomatic american aveau drept scop
„crearea unor condiŃii care vor permite, într-un moment favorabil din
viitor, eliberarea statelor satelit”. Dar, după cum se arăta într-un alt
document confidenŃial de politică externă (intitulat „Politica SUA faŃă de
sateliŃii sovietici din Europa de Est”), elaborat în iulie 1956 pentru a lua
în considerare tulburările din acel an, „Statele Unite nu sunt pregătite să
poarte un război pentru a elimina dominaŃia sovietică asupra sateliŃilor
săi”. (Tony Judt, op.cit., p. 295).
În urma revoltelor din Polonia şi din Ungaria, Moscova a făcut
eforturi deosebite pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi
131
muncitoreşti. Astfel, între 1 şi 4 ianuarie 1957 a avut loc la Budapesta o
consfătuire a reprezentanŃilor partidelor din Bulgaria, Cehoslovacia,
România, Ungaria şi Uniunea Sovietică, iar la 10 ianuarie se întâlneau la
Moscova reprezentanŃii Republicii Populare Chineze, Ungariei şi Uniunii
Sovietice. Totodată, liderii de la Kremlin îşi vor întări controlul asupra
statelor din propriul bloc, odată cu unele măsuri care prefigurau schimbări
în raporturile acestor state cu Uniunea Sovietică. S-au încheiat acorduri
privind statutul forŃelor armate sovietice pe teritoriile Poloniei (17
decembrie 1956), Republicii Democrate Germane (12 martie 1957),
Ungariei (28 martie 1957), României (15 aprilie 1957). Asemenea
acorduri prevedeau că trupele sovietice nu se amestecau în treburile
interne ale statelor respective, că mişcările acestor trupe, precum şi
aplicaŃiile şi manevrele lor urmau să se desfăşoare numai cu
consimŃământul guvernelor statelor în cauză.
De asemenea, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a acŃionat
pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi întărirea relaŃiilor sale
cu aceste partide, acŃiuni care s-au bucurat de un sprijin deosebit din
partea comuniştilor chinezi. În noiembrie 1957 avea loc la Moscova o
consfătuire a partidelor comuniste din Ńările blocului sovietic, urmată de
alta, la care au participat şi partidele comuniste şi muncitoreşti din Ńări
occidentale şi din Ńări în curs de dezvoltare.
A doua criză a Berlinului şi criza din Caraibe. În 1958 problema
Berlinului se impune din nou, după 10 ani, pe agenda confruntărilor
dintre superputeri. La 27 noiembrie 1958, guvernul Uniunii Sovietice
adresează guvernului Statelor Unite ale Americii o notă prin care, după ce
acuză puterile occidentale de încălcarea acordurilor postbelice privitoare
la Germania, inclusiv a celui de la Potsdam, anunŃă că pentru el aceste
acorduri şi-au pierdut valabilitatea. În viziunea sovietică puterile
occidentale nu doreau să participe la pregătirea tratatului de pace cu
132
Germania în cadrul căruia şi-ar fi găsit soluŃionarea şi problema
Berlinului. Pornind de la această supoziŃie, guvernul Uniunii Sovietice
considera că Berlinul Occidental trebuia transformat „într-o unitate
politică independentă – oraş liber – în viaŃa căruia să nu se amestece
niciun stat, inclusiv unul dintre cele două state germane existente. S-ar
putea, în special, să se ajungă la o înŃelegere ca teritoriul oraşului liber să
fie demilitarizat şi în el să nu existe niciun fel de forŃe armate. Oraşul
liber Berlinul Occidental ar putea avea guvernul său propriu, şi ar putea
conduce singur economia, administraŃia şi celelalte treburi.” (Dezarmare
şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I, Bucureşti, 1973, p.
552). Guvernul sovietic propunea deschiderea de negocieri pe această
temă cu guvernele Statelor Unite ale Americii şi ale celorlalte state
interesate, şi anunŃa că, timp de o jumătate de an, nu intenŃiona să opereze
schimbări în sistemul existent al transporturilor militare ale SUA, Marii
Britanii şi FranŃei în Berlinul Occidental. Dacă în acest termen nu se va
ajunge la o înŃelegere, „Uniunea Sovietică va realiza, prin intermediul
unui acord cu RDG, măsurile prevăzute. Şi mai departe adaugă, în atenŃia
celor care ar dori să recurgă la limbajul forŃei brutale, că ameninŃările şi
intimidările nu impresionează poporul sovietic, orice violare a graniŃelor
RDG trebuind să fie considerată ca un act de agresiune împotriva tuturor
membrilor Pactului de la Varşovia.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp.
54-55).
Astfel, potrivit celor de mai sus, de la Moscova se adresa
Occidentului echivalentul unui ultimatum. Începea a doua criză a
Berlinului . AcŃiunea diplomatică sovietică apărea ca o surpriză, deşi
iminenŃa ei era preconizată de mai mult timp de către liderii est-germani,
iar Hruşciov o anunŃase în termeni politici, la 10 noiembrie 1958.
MotivaŃia principală consta într-o realitate dramatică. Berlinul Occidental
se afla ca o oază de prosperitate în interiorul Republicii Democrate
133
Germane şi constituia poarta prin care un număr crescând de locuitori ai
acesteia treceau în Germania Occidentală. Aceste împrejurări făceau din
Berlinul de Vest o uriaşă gaură în Cortina de Fier. (Constantin Vlad,
op.cit., p. 406).
Puterile occidentale au răspuns provocării sovietice la Sesiunea
Consiliului NATO de la Paris din 16-18 decembrie 1958. În DeclaraŃia
asupra Berlinului adoptată cu acel prilej se preciza că: „Statele membre
ale NATO nu vor putea fi de acord cu o reglementare a chestiunii
Berlinului care ar pune în cauză dreptul celor trei puteri de a rămâne în
Berlin atâta timp cât responsabilităŃile lor vor cere acest lucru, sau care nu
ar asigura libertatea de circulaŃie între acest oraş şi lumea liberă. Uniunea
Sovietică va fi răspunzătoare pentru orice acŃiune care ar avea ca efect
compromiterea acestui drept sau punerea în pericol a acestei libertăŃi.”
(Dezarmare şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I,
Bucureşti, 1973, pp. 568-569). Consiliul NATO aprecia că problema
Berlinului nu poate fi soluŃionată decât în cadrul unui acord cu Uniunea
Sovietică asupra ansamblului problemei germane şi declara din nou că
este dispus să examineze această problemă, precum şi cele referitoare la
securitatea europeană şi la dezarmare. Astfel, în problema Berlinului,
erau implicate nu numai cele patru mari puteri foste aliate, prezente în
Germania, ci şi blocurile militare cărora acestea le aparŃineau.
IniŃiativa sovietică privind Berlinul era luată în serios atât la
Kremlin, cât şi la Washington. Trimis într-o misiune de informare în
Uniunea Sovietică, Charles Bohlen conchidea, după contacte în mediul
politic rusesc, dar şi în cel diplomatic străin de la Moscova, că Hruşciov
nu blufa în ameninŃarea de a forŃa puterile occidentale să plece din Berlin
şi de a semna un tratat de pace separat cu Berlinul de Est. Chiar în ziua de
27 noiembrie, când Nota asupra Berlinului sosea la Washington,
preşedintele Eisenhower i-a spus secretarului de Stat Dulles că el nu
134
respingea ideea unui oraş liber, fără trupe americane, cu condiŃia ca atât
Berlinul, cât şi căile sale de acces, să fie puse sub jurisdicŃia OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite. Prin aceasta, preşedintele american exprima opinia
conform căreia statutul Berlinului era anormal şi că Statele Unite ale
Americii urmau, la un moment dat, să-şi retragă trupele din acest oraş.
Disponibilitatea preşedintelui Eisenhower de a negocia cu sovieticii era
sprijinită de premierul britanic Maurice Harold Macmillan, dar nu era
agreată de preşedintele FranŃei, generalul Charles de Gaulle, care reliefa
miza politică a disputei. Astfel, după o întâlnire cu secretarul de Stat
american, în ianuarie 1959, liderul francez spunea: „… dacă sovieticii vor
război, acesta nu va fi evitat cedând Berlinul, iar dacă nu-l vor, nu are
niciun rost să li se facă concesii.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 59).
Aceasta va fi atitudinea lui de Gaulle pe toată durata crizei Berlinului. Cu
prilejul reuniunii Consiliului NATO, de la Paris, din decembrie 1959, el îi
va spune lui Bohlen ca să audă Eisenhower, aflat de faŃă: „Domnule
Bohlen, ai auzit ceea ce noi tocmai am decis? Am decis să vorbim cu
domnul Hruşciov în mod ferm despre lucruri vagi.” (Charles E. Bohlen,
Witness to History, 1929-1969. W.W. Norton & Company Inc, New
York, 1973, p. 461).
În cursul anului 1959 criza Berlinului a cunoscut o evoluŃie
sinuoasă. În urma unor contacte diplomatice intense între cele patru mai
puteri, la 11 mai 1959, în Palatul NaŃiunilor Unite din Geneva, au început
lucrările ConferinŃei Miniştrilor de Externe, la care luau parte: Christian
Archibald Herter, succesorul lui Dulles (SUA), Andrei A. Gromîko
(URSS), John Brooke Selwyn Lloyd (Marea Britanie) şi Maurice Couve
de Murville (FranŃa). La 14 mai, cele trei puteri occidentale au prezentat,
în forma unui proiect, un Plan de Pace, care relua, într-o versiune
îmbogăŃită, proiectul occidental privind securitatea europeană,
reunificarea şi încheierea unui tratat de pace cu Germania, pe etape. În
135
ceea ce priveşte Berlinul, se preciza că acesta este un singur oraş, care
aparŃine întregii Germanii; ca atare Berlinul de Est şi cel de Vest trebuiau
să se unifice prin alegeri libere, desfăşurate sub supraveghere
cvadripartită sau a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Se prevedea
reunificarea Germaniei, Berlinul urmând să fie viitoarea ei capitală. În
maximum doi ani şi jumătate urmau să fie organizate alegeri pentru o
Adunare generală pangermană. Adunarea urma să aibă mandat de
elaborare a unei ConstituŃii a întregii Germanii, iar un guvern al acesteia
putea semna tratatul de pace. La 18 mai, Gromîko a respins în întregime
proiectul occidental, iar a doua zi i se va răspunde că nu se pune problema
semnării unui tratat de pace atâta vreme cât Germania nu va fi reunificată,
nici de a consimŃi la vreo renunŃare oarecare în privinŃa drepturilor celor
trei puteri occidentale în Berlin. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 64).
La 10 iunie 1959, guvernul sovietic va prezenta ConferinŃei
Miniştrilor de Externe noi propuneri vizând o reglementare provizorie a
problemei Berlinului Occidental pe baza următoarelor principii: a)
puterile occidentale să reducă efectivele forŃelor lor armate în Berlinul
Occidental până la contingente simbolice; b) să înceteze orice propagandă
împotriva RDG şi a celorlalte Ńări socialiste de pe teritoriul Berlinului
Occidental; c) să fie lichidate organizaŃiile din Berlinul Occidental care
desfăşurau activităŃi de spionaj şi de diversiune împotriva RDG şi a Ńărilor
aliate cu aceasta; d) puterile occidentale să-şi asume obligaŃia de a nu
instala în Berlinul Occidental baze atomice şi rampe pentru rachete. În
cazul încheierii unui acord pe baza acestor principii, Uniunea Sovietică
era dispusă să accepte menŃinerea legăturilor Berlinului Occidental cu
lumea exterioară în forma existentă până atunci. ConŃinutul propunerilor
sovietice era însă inacceptabil puterilor occidentale. Pe de altă parte, noul
termen avansat de sovietici de un an, lăsa deschisă posibilitatea
continuării negocierilor. Dar, ConferinŃa de la Palatul NaŃiunilor din
136
Geneva se încheia la 13 iulie 1959 fără să se ajungă la un rezultat. Astfel,
o primă fază a celei de a doua crize a Berlinului, se încheia nedecis.
Această criză va continua intercondiŃionându-se în mod strâns cu seria de
evenimente din Caraibe, cunoscute sub denumirea de Criza rachetelor
din Cuba.
O mişcare insurecŃională cubaneză, condusă de Fidel Alejandro
Castro Ruz, înlătură de la putere pe generalul Fulgencio Batista y
Zaldivar, la 1 ianuarie 1959. Noul guvern de la Havana a adoptat un
program radical favorabil revendicărilor păturilor sociale nevoiaşe,
apropiindu-şi totodată populaŃia de culoare prin promisiuni de înlăturare a
discriminărilor rasiale. Principalele puncte ale programului noilor
guvernanŃi erau: realizarea unei reforme agrare spre a lichida marile
latifundii, înfăptuită la 17 mai 1959; naŃionalizarea marilor companii
americane care operau în Cuba; înlăturarea dependenŃei faŃă de Statele
Unite ale Americii. Asemenea prevederi vor duce la acumularea unei stări
de tensiune între Statele Unite ale Americii şi Cuba.
Contextul insurecŃiei cubaneze şi situaŃia internaŃională îl vor
orienta pe Fidel Castro spre stânga. În vara anului 1959, el va realiza o
colaborare strânsă cu comuniştii, devenind el însuşi, nu peste mult timp,
un marxist convins şi, în final, liderul unul partid comunist cubanez
reconstruit. Noul regim din Cuba, spre deosebire de regimurile din
celelalte state latino-americane, aveau o notă antinordamericană
definitorie: sub Batista, interesele SUA pe insula din Caraibe erau
predominante; în plus, era imediata vecinătate a coastelor Floridei, ceea
ce făcea din Cuba un loc predilect pentru numeroşi americani amatori de
excursii şi plăceri. Turismul aducea valută forte, dar stârnea
resentimentele cubanezilor printr-un comportament care jignea
demnitatea lor.
137
Colaborarea lui Fidel Castro cu comuniştii, includerea unora dintre
ei în guvern şi în alte poziŃii administrative, au atras atenŃia
Washingtonului asupra posibilităŃii reale a apariŃiei unui stat comunist în
emisfera occidentală. O întâlnire între Fidel Castro şi vicepreşedintele
american Richard Nixon a întărit această temere. Pe de altă parte, s-au
dezvoltat relaŃiile dintre Cuba şi Uniunea Sovietică. La 1 ianuarie 1960, o
delegaŃie sovietică, în frunte cu Anastas Mikoian, a vizitat Cuba, oferind
un credit de 100 milioane de dolari, cu dobândă mică şi asistenŃă tehnică,
încheind totodată contracte pentru importul unor mari cantităŃi de zahăr.
RelaŃiile sovieto-cubaneze s-au extins în domeniul militar, Uniunea
Sovietică începând să livreze Cubei armament, inclusiv avioane de luptă,
ai căror piloŃi vor fi instruiŃi de către sovietici. AchiziŃiile de armament
sovietic s-au intensificat după ce, la 4 martie 1960, agenŃii CIA au distrus,
în raza portului Havana, cargoul francez „La Coubre”, încărcat cu arme
cumpărate de statul cubanez din Belgia. Puternica explozie, urmată de un
incendiu, s-a soldat cu 75 de morŃi şi peste 200 de răniŃi – docheri
cubanezi şi marinari francezi. În consecinŃă, pe 5 martie, conducerea
cubaneză a organizat un marş de protest, urmat de un miting în centrul
Havanei, în memoria victimelor. La comemorare au luat parte doi oaspeŃi
de seamă, sosiŃi special din FranŃa: Jean Paul Sartre, filosof existenŃialist
şi fenomenolog, împreună cu soŃia sa, scriitoarea Simone de Beauvoir;
înalŃii oaspeŃi francezi au fost prezenŃi în tribuna oficială, alături de Fidel
Castro.
Un rol proeminent în înfăptuirea revoluŃiei cubaneze l-a avut,
împreună cu Fidel Castro, Ernesto („Che”) Guevara, pe numele adevărat
Ernesto Guevara de la Serna. RevoluŃionar sud-american de origine
argentiniană, de profesie medic, Guevara se făcuse cunoscut pentru ideile
sale de stânga ce preconizau metode radicale ca soluŃie pentru
ameliorarea sărăciei cvasigenerale din America de Sud. L-a cunoscut pe
138
Fidel Castro în Mexic, apoi a participat la lupta insurgenŃilor cubanezi
împotriva dictatorului Batista, iar între 1961 şi 1965 a fost ministru al
Industriilor în guvernul de la Havana. În 1965 a plecat în Bolivia,
încercând să exporte revoluŃia cubaneză în alte Ńări din America Latină; a
dat însă greş, fiind arestat şi executat de forŃele guvernului bolivian în
1967. Figură romantică de revoluŃionar latino-american (în ochii unora),
Guevara, prin scrierile sale (Războiul de gherilă, Socialismul şi omul în
Cuba, Jurnal din Bolivia etc.) şi în special prin atitudinea sa politică,
ostilă Statelor Unite ale Americii, dar independentă faŃă de Uniunea
Sovietică, a exercitat un fel de atracŃie mistică asupra noii stângi din
Statele Unite ale Americii şi din Europa, inspirând în anii ’60 şi ’70 ai
secolului XX o generaŃie întreagă de militanŃi radicali şi de lideri ai
mişcărilor studenŃeşti.
În martie 1960, preşedintele Eisenhower a aprobat pregătirea unei
acŃiuni militare pentru înlăturarea regimului Castro. În acest scop, pe
teritoriul SUA şi în Guatemala au fost constituite şi înarmate formaŃiuni
paramilitare din refugiaŃi cubanezi. Fiind informat de aceste pregătiri,
guvernul de la Havana a sesizat Consiliul de Securitate. După eşecul
ConferinŃei la nivel înalt a SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei, de la
Paris (convocată la 16 mai 1960), având pe ordinea de zi problema
Berlinului, Hruşciov va adopta o poziŃie publică în sprijinul Cubei,
anunŃând că, în cazul că aceasta ar fi atacată, Uniunea Sovietică îi va veni
în ajutor. La 28 august, acelaşi an, ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai
Ńărilor din OrganizaŃia Statelor Americane, Ńinută la San José, în Costa
Rica, a condamnat, în unanimitate, orice amestec sau ameninŃare din
partea unor puteri extracontinentale în afacerile republicilor americane;
deşi nici Cuba, nici Uniunea Sovietică nu erau menŃionate, trimiterea la
ele nu lăsa loc vreunui dubiu. Guvernul de la Havana va cere celui de la
Washington să-şi reducă personalul diplomatic din Cuba, de la circa 300
139
la 11 membri cu paşaport diplomatic. În replică, la 2 ianuarie 1961, SUA
anunŃa ruperea relaŃiilor diplomatice şi consulare cu Cuba.
În 1961 SUA au încercat să răstoarne regimul din Cuba prin
invazia unei forŃe neoficiale, care se va termina cu bătălia de la Baya de
los Cochinos (Bay of Pigs – Golful Porcilor), prin înfrângerea
mercenarilor cubanezi. John Kennedy, ales preşedinte al SUA, arăta, în
discursul său de investitură din 20 ianuarie 1961, că un regim comunist în
emisfera occidentală nu va niciodată obiect de negociere. Noua
administraŃie de la Washington va şovăi înainte de a aproba invadarea
Cubei, dar, la inisistenŃa unor colaboratori apropiaŃi, şi-a dat acordul, la
14 aprilie 1961, iar a doua zi acŃiunea a început prin lovirea bazelor
aeriene cubaneze de către bombardiere B26, care au decolat din
Nicaragua. Au urmat, în zorii zilei de 17 aprilie, debarcarea unităŃilor de
exilaŃi pe plaja de la Giron (Golful Porcilor), situată pe coasta de Sud a
insulei, de unde se deschidea un drum scurt către Havana. Întrucât se
contura perspectiva înfrângerii forŃelor invadatoare, unii şefi militari i-au
cerut preşedintelui Kennedy să angajeze direct trupe americane în
conflict, ceea ce preşedintele a refuzat. În trei zile, tentativa de răsturnare
a regimului Castro a eşuat. În cursul desfăşurării ei, la 18 aprilie 1961,
Hruşciov i-a adresat un mesaj şefului Casei Albe, în care arăta că Uniunea
Sovietică va acorda Cubei întregul său sprijin „spre a înfrânge
agresiunea”. Kennedy i-a răspuns că „Statele Unite nu vor interveni
militar în Cuba, dar nici nu vor accepta o intervenŃie a unor forŃe din afara
zonei.” (Constantin Vlad, op.cit., pp. 422-423).
În zilele de 3 şi 4 iunie 1961 s-a petrecut un eveniment politico-
diplomatic major: întâlnirea la nivel înalt, americano-sovietică, de la
Viena. Această întâlnire marca începutul unor contacte şi negocieri
bilaterale dintre SUA şi URSS, care se distanŃau astfel ca superputeri de
vechea formulă a conferinŃelor în trei sau în patru. Reuniunile în patru –
140
între SUA, URSS, Marea Britanie şi FranŃa – vor avea loc doar la nivelul
miniştrilor de Externe. ReuniŃi în capitala Austriei, Hruşciov şi Kennedy
îşi vor confrunta părerile în unele probleme ideologice şi în legătură cu
principalele teme ale relaŃiilor internaŃionale. Rezultatele vor fi însă
minore: de pildă s-a exprimat intenŃia de a nu fi reluate experienŃele cu
arme nucleare. În legătură cu problema Berlinului, Hruşcov a repetat că,
dacă puterile occidentale nu doresc să semneze tratatul de pace cu
Germania, care ar duce şi la încetarea regimului de ocupaŃie din Berlin,
Uniunea Sovietică va semna un astfel de tratat cu Republica Democrată
Germană: se fixa un nou termen pentru această acŃiune – 31 decembrie
1961. Unii analişti ai fenomenului internaŃional consideră că, la Viena,
Hruşciov ar fi încercat să-l intimideze pe Kennedy; el lua în seamă, în
această privinŃă, lipsa de experienŃă a preşedintelui american, eşecul
lamentabil al invadării Cubei etc. Dar Kennedy nu va fi intimidat şi era
decis să nu cedeze. La 25 iunie 1961 el anunŃa, printr-o declaraŃie
transmisă direct de mass media, că va cere Congresului majorarea
bugetului militar al SUA cu peste 3 miliarde dolari, moblizarea unor
contingente de rezervişti, mărirea numărului de recruŃi angajaŃi anual şi
creşterea efectivelor americane staŃionate în Europa. În acelaşi timp,
administraŃia de la Washington va avea contacte strânse cu aliaŃii
europeni pentru o abordare comună în problema Berlinului.
La 5 august 1961, o reuniune a miniştrilor de Externe ai SUA,
Marii Britanii, FranŃei şi Republicii Federale Germania, Ńinută la Paris,
reafirma hotărârea de a menŃine, cu toate mijloacele, trupele puterilor
occidentale în partea de Vest a Berlinului şi libertatea accesului în oraş.
Această atitudine fermă s-a datorat în principal preşedintelui de Gaulle,
care i-a scris preşedintelui Kennedy că deschiderea de negocieri cu ruşii
nu putea decât să ducă, pe termen lung, la pierderea poziŃiilor occidentale
la Berlin.
141
În noaptea de 12 spre 13 august 1961, guvernul Germaniei de Est a
întreprins o acŃiune extraordinară: instalarea unui gard de sârmă ghimpată
de jur împrejurul Berlinului Occidental, transformat peste câteva zile într-
o barieră de beton. Statele participante la Tratatul de la Varşovia au
propus autorităŃilor Republicii Democrate Germane să introducă la
graniŃele Berlinului de Vest măsuri de pază sigură şi control, propunere
care a fost acceptată. Astfel se ridica Zidul Berlinului, simbol al eşecului
regimului comunist din Republica Democrată Germană de a împiedica
fuga est-germanilor în Vest. Liderii statelor democratice occidentale,
surprinse de apariŃia Zidului, au realizat că nu mai puteau face nimic. Vor
protesta energic la Moscova. Într-un gest simbolic, SUA vor transfera la
Berlin 15.000 de militari, care staŃionau în Germania Occidentală.
Vicepreşedintele SUA, Lyndon Johnson, saluta prezenŃa acestor militari
în Berlinul Occidental, reînnoind angajamentul Washingtonului de a
păstra statutul existent al oraşului. Cu câteva zile înainte de construcŃia
zidului, preşedintele Kennedy afirmase că Europa de Est este de un
interes vital pentru Nikita Hruşciov şi că acesta nu poate sta pasiv şi s-o
lase să se subŃieze. „Eu pot să pun alianŃa [Nord-Atlantică] în mişcare
dacă el încearcă să facă ceva în legătură cu Berlinul de Vest” – a spus
Kennedy, „dar nu în cazul în care face ceva numai în legătură cu Berlinul
de Est.” În perioada ce a urmat construirii Zidului Berlinului, cu toată
tevatura aferentă, Statele Unite ale Americii şi aliaŃii lor din NATO n-au
întreprins nicio acŃiune în afara celor menite să fortifice moralul vest-
berlinezilor, al vest-germanilor în general. Cu tot şocul pe care l-a produs,
ridicarea Zidului Berlinului n-a afectat niciunul din interesele vitale ale
marilor puteri occidentale.
În agitaŃia care a urmat construirii Zidului de la Berlin, social-
democratul Willy Brandt, primarul Berlinului Occidental şi viitorul
cancelar al RFG, declara, în faŃa unei mulŃimi de sute de mii de cetăŃeni,
142
că ei se află în faŃa celei mai serioase situaŃii de la Blocada şi podul aerian
de la Berlin din 1948-1949. AliaŃii occidentali trebuie să ia măsuri
constrângătoare, sublinia Willy Brandt în Bundestag. Aceste măsuri nu
trebuie să fie militare, dar este necesar să aibă substanŃă; alegătorii mei, a
declarat el, „n-ar da nici doi bani pe nişte contramăsuri care n-ar face
altceva decât să stârnească hohote de râs de la Potsdamerplatz până la
Vladivostok.” (Thomas Parrish, op.cit., p. 48).
În vara anului 1962, perspectiva unor evoluŃii pline de pericole
plutea în aer. La sfârşitul lunii august, Departamentul de Stat al SUA a
ajuns la concluzia că Moscova putea să ia în curând o iniŃiativă riscantă
spre a câştiga poziŃiile pierdute, fără a avea însă indicii privind locul unei
astfel de iniŃiative. În condiŃile date, când atenŃia generală era îndreptată
spre Berlin, o adevărată lovitură de teatru avea să se petreacă însă în
Caraibe.
În mai 1962, conducerea Uniunii Sovietice a adoptat hotărârea de a
amplasa în Cuba rachete cu rază medie de acŃiune, capabile să poarte
arme nucleare. MotivaŃia oficială a Moscovei era apărarea Cubei de o
invazie americană, considerată iminentă. Ambasadorul sovietic la
Washington, Anatoli Dobrînin, aprecia că decizia sovietică era
determinată mai degrabă de raportul general de forŃe între cele două
superputeri. Premierul sovietic Nikita Hruşciov a insistat ca instalarea
rachetelor să se facă în cel mai strict secret; se conta pe împrejurarea că,
puse în faŃa faptului împlinit, autorităŃile SUA aveau să accepte realitatea.
În consecinŃă, au fost transportate şi instalate în Cuba 40 de rachete SS-4
şi SS-5, împreună cu 40.000 de militari sovietici, spre a le proteja şi
folosi. La 4 şi la 11 septembrie 1962, guvernele de la Havana şi de la
Moscova dădeau asigurări că armele livrate Cubei aveau un caracter strict
defensiv. Washingtonul avertiza, totuşi, pe 4 septembrie, că dacă în Cuba
ar sosi arme ofensive, s-ar ridica o problemă dintre cele mai grave.
143
La 30 august 1962, un expert al CIA, care examina fotografii
aeriene făcute de un avion-spion U-2 asupra Cubei, a descoperit o bază de
rachete sovietice SA-2, acelaşi tip de rachetă care doborâse deasupra
Uniunii Sovietice avionul-spion U-2, pilotat de Garry Powers. În aceeaşi
zi, un alt avion U-2 a fost surprins intrând în spaŃiul aerian al URSS,
violând angajamentul solemn al SUA de încetare a acestor incursiuni
aeriene. Kremlinul a expediat prompt Casei Albe un protest în acest sens.
La 11 septembrie 1962, Kennedy a suspendat zborurile U-2 asupra Cubei.
În următoarele 5 săptămâni 95 de rachete nucleare sovietice ajung în
Cuba, nedetectate de americani. Fiecare din aceste rachete era echipată cu
o bombă atomică de 70 de ori mai devastatoare decât cea trimisă la
Hiroshima de preşedintele Truman. La 14 octombrie 1962, un avion U-2
a zburat deasupra Cubei, efectuând 92 de fotografii în 6 minute. Toată
ziua următoare experŃii americani au comparat fotografiile din Cuba cu
cele făcute în PiaŃa Roşie din Moscova la parăzile militare de 1 Mai. Din
specificaŃiile tehnice furnizate de spionul sovietic, colonelul Oleg
Penkovsky, s-a putut afla că în Cuba se aflau rachete balistice de rază
medie SS-4, capabile să transporte până la Washington bombe atomice de
o megatonă fiecare. (Michael Nicholas Blaga, De la criza din Golful
Porcilor la asasinatul de la Dallas. C.I.A. în perioada lui Kennedy, în
Historia, An IX, nr. 86, februarie 2009, pp. 36-37).
La 16 octombrie 1962, preşedintelui american i-au fost prezentate
fotografiile pe care apăreau rachete, rampe de lansare în proces de
instalare şi ceea ce păreau a fi depozite de arme nucleare. ExperŃii care
studiaseră deja fotografiile în cauză nu aveau niciun dubiu: în Cuba se
aflau rachete sovietice cu rază medie şi intermediară de acŃiune,
purtătoare de focoase nucleare care puteau lovi o bună parte din teritoriul
SUA, precum şi pe cel al unor Ńări din America Centrală şi de Sud.
Începea Criza rachetelor din Cuba, „cel mai periculos moment al
144
confruntărilor Est-Vest în perioada Războiului Rece”. (Constantin Vlad,
op.cit., p. 430).
În scopul gestionării crizei, preşedintele Kennedy a convocat
imediat un Consiliu de război, alcătuit din 15 persoane, între care se
aflau: vicepreşedintele Johnson; Dean Rusk, secretarul Departamentului
de Stat; Robert Strange McNamara, şeful Pentagonului; Robert Kennedy,
fratele preşedintelui, ministru de JustiŃie; McGeorge Bundy, consilierul
pentru problemele securităŃii naŃionale; Maxwell Taylor, consilierul
pentru problemele militare. Acest grup a constituit ceea ce s-a numit
Comitetul Executiv al Consiliului SecurităŃii NaŃionale (EXCOM), care
avea să se reunească zilnic, pe toată durata crizei. Kennedy îi alesese
personal pe membrii acestui comitet, având în vedere funcŃiile, dar şi
competenŃa lor, ştiind că vor aduce în discuŃie puncte de vedere proprii,
adesea diferite, chiar divergente. Problemele au fost dezbătute, dar
decizia şi răspunderea reveneau întotdeauna şefului Casei Albe. În urma
unor analize amănunŃite, s-a ajuns la concluzia că Uniunea Sovietică
urmărea, mai ales, să-şi întărească poziŃiile pentru eventuale negocieri
privind Berlinul. Drept răspuns, s-au conturat următoarele soluŃii: 1) să nu
se întreprindă nicio măsură, acceptându-se situaŃia creată; 2) să se
acŃioneze pe plan diplomatic, adresându-se un avertisment serios
Moscovei; 3) să se propună URSS retragerea rachetelor sale din Cuba în
schimbul renunŃării de către SUA la bazele americane de rachete Jupiter
din Turcia; 4) blocada, prin mijloace militare, aplicată Cubei; 5)
bombardarea instalaŃiilor de rachete; 6) o debarcare surpriză a forŃelor
americane pe Insulă. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp. 241-242).
Prima opŃiune era respinsă de la început de către Kennedy, care
considera că instalarea de arme sovietice ofensive în vecinătatea Statelor
Unite ale Americii şi în centrul emisferei occidentale aducea schimbări
fundamentale în raporturile de forŃe şi în situaŃia geopolitică generală. De
145
aceea, acŃiunea întreprinsă de Uniunea Sovietică nu putea fi acceptată, iar
armele ofensive din Cuba trebuiau eliminate prin mijloace asupra cărora
urma să decidă. Înainte de a lua o decizie în această privinŃă, la 18
octombrie, Kennedy îl primea la Casa Albă pe ministrul sovietic de
Externe Andrei Gromîko, la solicitarea acestuia. După ce Gromîko reitera
poziŃia sovietică în problema Berlinului şi deplângea ceea ce numea
campania anticubaneză a SUA, Kennedy l-a avertizat pe demnitarul rus,
fără a face nicio aluzie la situaŃia din Cuba, împotriva unei eventuale
instalări de arme strategice în această Ńară. Gromîko a negat orice intenŃie
de acest gen. În timp ce erau examinate avantajele şi dezavantajele unora
sau a altora dintre operaŃiunile militare posibile, la 19 octombrie,
comandanŃii şefi ai forŃelor militare americane din Atlantic şi Caraibe
primeau ordin să intre în stare de alertă. A doua zi, Kennedy i-a informat
pe participanŃii la EXCOM că a decis instituirea blocadei Cubei pentru a
preveni continuarea trimiterii de arme ofensive în această Ńară; dacă
măsura nu se dovedea eficace, urma să se treacă la bombardarea
instalaŃiilor de rachete.
La 22 octombrie erau informaŃi asupra opŃiunii americane
Macmillan şi de Gaulle, Cabinetul şi liderii Congresului Statelor Unite ale
Americii, iar la ora 18 ambasadorul sovietic Anatoli F. Dobrînin primea
de la Departamentul de Stat o copie a cuvântării publice pe care Kennedy
avea s-o rostească la orele 19. Era de fapt un discurs care va fi radio-
difuzat şi televizat, prin care Kennedy anunŃa că, potrivit unor dovezi
indubitabile, Uniunea Sovietică instalase în Cuba rachete şi bombardiere
capabile să poarte încărcături nucleare. Măsura – sublinia şeful Casei
Albe – constituia o ameninŃare explicită la adresa păcii şi securităŃii
Americilor, în contradicŃie cu declaraŃiile repetate ale oficialilor sovietici,
o modificare deliberat provocatoare şi nejustificată a statu-quo-ului.
Politica Statelor Unite ale Americii – declara preşedintele – va fi aceea de
146
a considera orica lansare de rachete nucleare din Cuba contra oricărei
naŃiuni din emisfera occidentală drept un atac al Uniunii Sovietice
împotriva Statelor Unite ale Americii, impunând ca represalii o ripostă
completă. Kennedy anunŃa că a ordonat instituirea unei „carantine
riguroase” asupra oricărui echipament militar ofensiv aflat în drum spre
Cuba, carantină care la nevoie putea fi completată prin măsuri mai grave.
Preşedintele Kennedy a folosit termenul de „carantină” din cauză că
instituirea unei blocade ca atare ar fi echivalat cu o violare a dreptului
internaŃional. Din acest punct de vedere, acŃiunii sovietice nu i se puteau
aduce acuzaŃii că n-ar fi respectat dreptul internaŃional şi principiile
Cartei ONU. Mircea MaliŃa, în acel moment reprezentat al României la
ONU, aprecia că: „În niciun text normativ nu se interzicea unei Ńări să
instaleze în alte părŃi rachete, fie ele şi nucleare (SUA tocmai făcuse acest
lucru cu Jupiter în Anglia şi Turcia), şi nici ca o Ńară să le primească
invocând autoapărarea. Dar aceleaşi instanŃe considerau ilegală instituirea
unilaterală de către SUA a blocadei, interzisă expres ca un act agresiv.
Când trecem însă la balanŃa strategică ce reglementa relaŃiile celor două
puteri, URSS era în culpă. În lumina balanŃei, surprizele sunt delicte
majore; ca ea să funcŃioneze, comportamentul fiecărei părŃi trebuie să fie
previzibil. SUA aveau dreptate să acuze URSS de încercarea unilaterală
de a modifica în secret o balanŃă ce era obiectul unei elaborări minuŃioase
bazată pe încredere reciprocă. RelaŃiile internaŃionale stăteau cu mult mai
mult sub semnul balanŃei şi menŃinerii ei, decât sub semnul unui drept
internaŃional declarativ şi ineficient.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din
Războiul Rece. Memoriile unui diplomat român, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, pp. 13-14).
Preşedintele Kennedy a cerut convocarea Consiliului de Securitate
al ONU, precum şi a Consiliului OrganizaŃiei Statelor Americane spre a
examina situaŃia creată. Într-un mesaj trimis premierului sovietic,
147
preşedintele american arăta: „Trebuie să vă spun că Statele Unite sunt
hotărâte pe poziŃia că această ameninŃare la adresa securităŃii Emisferei
occidentale să fie înlăturată. În acelaşi timp, vreau să subliniez că
acŃiunea pe care o avem în vedere este minimul necesar pentru înlăturarea
acestei ameninŃări. Faptul că reacŃia noastră este minimă, n-ar trebui
totuşi să ducă la o înŃelegere greşită din partea voastră.” (Constantin Vlad,
op.cit., pp. 431-432).
Între 25 şi 28 octombrie 1962 liderii celor două superputeri au
elaborat, în termeni generali, un acord privind încetarea crizei, analizând
totodată măsuri de punere în aplicare a acestuia prin mesaje reciproce
transmise pentru siguranŃă prin canale multiple, inclusiv prin intermediul
secretarului general al ONU, U Thant. Astfel, americanii l-au rugat pe U
Thant să intervină pe lângă Hruşciov pentru oprirea vaselor sovietice
înainte de a ajunge la linia de intercepŃie stabilită prin blocadă, ceea ce
liderul sovietic acceptă ca măsură temporară. La 26 octombrie, Casa Albă
a declarat că există noi dovezi potrivit cărora pe amplasamentele de
rachete se desfăşura o activitate continuă. Într-un lung mesaj primit în
aceeaşi zi la Casa Albă, Hruşciov făcea o propunere de compromis:
sovieticii vor desfiinŃa amplasamentele de rachete dacă americanii se
angajează să nu invadeze Cuba. A doua zi, 27 octombrie, un alt mesaj de
la Moscova a complicat lucrurile prin adăugarea stipulaŃiei ca Statele
Unite ale Americii să promită că îşi vor scoate rachetele Jupiter din
Turcia. Tot pe 27 octombrie criza s-a acutizat ca urmare a faptului că un
U-2 a fost dat dispărut şi că s-a presupus, ceea ce era corect, că fusese
doborât de o rachetă sovietică; ordinul de tragere pare însă să nu fi fost
rezultatul unei decizii la nivel înalt ci, pur şi simplu, ar fi fost dat de
comandantul bateriei de rachete. În aceeaşi zi, după emiterea unei
declaraŃii prin care se preciza că situaŃia din Emisfera Vestică trebuie
rezolvată în ea însăşi (adică fără referire la Turcia), Kennedy a adoptat
148
sugestia fratelui său Robert de a lăsa deoparte mesajul ce implica Turcia
şi de a se concentra pe promiŃătorul mesaj din 26 octombrie, adică i-a
răspuns lui Hruşciov, dându-şi acordul în principiu de a suspenda
carantina şi de „a oferi asigurări că nu va avea nicio invazie în Cuba”,
adăugând că şi Cuba să nu se angajeze şi să nu comită acte agresive în
Emisfera Vestică. A doua zi, Hruşciov a anunŃat că sovieticii vor înceta
activitatea la bazele de rachete, iar preşedintele Kennedy a dat asigurările
cerute cum că nu va invada Cuba. De asemenea, Statele Unite ale
Americii au făcut cunoscut Uniunii Sovietice că rachetele Jupiter vor fi
retrase din Turcia, dar că această acŃiune nu putea fi menŃionată în niciun
acord oficial. Din acest moment, tensiunile au început să slăbească, deşi
criza nu trecuse, iar refuzul lui Castro de a permite unor inspectori din
SUA sau din altă Ńară să intre în Cuba a făcut să treneze rezolvarea
problemelor.
La 7 noiembrie 1962, Statele Unite ale Americii şi Uniunea
Sovietică au ajuns la un acord potrivit cărora navelor americane li se
permitea să controleze navele sovietice aflate în drum spre casă. În felul
acesta, partea americană voia să se încredinŃeze că sovieticii îşi retrag
rachetele din Cuba. Criza rachetelor s-a încheiat ocolind OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite întrucât nu au existat documente, acte finale sau
acorduri scrise care să fie supuse dezbaterii în Adunarea Generală a ONU
sau în Consiliul de Securitate. „Această criză se termină prin înŃelegeri
verbale, prin acŃiuni desfăşurate conform unui cuvânt de onoare. În scris,
nu rămâne decât corespondenŃa celor doi mari. Asta înseamnă că onoarea
oponenŃilor, terfelită reciproc câteva zile la rând în declaraŃii publice, nu
mai e pusă la îndoială şi că încrederea reciprocă a actorilor balanŃei
strategice e reparată. Stabilitatea balanŃei nu e bazată pe nimic scris, ci pe
un cuvât dat, care face cât o garanŃie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., pp. 21-22).
149
În timpul crizei din Marea Caraibelor, Gheorghiu-Dej l-a
împuternicit pe Corneliu Mănescu, în calitate de ministru de Externe, să
întocmească o scrisoare pe care, sub semnătura sa, să o transmită
secretarului de Stat al SUA, Dean Rusk, pentru a-l informa că România
nu se implică în niciun fel în acea criză. Punctul de vedere al diplomaŃiei
române a fost prezentat mai amplu în cadrul unei întâlniri secrete dintre
cei doi oficiali, la 4 octombrie 1963. Corneliu Mănescu i-a spus lui Dean
Rusk că România nu fusese consultată în legătură cu decizia sovieticilor
de a-şi plasa rachete balistice în Cuba şi, din acest motiv, ea nu este parte
a conflictului. Guvernul de la Bucureşti dorea ca Statele Unite ale
Americii să înŃeleagă că România va rămâne neutră în orice conflict
generat de acŃiuni similare desfăşurării rachetelor sovietice în Cuba.
România căuta asigurări în sensul că, în cazul apariŃiei unei asemenea
situaŃii, Statele Unite ale Americii nu o vor lovi pe baza falsei percepŃii că
ea ar putea participa împreună cu URSS la respectivul conflict. Şeful
diplomaŃiei americane a întrebat dacă cele prezentate exprimau părerea
personală a omologului său român sau constituiau un punct de vedere
oficial al conducerii României. Corneliu Mănescu l-a încredinŃat că a
exprimat poziŃia guvernului de la Bucureşti. Drept răspuns, Dean Rusk l-a
asigurat pe ministrul român că SUA vor Ńine seamă de orice Ńară care nu
va participa sau nu va permite ca teritoriul ei să fie folosit în scopuri
militare împotriva Statelor Unite ale Americii sau a aliaŃilor lor. În afară
de demersul întreprins prin intermediul lui Corneliu Mănescu, Gheorghe
Gheorghiu-Dej i-a trimis o scrisoare preşedintelui John Fitzgerald
Kennedy al cărei sens a fost descifrat corespunzător la Washington, în
care sublinia că „dacă din cauza Cubei izbucneşte un război, SUA să-şi
amintească faptul că nu România l-a declanşat”. (Ştefan Lache, România
în relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007, p. 272, 276).
150
Astfel, din timpul crizei rachetelor datează primele intenŃii ale
României de a-şi îmbunătăŃi relaŃiile cu Statele Unite ale Americii.
Această criză a influenŃat politica externă a României în anii următori, în
sensul unei politici de autonomie faŃă de Moscova. Un curs politic nou,
dificil şi complicat, cu declaraŃii explicite de independenŃă în domeniul
economic, cu voturi diferite la ONU în domeniul politic faŃă de cele ale
altor state din blocul sovietic, în strategia unei noi ordini economice pe
plan mondial, culminând cu „DeclaraŃia de independenŃă” din 1964 şi
prin refuzul de a participa la înăbuşirea „Primăverii de la Praga” de către
trupele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia.
Criza rachetelor a fost un duş rece atât pentru Statele Unite ale
Americii, cât şi pentru Uniunea Sovietică, deşi vor mai trece mulŃi ani
până când cele două superputeri vor înŃelege cât de greşit au interpretat
motivele una pe ale celeilalte. Cu toate acestea, în 1963, adică în anul
următor crizei rachetelor, s-a stabilit o legătură directă între Casa Albă şi
Kremlin pentru a preîntâmpina unele dintre problemele de comunicare
care stânjeniseră negocierile din timpul crizei şi când s-a realizat între
superputeri tratatul de interzicere al armelor nucleare.
Criza rachetelor a relevat importanŃa pe care o aveau personalităŃile
care deŃineau o autoritate uriaşă pentru soarta lumii. Ea a arătat că atât
Kennedy cât şi Hruşciov deŃineau mai multă putere decât avusese Cezar,
care trecuse Rubiconul zicând: „Zarurile sunt aruncate”; cei doi s-au oprit
la timp din jocul de hazard şi au trecut la mişcări raŃionale de şah. „Din
nou teoria jocurilor, managementul crizelor, teoria deciziei, bipolarismul,
neangajaŃii care voiau să aşeze sistemul internaŃional pe trei picioare,
toate temele au fost reluate cu energie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 27).
Criza rachetelor a rămas până azi un caz revelator, un punct de referinŃă.
BilanŃul ei nu e de neglijat. Pentru americani, victoria fermităŃii, iar criza
berlineză absorbită. Pentru sovietici, Cuba nu va fi atacată, conform
151
angajamentului neoficializat, dar va trăi sub embargo. Fidel Castro va
rămâne liderul ei, după ce toŃi ceilalŃi actori din timpul crizei rachetelor
vor dispărea. Kennedy va fi asasinat peste un an, iar Hruşciov debarcat de
tovarăşii săi peste doi ani. Ambii în împrejurări legate implicit de
problema rachetelor.
Dacă revolta ungară Ńinea de Războiul Rece, era oare legată de
criza Suezului în cadrul aceluiaşi Război Rece, sau doar i se alătura prin
contiguitate şi parŃial prin actorii săi? Răspunsul este afirmativ: criza
Suezului făcea parte din Războiul Rece şi îi respecta regulile, contribuind
chiar la cristalizarea lor. Ambele blocuri politico-militare erau ierarhice şi
în vârful fiecăruia se afla o singură putere dominantă. În afara lor, erau
cercurile cu grade diferite de interes şi competiŃie. Punctele considerate
strategice şi resursele energetice se aflau pe harta geopolitică a celor două
superputeri, dar era o hartă nouă ce o înlocuise pe cea veche, a epocii
colonialiste. În fruntea piramidei vestice, SUA vegheau la disciplina
blocului său. Nu atât lui Nasser i se dădea mână liberă, cât o vergea
autoritară admonesta mâinile care se întinseseră spre obiective ce nu le
mai reveneau. (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 158).
„Doctrina Brejnev” şi „Prim ăvara de la Praga”. La 14 octombrie
1964, Nikita Hruşciov este înlăturat din funcŃiile sale de prim-secretar al
CC al PCUS şi de preşedinte al Consiliului de Miniştri al Uniunii
Sovietice. Trei zile mai târziu, cotidianul sovietic „Pravda” făcea publice
criticile formulate la adresa lui Hruşciov: „stilul personal de conducere,
subiectivism, iniŃiative dezordonate, grabă, lăudăroşenie, frazeologie,
ignorarea realităŃilor, dispreŃ pentru mase” etc. (Apud Nicolas Werth,
Istoria Uniunii Sovietice de la Hruşciov la Gorbaciov (1955-1985),
Editura Corint, Bucureşti, 2004, p. 58). Mihail Suslov, un veteran ideolog
comunist, şi ceilalŃi tovarăşi ai lui Hruşciov din prezidiul CC al PCUS
(fostul Birou Politic) n-au omis din sumedenia de acuzaŃii pe care i le-au
152
adus pe aceea că folosea un „limbaj murdar” la reuniunile prezidiului.
După toate aceste acuze, Hruşciov a fost forŃat să demisioneze din toate
funcŃiile. I s-a stabilit un statut de „pensionar special” cu obligaŃia de a
locui la dacea lui de lângă Moscova, având de fapt condiŃia de arest la
domiciliu până când a încetat din viaŃă, în urma unui atac de cord, la 11
septembrie 1971.
FuncŃiile deŃinute de Hruşciov au fost atribuite unei echipe deja
pregătită pentru schimbare: Leonid Ilici Brejnev l-a înlocuit în postul de
prim-secretar al partidului comunist, iar Alexei Kosâghin în fruntea
guvernului. Pentru prima dată în Uniunea Sovietică, reglementarea
succesiunii a fost minuŃios regizată: era o succesiune instituŃionalizată,
care atesta drumul parcurs în practicile politice sovietice după moartea lui
Stalin din 1953.
Noua echipă de putere de la Kremlin a preluat pasivul destul de
greu, acumulat de politica externă a Uniunii Sovietice, pe care rivalii lui
Hruşciov au calificat-o „voluntaristă”. Coeziunea lagărului socialist era
zguduită. Raporturile Est-Vest după criza din Caraibe rămâneau încordate
iar problema germană tot nereglementată; în sfârşit, politica sovietică faŃă
de Lumea a Treia nu-şi Ńinuse promisiunile. În ciuda faptului că făcuse
efortul de a restructura politica externă sovietică, Hruşciov a lăsat în urmă
tot atâtea probleme câte moştenise. În aceste condiŃii, pentru noii lideri
sovietici trei orientări apăreau esenŃiale: a) să pună stavilă tendinŃelor de
dezagregare a lagărului socialist şi să asigure o mai mare integrare sub
aspect politic, militar, economic a Ńărilor satelite ale Uniunii Sovietice; b)
să normalizeze relaŃiile Est-Vest şi relaŃiile cu China; c) să menŃină o
politică de susŃinere a mişcărilor şi regimurilor „progresiste” din Lumea a
Treia. Aceste orientări vor fi ilustrate prin trei episoade-cheie ale politicii
externe sovietice până în anul 1985: intervenŃia militară în Cehoslovacia,
în 1968; semnarea primelor două acorduri sovieto-americane privind
153
limitarea armamentelor strategice, în mai 1972; intervenŃia în Afganistan,
în 1979. Cele trei orientări nu au mers toate în aceeaşi direcŃie, şi anume a
unei destinderi a relaŃiilor internaŃionale. Ele nu sunt totuşi incoerente şi
nu dovedesc, în fapt – cum au bănuit mult timp observatorii străini –
confruntări între „porumbeii” şi „uliii” din sânul conducerii de la
Moscova. A existat în realitate o logică între acŃiunile, în aparenŃă foarte
diferite, duse între toate cele trei sfere ale politicii externe sovietice:
lagărul socialist, relaŃiile Est-Vest, Lumea a Treia. (Nicolas Werth,
op.cit., pp. 106-107).
Trecerea la înfăptuirea noii orientări a politicii externe sovietice,
după căderea lui Hruşciov, şi anume aceea care viza coeziunea blocului
estic, a adus în teoria şi practica relaŃiilor internaŃionale, în 1968,
„Doctrina suveranităŃii limitate”, botezată în Occident „Doctrina
Brejnev”, întrucât a rămas legată de numele liderului de la Kremlin.
Această doctrină avea să fie agreată şi susŃinută de unii dintre liderii
statelor din blocul estic, între aceştia fiind şi unii care se afirmaseră ca
reformatori şi apărători ai valorilor naŃionale, precum Wladyslaw
Gomulka. Potrivit terminologiei vremii, „Doctrina suveranităŃii limitate”
stipula că relaŃiile dintre statele socialiste se bazau nu numai pe principiile
dreptului internaŃional, considerate principii general-democratice, ci şi,
înainte de toate, pe internaŃionalismul socialist/proletar, care presupunea
solidaritatea tuturor statelor blocului pentru destinele sistemului socialist
în fiecare stat care aparŃine respectivului bloc. Conceptul era relativ nou,
pentru că dreptul la intervenŃie al Uniunii Sovietice în viaŃa politică
internă a statelor din sfera sa de influenŃă, inclusiv cu mijloace militare,
fusese aplicat prin intervenŃia trupelor sovietice în Berlinul de Est în
1953, apoi în Ungaria în 1956. În 1968, a venit rândul Cehoslovaciei să
suporte intervenŃia militară a celor cinci state ale OrganizaŃiei Tratatului
de la Varşovia: Uniunea Sovietică, Polonia, Republica Democrată
154
Germană, Ungaria şi Bulgaria, al cărei rezultat a fost înăbuşirea
„Primăverii de la Praga”.
Mişcarea politică reformatoare din Cehoslovacia din anul 1968 a
fost botezată cu numele festivalului „Primăvara de la Praga” – cel mai
important eveniment anual al vieŃii muzicale cehoslovace, începând din
anul 1946, organizat în jurul datei de 12 mai, la comemorarea morŃii
compozitorului Bedřich Smetana – creatorul şcolii muzicale naŃionale
cehe.
În zilele de 3-5 ianuarie 1968, o plenară a Comitetului Central al
Partidului Comunist Cehoslovac l-a înlocuit pe liderul care urma neabătut
linia trasată de la Kremlin, Antonín Novotný, din funcŃiile de prim-
secretar al Partidului Comunist Cehoslovac cu Alexander Dubček. La 22
martie, Novotný este nevoit să demisioneze din funcŃia de preşedinte al
Cehoslovaciei, fiind înlocuit după o săptămână de generalul Ludvík
Svoboda. Alexander Dubček a îndepărtat imediat din conducerea
partidului comunist pe majoritatea adepŃilor lui Novotný, care au fost
înlocuiŃi cu o echipă de conducere în care intrau comunişti tineri şi
înclinaŃi spre reforme.
La 5 aprilie 1968, noua echipă adoptă un Program de acŃiune al
Partidului Comunist din Cehoslovacia. Programul nu repune în discuŃie
principiile marxiste şi confirmă, în preambul, rolul conducător al
partidului comunist. Partidul nu mai este conceput ca o putere autoritară.
În Program se prevedea un statut egal şi autonomie pentru Slovacia,
reabilitarea victimelor trecutului şi „democratizarea” sistemului economic
şi politic. Se promova acum, în mod oficial, ceea ce Programul numea
„socialismul cu faŃă umană”. Documentul menŃiona o perioadă de
tranziŃie de zece ani, timp în care Partidul Comunist Cehoslovac avea să
permită apariŃia altor partide cu care va concura în alegerile parlamentare.
Nu erau idei originale dar, afirmate public de către un partid comunist
155
aflat la putere, au provocat un seism politic. Era începutul „Primăverii de
la Praga”.
Caracteristic este faptul că, deşi partidul comunist era iniŃiatorul
programului de reforme, curând avea să se contureze, chiar în interiorul
lui, o grupare, care, făcându-se purtătoarea de cuvânt a „străzii”, dorea să
împingă lucrurile mai departe decât intenŃionau Dubček şi echipa sa.
După părerea conducătorilor altor state comuniste, exista pericolul ca
această grupare să devină preponderentă în partid şi să deturneze cursul
evenimentelor, punând „în pericol cauza socialismului în Cehoslovacia”.
(Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică
externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, pp. 124-125).
La 23 martie 1968 s-au reunit la Dresda conducătorii Bulgariei,
Cehoslovaciei, Republicii Democrate Germane, Poloniei, Ungariei şi
Uniunii Sovietice, care, luând în dezbatere „situaŃia din Cehoslovacia”, au
adoptat un comunicat prin care se exprima „încrederea că proletariatul şi
oamenii muncii din Cehoslovacia, sub conducerea partidului comunist,
vor asigura în continuare progresul construcŃiei socialiste în Ńară”. În
realitate însă, conducătorii celor cinci state partenere de bloc exprimau
îngrijorări cu privire la posibilitatea ca partidul cehoslovac să piardă
controlul asupra evoluŃiilor social-politice din Ńară. (Constantin Vlad,
op.cit., p. 591).
Evenimentele din primăvara şi vara anului 1968 din Cehoslovacia
gravitau în jurul unor iluzii contemporane. Prima, frecventă după
publicarea Programului de acŃiune, era aceea că libertăŃile şi reformele
preconizate puteau fi integrate în proiectul socialist/comunist. Se credea
că „socialismul cu faŃă umană” nu era doar un reflex sau un compromis
retoric ci, reprezenta o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil
cu instituŃii libere, care să respecte libertăŃile şi drepturile individuale şi
dezideratele colective. DiferenŃa dintre stalinismul discreditat al
156
generaŃiei Novotný şi idealismul reînnoit al perioadei Dubček era
neîndoielnică – chiar şi pentru membrii de partid. Se credea că partidul
comunist câştigase prestigiu şi popularitate (în decembrie 1967 16,9%
dintre cetăŃenii Cehoslovaciei erau membrii de partid) şi că poporul se
declarase spontan în favoarea socialismului. Aceasta era desigur o
exagerare, dar nu complet străină de spiritul vremii, ceea ce alimenta la
rândul său o altă iluzie. Încurajat de demonstraŃii publice de sprijin, un
nou guvern, instalat pe 19 aprilie, sub conducerea lui Oldřich Černík, a
renunŃat practic la controlul opiniilor exprimate în public. La 26 iunie a
fost abolită cenzura din presa scrisă, din radio şi televiziune. În aceeaşi zi
s-a anunŃat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal,
alcătuit dintr-o republică socialistă cehă şi o republică socialistă slovacă.
O a treia iluzie şi cea mai periculoasă: convingerea lui Dubček că putea
Ńine Moscova la distanŃă, că va reuşi să-i convingă pe liderii sovietici că
evenimentele din Cehoslovacia era benigne – că aveau chiar de câştigat
din popularitatea recentă a comuniştilor cehoslovaci şi din credinŃa
regăsită într-un proiect socialist reînnoit. Dacă Dubček a făcut această
eroare de calcul, el şi ceilalŃi lideri reformişti au înŃeles greşit lecŃia
ungară din 1956. Credeau că vina lui Imre Nagy fusese cererea de ieşire
din Pactul de la Varşovia şi declaraŃia privind neutralitatea Ungariei. Câtă
vreme Cehoslovacia rămânea în Pact şi era incontestabil aliata Uniunii
Sovietice, Brejnev şi colegii săi aveau să-i lase în pace. (Tony Judt,
op.cit., p. 407).
În 1968, însă, Uniunea Sovietică nu era atât îngrijorată de
securitatea militară, ci, mai mult de pierderea monopolului de către
partidul comunist. Încă de la 21 martie, la o întâlnire a Biroului Politic
sovietic, şeful partidului comunist ucrainean, Petro Şelest, se plângea că
exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ
starea tineretului ucrainean, raporta el. Fără ştirea autorităŃilor de la
157
Praga, Iuri V. Andropov, şeful KGB-ului, afirma că ar putea fi nevoie de
„măsuri militare concrete”, iar în aprilie, ministrul sovietic al Apărării,
Andrei A. Greciko, a fost autorizat discret să conceapă un plan de acŃiune
pentru operaŃiuni militare în Cehoslovacia.
Procesul de liberalizare din Cehoslovacia a îngrijorat tot mai mult
Kremlinul; pe 4 şi 5 mai, Dubček şi alŃi comunişti cehoslovaci au fost la
Moscova, unde au fost supuşi la critici aspre în legătură cu evoluŃiile din
Ńara lor. Dubček a continuat să susŃină că partidul controlează în
continuare evenimentele din Cehoslovacia şi că oricât de libere ar deveni
exprimările publice, nu se punea problema ca Cehoslovacia să-şi încalce
obligaŃiile „fr ăŃeşti”.
La 8 mai erau convocaŃi la Moscova liderii Bulgariei, RDG,
Poloniei şi Ungariei. Scopul convocării: informare despre ultimele
discuŃii dintre liderii sovietici şi cei cehoslovaci şi stabilirea activităŃilor
viitoare. Consfătuirea „celor cinci” a evidenŃiat deosebiri de vederi, cei
mai duri fiind Walter Ulbricht, Todor Jivkov, Wladyslaw Gomulka,
evident Leonid Ilici Brejnev. János Kádár a încercat să pondereze
atitudinile. Cu unele rezerve ale liderului ungar, participanŃii la reuniune
au considerat că în Cehoslovacia se pregăteşte o contrarevoluŃie, s-au
pronunŃat pentru înlăturarea lui Dubček şi a altor conducători reformişti şi
sprijinirea creării unui „nucleu sănătos” în cadrul Partidului Comunist
Cehoslovac. Totodată, au susŃinut organizarea unor manevre militare ale
OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia. János Kádár a
avut aprecieri diferite de ale omologilor săi: „Dacă o luăm în sensul că
Mao Zedong şi camarazii lui nu sunt oameni normali, că Fidel Castro este
un mic burghez, că Ceauşescu este naŃionalist, iar cehoslovacii au
înnebunit cu toŃii, cu asta nu putem rezolva lucrurile.” În accepŃia lui
János Kádár, ceea ce se petrecea în Cehoslovacia nu întrunea
caracteristicile contrarevoluŃiei, ci, socotea el, „s-a pornit o luptă pentru
158
corectarea greşelilor înfăptuite în trecut, dar conducerea este slabă, nu are
sub control partidul, statul, societatea… Dimensiunile confuziilor sunt
atestate şi de «Programul de acŃiune» care, luat în sine, este un mare
zero.” Declarându-se de acord cu organizarea manevrelor militare, Kádár
Ńinea să menŃioneze că „doar prin forŃa armelor nu putem rezolva
problema” şi nu se sfia să dea şah la rege: „Merită să ne amintim şi de
faptul că în 1956, în Ungaria, deşi trupele sovietice au fost acolo, un
pretext bun pentru dezlănŃuirea contrarevoluŃiei a fost chiar imixtiunea
trupelor sovietice”. (Mihai Retegan, op.cit., pp. 146-148).
La 14 iulie 1968, la o întâlnire a şefilor de partid din URSS,
Polonia, RDG, Ungaria şi Bulgaria, Ńinută la Moscova, s-a hotărât să fie
trimisă o scrisoare amicală Partidului Comunist Cehoslovac prin care se
avertiza asupra riscului unei contrarevoluŃii, precizându-se că: „SituaŃia
din Cehoslovacia periclitează interesele vitale comune ale altor Ńări
socialiste”. Două săptămâni mai târziu, Dubček şi Brejnev s-au întâlnit la
Čierna nad Tisou (un mic orăşel de frontieră din Estul Slovaciei), unde
liderul cehoslovac a încercat din nou să-l convingă pe omologul său
sovietic că partidul său nu îşi primejduia poziŃia atunci când promova
reforme, ba chiar îşi consolida sprijinul popular. Dar liderul sovietic n-a
putut fi convins. La 3 august 1968 s-au întrunit la Bratislava statele
Pactului de la Varşovia (fără România), unde Brejnev a explicat astfel
doctrina care-i va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber
să aplice principiile marxism-leninismului şi socialismului în Ńara sa, dar
nu trebuie să se abată de la aceste principii dacă vrea să rămână un partid
comunist… O verigă slabă în sistemul mondial al socialismului afectează
direct toate Ńările socialiste; ele nu pot rămâne indiferente.” (Apud Tony
Judt, op.cit., p. 408).
În noaptea de 20 spre 21 august 1968, circa o jumătate de milion de
militari (20 divizii, 7.500 tancuri şi peste 1.000 de avioane) aparŃinând
159
celor cinci state membre ale Pactului de la Varşovia – Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Republica Democrată Germană şi Uniunea Sovietică – au intrat
în Cehoslovacia şi au ocupat sau au blocat zone şi puncte strategice:
aeroporturi, instituŃii guvernamentale şi de partid, cazărmi etc. (OperaŃia
„Dunărea”).
Invadarea Cehoslovaciei a suscitat o rezistenŃă pasivă şi multe
proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la dispoziŃia guvernului
cehoslovac, nu s-au înregistrat alte manifestări deschise de ostilitate.
Cehii au reacŃionat prin scoaterea semnelor de circulaŃie, în aşa fel încât
invadatorii să nu ştie unde se află; lumea de pe stradă huiduia trupele
invadatoare. IntervievaŃi mai târziu, comandanŃii de rang superior
polonezi şi unguri au recunoscut că, după ce au intrat în Cehoslovacia,
soldaŃii lor au fost derutaŃi şi consternaŃi – li se spusese că vin în apărarea
unui stat aliat ameninŃat de „imperialiştii americani” şi „revanşarzii vest-
germani”. Primirea ostilă i-a surprins pe liderii de la Kremlin, întrucât
fuseseră făcuŃi să creadă că tancurile vor fi întâmpinate cu bucurie.
Alexander Dubček şi alŃi lideri cehoslovaci au fost arestaŃi, aduşi la
Moscova şi obligaŃi să semneze un document prin care renunŃau la o parte
din prevederile programului reformist şi agreau ocupaŃia sovietică a Ńării
lor; Brejnev şi ceilalŃi lideri de la Kremlin au fost nevoiŃi să accepte faptul
că reformiştii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh şi slovac şi au
acceptat să rămână oficial la conducerea Ńării. După câteva demonstraŃii
publice în apărarea reformelor, desfăşurate în oraşele industriale din
Boemia şi Moravia, Kremlinul a profitat de ocazie pentru a-l înlătura pe
Dubček, care la 17 aprilie 1969 este înlocuit de unul dintre foştii săi
colegi, Gustáv Husák. Ca slovac şi fostă victimă a unui proces politic de
tip stalinist şi închis pentru „naŃionalism”, Husák era candidatul ideal
pentru a curăŃa Cehoslovacia de „erezia reformistă”, fără a fi acuzat de
întoarcere la anii lui Stalin.
160
În concluzie, pot fi distinse două tipuri de motivaŃii care au dictat
intervenŃia militară împotriva „Primăverii de la Praga”: primele sunt de
ordin strategic şi de politică externă; celelalte, considerate mai
importante, erau de ordin intern, legate de coeziunea sistemului sovietic.
Împreună cu Polonia şi Republica Democrată Germană, Cehoslovacia
constituia o poziŃie cheie în dispozitivul strategic al Pactului de la
Varşovia. Sovieticii nu puteau decât să se neliniştească din cauza
declaraŃiilor unor înalŃi conducători cehi şi slovaci, care vizau necesitatea
reducerii influenŃei sovietice în Comandamentul unificat al OrganizaŃiei
Tratatului de la Varşovia. Republica Democrată Germană, care s-a
dovedit cea mai ostilă „Primăverii de la Praga” se temea de apropierea
Cehoslovaciei de Republica Federală Germania. În sfârşit, dezvoltarea
relaŃiilor privilegiate între Iugoslavia, România şi Cehoslovacia (Tito,
apoi Ceauşescu fuseseră primiŃi triumfal la Praga puŃin înainte de
intervenŃia din august) putea să nască la Moscova temeri în privinŃa
reapariŃiei, sub o formă nouă, a Micii ÎnŃelegeri, alianŃă care legase cele
trei Ńări în perioada interbelică.
Poate mai mult decât problemele de politică externă, evoluŃiile
interne din Cehoslovacia au provocat neliniştea conducătorilor sovietici.
Abolirea cenzurii, procesul de democratizare, de liberalizare social-
politică, se puteau propaga în întregul bloc estic, inclusiv în URSS. Spre
deosebire de ceea ce s-a petrecut în 1956, motivele de intervenŃie militară
în Cehoslovacia s-au întemeiat în 1968, în realitate, mai mult pe riscurile
presupuse decât pe primejdii concrete. Profund conservatoare, conducerea
sovietică nu mai era dispusă să primească provocarea unei situaŃii care
risca, în orice moment, să scape de sub controlul său. De aceea, cel mai
înalt reprezentant al puterii sovietice a adoptat singura soluŃie adecvată
din punctul lui de vedere: ocuparea militară a Cehoslovaciei.
161
România a manifestat, încă din ianuarie 1968, o mare simpatie faŃă
de „Primăvara de la Praga”. Românii presupuneau în mod logic că
politica externă a Cehoslovaciei va fi mult mai autonomă şi mai originală
decât în perioada anterioară, ceea ce crea premise pentru o alianŃă solidă a
celor două Ńări şi pentru acŃiuni comune pe plan internaŃional. Pe 21
august 1968, în faŃa participanŃilor la un mare miting din PiaŃa Palatului
Republicii (circa 100.000 de bucureşteni), Nicolae Ceauşescu a declarat
că invadarea Cehoslovaciei este o pagină ruşinoasă în istoria mişcării
comuniste şi a relaŃiilor dintre Ńările socialiste. A doua zi, Marea Adunare
NaŃională adopta o declaraŃie prin care condiŃiona acceptarea oricărei
prezenŃe militare străine în România de către o hotărâre expresă a forului
legislativ suprem al Ńării. S-au constituit gărzi patriotice înarmate, s-au
adoptat măsuri urgente de apărare a teritoriului naŃional în ipoteza unei
acŃiuni militare care putea avea loc la frontierele de stat ale României. La
24 august, Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito se întâlneau la VîrşeŃ. Cu
acel prilej i s-a cerut lui Tito ca, în caz că România ar fi fost atacată de
aliaŃii săi din OTV, trupele române să se poată retrage pe teritoriul
Iugoslaviei. Tito accepta cu menŃiunea că aceste trupe urmau să fie
dezarmate, în conformitate cu reglementările internaŃionale. În acelaşi
timp, el îi îndemna pe români să fie prudenŃi. Alături de luări de poziŃii
politice de prevenire a unei acŃiuni militare punitive împotriva României,
venite de la Washington, Beijing şi din alte capitale, liderii de la
Bucureşti primeau sfaturi asemănătoare de prudenŃă.
În legătură cu o posibilă invadare a României, ambasadorul
sovietic la Washington, Anatoli Dobrânin, relatează în memoriile sale că
Dean Rusk, secretarul de Stat al SUA, l-a întrebat pe neaşteptate dacă
după invazia Cehoslovaciei urmează rândul României. Între timp,
americanii primiseră informaŃii despre mişcările de trupe sovietice la
frontierele României, despre zvonurile care circulau privind invadarea
162
României de către Uniunea Sovietică şi că se făceau presiuni pentru
schimbarea lui Nicolae Ceauşescu din funcŃia de secretar general al
Partidului Comunist Român. Americanii se temeau nu numai de o
posibilă invadare a României, dar şi de o acŃiune în Berlinul Occidental,
destinată să deruteze şi să abată atenŃia de la situaŃia din Cehoslovacia. La
28 august, în cursul unei noi întrevederi, Dean Rusk i-a comunicat lui
Dobrânin că guvernul american avea informaŃii despre concentrări de
trupe sovietice la frontiera cu România, precum şi alte indicii despre o
invazie iminentă. „În numele întregii omeniri – a spus Rusk – vă rugăm
să nu faceŃi aceasta, căci urmările sunt greu de prevăzut. Noi nădăjduim,
de asemenea, că nu vor fi întreprinse acum niciun fel de măsuri sau
încercări în privinŃa Berlinului Occidental, ceea ce ar putea provoca o
criză internaŃională de proporŃii, o criză pe care vrem prin toate
mijloacele să o evităm. Toate acestea ar fi catastrofale pentru relaŃiile
sovieto-americane şi pentru întreaga lume.” În urma acestui avertisment,
la 31 august, Dobrânin i-a comunicat lui Rusk că informaŃiile privind
intenŃiile URSS de a invada România şi de a întreprinde acŃiuni în
Berlinul Occidental erau lipsite de temei. (România şi „Prim ăvara de la
Praga”, Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,
2005, pp. 22-23).
Atitudinea de condamnare de către România a intervenŃiei militare
în Cehoslovacia pentru înăbuşirea „Primăverii de la Praga” s-a bucurat de
adeziunea largă a opiniei publice româneşti. Elita intelectuală a sprijinit în
acel moment partidul comunist. Nume sonore au aderat atunci la Partidul
Comunist Român pentru că au văzut în Ceauşescu nu atât un garant al
ideii de suveranitate în interiorul Pactului de la Varşovia, ci un garant al
poziŃiei româneşti faŃă de expansionismul sovietic. Atitudinea fermă
adoptată în timpul „Primăverii de la Praga” i-a deschis lui Nicolae
Ceauşescu calea pentru a-şi consolida propria sa putere în România,
163
precum şi influenŃa în lumea democratică, mai ales în Statele Unite ale
Americii şi în Europa de Vest. Astfel, în timp ce Cehoslovacia ocupată a
devenit din nou unul dintre sateliŃii sovietici neinteresanŃi, România şi-a
câştigat, prin poziŃia ei fermă, un prestigiu internaŃional considerabil, pe
care l-a consolidat vizita la Bucureşti, în august 1969, a preşedintelui
Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon.
Războiul din Vietnam. Conflictele politico-militare din Indochina,
îndeosebi cele din Vietnam, ocupă un loc aparte în istoria relaŃiilor
internaŃionale din timpul Războiului Rece. Originile lor se regăsesc în
anii celui de-al doilea război mondial şi sunt legate nemijlocit de
fenomenul decolonizării. Înainte de război, Imperiul vietnamez („Regatul
celor trei Ky”: Tonkin, Annam şi Cochinchina), Cambodgia şi Laosul
constituiseră Uniunea Indochineză Franceză. Invazia japoneză a
destrămat aceastră construcŃie geopolitică: Siamul (Thailanda) anexează
Laosul, o parte din Cambodgia şi restul zonei sunt ocupate şi supuse
administraŃiei japoneze. Alungarea puterilor coloniale occidentale a
favorizat, într-o primă etapă, apariŃia mişcărilor pentru independenŃă în
Vietnam. În mai 1941, Ho Şi Min şi alŃi lideri comunişti indochinezi au
constituit Liga pentru independenŃa Vietnamului/Viêt-Minh. Această
organizaŃie le-a asigurat comuniştilor forŃele pe care le-au mobilizat
împotriva francezilor, precum şi împotriva trupelor japoneze de ocupaŃie.
Viêt-Minh-ul a organizat o armată comandată de Vo Nguyen Giap.
La 2 septembrie 1945, Ho Şi Min proclamă Vietnamul Republică
Democrată independentă, după abdicarea forŃată a împăratului Bao Dai;
în octombrie, francezii revin în partea de Sud a Vietnamului şi îşi
restaurează controlul asupra Cochinchinei. AutorităŃile de la Paris au
iniŃiat discuŃii cu reprezentanŃii Viêt-Minh-ului în scopul unei autonomii
negociate sau a independenŃei Vietnamului, dar la 1 iunie 1946, amiralul
Thierry d’Argenlieu, plenipotenŃiarul francez, a proclamat separarea
164
unilaterală a Cochinchinei de partea de Nord a Ńării, sabotând astfel
eforturile propriului guvern de a ajunge la un compromis şi întrerupând
discuŃiile guvernamentale cu Ho Şi Min. Tot în 1946 Cambodgia îşi reia
de la Thailanda provinciile occidentale şi Laosul este ridicat de rangul de
regat unificat. Până în toamna aceluiaşi an, forŃele fraceze au bombardat
portul Haiphong, iar cele ale Viêt-Minh-ului i-au atacat pe francezi la
Hanoi. Astfel a început un prim război al Vietnamului. Între 1946 şi 1949,
acest război păstrează caracterele unei confruntări coloniale, soldată cu
eşecul FranŃei de a-şi restabili autoritatea în Indochina.
Începând din anul 1949, războiul indochinez se internaŃionalizează.
Încă de la începutul acestuia, voluntari chinezi luptau sub comanda
generalului Giap, iar în vara anului 1949, trupe ale Armatei Roşii chineze
erau masate la graniŃa de Sud a Tonkinului. După proclamarea Republicii
Populare Chineze, la 1 octombrie 1949, SUA intervin direct pentru a
susŃine trupele franceze, apreciind că în contextul Războiului Rece, un
conflict colonial se transformase într-un război ameninŃător pentru
echilibrul blocurilor politico-militare. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică
sprijină Viêt-Minh-ul, căruia i se alătură pe teren trupe chineze. În
octombrie 1950, chino-vietnamezii obŃin o victorie importantă la Nord de
Tonkin.
Confruntările franco-vietnameze se grefează pe o divizare politică
internă. Francezii îl readuc pe tron pe Bao Dai şi recunosc, sub autoritatea
acestuia, ceea ce îi refuzaseră lui Ho Şi Min, adică independenŃa
întregului Vietnam, inclusiv a Cochinchinei. Aceasta independenŃă fictivă
nu face decât să relanseze conflictul cu Viêt-Minh-ul, care respinge statul
imperial profrancez. Între anii 1951 şi 1953, forŃele franceze resping
ofensivele Viêt-Minh-ului din Nord şi din Sud şi reuşesc să împiedice
infiltr ările acestuia în Laos. Totuşi, trupele franceze se epuizează, iar
îndelungatul război de uzură aduce armata franceză în faŃa eşecului. În
165
1953, într-o încercare prost condusă de a ademeni Viêt-Minh-ul într-o
luptă deschisă, comandantul francez din Indochina, generalul Henri
Navarre a ordonat să se construiască un fort în valea de lângă localitatea
Diên Biên Phu. Locul a fost greşit ales; dealuri înalte înconjurau fortul,
iar pistele de aterizare amenajate acolo puteau fi atacate cu arme de foc
din multe poziŃii, care le dominau ca relief. Când a început să sufle
musonul, francezii au devenit, din punct de vedere al aprovizionării,
dependenŃi în întregime de ceea ce li se arunca din aer, or, majoritatea
bunurilor destinate francezilor cădeau în mâinile vietnamezilor. În
primăvara anului 1954, francezii au fost lipsiŃi de orice posibilitate de a
primi vreun sprijin; o cerere ca americanii să lovească din aer a fost
respinsă de preşedintele Eisenhower. La 7 mai 1954, francezii au fost
nevoiŃi să capituleze. Circa 2.300 dintre apărătorii ini Ńiali fuseseră ucişi şi
alŃi 5.100 răniŃi. Bătălia de la Diên Biên Phu a dus la Acordurile de la
Geneva din 21 iulie 1954 asupra Vietnamului şi la încheierea primului
război din Indochina.
La 8 mai 1954 s-au reunit, la Geneva, pentru a examina problemele
referitoare la Indochina, reprezentanŃii Vietnamului de Nord şi ai
Vietnamului de Sud, împreună cu reprezentanŃii Uniunii Sovietice,
Republicii Populare Chineze, FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale
Americii, Cambodgiei şi Laosului. În cursul negocierilor se vor contura
două soluŃii: una, înaintată de FranŃa, care propunea gruparea forŃelor
beligerante în zonele pe care le controlau în momentul încheierii
armistiŃiului; cealaltă, propusă de Marea Britanie, preconiza împărŃirea
Vietnamului în două printr-o linie de demarcaŃie care să treacă prin zona
de mijloc a Ńării. Această propunere era însuşită de reprezentantul SUA,
precum şi de Republica Democrată Vietnam. În faŃa ezitărilor franceze
faŃă de soluŃia împărŃirii Vietnamului, preşedintele american şi premierul
britanic, reuniŃi la Washington, au înaintat Parisului o DeclaraŃie comună
166
prin care asigurau FranŃa că Marea Britanie şi SUA vor respecta
eventualul acord de armistiŃiu, dacă Viêt-Minh-ul evacua teritoriul situat
la Sud de jumătatea distanŃei dintre paralele 17 şi 18 grade, precum şi
Laosul şi Cambodgia. La rândul său, Republica Democrată Vietnam
propunea paralela 13 grade. În final, Uniunea Sovietică a sugerat ca linia
de demarcaŃie să se afle pe paralela 17 grade, sugestie acceptată de toate
părŃile.
ConvenŃia de la Geneva se încheia prin adoptarea unei DeclaraŃii
finale şi a unor acorduri care prevedeau: încetarea focului în Vietnam,
Laos şi Cambodgia; independenŃa Vietnamului, dar împărŃit în două state
conform modelului din Coreea – la Nord de paralela 17 grade, Republica
Democrată Vietnam, având capitala la Hanoi, iar la Sud, Republica
Vietnam, cu capitala la Saigon. S-a mai convenit retragerea trupelor
franceze din partea de Nord şi a celor nord-vietnameze din cea de Sud a
Ńării; organizarea de alegeri libere, programate să se desfăşoare simultan
la data de 20 iulie 1956 sub supravegherea unei comisii formate din
reprezentanŃii Indiei, Canadei şi Poloniei. Acordurile erau însoŃite de
declaraŃii separate ale unora dintre statele participante. Astfel, guvernul
francez arăta că va respecta independenŃa, suveranitatea şi integritatea
teritorială a Vietanmului, Laosului şi Cambodgiei şi că era gata să-şi
retragă trupele la cererea acestor Ńări la date ce urmau a fi stabilite.
Guvernele Laosului şi Cambodgiei se angajau prin declaraŃii separate să
restabilească unitatea lor naŃională pe baze democratice şi
nediscriminatorii, că nu vor duce o politică agresivă, nu vor adera la
alianŃe politico-militare şi nu vor pune la dispoziŃie teritoriile lor unor
puteri străine pentru o astfel de politică. Guvernul SUA lua act de
documentele ConferinŃei şi se angaja: a) să se abŃină de la ameninŃarea cu
forŃa pentru a schimba respectivele documente; b) să considere orice
agresiune produsă prin violarea acordurilor convenite ca o ameninŃare
167
serioasă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale; c) să recunoască
dreptul poporului vietnamez de a-şi realiza unitatea naŃională prin alegeri
libere desfăşurate sub supravegherea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.
Regimul comunist al lui Ho Şi Min realizează reforma agrară şi
naŃionalizarea industriei, fiind susŃinut direct de URSS şi Republica
Populară Chineză. În Sud, unde monarhia imperială este abolită,
preşedintele republicii, Ngo Dinh Diem, modelează un regim politic
autoritar supus faŃă de Statele Unite ale Americii, după exemplul lui
Syngman Rhee. „În Indochina, ca şi în Coreea, independenŃa a avut drept
contrapartidă inevitabilă diviziunile interne şi împărŃirea geografică,
dovezi ale integrării – sau ale înfeudării – faŃă de marile blocuri
internaŃionale.” (Larousse. Istorie universală, op.cit., p. 534).
După Acordurile de la Geneva, menite să pună capăt primului
război din Indochina, administraŃia Eisenhower a decis mai degrabă să
sprijine întemeierea unei republici independente în Vietnamul de Sud
decât să se confrunte cu posibilitatea ca forŃele comuniste ale lui Ho Şi
Min să câştige alegerile naŃionale, prevăzute la Geneva. S-au investit
energii americane pentru un stat independent la Sud de paralela 17 grade
cu Ngo Dinh Diem la cârmă. În urma unor alegeri trucate, Diem a devenit
preşedintele Republicii Vietnam.
Încă în 1956, Ngo Dinh Diem declara că guvernul său se confruntă
cu atacuri din partea Vietnamului de Nord comunist. În realitate, natura
acestor atacuri a rămas una dintre problemele controversate ale războiului
din Vietnam. Statele Unite ale Americii văd în aceasta o agresiune a
Republicii Democrate Vietnam împotriva Republicii Vietnam. Cei care se
opuneau intervenŃiei americane, susŃineau că opoziŃia faŃă de Diem
creştea chiar din realitatea Vietnamului de Sud, ca o reacŃie izvorâtă din
percepŃia populară.
168
În 1960, comuniştii au înfiinŃat Frontul NaŃional pentru Eliberarea
Vietnamului de Sud sau Frontul NaŃional de Eliberare, care şi-a constituit
forŃe militare, numite de adversari Viêt-Cong. Guvernul Statelor Unite ale
Americii considera că Frontul de Eliberare NaŃională a fost creat pentru a-
i ajuta pe comunişti în încercarea lor de a răsturna regimul Diem, întrucât
rataseră unificarea Vietnamului prin mijloace politice. Războiul din
Vietnam va deveni, conform unei sintagme celebre, o întrecere pentru
cucerirea „inimilor şi minŃilor” Ńăranilor sud-vietnamezi, care reprezentau
circa 80% din populaŃie. Preşedintele Eisenhower a popularizat
„principiul dominoului”, susŃinând că, dacă Vietnamul „era pierdut”,
întreaga Indochină avea aceeaşi soartă, după care ar fi urmat alte Ńări din
Asia de Sud-Est. El a aprobat refuzul lui Ngo Dinh Diem de a se supune
testului alegerilor libere, ceea ce era o abatere de la linia fundamentală a
politicii americane din timpul Războiului Rece, potrivit căreia conflictul
dintre Est şi Vest trebuia rezolvat nu prin forŃa armelor, ci pe baza unor
alegeri corecte. Lui Diem i s-a permis să se abată de la acest principiu, ba
chiar a fost răsplătit cu ajutor economic şi militar american pentru prima
dată, direct, şi nu printr-un intermediar francez. Astfel, „Eisenhower a
fost cel care a comis păcatul originar al Americii în Vietnam”; el a împins
SUA într-un nou război în Vietnam, numit uneori şi al doilea război din
Indochina. La 4 aprilie 1959, Eisenhower declara: „Pierderea
Vietnamului de Sud ar pune în mişcare un proces de măcinare care ar
putea, pe măsură ce înaintează, să aibă consecinŃe grave pentru noi şi
pentru libertate.” (Apud Paul Johnson, op.cit., p. 613).
John Kennedy, ca şi predecesorii săi, Truman şi Eisenhower,
considera Vietnamul o verigă esenŃială a poziŃiei geopolitice de ansamblu
a Statelor Unite ale Americii. Şi el vedea în regimul politic de la Hanoi un
substitut al Kremlinului şi era de acord cu cele două administraŃii
americane anterioare că apărarea Vietnamului de Sud era esenŃială pentru
169
strategia globală de stăvilire a comunismului. Kennedy nu voia să facă
din forŃa militară un panaceu, deşi avea în vedere folosirea ei. Când a
ajuns la Casa Albă, în 1961, personalul militar american din Vietnamul de
Sud se ridica la 900, iar când a fost asasinat, în noiembrie 1963, numărul
respectiv era de 16.000 de militari. Blocarea înaintării comunismului
înspre Sud trebuia realizată nu atât pe calea armelor. Sarcina consta, mai
curând, în a împământeni puternic un sentiment non-comunist în zonă.
Ceea ce trebuie să ofere SUA popoarelor din Asia de Sud-Est – afirma
Kennedy – „este o revoluŃie – o revoluŃie politică, economică şi socială
mult superioară oricărei oferte comuniste.” (Apud Henry Kissinger,
op.cit., p. 565). În consecinŃă, Statele Unite ale Americii aveau să se
implice mai mult în politica internă a Vietnamului de Sud, tinzând să
dispună de consilieri proprii la toate nivelele administraŃiei sud-
vietnameze. Dar luptele de gherilă deveneau în curând un adevărat război
între Nord şi Sud, iar forŃele americane aveau să fie atrase rapid în acest
război.
În noiembrie 1961, Kennedy a autorizat trimiterea în Vietnam a
primilor 7.000 de soldaŃi americani. Generalul Maxwell Taylor, care a
recomandat această măsură, l-a prevenit că, dacă lucrurile se deteriorau,
„va fi greu să rezistăm presiunii de a trimite întăriri”, ceea ce se va
confirma. Kennedy a acceptat un compromis fără speranŃă, în care
ajutorul militar, în cantităŃi tot mai mari, dar niciodată hotărâtoare, era
acordat unui guvern-client, pe care nu-l putea controla. Exasperat că nu
reuşise să obŃină în Vietnam un succes răsunător, el a dat vina pe Ngo
Dinh Diem, în loc să dea vina pe politică. În toamna anului 1963,
Kennedy a autorizat în secret sprijin american pentru o lovitură de stat
împotriva lui Diem; aceasta a avut loc, conform planului, la 1 noiembrie
1963, când Diem este asasinat, iar CIA a furnizat 42.000 de dolari în mite
pentru soldaŃii care au instituit o juntă militară la conducerea Vietnamului
170
de Sud. Trei săptămâni mai târziu, Kennedy însuşi este asasinat, iar
Lyndon Johnson îi urmează la Casa Albă.
În timpul administraŃiei Jonhnson se va consolida orientarea spre o
angajare militară americană în Vietnam. La 7 august 1964, Congresul
SUA a adoptat o rezoluŃie prin care erau aprobate raiduri aeriene
„punitive” asupra unor Ńinte din Vietnamul de Nord şi care îi conferea
preşedintelui Johnson autoritatea „de a lua toate măsurile necesare,
inclusiv folosirea forŃelor armate” pentru a-i ajuta pe membrii SEATO să-
şi „apere libertatea”. RezoluŃia a fost adoptată ca răspuns la presupusele
atacuri din 2 şi 4 august, efectuate de navele de patrulare nord-vietnameze
împotriva distrugătorului american Maddox în Golful Tonkin. (RezoluŃia
a fost cunoscută mai târziu sub denumirea de Hotărârea asupra Golfului
Tonkin.) Cercetările ulterioare au evidenŃiat faptul că informaŃiile
serviciilor secrete care au stat la baza acestei rezoluŃii nu erau corecte, şi
este posibil să fi fost inventate de guvernul SUA. Totuşi, această rezoluŃie
a fost un cec în alb pentru politica lui Johnson în Vietnam şi a permis
astfel implicarea militară activă a SUA în război prin raidurile de
bombardamente asupra oraşelor nord-vietnameze. După ce a repurtat o
victorie electorală concludentă, cu o platformă politică de neagresiune,
Johnson a procedat exact contrariul, ordonând trimiterea în Vietnam a
unui mare număr de militari (circa 125.000 de militari la 28 iulie 1965).
În februarie 1965 au avut loc primele bombardamente aeriene
americane asupra Vietnamului de Nord. La 8 februarie 1965, Adunarea
NaŃională a Republicii Democrate Vietnam adresa un apel către
parlamentele statelor lumii în care se pronunŃa pentru soluŃionarea
paşnică a problemei vietnameze. Peste trei zile, guvernul francez cerea
reconvocarea ConferinŃei de la Geneva pentru a se pune capăt intervenŃiei
din afară asupra Nordului şi Sudului Vietnamului. Uniunea Sovietică şi
Republica Democrată Vietnam au anunŃat că sprijină iniŃiativa FranŃei,
171
dar SUA au respins-o. La 12 februarie, secretarul general al ONU, U
Thant, făcea un apel la reŃinere şi propunea organizarea urgentă a unei
întâlniri exploratorii cu participarea FranŃei, Marii Britanii, SUA, URSS,
Vietnamului de Sud şi Vietnamului de Nord în scopul revitalizării
ConferinŃei de la Geneva. Statele Unite ale Americii vor fi însă împotriva
acestei iniŃiative. La 8 martie 1965, primele contingente de puşcaşi marini
americani debarcau în Vietnamul de Sud; în iunie, acelaşi an,
Washingtonul autoriza participarea trupelor americane la acŃiuni deschise
de luptă împotriva Frontului NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud;
începea angajarea Statelor Unite ale Americii cu unităŃi militare regulate
în războiul din Vietnam. A urmat o prezenŃă americană sporită în
Vietnamul de Sud, care, la 1 august 1968, însuma 541.000 de militari.
Escaladarea războiului din Vietnam a fost însoŃită de acŃiuni
politico-diplomatice. La 1 aprilie 1965, 17 state membre ale Mişcării de
Nealiniere adoptau un apel pentru convorbiri imediate, fără precondiŃii, în
vederea rezolvării politice a problemei vietnameze în spiritul Acordurilor
de la Geneva. Apelul aprecia că intervenŃia străină, inclusiv cea militară,
agravează situaŃia, că recurgea la forŃă şi la presiune sub diferite forme
este contrară drepturilor poporului vietnamez la pace, libertate şi
independenŃă şi nu poate duce decât la generalizarea războiului, cu
consecinŃe catastrofale. La 7 aprilie, acelaşi an, preşedintele Johnson se
pronunŃa pentru convorbiri necondiŃionate cu Vietnamul de Nord şi
enunŃa ideea unei reduceri reciproce a forŃelor participante la conflict.
Oferta era însă respinsă de Republica Democrată Vietnam, considerând
că, fără un angajament din partea americană privind încetarea intervenŃiei
în Vietnam, astfel de convorbiri ar da legitimitate intervenŃiei respective.
La rândul său, Republica Democrată Vietnam făcea public un plan în
patru puncte privind soluŃionarea paşnică a problemei vietnameze.
Acestea erau următoarele: 1) recunoaşterea drepturilor fundamentale ale
172
poporului vietnamez la pace, independenŃă, unitate şi integritate
teritorială. În acest sens, conform Acordurilor de la Geneva, se prevedea
ca SUA să înceteze intervenŃia militară în Vietnamul de Sud şi actele de
război împotriva Vietnamului de Nord; 2) până la reunificarea paşnică a
Vietnamului, Nordul şi Sudul Ńării să se abŃină de a intra în alianŃe
militare cu alte Ńări şi să nu admită pe teritoriul lor baze militare străine;
3) problemele interne ale Vietnamului de Sud să fie rezolvate de poporul
din această parte a Ńării, fără vreun amestec din afară; 4) reunificarea
Vietnamului trebuia realizată de vietnamezi la adăpost de orice
intervenŃie străină. Conducerea de la Hanoi considera că acceptarea
acestui plan ar crea condiŃii favorabile rezolvării paşnice a problemei
vietnameze, făcând posibilă reconvocarea ConferinŃei de la Geneva.
Planul prezentat de premierul Pham Van Dong era o primă expunere
cuprinzătoare a poziŃiei conducerii nord-vietnameze în ansamblul
problemelor privind Vietnamul; el avea să constituie un punct de reper al
iniŃiativelor diplomatice ale părŃilor aflate în conflict sau ale terŃilor în
anii următori.
Implicarea crescândă a SUA în război a dat naştere unui fenomen
fără precedent: Mişcarea pentru Pace în Vietnam, a cărei amploare va
influenŃa poziŃia finală a Washington-ului faŃă de conflict. Un moment
important în cristalizarea acestei mişcări l-a constituit Apelul către
poporul şi Congresul SUA din februarie 1966, prin care profesori din 69
de universităŃi şi colegii cereau încetarea intervenŃiei în Vietnam.
Concomitent, s-au desfăşurat acŃiuni de protest pe plan internaŃional.
Astfel, tot în februarie 1966, Consiliul Mondial al Bisericilor îndemna la
încetarea urgentă a războiului din Vietnam şi propunea ca la negocierile
de pace să participe şi Frontul NaŃional de Eliberare din Vietnamul de
Sud. Urma, în octombrie 1966, o enciclică a Papei Paul al VI-lea în care
se cerea încetarea războiului din Vietnam. Un puternic impact asupra
173
opiniei publice l-a reprezentat constituirea, la Stockholm, a Tribunalului
InternaŃional asupra crimelor de război din Vietnam. Acest Tribunal a
fost organizat din iniŃativa unor personalităŃi ale ştiinŃei şi culturii, între
care se aflau filosoful britanic Bertrand Russell şi filosoful francez Jean-
Paul Sartre. În timpul audierilor, desfăşurate între 2-10 mai 1967, Statele
Unite ale Americii au fost acuzate de agresiune în Vietnam şi de
distrugere prin bombardamente a unor obiective civile.
Între 29 ianuarie şi 25 februarie 1968, gherilele Viêt-Cong şi
unităŃile armatei nord-vietnameze au declanşat o amplă acŃiune militară în
Vietnamul de Sud, cunoscută sub denumirea de Ofensiva Tet (la 30
ianuarie erau sărbătorile de Anul Nou, numite Tet); ele au invadat, de
asemenea, ambasada SUA din Saigon, o clădire despre care, cu numai
câteva săptămâni în urmă se spusese că este cea mai sigură din lume.
Planificatorii Ofensivei Tet vedeau posibile trei rezultate: 1) forŃele lor
vor câştiga o bătălie care va sili Statele Unite ale Americii să înceapă
negocieri pentru a pune capăt războiului; 2) ei vor avea un succes parŃial
care, cu toate acestea, va permite forŃelor americane şi sud-vietnameze să
recucerească zone importante şi să continue războiul; 3) ei vor eşua
complet, încurajând astfel SUA să aducă mai multe trupe în Vietnam şi să
extindă războiul spre Nord. Ofensiva a luat prin surprindere Statele Unite
ale Americii şi Vietnamul de Sud. Ca un element-cheie al planului
strategic de inducere în eroare, nord-vietnamezii au efectuat în toamna
anului 1967 o serie de raiduri în zona rurală, în special de-a lungul
frontierei cu Laosul, pentru a abate atenŃia forŃelor americane de la
apărarea oraşelor. Două divizii nord-vietnameze au atacat avanpostul
infanteriei marine americane de la Khe Sanh, aproape de frontiera cu
Laosul, angajându-se într-o bătălie care a devenit cunoscută ca un Diên
Biên Phu american. În timp ce armata americană se concentra asupra
zonei rurale, comuniştii îşi începeau ofensiva. Asemeni altor aspecte ale
174
războiului din Vietnam, ofensiva Tet nu este uşor de evaluat.
Planificatorii ei au socotit, probabil, că au obŃinut rezultatul 2. Nordul nu
a învins Sudul şi nici nu a provocat o revoluŃie acolo şi a suferit pierderi
enorme: peste 40.000 de oameni, în condiŃiile în care şi Viêt-Cong-ul a
suferit pierderi grele. Având în vedere aceste rezultate, liderii militari
americani au apreciat Tetul drept o înfrângere a comuniştilor, dar
ofensiva – în special asaltul asupra ambasadei, pe care relatările de presă
le-au prezentat ca o dezlănŃuire a infernului – au avut un impact enorm în
Statele Unite ale Americii, echivalând, în fapt, cu o victorie psihologică
pentru Hanoi. În episodul de la ambasadă fusese vorba de un taxi vechi şi
un camion care au oprit în faŃa clădirii acesteia; 19 sau 20 de luptători
Viêt-Cong au sărit din cele două vehicule, printr-o explozie au făcut o
gaură în zid şi s-au năpustit în curte, împuşcând 5 membrii ai gărzii
americane. Faptul că nord-vietnamezii şi Viêt-Cong-ul au pătruns în oraşe
a afectat siguranŃa de sine a americanilor. Rapoartele optimiste despre
război, trimise la Washington de Statul Major al generalului William
Westmoreland erau contestate la scenă deschisă în emisiuni de ştiri
televizate. AdministraŃia preşedintelui Lyndon Johnson nu şi-a mai
revenit niciodată din şocul produs de atacurile Tet. Impresia lăsată de
această ofensivă a persistat în timp datorită relatărilor ini Ńiale despre o
victorie comunistă, chiar dacă mai târziu acestea s-au dovedit a fi
exagerate.
Rezultatele Ofensivei Tet au adus o modificare substanŃială în
privinŃa poziŃiei Statelor Unite ale Americii în problema negocierilor cu
Vietnamul de Nord. La 3 aprilie 1968, între guvernele de la Washington
şi Hanoi s-a realizat un acord privind începerea unor convorbiri bilaterale
în problema încetării totale a bombardamentelor împotriva Vietnamului
de Nord. Astfel, apărea posibilitatea intrării în scenă a diplomaŃiei, care
îşi va asuma responsabilităŃi, în condiŃii când şi Statele Unite ale Americii
175
şi Vietnamul de Nord aveau să apeleze periodic la forŃa militară pentru a
impune soluŃii negociate.
La 1 noiembrie 1968, Washingtonul anunŃa încetarea tuturor
bombardamentelor asupra Republicii Democrate Vietnam şi propunea
începerea de negocieri la Paris în vederea găsirii unei soluŃii în problema
vietnameză la care să participe reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii,
Republicii Democrate Vietnam, Republicii Vietnam şi Frontului NaŃional
de Eliberare din Vietnamul de Sud. Se conturau condiŃii pentru aşezarea
părŃilor beligerante la masa negocierilor; nimeni nu anticipa atunci că
aceste negocieri aveau să dureze aproape patru ani.
Alegerea lui Richard Nixon în funcŃia de preşedinte al Statelor
Unite ale Americii a adus un plus de determinare din partea
Washingtonului pentru o soluŃie în problema Vietnamului.
„AdministraŃiei Nixon i-a revenit scoaterea Americii din prima experienŃă
a unui război necâştigat şi din primul angajament extern în care
convingerile morale ale Americii s-au aflat în conflict cu ceea ce era
posibil de făcut. PuŃine obiective de politică externă s-au dovedit a fi mai
contorsionate; nicio Ńară nu a reuşit o asemenea tranziŃie fără chin.”
(Henry Kissinger, op.cit., p. 587).
Mişcarea pentru Pace în Vietnam considera războiul atât de contrar
idealurilor americane încât orice retragere, inclusiv una care ar fi
însemnat umilirea Americii, trebuia efectuată fără amânări. Noul şef de la
Casa Albă însă, animat de convingerea că o victorie împotriva
comuniştilor vietnamezi nu era posibilă, dorea să negocieze o retragere
onorabilă din Vietnam. În acest scop, el avea să promoveze linia
negocierilor simultan cu măsuri hotărâte pe plan militar care nu erau
afectate de retragerea treptată a efectivelor americane din Vietnamul de
Sud. Periodic, erau reluate bombardamentele asupra Vietnamului de
Nord; principalele porturi nord-vietnameze erau minate, ceea ce a creat
176
dificultăŃi crescânde în aprovizionarea Hanoiului pe mare. Astfel de
acŃiuni constituiau un răspuns la cele ale nord-vietnamezilor care nu-şi
vor diminua efortul militar. Succesul tratativelor se contura atunci când,
într-un context larg, inclusiv internaŃional, pe plan militar se realiza un
anumit echilibru de forŃe între beligeranŃi.
Principalii negociatori au fost Henry Kissinger, pe atunci consilier
pentru problemele securităŃii naŃionale, din partea americană, şi Le Duc
Tho, al patrulea om în structura de putere de la Hanoi, din partea nord-
vietnameză. PoziŃia fundamentală a diplomaŃiei americane, urmărită până
la finalizarea tratativelor, a constat în departajarea aspectelor militare de
cele politice. În prima categorie intrau încetarea ostilităŃilor militare între
SUA şi Vietnamul de Sud, pe de o parte, Vietnamul de Nord şi Frontul
NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud, pe de altă parte, cu
încheierea unui tratat de pace, retragerea nord-vietnamezilor din
Vietnamul de Sud, din Laos şi Cambodgia şi a trupelor americane din
Vietnamul de Sud, schimbul de prizonieri. Din a doua categorie făceau
parte problemele privind puterea de stat în Vietnamul de Sud şi, implicit,
soarta regimului de la Saigon, şi perspectiva eventualei unificări a
Vietnamului. Prima categorie de probleme urma să fie examinată şi
soluŃionată prin tratative la Paris; pentru a doua negocierile cvadripartite
aveau doar menirea de a stabili cadrul în care sud-vietnamezii urmau să
decidă asupra regimului politic de la Saigon. Această poziŃie a
diplomaŃiei americane va sfârşi prin a fi acceptată de celelalte părŃi,
făcând posibile acordurile la care s-a ajuns în negocierile de pace.
La 3 noiembrie 1969, preşedintele Nixon anunŃa că în colaborare
cu guvernul Thieu a fost elaborat un plan prevăzând retragerea treptată a
forŃelor combatante americane din Vietnamul de Sud şi înlocuirea lor cu
forŃe sud-vietnameze. Acest plan concretiza politica administraŃiei Nixon
privind „vietnamizarea” războiului, care consta în trecerea conducerii şi
177
desfăşurării acestuia în sarcina armatei Republicii Vietnam. Propunerea a
fost respinsă de autorităŃile de la Hanoi şi de Frontul NaŃional de
Eliberare din Vietnamul de Sud, fiind percepută ca o tentativă de
subminare a tratativelor de pace.
În mai 1970, Richard Nixon a făcea publică retragerea din Vietnam
până în primăvara anului 1971 a încă 150.000 de militari americani; pe de
altă parte, a anunŃat declanşarea unei puternice ofensive americane şi sud-
vietnameze în Cambodgia, precizând că această acŃiune era iniaŃiată nu
pentru a extinde războiul, ci pentru a-i pune capăt în Vietnam. La 6 mai
era constituit un guvern în exil al Cambodgiei, care nu recunoştea regimul
Lon Nol de la Pnom Penh. În condiŃiile continuării operaŃiunilor militare,
secretarul general al ONU propunea, la 11 iunie 1970, convocarea unei
conferinŃe internaŃionale asupra Cambodgiei, la care să participe toate
părŃile interesate: guvernul prinŃului Norodom Sihanuk, guvernul Lon
Nol, precum şi China, FranŃa, Marea Britanie, SUA, URSS, Canada, India
şi Polonia. Lipsită de sprijin, propunerea lui U Thant rămânea un simplu
exerciŃiu diplomatic. La 12 iunie, acelaşi an, trupele terestre americane şi
sud-vietnameze sunt retrase din Cambodgia. Ca urmare a opoziŃiei
crescânde faŃă de implicarea SUA în conflictele militare din Indochina, la
30 iunie 1970 Senatul american adopta un amendament prin care era
interzisă trimiterea de trupe americane în Cambodgia, ca şi acordarea de
ajutor militar guvernului Lon Nol fără aprobarea expresă a Congresului.
Anul 1971 nu a adus elemente fundamentale noi în cursul
tratativelor de la Paris. Australia şi Noua Zeelandă au decis să-şi retragă
trupele din Vietnamul de Sud până la sfârşitul lunii decembrie. În anul
următor, la 22 octombrie, la Paris, s-a ajuns la adoptarea unui proiect de
acord privind rezolvarea problemei vietnameze, în care se prevedea: 1)
Statele Unite ale Americii respectă independenŃa, suveranitatea, unitatea
şi integritatea teritorială a Vietnamului, recunoscute în Acordurile de la
178
Geneva din 1954; 2) La 24 de ore de la semnarea acordului va înceta
focul pe întreg teritoriul Vietnamului de Sud. SUA vor înceta toate
activităŃile lor militare şi bombardamentele în Vietnamul de Nord; 3)
Eliberarea tuturor persoanelor capturate şi deŃinute se va efectua paralel
cu retragerea trupelor americane; 4) Principiile vizând înfăptuirea
dreptului la autodeterminare sunt: alegeri libere în Vietnamul de Sud, sub
supraveghere internaŃională; SUA nu sunt angajate faŃă de nicio tendinŃă
politică din Vietnamul de Sud şi nu urmăresc să impună un regim
proamerican la Saigon; va fi înfăptuită reconcilierea naŃională şi vor fi
garantate libertăŃile democratice; va fi înfăptuită o structură
administrativă – Consiliul naŃional de reconciliere naŃională – formată
din trei componente egale pentru a promova aplicarea de către guvernul
revoluŃionar provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud a acordurilor
asumate şi pentru a organiza alegerile generale; cele două părŃi din
Vietnamul de Sud vor începe consultări în acest scop. Erau prevăzute, de
asemenea, măsuri vizând forŃele armate din Vietnamul de Sud, relaŃiile
dintre cele două părŃi din Vietnamul de Sud;
5) Reunificarea Vietnamului se va face în etape prin mijloace paşnice; 6)
Se înfiinŃează o comisie cvadripartită mixtă şi o comisiei militară mixtă a
celor două părŃi sud-vietnameze. Va fi înfiinŃată o comisie internaŃională
de control şi supraveghere. O conferinŃă internaŃională cu privire la
Vietnam va fi convocată în termen de 30 de zile de la semnarea acordului;
7) Cele patru părŃi la tratative urmează să respecte în mod strict drepturile
naŃionale fundamentale ale popoarelor din Cambodgia şi Laos; 8) În noile
condiŃii se vor stabili relaŃii pe bază de egalitate şi respect reciproc între
Statele Unite ale Americii şi Republica Democrată Vietnam. SUA vor
contribui la efortul de vindecare a rănilor de război, la opera de
reconstrucŃie de după război în Republica Democrată Vietnam şi în
întrega Indochină. Acordul urma să intre în vigoare odată cu semnarea
179
lui. (Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice.
Cronologie diplomatică. 1965-1980, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p.
213).
Între 19 noiembrie şi 15 decembrie 1972 au avut loc două runde de
convorbiri cu participarea lui Kissinger şi Le Duc Tho pentru
definitivarea şi parafarea proiectului de acord convenit. Dar convorbirile
s-au soldat cu un eşec. La 18 decembrie SUA au reluat bombardamentele
asupra Vietnamului de Nord. O nouă rundă de convorbiri între Kissinger
şi Le Duc Tho începea începea la 8 ianuarie 1973, iar la 15 ianuarie
Washingtonul anunŃa suspendarea bombardamentelor, date fiind
progresele obŃinute în negocierile de la Paris. Într-adevăr, la 23 ianuarie,
era parafat Acordul privind încetarea războiului şi restabilirea păcii în
Vietnam. Acest Acord era semnat la 27 ianuarie de către cele patru părŃi
reprezentate la tratative, într-o ceremonie desfăşurată la Paris. Cu acel
prilej erau semnate şi următoarele documente: Protocolul cu privire la
încetarea focului în Vietnamul de Sud şi la comisiile militare mixte;
Protocolul referitor la Comisia internaŃională de control şi
supraveghere; Protocolul cu privire la remiterea militarilor capturaŃi şi
persoanelor vietnameze capturate şi reŃinute.
La 6 februarie 1973, Statele Unite ale Americii şi Republica
Democrată Vietnam conveneau asupra convocării ConferinŃei
InternaŃionale asupra Vietnamului. Această ConferinŃă s-a întrunit la
Paris între 26 februarie şi 2 martie la nivel de miniştrii de Externe, în
componenŃa următoare: Statele Unite ale Americii, Republica Vietnam,
Republica Democrată Vietnam, Guvernul revoluŃionar provizoriu al
Vietnamului de Sud, statele membre ale Comisiei InternaŃionale de
Control şi Supraveghere – Canada, Indonezia, Polonia şi Ungaria, precum
şi China, FranŃa, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. A participat, de
asemenea, secretarul general al ONU, Kurt Waldheim. ConferinŃa a
180
adoptat un Act Final, cuprinzând un preambul şi 9 articole. Articolul 2
precizează: „PărŃile reprezentate la ConferinŃă consideră că Acordul din
27 ianuarie răspunde aspiraŃiilor şi drepturilor fundamentale ale poporului
vietnamez, şi anume: independenŃa, securitatea, unitatea şi integritatea
teritorială a Vietnamului, dreptul la autodeterminare a populaŃiei sud-
vietnameze.” (Nicolae Ecobescu (coordonator), op.cit., p. 220).
O nouă rundă de convorbiri între Kissinger şi Le Duc Tho prefaŃa o
reuniune cvadripartită, la Paris, în 13 iunie 1973, care a examinat modul
în care se îndeplinea Acordul privind Vietnamul. La reuniune s-a stabilit
că SUA urmau să înceteze zborurile de recunoaştere asupra Republicii
Democrate Vietnam şi să ducă până la capăt operaŃiunile de deminare a
porturilor nord-vietnameze. Cele două părŃi sud-vietnameze se angajau să
respecte încetarea operaŃiunilor militare, începând cu 15 iunie 1973.
„Astfel, diplomaŃia îşi arăta virtuŃile în încheierea acestui conflict
îndelungat şi dureros, cu mize politico-strategice, dar şi ideologice
majore. ForŃa militară, singură, se dovedise neputincioasă, dar fără ea nici
diplomaŃia n-ar fi avut succes, după cum, odată finalizată faza
diplomatică a soluŃiei războiului, forŃa avea să reintre în scenă,
determinând rezultatul final al confruntărilor.” (Constantin Vlad, op.cit.,
p. 589).
Confruntările dintre cele două entităŃi sud-vietnameze: Frontul
NaŃional de Eliberare şi Guvernul revoluŃionar provizoriu, pe de o parte,
şi autorităŃile de la Saigon, pe de altă parte, s-au reluat. După ce, la 28
aprilie 1975, întreg personalul american, inclusiv cel diplomatic, părăsea
Vietnamul de Sud, la 30 aprilie Saigonul cădea în mâinile forŃelor
comuniste. În curând, el devenea oraşul Ho Şi Min. Între 15 şi 21
noiembrie 1975, o conferinŃă politică consultativă, cu participarea
reprezentanŃilor Nordului şi Sudului, adopta principalele documente
privind reunificarea naŃională a Vietnamului, iar la 2 iulie 1976,
181
Adunarea NaŃională a Vietnamului unificat adopta o nouă denumire a
statului: Republica Socialistă Vietnam. În mai 1977 au început convorbiri
americano-vietnameze pentru normalizarea relaŃiilor reciproce, iar la 20
septembrie, acelaşi an, Republica Socialistă Vietnam era admisă în
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.
Angajarea militară a Statelor Unite ale Americii în Indochina se
încheia fără ca obiectivele pe care şi le-a propus să fie atinse. „America,
în orice caz, a plătit pentru aventura sa din Vietnam un preŃ care a fost cu
totul disproporŃionat faŃă de orice câştig ce poate fi conceput. A fost în
mod clar o greşeală să se pună mize atât de mari pe cauze atât de prost
definite. America se implicase în primul rând deoarece aplicase
literalmente maximele politicii de succes duse în Europa la o regiune
având cu totul alte condiŃii politice, sociale şi economice. Idealismul
wilsonian nu permitea nici o diferenŃiere culturală, iar teoria securităŃii
colective susŃinea că, securitatea fiind indivizibilă, Ńesătura întregii ordini
mondiale avea să se destrame dacă era tras fie şi numai un fir.
Prea idealistă pentru a-şi baza politica pe interesul naŃional şi prea
centrată pe cerinŃele unui război general în doctrina strategică, America a
fost incapabilă să stăpânească o problemă strategică nefamiliară, în care
obiectivele politice şi militare erau întreŃesute. Pătrunsă de credinŃa în
aplicabilitatea universală a valorilor sale, America a subestimat imens
obstacolele aflate în calea democratizării unei societăŃi modelate de
confucianism şi în sânul unui popor care se lupta pentru identitate politică
sub asaltul unor forŃe din afară.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 608).
VI. LUMEA A TREIA, MI ŞCAREA DE NEALINIERE
ŞI GRUPUL CELOR 77
182
Sistemul relaŃiilor internaŃionale din timpul Războiului Rece a fost
mai bogat în conŃinut şi manifestări decât încorsetările pe care le impunea
dinamica raporturilor dintre principalele centre de putere. Lumea a Treia
– una dintre cele trei lumi în care au fost împărŃite naŃiunile în timpul
Războiului Rece – a apărut pe scena internaŃională ca rezultat al
mişcărilor de decolonizare postbelice. Statele din Asia, Africa şi America
Latină, eliberate de sub tutela colonială şi cele care au suportat mult timp
influenŃa Ńărilor dezvoltate, au format un grup de presiune important, în
special în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, care va lua forma
nealinierii la blocurile politico-militare. Sociologul şi demograful francez
Alfred Sauvy a comparat situaŃia acestor state cu aceea a Stării a Treia din
Vechiul Regim, vorbind de naşterea unei „a treia lumi” (le tiers monde),
ale cărei probleme specifice şi alegere în materie de politică externă vor
influenŃa mult timp relaŃiile internaŃionale. Lumea a Treia, spre deosebire
de Lumea Întâi (statele capitaliste occidentale dezvoltate industrial) şi
Lumea a Doua (Uniunea Sovietică, China şi alte state socialiste),
cuprindea Ńări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, în majoritate din
Asia şi Africa, multe dintre ele recent eliberate faŃă de puterile coloniale
europene. łările latino-americane au ajuns să fie încadrate în Lumea a
Treia la fel ca unele Ńări europene, precum Grecia, cu niveluri scăzute de
productivitate. Este important de arătat că expresia Lumea a Treia are o
conotaŃie negativă, adică viza state care nu erau nici industrializate şi
prospere, nici comuniste.
NoŃiunea de Lumea a Treia este, în esenŃă, greu de descifrat,
întrucât expresia lui Alfred Sauvy, oricât de fericită ar fi, nu Ńine seamă în
suficientă măsură de diversitatea situaŃiilor subdezvoltării şi de faptul că
pe parcursul evoluŃiilor ulterioare noŃiunea a fost înrolată, pe drept sau pe
nedrept, de susŃinătorii teoriei marxiste asupra relaŃiilor dintre naŃiunile
bogate şi cele sărace, în serviciul unei viziuni polemologice a relaŃiilor
183
internaŃionale. O definiŃie a Lumii a Treia trebuie să Ńină seamă de
aspectele reale şi de mutaŃiile ideologice în interiorul sau în afara Ńărilor
luate în considerare. Din 1956 expresia inventată de Alfred Sauvy
desemnează masele omeneşti care, în America Latină, în Asia (cu
excepŃia Japoniei), în Orientul Mijlociu (cu excepŃia Israelului) şi în
Oceania (cu excepŃia Australiei şi a Noii Zeelande) trăiesc într-o stare de
sărăcie extremă, fără contact cu sistemul economic mondial, unde totuşi
aspiră să joace un rol, în raport cu ponderea lor demografică. Definirea
fenomenului se precizează, la sfârşitul anilor ’60, în cadrul ONU, în care
au intrat între 1945 şi 1970, 78 de noi membri, ale căror voturi în cadrul
organizaŃiei internaŃionale exercită presiuni tot mai mari asupra marilor
naŃiuni industriale. Conform definiŃiei ONU, subdezvoltarea este un
fenomen de ordin economic şi social, care se bazează pe cinci criterii:
„insuficienŃa venitului naŃional, malnutriŃia, analfabetismul, demografia
galopantă şi concentrarea excesivă a populaŃiei active în sfera
agriculturii”. Este mai dificilă acceptarea ideii că subdezvoltarea este un
fenomen dinamic, indisociabil de funcŃionarea relaŃiilor inegale, stabilite
în toate domeniile între Ńările bogate şi cele sărace, întrucât se lansează o
dezbatere referitoare la originile profunde ale fenomenului şi la
responsabilităŃile mai vechi şi cele noi ale naŃiunilor avansate.
Expresia Lumea a Treia a înglobat întotdeauna, în realitate,
ansamblul de situaŃii şi evoluŃii extrem de diferite, dar definite printr-un
număr de caracteristici comune. Anii ’70 sunt anii afirmării Ńărilor din
Sud în relaŃiile internaŃionale, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic,
în timp ce anii ’80 corespund unei marginalizări a acestora şi a unei
reclasificări interne devenite necesare prin diferenŃierea evoluŃiilor. Într-
adevăr, în Lumea a Treia a anilor ’70 se constată deosebiri considerabile
în materie de evoluŃie: Coreea de Sud menŃine în anii 1973-1979 o rată
anuală medie de creştere de 10,6%, în timp ce ansamblul continentului
184
african nu depăşeşte o medie de 3,7% în aceiaşi ani. Mai multe
subansambluri pot fi caracterizate astfel:
– łările exportatoare de petrol au obŃinut niveluri ale veniturilor
care le permit să se distanŃeze; totuşi deosebim printre ele acele Ńări care,
slab populate şi situate în regiuni deşertice (Peninsula Arabică) şi-au
utilizat doar o parte limitată a veniturilor pentru echipare şi modernizare
(infrastructuri de comunicaŃie, urbanizare etc.) În cazul acestor state,
partea esenŃială a veniturilor rezultate din vânzarea petrolului s-a reciclat
mai ales pe pieŃele financiare internaŃionale. Noua bogăŃie nu se traduce
aşadar în mod obligatoriu în termeni de creştere înaltă. Dimpotrivă, „noile
Ńări bogate ale petrolului”, precum Mexicul sau Iranul, s-au lansat în
programe de dezvoltare de anvergură, în mare parte bazate pe îndatorire
masivă „garantată”, cu o anticipare asupra veniturilor din petrol care s-a
dovedit apoi precară şi ducând la dependenŃă.
– Într-un număr mic de state din Sud-Estul asiatic şi din America
Latină politicile de dezvoltare duc la rezultate notabile; calificate drept
„ Ńări-atelier” în anii ’60, unele dintre ele (Coreea de Sud, Taiwanul,
Singapore, Hong Kong) cunosc o dezvoltare care, iniŃial, corespunde unei
politici de industrializare extravertite şi bazate pe avantajul comparativ
reprezentat de forŃa de muncă; de fapt, demarajul lor se înscrie într-un
context de solicitare adresată „centrelor” economiei mondiale, care găsesc
aici loc pentru investiŃii şi pentru strămutare; dar aceste Ńări se bazează
din ce în ce mai mult – cu excepŃia oraşelor-stat care rămân, din cauza
specificului lor, supuse constrângerii pieŃelor exterioare – pe strategiile de
cucerire a pieŃelor interne şi de introducere a structurilor industriale
naŃionale diferenŃiate, cu amplificarea filierelor, care glisează spre înalta
tehnologie şi devin concurenŃiale pentru Ńările occidentale. În interiorul
acestui ansamblu, se disting de asemenea Ńările a căror strategie de
dezvoltare se bazează concomitent pe exploatarea resurselor interne, pe
185
deschiderea spre exterior, acesta fiind cazul Braziliei şi al Mexicului şi, în
condiŃii particulare, acela al Indiei şi al Chinei.
– Un al treilea ansamblu a fost definit, la începutul anilor ’70, prin
ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru comerŃ şi dezvoltare, prin expresia
„ Ńări mai puŃin avansate”; acestea fiind Ńările cele mai sărace ale planetei;
pentru a le caracteriza, au fost reŃinute trei criterii: Produsul NaŃional Brut
pe cap de locuitor al acestora este mai mic de 200 de dolari, producŃia
industrială nu depăşeşte 10% din Produsul Intern Brut, analfabetismul
atinge peste 80% din populaŃie. În 1971, 25 de Ńări corespund acestei
definiŃii; în 1981, 31 de Ńări sunt mai puŃin dezvoltate, şi dintre ele, 21
aparŃin continentului african. (Larousse. Istoria Universală, Vol. III,
op.cit., pp. 609-610, 733-734).
Lumea a Treia şi, în cadrul ei, Mişcarea de Nealiniere şi-au făcut
simŃită prezenŃa în viaŃa internaŃională la ConferinŃa afro-asiatică
desfăşurată în oraşul indonezian Bandung, între 18 şi 24 aprilie 1955.
Această ConferinŃă a fost convocată de către guvernele Birmaniei
(Myanmar), Ceylonului (Sri Lanka), India, Indonezia şi Pakistanul, care
au invitat să participe la lucrări, alături de ele, 25 de Ńări: Ńările arabe
independente – Egipt, Libia, Irak, Liban, Siria, Iordania, Arabia Saudită –
, Turcia, Iran, Afganistan, alte Ńări musulmane din Asia, Etiopia, Coasta
de Aur (Ghana), Liberia, Sudan şi FederaŃia Africii Centrale (aceasta din
urmă nu şi-a trimis reprezentanŃi), Cambodgia, Laos, Rebublica
Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), Republica Vietnam
(Vietnamul de Sud), Thailanda, Filipine, Nepal, în fine, Republica
Populară Chineză şi Japonia. Aşadar, la ConferinŃă au fost prezente două
state comuniste (China şi Vietnamul de Nord).
Majoritatea statelor reprezentate la ConferinŃa de la Bandung erau
foste colonii sau protectorate. De aceea, în unanimitate, au fost
condamnate „exploatarea colonială, segregaŃia rasială şi discriminarea”.
186
Tot în unanimitate s-a convenit asupra necesităŃii unei asistenŃe tehnice şi
economice şi asupra cooperării în domeniul cultural.
ConferinŃa de la Bandung este prima reuniune intercontinentală a
popoarelor de culoare din istoria contemporană. „AparŃinem unor popoare
diferite, aparŃinem unor sisteme sociale diferite şi ne aflăm la un nivel
cultural diferit – declara preşedintele Indoneziei, Ahmed Sukarno. Modul
nostru de viaŃă diferă. Dar suntem uniŃi, de pildă, prin ura comună
împotriva colonialismului, indiferent în ce formă ar apărea el. Suntem
uniŃi prin ura comună împotriva rasismului. Şi, în sfârşit, suntem uniŃi
prin hotărârea comună de a menŃine şi instaura pacea în lume.” (R.I.A.D.,
vol. III, op.cit., p. 88).
ConferinŃa de la Bandung a votat o Cartă cuprinzând următoarele
10 principii:
„1. Respectul drepturilor umane fundamentale în conformitate cu
scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite;
2. Respectul suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale ale tuturor
naŃiunilor;
3. Recunoaşterea egalităŃii tuturor raselor şi a egalităŃii tuturor
naŃiunilor, mari şi mici;
4. NeintervenŃia şi neamestecul în afacerile interne ale altor Ńări;
5. Respectul dreptului fiecărei naŃiuni de a se apăra individual sau
colectiv conform Cartei NaŃiunilor Unite;
6.a) Refuzul de a decurge la aranjamente de apărare colectivă
destinate să servească interesele particulare ale marilor puteri, oricare ar fi
ele;
b) Refuzul unei puteri, oricare ar fi ea, de a exercita o presiune
asupra altora;
187
7. AbŃinerea de la acte sau ameninŃări de agresiune sau de la
folosirea forŃei împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice
ale unei Ńări;
8. Reglementarea tuturor conflictelor internaŃionale prin mijloace
paşnice, ca negocierea sau concilierea, arbitrajul sau reglementarea în faŃa
tribunalelor, ca şi a altor mijloace paşnice pe care le vor putea alege Ńările
interesate, conform Cartei NaŃiunilor Unite;
9. Încurajarea intereselor mutuale şi cooperării;
10. Respectul justiŃiei şi obligaŃiilor internaŃionale.
ConferinŃa afro-asiatică proclamă convingerea sa că o cooperare
amicală conform acestor principii ar contribui efectiv la menŃinerea şi
consolidarea păcii şi securităŃii, în vreme ce o cooperare în domeniile
economic, social şi cultural ar contribui la prosperitatea şi la bunăstarea
tuturor.” (R.I.A.D., vol. III, op.cit., pp. 89-92).
Între problemele esenŃiale discutate la Bandung s-au aflat cele
legate de relaŃiile Est-Vest şi de Taiwan. John Kotelawala, premierul
Ceylonului, susŃinut de deleagatul Irakului şi de cel al Turciei, a cerut
condamnarea „colonialismului sovietic în Europa de Est”. Jawaharlal
Nehru, premierul Indiei, a replicat, cerând aderarea Ńărilor afro-asiatice la
o a treia forŃă internaŃională, care să favorizeze coexistenŃa între Est şi
Vest. DelegaŃii au convenit asupra unei moŃiuni vagi prin care se
condamna colonialismul „sub toate manifestările lui”. În ceea ce priveşte
Taiwanul, Kotelawala a propus un plan de pacificare care viza plasarea
marii insule sub tutela celor cinci state organizatoare ale ConferinŃei de la
Bandung. Atitudinea sa anticomunistă a făcut ca planul să nu fie acceptat
de reprezentantul Republicii Populare Chineze. Totuşi, pe 23 aprilie Ciu
Enlai a declarat: „Poporul chinez nutreşte sentimente de prietenie faŃă de
poporul american. Poporul chinez nu doreşte un război cu Statele Unite,
188
pe tema destinderii în Extremul Orient şi, mai ales, în regiunea insulei
Taiwan.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., pp. 126-127).
ConferinŃa de la Bandung a fost precedată de ConferinŃa Ńărilor
asiatice de la Delhi din aprilie 1955, cu prilejul căreia au fost susŃinute
cele cinci principii proclamate de prim-miniştrii Indiei şi Republicii
Populare Chineze, cunoscute sub denumirea de Pantja Sila: a) respectul
mutual al integrităŃii teritoriale şi al suveranităŃii fiecărei Ńări; b)
neagresiune; c) neamestecul în treburile altor Ńări;
d) egalitate şi ajutor reciproc; e) coexistenŃă paşnică. ConferinŃele de la
Delhi şi de la Bandung au constituit primele simptome ale Mişcării de
Nealiniere.
În 1956 a avut loc întâlnirea de la Brioni între conducătorii
Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, Indiei, Jawaharlal Nehru şi Egiptului, Gamal
Abder Nasser, la care au fost abordate problemele relaŃiilor dintre Est şi
Vest, ale reducerii încordării internaŃionale, necesităŃii promovării unei
„neutralităŃi pozitive” faŃă de politica blocurilor militare.
AcŃiunea începută la Bandung a continuat prin ConferinŃa afro-
asiatică de la Cairo, desfăşurată între 20 decembrie 1957 şi 1 ianuarie
1958, la care au participat delegaŃii reprezentând 44 de state. În
DeclaraŃia finală a ConferinŃei se releva că „politica reprezentată prin
«Pantja Sila» şi cele zece principii de la Bandung ca fiind cel mai bun
mijloc pentru a atenua încordarea internaŃională şi pentru a pune capăt
Războiului Rece.” ConferinŃa de la Cairo „declară că sprijină întru totul
drepturile popoarelor la libertate, autodeterminare, suveranitate şi
independenŃă totală şi drepturile lor de a-şi rezolva problemele interne
prin forŃe proprii, de a-şi alege forma de guvernământ în conformitate cu
dorinŃa lor.”
łările nealiniate în curs de dezvoltare se vor manifesta consecvent
ca o forŃă a decolonizării. La OrganizaŃia NaŃiunilor Unite ele au iniŃiat
189
DeclaraŃia Adunării Generale privind acordarea independenŃei Ńărilor şi
popoarelor coloniale, adoptată la 14 decembrie 1960, document cu rol
însemnat în desfăşurarea procesului de decolonizare în Africa; ele au
acŃionat pentru democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru creşterea
rolului ONU şi perfecŃionarea activităŃii acesteia. Mişcarea Ńărilor
nealiniate s-a situat printre promotorii dezbaterilor privind dezarmarea,
îndeplinind un rol semnificativ în pregătirea şi desfăşurarea a trei sesiuni
speciale ale NaŃiunilor Unite în 1978, 1982 şi 1988, consacrate
dezarmării.
La invitaŃia Iugoslaviei, Egiptului, Indoneziei, Indiei şi
Afganistanului, între 5 şi 12 iunie 1961 s-a desfăşurat la Cairo o reuniune
pregătitoare a Ńărilor nealiniate, la care au participat reprezentanŃi din 21
de state şi cel al Braziliei, în calitate de observator. S-a decis ca la
începutul lunii septembrie 1961 să aibă loc la Belgrad prima ConferinŃă a
şefilor de state sau de guverne a Ńărilor nealiniate cu următoarea ordine
de zi: respectarea dreptului popoarelor şi naŃiunilor la autodeterminare;
lichidarea colonialismului şi a neocolonialismului; respectarea
suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale a statelor; neamestecul şi
neintervenŃia în afacerile statelor; dezarmarea generală şi completă;
interzicerea experienŃelor nucleare; coexistenŃa paşnică între state şi
sisteme politice şi sociale diferite; necesitatea îmbunătăŃirii colaborării
economice şi tehnice între state ş.a.
Prima ConferinŃă a Ńărilor nealiniate de la Belgrad, care a avut loc
între 1 şi 6 septembrie 1961, a reunit reprezentanŃi din 25 de Ńări; în afară
de Iugoslavia, India şi Republica Arabă Unită au luat parte, şase Ńări din
Asia de Sud-Est (Afganistan, Birmania, Cambodgia, Ceylon, Indonezia şi
Nepal), cinci Ńări din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Cipru, Irak,
Liban, Yemen), trei Ńări din Africa de Nord (Maroc, Tunisia, Algeria),
şase Ńări din Africa aflate la Sud de Sahara (Congo-Léopoldville, Etiopia,
190
Ghana, Guineea, Somalia, Sudan), o Ńară din Africa de Vest (Mali), o Ńară
latino-americană (Cuba), la care s-au adăugat, în calitate de observatori,
Bolivia, Brazilia, Ecuador. ConferinŃa a reunit personalităŃi precum:
împăratul Etiopiei Hailé Sélassié, regele Hassan al II-lea al Marocului,
Mahommed al V-lea regele Nepalului, prinŃul Norodom Sianuk din
Cambodgia, arhiepiscopul Macarios al Ciprului, Kwame N’Krumah –
preşedintele Ghanei, Sékou Touré – preşedintele Guineei, Ahmed
Sukarno – preşedintele Indoneziei, Modibo Keita – preşedintele statului
Mali, Habib Bourghiba – preşedintele Tunisiei şi, bineînŃeles, Gamal
Abder Nasser, Jawaharlal Nehru şi Iosip Broz Tito.
ConferinŃa de la Belgrad nu şi-a propus să constituie un „bloc” al
Ńărilor nealiniate, ceea ce ar fi contravenit principiului nealinierii. Un
obiectiv esenŃial era acela de acŃiona la nivelul marilor puteri; cum spunea
Tito: „Această reuniune îşi propune să determine marile puteri să-şi dea
seama că nu mai pot Ńine singure în mână destinul lumii”. (Apud Jean-
Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205). În aceeaşi ordine de
idei, Tito sublinia: „Politica de nealiniere nu a apărut ca rezultat al unei
opŃiuni formale sau al unor înŃelegeri prealabile între promotorii ei pentru
crearea unui al treilea bloc – aşa cum s-a încercat uneori să ni se impute –
, ci ca expresie a intereselor vitale şi a necesităŃilor comune ale
popoarelor de a trăi în pace, libertate şi independenŃă, de a fi participanŃi
egali în drepturi, şi nu observatori pe arena mondială.” (Iosip Broz Tito,
Iugoslavia socialistă şi politica ei, Editura Politică, Bucureşti, 1972, p.
253).
S-a afirmat, pe bună dreptate, că la ConferinŃa de la Belgrad s-a
înbogăŃit conŃinutul politicii de nealiniere. Astfel, în afara apelurilor
privind încetarea Războiului Rece şi începerea unui dialog între marile
puteri, au fost formulate iniŃiative constructive privind soluŃionarea
problemei dezarmării, progresul economic al Ńărilor insuficient dezvoltate
191
şi încheierea procesului de decolonizare. Ea a constituit, totodată, un
prilej de a lua atitudine contra neocolonialismului, care se substituia
constrângerilor politice directe. La ConferinŃă au fost adresate mesaje de
pace preşedintelui Kennedy de către Sukarno şi Modibo Keita şi lui
Hruşciov de către Nehru şi N’Krumah. În realitate, cele două superputeri
nu erau deloc mulŃumite de această ConferinŃă. Hruşciov a ales chiar ziua
de deschidere a lucrărilor ConferinŃei pentru reluarea unor experienŃe
nucleare atmosferice, dorind să arate astfel că „pentru marile puteri nu
este suficient să fii iubit, ci trebuie să fii şi temut”. ReacŃia la ConferinŃă
faŃă de exploziile sovietice a fost împărŃită. Ceylonul, Indonezia, Irakul,
Guineea, Marocul şi Algeria au refuzat să facă orice comentariu.
Birmania, Etiopia, Arabia Saudită, Sudan şi Yemen s-au mărginit la o
vagă condamnare a experienŃelor nucleare în general, iar Tunisia a
condamnat pe acelaşi plan Uniunea Sovietică şi FranŃa; aceasta din urmă
detonase recent bombe atomice în Sahara algeriană. Libanul şi Iugoslavia
şi-au exprimat surprinderea. Singurele condamnări formale au venit de la
reprezentantul Afganistanului, care s-a declarat „profund şocat”, de la cel
al Ghanei, al Ciprului şi al Indiei; Nehru a exprimat că pericolul mondial
se agravase prin decizia sovietică de a relua experineŃele nucleare. (Jean-
Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205).
Mişcarea Ńărilor nealiniate a continuat sub forma diplomaŃiei
conferinŃelor, dar cu mai multă indulgenŃă în privinŃa criteriului de
nealiniere. La ConferinŃa de la Cairo (5-10 octombrie 1964), celor 25 de
participanŃi de la reuniunea precedentă li s-au alăturat reprezentanŃi ai
altor 21 de state: 18 africane, plus Iordania, Siria şi Kuweit. Zece Ńări şi-
au trimis observatori: nouă latino-americane şi Finlanda. Principalul
document al acestei reuniuni a fost Programul pentru pace şi colaborare
internaŃională, alcătuit dintr-un preambul şi 11 secŃiuni. Programul
sintetiza problemele dezbătute de participanŃi, şi anume: „AcŃiunea
192
concertată pentru eliberarea Ńărilor încă dependente şi eliminarea
colonialismului, neocolonialismului şi imperialismului; respectul
dreptului popoarelor la autodeterminare şi condamnarea folosirii forŃei
împotriva exercitării acestui drept; discriminarea rasială şi politica de
apartheid; coexistenŃa paşnică şi codificarea ei de către OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite; respectul suveranităŃii statelor şi integrităŃii lor
teritoriale; reglementarea diferendelor fără ameninŃare sau recurgere la
forŃă conform principiilor Cartei NaŃiunilor Unite; dezarmarea generală şi
completă; utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice; crearea de zone
denuclearizate; pacte militare, trupe şi baze străine; rolul NaŃiunilor Unite
în relaŃiile internaŃionale; dezvoltarea economică şi cooperarea;
cooperarea în domeniul educaŃiei, ştiinŃei şi culturii.” A şadar, documentul
votat la Cairo relua problemele stringente ale vieŃii internaŃionale.
La a treia ConferinŃă, Ńinută la Lusaka, în Zambia, între 8 şi 10
septembrie 1970, au fost reprezentate 62 de state şi 11 în calitate de
observatori. Principalele chestiuni dezbătute au fost asemănătoare cu cele
abordate la ConferinŃa de la Cairo. Între 8 şi 12 august 1972 a avut loc
ConferinŃa Miniştrilor Afacerilor de Externe, de la Georgetown, la care s-
a decis crearea unui comitet permanent al statelor nealiniate cu sediul la
New York.
A patra ConferinŃă a Ńărilor nealiniate s-a Ńinut la Alger între 5 şi 9
septembrie 1973. Au participat şefi de stat şi de guvern din 75 de state
membre şi 12 Ńări în calitate de observatori, precum şi reprezentanŃi ai
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, ai OrganizaŃiei UnităŃii Africane, ai Ligii
Arabe. Problemele dezbătute la această reuniune, între altele, au fost:
rolul mişcării de nealiniere şi perspectivele acesteia; acŃiunea Ńărilor
nealiniate pentru întărirea păcii şi securităŃii internaŃionale; acŃiunea
internaŃională în vederea accelerării progresului economic şi social al
Ńărilor nealiniate; măsuri privind promovarea cooperării şi coordonării
193
între statele nealiniate etc. În cursul acestei ConferinŃe s-a petrecut un
incident provocat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei.
Acesta a atacat Uniunea Sovietică şi a declarat că Vietnamul de Nord şi
Cuba, fiind Ńări angajate, n-aveau ce căuta printre membrii Mişcării Ńărilor
nealiniate. Guvernul de la Moscova lansase în prealabil un avertisment
solemn, susŃinând că „simetria” dintre Statele Unite ale Americii şi
Uniunea Sovietică, „socialistă şi paşnică”, era o gravă eroare. Fidel
Castro, în numele Cubei, a apărat acest punct de vedere, la fel a procedat
şi premierul Indiei, Indira Ghandi. Din considerente de imagine, pentru a
nu prejudicia unitatea Mişcării de nealiniere, această divergenŃă nu a fost
evocată în comunicatul final al ConferinŃei.
ConferinŃele ulterioare ale Ńărilor nealiniate au avut loc în Cuba, la
6-7 septembrie 1979, la nivel de şefi de state şi de guvern, la Delhi, în
februarie 1981, la nivel de miniştri de Externe, între 31 mai – 5 iunie
1982, la Havana, o reuniune ministerială a biroului de coordonare a
Ńărilor nealiniate; toate acestea reafirmând analizele anterioare şi
necesitatea presantă de a înfăptui hotărârile adoptate la prima ConferinŃă
de la Belgrad din 1-6 iunie 1961. Mişcarea de Nealiniere a dobândit o
audienŃă tot mai mare, în ea înrolându-se aproape toate statele care şi-au
dobândit independenŃa înainte sau după ConferinŃa de la Belgrad.
Mişcarea de Nealiniere a cuprins nu numai Asia, Africa, America
Latină, ci şi Europa, unde şi-au asumat un statut de nealiniere/neutralitate,
alături de Iugoslavia, Austria, Cipru, ElveŃia, Finlanda, Malta şi Suedia.
Alăturarea acestor state la politica de nealiniere avea o semnificaŃie
deosebită întrucât, în Europa, se aflau faŃă în faŃă NATO şi OTV şi se
resimŃea puternic confruntarea celor două blocuri. În plus, Austria,
ElveŃia, Finlanda şi Suedia au constituit, în 1959, la Stockholm, AsociaŃia
Europeană a Liberului Schimb/AELS.
194
În 1963, statele Lumii a Treia se unesc în Grupul celor 77;
numărul a ajuns la sfârşitul anilor ’70 la 130 de membri, denumirea
grupului rămânând însă neschimbată. Multe state din Grupul celor 77
aparŃineau simultan Mişcării de Nealiniere. Grupul celor 77 s-a remarcat
prin promovarea unor politici de sprijin pentru depăşirea subdezvoltării.
În 1974, la ONU, Grupul iniŃia organizarea unei sesiuni speciale în scopul
creării unei Noi Ordini InternaŃionale (NOI). Politica acestui Grup era
anticolonială şi antiimperialistă, întrucât majoritatea statelor care îl
compuneau erau foste colonii.
Grupul celor 77 a obŃinut crearea ConferinŃei NaŃiunilor Unite
pentru ComerŃ şi Dezvoltare. Aceasta s-a desfăşurat la Geneva, din 23
martie până în 5 iunie 1964, reunind 123 de state – 113 erau membre ale
ONU, iar 10 nu făceau parte din această organizaŃie –, între ele două
puteri industriale de prim rang: Republica Federală Germania şi ElveŃia.
ConferinŃa se va reuni în mod regulat în perioada următoare, având în
special misiunea de a găsi mijloacele menite să ducă la îndepărtarea
subdezvoltării, mai curând prin pârghii economice decât prin mijloace
umanitare. Încercând să favorizeze redresarea economică a acestor Ńări,
statele grupate în OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(înfiinŃată în decembrie 1960, având în componenŃă Ńările vest-europene,
Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia) s-au angajat să transfere
Ńărilor sărace 1% din Produsul lor Intern Brut (PIB), din care 0,7% în
sarcina finanŃelor publice. Totodată, s-a creat un Comitet de Sprijin al
Dezvoltării , grupând principalele 17 state donatoare, pentru a defini
regulile comune de acŃiune, lăsând totuşi gestionarea ajutorului unor
organisme internaŃionale, numeroase în acest domeniu – în legătură cu
ONU, Banca Mondială sau în cadrul ComunităŃii Economice Europene –
ori a statelor neutre.
195
Totuşi, ajutorul consimŃit nu a atins niciodată cotele prevăzute, şi
unii dintre donatori au privilegiat acordurile bilaterale, foarte des legate
de contrapartide economice, politice sau strategice, care măreau
dependenŃa statelor beneficiare de ajutoare. Din anii ’60 contribuŃia
Ńărilor industriale, care nu a depăşit niciodată, global, 0,52% din PIB, a
scăzut la 0,33% în 1976. Drept urmare, Ńările în curs de dezvoltare nu şi-
au putut acoperi necesarul financiar, sporit de creşterea preŃurilor la
materii prime, decât printr-o îndatorare crescândă: fluxul de capitaluri pe
termen mediu şi lung către Lumea a Treia a crescut de la 10,5 miliarde
dolari în 1970, la 39 miliarde dolari în 1975. Petrodolarii reciclaŃi pe
pieŃele financiare occidentale, în special cele europene de la Londra,
Paris, Zürich, Frankfurt, au luat parŃial calea către Ńările în curs de
dezvoltare, provocând o îndatorare care a atins 180 de miliarde dolari în
1975 şi 465 de miliarde dolari în 1980. (Larousse. Istoria Universală,
Vol. III, op.cit., pp. 621-622).
Grupul celor 77 a avut un rol principal în stabilirea de către ONU a
deceniilor dezvoltării : deceniul 1961-1970, care şi-a propus ca obiectiv
obŃinerea de către Ńările în curs de dezvoltare a unei creşteri a PIB-ului lor
cu 5% anual; deceniul 1971-1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea
cooperării economice internaŃionale pe o bază justă şi echitabilă; deceniul
1981-1990, care se pronunŃa pentru introducerea de schimbări în
economia mondială prin negocieri globale şi cuprindea un agajament al
Ńărilor dezvoltate de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordării de
asistenŃă oficială pentru dezvoltare; deceniul 1991-2000 adopta strategia
unei dezvoltări economice internaŃionale capabile să sprijine eliminarea
sărăciei şi foametei, dezvoltarea resurselor umane, creşterea capacităŃii
instituŃionale a Ńărilor în curs de dezvoltare, soluŃionarea problemelor
populaŃiei şi ale mediului ambiant.
196
În perspectivă istorică, Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77
au avut un impact limitat asupra politicii mondiale, efectele de durată ale
orientărilor promovate de ele dovedindu-se insuficiente. Şi totuşi,
Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 au fost, în perioada Războiului
Rece, centre de putere şi factori de echilibru de forŃe pe plan
internaŃional. Adesea ele au reprezentat grupuri de presiune puternice şi
credibile luate în seamă de către superputeri şi statele aliate acestora. În
plus, prin Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 căutările de soluŃii
pentru marile probleme care confruntau lumea, abordările teoretice şi
dezbaterile de idei care fundamentau aceste căutări au depăşit cadrul celor
două blocuri politico-militare. Aşadar, prin cele două mişcări s-a evitat,
într-o măsură însemnată, uniformizarea pe care alianŃele politico-militare
şi politica de bloc le generau, reflectând diversitatea lumii contemporane.
197
VII. CONFERINłA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE
ÎN EUROPA 1972-1975
Un moment de referinŃă în istoria relaŃiilor interna Ńionale din
timpul Războiului Rece. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în
Europa/CSCE reprezintă una dintre cele mai importante reuniuni
internaŃionale din perioada Războiului Rece. La lucrările CSCE au
participat 35 de state, şi anume: Austria, Belgia, Bulgaria, Canada,
Cehoslovacia, Cipru, Danemarca, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Republica
Democrată Germană, Republica Federală Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Iugoslavia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea
Britanie, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, San
Marino, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ungaria,
Uniunea Sovietică, Vaticanul.
ConferinŃa a fost pregătită în cadrul unor consultări multilaterale
organizate între 22 noiembrie 1972 şi 8 iunie 1973 în localitatea
finlandeză Dipoli. Lucrările ConferinŃei propriu-zise au început la 3 iulie
1973 şi s-au desfăşurat în trei faze după formula Helsinki-Geneva-
Helsinki, culminând cu semnarea Acordurilor Finale la 1 august 1975.
Reunind Ńări care făceau parte din coaliŃii politico-militare opuse –
OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord şi OrganizaŃia Tratatului de la
Varşovia, alături de state neutre şi nealiniate, ConferinŃa de la Helsinki,
cum mai este denumită ea, a marcat o apoteoză a destinderii în relaŃiile
internaŃionale din epoca Războiului Rece; ea a dat naştere unei acŃiuni
politico-diplomatice de anvergură (follow-up-ul) care a dus la crearea în
1995 a OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa/OSCE.
ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost posibilă
în contextul politicii de destindere în relaŃiile internaŃionale, începută în
anii ’60 ai secolului XX, fiind la rândul ei o expresie elocventă a acestei
198
politici. În acest context, ConferinŃa de la Helsinki a dat expresie unui
echilibru de interese foarte diferite: Uniunea Sovietică urmărea
inviolabilitatea frontierelor europene şi consacrarea ca atare a statu-quo-
ului postbelic; Statele Unite ale Americii şi partenerii săi occidentali
vizau cu predilecŃie promovarea drepturilor omului şi libera circulaŃie a
informaŃiei, în timp ce Ńările mici şi mijlocii, indiferent dacă aparŃineau
sau nu unor alianŃe politico-militare, aveau în vedere consacrarea unei
mai mari libertăŃi de acŃiune şi a unui rol sporit în concertarea europeană.
Această ConferinŃă s-a înscris în istoria relaŃiilor internaŃionale şi a
diplomaŃiei prin însumarea unor trăsături originale precum: o ordine de zi
complexă şi dificil ă, care a cuprins preocupările esenŃiale ce stăteau în
faŃa Europei în acel timp; un nou mod de negociere, bazat pe egalitatea în
drepturi a statelor, şi a cărei expresie principală a fost utilizarea
consensului pentru adoptarea tuturor hotărârilor; în sfârşit o continuitate
organizată a procesului multilateral pe care l-a declanşat.
ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 1972-
1975 a oferit României prilejul consolidării cursului autonom al politicii
sale externe început în urmă cu mai bine de un deceniu. Demersul
diplomatic al Bucureştilor s-a remarcat printr-o notă aparte acŃionând
pentru adoptarea unor norme de procedură şi de lucru care să consacre
egalitatea în drepturi a statelor participante la ConferinŃă, ca şi
posibilitatea folosirii regulii consensului pentru apărarea şi promovarea
intereselor legitime. O astfel de opŃiune explică, de asemenea, de ce
diplomaŃia română a acŃionat şi a reuşit să obŃină ca lucrările CSCE să se
situeze în afara alianŃelor militare şi a spiritului de bloc. Tot aşa se
explică şi interesul pe care, pe parcursul ConferinŃei, România l-a
manifestat pentru consacrarea principiului nerecurgerii la forŃă sau la
ameninŃarea cu forŃa, pentru aspectele militare ale securităŃii europene ca
199
şi, mai ales, pentru instituŃionalizarea procesului multilateral de
destindere a relaŃiilor internaŃionale marcat de ConferinŃă.
Contextul internaŃional şi preliminariile CSCE. Ideea organizării
unei conferinŃe privind securitatea europeană este enunŃată, prima oară în
timpul Războiului Rece, de către diplomaŃia sovietică. La reuniunea
miniştrilor de Externe ai FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale
Americii şi Uniunii Sovietice, de la Berlin din 25 ianuarie – 18 februarie
1954, Veaceslav M. Molotov, ministrul de Externe sovietic, propune un
proiect de pact pentru securitate colectivă în Europa, care să fie încheiat
ca rezultat al unei conferinŃe general-europene. Cu acelaşi prilej, făcând o
legătură directă între soluŃionarea problemei germane şi securitatea
europeană, Molotov propune neutralitatea Germaniei, formarea în
prealabil a unui guvern provizoriu pangerman cu parlamentele din
Republica Federală Germania şi Republica Democrată Germană, precum
şi alte măsuri menite să prevină integrarea statului vest-german în
structurile de securitate euroatlantice.
IniŃiativa privind crearea unui pact european de securitate, din care
SUA erau practic excluse, a trezit bănuiala că URSS încerca să spargă sau
cel puŃin să slăbească NATO. În replică, Uniunea Sovietică avansa, la 31
martie 1954, ideea intrării ei în NATO, dacă această organizaŃie ar
cuprinde toate marile puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite din timpul celui
de-al doilea război mondial. FranŃa, Marea Britanie şi Statele Unite ale
Americii au respins oferta considerând-o nerealistă.
La 4 august 1954, Moscova revenea cu propunerea de organizare a
unei întâlniri a miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, în lunile
august sau septembrie, pentru o discuŃie preliminară asupra agendei unei
conferinŃe general-europene. Londra, Parisul şi Washingtonul au răspuns
la 10 septembrie, exprimându-şi acordul pentru întrunirea conferinŃei
miniştrilor de Externe dacă Uniunea Sovietică era gata să semneze
200
tratatul de stat cu Austria şi să accepte organizarea unor alegeri libere în
Germania ca un prim pas în vederea reunificării acesteia.
Perioada de destindere între Est şi Vest, plasată în unele lucrări de
istorie între 1963-1975, iar în altele între 1968-1977, n-a fost lipsită de
momente de tensiune şi de crize, de războaie locale, dar toate acestea
aveau loc pe fundalul unei înŃelegeri între SUA şi URSS cu privire la
evitarea oricărui conflict direct, care ar fi dus la producerea unei
catastrofe nucleare. Este o perioadă în care diplomaŃia revenea la rolul
său de artă a negocierii şi determina începutul şi desfăşurarea procesului
destinderii, perioadă în care s-au amplificat contactele între şefii de state,
iar instituŃiile diplomatice specializate au devenit foarte active, crescând
rolul acestora în construcŃia şi evoluŃia vieŃii internaŃionale.
Proiectul ConferinŃei dedicată securităŃii pe continentul european
este reluat după mai bine de un deceniu de la constituirea celor două
alianŃe politico-militare în condiŃiile atenuării încordării internaŃionale.
După eşecul politicii sale de rezolvare de pe poziŃii de forŃă a problemei
germane, urmat de cel din Marea Caraibelor din anii 1961-1962, Uniunea
Sovietică a promovat o politică de „destindere” concretizată, între altele,
prin începerea, în aprilie 1970, a negocierilor cu SUA privind reducerea
numărului armelor strategice de atac şi a sistemelor de apărare antirachetă
– Tratatul SALT-1/Strategic Arms Limittation Talks fiind semnat în mai
1972). (Alesandru DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în
secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008,
p. 300).
Uniunea Sovietică aştepta de la relaŃiile sale cu puterile occidentale
în cadrul unei conferinŃe la nivel european cel puŃin trei tipuri de
avantaje: confirmarea schimbărilor teritoriale impuse de ea la sfârşitul
celui de-al doilea război mondial; crearea unui cadru prielnic de relaŃii
economice şi comerciale; iar pe termen lung realizarea unei Europe
201
neutre (după eventuala retragere a trupelor americane) în locul unei
Europe militarizate şi dominate de Statele Unite. Acceptând organizarea
unei conferinŃe asupra securităŃii europene, liderii occidentali nu se
îndoiau de existenŃa unor gânduri ascunse ale conducătorilor de la
Kremlin, dar îşi imaginau că vor putea face presiuni asupra acestora în
scopul respectului faŃă de persoane şi faŃă de ideile lor în cadrul blocului
Estic şi libera circulaŃie în Europa.
Problema conferinŃei paneuropene de securitate a fost readusă pe
agenda diplomatică la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al
OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia de la Bucureşti din 4-6 iulie 1966.
În documentul adoptat de această reuniune la 6 iulie, intitulat DeclaraŃie
cu privire la întărirea păcii şi securităŃii în Europa, se aprecia că „o mare
însemnătate pozitivă ar avea-o convocarea unei conferinŃe general-
europene pentru discutarea problemelor referitoare la asigurarea
securităŃii în Europa şi la stabilirea unei colaborări general-europene.
ÎnŃelegerea la care s-ar ajunge la conferinŃă ar putea fi exprimată, spre
exemplu, sub forma unei declaraŃii europene cu privire la colaborarea în
interesul menŃinerii şi întăririi securităŃii europene. Într-o astfel de
declaraŃie s-ar putea prevedea obligativitatea statelor semnatare de a se
conduce în relaŃiile dintre ele după interesele păcii, de a rezolva
problemele litigioase numai pe cale paşnică, de a avea consultări şi
schimburi de informaŃii în probleme care prezintă interes reciproc, de a
contribui la dezvoltarea pe toate căile a legăturilor economice, tehnico-
ştiinŃifice şi culturale dintre ele. DeclaraŃia trebuie să fie deschisă pentru
aderare tuturor statelor interesate.”
InvitaŃia la dialog adresată „statelor interesate” era înnecată în
generalităŃi; documentul reuniunii la nivel înalt a Pactului de la Varşovia
din iunie 1966 nu cuprindea nimic concret în legătură cu participanŃii la
conferinŃa paneuropeană, cu excepŃia unor referiri vagi la statele
202
„blocului nord-atlantic” şi la cele neutre. Titulatura de „conferinŃă
general-europeană”, precum şi formulări de genul „colaborare general-
europeană” ş.a., în absenŃa unor precizări privind participarea Statelor
Unite ale Americii, sugerau posibile jocuri în plan secund ale diplomaŃiei
sovietice, deşi, în mod cert liderii de la Kremlin nu-şi făceau iluzii că
problema securităŃii europene putea fi examinată fără americani.
(Constantin Vlad, op.cit., p. 543).
În aşteptarea unor semnale venite din partea NATO, liderii OTV,
reuniŃi la Budapesta în martie 1969, adoptau un Apel în care reiterau
poziŃiile lor în problemele europene, tot cu caracter general, dar având şi
o propunere concretă privind „reunirea în cel mai scurt timp a
reprezentanŃilor tuturor statelor europene interesate, în vederea stabilirii
de comun acord, atât a procedurii de convocare a ConferinŃei, cât şi a
definirii punctelor de pe ordinea de zi”. Totodată, statele membre ale
OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia se declarau gata să examineze
„orice altă propunere asupra modului de pregătire şi de convocare a
acestei conferinŃe.”
Lansată astfel, ideea conferinŃei pe problemele securităŃii europene
va fi ignorată la nivel public de cancelariile occidentale. În cele din urmă,
ideea îşi va face loc, fiind agreată de state vest europene membre ale
NATO, ca bunăoară, FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Danemarca, dar şi de
state neutre, precum Austria, ElveŃia, Finlanda. În mai 1969, guvernul
Finlandei înainta tuturor statelor europene, precum şi Statelor Unite ale
Americii şi Canadei un Memorandum prin care îşi arăta disponibilitatea
de a găzdui atât ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, cât
şi o reuniune pregătitoare a acesteia. Oferta este repetată de guvernul de
la Helsinki printr-un nou Memorandum, în noiembrie 1970.
OrganizaŃia Pactului de la Varşovia preciza, în iunie 1970, că la
viitoarea conferinŃă pot participa toate statele europene, inclusiv cele
203
două state germane, precum şi Statele Unite ale Americii şi Canada, iar în
legătură cu ordinea de zi supunea atenŃiei următoarele probleme:
înfăptuirea securităŃii europene şi renunŃarea la folosirea forŃei sau a
ameninŃării cu folosirea ei în relaŃiile mutuale dintre statele din Europa;
lărgirea relaŃiilor comerciale, economice, tehnico-ştiinŃifice şi culturale pe
baza egalităŃii în drepturi; crearea unui organism special pentru
problemele securităŃii şi cooperării în Europa. Propunerea privind agenda
conferinŃei lăsa în suspensie problema asupra căreia insistau statele
occidentale, şi anume aceea privitoare la libera circulaŃie a persoanelor,
ideilor şi informaŃiilor. Se conturau astfel deosebiri fundamentale
referitoare la viitoarele negocieri.
În contextul abordărilor de la bloc la bloc, existau state cum era în
cadrul NATO FranŃa unde generalul Charles de Gaulle vorbea despre o
politică nouă în care destinderea să poată duce la înŃelegere, iar
înŃelegerea la cooperare „într-o Europă a patriilor”, independente şi
suverane, „de la Atlantic la Urali”. Deasemenea, România se manifesta
distinct în cadrul OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, concepând
proiectata reuniune pentru securitatea europeană ca un prilej de
continuare a politicii sale de autonomie, angajându-se într-un intens
program de contacte şi consultări diplomatice la toate nivelele, inclusiv la
cel mai înalt nivel, pe plan european, dar şi mondial, menit să contribuie
la pregătirea conferinŃei. DiplomaŃia română manifesta un interes special
pentru întreaga problematică privind securitatea şi cooperarea în Europa,
insistând asupra cerinŃei eliminării forŃei, în orice formă, cu deosebire cea
militară din cadrul relaŃiilor intereuropene. (Ştefan Lache, România în
relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007, pp. 297-298).
Modul în care România definea atunci viitorul Europei din punct
de vedere al securităŃii era definit astfel de Valentin Lipatti, diplomatul
204
român care va deveni principalul negociator al diplomaŃiei Bucureştilor la
CSCE: „Securitatea europeană se constituia ca un sistem de angajamente
liber consfinŃite, clare şi precise, din partea tuturor statelor, însoŃite de
măsuri concrete, care să ofere tuturor Ńărilor garanŃia deplină că se află la
adăpost de orice agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor lor
interese şi propriei lor voinŃe, şi să coopereze pe baza respectării
principiilor fundamentale ale dreptului internaŃional. ConferinŃa general-
europeană trebuia, ca atare, să elaboreze premisele fundamentale ale unui
sistem de securitate şi cooperare în Europa, bazat cu precădere pe un cod
de conduită al relaŃiilor dintre statele participante, pe un amplu program
de cooperare în marile domenii de interes comun, în sfârşit, pe
continuarea eforturilor multilaterale începute de conferinŃă, prin crearea
unui organism permanent sau cel puŃin a unei continuităŃi organizate în
această privinŃă.” (Valentin Lipatti, În tranşeele Europei. Amintirile unui
negociator, op.cit., Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 22.)
Totodată, în cercurile diplomatice de la Bucureşti se constata că,
prin acŃiunea sa politico-diplomatică din timpul Războiului Rece,
România urmărea, în esenŃă, „slăbirea rigorilor şi restrângerilor din cadrul
relaŃiilor de bloc, într-un cuvânt, a autorităŃii hegemonice a URSS, prin
afirmarea dreptului recunoscut pe plan internaŃional la independenŃă,
suveranitate şi neinterferenŃă în treburile interne. Nu erau inovaŃii, nu
erau principii noi. A le urmări şi aplica nu putea, teoretic şi doctrinar,
supăra pe nimeni. Politica externă română a Ńinut să nu fie catalogată
drept rupere sau disidenŃă.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece.
Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.
209).
Liderii statelor membre ale Pactului de la Varşovia, reuniŃi la
Berlin, la începutul lunii decembrie 1970, considerau că se creaseră
condiŃii favorabile pentru organizarea unei conferinŃe general-europene şi
205
salutau iniŃiativa guvernului Finlandei privind organizarea unei reuniuni
pregătitoare. Liderii AlianŃei Nord-Atlantice şi-au exprimat acordul, după
un an, în urma încheierii acordului cvadripartit asupra Berlinului.
Consiliul NATO, reunit la Bruxelles la 10 decembrie 1971, s-a
pronunŃat pentru participarea statelor membre la convorbiri multilaterale
menite să ducă la o conferinŃă asupra securităŃii şi cooperării în Europa şi
acceptau propunerea guvernului finlandez privind începerea unor
convorbiri multilaterale la care şefii misiunilor diplomatice acreditaŃi la
Helsinki să înceapă asemenea convorbiri. Guvernele statelor NATO, se
preciza în comunicatul comun publicat la sfârşitul reuniunii, apreciau că
„o conferinŃă pentru securitate şi cooperare în Europa nu trebuie să
servească perpetuării divizării Europei postbelice ci, dimpotrivă, ar trebui
să contribuie la o reconciliere între statele participante şi la cooperarea
dintre ele, datorită unei evoluŃii tinzând să suprime barierele încă
existente”. În acelaşi timp, Consiliul NATO oferea agenda proprie a
viitoarei conferinŃe cuprinzând următoarele teme: a) securitatea, inclusiv
principiile care călăuzesc relaŃiile dintre state şi anumite aspecte militare
ale securităŃii; b) libera circulaŃie a persoanelor, a informaŃiilor şi a
ideilor, precum şi relaŃiile culturale; c) cooperarea în toate domeniile
economiei, ştiinŃelor aplicate şi tehnologiei, ca şi în domeniul ştiinŃelor
pure; d) cooperarea în vederea îmbunătăŃirii mediului uman. Totodată,
Consiliul NATO releva necesitatea unor explorări prealabile în ceea ce
priveşte reducerile reciproce şi echilibrate de forŃe în Europa Centrală şi îl
autoriza pe Manlio Brosio, secretarul general al NATO, să poarte
convorbiri asupra temelor enunŃate la Moscova şi în capitalele altor state
ale blocului estic. (Constantin Vlad, op.cit., p. 552).
Consultările multilaterale de la Dipoli. ÎnŃelegerile privind
pregătirea CSCE au fost perfectate de către diplomaŃiile sovietică şi
americană cu prilejul vizitei preşedintelui SUA, Richard Nixon, la
206
Moscova, între 22 şi 30 mai 1972. La 31 mai acelaşi an, Consiliul NATO
îşi dădea acordul pentru începerea, la Helsinki, a consultărilor
multilaterale destinate pregătirii CSCE. Consiliul NATO releva
importanŃa politică pe care statele membre ale acestei alianŃe o atribuiau
reuniunii pregătitoare, subliniind că rolul acestora este să asigure că
propunerile lor vor fi pe deplin luate în considerare la conferinŃă şi să
constate că există suficient teren comun în rândul participanŃilor, care să
justifice aşteptări rezonabile că o conferinŃă pentru securitate şi cooperare
va da rezultate satisfăcătoare. Astfel pregătită, o conferinŃă pentru
securitate şi cooperare în Europa trebuie să constituie un factor important
în procesul de reducere a încordării internaŃionale. Ea trebuie să
contribuie la eliminarea obstacolelor din calea unor relaŃii mai strânse şi a
colaborării între statele participante, menŃinând, în acelaşi timp,
securitatea tuturor.
Consultările multilaterale de pregătire a CSCE s-au deschis la 22
noiembrie 1972 la Dipoli – un cartier satelit al capitalei finlandeze (unde
funcŃionează a doua Politehnică din Finlanda, de unde provine denumirea
localităŃii). Consultările, desfăşurate la nivelul şefilor de misiune
diplomatică acreditaŃi în Finlanda, s-au prelungit până la 8 iunie 1973.
Limbile de lucru ale reuniunii de la Dipoli, prevăzute iniŃial, erau engleza,
franceza şi rusa. Ulterior, aveau să li se adauge germana, italiana şi
spaniola.
DelegaŃia română la consultările multilaterale de la Dipoli a fost
condusă de Mircea Bălănescu, ambasadorul României în Finlanda, având
ca adjuncŃi pe Valentin Lipatti şi Constantin Vlad.
Principalul rezultat al consultărilor multilaterale pregătitoare a
constat în elaborarea Recomandărilor finale ale Consultărilor de la
Helsinki – faimoasa Carte Albastră. Prin acest document s-a stabilit
organizarea CSCE în trei faze: cea dintâi, la nivel de miniştri de Externe,
207
la Helsinki; a doua la nivel de experŃi, la Geneva, unde lucrările urmau să
se desfăşoare în şedinŃe plenare, în comisii şi subcomisii, sub îndrumarea
unui Comitet de coordonare, format din reprezentanŃii tuturor statelor
participante; cea de a treia la un nivel ce urma să fie stabilit ulterior, la
Helsinki.
Agenda ConferinŃei inclusă în Recomandările Finale cuprindea:
probleme referitoare la securitatea în Europa; cooperarea în domeniile
economiei, ştiinŃei şi tehnicii şi a mediului înconjurător; cooperarea în
domeniul umanitar şi în alte domenii; urmări ale ConferinŃei. De
asemenea, Recomandările Finale includeau: Regulile de procedură ale
Consultărilor, participanŃii şi invitaŃii la lucrări, precum şi aranjamentele
financiare. Adoptate de miniştri de Externe ai statelor participante în
timpul primei faze a CSCE, Recomandările Finale au devenit unul dintre
cele mai importante documente ale ConferinŃei.
Consultările multilaterale de la Dipoli au debutat cu elaborarea
regulilor de procedură. Înainte de deschiderea consultărilor, la 17
noiembrie 1972, ambasadorul FranŃei la Helsinki, Gérard André, difuzase
sub forma unui gentleman’s agreement un aranjament procedural care
cuprindea ca propuneri mai importante: asigurarea preşedinŃiei lucrărilor
exclusiv de către partea finlandeză (un preşedinte suplinit în caz de
absenŃă de un vicepreşedinte); adoptarea tuturor hotărârilor prin consens;
crearea unor organe subsidiare de lucru; caracterul închis şi confidenŃial
al lucrărilor. Acest document circulase printre ambasadori la Helsinki în
săptămâna care a precedat deschiderea lucrărilor şi toŃi căzuseră de acord
privind adoptarea deciziilor în cadrul consultărilor prin consens, aceasta
fiind de fapt singura regulă de lucru concretă stabilită în comun.
DelegaŃia României a acordat o atenŃie prioritară regulilor de
procedură, considerându-le esenŃiale pentru desfăşurarea democratică a
sesiunii. „Problema care se punea cu precădere delegaŃiilor participante la
208
consultări – dincolo de chestiunile de fond pe care acestea urmau să le
abordeze –, arăta ambasadorul Lipatti, era definirea şi convenirea de la
bun început a unor norme de procedură, menite să călăuzească atât
lucrările consultărilor, cât şi, ulterior, pe cele ale ConferinŃei propriu-zise.
Iată de ce adusesem cu noi un proiect complet de procedură, care a
devenit primul document de lucru al consultărilor multilaterale
pregătitoare. Documentul nu fusese uşor de pregătit acasă; infinit mai
greu era să-l faci acum «să treacă», adică să obŃii consensul celorlalŃi
participanŃi. Acestei sarcini grele, dar pasionante – care a fost decisivă
pentru mersul ulterior al lucrărilor, pentru spiritul şi substanŃa
consultărilor şi a ConferinŃei, ca şi a întregului «proces CSCE» –
delegaŃia noastră i s-a consacrat cu o tenacitate şi cu o forŃă de convingere
care i-au uimit pe observatori. Ne-am bătut atunci pentru a promova un
curs democratic al negocierilor, fără de care rezultatele lor riscau să nu
aducă nimic nou.” (Valentin Lipatti, op.cit., pp. 24-25.)
Proiectul românesc privind regulile de procedură ale consultărilor
prevedea regula consensului, dar nu se reducea la preluarea acestei reguli
deja convenite, ci definea consensul „prin absenŃa oricărei obiecŃii
exprimate de un reprezentant în legătură cu luarea hotărârii respective”.
Mergând însă dincolo de gentlemen’s agreement-ul şefilor misiunilor
diplomatice din capitala Finlandei, proiectul românesc de reguli de
procedură cuprindea „aplicarea rotaŃiei la conducerea lucrărilor,
caracterul deschis tuturor statelor participante a oricărei activităŃi ce avea
loc în cadrul Consultărilor, precum şi desfăşurarea acestora între state
independente şi suverane, în afara alianŃelor militare.” Proiectul
românesc de reguli de procedură a fost primul document oficial al
consultărilor multilaterale de la Dipoli. S-a făurit atunci, pas cu pas, un
model nou de negociere a cărei aplicare a fost asigurată de-a lungul
lucrărilor ConferinŃei şi aceasta în ciuda încercărilor de a eroda normele
209
procedurale. Noul model de negociere, imaginat şi promovat de România
la ConferinŃa de la Helsinki, şi-a dovedit viabilitatea şi forŃa de atracŃie;
proliferarea lui sau a componentelor sale esenŃiale a devenit o realitate în
viaŃa internaŃională; consensul, definit şi practicat, uneori, poate cu mai
puŃină rigoare, s-a impus ca element esenŃial de procedură, în alte instanŃe
internaŃionale permanente sau temporare.
„Bătălia pentru reguli, declanşată şi câştigată de România în
primele zile la Dipoli, a însemnat în mod neîndoios un câştig pentru
democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru afirmarea personalităŃii şi
a capacităŃii de acŃiune a Ńărilor mici şi mijlocii în apărarea intereselor lor
legitime şi construirea unui sistem de securitate europeană. Această
«zestre politică», dobândită cu trudă, nu trebuia în niciun moment şi în
nicio împrejurare diminuată sau poluată de practicile trecutului. Şi poate
că, dintre toŃi participanŃii la ConferinŃă, România a fost Ńara care a
vegheat cu cea mai mare grijă la respectarea şi aplicarea acestor norme.”
(Valentin Lipatti, op.cit., pp. 33-34).
La Consultările de la Dipoli fiecare delegaŃie a prezentat
numeroase propuneri cu privire la substanŃa ordinii de zi a ConferinŃei,
fiind necesară inventarierea şi clasificarea lor pe domenii. În acest scop,
ambasadorul ElveŃiei, Samuel Campiche, a luat iniŃiativa pregătirii unui
catalog în care să fie însumate toate propunerile prezentate în scris de
autorii lor. ImaginaŃi-vă – îşi explica el iniŃiativa într-o şedinŃă plenară a
consultărilor – că voi lua propunerile şi le voi pune după subiectul tratat
în mai multe coşuri: un coş pentru problemele securităŃii europene, un
altul pentru problemele economice, un al treilea pentru chestiunile
umanitare şi culturale, un al patrulea coş pentru urmările ConferinŃei.
Fiecare delegaŃie – continua Campiche – să aibă deplina libertate de a
pune în coşurile respective propriile idei privind problemele ce trebuiau
examinate şi măsurile de înscris în documentul final al ConferinŃei. După
210
ConferinŃă, când delegaŃii au luat pauză şi au ieşit în hol, au găsit în faŃa
sălii patru coşuleŃe de rafie, goale, pe care un ziarist mucalit le aşezase pe
o măsuŃă pentru a concretiza iniŃiativa diplomatului elveŃian. Astfel au
fost introduse în terminologia CSCE faimoasele „coşuri”, care au
cunoscut o amplă circulaŃie în cercurile diplomatice şi gazetăreşti din
Europa.
DiplomaŃii întruniŃi la Dipoli au creat un model nou de negociere
prin stabilirea acelor regului de procedură şi de lucru pe care avea să le
consacre întreaga desfăşurare a CSCE. Ei au pregătit o ordine de zi a
ConferinŃei care a conturat sarcinile ce reveneau acesteia în domeniile pe
care îşi propunea să le abordeze. Negociatorii au imaginat şi o structură
organizatorică fără să transforme ConferinŃa într-un club închis, ci,
dimpotrivă, să considere securitatea şi cooperarea în Europa ca o
componentă a securităŃii şi cooperării mondiale. La Dipoli a fost
declanşat totodată procesul de instituŃionalizare a eforturilor amorsate de
ConferinŃă. „Dar dincolo de aceste rezultate importante, consultările
multilaterale de la Dipoli au însemnat şi un stil nou de comportament
uman. Negociatorii s-au înfruntat adesea de pe poziŃii adverse, disputele
lor au atins cote înalte, dar rareori floretele lor au rănit pieptul
adversarilor. Un climat de înŃelegere şi de respect a prevalat, în cele din
urmă, între oameni care aveau interese opuse, care veneau din părŃi
diferite ale Europei şi reprezentau adesea şcoli de gândire antagonice.”
(Valentin Lipatti, op.cit., p. 68).
DelegaŃia României la Consulările multilaterale de la Dipoli –
alcătuită din diplomaŃi diferiŃi prin temperament, formaŃie intelectuală şi
experienŃă profesională – a acŃionat ca un ansamblu coerent şi funcŃional
contribuind într-o măsură însemnată la succesul reuniunii. Ea s-a străduit
să realizeze ceva cu totul nou şi în care aportul specific al fiecărui
membru al delegaŃiei era indispensabil. „Astfel, scepticismul lui Mircea
211
Bălănescu capabil să corijeze acŃiunile necumpătate; calmul şi
înverşunarea lui Romulus Neagu în discuŃiile cu sovieticii şi cu
occidentalii; competenŃa juridică a lui Ion Diaconu şi cea economică a lui
Dragoş Şerbănescu; munca de relaŃii şi informare practicată asiduu de
Dimitrie Stănescu, de Ovidiu Popescu, de Teofil Bălaj, Ioan Sbârnă,
Marian Pavelescu sau Iuliu Irinca, relaŃiile lui Petre Mogoşanu cu presa;
analizele politice făcute de Constantin Vlad; memoria fidelă a Paşei
Bădescu în materie de consultări cu Ńările «frăŃeşti»”, ca şi rolul lui
Valentin Lipatti de debater în plenară sau în grupele de lucru unde erau
discutate chestiuni mai dificile – toate alcătuiau în ultimă instanŃă un
ansamblu coerent şi funcŃional. „Evaluarea sistematică, zi de zi şi seară de
seară a evoluŃiei negocierilor, deprinderea de a pune sistematic răul
înainte pentru a găsi soluŃii potrivite şi a gândi negocierea în desfăşurarea
ei imediată şi de perspectivă – sublinia ambasadorul Lipatti – ne-au
permis, ca în scurt timp, să devenim o echipă care gândea la unison, ştiind
exact ce voia şi ce trebuia întreprins. Cei ce s-au autodenumit atunci «leii
de la Dipoli» au fost însufleŃiŃi de un sentiment de solidaritate autentică şi
de prietenie, pe care nu l-am mai întâlnit vreodată în delegaŃiile pe care
le-am condus sau din care am făcut parte.” (Valentin Lipatti, op.cit., p.
73)
Cele trei faze ale CSCE. ContribuŃia diplomaŃiei româneşti.
Prima fază a CSCE, desfăşurată în capitala Finlandei între 3 şi 7 iulie
1973, cu participarea miniştrilor de Externe, avea o deosebită semnificaŃie
politică. Pentru prima dată în istoria Europei contemporane se întruneau
miniştrii de Externe reprezentând state cu sisteme sociale diferite, Ńări
mici şi mijlocii cu stadii de dezvoltare economică diferite şi aparŃinând
unor coaliŃii militare opuse, alături de state neutre. În contextul unei
destinderi condiŃionate de antagonismele dintre Est şi Vest, toate aceste
Ńări îşi propuneau să acŃioneze în comun pentru crearea temeliilor unei
212
Europe unite în diversitatea ei. Dezbaterea generală nu a adus multe
elemente noi faŃă de poziŃiile înregistrate la Dipoli. Marea majoritate a
miniştrilor de Externe au salutat evoluŃiile pozitive înregistrate în Europa,
relevând totodată necesitatea lichidării surselor de neîncredere şi trecerii
la edificarea treptată a procesului de securitate şi cooperare europeană.
Cum era de aşteptat, problemele politico-juridice, militare, economice,
ştiinŃifice, culturale şi umanitare au fost evocate cu accente deosebite, dar
în aceeaşi perspectivă convergentă şi complementară, care caracterizase
în esenŃă lucrările consultărilor pregătitoare.
Ministrul de Externe al României, George Macovescu, a înfăŃişat
concepŃia diplomaŃiei româneşti despre securitatea şi cooperarea
europeană punând accentul asupra următoarelor idei: necesitatea stipulării
clare a principiilor menite să călăuzească relaŃiile între statele
participante; adoptarea unor măsuri de creştere a încrederii, de
dezangajare militară şi dezarmare; transformarea Peninsulei Balcanice
într-o zonă a păcii şi a colaborării, lipsită de arme nucleare şi de baze
militare străine; dezvoltarea schimburilor şi a cooperării între statele
participante în domenii de interes comun – economic, tehnico-ştiinŃific,
cultural, umanitar etc.; crearea unui organism permanent care să permită,
în viitor, concertarea şi conlucrarea între statele participante, asigurând
continuitatea procesului multilateral început de ConferinŃă. România îşi
rezerva dreptul de a prezenta la următoarea fază a ConferinŃei propuneri
privind, în special, măsuri de aplicare a principiului nerecurgerii la forŃă
sau la ameninŃarea cu forŃa.
În afara dezbaterii generale, miniştrii de Externe au adoptat prin
consens recomandările finale ale consultărilor de la Helsinki pentru a le
transforma în hotărâri care să ghideze lucrările fazei a doua a CSCE.
Comunicatul care marca încheierea primei faze a ConferinŃei, după ce
menŃiona adoptarea Recomandărilor Finale, prevedea ca faza a doua a
213
ConferinŃei să înceapă la Geneva la 18 septembrie 1973. Această fază în
care urma să se elaboreze ceea ce s-a numit apoi Actul Final al CSCE s-a
prelungit până la 21 iulie 1975.
Lucrările fazei geneveze a CSCE au fost organizate de un Comitet
de coordonare format din reprezentanŃii celor 35 de state participante. Pe
baza Recomandărilor Finale, acest Comitet a organizat comisii şi
subcomisii care să examineze propunerile statelor participante şi să
redacteze apoi diferitele părŃi ale documentelor ConferinŃei. După
dezbateri tensionate, Comitetul de coordonare a convenit asupra unei
organigrame care a cuprins: Comisia I pentru problemele securităŃii, cu
trei organisme de lucru subsidiare (principii; aplicarea principiilor;
aspecte militare); Comisia a II-a pentru problemele economice, cu cinci
organisme de lucru subsidiare (cooperare comercială; cooperare
industrială şi proiecte de interes comun; ştiinŃă şi tehnică; mediu
înconjurător; alte domenii); Comisia a III-a privind cooperarea culturală
şi umanitară, cu patru organisme de lucru subsidiare (contacte umane;
cultură; educaŃie; informaŃie). Un grup de lucru urma să ajute Comitetul
de coordonare pentru examinarea „Urmărilor ConferinŃei”.
DelegaŃia României la negocierile de la Geneva a fost alcătuită
Ńinând cont de argumentul continuităŃii. Valentin Lipatti a fost numit
ambasador cu însărcinări speciale şi şef al delegaŃiei române la Geneva.
DiplomaŃii români au adus o contribuŃie substanŃială la încheierea cu
succes a fazei de la Geneva, inclusiv în redactarea Actului Final al CSCE.
Desigur, meritul n-a fost numai al diplomaŃiei române. Reuşita negocierii
s-a datorat înainte de toate voinŃei politice pe care guvernele Ńărilor
participante au manifestat-o, fiecare în felul său şi găsirea soluŃiilor de
compromis. ContribuŃia delegaŃiei române a fost sintetizată astfel de şeful
acesteia: „formularea clară şi completă a principiilor menite să guverneze
relaŃiile reciproce dintre statele participante, cu un accent pronunŃat pe
214
drepturile inerente suveranităŃii, egalitatea în drepturi, neamestecul în
treburile interne şi nerecurgerea la forŃă; un capitol distinct în care erau
cuprinse, pe baza propunerii româneşti, norme care să facă efectivă
nerecurgerea la forŃă; convenirea unor măsuri de creştere a încrederii şi
stabilităŃii; convenirea unui program diversificat în domeniul cooperării
economice, inclusiv recunoaşterea existenŃei Ńărilor în curs de dezvoltare
în Europa; situarea dezvoltării colaborării culturale în perspectiva unei
mai bune cunoaşteri şi a respectului mutual între naŃiuni; prevederi
echilibrate în domeniul umanitar şi în ceea ce priveşte securitatea şi
cooperarea în Mediterana; crearea unui cadru organizat pentru «Urmările
CSCE», ca un început de instituŃionalizare a procesului multilateral
început de conferinŃă; în sfârşit, consacrarea normelor democratice de
negociere stabilite la Dipoli.”(Valentin Lipatti, op.cit., pp. 154-155).
Toate aceste elemente esenŃiale ale mandatului delegaŃiei României la
negocierile de la Geneva şi-au găsit reflectarea într-o formă
corespunzătoare în Actul Final al CSCE. Demersul românesc a putut
beneficia atunci de sprijinul unui adevărat lobby. DelegaŃiile unor state
ca: Austria, Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia au
constituit, alături de delegaŃia română, un nucleu de rezistenŃă menit să
frâneze presiunea exercitată de către delegaŃiile marilor puteri.
DelegaŃiile marilor puteri, în special cea sovietică, după ce îşi
atinseseră obiectivele, s-au străduit, la Geneva, să impună un dead-line
negocierilor. DelegaŃia română s-a opus unor astfel de practici, care
echivalau cu un veto impus de timp şi nu a acceptat, de la caz la caz,
decât eventuale termene orientative (target-date), menite, chipurile, să-i
stimuleze pe negociatori. „Şi din acest punct de vedere – al duratei ca
dimensiune de fond a negocierii – tratativele de la Geneva au fost un
model al genului, care nu avea să se mai repete atât de curând.” (Valentin
Lipatti, op.cit., p. 99).
215
În cadrul fazei a doua a CSCE de la Geneva s-a remarcat şeful
delegaŃiei române, ambasadorul Valentin Lipatti, considerat, după cum se
aprecia în „Los Angeles Times” din 27 iulie 1975, „solistul-vedetă al
negocierilor îndelungate, adesea obositoare şi greoaie ale ConferinŃei
pentru Securitate şi Cooperare în Europa”. PublicaŃia înfăŃişa diferite
exemple ale manifestării independenŃei române în cadrul negocierilor,
precum sunt cele ce urmează:
„–România a luptat mai puternic chiar decât puterile apusene
pentru acordul ConferinŃei pentru Securitate cu privire la notificarea
prealabilă a manevrelor militare la 150 de mile depărtare de orice
frontieră europeană. Statele Unite nu erau deosebit de interesate în
legătură cu această problemă, posedând metode de detecŃie prin satelit
pentru supravegherea mişcărilor militare. Pentru români însă, acest lucru
era cel puŃin o formă de protecŃie împotriva unei «a doua Praga» din
partea aliatului lor sovietic.
– România s-a situat fără întrerupere de partea elveŃienilor,
suedezilor, iugoslavilor şi a altora care au insistat – împotriva rezistenŃei
evidente a sovieticilor – că trebuie să existe conferinŃe de revizuire
complete, la fiecare doi ani, care să examineze modul în care ruşii şi toŃi
ceilalŃi şi-au respectat noile obligaŃii şi angajamente asumate prin acordul
încheiat la ConferinŃa pentru Securitate.
– Invers, când Uniunea Sovietică a fost în sfârşit de acord cu o
mulŃime de concesii făcute Occidentului cu privire la circulaŃia mai liberă
a persoanelor, schimbului de informaŃii şi vize şi aranjamente de călătorie
acordate mai uşor corespondenŃilor de presă, România a schimbat direcŃia
şi a opus rezistenŃă faŃă de aceste propuneri privind «Coşul trei».”
Faza a treia a CSCE a avut loc la Helsinki între 30 iulie şi 1 august
1975, reunind şefii de stat sau de guvern ai celor 35 de state participante.
Ea a constituit momentul politic culminant al CSCE. În cadrul acesteia,
216
liderii Ńărilor participante şi-au expus poziŃiile proprii în problemele
relaŃiilor internaŃionale ale timpului şi au semnat Actul Final al
ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. În discursurile lor,
înalŃii reprezentanŃi ai statelor participante şi-au expus punctul de vedere
cu privire la însemnătatea ConferinŃei, au prezentat motivele pentru care
se considerau îndreptăŃiŃi să semneze Actul Final, au înfăŃişat unele
merite şi carenŃe ale acestuia şi au schiŃat perspectivele procesului
declanşat de ConferinŃă. Dincolo de epitete, sobre sau înflăcărate, privitor
la definirea ConferinŃei, s-a desprins aprecierea unanimă potrivit căreia
prin modul său de negociere şi rezultatele la care s-a ajuns, forumul
început la Helsinki, continuat la Geneva şi din nou la Helsinki reprezenta
un eveniment de referinŃă în istoria relaŃiilor europene contemporane.
Actul Final al CSCE; conŃinut şi semnificaŃii. Actul Final al
ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, semnat la 1 august
1975, are o structură unitară, cuprinzătoare, fiind alcătuit din următoarele
patru secŃiuni: 1. Probleme privind securitatea în Europa; 2. Măsuri de
creştere a încrederii; 3. Cooperarea în diferite domenii; 4. Urmările
ConferinŃei. În prima secŃiune este inclusă DeclaraŃia privind principiile
care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante. Aceste
principii le prezentăm aşa cum sunt ele concretizate în textele ce le
însoŃesc, împreună cu alte prevederi ale Actului Final.
I. Egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente
suveranităŃii . Statele participante se angajează că vor respecta fiecare
egalitatea suverană şi individualitatea celuilalt şi drepturile inerente pe
care le cuprinde suveranitatea lor, între care în mod special dreptul
fiecărui stat la egalitatea juridică, la integritate teritorială, la libertate şi
independenŃă politică. Sunt specificate nu numai atributele de ordin intern
ale suveranităŃii statelor, dar şi cele de ordin extern, între care dreptul de
a-şi stabili şi desfăşura liber politica externă, în conformitate cu dreptul
217
internaŃional, de a deveni parte la tratate sau organizaŃii internaŃionale sau
de a fi neutru. Fiecare stat are dreptul la egalitate juridică; în cadrul
dreptului internaŃional toate statele participante au drepturi şi îndatoriri
egale; relaŃiile de cooperare internaŃională trebuie să se efectueze în
condiŃii de deplină egalitate. Respectarea originalităŃii şi particularităŃilor
fiecărui stat – cu alte cuvinte identitatea sa naŃională – este de asemenea
specificată în mod expres. DeclaraŃia consacră ca atare egalitatea în
drepturi ca fiind o normă fundamentală a vieŃii internaŃionale.
II. Nerecurgerea la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa. Acest
principiu – căruia delegaŃia română îi acorda un interes prioritar a fost
formulat în detaliu, precizând că în afara obligaŃiei statelor de a-l respecta
atât în relaŃiile bilaterale cât şi în cele internaŃionale în general, sunt
stipulate nu numai acte directe, dar şi indirecte de folosire a forŃei sau a
ameninŃării cu forŃa împotriva exercitării de către alte state a drepturilor
suverane. S-a convenit că nicio consideraŃie nu poate fi invocată ca
justificare pentru încălcarea acestui principiu. Era astfel repudiată
categoric „Doctrina suveranităŃii limitate”.
Actul Final al CSCE cuprindea o secŃiune complementară prin care
statele participante se angajau să se abŃină de la orice folosire a forŃelor
armate incompatibilă cu principiile Cartei ONU şi ale Actului Final, de la
orice manifestare de forŃă, de la orice act de constrângere economică, să
promoveze un climat de încredere şi de respect reciproc între popoare, să
rezolve orice diferend dintre ele exclusiv prin mijloace paşnice.
III. Inviolabilitatea frontierelor. Potrivit acestui principiu statele
participante consideră inviolabile frontierele lor ca şi ale tuturor statelor
din Europa, şi se abŃin de la orice atentat împotriva acestor frontiere,
precum şi la orice cerere sau acaparare şi de uzurpare a întregului sau a
unei părŃi a teritoriului oricărui stat participant.
218
IV. Integritatea teritorială a statelor. Statelor participante li se
cerea să se abŃină de la orice acŃiune incompatibilă cu scopurile şi
principiile Cartei NaŃiunilor Unite, împotriva integrităŃii teritoriale, a
independenŃei politice sau a unităŃii oricărui stat participant, precum şi de
a face din teritoriul altor state participante obiectul unei ocupaŃii militare
sau a altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forŃei.
V. Reglementarea paşnică a diferendelor. Acest principiu,
conceput ca o alternativă la folosirea forŃei este reafirmat în declaraŃia de
principii cu specificarea mijloacelor de soluŃionare paşnică a litigiilor,
precum şi a angajamentului părŃilor în conflict de a se abŃine de la orice
act care ar putea să agraveze situaŃia complicând-o şi punând astfel mai
mult în pericol menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale. Se cerea
statelor participante să recurgă, pentru rezolvarea diferendelor, la
mijloace cum sunt: negocierea, ancheta, mediaŃiunea, concilierea,
arbitrajul sau alte mijloace paşnice asupra cărora cădeau de acord. În
acelaşi spirit se propunea elaborarea ulterioară a unei metode general
acceptabilă de reglementare paşnică a diferendelor, stabilind în acest scop
organizarea unei reuniuni de experŃi în ElveŃia.
VI. Neamestecul în treburile interne. Prin Actul Final se cerea
statelor participante să se abŃină de la orice intervenŃie, directă sau
indirectă, individuală sau colectivă, în treburile interne sau externe care
intră în competenŃa naŃională a altui stat participant, oricare ar fi relaŃiile
lor reciproce. În consecinŃă, statele participante erau chemate să se abŃină
de la orice formă de intervenŃie armată sau de ameninŃare cu asemenea
intervenŃie împotriva altui stat participant; să se abŃină de asemenea, în
orice împrejurări, de la orice alt act de constrângere militară sau politică,
economică sau de altă natură, tinzând să-şi subordoneze interesele lor
exercitarea de către un alt stat participant a drepturilor inerente
suveranităŃii. În acelaşi sens se cerea statelor participante să se abŃină de
219
la sprijinirea, directă sau indirectă, a activităŃilor teroriste ori subversive
îndreptate spre răsturmarea violentă a regimului altui stat participant la
ConferinŃă.
VII. Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale,
inclusiv a libertăŃii de gândire, conşiinŃă, religie sau de convingere.
Textul declaraŃiei stipula în mod clar obligaŃia statelor participante de a
respecta drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului pentru toŃi
cetăŃenii, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie; de a promova şi
încuraja exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăŃilor civile, politice,
economice, sociale, culturale ş.a., care decurg toate din demnitatea
inerentă persoanei umane şi sunt esenŃiale pentru libera şi deplina sa
dezvoltare. Statelor participante, care aveau pe teritoriul lor minorităŃi
naŃioanale, li se cerea să respecte dreptul persoanelor care aparŃin acestor
minorităŃi la egalitate în faŃa legii, să acorde acestor persoane posibilitatea
deplină de a se bucura efectiv de drepturile omului şi libertăŃile
fundamentale, protejând astfel interesele lor legitime. Era de asemenea
consacrată importanŃa universală a drepturilor omului şi a libertăŃilor
fundamentale ca factor esenŃial al păcii, justiŃiei şi bunăstării, de
promovare a dezvoltării relaŃiilor amicale între statele participante, ca şi a
cooperării şi înŃelegerii internaŃionale. În conjuncŃie cu prevederile
referitoare la cooperarea în domeniul umanitar: contacte între oameni,
căsătorii mixte şi reunificarea familiilor, dreptul de a călători în alte Ńări în
scopuri personale şi profesionale etc.; substanŃa principiului privind
drepturile omului introducea în sfera CSCE o perspectivă democratică şi
umană inedită, cu efecte durabile.
VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a
dispune de ele însele presupune, în conformitate cu Actul Final, dreptul
fiecărui popor de a-şi determina, aşa cum doreşte şi atunci când doreşte,
statutul lui politic intern şi extern fără niciun amestec din afară, şi de a
220
înfăptui, potrivit voinŃei proprii, dezvoltarea sa politică, economică,
socială şi culturală.
IX. Cooperarea între state, ca principiu înscris în Actul Final,
stipula necesitatea cooperării între statele participante, fiecare cu celălalt
şi cu toate statele, în toate domeniile, în conformitate cu scopurile şi
principiile Cartei ONU. Dezvoltând cooperarea lor pe bază de egalitate,
statele participante erau invitate să promoveze înŃelegerea şi încrederea
reciprocă, relaŃii amicale şi de bună vecinătate, pacea internaŃională,
securitatea şi justiŃia.
X. Îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform
dreptului internaŃional. Prin acest ultim principiu al DeclaraŃiei privind
principiile care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante
se cerea tuturor statelor semnatare ale Acordului Final să-şi îndeplinească
obligaŃiile asumate conform dreptului internaŃional – pacta sunt servanda
– şi atrăgea atenŃia asupra aplicării corespunzătoare a hotărârilor adoptate
de ConferinŃa CSCE. Statele participante confirmă că, în caz de conflict,
între obligaŃiile membrilor ONU şi obligaŃiile lor în virtutea oricărui tratat
sau alt acord internaŃional, vor prevala obligaŃiile lor în conformitate cu
Carta ONU.
În scopul prevenirii oricărei ierarhizări a principiilor privind
guvernarea relaŃiilor dintre statele participante la CSCE, ca substanŃă şi
valoare, Actul Final precizează: Toate principiile enunŃate mai sus au o
importanŃă primordială şi, în consecinŃă, ele vor fi aplicate în mod egal şi
fără rezerve, fiecare din ele interpretându-se Ńinând seama de celelalte.
Totodată, statele participante îşi reafirmau hotărârea să respecte şi să
aplice pe deplin aceste principii aşa cum sunt ele enunŃate în DeclaraŃie,
sub toate aspectele, în relaŃiile lor mutuale şi în cooperarea lor, în scopul
de a asigura fiecărui stat participant avantajele care rezultă din
respectarea acestor principii de către toate.
221
În secŃiunea dedicată securităŃii, Actul Final cuprinde şi un
document privind măsuri de încredere pe plan militar. Prin acest
document, statele participante conveneau asupra notificării prealabile a
manevrelor militare de anvergură, efectuarea schimburilor de observatori
la aceste manevre şi notificarea prealabilă a mişcărilor militare de
anvergură nu erau obligatorii. Pentru România, ca şi pentru alte state
participante, aspectele militare ale securităŃii europene erau cu mult sub
aşteptări. La Geneva România propusese un document de lucru
cuprinzător care mergea de la măsuri de încredere la cele de dezangajare
militară şi dezarmare, inclusiv dezarmare nucleară. În această privinŃă,
România se întâlnea cu alte state participante, între care se aflau Austria,
Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia. Rezultatele finale
erau însă modeste datorită mai ales rezistenŃei opuse de cele două
superputeri care nu doreau ca problemele militare pe care le considerau
domeniul lor privilegiat să fie examinate într-un forum larg care funcŃiona
pe principii democratice şi nu accepta abordările de la bloc la bloc.
Notificarea prealabilă a manevrelor militare de anvergură înscrise în Actul
Final nu depăşea clasa măsurilor de creştere a încrederii (Confidence
Building Measures).
ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 1972-
1975 s-a înscris în istoria contemporană prin rezultate remarcabile: ea a
putut stabili un cod de conduită menit să asigure relaŃii echitabile între
statele participante; a elaborat un program vast de acŃiune în domeniile
înscrise pe agenda ei; a asigurat, într-o formă incipientă, continuarea
procesului paneuropean; a inaugurat şi consacrat norme de procedură şi
de lucru, care i-au conferit un profil original, diferit de cel al reuniunilor
internaŃionale tradiŃionale.
CarenŃele primei reuniuni a CSCE au fost determinate, îndeosebi,
de interesele divergente ale celor două superputeri. Beneficiul Uniunii
222
Sovietice nu era foarte clar. Ea păstra o extraordinară neîncredere în sine.
„Probabil că liderii sovietici mizau pe posibilitatea ca în urma ConferinŃei
să fie create unele instituŃii care să dilueze activitatea NATO sau cel puŃin
să o facă irelevantă. În această privinŃă s-au înşelat. Nicio Ńară NATO nu
aştepta să substituie bagajul declarativ şi birocratic al unei ConferinŃe
pentru Securitate şi Cooperare în Europa realităŃii militare a NATO sau
prezenŃei forŃelor militare americane pe continent. Moscova, după cum s-
a dovedit, avea mai mult de pierdut decât democraŃiile dintr-o ConferinŃă
care a sfârşit prin a oferi tuturor participanŃilor, inclusiv Statelor Unite,
dreptul de a se pronunŃa în evoluŃiile politice din Europa de Est.” (Henry
Kissinger, op.cit., p. 660).
Continuitatea procesului CSCE. Acordurile de la Helsinki păreau
multor analişti occidentali că legitimează frontierele est-europene pentru
nimic altceva decât pentru nişte simbolice promisiuni sovietice în
domeniul drepturilor omului, căci respectivele acorduri nu conŃineau
nicio prevedere pentru vreun mecanism de aplicare. Dar în următorii ani
istoria relaŃiilor internaŃionale a oferit o surpriză. În loc să confirme
hegemonia sovietică în Europa de Est, aşa cum se aşteptaseră liderii de la
Kremlin, Acordurile de la Helsinki au dat naştere unor grupuri de
„supraveghere Helsinki” care monitorizau respectarea drepturilor omului,
producând documente precum Carta 77 din Cehoslovacia şi contribuind
finalmente la crearea Sindicatului Independent Solidaritatea în Polonia.
Astfel, în timp ce se punea capăt celui de-al doilea război mondial, prin
recunoaşterea inviolabilităŃii frontierelor – inclusiv a celor două state
germane –, apăreau semnale evidente ale prăbuşirii imperiului sovietic
din Europa de Est.
Problema asigurării continuităŃii procesului început la Dipoli a
figurat în toate fazele CSCE. În viziunea celor ce se pronunŃau în
favoarea unei formule de continuitate, ConferinŃa încheiată la 1 august
223
1975 nu trebuia considerată în niciun caz un act unic şi irepetabil. Această
viziune reflecta un acut simŃ al realităŃii: problemele Europei postbelice
nu puteau fi soluŃionate de o singură reuniune, oricât de bine s-ar fi
desfăşurat ea. Mai mult decât atât, diplomaŃia României, ca şi a altor state
europene, spera ca procesul CSCE să erodeze structurile şi politica de
bloc de pe continent. România nu dorea o continuitate oarecare a
procesului respectiv, ci una instituŃionalizată, văzută sub forma unui
organism cu caracter permanent. Nu era vorba de o structură birocratică,
greoaie şi costisitoare: se preconiza ca Ńara care găzduia o conferinŃă,
precum cea de la Helsinki, să asigure un secretariat tehnic, în funcŃiune
până la următoarea reuniune de acelaşi gen. Treptat, în bună măsură
datorită eforturilor depuse de diplomaŃia română la Geneva, ideea
instituirii unor urmări ale ConferinŃei a câştigat teren. Ea avea să se
concretizeze în Actul Final, dar doar parŃial în forma propusă de
România. În mod concret, s-a adoptat hotărârea de a se Ńine deschisă
perspectiva unor noi reuniuni sau chiar conferinŃe similare celei de la
Helsinki; în plus, s-a fixat data şi locul următoarei întruniri dedicate
securităŃii şi cooperării europene – la Belgrad, în 1977. Continuitatea se
va realiza în această formă. Nu se constituiau structuri permanente, dar
procesul european însuşi devenea permanent. Statele occidentale,
participante la ConferinŃa de la Helsinki, îşi păstrau atitudinea negativă
faŃă de orice structuri cu caracter permanent privind securitatea şi
cooperarea paneuropeană. Nici Uniunea Sovietică nu dorea astfel de
structuri. Interesul ei major fusese satisfăcut prin înscrierea în Actul Final
al CSCE a principiului inviolabilităŃii frontierelor.
În perspectivă istorică, prima ConferinŃă pentru Securitate şi
Cooperare în Europa are rezultate pozitive notabile. Ea a deschis un
proces înnoitor în viaŃa politică a continentului, iar Actul său Final,
adoptat la Helsinki la 1 august 1975, s-a constituit într-o adevărată Cartă a
224
relaŃiilor intereuropene. Procesul CSCE s-a dovedit a fi, timp de un
deceniu şi jumătate, destul de fragil. Climatul de încredere şi conlucrare
care prevalase între 1972 şi 1975 va fi înlocuit de reluarea la dimensiuni
sporite a confruntărilor politice şi ideologice dintre Est şi Vest, îndeosebi
de rivalitatea şi neîncrederea dintre americani şi sovietici. ProtecŃionismul
economic, practicat de PiaŃa Comună, ca şi violarea drepturilor omului şi
îngrădirea liberei circulaŃii a persoanelor şi a informaŃiilor de către
regimurile totalitare din Ńările socialiste Central, Est-europene şi Uniunea
Sovietică au dus la declinul politicii de destindere.
În aceste condiŃii, aplicarea Actului Final al CSCE a fost practic
blocată în pofida angajamentelor asumate în mod solemn de şefii de state
şi de guvern în capitala Finalndei, la 1 august 1975. Reuniunile de
evaluare a Actului Final de la Helsinki – Ńinute rând pe rând la Belgrad
(1977-1978), la Madrid (1980-1983), la Ottawa (1985) şi la Viena (1986-
1989) s-au îndepărtat de la spiritul de înŃelegere şi de compromis care
caracterizase negocierile paneuropene din anii 1972-1975; ele au fost
marcate de dezbateri tensionate şi prelungite în mod artificial şi de
rezultate adesea mediocre; uneori chiar reuniuni ale CSCE la nivel de
experŃi nu au putut adopta documente finale datorită lipsei de consens. Cu
toate aceste neajunsuri considerabile, fluxul reuniunilor multilaterale ale
CSCE a putut continua, când mai bine, când mai rău, demonstrând
vitalitatea prevederilor instituŃionale convenite la ConferinŃa de la
Helsinki.
Începând cu anul 1990, ca urmare a transformărilor profunde
produse pe eşichierul european prin prăbuşirea regimurilor socialist-
totalitare europene şi instaurarea unor regimuri democratice pluraliste,
precum şi a dizolvării OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, polemicile
de natură ideologică şi-au pierdut raŃiunea lor de a fi din momentul în
care relaŃiile dintre statele participante la CSCE nu se mai caracterizau
225
prin adversitate, ci se doreau mai curând relaŃii de parteneriat. EvoluŃia
favorabilă a procesului CSCE s-a concretizat cu prilejul reuniunii la nivel
înalt care s-a Ńinut la Paris în 1990 şi a reuniunilor de evaluare care au
avut loc la Helsinki în martie-iulie 1992 şi la Budapesta în octombrie-
noiembrie 1994. Aceste reuniuni, ca şi altele, Ńinute în aceşti ani la nivel
de experŃi, au consacrat noul curs al procesului multilateral declanşat de
ConferinŃa de la Helsinki. Carta de la Paris pentru o nouă Europă
(1990), Sfidările schimbării (1992) sau Către un parteneriat veritabil
într-o eră nouă (1994) sunt documente care dau expresie acestui curs
nou.
CSCE a devenit, din ianuarie 1995, o organizaŃie regională –
OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa/OSCE.
CompetenŃele OSCE vizează domenii fundamentale ale relaŃiilor
internaŃionale după încheierea Războiului Rece: prevenirea conflictelor şi
operaŃiuni de menŃinere a păcii, controlul armamentelor, dezarmarea şi
creşterea încrederii şi securităŃii, conceptualizarea unui nou model de
securitate, cooperarea în domeniile economic, cultural, umanitar, ecologic
şi în alte domenii de interes comun, raporturi de conlucrare cu Ńările
mediteraneene din afara OSCE.
VIII. RELAłIILE INTERNA łIONALE
ÎNTRE DESTINDERE ŞI SFÂRŞITUL R ĂZBOIULUI RECE
O nouă fază a Războiului Rece. Destinderea marcată de CSCE
constituie un moment excepŃional în istoria Războiului Rece. „Sistemul
Est-Vest găseşte un echilibru; dar orice echilibru, mai ales în relaŃiile
internaŃionale, tinde să fie perceput ca permanent, în timp ce el este, de
obicei, echivoc şi precar.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile
internaŃionale după 1945, Institutul European, Iaşi, 2001, p. 58).
226
În prima jumătate a anilor ’70, dialogul americano-sovietic se
instituŃionalizează la nivelul întâlnirilor la vârf, ce par să devină regulate.
Din partea Statelor Unite ale Americii, preşedintele Nixon şi consilierul
său Henry Kissinger gândesc, contrar tradiŃiei wilsoniene, în termeni de
echilibru; desigur, Uniunea Sovietică rămâne duşmanul a cărui
expansiune trebuie oprită, de pildă stabilind legături cu Republica
Populară Chineză. Totuşi, Uniunea Sovietică, dat fiind arsenalul său
militar, este acceptată ca partener esenŃial în menŃinerea ordinii mondiale.
În ceea ce îi priveşte, sovieticii, bine ancoraŃi pe ceea ce deŃineau deja –
forŃa lor militară, dominaŃia asupra Europei de Est –, caută în concertarea
cu americanii un mijloc de a-şi consolida statutul de superputere.
Un domeniu fundamental de confruntare şi de competiŃie, dar şi de
dialog, l-a constituit, încă dinaintea CSCE, dezarmarea. La 17 noiembrie
1969 s-au deschis, la Helsinki, negocierile americano-sovietice SALT I.
Aceste negocieri aveau în vedere rachetele nucleare cu rază lungă de
acŃiune, care puteau atinge teritoriile celor două superputeri; discuŃiile
abordează şi problema instalaŃiilor antirachetă, susceptibile de a bloca
loviturile continentale. Obiectivul negocierilor SALT nu era atât acela de
a se trece la reducerea armamentelor, cât de a controla cursa înarmărilor,
de a administra echilibrul militar printr-un dialog permanent între
Washington şi Moscova, pentru ca niciuna dintre cele două superputeri să
nu dobândească un avans decisiv, incitând-o la declanşarea unui război
nuclear preventiv, cu speranŃa câştigării acestuia fără prea multe
distrugeri. La 26 mai 1972, are loc prima întâlnire Nixon-Brejnev, care
pune bazele Acordurilor SALT I. Pe de altă parte, o convenŃie Anti
Ballistic Missiles/ABM limitează strict numărul zonelor protejate de
instalaŃii antirachetă. Pe de altă parte, SUA şi URSS fixează plafoane
privind numărul rachetelor lor ofensive. CompetiŃia în materie de
227
armamente nu se opreşte, totuşi, continuând cercetările pentru crearea
unor arme sofisticate.
Între anii 1974-1979 destinderea se caracterizează prin ambiguitate.
Preşedintele Nixon, care avea o viziune clară asupra destinderii, este
constrâns să demisioneze în urma scandalului Watergate. Încheierea
războiului din Vietnam, în 1975, aduce deziluzie şi neîncredere în
rândurile americanilor. Ca de multe ori în istoria lor, Statele Unite ale
Americii sunt străbătute de un val moralizator care îl aduce la Casa Albă,
în 1977, pe Jimmy Carter, pentru care diplomaŃia era chemată să păstreze
nu atât echilibrele, cât să apere valorile. În ceea ce o priveşte, Uniunea
Sovietică îşi împinge pionii în Indochina, cu victoria aliatului său nord-
vietnamez, şi în Africa, în Etiopia, Angola, Mozambic.
La 18 iunie 1979, Leonid Brejnev şi Jimmy Carter semnează, la
Viena, Tratatul SALT II, care nu face decât să completeze şi să precizeze
Acordurile SALT I, adăugând sub-limite pentru anumite tipuri de rachete,
mai ales limitarea numărului rachetelor cu focoase multiple – Multiple
Independently Targeted Re-entry Vehicles/MIRV. Acordurile SALT I şi
SALT II nu vor opri cursa înarmărilor nucleare. Ele autorizează chiar cele
două superputeri să le modernizeze şi să desfăşoare o nouă rachetă
terestră. Mai mult, aceste acorduri nu se referă decât la rachete cu o bătaie
mai mare de 5.000 km; or, la sfârşitul anilor ’70, se formează un braŃ de
fier Est-Vest asupra rachetelor cu rază medie de acŃiune – între 500 şi
5.000 km, numite eurorachete. Tratatul SALT II nu este ratificat de către
Senatul Statelor Unite ale Americii din cauza intervenŃiei armatei
sovietice în Afganistan – 27 decembrie 1979; ele sunt totuşi aplicate de
către cele două părŃi, preocupate să nu compromită prea mult o competiŃie
extrem de costisitoare.
La 30 octombrie 1973 au început negocieri între NATO şi OTV
privind dezarmarea clasică în Europa: Mutual Balanced Forces
228
Reduction/MBFR (Reducere mutuală şii echilibrată a forŃelor). Obiectivul
era reducerea numărului avioanelor, tancurilor şi pieselor de artilerie ale
celor două alianŃe politico-militare în Europa, de ambele părŃi ale Cortinei
de Fier. Guvernul SUA, iniŃiatorul acestor negocieri, este supus unor
presiuni interne prin care se cerea reducerea prezenŃei militare americane
în Europa. Guvernul de la Washington era preocupat să-şi reafirme
fidelitatea vizând responsabilităŃile de comandament ale NATO, MBFR
urmând să permită să se ajungă la o diminuare echilibrată a mijloacelor
militare clasice ale celor două tabere. Negocierile MBFR au bătut pasul
pe loc: NATO vrea ca reducerile de armament să fie „asimetrice”, adică
să elimine sau cel puŃin să atenueze superioritatea cantitativă în
mijloacele militare clasice ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia.
Pentru Uniunea Sovietică, a accepta reduceri masive ale armamentelor
clasice de care dispunea, putea dezechilibra în acelaşi timp mijloacele de
menŃinere a ordinii în interiorul blocului estic şi în doctrina sa militară,
fondată pe ofensivă, şi care presupunea capacităŃi masive de atac.
Începând cu anul 1985, noul lider numărul unu de la Kremlin,
Mihail Gorbaciov, şi ministrul său de Externe, Eduard Şevardnadze, au
inaugurat o nouă orientare în politica externă a Uniunii Sovietice.
Gorbaciov şi-a afirmat de la bun început hotărârea de a reduce povara
înarmării Uniunii Sovietice, scutind-o măcar de cele mai oneroase dintre
obligaŃiile sale militare. La o lună după preluarea puterii, el a sistat
desfăşurarea de rachete sovietice şi a propus negocieri necondiŃionate
asupra forŃelor nucleare, astfel încât ambele superputeri să-şi
înjumătăŃească arsenalele strategice. În octombrie 1986, în cadrul
întâlnirii „la nivel înalt” de la Reykjavik (Islanda), Ronald Reagan şi
Mihail Gorgaciov, deşi nu au ajuns la un acord privind dezarmarea
nucleară, au pus bazele unor fructuoase negocieri viitoare. Până la
sfârşitul anului 1987, Eduard Şevardnadze şi secretarul de Stat al SUA
229
George Schultz au elaborat proiectul unui Tratat asupra ForŃelor
Nucleare cu Rază Medie de AcŃiune, semnat şi ratificat în anul următor.
Tratatul pornea de la „opŃiunea zero”, propusă anterior de Ronald Reagan
(sovieticii acceptau astfel implicit că nu puteau câştiga un război nuclear
în Europa) şi reprezenta prologul unui tratat şi mai important, semnat în
1990, asupra ForŃelor armate convenŃionale în Europa, care limita strict
prezenŃa şi acŃiunea acestor forŃe pe continentul european.
Semne clare ale trecerii de la destindere la o nouă fază a Războiului
Rece sunt: Criza Eurorachetelor şi Războiul Stelelor. Începând din anul
1977, Uniunea Sovietică trece la modernizarea rachetelor sale cu rază
medie de acŃiune. Ea desfăşoară rachete SS20, mobile, dotate fiecare cu
câte trei capete nucleare, fiecare putând să parcurgă mai mult de 5.000 de
km, de pe teritoriul sovietic până în Europa, bazinul mediteraneean,
Extremul Orient, China, Japonia etc. Amplasarea de noi rachete
performante declanşează în tabăra occidentală o dezbatere pe două teme:
rachetele SS20 atentează la echilibrul strategic Est-Vest? Dacă da, ce
ripostă trebuie să adopte puterile occidentale? DiscuŃiile între Statele
Unite ale Americii, Republica Federală Germania, Marea Britanie şi
FranŃa sunt marcate de confuzie, niciuna dintre acestea nu voia cu
adevărat abandonarea dialogului Est-Vest, dar fiecare admitea , în măsuri
diferite, că trebuia exprimată voinŃa Occidentului faŃă de Uniunea
Sovietică în privinŃa respectării codului destinderii.
La 14 decembrie 1979, AlianŃa Nord-Atlantică adoptă o „dublă
decizie” (two track policy): 1) modernizarea, începând cu sfârşitul anului
1983, a rachetelor americane instalate în Europa occidentală
(euromissiles) prin dotarea cu rachete de tip Pershing II şi rachete de
croazieră; 2) negocieri cu scadenŃă în 1983, între Washington şi Moscova,
în vederea eliminării rachetelor SS20, făcând astfel inutilă amplasarea
noilor rachete americane. În esenŃă, nevoia de fermitate este echilibrată de
230
voinŃa de a găsi un acord cu Uniunea Sovietică – guvernele puterilor
occidentale se temeau de reacŃia opiniei publice din Ńările lor, obsedată de
teama unei apocalipse nucleare. Conform acestei duble decizii, au avut
loc, în noiembrie 1981, la Geneva, negocieri americano-sovietice asupra
rachetelor cu rază medie de acŃiune, dar aceste negocieri au stagnat,
Uniunea Sovietică propunând o „îngheŃare” a desfăşurării rachetelor
SS20 (în schimbul stopării instalării noilor rachete americane) –
moratoriu – dar excluzând orice lichidare a stocurilor. În 1983 negocierile
se suspendă. În Europa Occidentală, mai întâi în Germania Federală, se
declanşează mişcări de protest contra instalării rachetelor Pershing II şi a
rachetelor de croazieră. Aceste mişcări contestau legitimitatea
descurajării nucleare, făcând din populaŃia civilă o simplă miză în
înfruntarea cinică dintre liderii occidentali şi cei sovietici. Germanii, care
puteau fi primii loviŃi în caz de război Est-Vest, acceptă foarte greu ca
teritoriul lor, fiind zonă de joncŃiune între cele două blocuri politico-
militare, să devină câmp de bătaie. Pentru guvernele vest-europene, însă,
modernizarea rachetelor americane amplasate în Europa, în eventualitatea
eşecului convorbirilor cu Moscova, ar confirma protecŃia nucleară a
Statelor Unite ale Americii, fiind totodată clar că de acum înainte acestea
din urmă nu vor risca distrugerea oraşelor New York sau Chicago pentru
a salva Londra sau Bonnul.
La sfârşitul anului 1983, întrucât negocierile americano-sovietice
nu au dus la niciun rezultat, a început instalarea rachetelor Pershing II şi a
rachetelor americane de croazieră în Europa. „Foarte repede criza
eurorachetelor se dovedeşte a nu fi fost decât o gesticulaŃie politico-
militară între două blocuri.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile
internaŃionale după 1945, op.cit., p. 70). După venirea sa la putere în
Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov a permis redemararea dialogului
între cele două superputeri, noul lider de la Kremlin şi preşedintele
231
Ronald Reagan au semnat în 8 decembrie 1987, la Washington, un tratat
care prevedea distrugerea tuturor rachetelor americane şi sovietice cu rază
de acŃiune între 500 şi 5.000 de km.
La 23 martie 1983, Ronald Reagan, într-unul din discursurile sale
spectaculoase, pe care fostul actor de filme western le prefera, lansează
proiectul IniŃiativa de Apărare Strategică – Strategic Defense
Initiative/SDI, numit şi Războiul Stelelor: „Ne angajăm într-un program
care vizează oprirea oribilei ameninŃări a rachetelor sovietice prin măsuri
defensive… Am putea intercepta şi distruge rachetele balistice sovietice
înainte ca ele să ne atingă solul sau pe cel al aliaŃilor noştri.” (Apud
Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., p.
71). Programul urmărea protejarea Statelor Unite ale Americii printr-un
scut spaŃial prin identificarea şi nimicirea oricărei rachete străine venită
de oriunde din atmosferă. IniŃiativa de Apărare Strategică constituia o
adevărată revoluŃie în comparaŃie cu sistemul antirachete reglementat prin
negocierile SALT I şi SALT II. Nu mai era vorba de o interceptare prin
rachete, ci de o interceptare prin fascicule laser. În cazul în care nu erau
suficient de puternice, aceste fascicule deveneau utilizabile în faza de
propulsie a rachetei inamice (5 minute), cu condiŃia unei precizii de o
milionime de grad, şi mai ales în faza de jumătate de parcurs (15 minute).
Dimpotrivă, în faza de intrare în atmosferă (30 până la 100 secunde),
interceptarea ar fi trebuit realizată prin rachete antirachete. Proiectul
Reagan (SDI) a creat o mare surpriză chiar şi în rândul oamenilor de
ştiinŃă americani. A beneficiat însă de un sprijin ferm în Congres şi în
cercurile militare americane, obŃinând aprobarea programului al cărui cost
urma să se ridice la 26 miliarde de dolari în cinci ani. (Jean-Baptiste
Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 267).
Puteau Statele Unite ale Americii să devină invincibile prin
realizarea programului Războiul Stelelor? Va fi el perfect etanş dacă o
232
singură rachetă ar străpunge scutul de apărare? Care ar fi protecŃia
împotriva rachetelor de croazieră, nonbalistice, care nu proveneau din
atmosferă, ci zburau la joasă altitudine? Asemenea întrebări şi le puneau
nu numai americanii, ci şi aliaŃii lor. Aceştia din urmă erau mai curând
îngrijoraŃi de faptul că realizarea IniŃiativei de Apărare Strategică putea
transforma SUA într-o fortăreaŃă invincibilă şi să revină la izolaŃionismul
pe care îl abandonase, nu fără regrete, în timpul celui de-al doilea război
mondial.
Deşi preşedintele Reagan a declarat public că SDI constituie o forŃă
pentru pace şi că de îndată ce va fi realizată, Statele Unite ale Americii i-o
vor împărtăşi şi Uniunii Sovietice, eliberând astfel – se presupunea –
fiecare superputere de teama unei anihilări nucleare. Pe de altă parte,
mulŃi americani considerau că Războiul Stelelor, cum era numit de unii
observatori sceptici, „era aşa de încărcat de incertitudini încât putea fi
asemuit unui joc de noroc cu o miză colosal de mare”. (Thomas Parrish,
op.cit., p. 147).
IniŃiativa de Apărare Strategică a reprezentat o surpriză foarte
neplăcută pentru Uniunea Sovietică. Prin realizarea ei, SUA încetau să fie
vulnerabile şi, la adăpostul oricărui risc de represalii, ar putea fi tentată
să-şi regleze conturile cu principalul său adversar. Pe de altă parte, URSS,
care prin performanŃele ei nucleare şi spaŃiale rămânea un rival de temut
al SUA, se va lăsa angajată într-o nouă competiŃie tehnologică şi militară
majoră, timp în care îşi va da seama că economia sa nu-i putea face faŃă.
La 15 ianuarie 1986, Mihail Gorbaciov propune un plan de eliminare a
tuturor armelor nucleare până în anul 2000 – ceea ce ar face inutil
Războiul Stelelor. Obiectivul veritabil al IniŃiativei de Apărare Strategică
a fost acela de a construi un scut impenetrabil pentru proiectele balistice.
„Foarte repede, această ambiŃie pare puŃin accesibilă: scutul cere
combinarea aleatorie de tehnici care se află adeseori încă în stadiul
233
experimental; mai mult, ca întotdeauna în acest tip de întreprindere,
costurile cresc într-o manieră vertiginoasă. Scopul autentic n-ar fi oare
lansarea URSS într-o nouă cursă a înarmărilor cu scopul de a o epuiza şi
de a o aduce la o înfrângere pacifistă?” (Philippe Moreau Defarges,
RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., pp. 72-73).
Sfârşitul Războiului Rece. În a doua jumătate a deceniului nouă al
secolului XX, Războiul Rece intra în faza lui terminală. Începea un ritm
al vieŃii internaŃionale fără egal. Principalii actori pe scena politico-
diplomatică erau cele două alianŃe politico-militare, NATO şi OTV iar, în
cadrul acestora, cele două superputeri, Statele Unite ale Americii şi
Uniunea Sovietică.
La începutul anului 1988, Mihail Gorbaciov a declarat că toate
trupele sovietice vor fi retrase din Afganistan, eliminând astfel
justificarea menŃinerii tensiunii americano-sovietice. În luna mai, anul
următor, s-a semnat Tratatul care prevedea eliminarea rachetelor
Pershing şi SS20, a căror amplasare reprezentase o gravă sursă de
confruntare timp de aproape zece ani. „La încheierea mandatului său,
preşedintele Reagan putea să afirme că a asigurat pacea, obligând
Uniunea Sovietică, ruinată de cursa înarmărilor care i-a fost impusă, să
negocieze. Totuşi, el nu putea să prevadă dezintegrarea blocului estic,
care a urmat şi care a pus capăt Războiului Rece.” (Jacques Portes,
op.cit., pp. 179-180).
La 7 decembrie 1988, Mihail Gorbaciov a pronunŃat de la tribuna
Adunării Generale a ONU un discurs devenit celebru, care anticipa
transformările geopolitice ce aveau să se producă în anul următor. Se
poate aprecia că acel discurs a marcat sfârşitul ideologic al Războiului
Rece. Liderul de la Kremlin sublinia, cu acel prilej, necesitatea creării
unei „lumi noi” în care interesele divergente să fie echilibrate, iar
confruntarea să facă loc cooperării. O „nouă ordine mondială” era
234
posibilă, în opinia lui Gorbaciov, prin renunŃarea la utilizarea forŃei ca
instrument de politică externă şi respectarea dreptului de opŃiune al
fiecărei naŃiuni.
Diversitatea structurilor socio-politice apărute în ultimele decenii
presupunea toleranŃă, respect pentru părerile şi poziŃiile altora,
disponibilitatea de a accepta puncte de vedere divergente fără a le percepe
automat ca fiind malefice sau ostile, capacitate de a convieŃui paşnic în
ciuda diferenŃelor. Principiile enunŃate de Gorbaciov însemnau de fapt că
Moscova nu-şi va mai păzi cu tancurile sfera de influenŃă, abandonarea
„Doctrinei Brejnev” potrivit căreia Ńările Pactului de la Varşovia aveau
dreptul de a interveni, inclusiv militar, dacă forŃe ostile socialismului
încearcau să deturneze spre capitalism dezvoltarea unui stat socialist.
În discursul său de la tribuna ONU, Gorbaciov a pledat pentru o
nouă abordare a relaŃiilor internaŃionale în care diferenŃele ideologice să
devină irelevante. Confruntările ideologice – menŃiona liderul sovietic –
nu mai aveau ce căuta în relaŃiile dintre state întrucât ele puteau zădărnici
realizarea unor obiective comune tuturor: recuperarea zonelor
subdezvoltate, protecŃia mediului, eradicarea foametei şi a
analfabetismului, lupta împotriva unor maladii devastatoare şi eliminarea
ameninŃării nucleare. Dezarmarea era – susŃinea Gorbaciov – cel mai
important subiect dintre toate, fără de care nicio problemă majoră a
secolului viitor nu putea fi rezolvată. În primele zile ale anului 1989
puŃini erau cei care credeau că Uniunea Sovietică era dispusă să meargă
atât de departe pe cât lăsase să se înŃeleagă la ONU liderul de la Kremlin.
Întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre Mihail
Gorbaciov şi George Bush a statuat un fapt împlinit: sfârşitul Războiului
Rece. Cei doi lideri au abordat probleme privind evoluŃia statelor din
Centrul şi Sud-Estul Europei, dezarmarea şi au căzut de acord că în faŃa
transformărilor majore care se petreceau în lume reclama
235
responsabilitatea comună a Uniunii Sovietice şi a Statelor Unite ale
Americii. Gorbaciov l-a asigurat pe Bush că Uniunea Sovietică nu va
declanşa niciun război, fiind gata să nu mai considere SUA drept
inamicul său şi chiar să facă o declaraŃie publică în acest sens. „Suntem
gata să colaborăm cu America, inclusiv în domeniul militar. Dorim ca
securitatea fiecăruia dintre noi să fie garantată prin eforturile noastre
comune.” (Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, p. 88).
Războiul Rece se încheie prin dispariŃia unuia dintre cele două
centre de putere care se confruntaseră, şi anume Uniunea Sovietică şi
blocul est-european. Începând din vara anului 1989, în Ńările Europei
Centrale şi de Est au avut loc schimbări profunde cu semnificaŃia unor
revoluŃii, care au dus la înlocuirea regimurilor totalitare cu regimuri
democratice şi reformiste. Începutul l-a făcut Polonia, unde, prin alegeri,
guvernul condus de partidul comunist lăsa locul unei puteri având în
frunte reprezentanŃii sindicatului Solidaritatea. Au urmat, rând pe rând,
Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană, unde,
în noaptea de 9-10 noiembrie 1989, era demolat Zidul Berlinului.
Germania divizată se angajează pe drumul unei reunificări rapide.
La 22 iulie 1990, Parlamentul RDG a reînfiinŃat cele cinci landuri care
existaseră în perioada 1945-1952, fiecare dintre acestea intrând în
componenŃa RFG. La 3 octombrie 1990 RDG a încetat să mai existe şi
Germania era unificată. După negocieri americano-sovietice şi
americano-germano-sovietice, pe 12 septembrie 1990 s-a semnat la
Moscova Tratatul asupra reglementării definitive privind Germania, ca
urmare a întâlnirii 2 + 4. Tratatul a fost semnat de miniştrii de Externe ai
RFG, RDG, URSS, SUA, Marea Britanie şi FranŃa. O prevedere
importantă a acestui Tratat se referea la reglementarea printr-un tratat
între Germania unită şi URSS a condiŃiei şi duratei prezenŃei militare
sovietice pe teritoriul fostei RDG şi în Berlin, retragerea trupelor
236
sovietice până cel târziu în 1994. După ratificarea Tratatului de la
Moscova de către cele două parlamente germane, în octombrie 1990,
miniştrii de Externe ai SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei au semnat la
New York DeclaraŃia prin care erau suspendate drepturile şi obligaŃiile
celor patru mari puteri de ocupaŃie privind Berlinul şi Germania în
ansamblul ei. (Cristina Păiuşan-Nuică, Istoria relaŃiilor internaŃionale şi
a diplomaŃiei (1945-2008), Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2008, pp. 155-156). În România s-a desfăşurat RevoluŃia din
decembrie, care a înlăturat regimul Ceauşescu şi a deschis calea
democratizării Ńării. Ca rezultat al acestor răsturnări, structurile
internaŃionale prin care Ńările est şi central-europene erau legate de URSS
n-au supravieŃuit. La 28 iunie 1991 s-a dizolvat CAER-ul şi apoi, în
acelaşi an, la 1 iulie, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia.
Totodată a început procesul de destrămare a URSS prin ieşirea din
cadrul acesteia a unor republici federale, primele care-şi declară
independenŃa fiind statele baltice. În martie 1990, Lituania, apoi Estonia
îşi proclamă independenŃa. În mai Letonia procedează la fel. La 8
decembrie 1991, preşedintele Rusiei, Boris ElŃîn, preşedintele Sovietului
Suprem al Republicii Bielorusia, Stanislav Şuşkevici, şi preşedintele
Ucrainei, Leonid Kravciuk, reuniŃi la o casă de vănătoare, nu departe de
Minsk, semnau o convenŃie privind constituirea ComunităŃii Statelor
Independente – CSI. În convenŃie se arăta: „URSS îşi încetează existenŃa
ca subiect de drept internaŃional şi ca realitate geopolitică.” La 21
decembrie, la Alma Ata, în Kazahstan, Comunitatea Statelor
Independente este ratificată de 11 state, din care făceau parte, alături de
Rusia, Ucraina şi Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova,
Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Kirghizstan. Georgia
intră în CSI în octombrie 1993.
237
La 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov demisionează, declarând,
într-o alocuŃiune televizată, că situaŃia creată prin formarea ComunităŃii
Statelor Independente pune capăt funcŃiilor sale de preşedinte al URSS.
La câteva minute după transmiterea discursului lui Gorbaciov, drapelul
Uniunii Sovietice este coborât de la Kremlin şi înlocuit cu cel al
FederaŃiei Ruse. FederaŃia Rusă devenea moştenitoarea URSS pe plan
internaŃional. „Războiul Rece – comenta Henry Kissinger – începuse
când America se aştepta la o eră de pace” şi „a luat sfârşit într-un moment
când America se pregătea pentru o nouă eră de conflict prelungit.” Nicio
putere mondială nu s-a dezagregat vreodată atât de rapid fără să piardă un
război. Ceea ce a dus Uniunea Sovietică cu o viteză tot mai mare spre
prăbuşire a fost combinaŃia între glasnosti, ce a dus la distrugerea
autorităŃii, şi perestroika, ce a dus la distrugerea vechilor mecanisme care
făcuseră economia să funcŃioneze, fără a oferi o alternativă. A fost o
combinaŃie explozivă, care a subminat temeliile şubrede ale unităŃii
economice şi politice ale URSS. Ulterior, Vladimir Putin, succesorul lui
ElŃîn la preşedinŃia FederaŃiei Ruse, avea să declare, din perspectiva
consecinŃelor globale ale evenimentelor din anii 1990-1991, că dispariŃia
URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.
Au câştigat Statele Unite ale Americii Războiul Rece? Răspunsul
este, fără îndoială, da, în sensul că la sfârşitul anului 1990 imperiul
sovietic era complet distrus pentru că în toate statele europene care îl
compuneau au fost înlăturate regimurile comuniste totalitare şi s-a
dizolvat OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia care le unea de Moscova.
În schimb, AlianŃa Nord-Atlantică şi-a continuat activitatea aflată şi ea
într-un proces de transformare, iar Statele Unite ale Americii au rămas
singura superputere. Se poate pune, totodată, întrebarea care a fost rolul
jucat de către SUA în evenimentele spectaculoase de la căderea Zidului
Berlinului din noiembrie 1989, până la sfârşitul anului 1990. În stadiul
238
actual al cercetării, în lipsa unor documente, evenimentele care au dus la
încheierea Războiului Rece s-au derulat fără o implicare directă a
structurilor statale ale Statelor Unite ale Americii, în general în afara
controlului american. Meritul pe care şi-l pot revendica Statele Unite ale
Americii este acela de a fi agravat situaŃia economică a Uniunii Sovietice,
determinând-o să facă cheltuieli militare ce depăşeau resursele sale
disponibile. Această apreciere aparŃine lui Robert Gates, director al
AgenŃiei de InformaŃii a SUA, care a recunoscut că nu a evaluat corect
amploarea degradării economiei Uniunii Sovietice, atribuindu-i o putere
pe care nu o avea. (Jacques Portes, op.cit., pp. 180-181). Oricum, se poate
conchide că americanii au cules victoria mai mult prin prăbuşirea
adversarului decât prin acŃiune directă.