universitatea de Ştiin łe agricole Şi medicin Ă · pdf fileaprecierea subiectiv ă a...
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA DE ŞTIIN łE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă VETERINAR Ă CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORAL Ă FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
DISCIPLINA: TEHNOLOGIA CRE ŞTERII ŞI EXPLOAT ĂRII
OVINELOR ŞI CAPRINELOR
Ing. ELENA ILI ŞIU
CONTRIBUłII LA ÎMBUN ĂTĂłIREA PERFORMAN łELOR PENTRU PRODUCłIA DE CARNE PRIN ÎNCRUCI ŞAREA
INDUSTRIAL Ă A RASEI łIGAIE CU BERBECI DIN RASELE SPECIALIZATE SUFFOLK ŞI
GERMANĂ DE CARNE CU CAPUL NEGRU (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONTRIBUTION REGARDING THE IMPROVEMENT OF MEAT PRODUCTIONS PERFORMANCES BY INDUSTRIAL CROSSING BETWEEN TSIGAIA BREED AND SPECIALISED SUFFOLK AND
GERMAN BLACKFACE BREEDS (SUMMARY OF Ph.D. THESIS)
DOMENIUL DE DOCTORAT: ZOOTEHNIE SPECIALIZAREA: TEHNOLOGIA CRE ŞTERII ŞI EXPLOATARII OVINELOR
CONDUCĂTOR ŞTIIN łIFIC PROF. DR. ING. AUGUSTIN POP
CLUJ-NAPOCA 2009
2
MINISTERUL EDUCA łIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA DE ŞTIIN łE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă
VETERINAR Ă CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORAL Ă
Către,..............................................................
Cu respect vă invităm în ziua de 18.09.2009, ora 11, în sala de Consiliu a
FacultăŃii de Zootehnie şi Biotehnologii din cadrul USAMV Cluj-Napoca, Str.
Mănăştur, nr. 3-5, să participaŃi la şedinŃa publică de susŃinere a tezei de
doctorat intitulată ContribuŃii la îmbunătăŃirea performanŃelor pentru
producŃia de carne prin încrucişarea industrială a rasei łigaie cu berbeci din
rasele specializate Suffolk şi Germană de carne cu capul negru, elaborată de
ing. ELENA ILI ŞIU , în vederea obŃinerii titlului ştiinŃific de DOCTOR ÎN
ZOOTEHNIE .
Comisia de analiză şi susŃinere a tezei de doctorat a fost numită prin Decizia
Rectorului USAMV Cluj-Napoca, nr. 593/14.07.2009 şi este următoarea:
Prof. dr. Vioara Mireşan, USAMV Cluj-Napoca – Preşedinte
Prof. dr. Augustin Pop, USAMV CLUJ-Napoca – Conducător ştiinŃific
Prof. dr. Ioan Pădeanu, USAMVB Timişoara – Referent
CP I dr. ing. Gabriel Vicovan, ICDCOC Palas-ConstanŃa - Referent
Conf. dr. ing. Stelian Dărăban, USAMV Cluj-Napoa – Referent
Vă rugăm, de asemenea, ca până la data susŃinerii publice a tezei să
depuneŃi la secretariatul Şcolii Doctorale aprecierile Dvs. asupra tezei.
Vă mulŃumim!
3
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE………………………………………………………..7 INTRODUCERE…………………………………………………................9
PARTEA I - ORIENT ĂRI ŞI PERSPECTIVE ÎN DIREC łIA PRODUCłIEI DE CARNE DE OVINE
CAP. I – ASPECTE PRIVIND PRODUCłIA DE CARNE A OVINELOR PE PLAN MONDIAL ŞI NAłIONAL…………………......11 1.1. EvoluŃia efectivelor de ovine pe plan mondial ……………………….11 1.2. EvoluŃia efectivelor de ovine pe plan naŃional………………………..16 1.3. EvoluŃia producŃiei de carne de ovină pe glob şi în Ńara noastră ……..23 1.4. Consumul cărnii de ovină în lume şi la nivel naŃional………………..32 CAP. II - IMPORTANTA ÎNCRUCIŞĂRILOR INDUSTRIALE ŞI A SISTEMELOR TEHNOLOGICE ÎN SCOPUL SPORIRII PRODUCłIEI DE CARNE OVINĂ……………………………………...35 2.1. Utilizarea încrucişărilor industriale în diferite zone ale lumii pentru producerea cărnii de ovină…………………………………………35 2.2. Exploatarea raselor autohtone pentru producŃia de carne…………….38 2.2.1. Creşterea în rasă curată……………………………………………..38 2.2.2. Creşterea prin încrucişare…………………………………………...41 2.2.2.1. Încrucişările industriale…………………………………………...41 2.2.2.2. Încrucişările de ameliorare………………………………………..46 2.3. Sisteme tehnologice de producere a cărnii de ovină la nivel mondial……………………………………………………………..……..50 2.4. Sisteme tehnologice de producere a cărnii de ovină la nivel naŃional…………………………………………………………………….56 CAP. III -APRECIEREA PRODUCłIEI DE CARNE ŞI A CALITĂłII CARCASELOR …………………………………………………………..64 3.1.Aprecierea producŃiei de carne pe animalul viu……………………….64 3.1.1. Aprecierea subiectivă a producŃiei de carne pe animalul viu……….64 3.1.2. Aprecierea obiectivă a producŃiei de carne pe animalul viu………..67 3.2. Aprecierea calităŃii carcaselor………………………………………...71
4
CAP. IV-PRINCIPALELE CARACTERISTICI MORFO- PRODUCTIVE ALE RASELOR łIGAIE, SUFFOLK ŞI GERMANĂ DE CARNE CU CAPUL NEGRU………………………….75 4.1.Principalele caracteristici morfo-productive ale rasei łigaie …………75 4.2.Principalele caracteristici morfo-productive ale rasei Suffolk ………..80 4.3. Principalele caracteristici morfo-productive ale rasei Germană de carne cu capul negru……………………………………………………82
PARTEA A II-A - CERCET ĂRI PROPRII CAP. V - ORGANIZAREA CERCETĂRILOR..........................................84 5.1. Obiectivele şi scopul cercetării.............................................................84 5.2. Material şi metoda de lucru...................................................................87 5.2.1. Alegerea materialului biologic supus îngrăşării intesive...................87 5.2.2. Constituirea loturilor experimentale………………………………..87 5.2.3. Caracteristicile spaŃiului destinat îngrăşării intensive……………...89 5.2.4. Metoda de furajare.............................................................................91 5.2.5. Metode de lucru……………………………………………………..94 CAP. VI -VARIAłIA EVOLUłIEI GREUTĂłII CORPORALE, A SPORULUI MEDIU ZILIC ŞI A CONSUMULUI SPECIFIC LA TINERETUL OVIN DIN RASA łIGAIE ŞI METIŞI SUFFOLK x łIGAIE ŞI GERMANĂ DE CARNE CU CAPUL NEGRU x łIGAIE........................................................................................................97 6.1. EvoluŃia greutăŃii corporale la tineretul ovin din rasa łigaie şi metişi Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie........97 6.2. EvoluŃia sporului mediu zilnic (SMZ) la tineretul ovin din rasa łigaie şi metişi Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie............................................................................................108 6.3. EvoluŃia consumului specific (CS) la tineretul ovin din rasa łigaie şi metişi Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie............................................................................................116 CAP. VII -VARIAłIA PĂRłILOR COMPONENTE ALE CORPULUI ŞI PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE CARCASELOR OBłINUTE DE LA TINERETUL OVIN DIN RASA łIGAIE, METIŞI SUFFOLK x łIGAIE ŞI GERMANĂ DE CARNE CU CAPUL NEGRU x łIGAIE…………….122 7.1. VariaŃia principalelor părŃi ale corpului la tineretul ovin din rasa łigaie, metişi Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie ………………………………………………………………….122
5
7.2. VariaŃia greutăŃii carcaselor la tineretul ovin din rasa łigaie, metişi Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie………….136 7.3. Aprecierea carcaselor prin metoda EUROP…………………………147 7.4. VariaŃia principalelor dimensiuni şi a indicilor de conformaŃie ai carcaselor…………………………………………………………………153 7.5. VariaŃia principalelor părŃi ale carcaselor…………………………...168 7.6. VariaŃia suprafeŃei muşchiului Longissimus dorsi (LD) şi a suprafeŃei secŃiunii jigoului……………………………………………….81 7.7. VariaŃia structurii tisulare a carcaselor………………………………195 7.8. VariaŃia compoziŃiei chimice a cărnii……………………………….207 7.9. Diametrul fibrei musculare………………………………………….213 7.10. VariaŃia şi evoluŃia principalilor indici sangvini...............................217 CAP. VIII-RENTABILITATEA ÎNGRĂŞĂRII ÎN SISTEM INTENSIV A TINERETULUI OVIN………………………………..….235 8.1. Analiza costului de producŃie……………………………………......235 CAP. IX - CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI..........................................248 9.1. Concluzii…………………………………………………………….248 9.2. Recomandări………………………………………………...............251 BIBLIOGRAFIE........................................................................................252 REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT……………………….............261 SUMMARY OF Ph.D. THESIS................................................................280
6
CUVÂNT ÎNAINTE
ÎmbunătăŃirea producŃiei de carne la rasele locale de ovine pentru
alinierea la standardele Uniunii Europene, constituie o activitate necesară
determinată de cerinŃele şi reglementările Consiliului ComunităŃii
Economice Europene privind producerea şi valorificarea producŃiei de carne
a ovinelor.
Necesitatea îmbunătăŃirii producŃiei de carne a raselor locale, este
determinată şi de modificările intervenite în direcŃiile de exploatare a
ovinelor în Ńara noastră. În raport cu veniturile realizate în exploatarea
raselor de ovine, producŃia de carne deŃine o pondere prioritară, pondere
determinată de aptitudinile productive şi preŃurile actuale de valorificare a
producŃiilor de carne, lapte şi lână.
Pe plan internaŃional, interesul pentru mărirea cantităŃii şi
îmbunătăŃirea calităŃii producŃiei de carne a determinat crearea unor rase
specializate pentru producŃia de carne şi elaborarea unor metode pentru
producerea de miei de carne şi tehnologii de creştere şi îngrăşare a
tineretului ovin.
Pe piaŃa mondială, cea mai mare parte din carnea de ovine
comercializată o constituie carnea mieilor metişi, obŃinuŃi prin încrucişarea
raselor locale de ovine cu berbeci din rasele de ovine specializate pentru
producŃia de carne. Pentru încrucişări industriale cu rase de ovine
specializate pentru carne, se folosesc anual în Australia şi Noua Zeelandă,
50 – 80% din efectivele de oi Merinos, fapt ce a determinat ca aceste Ńări să
domine exportul mondial la carnea de ovine.
Opotunitatea îmbunătăŃirii cantitative şi calitative a producŃiei de
carne la rasele locale de ovine este determinată şi de preocupările actuale
7
ale crescătorilor de ovine şi impactul economic deosebit ce poate fi realizat
ca urmare a valorificării producŃiei de carne de ovine pe piaŃa Ńărilor din
Uniunea Europeană.
Având în vedere cele enunŃate anterior, lucrarea a fost realizată în
ideea unei contribuŃii ştiinŃifice care vizează îmbunătăŃirea performanŃelor
pentru producŃia de carne a raselor locale de ovine. InvestigaŃiile realizate
sunt menite să contribuie atât la sporirea cantitativă şi calitativă a producŃiei
de carne, cât şi la ridicarea indicilor economici, prin producera mieilor
metişi obŃinuŃi prin încrucişarea rasei łigaie cu berbeci din rasele
specializate Suffolk şi Germana de carne cu capul negru.
Cercetările s-au desfăşurat la StaŃiunea de Cercetare - Dezvoltare
pentru creşterea Ovinelor şi Caprinelor Reghin, jud. Mureş.
Teza este structurată în 2 părŃi principale: prima parte include
introducere şi studiul de literatură, iar partea a doua, cercetările proprii,
concluzii şi recomandări.
Teza este redactată într-un volum de 260 pagini, cuprinzând 103
tabele, 24 figuri, 22 planşe foto şi 147 titluri bibliografice.
Cercetările s-au efectuat sub îndrumarea distinsului profesor dr.
ing. AUGUSTIN POP, care în calitate de conducător ştiinŃific m-a sprijinit
cu mult profesionalism în organizarea, desfăşurarea şi finalizarea acestei
lucrări de doctorat. Pentru toate acestea doresc să-i mulŃumesc cu deosebită
recunoştinŃă şi profund respect.
Alese mulŃumiri aduc conf. dr. ing. STELIAN DĂRĂBAN,
titularul disciplinei de Tehnologia creşterii ovinelor şi caprinelor, pentru
îndrumările şi sugestiile preŃioase acordate în elaborarea acestei lucrări.
8
MulŃumesc călduros domnului dr. ing. GABRIEL VICOVAN,
directorul şiinŃific al ICDCOC Palas-ConstanŃa, pentru sprijinul acordat în
realizarea acestei teze.
MulŃumesc FacultăŃii de Zootehnie şi Biotehnologii, precum şi
Şcolii Doctorale din cadrul USAMV Cluj-Napoca pentru oportunitatea
creată de a-mi desfăşura pregătirea în doctorantură.
MulŃumesc colectivului StaŃiunii de Cercetare- Dezvoltare pentru
Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Reghin, în special domnului director conf.
dr. ing. VASILE RĂU, pentru sprijinul acordat în realizarea experienŃelor.
MulŃumesc familiei mele pentru înŃelegerea, încurajarea, răbdarea
şi sprijinul pe care mi l-au acordat pe parcursul realizării acestei teze.
MulŃumesc tuturor colegilor şi prietenilor care m-au sprijinit în
realizarea tezei.
9
INTRODUCERE
Exploatarea ovinelor ca activitate economică trebuie să valorifice
toate resursele biologice ale speciei în raport de condiŃiile de creştere şi
cerinŃele social-economice. Diversitatea producŃiilor obŃinute din
exploatarea ovinelor a constituit şi constituie un avantaj economic deosebit
de important. Nivelul şi modul de realizare a acestor producŃii reprezintă
pentru omenire preocupări, pentru satisfacerea unor nevoi vitale în Ńările
slab dezvoltate sau satisfacerea unor cerinŃe preferenŃiale care să conducă la
creşterea nivelului de trai în Ńările avansate.
Creşterea interesului pentru carnea de ovine pe plan mondial se
datorează faptului că aceasta are o valoare biologică ridicată datorită
conŃinutului bogat în aminoaciazi esenŃiali, fiind recomandată nu numai în
hrana oamenilor sănătoşi, ci şi a convalescenŃilor, a celor supuşi la dietă şi a
copiilor, având un conŃinut în calciu şi fosfor mai ridicat decât cea de
bovină. În multe Ńări acest produs constituie şi o importantă sursă de materie
primă pentru industria alimentară, deoarece din carnea de ovine se obŃin o
gamă largă de produse de mezelărie pe bază de amestec cu alte sortimente
de carne. În majoritatea Ńărilor din Europa Occidentală şi în SUA, carnea de
ovine este apreciată ca “delicatese”, ponderea consumului acesteia din
consumul total de carne/locuitor fiind ridicată.
Europa este zona geografică cu un interes actual deosebit pentru
creşterea ovinelor. łări ca Marea Britanie, Spania, FranŃa, Grecia sunt mari
producătoare de carne de ovine, dar şi mari consumatoare. În ultimii ani,
comerŃul cu carne de ovine s-a dezvoltat foarte mult, printre cele mai mari
exportatoare numărându-se Noua Zeelandă şi Australia, iar cele mai mari
10
importatoare fiind Ńările Orientului Mijlociu, Anglia, SUA, Canada, Europa,
Italia, Germania şi Japonia.
Creşterea producŃiei de carne a fost însoŃită şi de dezvoltarea unor
însuşiri morfo-productive la rasele specializate de ovine, dintre acestea
putând aminti mărirea greutăŃii corporale, realizarea unor sporuri mari de
creştere în greutate, reducerea consumului de furaje, mărirea prolificităŃii,
îmbunătăŃirea calităŃii şi a compoziŃiei tisulare a carcaselor.
În domeniul tenologiei de exploatare au existat tendinŃe de
intensificare a activităŃii de creştere a ovinelor pentru carne prin reducerea
perioadei de îngrăşare, producerea de hibrizi de carne cu un randament
ridicat la sacrificare şi carcase de calitate superioară.
În Ńara noastră, modificările determinate de procesul complex de
trecere la economia de piaŃă, impun reevaluarea şi anticiparea realizării unor
condiŃii care să asigure dezvoltarea creşterii ovinelor.
În România, ameliorarea raselor locale de ovine pentru producŃia
de carne este o activitate relativ recentă, limitată ca preocupare în cercetarea
ştiinŃifică şi aproape inexistentă în practica creşterii ovinelor.
Primele lucrări de cercetare în domeniul ameliorării pentru
producŃia de carne a raselor locale au fost realizatela începutul anilor 1972-
1973 la SCCCO Palas – ConstanŃa şi staŃiunile de cercetare în subordonare.
Lipsa unor preocupări economice în creşterea şi exploatarea
ovinelor pentru producŃia de carne au făcut ca rezultatele obŃinute în
activitatea de cercetare ştiinŃifică privind ameliorarea pentru producŃia de
carne a raselor locale de ovine să nu fie valorificate, iar acest domeniu să fie
în continuare foarte puŃin abordat.
În prezent, la ICPCOC Palas – ConstanŃa şi staŃiunile în
subordonare se află în desfăşurare activităŃi de cercetare care vizează atât
11
ameliorarea producŃiei de carne la rasele autohtone de ovine, cât şi
perfecŃionarea tehnologiilor.
Având în vedere situaŃia actuală a creşterii şi exploatării ovinelor,
precum şi influenŃa unor momente de conjunctură economică internă şi
internaŃională care pot acŃiona şi impune păstrarea şi redresarea efectivelor
totale de ovine, mărirea potenŃialului productiv al ovinelor, cu precădere în
direcŃia îmbunătăŃirii calităŃii şi sporirii cantitative a producŃiilor de carne
reprezintă un obiectiv prioritar pentru România.
12
PARTEA I
ORIENTĂRI ŞI PERSPECTIVE ÎN DIREC łIA
PRODUCłIEI DE CARNE DE OVINE
CAPITOLUL I
ASPECTE PRIVIND PRODUCłIA DE CARNE A
OVINELOR PE PLAN MONDIAL ŞI NAłIONAL
La nivel mondial, producŃia de carne înregistrează în ultimul timp
sporuri importante. Astfel, comparativ cu anul 1990, în anul 2000 producŃia
totală de carne a înregistrat o creştere de cca 8%, menŃinându-se un trend
ascendent, astfel că în anul 2007 creşterea producŃiei a fost de circa 27% în
comparaŃie cu anul 1990 şi de circa 18% comparativ cu anul 2000. Cele mai
importante creşteri se înregistrează în China unde în perioada menŃionată
producŃia de carne practic s-a triplat. În celelate Ńări producŃia de carne fie s-
a menŃinut aproape constantă, fie a înregistrat uşoare scăderi. Cele mai
semnificative scăderi au fost înregistrate în Ńări puternic industrializate cum
ar fi Japonia, SUA, Africa de Sud, dar şi în Rusia unde producŃia totală a
scăzut de peste trei ori.
În Europa, producŃia de carne s-a redus în perioada 1990-1995 cu
circa 51%. Scăderea producŃiei a continuat şi în intervalul 1995-2004, după
care se pare că a început să se stabilizeze.
În anul 1990, România se afla pe locul 4 în Europa, după Marea
Britanie, Spania şi FranŃa, cu o producŃie de 101.500 mii tone carne de
ovine. În acelaşi an, efectivul era de 15.434.800 capete (locul 3 în Europa,
după Marea Britanie şi Spania), faŃă de 7.678.000 capete în anul 2007 şi o
13
producŃie de carne de 56.000 mii tone (55.45% din producŃia anului 1990)
în prezent.
Raportat la numărul de locuitori, cele mai mari cantităŃi de carne
sunt consumate în Ńările mari crescătoare de ovine situate în emisfera
sudică, respectiv Australia şi Noua Zeelandă. În Noua Zeelandă, consumul
de carne de ovină a fost cuprins între 24-28 kg/cap în perioada 1999-2003.
La nivel europen, cel mai mare consumator de carne de ovină este
Islanda cu un consum de 29 kg/cap în anul 2000, urmat de Cipru cu 15
kg/cap în anii 2002 şi 2003, Grecia cu 12 kg/cap în aceeaşi ani şi Irlanda cu
9 kg/cap în anul 1999. În Regatul Unit, FranŃa, Albania, Bulgaria, Spania,
Portugalia se consumă 3 - 6 kg carne/cap de locuitor anual, iar în numeroase
Ńări consumul scade la 1 kg/cap. România consumă circa 2 kg carne/cap
între anii 1999-2003.
CAPITOLUL II
IMPORTAN łA ÎNCRUCI ŞĂRILOR INDUSTRIALE ŞI A
SISTEMELOR TEHNOLOGICE ÎN SCOPUL SPORIRII
PRODUCłIEI DE CARNE DE OVIN Ă
Pe plan internaŃional, activitatea de ameliorare a ovinelor pentru
producŃia de carne deŃine un rol prioritar. Interesul pentru mărirea
cantitativă şi îmbunătăŃirea calităŃii producŃiei de carne a determinat crearea
unor rase specializate pentru producŃia de carne şi elaborarea unor metode
pentru producerea de miei de carne şi tehnologii de creştere şi îngrăşare a
tineretului ovin.
14
Preocupări şi rezultate deosebite în ameliorarea producŃiei de carne
a raselor locale de ovine s-au înregistrat în Anglia, FranŃa, Statele Unite ale
Americii, Australia şi Noua Zeelandă.
Între linii consangvine din diferite rase, se practică şi încrucişări
speciale, pentru exprimarea maximală a efectului heterozis. Aşa sunt
hibrizii Cadzow Improver şi Colbred (Mire şan E., 1995). Astfel de hibrizi
tri şi patru rasiali, cu formele intermediare şi produşii comerciali finali,
asigură atât prolificitatea şi producŃie ridicată de lapte pentru fătări
gemelare, cât şi producŃii de carne de calitate superioară (Doroty Bell,
1994). Lucrările fiind însă laborioase şi costisitoare, procesele de obŃinere a
hibrizilor multirasiali rezultaŃi prin încrucişarea liniilor consangvine, cum
sunt Cadzow Improver şi Colbred, nu s-au generalizat.
În Nordul ScoŃiei se fac cercetări ample pentru determinarea
valorii de combinabilitate între oi din rasele Chewiot şi Scottish Blackface,
care sunt foarte rezistente şi berbeci de diferite rase din zonele colinare şi de
câmpie (Linda Mitchel şi col., 1994).
În Noua Zeelandă se exploatează pentru producŃia de carne rase
englezeşti specializate şi rasa locală mixtă Corriedale, precum şi metişii
acestora cu alte rase de carne.
În Australia se practică încrucişări alternative între rase de carne cu
Merinos Australian.
La nivel naŃional, de-a lungul timpului s-au făcut o serie de
experimente privind testarea aptitudinilor raselor autohtone de ovine în
direcŃia producŃiei de carne.
În Transilvania, la fosta GAS Jelna şi GAS BistriŃa, precum şi la
StaŃiunea Experimentală Zootehnică Jucu şi SEA Turda, între anii 1960-
1963 s-au făcut încrucişări ale rasei łigaie cu rasele Clun–Forest, Merinos
15
de Palas şi Merinos de Stavropol, cu scopul ameliorării greutăŃii corporale,
precocizării, masivizării corporale şi îmbunătăŃirea productiei de lână. Sub
aspect calitativ şi cantitativ al producŃiei de lână, s-au obŃinut rezultate
superioare prin înrucişarea rasei łigaie cu rasele Merinos de Palas şi
Merinos de Stavropol, iar încrucişarea cu Clun–Forest, în condiŃiile acelei
perioade, nu a fost întru totul justificată (NegruŃiu E., Pop A., 1963).
Încrucişări industriale simple s-au mai făcut în scopul obŃinerii de
miei destinaŃi îngrăşării în sistem semiintensiv, între rasa łigaie şi rasa
Suffolk, la IAS BistriŃa, ferma Dumitra. Produşii au dovedit o bună
combinabilitate, realizând în condiŃiile date, un spor mediu zilnic de 224 g,
cu un consum specific de 5.6 U.N./kg spor greutate vie (Pop A. şi col.,
1976).
Alte rase autohtone de ovine care au participat la încrucişări
industriale în scopul evidenŃierii aptitudinilor pentru producŃia de carne sunt
Merinosul de Palas, Merinosul transilvănean, łurcana, Spanca.
În cadrul Institutului de Cercetări Palas – ConstanŃa, s-a format un
tip local de carne, prin încrucişări între rasele Ile de France şi Merinos de
Palas (Vicovan G. şi col., 1983).
CAPITOLUL III
APRECIEREA PRODUCłIEI DE CARNE
ŞI A CALIT ĂłII CARCASELOR
Ovinele de carne trebuie să se încadreze într-un format corporal
dreptunghiular (văzut de sus şi din profil) şi de cilindru (văzut dinapoi).
Dimensiunile de lărgime, adâncime şi lungime trebuie să fie mari, jigourile
convexe şi bine îmbrăcate în musculatură. Caracteristicile regiunilor
16
corporale la ovinele de carne sunt: capul mic, larg şi fin; gâtul scurt şi gros;
spinarea dreaptă, largă, bine îmbrăcată în musculatură; şalele drepte, largi şi
musculoase; crupa dreaptă, lungă şi largă; fesa largă, musculoasă, convexă
şi descinsă; pieptul larg, musculos şi descins; toracele larg, convex şi
descins; abdomenul uşor convex.
Aprecierea subiectivă a conformaŃiei carcasei în Europa se face
prin sistemul ComunităŃii Europene, numit sistemul E.U.R.O.P.
Aprecierea calităŃii carcaselor prin sistemul E.U.R.O.P. la tineretul
ovin îngrăşat se face după conformaŃia carcasei şi gradul de îngrăşare.
ConformaŃia corporală – se apreciază după profilurile carcasei şi
componentele principale - sfert posterior, spinare şi spată. Grila de
clasificare cuprinde 5 clase si-anume: E – excelent, U – foarte bun, R –
bun, O – potrivit şi P – slab.
Aprecierea carcaselor după stratul de grăsime – se apreciază în 5
clase după grosimea externă şi depozitele interne (abdominal şi toracic) şi-
anume: clasa 1 –mic, clasa 2 – subŃire, clasa 3 – mediu, clasa 4 – mare şi
clasa 5 – foarte mare.
CAPITOLUL IV
PRINCIPALELE CARACTERISTICI MORFO-
PRODUCTIVE ALE RASELOR łIGAIE, SUFFOLK ŞI GERMAN Ă
DE CARNE CU CAPUL NEGRU
Rasa łigaie considerată în general ca semitardivă prezintă
însuşiri evidente pentru producŃia de carne, deşi această aptitudine, nu a fost
în suficientă masură exploatată. În privinŃa pretabilităŃii tineretului ovin la
17
îngrăşare, numeroşi autori au evidenŃiat că este posibilă îngrăşarea acestuia
atât în sistem semiintensiv, cât şi intensiv.
PerformanŃele de îngrăşare exprimate prin sporul mediu zilnic şi
consumul specific pe kg spor sunt influenŃate de tehnologia de îngraşare
utilizată (Mire şan E., 1995 ).
Vioara Mire şan (1996), efectuând experienŃe de îngrăşare pe
tineret ovin de rasă łigaie, varietatea ruginie, în sistem intensiv de creştere,
obŃine următoarele performanŃe: spor mediu zilnic între 212 – 225 g,
consum specific de 5.57 – 6.2 U.N/kg spor şi aproximativ 850 g P.B.D./kg
spor.
Rasa Suffolk se încadrează în tipul morfo-productiv de carne. În
Marea Britanie este folosită pentru producerea de berbeci terminali necesari
în mai mult de jumătate din fermele comerciale care produc miei hibrizi de
carne.
Încrucişată cu rasele de oi din zona de câmpie, produce miei cu
precocitate ridicată care asigură cerinŃele pieŃei, primăvara timpuriu.
Mieii hibrizi realizează greutatea de livrare mai rapid decât oricare
alte tipuri de hibrizi, astfel că sunt vânduŃi la vârsta de 10 – 14 săptămâni,
fiind luaŃi de lângă mame şi întarcaŃi în ziua vânzării. Mieii hibrizi vânduŃi
la greutăŃi mai mari asigură carne de calitate superioară cu musculatura
dezvoltată şi grăsime puŃină.
Fiind importată în diferite Ńări, este încrucişată cu rasele locale,
mieii metişi asigurând performanŃe superioare cantitativ şi calitativ, în
comparaŃie cu produşii locali. Aceste însuşiri sunt evidenŃiate şi în Ńara
noastră, în experienŃele de încrucişare cu rasa łigaie.
Rasa Germană de Carne cu Capul Negru, se caracterizează prin
aptitudini bune de măcelărie. Fiind o rasă precoce, mieii ating devreme
18
greutatea de sacrificare. Această rasă a fost importată la noi în anul 1993,
când a fost adus un nucleu de masculi la S.C.P.C.O.C. Reghin, în scopul
determinării valorii de combinabilitate pentru producŃia de carne cu rasa
łigaie, existentă în unitate.
Metişii obtinuŃi între această rasă şi rasa łigaie au realizat sporuri
medii de peste 276 g cu un consum specific pe kilogram spor de sub 5.20
U.N. (Rău V., 1998).
PARTEA A II-A
CERCETĂRI PROPRII
CAPITOLUL V
ORGANIZAREA CERCET ĂRILOR
5.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Scopul experimentului este acela de a testa aptitudinile de
producere a cărnii a rasei łigaie şi a metişilor rezultaŃi din încrucişările
dintre rasele Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x łigaie
în condiŃiile valorificării la standardele Uniunii Europene, în sistemul de
îngrăşare de 100 zile cu 3 faze: acomodare (15 zile), creştere – îngrăşare (65
zile) şi finisare (20 zile). Nivelul proteic al amestecului folosit a fost de 99 g
PDIN în faza de acomodare, 95 g PDIN în faza de creştere – îngrăşare şi 91
g PDIN în faza de finisare.
Etapele cercetării pe faze şi acŃiuni au fost deasemenea stabilite în
cadrul planului experimental, fiind delimitate de activităŃile de reproducŃie,
respectiv pregătirea şi realizarea montei oilor, fătarea şi alăptarea mieilor,
19
creşterea şi îngrăşarea tineretului ovin mascul, aprecierea cantităŃii şi
calităŃii producŃiei de carne. Experimentele s-au desfăşurat în două serii,
prin repetare, pe parcursul a 2 ani consecutiv, 2007 şi 2008, asigurându-se
aceleaşi condiŃii de întreŃinere şi administrarea aceluiaşi tip de furaj.
Obiectivele cercetării:
► Cunoaşterea aptitudinilor pentru producŃia de carne a rasei
łigaie, a metişilor Suffolk x łigaie şi Germană de carne cu capul negru x
łigaie în condiŃiile valorificării la standardele Uniunii Europene;
► Aprecierea calităŃii carcaselor şi a cărnii;
► EficienŃa economică a îngrăşării ;
Experimentele s-au desfăşurat la StaŃiunea de Cercetare-
Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Reghin, judeŃul Mureş.
Loturile experimentale au fost constituite dintr-un număr de câte
12 capete tineret ovin din rasa łigaie precum şi metişii Suffolk x łigaie şi
Germană de carne cu capul negru x łigaie.
Gradul de omogenitate a loturilor experimentale a constituit un
aspect care a contribuit la asigurarea omogenităŃii genetice a loturilor
experimentale, astfel că atât din rasa łigaie, cât şi din metişii obtinuŃi, au
fost alese animale înrudite (semifraŃi după tată). Planul experimental a fost
unul simplu, unifactorial cu 2 repetiŃii.
5.2.4. Metoda de furajare
În perioada de îngrăşare, furajarea s-a făcut cu furaj unic (furaj
combinat granulat cu nivel proteic de 98 g PDIN/UNC – tabelul 5.2.2.,
amestec de fibroase – fân natural, fân de leguminoase şi uruială de porumb),
apa şi sarea la discreŃie (tabelul 5.2.2.).
20
Tabelul/Table 5.2.2.
CompoziŃia chimică a furajului combinat folosit la preparea amestecului unic
(59% cereale, 37% proteină vegetală, 4% PVM – Firma SC ABO MIX) Chemical composition of combinate fodder used in
preparation of sole fodder (59% cereals, 37% vegetable proteins, 4% PVM – Public house
SC ABO MIX)
Pentru faza de acomodare, amestecul folosit, format din 75%
nutreŃ combinat şi 25% fân de leguminoase, a asigurat 107 g PDIN/UNC
(tabelul 5.2.3.).
În faza de creştere-îngrăşare, proporŃia nutreŃului combinat a fost
de 70%, crescând proporŃia fibroaselor la la 30% (ponderea fânului de
leguminoase din totalul fibroaselor a fost de 66.67%, iar a celui de deal de
33.33%), nivelul proteic asigurat fiind de 103 g PDIN/UNC (tabelul 5.2.4.).
Caracteristica Characteristic
ConŃinut Composition
S.U. - % Proteină brută/Brute protein- %
Proteină digestibilă/ Digestive protein (PDIN) g/kg
Energie carne/Meat energy (UNC/kg) Grăsime brută/Brute fat - %
Celuloza brută/Brute cellulose - % Lizină/Lysine - %
Metionină/Methionine - % Metionină + cistină - % Methionine + cystine Calciu/Calcium - %
Fosfor/Phosphorus - % Natriu/Natrium - %
Vitamina/Vitamin A - UI Vitamina /Vitamin D3 - UI
Vitamina/Vitamin E – mg/kg
89.74 15.08 104
1.06 1.58 7.18 0.66 0.33 0.30
1.09 0.37 0.29 6 700 1 340
14
21
Tabelul/Table 5.2.3.
Structura amestecului unic folosit în furajarea tineretului ovin în faza de acomodare
The structure of sole fodder used in young rams alimentation in accommodation phase
Specificare Specification
NutreŃ combinat –75 %
Combinate fodder
Fân de Lucernă – 25 %
Lucerne hay
Amestec unic -100 % Sole fodder
S.U. g/kg furaj P.B.D. - % PDIN – g/kg PDIE – g/kg
UNC EN kcal/kg
PDIN/UNC - g
871 15.08 104 89
1.06 1491 98
850 14.2 83 54
0.54 760 154
860 15.0 99 81
0.93 1309 107
Tabelul/Table 5.2.4.
Structura amestecului unic folosit în furajarea tineretului ovin în faza de creştere-îngrăşare
The structure of sole fodder used in young rams alimentation in growing-fattening phase
Specificare Specification
NutreŃ combinat –70%-
Combinate fodder
Fân de lucernă – 20% -
Lucerne hay
Fân de deal
– 10% - Hill hay
Amestec unic
- 100%- Sole fodder
S.U. g/kg furaj P. B. D. %
PDIN – g/kg PDIE – g/kg
UNC EN kcal/kg
PDIN/UNC - g
871 15.08 104 89
1.06 1491 98
850 14.2 83 54
0.54 760 154
850 9.3 54 63
0.65 915 83
870 13.0 95 79
0.92 1294 103
22
Pentru faza de finisare (tabelul 5.2.5.) s-a redus valoarea PDI,
amestecul unic folosit având un nivel proteic de 83 g PDIN/UNC şi un nivel
energetic mai ridicat, prin introducerea în amestec a uruielii de porumb în
proporŃie de 35%.
În această fază, proporŃia furajelor concentrate a fost de 90% (55%
nutreŃ combinat şi 35% uruială de porumb), diferenŃa fiind acoperită de fân
de deal (10%).
Administrarea furajelor s-a făcut la discreŃie, în trei tainuri/zi,
astfel încât să fie evitată atât lipsa furajului din hrănitori precum şi
supraîncărcarea acestora, ceea ce ar fi condus la date eronate, prin risipirea
furajului pe pardosea.
Refuzurile de furaj au fost recoltate zilnic şi cântărite, iar ulterior
greutatea acestora s-a scăzut din greutatea totală zilnică de furaj (AU)
administrată.
Tabelul/Table 5.2.5.
Structura amestecului unic folosit în furajarea tineretului ovin în faza de finisare
The structure of sole fodder used in young rams alimentation in finishing phase
Specificare Specification
NutreŃ combinat –55% -
Combinate fodder
Uruială de porumb
- 35% - Corn flour
Fân de deal - 10% - Hill hay
Amestec unic
-100% - Sole fodder
S.U. g/kg furaj P. B. D. – g/kg PDIN – g/kg PDIE – g/kg
UNC EN kcal/kg
PDIN/UNC - g
871 15.08 104 89
1.06 1491 98
850 8.2 82 99
1.29 1815 64
850 9.3 54 63
0.65 915 83
870 12 91 89
1.10 1548 83
23
Nivelul proteic al raŃiilor este diferenŃiat pe parcursul celor 3 faze
ale îngrăşării, astfel:
► 107 g PDIN/UNC în faza de acomodare (15 zile);
► 103 g PDIN/UNC în faza de creştere – îngrăşare (65 zile);
► 83 g PDIN/UNC în faza de finisare (20 zile).
Urmărirea evoluŃiei greutăŃii corporale pe parcursul îngrăşării, a
sporului mediu zilnic (SMZ), şi a consumului specific (CS) s-a realizat
conform metodologiei cunoscute.
La finalul îngrăşării, în scopul realizării sacrificărilor de control s-
au ales câte 5 capete din fiecare lot experimental, reprezentative din punct
de vedere al greutăŃii corporale (media lotului) şi al conformaŃiei,
determinându-se indicii de calitate ai carcaselor şi-ai cărnii, clasificarea
carcaselor după grila comunitară europeană, etc..
S-au efectuat măsurători pe carcase folosindu-se compasul, panglica de
croitorie şi şublerul.
După cântărirea carcaselor la cald şi răcite (timp de 24 ore la
temperatura de 2 - 4ºC) s-a procedat la stabilirea randamentului la
sacrificare prin raportarea greutăŃii carcaselor la greutatea vie.
Determinările privind compoziŃia tisulară a carcaselor s-au realizat
pe jumătatea dreaptă de carcasă. Jigoul s-a separat prin secŃionarea
articulaŃiei între vertebrele lombare L5 şi L6 şi a articulaŃiei tibio-
metatarsiene. Separarea spetei s-a făcut prin secŃionarea muşchilor care
asigură legătura acesteia cu trunchiul.
După separarea jigoului, cotletului şi a spetei a rezultat restul de
carcasă care are ca bază osoasă vertebrele cervicale, dorsale, lombare L1 –
L5, toate coastele şi sternul.
24
S-au cântărit jumătăŃile de carcasă şi separat jigoul, spata şi restul
de carcasă.
Din restul de carcasă au fost decupate cotletul (bază osoasă
vertebrele L1 – L5), antricotul (bază osoasă vertebrele D6 - D13) şi coastele
corespunzătoare secŃionate perpendicular pe axa lor la distanŃa de 10 cm
faŃă de axa coloanei vertebrale, distanŃă măsurată cu rigla.
După cântărirea fiecărei piese decupate din jumătatea de carcasă s-
a procedat la disecŃia acestora separându-se muşchii, grăsimea totală (de
acoperire + intermusculară) şi oasele.
După disecŃie, pentru fiecare porŃiune decupată s-au cântărit
muşchii, grăsimea totală şi oasele.
S-au determinat suprafaŃa muşchiului Longissimus dorsi la nivelul
ultimei coaste şi suprafaŃa secŃiunii pulpei (având ca bază femurul şi
muşchii: Rectus femoris, Vastus lateralis, Vastus intermedius şi Sartorius
pentru partea anterioară;Semimembranosus, adductor, Pectineus şi Gracilis
pentru partea posterioară internă; Semitendinosus, Gluteus parŃial şi
Bicepsul femural pentru partea posterioară internă) executată la jumătatea
femurului; perpendicular pe axa acestuia.
Conturul suprafeŃelor a fost copiat pe hârtie de calc, iar mărimea
acestora s-a determinat pe calculator. Din suprafaŃa totală a secŃiunii pulpei
s-a scăzut suprafaŃa secŃiunii femurului.
CompoziŃia chimică a cărnii s-a efectuat conform schemei
Weende, stabilindu-se proporŃia de: apă, substanŃă uscată (SU), proteină
(PB), grăsime (GB) şi cenuşă (CB). SubstanŃa uscată a fost determinată
gravimetric prin utilizarea etuvei. Proteina s-a determinat prin metoda
Kjeldahl, iar grăsimea prin metoda Soxhlet. Pentru realizarea determinărilor
s-au recoltat probe din regiunea cotletului (muşchiul Longissimus dorsi) .
25
Pentru determinarea principalilor indici sangvini s-au recoltat
probe de la 5 indivizi în fiecare dintre cele 3 faze. Probele s-au recoltat la
începutul îngrăşării, iar apoi la finalul fiecărei faze a îngrăşării şi s-au
determinat la Laboratorul de serologie al DirecŃiei Sanitar-Veterinare
Târgu-Mureş.
Indicii sangvini determinaŃi şi metodele utilizate sunt:
► colesterolul – metoda colorimetrică, cu anhidridă acetică;
► proteinele totale - metoda colorimetrică, metoda biuret;
► ureea – metoda colorimetrică, cu acid picric;
► glicemia – metoda colorimetrică, cu o-toluidină;
► albuminele – metoda colorimetrică, metoda cu B.C.G. (verde de
bromcrezol);
► creatinina – metoda colorimetrică, cu acid picric;
► fosfataza alcalină – metoda spectrofotometrică;
► gama-GT – pe substrat tamponat TRISS – HCL;
Scopul determinării indicilor sangvini este pentru a determina
efectul alimentaŃiei asupra metabolismului tineretului ovin supus îngrăşării
intensive.
26
CAPITOLUL VI
VARIA łIA EVOLU łIEI GREUT ĂłII CORPORALE, A
SPORULUI MEDIU ZILIC ŞI A CONSUMULUI SPECIFIC LA
TINERETUL OVIN DIN RASA łIGAIE ŞI METI ŞI SUFFOLK x
łIGAIE, GERMAN Ă DE CARNE CU CAPUL NEGRU x łIGAIE
Dinamica creşterii şi dezvoltării tineretului ovin supus îngrăşării
intensive s-a urmărit comparativ pe loturi (rasa łigaie, metişi Suffolk x
łigaie şi GCCN x łigaie) pe baza informaŃiilor obŃinute în urma efectării
măsurătorilor gravimetrice.
EvoluŃia greutăŃii corporale pe fazele îngrăşării şi seriile
experimentale (seria I experimentală, respectiv seria a II - a), evidenŃiază
sporuri în greutate mai ridicate în perioada de acomodare cu 9.69 - 7.67%
la metişii Suffolk x łigaie şi cu 9.16 – 7.40% la metişii GCCN x łigaie,
comparativ cu rasa łigaie (tabelul 6.1.3.).
În faza de creştere – îngrăşare, sporul în greutate a fost superior la
metişii Suffolk x łigaie cu 10.45 – 11.06%, iar la metişii GCCN x łigaie
cu 7.65 - 8.35%, faŃă de rasa łigaie.
În faza de finisare, diferenŃa sporului în greutate între cele trei
structuri de rasă s-a accentuat; exprimat procentual acesta a fost superior cu
12.04 – 13.01% la metişii Suffolk x łigaie şi 8.91 – 9.85% la metişii GCCN
x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
27
Tabelul/Table 6.1.3.
VariaŃia evoluŃiei greutǎŃii corporale pe faze la tineretul ovin supus îngrăşării intensive, seria II experimentală (kg)
The variation of body weight on phases at young rams submitted at intensive fattening, IInd experimental series (kg)
Greutatea corporalǎ (kg) la:
Body weight (kg) by:
Rasa/Hibridul Breed/Half-breed
(n = 12)
± s
s
V%
Începutul îngrǎşǎrii Beginning of
fattening
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
16.05 ± 0.58 16.45 ± 0.31 16.55 ± 0.57
2.01 1.07 1.97
12.52 6.50 11.90
Sfârşitul fazei de acomodare
End of accommodation phase
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
18.39 ± 0.51 19.80 ± 0.46 19.75 ± 0.66
1.76 1.59 2.28
9.57 8.03 11.54
Finalul fazei de creştere- îngrǎşare
End of the growth - fattening phase
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
33.18 ± 0.48 36.85 ± 0.55 35.95 ± 0.55
1.66 1.90 1.90
5.00 5.16 5.29
Finalul fazei de finisare
End of finishing phase
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
36.97 ± 0.55 41.78 ± 0.69 40.61 ± 0.64
1.90 2.39 2.21
5.14 5.72 5.44
Greutatea corporală la începutul începutul şi finalul fiecărei faze,
precum şi pe întreaga perioadă de îngrăşare, prezintă importanŃă
semnificativă în determinarea evoluŃiei sporului mediu zilnic (SMZ).
EvoluŃia sporului mediu zilnic (SMZ) la cele trei loturi
experimentale evidenŃiază potenŃialul de producere a cărnii a rasei łigaie şi
a metişilor Suffolk x łigaie şi GCCN x łigaie.
În faza de acomodare (15 zile), SMZ a fost superior cu 52.56 –
43.11% la metişii Suffolk x łigaie şi 49.17 - 36.77% la metişii GCCN x
łigaie, faŃă de rasa łigaie (tabelul 6.2.3.)
28
În faza de creştere – îngrăşare (65 zile), superioritatea SMZ
obŃinut de metişi faŃă de rasa łigaie, este de 11,29 – 15,33% la metişii
Suffolk x łigaie şi 5,67 – 9,57 % la metişii GCCN x łigaie.
Tabel/Table 6.2.3.
VariaŃia evoluŃiei sporului mediu zilnic (SMZ) la tineretul ovin supus îngrăşării intensive, seria II experimentală (g)
Variation of average daily gain (ADG) evolution at young rams submitted to intensive fattening, IInd experimental series (g)
Spor mediu zilnic (SMZ) - g:
Average daily gain (ADG) – g:
Rasa/Hibridul Breed/Half-breed
(n = 12)
X ± sx
s
V%
Acomodare Accommodation (15 zile/15 days)
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
156.10 ± 10.19 223.40 ± 16.21 213.50 ± 17.33
35.26 56.09 59.96
22.59 25.11 27.24
Creştere-îngrăşare Growth-fattening (65 zile/65 days)
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
227.70 ± 7.31 262.60 ± 10.69 249.50 ± 8.99
25.29 36.99 31.11
11.11 14.09 12.47
Finisare Finishing
(20 zile/20 days)
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
189.50 ± 11.61 246.50 ± 18.79 233.00 ± 17.66
40.17 65.01 61.10
21.20 26.37 26.22
Total îngrăşare Total fattening
(100 zile/100 days)
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
209.20 ± 4.29 253.30 ± 6.28 240.60 ± 4.74
14.84 21.73 16.40
7.09 8.58 6.82
În faza de finisare (20 zile), acumulările zilnice de masă corporală
înregistrate sunt superioare cu 27.14 - 30.08% la metişii Suffolk x łigaie şi
17.71 – 22.96% la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
Pe total perioadă de îngrăşare acumulările medii zilnice de masă
corporală (SMZ) au fost superioare cu 18.5 – 21.08% la metişii Suffolk x
łigaie şi 12.48 – 15.01% la metişii GCCN x łigaie, faŃă de rasa łigaie.
29
EvoluŃia consumului specific (CS) de furaj pe întreaga perioadă de
îngrăşare prezintă o importanŃă majoră, în sensul că eficienŃa economică a
îngrăşării este dependentă de valoarea acestui indicator.
EvoluŃia consumului specific de furaj este corelată cu evoluŃia
SMZ şi cu valoarea proteică şi energetică a amestecului unic (AU) pe fazele
îngrăşării (tabelul 6.3.2.)
Tabel/Table 6.3.2.
EvoluŃia consumului specific (CS) la tineretul ovin supus îngrăşării intensive,seria II experimentală
The evolution of specific consumption (CS) at young rams submitted to intensive fattening, IInd experimental series
Rasa/Hibridul (n = 12) Breed/Half-breed
łigaie Suffolk x łigaie GCCN x łigaie
Faza de îngrăşare
Fattening phase UNC/kg PDIN
(g/kg) UNC/kg PDIN
(g/kg) UNC/kg PDIN
(g/kg) Acomodare
Accommodation (15 zile/15 days)
6.54
696.21
5.23
556.76
5.42
576.96
Creştere-îngrăşare Growing-fattening
(65 zile/65 days)
5.62
580.33
5.03
519.40
5.28
545.22
Finisare Finishing
(20 zile/20days)
6.73
612.43
5.51
454.83
5.84
483.12
Total îngrăşare Total fattening
(100 zile/100days)
5.92
589.02
5.15
511.97
5.41
537.41
30
Gradul de valorificare a hranei exprimat prin consumul specific
(CS) de UNC/kg spor şi PDIN/kg spor remarcă înregistrarea de către metişi
a unor comsumuri specifice mai reduse comparativ cu rasa łigaie. Astfel,
consumul de UNC/kg spor a fost mai redus cu 14.15 – 14.19% la metişii
Suffolk x łigaie şi cu 9.40 – 9.43% la metişii GCCN x łigaie, iar cel de
PDIN exprimat în g/kg spor, a fost mai redus cu 14.27 – 15.05% la metişii
Suffolk x łigaie şi 9.28 -9.60% la metişii GCCN x łigaie.
Rasele autohtone mai puŃin ameliorate asigură un grad bun de
valorificare a hranei până la greutatea vie de 30-35 kg (Mire şan E., 1982;
Mierli Ńă D., 1997), în timp ce rasele ameliorate precum şi metişii acestora
cu rasele mai puŃin ameliorate asigură un grad mai bun de valorificare a
hranei chiar până la greutăŃi de peste 40 kg masă vie (Mire şan E., 1982;
Vioara Mire şan., 1997).
PotenŃialul cel mai ridicat de producere a cărnii, cu cel mai redus
consum specific (CS) îl deŃine lotul de metişi Suffolk x łigaie, urmat foarte
îndeaproape de metişii GCCN x łigaie.
31
CAPITOLUL VII
VARIA łIA PĂRłILOR COMPONENTE ALE CORPULUI
ŞI ALE PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE CARCASELOR
OBłINUTE DE LA TINERETUL OVIN DIN RASA TIGAIE,
METI ŞI SUFFOLK x łIGAIE ŞI GERMAN Ă DE CARNE CU
CAPUL NEGRU x łIGAIE
În cazul experimentului de faŃă s-au analizat 12 părŃi componente
ale corpului, printre care şi greutatea vie la sacrificare şi greutatea carcasei
la cald.
Organele interne (OI), raportate la greutatea vie şi la masa
carcasei, sunt reprezentate cel mai bine la rasa łigaie, acestea reprezentând
5.10 – 5.26% din greutatea vie şi 11.08 – 11.30% din greutatea carcasei la
cald, comparativ cu lotul de metişi Suffolk x łigaie, la care acestea
reprezintă 4.96 – 4.75% din greutatea vie şi 10.22 – 10.10% din greutatea
carcasei, respectiv 4.96 – 4.75% din greutatea vie şi 10.34 – 10.09% din
greutatea carcasei la metişii GCCN x łigaie.
Referitor la principalele părŃi ale corpului, s-a constatat că rasa
łigaie a prezentat cel mai voluminos tractus gastro-intestinal, ceea ce arată
o capacitate de ingestă mai bună la mieii din această structură de rasă, iar
cel mai redus s-a remarcat la metişii Suffolk x łigaie.
Greutatea carcasei reprezintă un indicator de calitate foarte
variabil, ca rezultat al cererii diferite a consumatorilor. PreferinŃele
consumatorilor pentru greutatea carcasei sunt foarte diverse la nivel
mondial, în funcŃie de o serie de factori ca: zonă geografică, climă, grad de
civilizaŃie, tradiŃii, etc.
32
Greutatea carcaselor la cald au fost superioare cu 16.81 – 19.22%
la metişii Suffolk x łigaie şi 12.33 – 12.52% la metişii GCCN x łigaie, iar
greutatea carcaselor la rece cu 17.63 – 18.41% la metişii Suffolk x łigaie şi
12.68 – 12.92% la metişii GCCN x łigaie, faŃă de rasa łigaie.
Randamentul la sacrificare are o importantă semnificaŃie
tehnologică şi economică în aprecierea producŃiei de carne, motiv pentru
care deosebirile între cele 3 loturi incluse în control indică unul din
avantajele metisării, în vederea valorificării superioare pentru producŃia de
carne de calitate superioară a populaŃiei de ovine łigaie. EvidenŃierea
randamentului la sacrificare pentru obŃinut la sacrificarea animalelor
provenite de la cele 3 loturi este prezentat în figura 7.2.1. Punctul de pornire
în întocmirea graficului l-a constituit valoarea minimă a randamentului la
sacrificare obŃinut de animalele din cele 3 structuri de rasă, ca fiind 100% şi
au fost calculate celelalte valori ale randamentelor la sacrificare, fiind
calculate şi exprimate procentual pornind de la aceste valori.
Randamentul la sacrificare la cald a fost mai mare cu 2.43 – 2.51
puncte procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 1.92 – 0.43 puncte
procentuale la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
Deasemenea, randamentul la sacrificare la rece a fost mai mare cu 2.71-
2.13 puncte procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 2.03- 0.60 puncte
procentuale la metişii GCCN x łigaie. Tot în favoarea metişilor a fost şi
randamentul comercial, care a fost mai ridicat cu 2.65- 1.84 puncte
procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 1.96 - 0.08 puncte procentuale
la metişii GCCN x łigaie.
La sacrificarea animalelor din seria a II-a experimentală apare o
superioritate reprezentată statistic a randamentului la sacrificare la cald, la
rece şi a celui comercial la lotul de metişi Suffolk x łigaie cu 2.08, 1.53,
repectiv 1.76 puncte procentuale, comparativ cu metişii GCCN x łigaie.
33
Figura/Figure 7.2.1 - Randamentul la sacrificare la tineretul ovin îngrăşat intensiv, seria I experimentală (%)
Slaughter yield at young rams intensive fattened, Ist experimental series (%)
Aprecierea subiectivă a carcaselor prin sistemul EUROP de
clasificare după conformaŃie şi a acoperirii acesteia cu grăsime (tabelul
7.3.1.), a permis încadrarea superioară cu 1 – 2 clase a carcaselor provenite
de la metişi, cele mai bine punctate sub aspectul conformaŃiei fiind cele
provenite de la metişii Suffolk x łigaie, iar carcasele cele mai grase au
aparŃinut rasei łigaie.
Carcasele metişilor Suffolk x łigaie s-au încadrat după
conformaŃie în clasa U în procent de 60% şi 40% în clasa R, iar după
gradul de îngrăşare 60% în clasa 2 şi 40% în clasa 3, pentru seria a I-a
experimentală, în timp ce pentru seria a II-a experimentală, încadrarea după
conformaŃie a fost în clasa R pentru toate carcasele, iar după gradul de
îngrăşare încadrarea a fost identică cu a celor din seria a I-a.
34
Carcasele metişilor GCCN x łigaie s-au încadrat după conformaŃie
în clasa R, iar după gradul de îngrăşare în clasa 3, pentru ambele serii
experimentale, în timp ce carcasele provenite de la rasa łigaie au fost
încadrate 40% în clasa R şi 60% în clasa O în seria a I-a, respectiv 20% în
clasa R şi 80% în clasa O pentru seria a II-a. Încadrarea după gradul de
îngrăşare a fost similară pentru ambele serii experimentale, carcasele fiind
încadrate în proporŃie de 60% în clasa 3 şi 40% în clasa 4 (carcase grase,
nedorite pe piaŃa UE).
Tabelul/Table 7.3.1.
Aprecierea carcaselor cu ajutorul sistemului EUROP la tineretul ovin supus îngrăşării intensive, seria I experimentală
Carcass quality appreciation with EUROP system at young rams submitted to intensive fattening, Ist experimental series
Rasa/Hibridul Breed/Half-breed
(n = 5)
Specificare
Specification łigaie
Suffolk x łigaie
GCCN x łigaie
I.Clasa după conformaŃie Class after conformation
- E excellent/ E excelent - - - - U foarte bună/ U very good - 3 - - R bun/ R good 2 2 5 - O potrivită/ O average 3 - - - P slabă/ P weak - - - II.Clasa după stratul de grăsime Class after the layer of fat
-1 mic/small - - - -2 subŃire/thin - 3 - -3 mediu/average 3 2 5 -4 mare/big 2 - - -5 foarte mare/very big - - -
35
Planşa/Picture VII.3.1. Carcasă de tineret ovin de rasă łigaie îngrăşat intensiv
Carcass of young rams of Tsigai breed intensive fattened
Planşa/Picture VII.3.2 - Carcasă de tineret ovin metis Suffolkxłigaie îngrăşat intensiv
Carcass of young rams of Suffolk x Tsigai half-breed intensive fattened
36
Planşa/Picture VII.3.3. – Carcasă de tineret ovin metis GCCN x łigaie îngrăşat intensiv
Carcass of young rams of GCCN x Tsigai half-breed intensive fattened
Metişii Suffolk x łigaie şi metişii GCCN x łigaie arată un format
mai bun al carcasei, comparativ cu rasa łigaie, ceea ce demonstrează că se
apropie de formatul carcaselor corespunzătoare raselor de carne, care au
lărgimi, adâncimi şi lungimi mari.
În privinŃa compactităŃii carcasei, s-a observat o valoare apropiată
de 100% la carcasele provenite de la cele 3 loturi.
Cea mai bună dezvoltare a jigoului se constată la metişii Suffolk x
łigaie. Indicele dezvoltării jigoului a avut valoarea cea mai ridicată la
metişii Suffolk x łigaie, fiind mai mare cu 14.91- 21.53 % faŃă de rasa
łigaie, în timp ce valoarea indicelui la metişii GCCN x łigaie a fost mai
mare doar cu 4.56 - 9.51% faŃă de rasa łigaie.
37
Cu privire la proporŃionalitatea jigoului, se observă că cea mai
bună proporŃionalitate se întâlneşte la metişii Suffolk x łigaie, la care
indicele a avut valoarea mai ridicată cu 11.05 – 7.76% faŃă de rasa łigaie.
La metişii GCCN x łigaie, indicele a fost mai mare cu 6.45 – 5.31%,
comparativ cu rasa łigaie.
Rezultatele referitoare la proporŃia principalelor regiuni tranşate
din carcasă oferă posibilitatea stabilirii cantităŃii de carne din carcasă de
calitatea I provenită de la tineretul ovin din cele 3 loturi supuse îngrăşării
intensive .
Cel mai ridicat procent de carne de calitatea I (jigou, cotlet)
rezultat în urma tranşării carcaselor, se întâlneşte la metişii Suffolk x
łigaie. Ponderea jigoului s-a situat în jurul valorii de 34% la metişii Suffolk
x łigaie, 33% la metişii GCCN x łigaie şi 31% la rasa łigaie.
ProporŃia jigoului din masa carcasei este mai ridicată cu 2.99 –
2.65 puncte procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 2.56 – 1.81 puncte
procentuale la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
Ponderea cotletului din masa carcasei a fost de circa 16% la toate
rasele, mai ridicată cu 0.31- 0.40 puncte procentuale la metişii Suffolk x
łigaie şi doar cu 0.08 – 0.05 puncte procentuale la metişii GCCN x łigaie,
comparativ cu rasa łigaie.
Referitor la proporŃia spată + braŃ, aceasta s-a situat în jurul valorii
de 18 % la metişi şi 17% la rasa łigaie, fiind superioară cu 0.47 – 0.83
puncte procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 0.63 – 0.93 puncte
procentuale la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
Cu privire la restul carcasei, s-a constatat că deşi metişii Suffolk x
łigaie deŃin cea mare valoare brută, exprimată procentual din masa
carcasei, se constată că rasa łigaie deŃine cea mai ridicată valoare
38
procentuală, cu 3.76 – 3.88 puncte procentuale faŃă de metişii Suffolk x
łigaie şi cu 3.26 – 2.79 puncte procentuale faŃă de metişii GCCN x łigaie.
SuprafaŃa muşchiului Longissimus dorsi la nivelul ultimei coaste a
avut valorile cele mai ridicate la metişii Suffolk x łigaie, iar cele mai
reduse la rasa łigaie, diferenŃele fiind semnificative. DiferenŃe
semnificative s-au înregistrat şi între loturile de metişi Suffolk x łigaie şi
GCCN x łigaie, referitor la suprafaŃa muşchiului Longissimus dorsi.
Valoarea cea mai ridicată a suprafeŃei secŃiunii jigoului (planşa
VII.6.1., VII.6.2., VII.6.3.) s-a remarcat la metişii Suffolk x łigaie, iar cea
mai scăzută la rasa łigaie, evidenŃiindu-se diferenŃe semnificative între cele
2 loturi. Între loturile de metişi diferenŃele înregistrate au fost semnificative.
Planşa/Picture VII.6.1. – SecŃiune jigou la tineretul ovin de rasă łigaie supus îngrăşării intensive
Section the leg of mutton at young rams of Tsigai breed submitted to intensive fattening
39
Planşa/Picture VII.6.2. – SecŃiune jigou la tineretul ovin metis Suffolk x łigaie supus îngrăşării intensive
Section the leg of mutton at young rams of Suffolk x Tsgai half- breed submitted to intensive fattening
Planşa/Picture VII.6.3. – SecŃiune jigou la tineretul ovin metis GCCN x łigaie supus îngrăşării intensive
Section the leg of mutton at young rams of GCCN x Tsigai half-breed submitted to intensive fattening
40
Raporturile tisulare s-au stabilit între două Ńesuturi de bază
(carne/oase, carne/grăsime), iar piesele de măcelărie supuse analizei au fost
jigoul, cotletul cu os şi fără os, spata + braŃul şi restul carcasei.
Structura tisulară a carcaselor la cele 3 structuri de rasă evidenŃiază
potenŃialul ridicat pentru producŃia de carne, remarcându-se la ambele serii
experimentale o pondere semnificativ mai mare a cărnii la metişii Suffolk x
łigaie şi GCCN x łigaie comparativ cu rasa łigaie, la toate piesele de
măcelărie studiate.
Analiza comparativă a structurii tisulare pe loturi arată cea mai
ridicată pondere a cărnii în jigou şi cotlet la metişii Suffolk x łigaie, iar la
nivelul spetei metişii GCCN x łigaie deŃin cea mai ridicată pondere a
cărnii. În privinŃa ponderii grăsimii şi a oaselor, rasa łigaie deŃine valorile
cele mai ridicate la toate piesele de măcelărie luate în studiu.
Din rezultatele obŃinute s-a constatat că cea mai ridicată proporŃie
de apă pentru muşchiul longissimus dorsi (LD) o deŃine rasa łigaie (75.53 –
75.62%), la polul opus situându-se metişii GCCN x łigaie (73.08 –
72.60%).
În ceea ce priveşte ponderea substanŃei uscate (SU) în carne,
aceasta a avut valoarea cea mai ridicată la metişii GCCN x łigaie (26.92 –
27.40%), urmată de metişii Suffolk x łigaie (26.11 – 25.46%), în timp ce la
lotul de rasă łigaie ponderea S.U. a fost de 24.47 – 24.38%..
Analiza compoziŃiei chimice a cărnii din cotlet a evidenŃiat
existenŃa unor diferenŃe semnificative între loturile de metişi şi rasa łigaie
în privinŃa ponderii proteinei, cele mai ridicate valori înregistrându-se la
ambele serii experimentale la metişii Suffolk x łigaie (22.09 – 21.70%),
urmată de metişii GCCN x łigaie (21.60 – 21.47%), iar la rasa łigaie a fost
de 19.90 – 19.75%.
41
Ponderea grăsimii în carne a avut valoarea de 4.39 – 4.94% la
metişii GCCN x łigaie, 2.97 – 2.72% la metişii Suffolk x łigaie şi 3.49 –
3.54% la rasa łigaie.
FineŃea cea mai ridicată a fibrei musculare s-a observat la rasa
łigaie, urmată de metişii Suffolk x łigaie, metişii GCCN x łigaie
prezentând cea mai ridicată valoare a diametrului fibrei musculare.
DiferenŃele între cele structuri de rasă nu sunt reprezentate statistic (P >
0.05).
EvidenŃierea stării de sănătate şi a modificărilor de metabolism la
tineretul ovin din cele 2 serii experimentale s-a realizat prin determinarea
unor constante sangvine.
DiferenŃele înregistrate între indicii sangvini ai loturilor
experimentale din cele trei structuri de rasă nu sunt reprezentate statistic
pentru cea mai mare parte a indicilor analizaŃi. DiferenŃele înregistrate cu
valoarile reprezentate statistic, se datorează profilului metabolic specific
fiecărei rase, condiŃiile de îngrăşare fiind identice din punct de vedere al
furajării şi al microclimatului.
CAPITOLUL VIII
RENTABILITATEA ÎNGR ĂŞĂRII ÎN SISTEM INTENSIV A
TINERETULUI OVIN
8.1. ANALIZA COSTULUI DE PRODUCłIE
Exprimarea valorică a costului de producŃie s-a analizat pornind de
la evidenŃierea sporurilor în greutate şi a consumurilor pentru fiecare
kilogram spor. Sporul de creştere pe întreaga perioadă şi consumurile
corespunzătore ne-au oferit posibilitatea efectuării unei analize comparative
între cele 3 loturi atât în ceea ce priveşte sporul mediu zilnic (SMZ), cât şi
procentul de creştere. Rezultatele superioare ale seriei II s-au reflectat în
42
reducerea consumului specific (CS) de furaj unic (AU) pentru fiecare
kilogram spor acumulat de către fiecare rasă, comparativ cu cele înregistrate
în seria a I-a. S-a constatat că metişii Suffolk x łigaie au obŃinut cele mai
ridicate sporuri pe parcursul celor două serii experimentale, în timp ce la
rasa łigaie s-au înregistrat cele mai reduse. În ceea ce priveşte procentul de
creştere, s-a observat că atât metişii Suffolk x łigaie, cât şi metişii GCCN x
łigaie au înregistrat sporuri de creştere situate în jurul valorii de 150%,
sporind astfel în greutate de o dată şi jumătate, în timp ce sporurile
înregistrate de rasa łigaie sunt cuprinse între 120 - 130% (fig. 8.1.2.).
Figura/Figure 8.1.2. – Procentul de creştere comparativ pe serii experimentale (%)
Growth percent comparativelly by experimental series (%)
Având în vedere că metişii Suffolk x łigaie au înregistrat cele mai
ridicate sporuri pe faze şi pe parcursul celor 2 serii, în timp ce la rasa łigaie
sunt cele mai reduse, ne îndreptăŃeşte să considerăm că rasa łigaie a reuşit
să valorifice cel mai puŃin rentabil furajul, în timp ce metişii Suffolk x
43
łigaie s-au dovedit cel mai rentabili din punct de vedere al costurilor cu
furajul pe kilogramul spor (fig. 8.1.7.).
Figura/Figure 8.1.7. - Cheltuieli cu furajul pe kg spor în perioada de îngrăşare (lei)
Fodder costs per kg gain during fattening period (lei)
Analiza datelor referitoare la costul cu furajul pe kg spor exprimat
procentual pe faze, serii şi structuri de rasă indică faptul că eficienŃa
economică a structurii nutreŃului utilizat a fost bună, datorită sporurilor
medii zilnice ridicate înregistrate şi a consumului specific (CS) relativ redus
pe kg spor.
44
CAPITOLUL IX
CONCLUZII ŞI RECOMAND ĂRI
9.1. CONCLUZII Studiul privind testarea aptitudinilor de producere a cărnii rasei
łigaie şi a metişilor rezultaŃi din încrucişările dintre rasele Suffolk x łigaie
şi Germană de carne cu capul negru x łigaie în condiŃiile valorificării la
standardele Uniunii Europene, a inclus aprecierea caracteristicilor
referitoare la evoluŃia greutăŃii corporale, a SMZ, a CS, a idicilor de calitate
ai carcaselor şi ai cărnii, precum şi ai indicilor de consum furajer şi ai celor
de economicitate privind îngrăşarea mieilor din loturile experimentale.
Pe baza rezultalor comparative obŃinute în urma prelucrării datelor,
putem face unele concluzii, şi-anume:
1. Dinamica creşterii şi dezvoltării tineretului ovin din cele trei
structuri de rasă supus îngrăşării intensive evidenŃiază potenŃialul mai
ridicat de producere a cărnii la metişii Suffolk x łigaie şi GCCN x łigaie,
comparativ cu rasa łigaie.
2. EvoluŃia sporului mediu zilnic (SMZ) pe faze şi pe total
perioadă indică avantajale metisării rasei łigaie cu rasele specializate
pentru producŃia de carne, sporul mediu zilnic pe întreaga perioadă de
îngrăşare fiind superior cu 18.50 – 21.08% la metişii Suffolk x łigaie şi cu
12.48 – 15.01% la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
3. Gradul de valorificare a hranei exprimat prin consumul specific
(CS) de UNC/kg spor şi PDIN/kg spor evidenŃiază înregistrarea de către
metişi a unor comsumuri specifice mai reduse comparativ cu rasa łigaie.
Astfel, consumul de UNC/kg spor a fost mai redus cu 14.15 – 14.19% la
metişii Suffolk x łigaie şi cu 9.40 – 9.43% la metişii GCCN x łigaie, iar
45
cel de PDIN exprimat în g/kg spor, a fost mai redus cu 14.27 – 15.05% la
metişii Suffolk x łigaie şi 9.28 -9.60% la metişii GCCN x łigaie.
4. Rasa łigaie a prezentat cel mai voluminos tractus gastro-
intestinal, iar cel mai redus s-a remarcat la metişii Suffolk x łigaie.
5. Cel mai ridicat randament la sacrificare s-a obŃinut la metişi,
fiind superior cu 2.5 puncte procentuale la metişii Suffolk x łigaie şi cu 2
puncte procentuale la metişii GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie.
6. Aprecierea subiectivă a carcaselor prin sistemul EUROP de
clasificare după conformaŃie şi a acoperirii acesteia cu grăsime a permis
încadrarea superioară cu 1 – 2 clase a carcaselor provenite de la metişi, cel
mai bine punctate sub aspectul conformaŃiei fiind cele provenite de la
metişii Suffolk x łigaie, iar după starea de îngrăşare carcasele provenite de
la rasa łigaie au fost cel mai slab punctate.
7. Indicii de conformaŃie ai carcasei calculaŃi în urma
determinărilor principalelor dimensiuni ale acestora evidenŃiază carcasele
provenite de la metişii Suffolk x łigaie, urmate de cele ale metişilor GCCN
x łigaie ca fiind mai bine conformate, comparativ cu ale rasei łigaie.
8. Procentul cel mai ridicat de carne de calitatea I (jigou, cotlet)
rezultat în urma tranşării carcaselor, se întâlneşte la metişii Suffolk x
łigaie. Ponderea jigoului s-a situat în jurul valorii de 34% la metişii Suffolk
x łigaie, 33% la metişii GCCN x łigaie şi 31% la rasa łigaie.
9. Structura tisulară a carcaselor la cele 3 structuri de rasă
evidenŃiază potenŃialul ridicat pentru producŃia de carne, remarcându-se la
ambele serii experimentale o pondere semnificativ mai mare a cărnii la
metişii Suffolk x łigaie şi GCCN x łigaie, comparativ cu rasa łigaie, la
toate piesele de măcelărie studiate.
46
10. SuprafaŃa muşchiului Longissimus dorsi la nivelul ultimei
coaste a avut valorile cele mai ridicate la metişii Suffolk x łigaie, iar cele
mai reduse la rasa łigaie, diferenŃele fiind semnificative. DiferenŃe
semnificative s-au înregistrat şi între loturile de metişi referitor la suprafaŃa
muşchiului Longissimus dorsi, diferenŃele fiind în favoarea metişilor
Suffolk x łigaie.
11. Valoarea cea mai ridicată a suprafeŃei secŃiunii jigoului s-a
remarcat la metişii Suffolk x łigaie, iar cea mai scăzută la rasa łigaie,
evidenŃiindu-se diferenŃe semnificative atât între cele 2 loturi, cât şi între
loturile de metişi.
12. Analiza comparativă a structurii tisulare a evidenŃiat o pondere
semnificativ mai mare a cărnii la nivelul jigoului la toate rasele, pondere
ridicată a grăsimii la nivelul cotletului, iar la nivelul spetei s-a înregistrat
cea mai ridicată pondere a oaselor.
13. Analiza comparativă a structurii tisulare pe loturi arată cea mai
ridicată pondere a cărnii în jigou şi cotlet la metişii Suffolk x łigaie, iar la
nivelul spetei metişii GCCN x łigaie indică cea mai bună îmbrăcare
musculară. În privinŃa ponderii grăsimii şi a oaselor, rasa łigaie deŃine
valorile cele mai ridicate la toate piesele de măcelărie luate în studiu.
14. Analiza compoziŃiei chimice a cărnii din cotlet a evidenŃiat
existenŃa unor diferenŃe semnificative între loturile de metişi şi rasa łigaie
în privinŃa ponderii proteinei, cele mai ridicate valori înregistrându-se la
ambele serii experimentale la metişii Suffolk x łigaie.
15. Ponderea grăsimii în carne a avut valoarea cea mai ridicată la
metişii GCCN x łigaie, diferenŃele înregistrate comparativ cu rasa łigaie şi
metişii Suffolk x łigaie fiind semnificative.
47
16. În ceea ce priveşte ponderea substanŃei uscate (SU) în carne,
aceasta a avut valoarea cea mai ridicată la metişii GCCN x łigaie, urmată
de metişii Suffolk x łigaie, iar diferenŃele înregistrate între loturile de
metişi şi lotul de rasă łigaie au fost semnificative.
17. Diametrul fibrei musculare a avut cea mai ridicată fineŃe la rasa
łigaie, urmată de metişii Suffolk x łigaie.
18. Analiza principalilor indici sangvini la tineretul ovin din cele 3
structuri de rasă sunt în limite fiziologice normale în toate fazele îngrăşării,
diferenŃele înregistrate datorându-se doar structurii genetice (factorului
rasă), nivelul de furajare fiind identic la toate loturile şi la ambele serii
experimentale.
19. EficienŃa economică cea mai ridicată în privinŃa costului de
producŃie a cărnii o dovedesc lotul de metişi Suffolk x łigaie, pe locul
secund situându-se metişii GCCN x łigaie, datorită ritmului mai ridicat de
creştere pe întraga perioadă a îngrăşării. DiferenŃa medie de 37 – 44 g/zi
între rasa łigaie şi metişii Suffolk x łigaie şi de 25 – 31 g/zi între rasa
łigaie şi metişii GCCN x łigaie în privinŃa SMZ, în condiŃiile îngrăşării
unui număr mare de animale în decursul uni an, conduce la sporirea
eficienŃei economice, prin creşterea veniturilor.
9.2. RECOMANDĂRI
Parcurgerea rezultatelor prezentei teze, conduce la formularea
următoarelor recomandări ştiinŃific fundamentate:
1. Datorită valorii de combinabilitate ridicate constatate la metişii
obŃinuŃi prin încrucişarea rasei łigaie cu berbecii din rasele specializate
Suffolk şi Germană de Carne cu capul negru, considerăm că este oportună
extinderea încrucişărilor industriale între rasele menŃionate pentru sporirea
cantitativă şi calitativă a producŃiei de carne.
48
2. Având în vedere predispoziŃia pentru depunerea precoce de
grăsime la rasa łigaie, este necesar utilizarea unui regim alimentar adecvat
pentru întârzierea procesului adipogen şi ridicarea prin selecŃie a limitei
genetice de formare a cărnii.
3. Ameliorarea rasei łigaie în direcŃia producŃiei de carne şi
creşterea în rasă curată şi prin încrucişări industriale.
4. Datorită performanŃelor bune pentru producŃia de carne pe care
le-a dovedit rasa łigaie din cadrul SCDCOC Reghin pe întreaga perioadă a
îngrăşării, cu consumuri specifice relativ bune, considerăm că este oportun
ca această unitate cu genofond ovin valoros să contribuie la asigurarea cu
reproducători pentru crescătoriile de rasă łigaie.
5. La nivel naŃional rasa łigaie poate fi cuprinsă într-un plan de
formare a unor tipuri locale caracterizate prin indici superiori ai producŃiei
de carne, prin încrucişări cu rase specializate în această direcŃie.
49
SUMMARY OF Ph.D. THESIS
ENTITLED: CONTRIBUTION REGARDING THE
IMPROVEMENT OF MEAT PRODUCTIONS PERFORMANCES
BY INDUSTRIAL CROSSING BETWEEN TSIGAIA BREED AND
SPECIALISED SUFFOLK
AND GERMAN BLACKFACE BREEDS
Structure of thesis: the thesis is structured into two main parts,
the first part includes introduction and study of literature, and the second
part my own research, conclusions and recommendations.
The first part is made up of four chapters (I-IV).
Chapter I – offers a presentation of the current situation regarding
sheep raising, meat production and consumption on both global and
national level.
Chapter II - refers to the importance of combining industrial
crossings with technological systems in order to increase the production of
sheep meat.
Chapter III – is about subjective and objective methods for
measuring the production of live animal meat and the quality of carcasses.
Chapter IV - in this chapter the are described and also their origin,
way of formation, diffusion and morpho-productive characters, of the
breeds submitted in the experimental programme: Tsigaia, Suffolk and
German Blackface.
Part two- is divided into five chapters and refers to personal
research including: organizing research, variation of body weight evolution,
average daily gain and specific consumption of young sheep from the three
50
abovementioned breeds under intensive fattening; variation of body parts
and of the main characteristics of carcasses; lucrativeness of the intensive
fattening system of young sheep, as well as conclusions and
recommendations.
Worldwide, meat production lately records significant increases.
Thus, compared with 1990, in 2000 total meat production has recorded a
increase of about 8%, maintained in the upward trend, so that in 2007 the
production increase was about 27% compared with 1990 and about 18%
compared with 2000. The most significant increase recorded in China in
that period where meat production almost tripled. In other countries, the
production of meat maintained nearly constant, or it has made easy
reductions. The most significant decreases were recorded in highly
industrialized countries such as Japan, USA, South Africa, but also in
Russia where total production has fallen three times.
In Europe, the production of meat was reduced in 1990-1995 by
about 51%. Decreased production and continued during 1995-2004, after
which it appears that it began to stabilize.
In 1990, Romania was ranked 4 in Europe, after United Kingdom
Spain and France, with a production of 101.500 thousand tons of sheep
meat. In the same year, the number was 15.434.800 sheep (the 3-rd place in
Europe after United Kingdom and Spain), over 7.678.000 sheep in 2007 and
a production of meat of 56.000 thousand tons (55.45% of 1990 production)
currently.
Reported to the number of inhabitants, the largest amounts of meat
are consumed in large ascending countries located in the southern
hemisphere, namely Australia and New Zealand. In New Zealand, the
consumption of sheep meat was between 24-28 kg/head in the period 1999-
51
2003.
At European level, the largest consumer of sheep meat is Iceland
with a consumption of 29 kg/head in 2000, followed by Cyprus with 15
kg/head in 2002 and 2003, Greece with 12 kg/head in the same years and
Ireland by 9 kg/head in 1999. The United Kingdom, France, Albania,
Bulgaria, Spain, Portugal consumes 3-6 meat kg/person annually, and in
many countries consumption drops to 1 kg/head. Romania consumes about
2 kg meat/head between 1999-2003.
On the international work of improvement for the production of
sheep meat owns an important priority. The interest in increasing the
quantity and quality of meat production resulted in the creation of
specialized breeds for meat production, and development methods for the
production of lamb meat and technologies of growth and fattening for
young sheep.
Concerns and results in improved meat production of local breeds
of sheep were recorded in England, France, Australia and New Zeeland.
Consanguinity between the lines of different races, special
crossings are practiced, for the expression of maximum heterosis effect. So
are hybrids Cadzow Improver and Colbred
(Mireşan E., 1995). Such hybrids between four and tri race, with
intermediate forms provides both prolificity and high production of milk for
twin births, and superior quality of meat productions (Doroty Bell, 1994).
Because the works is laborious and expensive, the extended process of
obtaining the hybrids resulting between consanguine crossing lines, such as
Cadzow Improver and Colbred, have not been generalized yet.
In Northern Scotland are developing extensive research to
determine the value of combinability between breeds of sheep Chewiot and
52
Scottish Blackface, which are very strong various breeds of hill and plains
areas (Linda Mitchell and col., 1994).
In New Zeeland they are exploited for the production of meat,
english specialized breeds and the local mixed breed Corriedale, and half-
breed with other breeds of meat.
In Australia they practice alternative crosses between races of meat
with Australian Merino.
The subjective appreciation of carcasses in Europe is made through
the European Community system, called system E.U.R.O.P.E.
Quality carcasses appreciation through the Europe system at young
sheep is made after carcass conformation and fats degree.
The body conformation - is appreciated by the profiles and carcass
components - quarter back, spine and shoulder. The classification grille
includes 5 classes and namely: E - excellent, U - very good, R - good, O –
average and P - weak.
The appreciation of carcasses after layer of fat - is evaluated in
depth by 5 classes, and foreign internal deposits (abdominal and thoracic):
1-low, 2 - light, 3 – average, 4 - large and 5 - very high.
Tsigai breed considered generally as half-late presents
intermediary characteristics for the production of meat, although this
capability was not in sufficiently measure exploited.
Regarding the pretability to fattening of young sheep, many
authors have emphasized that it is possible both semi-intensive and
intensive fattening system.
Quality and the performance are expressed by average daily
growth and specific consumption per kg of growth that are influenced by
fattening technologies (Mire şan E., 1995).
53
Vioara Mire şan (1996), in fattening experience realized at young
sheep of Tsigai breed, in intensive system, obtained the following
performance: the average daily gain between 212 - 225 g, specific
consumption of 5.57 - 6.2 U.N./kg gain and PBD approximately 850 g / kg
gain.
Suffolk breed fits in morpho-productive type of meat. In the UK it
is used for the production of terminal rams needed more than half of
commercial farms that produce hybrid lambs for meat.
Attached to the cross-breeds of sheep in the plain area, produce
lambs with high precociousness which provides market demands, early
spring.
Hybrids lambs achieve delivery weight faster than any other types
of hybrids, so they are sold at the age of 10 - 14 weeks, being taken from
their mother and taken to breed on the sale's day.
The hybrids lambs sold with big body weight provide higher meat
quality with superior muscle and fat developed less, in comparison to local
various breeds.
German Blackface race is characterized by good butcher skills.
Being an early race, the lambs reach early slaughter weight.
This breed was imported in Romania in 1993, when he was
brought to a nucleus of males to SCPCOC Reghin in order to determine the
value of combinability for meat production with Tsigai breed, existing in
the unit.
The half-breeds obtained between this race and Tsigai race has
realised high performances on average daily gains with a specific
consumption per kilogram gain under 5.20 U.N. (V. Rău, 1998).
54
OWN RESEARCH
The purpose of the experiment is to test the abilities of producing
meat of the Tsigai breed and half-breeds resulting from the cross-breeding
of Suffolk x Tsigai breeds and German Blackface x Tsigai breeds, in terms
of improvement to EU standards, during the fattening process of 100 days
having 3 phases: accommodation phase (15 days), growth - fattening phase
(65 days) and finishing phase (20 days). The protein of the feed that was
used is 99 g PDIN in the accommodation phase, 95 g PDIN in the growth -
fattening phase and 91 g PDIN in the finishing phase.
The stages of the research regarding phases and actions were also
established in the experimental plan, being set out by reproduction
activities, also preparation and implementation of sheep copulation, calving
and lactation of lambs, growth and fattening of young male sheep, assessing
the quantity and quality of meat production. Experiments were conducted in
two series, by repetition, over 2 consecutive years, 2007 and 2008, same
maintenance and administration of the same type of feed were provided.
The degree of homogeneity of the batch experiments was an aspect
that contributed to ensuring the genetic homogeneity of the experimental
batches, so that from both the Tsigai breed and the obtained half-breeds
were chosen kindred animals (half- brothers after the male sheep). The
experimental plan was a simple one, having one factor and 2 repetitions.
Research objectives:
► Knowing the abilities for meat production of the Tsigai breed,
of the Suffolk x Tsigai and German Blackface x Tsigai half-breeds in terms
of improvement to EU standards;
► Appreciating the quality of carcasses and meat;
55
► Economic efficiency of fattening.
The experiments were conducted at the Research and Development
Centre for Growing Sheep and Goat, in Reghin, Mureş County, a hilly area
with a continental climate.
The experimental lots were made up of 12 young sheep from the
Tsigai breed, and half-breeds from the crossing between Suffolk x Tsigai
and German Blackface x Tsigai.
During the fattening period, feeding was done with single feed
(combined granular feed having protean level of 98 g protein PDIN/UNC, a
mixture of fiber - natural hay, lucerne hay and corn flour), water and salt at
discretion.
The protein level was differentiated during the 3 phases of
fattening, as follows:
► 99 g PDIN/kg feed during accommodation phase (15 days);
► 95 g PDIN/kg feed during growth - fattening phase (65 days);
► 91 g PDIN/kg feed in the finishing phase (20 days).
At the end of the fattening process, in order to carry out slaughter
control, 5 sheep from each experimental lot were chosen, that were
representative in terms of body weight (average of the lot) and build,
establishing the quality index of carcasses and meat; classification of
carcasses was done in accordance with the European Community scale, etc.
The study regarding testing meat production abilities of the Tsigai
breed and of the half-breeds that resulted from crossings between Suffolk x
Tsigai and German Blackface x Tsigai breeds under the improvement
conditions of EU standards, included the assessment of characteristics
related to the evolution of body weight, average daily gain (ADG), specific
consumption (SC), quality index of carcasses and meat, and the feed
56
consumption and economy indices of fattening lambs from the experimental
lots.
On the basis of comparative results obtained from data, we can
draw some conclusions, namely:
1. The growth and development dynamics of young sheep from the
three types of breeds subjected to intensive fattening highlights a higher
potential of meat production in Suffolk x Tsigai and BF x Tsigai half-
breeds, compared with the Tsigai breed.
2. The evolution of average daily gain (ADG) during phases and
during the entire period indicate the advantages of crossing the Tsigai breed
with specialized breeds for meat production, the average daily gain for the
total period of fattening being superior by 18.50 - 21.08% with Suffolk x
Tsigai half-breeds and by 12.48 - 15.01 % with BF x Tsigai half-breeds,
compared to the Tsigai breed.
3. The degree of improvement of food expressed by specific
consumption (SC) of UNC/kg gain and PDIN/kg gain, highlights lower
specific consumption of half-breeds compared with the Tsigai breed. Thus,
the UNC/kg gain consumption was lower by 14.15 - 14.19% with Suffolk x
Tsigai half-breeds and by 9.40 - 9.43% with BF x Tsigai half-breeds, and
the PDIN expressed in g/kg gain was lower by 14.27 - 15.05% with Suffolk
x Tsigai half-breeds and by 9.28 -9.60% with BF x Tsigai half-breeds.
4. The Tsigai breed has the largest gastro-intestinal tract, and the
shortest was noted in Suffolk x Tsigai half-breeds.
5. The highest productivity at slaughter was obtained from half-
breeds, being superior by 2.5 percentage points with Suffolk x Tsigai half-
breeds and 2 percentage points with BF x Tsigai half-breeds, compared to
the Tsigai breed.
57
6. The subjective assessment of carcasses by using the European
classification system regarding build and its covering with fat allowed a
superior classification with 1-2 classes of carcasses from half-breeds: the
best carcasses, in terms of build, are the ones from Suffolk x Tsigai half-
breeds, and after the fattening process, the carcasses from the Tsigai breed
had only a few points.
7. The index of the build of the carcass calculated after entailing
the main sizes of the carcasses, highlight the carcasses from Suffolk x
Tsigai half-breeds, followed by BF x Tsigai half-breeds as having a better
build, in comparison with the Tsigai breed.
8. The highest percentage of the best meat quality (leg of mutton,
cutlet) that resulted after cutting the carcasses is found in Suffolk x Tsigai
half-breeds. The weight of the leg of mutton was around 34% in Suffolk x
Tsigai half-breeds, 33% in BF x Tsigai half-breeds, and 31% in the Tsigai
breed.
9. The tissue structure of the carcasses found in the 3 types of
breeds stresses the high potential for meat production, in both experimental
lots it was distinguished a bigger meat weight in Suffolk x Tsigai and BF x
Tsigai half-breeds, compared with the Tsigai breed, in all the butchered
parts that were studied.
10. The surface of the Longissimus dorsi muscle found on the last
rib had the highest values in Suffolk x Tsigai half-breeds and the lowest in
the Tsigai breed, and the differences were considerable. Significant
differences being were also recorded among the lots of half-breeds
regarding the surface of the Longissimus dorsi muscle, differences are in
favor of Suffolk x Tsigai half-breed.
58
11. The highest value of the surface of the leg of mutton was
observed in Suffolk x Tsigai half-breeds, and the lowest in the Tsigai breed;
big differences were noted both between the 2 lots and the lots of half-
breeds.
12. The comparative analysis of the tissue structure of the leg of
mutton, chop, back + shoulders relieved a bigger weight of meat of the leg
of mutton in all breeds, a big weight of the chop, and at the shoulders it was
recorded the biggest weight of bones.
13. The comparative analysis of the tissue structure done on lots
shows the biggest weight of meat of the leg of mutton and of the chop in the
Suffolk x Tsigai half-breeds, and regarding the shoulders the BF x Tsigai
half-breeds indicate the best muscle investment. As for the fat and bones
weight, the Tsigai breed holds the highest values in all the butchered parts
that were studied.
14. The analysis of chemical composition of the chop has shown
the existence of significant differences between the lots of half-breeds and
the Tsigai breed with regards to protein weight, the highest values being
were significant recorded in both experimental series at Suffolk x Tsigai
half-breeds.
15. The weight of fat in meat had the highest value with BF x
Tsigai half-breeds, the differences were compared between the Tsigai breed
and the Suffolk x Tsigai half-breeds and they were significant.
16. As for the weight of the dry matter in the meat, it had the
highest value with BF x Tsigai half-breeds, followed by Suffolk x Tsigai
half-breeds, and the differences that were registered between the lots of
half-breeds and the lot of Tsigai breed were significant.
59
17. The diameter of the muscle fiber had the highest finesse in the
Tsigai breed, followed by the Suffolk x Tsigai half-breeds.
18. The analysis of main sanguine indices in young sheep from the
3 types of breeds are within normal physiological limits in all the fattening
phases, the recorded differences are only due to genetic structure (breed
factor), the level of feeding being identical in all lots and in both
experimental series.
19. The highest economic efficiency regarding meat production
cost is detected in the lot of Suffolk x Tsigai half-breeds, on the second
place we have the BF x Tsigaia half-breeds, due to faster growth rate during
the entire period of fattening. The average difference of 37 - 44 g/day
between the Tsigai breed and the Suffolk x Tsigai half-breeds and of 25 - 31
g/day between the Tsigai breed and the BF x Tsigai half-breeds with
reference to average daily gain, leads to the conclusion that fattening a large
number of animals for one year leads to greater economic efficiency by
increasing revenue.
Reading the results of this thesis leads to the enunciation of the
following scientifically based recommendations:
1. Due to the high combination level detected in the half-breeds
obtained by crossing the Tsigai breed with rams from specialized breeds
like Suffolk and German Blackface, we think it is appropriate to extend
industrial crossings between the abovementioned breeds in order to increase
the quantity and quality of meat production.
2. Given the predisposition to early fat deposits in the Tsigai breed,
it is necessary to use an adequate diet in order to delay the fat deposition
and raise, by selection, the genetic limit of forming meat.
60
3. The improvement of the Tsigai breed towards meat production
and pure breed growth and by breed-crossings.
4. Due to good performance for the production of meat proven by
the Tsigai breed inside SCDCOC Reghin throughout the whole period of
fattening, having relatively good specific consumption, we think it is
appropriate for this unit, that has a valuable genofond, to contribute to
ensuring rams for farms that raise the Tsigai breed.
5. On a national level, the Tsigai breed may be added to a plan of
forming local types that are characterized by high indices of meat
production, by crossings with specialized breeds in this direction.
61
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1.AVAM, M. (1975). Rezultate privind îngrăşarea metişilor F1 proveniŃi din încrucişarea oilor łurcane albe cu berbeci din rasele de carne. În: Lucr. Şt. ICPCOC Palas – ConstanŃa, vol. II. 2.BORTON, R. J., S.C. LOERCH, K. E. McCLURE, D.M. WULF. (2005). Comparison of characteristics of lambs feed concentrate or grayed on ryegrass to traditional or slaughter weights. I. Production, carcass, and organoleptic characteristics. În:J. Anim. Sci. 83:679-685. 3.BURLACU, GH., A. CHAVACHE, R. BURLACU. (2002). PotenŃialul productiv al nutreŃurilor şi utilizarea lor. Ed. Ceres, Bucureşti. 4.CĂLĂTOIU, A., ADRIANA VICOVAN, SULTANA ENESCU. (1977) . În: Lucr. Şt. ale ICPCOC Palas–ConstanŃa, vol. III, 371-379. 5.CĂLĂTOIU, A. (1986). AlimentaŃia ovinelor pe baza nutreŃurilor de volum. Ed. Ceres, Bucureşti. 6.CIOLCĂ, N., S. TIMARIU . (1972). Aptitudinile pentru producŃia de carne la rasele şi varietăŃile de oi crescute în România. În: Lucr. Şt. SCPCOC Palas- ConstanŃa. 7.CONNINGTON, J. (1994). Strategies for genetic improvement of sheep meat production in cold climates. În: Annual Meeting of European Assoc. of Animal Production, vol. 45th, Edimburgh, UK. 8.COROIAN, C. (2006). ContribuŃii la cunoaşterea capacităŃii de îngaşare intensivă a tineretului ovin din diferite structuri de rasă. Teză de Doctorat. USAMV Cluj–Napoca. 9.DANIEL, J. A. and J. HELD. (2005). Carcass and Growth Characteristics of Wethers Sired by Percentage white Dorper or Hampshire Rams. În: Sheep & Goat Research Journal, vol. 20,47-50. 10.DĂRĂBAN, S.(2002). Aprecierea exteriorului şi a producŃiilor la ovine. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca. 11.DĂRĂBAN, S. (2004). ContribuŃii la cunoaşterea capacităŃii de îngrăşare pe păşune a tineretului ovin din diferite structuri de rasă. Teză de Doctorat. U.S.A.M.V. Cluj–Napoca. 12.DĂRĂBUŞ, GHE. şi col. (1999). Ghid de creştere şi patologie a ovinelor şi caprinelor. Ed. Brumar, Timişoara. 13.DINESCU, S. (1996). Orientări privind unele măsuri tehnice şi organizatorice pentru eficientizarea activităŃii de creştere a ovinelor şi caprinelor în România. Ed. Agricultura României nr. 35. 14.DITTRICH, K. (1995). Rase de oi din Germania. Möchengladbach, Germany. 15.DUDOUET, C. (2003). La production du mouton 2e Edition. Ed. France Agricole.
62
16.FAHMY, M.H. and BOUCHER M.J. (1992). Feed efficiency, carcass characteristics, and sensory quality of lambs. În: Journ. Of. Anim. Sci. 70(5). 17.FLUHARTY, F.L. and K.E. McCLURE. (1997). Effects of Dietary Energy Intake and Protein Concentration on Performance and Visceral Organ Mass in Lambs. În: J. Anim. Sci.75: 604-610. 18.FLUHARTY, F.L., K.E. McCLURE, M.B. SOLOMON, D.D. CLEVENGER, G.D. LOWE. (1999). Energy Source and Ionophore Supplementation Effects on Lamb Growth, Carcass Characteristics, Vusceral Organ Mass, Diet Digestibility and Nitrogen Metabolism. În: J. Anim. Sci. 77: 816-823. 19.FREKING, B.A., KEELE, J.K., NIELSEN, M.K., LEYMASTER, K.A. (1988). Evaluation of the Ovine Callypige Locus: II. Genotypic Effects on Growth, Slaughter and Carcass Traits. În: J. Anim. Sci. 76: 2549-2559. 20.FREKING, B.A. and K.A. LEYMASTER. (2004). Evaluation of Dorset, Finnsheep, Romanov, Texel and Montadale breed of sheep: IV. Survival, growth, and carcass traits of F1 lambs. În: J. Anim. Sci. 82: 3144-3153. 21.GEORGESCU, GH. şi C. BANU. (2000). Tratat de producerea, procesarea şi valorificarea cărnii. Ed. Ceres, Bucureşti. 22.HALGA, P., GH. STAN, S. MAN, C. BURLACU. (1999). DicŃionar de nutriŃie şi alimentaŃie animală. Ed. Remus. 23.ILIŞIU, ELENA. şi V. RĂU. (2008). Research regarding capacity of fattening of lambs from łigaie breed, half-breed Suffolk x łigaie and half-breed Blackface and łigaie. Buletinul USAMV Cluj-Napoca, seria Zootehnie şi Biotehnologii, vol. 65 (1-2), p. 440. 24.IONESCU, A. (1994). Realizări şi perspective în cercetarea ştiinŃifică din domeniul ameliorării ovinelor. Lucr. Şt. I.C.P.C.O.C. Palas-ConstanŃa. 25.KOOHMARAIE, M., S.D. SHACKELFORD, T.L. Wheeler, S.M. LONEREGAN, M.E. DOUMIT. (1995). A Muscule Hypertrophy Condition in Lamb (Callipyge): Characterization of Effects on Muscule Growth and Meat Quality Traits. J. Anim. Sci. 73: 3596-3607. 26.LAVILLE, E., J. BOUIX, T. SAYD, F. EYCHENNE, F. MARQ, P.L. LEROY, J. M. ELSEN, B. BIBE. (2002). La conformation bouchere des agneux. Etude d”après la variabilite genetique entre races. INRA, Productions animals 15 (1), p. 53-56. 27.LAVILLE, E., J. BOUIX, T. SAYD, B. BIBE, J. M. ELSEN, C. LARZUL, F. EYCHENNE, F. MARQ, M. GEORGES. (2004). Effects of a quantitative trait locus for muscule hypertrophy from Belgian Texel sheep on carcass conformation and muscularity. J. Anim. Sci. 82: 3128-3137. 28.LEROY, A. M. (1968). Le mouton. Ed. Hachette, Paris.
63
29.LÖBER, H., H. HENRICH, H.G. THŐLKE. (1981). Schafrassen und ihre Bedeuntung. Veb. Deutscher Landwirtschaft., Berlin. 30.McCLURE, K.E., M.B. SOLOMON, S.C. LOERCH. (2000). Body weight and tissue gain in lambs fed an all concentrate diet and implanted with trenbolone acetate or grazed on alfalfa. J.Anim. Sci., 78:1117-1124. 31.MIERLIłĂ, D. şi GHE. SĂLĂJAN. (1996). InfluenŃa diferitelor structuri furajere asupra performanŃelor de producŃie, dezvoltării tubului digestiv şi a organelor interne la mieii supuşi îngrăşării. Simp. Şt. InternaŃional de Zootehnie, Iaşi, 12-13 dec., p. 138. 32.MIREŞAN, E. (1982). ContribuŃii la cunoaşterea aptitudinilor pentru producŃia de carne a raselor de oi. Teză de Doctorat, Lito Agronomia, Cluj-Napoca. 33.MIREŞAN, E. (1995). Optimizarea tehnologiei de creşterea poligastricelor. Partea a II- a, OVINE.Tipo Agronomia Cluj-Napoca. 34.MIREŞAN, VIOARA. (1996). InfluenŃa unor structuri furajere asupra performanŃelor de îngrăşare intensivă a tineretului ovin din rasele łigaie, Merinos de Cluj şi Corriedale. Teză de Doctorat, Lito Agronomia, Cluj-Napoca. 35.MIREŞAN, VIOARA şi E. MIREŞAN. (1997). Producerea cărnii de tineret ovin. Ed.Genesis, Cluj-Napoca. 36.MITCHEL, LINDA şi MARGARET KING. (1994). Evaluation of crossing sires for the north country Cheviot ewe. 45th Annual Meeting of the European Association for Animal Production, U.K. 37.MURAT, LEMON. (1997). Cercetări comparative privind aptitudinile pentru producŃia de carne a tineretului ovin din noul tip de carne Palas şi a unor metişi industriali. Teză de Doctorat, USAMV, Bucureşti. 38.PASCAL, C. (2004). ProducŃia de carne la ovine. Ed. “ Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi. 39.PASCAL, C. (2007). Creşterea ovinelor şi caprinelor. Ed. Pim, Iaşi. 40.PĂDEANU, I. (2001). Tehnologia creşterii ovinelor şi caprinelor. Ed. Mirton, Timişoara. 41.PĂDEANU, I. (2002). ProducŃiile ovinelor şi caprinelor. Ed. Mirton, Timişoara. 42.PITTROFF, W., D.H. KEISLER, H.D. BLACKBURN. (2005). Effects of a high-protein, low-energy diet in finishing lambs: 2. Weight change, organ mass, body composition, carcass traits, fatty acid composition of lean and adipose tissue, and taste panel evaluation. Article in press at Livestock Science. 43.PETRE, A. şi A. VLAIC. (1985). Genetica animală. Tipo Agronomia Cluj-Napoca.
64
44.POP, A. şi E. MIREŞAN. (1991). Îndrumător pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului ovin. Ed. Ceres, Bucureşti. 45.POP, A., VIOARA MIREŞAN, E. MIREŞAN, S. DĂRĂBAN, S.N. POP. (1997). ActualităŃi în tehnologia de creştere şi îngrăşare a ovinelor. Simp. Expo-Agraria '97, Cluj–Napoca, 15-19 aprilie. 46.POP, A., S. DĂRĂBAN, VIOARA MIREŞAN, I. PĂDEANU, C. COROIAN, V. RĂU, ELENA ILIŞIU. (2007). Experimental results obtained in young ovine fattening of different breeds. Buletinul USAMV Cluj-Napoca, seria Zootehnie şi Biotehnologii, vol. 63-64, p. 65-70. 47.RĂU,V. (1998). Cercetări privind sporirea producŃiei de carne la ovine prin încrucişarea rasei łigaie cu rasa Germană de carne cu capul negru. Teză de Doctorat, USAMV Cluj–Napoca. 48.RUSSO, C., G. PREYIUSO, P. VERITA. (2003). EU carcass classification system: carcass; and meat quality in light lambs. Meat Science 64:411-416; 49.SĂLĂJAN, GHE. (1994). Tehnica optimizării hranei la animalele de fermă. Ed. Ceres, Bucureşti. 50.SEN, A.R., A. SANTRA, S.A. KARIM. (2004). Carcass yield, composition and meat quality attributes of sheep and goat under semiarid conditions. Meat Science, 66: 757-763. 51.SOUTHAM, E.R., FIELD R.A. (1994). Influence of carcass-composition and consumer preference for lamb. J. Anim. Sci., vol. 72, supl. 1, p. 302-310; 52.TAFTĂ, V. şi col. (1997). ProducŃiile, ameliorarea şi reproducŃia ovinelor. Ed. Ceres Bucureşti. 53.TSABALALA, P. A., P. E. STRYDON, E.C. WEBB, H. L. DE KOCK, (2003). Meat quality of designated South African indigenus goat and sheep breeds. Meat Science, p.565-570. 54.TURNER, K.E., K.E. Mc CLURE, W.P. WEISS, R.G. BORTON, J.G. FOSTER. (2002). Alphatocopherol concentrations and case life of lamb muscule as influenced by concentrate or pasture finishing. J. Anim. Sci. 80: 2513-2521. 55.VICOVAN, G. (1992). Analiza genetică a liniei de ovine specializată pentru producŃia de carne. Simp.Şt., Bucureşti. 56.VICOVAN, G., ADRIANA VICOVAN, R. RADU, A. IONESCU, MARIA SAUER, CARMEN ANA-PIVODA, ZOIA ZAMFIR.(2006). Evaluarea statusului de risc în care se află anumite populatii cu efective mici aparŃinând raselor de ovine autohtone şi importate din România. Ed. Europolis, ConstanŃa. 57.VLAIC, A. (1996). Ingineria genetică. Ed. Promedia, Cluj-Napoca.
65
58.VLAIC, A., OROIAN T. (2004). Elemente de genetică pentru zootehnişti. Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca; 59.WOLF, B.T., JONES, D.A., QWEN, M.G. (2001). Carcass composition, conformation and muscularity in Texel lambs of different breeding history, sex and leg shape score. Anim. Science 465-475; 60. *** - ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI, 2006. 61. *** - REłEA INTERNET, FAOSTAT, 2008. 62. *** - REłEA INTERNET, http//www.elsevier.com 63. *** - REłEA INTERNET, http//www.sciencedirect.com