universitatea ”dunĂrea de jos” din galaȚi facultatea...

GALAȚI 2016

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI

2 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI


COMITETUL DE ORGANIZARE

AL CONGRESULUI NAȚIONAL CU PARTICIPARE

INTERNAȚIONALĂ „GALMED”- ediția a VII-a

Dr. Ionica NISTOR

Vitalie RUSU

Valentina MIHALCEA

Gabriel IORGU

Radu VOINEA

Bogdan DINU

Mariana BOLOGAN

Andra IANCU

Cristina DIMOFTE

Mădălina LUNGU

Cristina ARON

Mirela-Cristina MIHNEA

Alexandru DĂNĂILĂ

Viviana PANAIT

Daniela MIHALCIA

Jan PALADE

Riana STAN

Elena PLEȘU

Manuela OLARU

Răzvan- Mihail IACOB

Alexandra ANDREI

Ramona IONIȚĂ

Mihaela FRUMOSU

Georgiana STAVĂR

Ada ȘTEFĂNESCU

George OANEA

Georgian SERAFIM

Iustinian NEAGOE

Teodora ANGHEL

Corina Sabina SĂNDICĂ

Roxana DUMITRAȘC

Armin Andrei MALEKI

Tatiana PAHOMI

Andy NĂSTASE

Bianca-Maria AIONOAIEI

Alexandru NEAȚĂ

Alexandra PARASCHIV

3

CONGRESUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ

PENTRU STUDENȚI, FARMACIȘTI ȘI MEDICI REZIDENȚI – GALMED

COMITETUL ȘTIINȚIFIC

AL CONGRESULUI NAȚIONAL CU PARTICIPARE

INTERNAȚIONALĂ „GALMED”- ediția a VII-a

PREȘEDINTELE CONGRESULUI:

Prof. univ. dr. medic Aurel NECHITA

Prof. univ. dr. medic Dorel FIRESCU

Prof. univ. dr. medic Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA

Prof. univ. dr. medic dentist Mădălina Nicoleta MATEI

Prof. univ. dr. medic Dana TUTUNARU

Prof. univ. dr. medic Manuela ARBUNE

Prof. univ. dr. biochimist Michaela DOBRE

Prof. univ. dr. medic Doina Carina VOINESCU

Prof. univ. dr. medic dentist Kamel EARAR

Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI

Prof. univ. dr. medic Costinela Valerica GEORGESCU

Prof. univ. dr. ing. Elisabeta VASILESCU

Conf. univ. dr. medic Ciprian DINU

Conf. univ. dr. medic Iulia CHISCOP

Conf. univ. dr. medic dentist Răzvan LEAȚĂ

Conf. univ. dr. biolog Mariana LUPOAE

Conf. univ. dr. farm. Olimpia Dumitriu BUZIA



Conf. univ. dr. medic Gabriela GURĂU

Conf. univ. dr. farm. Camelia DIACONU

Șef lucrări univ. dr. farm. Elena Lăcrămioara LISĂ

Șef lucrări univ dr. medic Magdalena MIULESCU

Șef lucrări univ dr. medic Caliopsia FLOREA

Asist. univ. dr. medic dentist Dan - Cristian IONEL

Asist. univ. dr. medic dentist Mircea Alexandru NICOLAU

Asist. univ. dr. farm. Nela MARDARE

Asist. univ. dr. medic dentist Ioana GRIGORESCU

Asist. univ. drd. medic Maria Mirabela MATEIU

Asist. univ. drd. biolog Alina Viorica IANCU

Asist. univ. drd. medic dentist Ana Maria ZAHARESCU

Dorel TOCITU, cercetător științific principal grad II,

doctor în Biochimie, la Institutul Național de Cercetare

pentru Sport

Dr. Ioana GRECU

Dr. Dan CĂMINESCU

Dr. Bogdan GOLAȘIU

Dr. Alina DOCAN

5



CUPRINS

MEDICINĂ GENERALĂ ........................................................................................ 10

PREZENTĂRI ORALE ........................................................................................... 10

SINDROMUL MORRIS – CAZ CLINIC .............................................................. 11

NEUROFIBROMATOZA DE TIP 2 LA O PACIENTĂ PROVENITĂ DIN

SARCINĂ GEMELARĂ ....................................................................................... 12

SINDROMUL WOLFF – PARKINSON – WHITE. PREZENTARE DE CAZ ... 13

MALFORMAȚIILE CARDIACE ȘI DIAGNOSTICUL ECOCARDIOGRAFIC

................................................................................................................................. 14

SARCINA LA VÂRSTE EXTREME .................................................................... 15

ARTRITA REUMATOIDĂ VERSUS GUTA ...................................................... 16

SCLERODERMIA: BOALA CU MAI MULTE FEŢE ........................................ 17

TUMORĂ CHISTICĂ PANCREATICĂ CU MANIFESTĂRI ATIPICE-

PREZENTARE DE CAZ ....................................................................................... 18

DISPLAZIA CAMPOMELICĂ ............................................................................. 19

MANAGEMENTUL COMPLEX AL TUMORII DE SUPRARENALĂ ............ 20

HTA SEVERĂ LA PACIENTĂ CU PATOLOGIE CONGENITALĂ

COMPLEXĂ .......................................................................................................... 21

CALCIFICĂRILE INTRACARDIACE - INDICATOR PROGNOSTIC ȘI

INAMIC REDUTABIL .......................................................................................... 22

SINDROM MARFAN LA TATĂ ŞI FIICĂ – IMPORTANŢA GENETICII ÎN

CARDIOLOGIE ..................................................................................................... 23

BOALA FABRY: O SINGURĂ BOALĂ PENTRU MAI MULTE

SPECIALITĂŢI...................................................................................................... 24

RISCUL APARIȚIEI TUBERCULOZEI LA PACIENTUL CU TERAPIE

BIOLOGICĂ .......................................................................................................... 25

BACTERIEMIE CU ACINETOBACTER BAUMANII LA O PACIENTĂ

TOXICOMANĂ CU SEPSIS PULMONAR ......................................................... 26

LEUCEMIA ACUTĂ MIELOBLASTICĂ.PREZENTARE DE CAZ ................. 27

OPISTOTONUS PRELUNGIT-DIFICULTĂŢI DE DIAGNOSTIC .................. 28

SINDROMUL ARTICULAR ÎN ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ- CAZ

CLINIC ................................................................................................................... 29

SINDROMUL INIMII FRÂNTE. PREZENTARE DE CAZ. ............................... 30

ABCESUL HEPATIC SECUNDAR-CAUZE ȘI MANAGEMENT.

PREZENTARE DE CAZ ....................................................................................... 31

CANCERUL DE SÂN CU DEZVOLTARE BILATERALĂ. RECIDIVĂ SAU

TUMORĂ PRIMARĂ?-PREZENTARE DE CAZ ............................................... 32



SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN LA UN PACIENT CU BOALĂ

GENETICĂ ............................................................................................................ 33

TROMBOCITOPENIA ÎN INFECȚIA HIV/SIDA .............................................. 34

CONSIDERAȚII PRACTICE ASUPRA BOLILOR VACCINABILE ................ 35

NEFRITA INTERSTIŢIALĂ ACUTĂ POST CONSUM PRELUNGIT DE

ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE-PREZENTARE DE CAZ .............. 36

ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL SECUNDAR INFECŢIEI

NOSOCOMIALE CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE LA UN PACIENT CU STOP

CARDIO-RESPIRATOR RESUSCITAT ............................................................. 37

INSUFICIENŢĂ HEPATICĂ ACUTĂ POST INGESTIE VOLUNTARĂ DE

TETRACLORURĂ DE CARBON-PREZENTARE DE CAZ ............................. 38

EVOLUȚIA UNEI ANGINE ERITEMATO-PULTACEE CĂTRE

ENCEFALITA VIRALĂ ....................................................................................... 39

STUDIUL AEROMICROFLOREI DIN SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ

PENTRU COPII „SF. LOAN” GALAȚI ............................................................... 40

BIOMARKERII ÎN CANCERUL OVARIAN ...................................................... 41

ROLUL FENOMENULUI DE NEOVASCULARIZARE ÎN APARIȚIA BOLII

VARICOASE RECURENTE DUPĂ ÎNLĂTURAREA JONCȚ. SAFENO-

FEMURALE : COMPARAREA METODEI SUTURARĂRII MARGINII

FASCIEI CRIBROASE ȘI CROSSECTOMIEI SELECTIVE ............................. 42

NECROZA MUCO-SUBMUCOASĂ – COMPLICAȚIE PRECOCE INEDITĂ

ÎN REZECȚIILE INTERSFINCTERIENE ........................................................... 43

ABORDUL LAPAROSCOPIC PERSONALIZAT AL TUMORILOR CHISTICE

SPLENICE .............................................................................................................. 44

INCIDENȚA CAZURILOR DE MENINGOENCEFALITĂ CU VIRUS WEST

NILE ÎN SEZONUL DE SUPRAVEGHERE 2016, INTERNATE PE SECȚIA I A

SPITALULUI CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE “SFÂNTA PARASCHEVA”

GALAȚI .................................................................................................................. 45

ISTORIA NATURALĂ A UNUI PROLAPS DE VALVĂ MITRALĂ ............... 46

SARCOIDOZA-PREZENTARE DE CAZ ............................................................ 47

MASĂ ATRIALĂ DREAPTĂ PEDICULATĂ: MIXOM SAU TROMB? ......... 48

VARIAȚIA PARAMETRILOR CARDIOVASCULARI..................................... 49

POSTERE ................................................................................................................... 50

ESTIMAREA MARKERILOR DISFUNCȚIEI ENDOTELIALE LA PACIENȚI

CU MALADII AUTOIMUNE SISTEMICE ......................................................... 51

SERUL ADEVARULUI: ADEVĂR SAU MINCIUNĂ? ..................................... 52

CONTRIBUȚII LA STUDIUL ANATOMO-CLINIC AL NERVULUI

LARINGEU RECURENT...................................................................................... 53

7



TULBURĂRI ALE METABOLISMULUI LIPIDIC ÎN SINDROMUL

NEFROTIC ............................................................................................................. 54

UTILIZAREA METOTREXATULUI ÎN SARCINA ECTOPICĂ...................... 55

LISENCEFALIA- MALFORMAȚIE CEREBRALĂ ........................................... 56

BOALA LUI WEIL ................................................................................................ 57

MEDICINĂ DENTARĂ ........................................................................................... 58


CORELAȚIA DINTRE STRUCTURILE PARODONTALE ȘI LUCRAREA

PROTETICA CONJUNCTĂ ................................................................................. 59

STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND INTERRELAȚIA BOALĂ

PARODONTALĂ- BOALĂ CARDIOVASCULARĂ. ....................................... 60

METODE MODERNE DE INVESTIGAȚIE RADIOLOGICĂ PENTRU

PREDICTIBILITATEA BIOINTEGRĂRII IMPLANTULUI DENTAR ............ 61

OBSERVAȚII CLINICE ASUPRA DISCROMIILOR DENTARE .................... 62

OBSERVAȚII PRIVIND TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE ..... 63

OBSERVAŢII ACTUALE PRIVIND ETIOPATOGENIA CARIEI DENTARE 64

INFLUENŢA ,,RECIPROCĂ” A AFECŢIUNILOR DENTARE ŞI A

LUCRĂRILOR PROTETICE ................................................................................ 65

METODE MODERNE DE ANALIZĂ A MICROINFILTRAŢIILOR

MARGINALE LA NIVELUL RESTAURĂRILOR CU RAŞINI COMPOZITE

PE CAVITĂŢI DE CLASA A II-A ........................................................................ 66

ROLUL ANTIBIOTERAPIEI SISTEMICE ÎN BOALA PARODONTALĂ ...... 67

APLICAȚIILE TEHNOLOGIEI LASER ÎN MEDICINA DENTARĂ ............... 68

PATOLOGIA ORALĂ LA COPIII DIN MEDII DEFAVORIZATE ................... 69

CERCETĂRI PRIVIND CARACTERISTICILE COMPONENTEI METALICE

DIN STRUCTURA PROTEZELOR FIXE METALO-CERAMICE ŞI ............... 70

INFLUENȚA GRADULUI DE CURBURĂ RADICULARĂ ÎN SUCCESUL

TRATAMENTULUI ENDODONTIC .................................................................. 71

REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ ÎN TRATAMENTUL

PROPROTETIC ..................................................................................................... 72

OBSERVAȚII PRIVIND LEGĂTURA DINTRE BOALA CARIOASĂ ȘI

DIETĂ..................................................................................................................... 73

METODE DE RECONSTRUCŢIE ÎN REZECŢIILE ONCOLOGICE DIN

SFERA OMF .......................................................................................................... 74

ATROFIA OSOASĂ PATOLOGICĂ. AUGMENTARE ÎN VEDEREA

INSERĂRII IMPLANTURILOR DENTARE....................................................... 75

SUPURAȚIILE SPAȚIILOR FASCIALE ETIOLOGIE, TABLOU CLINIC ȘI

TRATAMENT ........................................................................................................ 76



PLACA BACTERIANĂ, FACTOR DE RISC MAJOR PENTRU SĂNĂTATEA

ORALĂ A ADOLESCENȚILOR .......................................................................... 77

POSTERE ................................................................................................................... 78

NOI BIOMATERIALE PENTRU APLICAŢII STOMATOLOGICE ................ 79

IMPLANTELE ENDOOSOASE TRECUT ŞI PREZENT ................................... 80

ȚESUTURILE DURE DENTARE ........................................................................ 81

FARMACIE ............................................................................................................... 82


PREPARAREA ȘI CARACTERIZAREA FARMACOCINETICĂ A

MICROEMULSIILOR CU ULEI DE ARGAN CA NANOTRANSPORTORI

PENTRU ADMINISTRAREA TRANSDERMICĂ A METOTREXATULUI ... 83

ROLUL VITAMINELOR B1, B6 ȘI B12 ÎN ORGANISMUL UMAN .................. 84

FORMULAREA, PREPARAREA ȘI CONTROLUL UNEI EMULSII

COSMETICE .......................................................................................................... 85

DOZAREA FENOBARBITALULUI DIN PROBE DE PRODUSE

FARMACEUTICE ................................................................................................. 86

ACȚIUNEA ANTIBACTERIANĂ A „CEAIULUI” KOMBUCHA ................... 87

INFLUENȚA CALITĂȚII AERULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII ........................... 88

LITIAZA RENALĂ ȘI INCIDENTA ACESTEIA PE PARCURSUL UNUI AN 89

ARGILA - REMINERALIZANTĂ, REECHILIBRANTĂ ȘI ANTITOXICĂ .... 90

TERAPIA AFECTIUNILOR REUMATISMALE CU ANTIINFLAMATOARE

VEGETALE ........................................................................................................... 91

BIOSENZORI CU APLICAȚII ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE......................... 92

ANALIZA STABILITĂȚII ȘI ACTIVITĂȚII ANTIMICROBIENE A

EXTRACTELOR HIDROALCOOLICE DIN POTAMOGETON CRISPUS L. . 93

TEHNOLOGII DE MASCARE A GUSTULUI ÎN OPTIMIZAREA

MEDICAMENTELOR ORALE DE UZ PEDIATRIC ......................................... 94

ASPIRINA NATURALĂ VERSUS ASPIRINA DE SINTEZĂ .......................... 95

POSTERE ................................................................................................................... 96

RISCUL CONSUMULUI CONCOMITENT DE ALCOOL ŞI MEDICAMENTE

................................................................................................................................. 97

TEHNICA DE ÎNCAPSULARE FOLOSIND PROCEDEE CHIMICE:

STRATEGIE PRECLINICĂ PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA FUNCȚIILOR

CELULARE ........................................................................................................... 98

EVOLUȚIA STATINELOR ȘI EFECTELE LOR PLEIOTROPE ................... 99

9



ANALIZA COMPARATIVĂ A BILASTINEI CU ALTE

ANTIHISTAMINICE H1 .................................................................................... 100

PREBIOTICELE-ROLURI ÎN ALIMENTAȚIE SI IMPORTANȚA IN

PATOLOGIILE GASTROINTESTINALE ........................................................ 101

REZUMATE CONFERINȚE ................................................................................ 102

ENDODONŢIA DE ZI CU ZI .............................................................................. 103

GHIDUL ON- LINE AL ASOCIAȚIE INTERNAȚIONALE DE

TRAUMATOLOGIE DENTARĂ (IADT). DE CE? CUM? ȘI MAI ALES

PENTRU CINE? ................................................................................................... 104

MINIIMPLANTURILE ORTODONTICE - ANCORAJUL ABSOLUT ÎN

ORTODONȚIE .................................................................................................... 105



SECȚIUNEA I

MEDICINĂ GENERALĂ

PREZENTĂRI ORALE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Aurel Nechita

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Manuela Arbune

Prof. Univ. Dr. Michaela Dobre

Prof. Univ. Dr. Doina Carina Voinescu

Conf. Univ. Dr. Ciprian Dinu

SECRETAR

student Gabriel Iorgu

SECȚIUNEA I - MEDICINĂ GENERALĂ - PREZENTĂRI ORALE

11 CONGRESUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ


SINDROMUL MORRIS – CAZ CLINIC

Autor: Eugen Mihail Teodorescu- Soare

Coautori: Corina Ioana Varlam, Iolanda Augustin

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Roxana Popescu

Motivația studiului: Sindromul Morris este o anomalie x-linkată,

recesivă, ce rezultă din eşecul masculinizării fiziologice a organelor

genitale externe, la indivizii având cariotipul 46, XY. Caracterele

clinice ale acestei condiţii includ amenoree primară, testicule

bilaterale, hernii inghinale. Vom prezenta un caz familial, pentru a

ilustra această anomalie.

Material și metodă: Pacienta noastră, femeie de 21 de ani, este supusă

unei evaluari genetice, în urma prezentării la doctor, cu urmatoarele

simptome: amenoree primară, hernie inghinală (bilaterală). Examenul

clinic relevă fenotip feminin normal, sâni normal dezvoltaţi, păr axilar

şi pubian normal şi labii hipoplazice. RMN-ul abdomino-pelvin indică

lipsa uterului si a ovarelor. Istoricul familial ilustreaza faptul că are o

soră de 10 ani, ce prezintă simptome asemănătoare.

Rezultate: Cariotipul celor doua surori afectate este 46,XY. Analiza

ADN-ului identifică o mutaţie a genei c.2296G în exonul 5 al genei

receptorului androgen A766T.

Concluzii: Este prezentat un caz familial cu sindrom Morris, cauzat

de mutaţia genei c.2296G. Surorii mai mari i s-a indicat terapie

înlocuitoare de estrogen.Pentru cea de 10 ani, doctorii au amânat

intervenţia chirurgicala, până la sfarşitul pubertăţii, cu verificări

periodice, testele genetice permiţand o consiliere genetică corectă .




NEUROFIBROMATOZA DE TIP 2 LA O PACIENTĂ

PROVENITĂ DIN SARCINĂ GEMELARĂ

Autor: Neluța Mioara Popa

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Mihaela Lungu

Motivația studiului: Neurofibromatoza de tip 2 este o afecțiune

ereditară cu transmitere autosomal dominantă, determinată de apariția

unei mutații care inactivează gena supresoare tumorală de pe

cromozomul 22p12, genă provenind de la un părinte sănătos.

Prevalența bolii este de 1/50.000 persoane, fiind inclusă în categoria

bolilor rare.

Material și metodă: Pacienta D.A., în vârstă de 26 ani, provenind

dintr-o sarcină gemelară, a fost diagnosticată cu neurofibromatoza de

tip 2. Afecțiunea a fost prezentă de la naștere, pacienta fiind

diagnosticată precoce cu encefalopatie infantilă.

Rezultate: Boala s-a manifestat clinic la pubertate decelându-se inițial

meningiomul spinal, ulterior fronto-bazal și, mai apoi neurinomul de

nerv acustico-vestibular caracteristic precum și multiple menigioame

supratentoriale.

Concluzii: Particularitatea cazului o reprezintă faptul că pacienta

provine din sarcină gemelară și, în timp ce ea prezintă encefalopatie

infantilă, retard mental și, ulterior, tablou clinic tipic de NF de tip 2,

cu semne neurologice multiple, sora sa geamănă este indemnă clinic

și evaluarea neuroimagistică cranio-spinală este normală.




SINDROMUL WOLFF – PARKINSON – WHITE.

PREZENTARE DE CAZ

Autor: Bogdan Dumitru Agavriloaei

Coautori: Anca Ecaterina Grumeza. Lorena Aneculei

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Florin Mitu, Asist. univ. dr.

Radu Gavril

Motivația studiului: Sindromul Wolff – Parkinson – White constă în

activarea unui teritoriu ventricular drept sau stâng care precede și este

independent de stimulul condus pe căile normale. Presupune activarea

ventriculilor înainte de contracţia normală (preexcitaţie) datorită

conducerii unui impuls atrial printr-o cale extraatrioventriculară,

numită cale accesorie, care ocoleste nodul atrioventricular.

Material și metodă: Pacient P.D. 54 de ani, din mediu urban prezintă

la internare, dispnee la eforturi medii-mici, fatigabilitate, vertij si

episoade sincopale. Dintre antecedentele personale patologice se

remarcă: ateromatoză aortică, calcificări de inel mitral posterior,

prolaps de valvă mitrală posterioară, neoplasm vezical operat si

chimiotratat si tiroidită autoimună. Examenul clinic obiectiv normal.

Din punct de vedere clinic se evidenţiază hipercolesterolemie,

hipertrigliceridemie si hipercreatinemic. Electrocardiografic nu

prezintă modificări specifice WPW. Electrocardiograma de efort

evidenţiază 6,5 METS, FCMR 107/min, 65% din FCMT, TA 180/110

mmHg, motivul opririi find oboseala musculară.

Rezultate: S-a realizat monitorizare Holter ECG care relevă episod

specific WPW tip A manifestat noaptea în intervalul 2:20-8:20.

Ecocardiografic se remarcă ateromatoză aortică, calcificări de inel

mitral posterior, insuficienţă mitrală gr I Doppler, prolaps de valvă

mitrală posterioară. In urma acestor diagnostice s-a instituit tratament

conform schemei terapeutice cu: Propafenona, Bisoprolol,

Fenofibrati, Omacor, Levotiroxina, Coaxil, Alprazolam, monitorizare

Holter Ecg la 6 luni şi regim alimentar hiposodat si hipolipidic.

Concluzii: Particularităţile cazului constau în faptul că pacientul

prezintă sindrom WPW tip A cu manifestare nocturnă a aritmiei

specifice WPW.




MALFORMAȚIILE CARDIACE ȘI DIAGNOSTICUL

ECOCARDIOGRAFIC

Autor: Alina Postolachi

Coautor: Stanislav Șandarovschi

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Livi Grib

Motivația studiului: Malformaţiile cardiace (MC) la moment

reprezintă o problemă a sănătăţii întregii populaţii, fiind cauza

principală a mortalităţii infantile. În ultimii ani tot mai mult se

foloseşte metoda ecocardiografică (EcoCG), fiind o tehnică non –

invazivă ce permite depistarea precisă a anomaliilor cordului şi a

vaselor magistrale.

Scopul lucrării. Analiza literaturii de specialitate referitor la

malformațiile cardiace și studierea retrospectivă a fișelor pacienților

cu MC pentru a aprecia valoarea diagnostică a metodei

ecocardiografice în managementul acestor patologii.

Material și metode: Studiul este unul retrospectiv efectuat pe un lot

de 150 pacienți, cu vârsta cuprinsă între 0 și 16 ani, care au fost

diagnosticați cu malformații cardiace, spitalizaţi în incinta Spitalului

Clinic Republican, secția Cardiochirurgie pe parcursul anului 2013.

Metoda de selecție a fișelor a fost una aleatorie. Studiul se bazează pe

analiza datelor din foile de observaţie clinică a pacienților respectivi

în baza unui chestionar elaborat pentru realizarea scopului lucrării.

Rezultate: Conform vârstei pacienții s-au distribuit în felul următor

fete 72 (48%), iar băieți 78 (52%). Conform mediului de proveniență:

din mediul rural au provenit 83 (55,3%) pacienți, iar din mediul urban

67 (44,7%) pacienți. Antecedente eredocolaterale de MC au avut 8

pacienți (5,4%). MC izolate s-au înregistrat la 98 (65,4%) pacienți, iar

MC combinate s-au înregistrat la 52 (34,6%) pacienți. Tratament

chirurgical complet au suportat 115 (76,7%) pacienți, tratament

chirurgical paliativ au suportat 35 (23,3%) pacienți.

Concluzii: Rolul EcoCG în diagnosticarea MC este major, deoarece

permite urmărirea neinvazivă a evoluției naturale și monitorizarea

intraoperatorie, postoperatorie precoce și pe termen lung.




SARCINA LA VÂRSTE EXTREME

Autor: Ana - Maria Adam

Coautor: Gigi Adam

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Tudor Lazăr

Motivația studiului: Vârsta conceperii unui copil a suferit modificări

în concordanță cu schimbarea normelor sociale. Dorința unei cariere a

determinat creșterea vârstei conceperii după 35 de ani iar lipsa de

educație, sărăcia şi libertatea sexuala exagerată au dus la scăderea

acesteia sub 17 ani. Ce înseamnă însă o sarcină la vârste “extreme”

pentru sănătatea organismului matern și cea a fătului?

Material și metodă: Lucrarea este un studiu retrospectiv efectuat în

perioada 1.1.2015-31.10.2015 şi 1.1.2016-31.10.2016, pe un număr de

369 de gravide internate în Maternitatea Cuza Voda Iaşi. Criteriul de

includere pentru gravidele peste 35 ani, a fost paritatea, doar

primiparele fiind incluse iar pentru gravidele sub 17 ani, vârsta.

Rezultate: Procentul sarcinilor la vârste extreme a crescut de la 6,98%

în 2015 la 7,28% în 2016. Gravidele cu sarcină la vârstă fragedă au

prezentat anemii, dar şi o scădere a incidentei sarcinilor multiple, a

HTAIS, şi a nașterilor premature. Sarcinile la vârste mature au fost

asociate cu o creștere a incidenței pentru DZG, placenta praevia,

HTAIS, leiomiomioame şi operații cezariene.

Concluzii: Sarcinile concepute la vârste extreme prezintă riscuri atât

pentru mama cât şi pentru făt.




ARTRITA REUMATOIDĂ VERSUS GUTA

Autor: Corina Ioana Varlam

Coautori: Eugen Mihail Teodorescu- Soare, Iolanda Augustin

Coordonator științific: Şef lucrări dr. Maria-Magdalena Leon

Motivația studiului: La o primă vedere, artrita reumatoidă (AR) şi

guta prezintă aceeaşi simptomatologie. Ambele boli cauzează roșeață,

umflături și dureri la nivelul articulațiilor. Spre deosebire de AR, guta

este o boală de cauză cunoscută şi tratabilă.

Material și metodă: Vom prezenta cazul unui bărbat în vârstă de 57

de ani care a urmat tratament cu cortizoni numai pentru artrită

reumatoidă, neglijându-şi tratamentul pentru diabet secundar

cortizonic şi pentru hiperuricemie. Motivele la internare ale

pacientului sunt: durere la nivelul articulaţiilor interfalangiene de la

nivelul membrelor superioare şi inferioare, tumefacţie, eritem,

impotenţă funcţională şi epigastralgii. În urma examinării mai

amănunţite, observăm celulită şi ulceraţie la nivelul anterior al

piciorului drept şi tofi gutoşi la nivelul mâinilor şi picioarelor.

Sumarul de urină evidenţiază prezenţa cristalelor de acid uric în

sediment.

Rezultate: În urma analizelor şi investigaţiilor, pacientul suferă de

hiperuricemie la debut, cu simptomatologie minoră în ciuda unei

valori de 14,53 mg/dl a acidului uric plasmatic, cu evoluţie rapidă şi

afectări pluriarticulare severe, care pot fi asociate şi cu debutul

poliartritei reumatoide.

Concluzii: Cele mai mari obstacole în controlul gutei sunt

diagnosticarea incorectă și ignorarea tratamentului de către pacient. În

unele cazuri, guta netratată poate fi asociată cu prezenţa factorului

reumatoid, un anticorp adesea detectat în sângele persoanelor cu AR.




SCLERODERMIA: BOALA CU MAI MULTE FEŢE

Autor: Ioana Cătălina Movileanu

Coautor: Alexandra Maria Lazăr

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Ruxandra Jurcuţ

Motivația studiului: Sclerodermia sistemică este o boală autoimună

a ţesutului conjunctiv şi constă în fibroză interstiţială şi în alterarea

microvascularizaţiei prin disfuncţie endotelială. În patogeneză bolii

este implicată sinteza excesivă de matrice extracelulară sub acţiunea

citokinelor produse de limfocitele T CD4+ prin alterarea căilor de

semnalizare.

Material și metodă: Pacient în vârstă de 63 de ani, cunoscut cu

scleroză sistemică cu afectare pulmonară prin fibroză şi hipertensiune

pulmonară, afectare esofagiană, cutanată şi sindrom Raynaud se

internează în vederea evaluării cardiologice la Institutul de Urgenţă

pentru Boli Cardiovasculare „Prof.Dr.C.C.Iliescu”.

Rezultate: La examenul obiectiv s-au evidenţiat tegumente indurate

şi raluri velcro specifice fibrozei alveolare. În urma investigaţiilor

paraclinice, s-a confirmat hipertensiune pulmonară arteriala in cadrul

sclerodermiei, cu afectare cardiaca secundara (dilatarea cavităţilor

cordului drept cu regurgitare tricuspidiană funcţională severă).

Pacientul primeste tratament vasodilatator pulmonar cu bosentan.

Concluzii: Scleroza sistemică este o boală rară cu un prognostic

nefavorabil și o mortalitate considerabilă. După diagnosticul bolii este

indicat screening annual pentru a depista precoce eventuala afectare

cardiovasculară, ȋn special din cauza riscului de dezvoltare al

hipertensiunii pulmonare.




TUMORĂ CHISTICĂ PANCREATICĂ CU

MANIFESTĂRI ATIPICE-PREZENTARE DE CAZ

Autor: Teodor Petru Dinu

Coautor: Mirela Crihan

Coordonatori științifici: Asist. univ. dr. Andreea Voicu, Asist. univ.

dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Formațiunile chistice pancreatice se clasifică în

chisturi adevărate, adică cu pereți proprii, și chisturi false. Cele două

forme prezintă caracteristici anatomo-patologice și evolutive diferite

care impun atitudini terapeutice corespunzătoare. Confuzia

diagnostică duce la alegerea unui tratament inadecvat, care de multe

ori influențează prognosticul vital. Ultima clasificare a formațiunilor

chistice pancreatice include chisturile congenitale, pseudo-chisturile,

chisturile de retenție, chisturile de neoformație (neoplaziile) și

chisturile parazitare.

Material și metodă: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 61

de ani, din mediul urban, cunoscută cu BPOC, HTA stadiul II,

histerectomizată, recent externată de la Spitalul Militar Galați pentru

pancreatită acută, este internată în secția Diabetologie în data de

24.10.2016 pentru DZ tip II nou diagnosticat. Pe secția de

Diabetologie dezvoltă hemoragie digestivă superioară exteriorizată

prin melenă și hematemeză. În data de 2.11.2016 este admisă in secția

de terapie intensivă pentru anemie posthemoragică severă cu necesar

transfuzional, având Hg=5g/dl.

Rezultate: Bolnava este investigată radiologic, diagnosticul fiind de

peudochist de pancreas corporeo-caudal aderent la fornixul gastric,

anevrism de arteră splenică și compresie de venă splenică. În data de

3.11.2016 bolnava intră în șoc hemoragic ce impune intervenția

chirurgicală de urgență. Evoluția în ziua 0 p.o. este favorabilă, dar pe

data de 4.11.2016 se impune reintervenția chirurgicală de urgență

după evidențierea hemoperitoneului la examenul CT.

Concluzii: Tumorile pancreatice frecvent sunt depistate tardiv în

evoluția bolii, fiind dificil de investigat și de abordat.




DISPLAZIA CAMPOMELICĂ

Autor: Ana-Maria Adam

Coautor: Gigi Adam

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Elena Mihălceanu

Motivația studiului: Displazia campomelică este o boală foarte rară

caracterizată prin asocierea dintre anomalii scheletale (ale oaselor

lungi, pelvis, torace) şi extrascheletale (dismorfism facial, malformații

cardiace şi renale). Scopul lucrării este de a aduce la cunoștința

medicilor ginecologi, neonatologi şi geneticieni existența acestei

patologii care până în acest moment nu a fost certificată pe teritoriul

României.

Material și metodă: În lucrare se raportează un caz de displazie

campomelică diagnosticată la un sugar, născut de o mama de 18 ani,

nedispensarizata pe parcursul sarcinii, internată la Maternitatea „Cuza

Voda” Iași. Ecografia abdominala de la momentul internării a

prezentat modificările scheletale şi a pus un prim diagnostic –

acondroplazie.

Rezultate: Displazia campomelică este o boala genetică ce nu poate

fi diagnosticată în timpul sarcinii decât prin amniocenteză. Având în

vedere atât lipsa asistentei medicale pe parcursul sarcinii a cazului cât

şi raritatea patologiei, acondroplazia şi osteogenesis imperfecta au fost

primele diagnostice asociate cazului în urma examinării ecografice.

Concluzii: Postnatal, având în vedere datele clinice, imagistice si

genetice a fost stabilit diagnosticul de displazie campomelică.




MANAGEMENTUL COMPLEX AL TUMORII DE

SUPRARENALĂ

Autor: Ioana Maria Ceomîrtan

Coautori: Lorena Alexandra Aneculei, Anca Ecaterina Grumeza

Coordonator științific: Dr. Cristian Velicescu

Motivația studiului: Adenomul adrenocortical este o formaţiune

tumorală evidenţiată frecvent ca un incidentalom, în cursul investigării

imagistice a unei patologii non-suprarenaliene. Principalele aspecte

urmărite ulterior descoperirii acestuia sunt capacitatea secretorie şi

potenţialul de malignizare. Pacienţii cu adenoame secretante de

glucocorticoizi pot prezenta o formă subclinică a sindromului

Cushing, iar pe termen lung o afectare multisistemică severă,

predominant cardiovasculară.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui pacient de 62 de ani,

aparent asimptomatic, ce se internează în Secţia de Chirurgie Generală

a Spitalului Sf. Spiridon, Iaşi, cu o formaţiune pseudotumorală de 5/5

cm pe topografia suprarenalei stângi sesizată la un examen CT de

control. Deoarece pacientul prezintă variații importante ale tensiunii

arteriale până la valori de 200 mm Hg se recoltează metanefrinele care

sunt negative. Valoarea crescută a cortizolului urinar liber (296μg/24

h) asociază diagnosticul de sindrom Cushing.

Rezultate: Se decide practicarea unei suprarenalectomii stângi

laparoscopice, metodă de elecţie pentru formaţiunile mai mici de 6

cm, care evoluează fără complicaţii, şi se constată menţinerea unui

răspuns fiziologic corespunzător la stress.

Concluzii: Cazul se particularizează prin necesitatea diferențierii

clinice de feocromocitom, prin rezolvarea pe cale laparoscopică și

externarea pacientului la 3 zile postoperator dar și prin modul în care

formaţiunea secretantă a fost descoperită.




HTA SEVERĂ LA PACIENTĂ CU PATOLOGIE

CONGENITALĂ COMPLEXĂ

Autor: Diana Cotigă

Coautori: Daniela Bițineanu, Alexandra-Elena Morcov

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Carmen Beladan

Motivația studiului: HTA este factor de risc cardio-vascular

independent, majoritar sub forma HTA esentiala. HTA secundară,

însă, ridică probleme de diagnostic si tratament. Atunci când HTA se

asociază cu hipoplazie de aortă rigidă prin calcificări ateromatoase,

sau hipoplazie medio-aortică cu obliterare de artere periferice,

întrebarea revine asupra unei eventuale legături cauzale. Hipoplazia

aortei rigide este etiologia HTA? Sau modificările din structura aortei

sunt un mecanism de backup față de HTA severă?

Material și metodă: Am examinat pacienta MM în vârstă de numai

21 de ani, transferată de la Spitalul Județean Sibiu, secția

pneumoftiziologie(unde a fost internată cu diagnosticul de

pneumopatie acută remisă sub tratament) în serviciul Institutului de

Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu” București, în vederea

învestigării unor valori TA sever crescute. Pacienta este cunoscută cu

ligaturare persistentă de canal arterial la vârsta de 6 ani cu reintervenție

de implantare a unei valve mecanice monodisc nr.25 în poziție mitrală.

Rezultate: Din investigațiile efectuate s-au evidențiat un leak

paraprotetic posterior semnificativ hemodinamic cu regurgitare

intraprotetică ușoară, hipoplazie de aortă pe întreg traiectul ei asociată

cu ateromatoză calcificată difuză și anemie moderat-severă.

Concluzii: Obiectivarea imagistică a hipoplaziei difuze de aortă la o

pacientă tânără cu ateromatoză avansată și calcificări în multiple

teritorii vasculare, în absența unui tablou biologic de

hipercolesterolemie familială. De asemenea, nu am găsit în literatura

de specialitate cazuri care să descrie hipoplazia de aorta în toate

segmentele sale. În ceea ce privește etiologia HTA ne-am lovit de o

serie de factori care converg în plus către aceasta afectiune.




CALCIFICĂRILE INTRACARDIACE - INDICATOR

PROGNOSTIC ȘI INAMIC REDUTABIL

Autor: Cristina Baban

Coautori: Laura-Adriana Munteanu, Denisa Alexandra Solnițaru

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Cristiana Carmen Beladan

Motivația studiului: Prezența calcificărilor intracardiace constituie

un predictor independent de boală coronariană și are rol prognostic.

Atunci când afectează extensiv valva aortică sau arterele coronare,

îngreunează procedurile intervenționale și chirurgicale.

Material și metodă: Pacient în vârstă de 60 de ani, cu multipli factori

de risc cardiovascular, diabetic, cunoscut cu infarct miocardic inferior

și AVC ischemic vechi, insuficiență mitrală severă și stenoză aortică

medie, este simptomatic prin angor de efort cu prag mic și de repaus.

Rezultate: Evaluarea ecocardiografică obiectivează dilatarea ușoară a

atriului stâng, aortei ascendente și a ventriculului stâng, cu disfuncție

sistolică moderat-severă prin tulburare de cinetică segmentară,

regurgitare mitrală severă și boală aortică. Coronarografia evidențiază

leziuni tricoronariene severe, pacientul necesitând procedură de

revascularizare. Rotablația se dovedește a fi utilă, permițând

îndepărtarea calcificărilor și implantarea a două stenturi farmacologic

active la nivelul trunchiului comun și al ADA II. Evoluția ulterioară

este bună, fără complicații la locul de puncție, iar pacientul devine

asimptomatic pentru angină.

Concluzii: În contextul calcificărilor coronariene severe, nu se poate

efectua bypass aorto-coronarian, iar angioplastia percutană, deși

fezabilă, are un risc crescut. Astfel, rotablația, metodă actuală a

cardiologiei intervenționale, deși subestimată, face posibilă

soluționarea unui caz complex care părea să nu aibă rezolvare.

influentată de vârstă; Tratamentul chisturilor ovariene depinde de

tipul de chist, dimensiunile acestuia ṣi de simptome.




SINDROM MARFAN LA TATĂ ŞI FIICĂ –

IMPORTANŢA GENETICII ÎN CARDIOLOGIE

Autor: Ioana Georgescu

Coautori: Andreea- Mădălina Galiță, Teodor- Constantin Prisăcaru

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Ruxandra Oana Jurcuț

Motivația studiului: Sindromul Marfan este o boală cu determinism

genetic ce afectează țesutul conjunctiv prin mutații la nivelul genei

fibrilinei1, cu afectări ale sistemelelor osteoarticular și cardiovascular.

Boala poate fi cauzată şi de o mutație de novo.

Material și metodă: Lucrarea de față își propune să prezinte cazul

unui pacient în vârstă de 63 de ani ce acuză la internare palpitații

debutate cu circa 2 săptămâni în urmă și dispnee de efort. Pacientul

este hipertensiv, dislipidemic și prezintă modificări structurale la

nivelul sistemului osteoarticular - pectus carinatum. Pacientul nu

prezintă antecedente heredo-colaterale semnificative, dar are 3 copii,

dintre care o fiică cu fenotip caracteristic sindromului Marfan. Din

antecedente personale patologice remarcăm subluxație de cristalin și

implantarea unei proteze mitrale metalice. Cât despre boala Marfan,

scorul sistemic al pacientului este 10, iar scorul Z aortic are valoarea

0.43, insuficientă pentru a-l încadra în definiția bolii Marfan.

Rezultate: Din examenele clinice și paraclinice, diagnosticul acestuia

nu poate fi pozitiv pentru Sindrom Marfan, considerând criteriile

Ghent, în absența istoricului familial. Fiicei i se calculează scorul Z,

obtinând o valoare care, împreună cu subluxaţia de cristalin din

antecedente, ajută la punerea unui diagnostic pozitiv. Tatăl, în

prezența istoricului familial (fiică) asociat cu subluxaţia de cristalin

sau cu scorul sistemic, primește diagnostic sigur de Sindrom Marfan.

Concluzii: Sindromul Marfan poate fi datorat unei mutații de novo.

Complicațiile bolii sunt mai precoce și mai severe cu înaintarea în

generaţie (fenomen de anticipare). Diagnosticul mutației genei

fibrilinei este important, dar nu obligatoriu.




BOALA FABRY: O SINGURĂ BOALĂ PENTRU MAI

MULTE SPECIALITĂŢI

Autor: Maria-Luiza Butoi

Coautor: Ștefan Viorel Rinu

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Ruxandra Oana Jurcuț

Motivația studiului: Boala Fabry sau deficiența de alfa-galactozidază

A reprezintă o patologie genetică X-linkată. Deficitul enzimatic de la

nivel lizozomal conduce la acumularea globotriazilceramidei în

diferite țesuturi, conducând astfel la o afectare sistemică (cardiologică,

neurologică, renală, cutanată). Descrierea fenomenului de lionizare a

dus la ȋnţelegerea fenomenului prin care și persoanele de sex feminin

pot exprima boala.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 56 de

ani, cunoscut cu boală Fabry cu afectare cardiacă prin cardiomiopatie

hipertrofică, cu afectare renală prin boală renală cronică stadiu I si

proteinurie, cu afectare neurologică periferică (acroparestezii) și

cutanată (angiokeratoame), diagnosticat de la vârsta de 18 ani pe baza

fenomenelor neurologice.

Rezultate: Pacientul se internează pentru fenomene de insuficienţă

cardiacă clasa II NYHA. La examenul obiectiv s-au evidenţiat

angiokeratoame pe flancuri, mezogastric, la nivelul genunchilor și în

regiunea fesieră, suflu sistolic grad II în focarul mitral. În urma

investigaţiilor paraclinice (ecocardiografie, RM cardiac, Holter EKG)

s-a confirmat cardiomiopatia hipertrofică cu dilatarea severă a atriului

stâng, ventricul drept hipertrofiat cu funcție sistolică globală normală

și disfuncție diastolică cu regurgitare mitrală ușoară. S-a înregistrat

aritmie extrasistolică supraventriculară cu tendința la sistematizare

(bigeminism, trigenimism).

Concluzii: Boala Fabry este o boală rară (1:80.000) cu o speranță de

viață cu aproximativ 20 de ani mai mică decât în populația neafectată.

După diagnosticul bolii este indicat screening anual pentru a depista

precoce eventuala afectare cardiovasculară, ȋn special datorită riscului

de dezvoltare al cardiomiopatiei hipertrofice. Tratamentul actual

constă în administrarea unei enzime sintetice cu rol de substituție a

alfa-galactozidazei A.




RISCUL APARIȚIEI TUBERCULOZEI LA PACIENTUL

CU TERAPIE BIOLOGICĂ

Autor: Ana Maria Neghină

Coordonator științific: Dr. Simona Laura Andrei

Motivația studiului: Terapia biologică constă în administrarea de

substanțe medicamentoase obținute prin inginerie genetică și care

acționează cu înaltă specificitate asupra unor molecule dovedite a fi

implicate în patogenia unor boli. Apariția acestei terapii a reprezentat

începutul unei noi ere în reumatologie.

Material și metodă: Pacient în vârstă de 43 de ani, fără antecedente

personale patologice respiratorii, aflat în evidența cu spondlită

anchilopoetică, forma axilară, urmează terapie biologică cu anti-TNF

alfa în februarie 2016. În data de 15.06 a acestui an, se prezintă la

Spitalul de Pneumoftiziologie Galați acuzând subfebrilitate, tuse seacă

și scădere ponderală semnificativă.

Rezultate: Pe radiografia pulmonară se observă o opacitate întinsă de

intensitate subcostală, neomogenă, cu multiple zone hipertransparente

în interior, imprecis delimitată, ce ocupă 1/3 superioară a

hemitoracelui drept. La exemenul de spută, BK este pozitiv.

Concluzii: Principalele efecte adverse ale terapiei biologice sunt

infecțiile oportuniste și în special activarea tuberculozei pulmonare

latente. Pacienții propusi pentru terapia biologică trebuie supusi

screeningului pentru TBC(în special într-o țară endemică precum

România) prin anamnaeză, radiografie toracică și IDR la PPD.




BACTERIEMIE CU ACINETOBACTER BAUMANII

LA O PACIENTĂ TOXICOMANĂ CU SEPSIS

PULMONAR

Autor: Anamaria Mădălina Alexandru

Coautori: Liliana Postelnicu, Oana Cristina Enică


dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Acinetobacter baumanii este reprezentantul

familiei Moraxellaceae, este un cocobacil aerob Gram-negativ,

oxidazo-negativ. Produce infecţii comunitare sau, cel mai frecvent,

nosocomiale. Speciile Acinetobacter nu prezintă o virulenţă crescută,

infecţia apărând la bolnavii cu status imunodeprimat, neutropenici,

diabetici, sau cu status cardiopulmonar compromis.

Material și metodă: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 29

ani, diagnosticată de aproximativ o lună cu diabet zaharat tip 1,

cunoscută cu astm bronşic de la vârsta de 8 ani, consumatoare de

cocaină. Pacienta se prezintă în data de 16.10.2016 la Spitalul

Judeţean Clinic de Urgenţă Galaţi pentru fenomene de insuficienţă

respiratorie acută severă. Pacienta este admisă în terapie intensivă

pentru iminenţă de stop respirator, stare septică.

Rezultate: Pacientei i se recoltează culturi diverse, hemocultură la

admisia în TI la o temperatură >38.5, serologie pentru HIV şi

virusurile hepatice. Datorită compromiterii progresive a funcţiei

pulmonare sub ventilaţie mecanică, se ridică suspiciunea de gripă

AH1N1, serologia fiind negativă. După aproximativ 90 de ore de

protezare respiratorie, pacienta este sevrată de VM, cu evoluţie lent

favorabilă şi externare din TI după 9 zile.

Concluzii: Cultura din aspiratul traheal a fost pozitivă pentru

Pseudomonas aeruginosa, hemocultura a fost pozitivă pentru

Acinetobacter baumanii. Deşi ambele bacterii sunt mai frecvent

implicate în infecţiile nosocomiale, culturile precoce pledează pentru

infecţii comunitare la o pacientă imunodeprimată. În acest caz,

Acinetobacter baumanii nu a produs o infecţie, ci a colonizat torentul

sanguin. Sepsisul pulmonar a fost determinat de Pseudomonas

aeruginosa.




LEUCEMIA ACUTĂ MIELOBLASTICĂ.PREZENTARE

DE CAZ

Autor: Anca- Ecaterina Grumeza

Coautor: Bogdan Dumitru Agavriloaei, Ioana Ceomîrtan

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Amalia Merticariu

Motivația studiului: Leucemia acută mieloblastică reprezintă o

proliferare malignă a celulelor blastice de origine mieloidă ce

invadează spaţiul medular şi determină citopenii in sângele periferic.

LAM reprezintă 10% din patologia neoplazică şi este principala

cauză de deces neoplazic a adultului.

Material și metodă: Pacient F.I. î n v â rstă de 70 ani prezintă

fatigabilitate, astenie fizică marcată, scadere ponderala şi dispenee la

eforturi medii. Antecedente heredo-colaterale - nesemnificative, iar

din antecedentele personale patologice menţionăm insuficienţă

respiratorie cronică, fibroză pulmonară, hipertensiune arterială si

anemie megaloblastică. Examenul clinic evidenţiază paloare, varice

membre inferioare bilaterale, focar de flebită la antebratul drept şi

limbă saburală. Biologic se remarcă anemie severă (4,1g/dl),

leucopenie cu neutropenie, motiv pentru care este orientat către

Spitalul “Sf Spiridon” clinica Hematologie, ridicându-se suspiciunea

suspiciunea unei hemopatii maligne. Mielograma de la clinica de

Hematologie prezintă infiltrat cu blasti mielo-monocitoizi 50-52%,

fiind diagnosticat cu leucemie acută mieloblastică si redirecţionat

către IRO Iasi, sectia Hematologie.

Rezultate: In cadrul sectiei de Hematologie a IRO-Iasi , hemograma

relevă anemie, leucopenie cu neutropenie si trombocitopenie ;

mielograma evidentiaza 45% blasti, talie medie/mare cu nucleu

rotund cu cromatina fină, cu fenotip ce sugerează Leucemie Acuta

Mieloblastica(LAM 4).Se iniţiază terapia conform protocolului “3+7”

urmat de aplazie medulară postterapeutică ce s-a complicat fenomene

infecţioase si hemoragice.

Concluzii: Particularitatea cazului este reprezentată de infecţia

fungică invazivă pulmonară de la finalul perioadei de aplazie

medulare, la un pacient vârstnic, tarat.




OPISTOTONUS PRELUNGIT-DIFICULTĂŢI DE

DIAGNOSTIC

Autor: Andreea Tabita Mînjineanu

Coautor: Alexandru Grosu


dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Opistotonusul reprezintă o stare de hiperextensie

severă a capului, gâtului şi trunchiului însoţit de spasticitate

musculară, în care trunchiul este arcuit cu convexitatea anterioară.

Opistotonusul este un efect extrapiramidal, care apare mai frecvent la

sugari şi copii. Poate apare în meningită, tetanos, în intoxicaţia cu litiu,

în intoxicaţia cu stricnină, secundar înţepăturii de scorpion, în tumori

cerebrale, în leziuni cerebrale severe.

Material și metodă: Prezentăm cazul unei paciente de 37 ani, din

mediul rural, fără antecedente personale patologice, admisă în terapie

intensivă în data de 09.07.2016 pentru crize convulsive repetate

neresponsive la tratamentul anticonvulsivant. La scurt timp de la

admisia în TI pacienta prezintă opistotonus repetat care cedează la

doze mari de benzodiazepine.

Rezultate: Pacienta este investigată imagistic şi biochimic, ridicându-

se suspiciunea de tetanos, diagnosticul infirmându-se după 24 ore.

Concluzii: Coroborarea datelor clinice, imagistice şi biochimice ale

lichidului cefalorahidian au dus la diagnosticul de externare al

pacientei: „encefalită acută virală”. Bolnava a fost transferată într-un

serviciu de boli infecţioase după 4 zile de TI, afebrilă, conştientă,

cooperantă, echilibrată hemodinamic şi respirator.




SINDROMUL ARTICULAR ÎN ENDOCARDITA

INFECȚIOASĂ- CAZ CLINIC

Autor: Ruslan Ridcodubschi

Coautori: Irina Matceac, Raisa Chelban

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. Alexandra Grejdieru, Prof.

univ. dr. Livi Grib

Motivația studiului: Endocardita infecțioasă (EI) este o maladie

gravă cu incidența de 3-10 episoade la 100.000 persoane pe an.

Manifestările articulare la pacienții cu EI sunt rare, manifestate prin:

artrită – 6,4%, sinovite – 2,8% și crează dificultăți în stabilirea precoce

a diagnosticului.

Material și metodă: Pacientul Y., 47 ani, Diagnostic: Endocardita

infecțioasă activă cu hemoculturi negative, cu afectarea valvelor

native (valva aortică (VAo), mitrală (VM) și a arterei pulmonare

(AP)), Insuficiența VM de gradul III, VAo gr.II, VAp gradul II, IC II

NYHA. Periodontită cronică. Hepatita cronică de etiologie virală

(HCV), activitate moderată.

Rezultate: subfebrilitate, dispnee inspiratorie, palpitații, durere de

severitate medie-severă în articulațiile umărului, cotului, articulația

coxofemurală, lumbalgii, astenie.

Tratament antimicrobian empiric cu sol. Vancomicină – 60

mg/kg/zi, i/v în 2-3 prize, Sol. Gentamicină – 3 mg/kg/zi i/v într-o

singură doză, antimicotice, remedii antiinflamatoare nesteroidiene,

diuretice.

Concluzii: Pacient tânăr de 47 de ani cu bacteriemie orală cronică

dezvoltă EI cu sindrom poliarticular în debut, ce crează dificultăți în

stabilirea precoce a diagnosticului și temporizează tratamentul

antimicrobian adecvat.




SINDROMUL INIMII FRÂNTE. PREZENTARE DE

CAZ.

Autor: Bogdan Dumitru Agavriloaei

Coautori: Anca Ecaterina Grumeza, Lorena Aneculei

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Mitu Florin, Asist. univ. dr.

Radu Gavril

Motivația studiului: Sindromul inimii frânte reprezintă un sindrom

coronarian tranzitor, caracterizat printr-o anomalie de contracţie a

segmentelor medio-apicale ale VS, care determină “balonizarea”

acestora, mimând un sindrom coronarian acut.

Material și metodă: Pacientă, în vârstă de 61 ani,supraponderală, fără

antecedente cardiovasculare cunoscute, se internează acuzând , într-

un context de stres emoţional, apariţia unor dureri anginoase însotite

de dispnee marcată si transpiraţii profuze. Examenul obiectiv

evidenţiază TA 170/80 mmHg, FC 110/min, Sa O2 94%, varice

membre inferioare. Paraclinic prezintă hipercolesterolemie, CK-MB

33 U/l, LDL 188 mg/dl, glicemia 125 mg/dl. Electrocardiografia

relevă supradenivelare ST in D I, D II, V5, V6, aVL. Ecocardiografic

- cavităţi cardiace nedilatate, disfuncţie sistolică severă de VS,

exceptând SIV bazal, restul segmentelor sunt akinetice cu tendinţa la

balonizare apicala. Tablolul clinic sugerează SCA.

Rezultate: Coronarografia prezinta artere coronare normale.

Ventriculografia confirmă balonizarea medio ventriculară şi

hiperkinezia bazală. Aceste rezultate confirmă diagnosticul de

cardiomiopatie TAKOTSUBO. Se inţiază tratament cu Nitroglicerina

si Betaloc. A II-a zi se observă TA 105/70 mmHg, RS 85/min,

asimptomatică. Se iniţiaza tratamentul cu Ivabradinum,Bisoprolol şi

Aspirină.Reevaluarea ecocardiografică relevă ameliorarea funcţiei

sistolice , dispariţia tulburărilor de kinetica, persistenţa regurgitării

mitrale.

Concluzii: Cazul prezentat pune in evidenţă folosirea pe scara largă

a ecocardiografiei ce contribuie la recunoaşterea cardiomiopatiei

TakoTsubo, la diagnosticul complicaţiilor (obstrucţie dinamică,

insuficienţa mitrală) şi la stabilirea tratamentului optim.




ABCESUL HEPATIC SECUNDAR-CAUZE ȘI

MANAGEMENT. PREZENTARE DE CAZ

Autor: Lorena Alexandra Aneculei

Coautori: Ioana Maria Ceomîrtan, Bogdan Agavriloaei

Coordonator științific: Dr. Cristian Velicescu

Motivația studiului: Abcesele hepatice reprezintă cele mai frecvente

abcese viscerale. Ele se pot dezvolta datorită unei diseminări pe cale

hematogenă a bacteriilor sau pe cale directă, printr-o infecție de

contiguitate, în cavitatea peritoneală.

Material și metodă: Pacient în vârstă de 23 de ani, apendicectomizat

în urmă cu aproximativ o lună la Spitalul Județean Roman, este

internat în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului “Sf.Spiridon” din

Iași în șoc septic, acuzând durere la nivelul hipocondrului drept cu

iradiere posterioară, grețuri, vărsături și inapetență.

Rezultate: La examenul fizic, pacientul prezintă abdomen depresibil,

mobil, dureros spontan și la palpare. Examenul de laborator relevă

neutrofile crescute, hematocrit și hemoglobină scăzute, precum și

Proteina C Reactivă crescută. Examenul ecografic relevă o imagine

hipoecogenă, neomogenă, anfractuoasă la nivelul lobului hepatic drept

cu semnal Doppler la interior și în periferie, iar la examenul Computer

Tomograf se decelează o colecție multiloculată de aproximativ 10 cm

în lobul drept hepatic delimitată de un perete propriu subțire, care

comunică cu o altă colecție. O a treia colecție este localizată posterior

de fascia pararenală posterioară. Se decide intervenția chirurgicală,

unde se realizează laparoscopia exploratorie, cu drenarea abceselor și

lavaj.

Concluzii: Cazul prezintă ca particularitate eroarea medicală care a

dus la dezvoltarea abceselor hepatice și a celui retroperitoneal datorită

incorectei efectuări a apendicectomiei, ce a produs diseminarea

bacteriilor atât pe cale directă, cât și pe cale sanguină.




CANCERUL DE SÂN CU DEZVOLTARE

BILATERALĂ. RECIDIVĂ SAU TUMORĂ PRIMARĂ?-

PREZENTARE DE CAZ

Autor: Lorena-Alexandra Aneculei

Coautori: Ioana Maria Ceomîrtan, Bogdan Agavriloaei

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Anca Munteanu

Motivația studiului: Cancerul de sân este pe al doilea loc ca

mortalitate la femei după cancerul bronho-pulmonar, cu multipli

factori de risc exogeni, precum și predispoziție genetică. Riscul de

dezvoltare a unui noi cancer mamar este de 1% pe an la femeile care

au avut deja un cancer mamar.

Material și metodă: Se prezintă cazul unei paciente în vârstă de 51

ani, cunoscută în antecedente cu carcinom de glandă mamară dreaptă

mixt: carcinom lobular invaziv și carcinom ductal invaziv tip NOS. Se

decide intervenția chirurgicală în 2007 prin mastectomie radicală cu

limfadenectomie axilară și tratament cu citostatice și radioterapie. Din

buletinul anatomo-patologic se decelează stadiu pT2N2aMxG2, cu

receptori hormonali pozitivi și gena HER2neu negativă. Pacienta se

prezintă în aprilie 2016 la Clinica de Chirurgie pentru o formațiune

apărută la nivelul sânului stâng însoțită de mastodinie.

Rezultate: Se practică mastectomie radicală cu limfadenectomie

axilară. Buletinul anatomo-patologic relevă carcinom lobular invaziv,

stadiu pT1cN1a-G1 L0V0Pn0, cu receptori hormonali pozitivi, gena

HER2neu pozitivă și Ki-67 în procent de 20%. Se decide tratamentul

cu chimioterapie, radioterapie și hormonoterapie.

Concluzii: Particularitatea cazului rezidă în probabilitatea scăzută de

recurență a cancerului la sânul controlateral după o mastectomie

radicală urmată de tratament corespunzător, la o perioadă atât de

îndelungată, fapt care ridică multiple întrebări legate de persistența

factorilor de risc la pacientă , precum și de posibilitatea apariției unei

noi tumori primare și nu a unei recidive a carcinomului tratat anterior.




SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN LA UN PACIENT

CU BOALĂ GENETICĂ

Autor: Elena-Cosmina Ciobanu

Coautor: Maria Luiza Însurățelu

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Sînziana Lovin

Motivația studiului: Sindromul Prader-Willi este o afecțiune genetică

rară, caracterizată prin hipotonie musculară, hiperfagie și obezitate,

diabet zaharat tip 2, nanism, retard intelectual și sterilitate. Obiectivul

studiului este prezentarea complicațiilor pulmonare aparute pe fondul

acestei boli .

Material și metodă: Prezentăm cazul unui adolescent de 17 ani cu

statura de 140 cm și greutatea corporală de 81 kilograme care prezintă

tulburări de ventilație nocturnă asociate obezității dezvoltate rapid. La

momentul prezentării inițiale, se practică pancreatectomie cefalică și

splenectomie pentru suspiciune de insulinom. Explorările actuale

relevă prezența unei insuficiențe respiratorii cu hipoxemie și

hipercapnie de etiologie multifactorială: sindrom de apnee în somn

tip mixt (obstructiv și central sever – index apnee-hipopnee 69/h),

asociat unei hipoventilații alveolare severe în somn (saturație minimă

a oxigenului 50% în somnul REM) și prezența unei pneumonii severe

cu Klebsiella pneumoniae și Pseudomonas aeruginosa.

Rezultate: Pacientul beneficiază de ventilație non invazivă nocturnă

(terapie BiPAP), oxigenoterapie si antibioterapie, cu evoluție parțial

favorabilă. Ulterior, la consultul genetic, este diagnosticat cu sindrom

Prader – Wiili si primeste tratament patogenic.

Concluzii: Particularitățile cazului constau in persistența tulburărilor

gazometrice importante și a deficitului cognitiv, sub tratament protetic

respirator și efectul hipoxemiant supraadăugat al infecțiilor pulmonare

repetate la pacientul splenectomizat.




TROMBOCITOPENIA ÎN INFECȚIA HIV/SIDA

Autor: Maria-Roxana Dumitru

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Manuela Arbune

Motivația studiului: Trombocitopenia (Tp) este o condiție medicală

asociată cu etiologii diverse, mecanisme fiziopatologice multiple și

manifestări clinice variabile, uneori cu risc vital, care reprezintă o

cauză frecventă pentru consultațiile de hematologie. În infecția cu

virusul imunodeficienței umane (HIV), Tp poate fi consecința

distrucției induse de complexele imune, creșterii apoptozei,

sechestrării splenice sau scăderii producției medulare

megakariocitare, mai ales în stadiile avansate de imunodepresie.

Coinfecțiile cu virusuri hepatitice (VHC, VHB), hemopatiile maligne

și unele medicamente pot contribui la Tp.

Material și metodă: Studiul a evaluat pacienții cu Tp asociată cu HIV,

care s-au prezentat pentru terapie antiretrovirală (ARV) și

monitorizarea biologică la Clinica HIV din Galati. Am analizat datele

demorgafice, clinice și biologice.

Rezultate: Am identificat 7 pacienți cu HIV și Tp, reprezentând 5,3%

dintre cazurile evaluate, cu următoarele caracteristici: vârsta mediană

36 [25; 66] ani, durata mediană a diagnosticului HIV 14 [7;26] ani,

genul masculin 5/7, stadiul SIDA 6/7, mediana imunității

LCD4=481/mm3 [96;905], ARN-HIV<40c/ml 5/7, mediana

trombocitelor 54000/mm3. Nu au fost modificări patologice ale

globulelor albe și roșii. Nici un pacient nu a prezentat infecții

oportuniste sau intercurente și nici leziuni purpurice, dar 5/7 au avut

splenomegalie confirmată ecografic. Am identificat co-infecții cu

VHB 2/7, VHC 2/7 și CMV-IgG 6/7. Trombocitopenia s-a corelat cu

durata diagnosticului, vârsta și indexul masei corporale. Frecvența Tp

medicamentoase la ARV utilizate este <2%, cu excepția Darunavir

(7,14%) și Raltegravir (2,79%). Concluzii: Trombocitopenia este rar asociată pacienților cu HIV care

primesc terapie antiretrovirală. În prezent, scăderea trombocitelor este

sublinică, independentă de nivelul imunității și al viremiei, dar

necesită supraveghere hematologică prospectivă.




CONSIDERAȚII PRACTICE ASUPRA BOLILOR

VACCINABILE

Autor: Rusu Vitalie

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Arbune Manuela

Motivația studiului: Vaccinurile sunt o resursă medicală deosebit de

valoroasă, salvând milioane de vieți prin prevenția unor boli cu

potențial sever. Aderența populației la programul național de

vaccinare a copiilor a scăzut în ultimii ani în România, dar și în alte

țări. Riscul reapariției epidemiilor cu boli vaccinabile (BV) este

îngrijorător și impune programe de sănătate publică pentru promovare

a vaccinurilor.

Material și metodă: Studiul a evaluat retrospectiv impactul BV

asupra cauzelor de morbiditate din Clinica de Boli Infecțioase Galați

in perioada 2014-2015. Au fost analizate documentele medicale

aparținând pacienților diagnosticați cu BV din calendarul național de

imunizare, dar și cu boli vaccinabile opțional. Rezultate: Nu s-a înregistrat nici un deces prin BV în perioada

analizată. Incidența BV din programul național s-a menținut de

1%, dar a BV opțional a crecut de la 9% (2014) la 15%(2015). Nu au fost confirmate cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsivă,

poliomielită, rujeolă si rubeolă. Au fost confirmate 8 hepatite acute cu

VHB dintre 14 cazuri raportate. Infecțiile invazive au corespuns la

5/13 tulpini izolate de Streptococcus pneumoniae și 1/2 tulpini izolate

de Haemophillus influenzae b. Diagnosticul de oreion are criterii de

boală posibilă la 4/5 cazuri raportate, dar niciunul nu a avut criterii de

confirmare. Alte BV spitalizate au fost Hepatita A (33), varicela (26)

si gripa (330). Doar 6,3% dintre cazurile raportate probabil gripă au

fost confirmate virusologic. Concluzii: Supravegherea și raportarea corectă a BV impune

utilizarea definițiilor de caz, pentru care este necesar creșterea

accesibilității la investigații etiologice performante. Respectarea

programului de vaccinare trebuie să se mențină între obiectivele

prioritare de educație și promovare a sănătății în județul Galați, având

in vedere tendința națională de scădere a acoperirii vaccinale.




NEFRITA INTERSTIŢIALĂ ACUTĂ POST CONSUM

PRELUNGIT DE ANTIINFLAMATORII

NESTEROIDIENE-PREZENTARE DE CAZ

Autor: Elena Iorga


dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Nefrita interstițială acută este o afecțiune

inflamatorie care interesează insterstițiul renal și care se manifestă

adesea ca insuficiență renală acută. Majoritatea cazurilor de NIA apar

după consum de medicamente, dar pot fi induse și de agenți infecțioși.

Cele mai frecvente clase medicamentoase incriminate in etiologia

nefritei interstițiale acute sunt antibioticele, mai ales penicilinele,

anticonvulsivantele, blocanți de H2, IPP, AINS.

Material și metodă: Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de

aproximativ 55 ani,din mediul urban, care se prezintă în serviciul de

urgență pentru greață și vărsături, astenie, flatulență, dureri

abdominale difuze. Pacienta este internată pentru sindrom dispeptic.

Analizele de laborator au arătat un sindrom de retenție azotată sever,

cu creatinină peste 14 mg/dl și uree peste 200 mg/dl. Din antecedentele

personale patologice reținem un traumatism casnic de genunchi pentru

care pacienta a consumat combinații de AINS în ultimele 4 luni.

Rezultate: Pacienta este transferată în secția de TI pentru insuficiență

renală acută anurică.

Concluzii: După aproximativ trei săptămâni de spitalizare, pacienta

este externată cu diureză prezentă și cu valori normale ale ureei și

creatininei, care s-au menținut și la un an.




ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL SECUNDAR

INFECŢIEI NOSOCOMIALE CU CLOSTRIDIUM

DIFFICILE LA UN PACIENT CU STOP CARDIO-

RESPIRATOR RESUSCITAT

Autor: Oana Cristina Enică

Coautori: Anamaria Mădălina Alexandru, Liliana Postelnicu


dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Clostridium difficile este un bacil Gram-pozitiv,

anaerob, care reprezintă prima cauză de diaree nosocomială, şi care

poate duce la apariţia colitei psudomembranoase. Este capabil să

produca două toxine: A şi B. Categoriile cele mai susceptibile la

infecţie sunt persoanele vârstnice şi imunodeprimaţii.

Material și metodă: Vă prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 74

de ani, cunoscut cu hipertensiune arterială esențială stadiul II, care este

admis în terapie intensivă după ce a prezentat un stop cardio-respirator

prin fibrilație ventriculară resuscitat la domiciliu. Se infirmă

diagnosticul de infarct miocardic acut, cauza declanșării stopului

cardiac rămânând nedecelabilă. În a 3-a zi de TI bolnavul prezintă

hemoragie digestivă superioară exprimata prin melenă, care răspunde

la terapia medicamentoasă.

Rezultate: După opt zile de TI, starea clinică a pacientului se

agravează, acesta prezentând abdomen acut, pentru care se intervine

chirurgical. Toxina A și B din materiile fecale sunt pozitive.

Concluzii: Clostridium difficile reprezintă una dintre cele mai

frecvente bacterii incriminate in diareea nosocomiala, frecvent

determinând complicații vitale la pacienții critici din terapie intensivă.

Factorii de risc ai pacientului sus menționat sunt vârsta înaintată,

antibioterapia, tratamentul în doze continuue cu inhibitori de pompă

de protoni, durata crescută a staționării în TI.




INSUFICIENŢĂ HEPATICĂ ACUTĂ POST INGESTIE

VOLUNTARĂ DE TETRACLORURĂ DE CARBON-

PREZENTARE DE CAZ

Autor: Vasile Cârţu


dr. Simona Lungu

Motivația studiului: Tetraclorura de carbon (CCl4), cunoscută şi sub

numele de tetraclorometan, este o sare a carbonului cu acidul

clorhidric. Este un lichid volatil, cu miros caracteristic, extrem de

toxic, cu absorbţie pe cale respiratorie, transcutanată şi digestivă.

Tetraclorura de carbon afectează sistemul nervos central, având

acţiune deprimantă, cu risc de deces precoce prin tulburări de ritm şi

deprimarea centrilor respiratori. Este hepatotoxic, moartea prin

insuficienţă hepatică, cel mai frecvent, producându-se la o săptămână

de la intoxicaţie, şi nefrotoxic, determinând necroza tubulară acută.

Doza letală, conform literaturii de specialitate, variază de la 5 ml la

100 ml.

Material și metodă: Prezentăm cazul unui pacient, de sex masculin,

în vârstă de 65 ani, din mediul urban, diagnosticat la începutul lunii

octombrie 2016 cu tulburare depresiv-anxioasă, fără alte antecedente

personale patologice. Pacientul I.I. este găsit într-un laborator de

chimie, în comă profundă, la câteva ore după ingestie de substanţă

necunoscută în scop suicidar. Bolnavul este admis în terapie intensivă

în data de 12.10.2016 în comă GSC=3 pct, cu pupile egale, cu tendinţă

la midriază, slab reactive, stabil hemodinamic şi respirator, afebril, cu

plăgi tăiate pe faţa anterioară a antebraţelor suturate şi pansate.

Rezultate: Pacientul devine conştient, relativ cooperant în a 3-a zi de

TI şi afirmă ingestia de soluţie de CCl4, aproximativ 250 ml.

Insuficienţa hepatică se instalează la câteva ore de la ingestia de

substanţă, având un vârf maxim în a 4-a zi, însoţindu-se de tulburări

de coagulare.

Concluzii: Bolnavul părăseşte secţia de TI după 7 zile. Particularitatea

cazului a costat în lipsa apariţiei insuficienţei renale acute şi în evoluţia

favorabilă a cazului contrastând cu cantitatea mare de CCl4 ingerată.

Soluţia ingerată avea o vechime de 30 ani.




EVOLUȚIA UNEI ANGINE ERITEMATO-PULTACEE

CĂTRE ENCEFALITA VIRALĂ

Autor: Adela Stanciu

Coautor: Mihaela-Roxana Lincan-Matei

Coordonator științific: Dr. Laurențiu-Mihaiță Stratan

Motivația studiului: Realizarea diagnosticului diferențial în cadrul

unui grup intricat de boli cu elemente comune, reprezintă baza pe care

clinicianul poate aplica un plan terapeutic corect.

Material și metodă: Am analizat cazul unui pacient, de sex masculin,

în vârstă de 67 de ani, de cetățenie străină, venit în țară de 10 zile,

acuzând simptome ce îl recomandă spre diagnosticul de angină acută

eritematoasă pultacee.

Rezultate: Ca urmare, s-a demarat spitalizarea pacientului și inițierea

tratamentului antibiotic insa, la 24 ore , pacientul dezvoltă iritabilitate,

amețeli, dezorientare temporo-spațială, somnolență persistentă și

tremor al extremităților. Se reevalueaza pacientul paraclinic si in urma

consultului neurologic și a puncției lombare se ridică suspiciunea de

encefalită virală. Se incepe tratamentul cu depletive cerebrale,

corticoterapie și tratament viral în urma căruia pacientul prezintă o

evoluție favorabilă. Ulterior, se externează la cerere după 5 zile, fără

avizul medicului curant, insă revine in 36 ore acuzând delir nocturn si

insomnie. Examenul de imagistică prin rezonanță magnetică(IRM),

efectuat în ambulator, relevă modificări discrete compatibile cu

encefalita virală confirmate de examenul serologic si prin

PlexID/IRIDICA. Urmează reinițierea tratamentului cu evoluția

favorabilă a pacientului.

Concluzii: Particularitățile acestui caz constau in asocierea atipică a

encefalitei virale cu angina eritemato-pultacee și de asemenea

evidențiază necesitatea managementului complex în vederea

tratamentului si informării pacientului asupra complicațiilor ce pot

surveni din nerespectarea cu strictețe a unui tratament.




STUDIUL AEROMICROFLOREI DIN SPITALUL

CLINIC DE URGENȚĂ PENTRU COPII „SF. LOAN”

GALAȚI

Autor: Adrian Ichim

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Caliopsia Florea

Scopul studiului: Patogenii aerotransmisibili reprezintă un pericol

real din cauza capacității lor de a declanșa infecții aerogene grave. În

mediul spitalicesc autocontrolul aeromicroflorei reprezintă un mijloc,

controlat, pentru detectarea microorganismelor patogene. Studiul

evidențiază incidența și evoluția aeromicroflorei în Spitalul Clinic de

Urgență pentru Copii „Sf. Ioan” Galați pe o perioadă de 29 de luni; pe

această durată s-a urmărit concentrația de germeni per m3 și prezența

germenilor hemolitici.

Material și metodă: Analiza statistică a datelor privind autocontrolul

din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Ioan” Galați.

Rezultate: S-a diferențiat în mod clar concentrația de germeni în

funcție de specificul secției . Secțiile non-clinice au prezentat cea mai

mare concentrație de germeni precum și cea mai mare incidență de

germeni hemolitici. Secțiile cu pacienți non-critici au prezentat cea

mai mică incidență de germeni hemolitici deși au deservit cel mai mare

număr de pacienți. Secțiile speciale precum ATI , blocurile operatorii

și neonatologie patologică au prezentat adesea absența germenilor,

media de germeni per m3 fiind cea mai mică constatată, dar

predominanța pacienților critici, a dus la o incidență mai mare a ratei

de detecție a coloniilor hemolitice decât cea a secțiilor cu pacienți non-

critici.

Concluzii: În perioada 2014-2016 analizele aeromicroflorei, relevă o

scădere a numărului de germeni hemolitici evidențiind o constantă

îmbunătățire a mijloacelor de prevenire specifice : dezinfecției,

dezinsecției, sterilizării, limitarea pătrunderii aparținătorilor prin

cartelarea secțiilor clinice.




BIOMARKERII ÎN CANCERUL OVARIAN

Autor: Rahela Manoli

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Silvia Stratulat

Motivația studiului: În ciuda tehnicilor noi de diagnostic, cancerul

ovarian rămâne a fi principala cauză de deces a malignităților

ginecologice.

Material și metodă: Studiu bazat pe analiza surselor biografice din

2007-2016.

Rezultate: Unul din remarcabilele rezultate ale cercetărilor în

domeniul cancerului ovarian, a fost identificarea biomarkerilor

specifici a căror metodă de evaluare să fie accesibilă si noninvazivă.

Metoda de diagnostic cu ajuorul biomarkerilor are o importanță în

depistarea stadiilor incipiente ale bolii, deși aceasta nu are o

specificitate si sensibilitate suficientă pentru a putea fi implementată

în programul de bază al screening-ului pentru cancerul ovarian.

Concluzii: În ciuda utilizării pe larg a metodelor conventionale si

contemporane pentru urmărirea evoluției stadiale a cancerului ovarian

și a depistării precoce, acesta rămâne a fi prima cauza a deceselor in

ginecologie.

Tehnicile curente de diagnostic aplicate in clinici au avut un succes

limitat in depistarea stadiilor incipiente. Identificarea si validarea

biomarkerilor inalt specifici pentru cancerul ovarian, care ar permite

implementarea unor metode noi de sreening, minim invazive pentru

depistrea stadiilor incipiente ale bolii, este de urgență mondială.




ROLUL FENOMENULUI DE NEOVASCULARIZARE

ÎN APARIȚIA BOLII VARICOASE RECURENTE DUPĂ

ÎNLĂTURAREA JONCȚ. SAFENO- FEMURALE :

COMPARAREA METODEI SUTURARĂRII MARGINII

FASCIEI CRIBROASE ȘI CROSSECTOMIEI

SELECTIVE

Autor: Natalia Olaru

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Vasile Culiuc

Motivația studiului: Boala varicoasa este o maladie larg raspindita,

ce se intilneste 60% la femei si 30% la barbati. Tratamentul de baza

al varicelor este cel chirurgical, dar cert este faptul ca dupa 3-5 ani de

la interventia chirurgicala are loc aparitia varicelor recurente-47%.

Material și metodă: In studiu au fost inclusi 29 pacienti cu varice in

bazinul venei safene mari la ambele picioare, facind parte din clasa

C2-C3,CEAP(Clinical-Etiology-Anatomy-Pathophysiology).

Pacientilor cu defect la nivelul Jonctiunii Safeno- Femurale, si reflux

la nivelul venei safene mari, confirmat prin scanarea Doppler- Duplex,

li s-a efectuat crossectomie si striping in asociere cu mini-flebectomie

pentru inlaturarea varicelor dilatate. Fiecarui pacient i s-au efectuat

doua metode de profilaxie a fenomenului de neovascularizare: bariera

anatomica si crossectomia selectiva, fie la piciorul sting sau drept.

Rezultate: Dupa o luna acestor pacienti li s-a fectuat scanare Duplex,

pentru controlul calitatii efectuarii crossectomiei. Aceasta denota ca

nici unul din pacient nu a prezentat afluenti reziduali. Dupa un an de

la efectuarea interventiei la 15.2 % pacienti se observau varice la

nivelul coapsei. Frecventa neovascularizarii fiind de 22.9%,

confirmata deasemenea prin scanarea Duplex. Dupa doi ani frecventa

neovascularizarii -23%- crossectomia selectiva si 11.5% bariera

anatomica). Concluzii:

Ambele metode de profilaxie a neovascularizarii pot fi utilizate in

tratamentul bolii varicoase, dar bariera anatomica avind un nivel mai

mic al recidivelor, se considera una de electie.




NECROZA MUCO-SUBMUCOASĂ – COMPLICAȚIE

PRECOCE INEDITĂ ÎN REZECȚIILE

INTERSFINCTERIENE

Autor: Nicola Di Nardo

Coautori: Anca-Alexandra Molnar, Diana-Adriana Luca

Coordonator științific: Asist. univ. drd. Vlad-Olimpiu Butiurca

Motivația studiului: Rezecția intersfincteriană descrisă de Schiessel

reprezintă o tehnică cu rezultate superpozabile tehnicilor clasice de

tipul rezecțiilor abdominoperineale descrise de Miles la pacienții cu

tumori rectale joase, în cazuri atent selecționate, având însă un impact

psiho-social net superior prin absența colostomei.

Material și metodă: Prezentăm 5 cazuri clinice consecutive de

rezecții intersfincteriene care prezintă o complicație precoce la 7-10

zile postoperator, reprezentată de o necroză muco-submucoasă

manifestată prin exteriorizarea unui „manșon” necrotic „transanal”.

Rezultate: Extracția „manșonului” nu este urmată de fistulă,

hemoragie sau tulburare în continența sfincteriană. Sub tratament

local cu antispastice, în termen de 2 luni, ca urmare a proceselor de re-

epitelizare și fibroză muco-submucoasă, defectul se transformă într-

un țesut fibros acoperit cu mucoasă colică cu un rol în important în

continență.

Concluzii: Rezecția intersfincteriană este o intervenție chirurgicală

rapidă, care, în condițiile respectării principiilor oncologice, la

pacienți atent selecționați, oferă rezultate bune. Acest tip de

intervenție acordă confort psiho-social net superior amputațiilor

rectale prin absența pungii de colostomie.




ABORDUL LAPAROSCOPIC PERSONALIZAT AL

TUMORILOR CHISTICE SPLENICE

Autor: Ioana Maria Ceomîrtan

Coautori: Lorena Alexandra Aneculei, Anca Ecaterina Grumeza

Coordonator științific: Dr. Maria Mădălina Palaghia

Motivația studiului: Chisturile splenice reprezintă o patologie relativ

rară a căror etiologie dictează tratamentul chirurgical. Pentru chisturile

parazitare consecutive hidatidozei se preferă splenectomia

laparoscopică și tratamentul antihelmintic, în timp ce chisturile

neparazitare de etiologie traumatică sau hemoragică beneficiază de

tratament chirurgical conservator.

Material și metodă: Prezentăm cazurile a doi pacienți din Secţia de

Chirurgie Generală a Spitalului Sf. Spiridon, Iaşi diagnosticați cu

tumori chistice splenice, de etiologie diferită. Primul pacient, 36 de

ani, se internează cu durere difuză la nivelul hipocondrului stâng și

astenie. La examenul ecografic se identifică o formațiune splenică de

51/39 mm, hiperecogenă, cu semnal Doppler prezent. Al doilea

pacient, 47 de ani, se prezintă cu durere de intensitate medie la nivelul

hipocondrului stâng. Antecedentele personale patologice relevă

diagnosticul de chist hidatic splenic, netratat. Examenul computer

tomograf evidențiază o formatiune expansivă splenică de 54/55 mm

cu conținut fluid și perete calcificat.

Rezultate: În cazul primului pacient se intervine laparoscopic prin

puncționarea chistului, aspirarea conținutului și hemostază cu

LigaSure. Cel de-al doilea beneficiază de splenectomie laparoscopică

datorită asocierii unui risc crescut de rupere a chistului și șoc

anafilactic. Evoluția este favorabilă cu externare după 5 zile.

Concluzii: Prezentarea comparativă a cazurilor subliniază necesitatea

diagnosticului diferențial înaintea alegerii unui tratament chirurgical

personalizat.




INCIDENȚA CAZURILOR DE

MENINGOENCEFALITĂ CU VIRUS WEST NILE ÎN

SEZONUL DE SUPRAVEGHERE 2016, INTERNATE PE

SECȚIA I A SPITALULUI CLINIC DE BOLI

INFECȚIOASE “SFÂNTA PARASCHEVA” GALAȚI

Autor: Medic Rezident Iulia Draghiev

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Manuela Arbune

Motivația studiului: Pe durata sezonului de supraveghere pentru

infecția cu virus West Nile, în secția I a Spitalului Clinic de Boli

Infecțioase “Sfânta Parascheva” Galați, s-au prezentat la camera de

gardă persoane cu tablou simptomatic caracterizat de sindrom

meningean. Acești pacienți au fost internați cu suspiciunea de

“Meningită acută” și au reprezentat lotul de studiu al acestei lucrări.

Material și metodă: Studiu de tip retrospectiv realizat în perioada

mai-octombrie 2016. Pentru analiza datelor s-a folosit metoda

descriptivă a tuturor cazurilor de „Meningită”, respectiv infecție West

Nile, confirmate și probabile conform definiției de caz folosită în

metodologia de supraveghere.

Rezultate: Cele mai multe cazuri au fost înregistrate cu precădere la

pacienți de sex feminin, peste 60 de ani, din mediul rural, cu multiple

comorbidități.

Tratamentul a fost simptomatic, de susținere și igieno-dietetic iar

evoluția a fost foarte bună cu vindecare ad integrum.

Majoritatea cazurilor au recunoscut înțepături de țânțar la domiciliu și

au prezentat factori favorizanți de transmitere a infecției.

Concluzii: Lucrarea se dorește a fi o recentă exprimare a tendintei

ascendente pe care a inregistrat-o în ultimii ani curba incidenței

cazurilor de infecție West Nile, în context epidemiologic european.




ISTORIA NATURALĂ A UNUI PROLAPS DE VALVĂ

MITRALĂ

Autor: Elena Pruteanu

Coautor: Alina – Alexandra Negrilă

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. Ovidiu Chioncel, Dr. Laura

Elena Antohi

Motivația studiului: În timpul prolapsului valvular sunt afectate

sistemele de susținere și mușchii papilari, ducând la scăderea

contractilității ventriculului. Cea mai importantă complicație a

prolapsului de valvă mitrală este regurgitarea mitrală severă, care duce

la insuficiența ventriculului stâng.

Material și metodă: Pacient în vârstă de 69 de ani, cu multiple

comorbidități (insuficiență hepatică, gastrită hemoragică, insuficiență

renală cronică, artrită obliterantă), cunoscut cu insuficiență cardiacă,

regurgitare mitrală severă, regurgitare tricuspidiană, se prezintă pentru

dispnee la efort mic, mărire de volum a abdomenului, discomfort

abdominal.

Rezultate: Examenul radiologic obiectivează un diametru cardio-

toracic crescut, cu cavități dilatate. Ecocardiografia evidențiază un

ventricul stâng ușor dilatat (Fracția de ejecție a ventriculului stâng =

45%), ventriculul drept sever dilatat cu raportul Ventricul

Drept/Ventricul Stâng>1 și bidilatare atrială. La acestea se adaugă

lichid pericardic circumferențial, lichid pleural și lichid de ascită.

Pacientului i se administrează diuretic intravenos (furosemid), având

ca rezultat ameliorarea stării generale cu scăderea nivelului lichidului

pleural, minimă ascită, dispariția edemelor gambiere.

Concluzii: În contextul insuficienței cardiace și a comorbidităților pe

care pacientul le prezintă, atitudinea terapeutică este îndreptată spre

controlul simptomelor, excluzând chirurgia cardiacă.




SARCOIDOZA-PREZENTARE DE CAZ

Autor: Maria Luiza Însurățelu

Coautor: Elena-Cosmina Ciobanu

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Traian Mihăescu, Asist. univ.

dr. Radu Adrian Crișan

Motivația studiului: Sarcoidoza este o boalǎ sistemicǎ, cronicǎ,

granulomatoasǎ, de etiologie necunoscutǎ, care afecteazǎ ȋn mod

virtual orice organ, manifestǎ frecvent prin adenopatie hilarǎ

bilateralǎ, infiltrat pulmonar, leziuni cutanate și oculare. Motivația

studiului este reprezentatǎ de depistarea unei boli cu o incidențǎ

scǎzutǎ la o pacientǎ fǎrǎ antecedente heredo-colaterale și patologice

semnificative.

Material și metodă: Prezentǎm cazul unei paciente ȋn varstǎ de 54 de

ani diagnosticatǎ cu pneumonie interstițialǎ. Aceasta are o evoluție

nefavorabilǎ timp de 2 sǎptǎmȃni de tratament, motiv pentru care

revine la control. Astfel, se efectueazǎ radiografie toracicǎ postero-

anterioarǎ și se descoperǎ micronoduli hilari bilaterali și infiltrate

pulmonare, angiotensin-convertaza sericǎ cu valoarea de 168U/L. De

aceea este transferatǎ la Spitalul de Pneumoftiziologie Iași cu

observația de sarcoidozǎ și se cere consult de specialitate. Aici, lavajul

bronho-alveolar relevǎ limfocitozǎ cu cresterea Ly T, creșterea

raportului CD4/CD8, iar impreunǎ cu examenul CT s-a confirmat

diagnosticul de sarcoidozǎ.

Rezultate: Conduita terapeuticǎ preferatǎ este aceea de a administra

Pentoxifilin 1g/zi ȋn defavoarea corticoterapiei orale, tratament care

asigurǎ vindecarea pacientei. Este recomandat control regulat pentru a

preveni recidiva.

Concluzii: Particularitatea cazului este reprezentatǎ de instalarea

sarcoidozei la o pacientǎ fǎrǎ a se putea identifica etiologia bolii, dar

cu manifestǎrile pulmonare tipice și cu evoluție favorabilǎ. Toate

acestea susțin faptul cǎ sarcoidoza o boalǎ rarǎ, de cauzǎ neprecizatǎ

care ridicǎ ȋncǎ multe semne de ȋntrebare.




MASĂ ATRIALĂ DREAPTĂ PEDICULATĂ: MIXOM

SAU TROMB?

Autor: Andrei Ionuț Patrichi

Coautori: Asmaa Carla Barmou, Marcel Rusu

Coordonator științific: Dr. Răzvan Mareș

Motivația studiului: Diagnosticul diferențial al maselor atriale

include mixomul atrial, trombul, vegetația, tumorile metastatice și

tumorile primare benigne sau maligne. Trombul atrial este localizat

tipic la nivelul urechiușei stângi, mai rar în cavitatea atrială, și este

asociat cu prezența fibrilației atriale sau la pacienți cu boală cardiacă

organică. Ecocardiografia reprezintă investigația diagnostică non-

invazivă de elecție în cazul formațiunilor tumorale intracardiace.

Material și metodă: Pacientă in vârsta de 66 de ani, hipertensivă,

dislipidemică, se prezintă acuzând astenie, dispnee și fatigabilitate la

eforturi moderate. La examenul obiectiv regiunea presternală este

normal conformată, șocul apexian în spațiul V intercostal stâng,

zgomote cardiace ritmice, puls arterial prezent bilateral până distal,

fără edeme sau varice hidrostatice. Electrocardiograma indică ritm

sinusal cu alură ventriculară de 75 bătăi pe minut, cu ax QRS

intermediar, fără modificări de fază terminală.

Rezultate: Se indică examenul ecocardiografic unde se evidențiază o

formațiune tumorală în AD, de ecodensitate inomogenă comparabilă

cu cea a miocardului, aria de 9 cmp, mobilă, cu atașare la nivelul

septului interatrial printr-un pedicul; imagine ecocardiografică

sugestivă pentru mixom. Se recurge la rezecția chirurgicală a

formațiunii tumorale de la nivel AD, cu evoluție postoperatorie

favorabilă. În urma examenului histopatologic a fost stabilit un

diagnostic final de tromb pe cale de organizare conjunctivă, cu

substanță fundamentală conjunctivă.

Concluzii: Masele cardiace atriale pot fi diagnosticate în marea

majoritate a cazurilor, cu ajutorul ecocardiografiei. În cazul nostru

trombul atrial drept a prezentat caracteristici ecocardiografice similare

cu cele ale unui mixom. Un diagnostic de certitudine este deosebit de

important, datorită strategiei terapeutice distincte.




VARIAȚIA PARAMETRILOR CARDIOVASCULARI

Autor: Manuela Alexandra Olaru

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Ciprian Dinu

Motivația studiului: Pe parcursul mai multor ani de investigații în

activitatea cardiovasculară, au fost definiți mai multi parametri

fiziologici utili în studierea activității și reglementării cordului. Printre

aceștia se numară tensiunea arterială și pulsul. Această lucrare iși

propune observarea modificării acestor parametri, prin scăderea sau

creșterea valorilor normale, în urma alimentației, efortului, fumatului,

consumului de alcool și cafea.

Material și metodă: Studiul a fost realizat pe parcursul a 4 săptămâni

pe un numar de 10 persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani,

care nu suferă de boli cardiace. Am utilizat stetoscopul și tensiometrul

pentru determinarea valorilor tensiunii arteriale, în timp ce pentru

măsurarea pusului s-a reperat șanțul radial la nivelul extremității

distale a antebrațului și s-au numărat pulsațiile arteriale timp de un

minut.

Rezultate: În urma investigațiilor efectuate am observat o ușoară

creștere a parametrilor cardiovasculari în special după efortul fizic și

după consumul de cafea. Totuși în majoritatea cazurilor nu au existat

diferențe majore înainte și după efectuarea diferitelor activități zilnice,

datele obținute fiind concordante cu rezultatele înregistrate în

cercetările întreprinse de către o echipă de cercetători din Baltimore,

care au efectuat un studiu asemănător. Aceștia au detectat schimbări

semnficative, precum apariția hipertensiunii, la pacienți cu varstă mai

mare de 60 de ani.

Concluzii: Parametrii cardiovasculari variază în mod diferit de la o

persoană la alta. Modificarea valorilor normale poate fi influențată atât

de starea de sănătate cât și de personalitatea fiecarui individ ori

condițiile de viață și alimentație.

SECȚIUNEA IV – REZUMATE CONFERINȚE



SECȚIUNEA I

MEDICINĂ GENERALĂ

POSTERE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Aurel Nechita

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Manuela Arbune

Prof. Univ. Dr. Michaela Dobre

Prof. Univ. Dr. Doina Carina Voinescu

Conf. Univ. Dr. Ciprian Dinu

SECRETAR

student Gabriel Iorgu

SECȚIUNEA I - MEDICINĂ GENERALĂ - POSTERE



ESTIMAREA MARKERILOR DISFUNCȚIEI

ENDOTELIALE LA PACIENȚI CU MALADII

AUTOIMUNE SISTEMICE

Autor: Morari Uliana

Сoautor: Grosu Ala

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Vetrilă Snejana

Motivația studiului: Disfuncția endotelială reprezintă primul pas în

dezvoltarea accelerată a aterosclerozei și poate fi depistată prin

metode non-invazive. Obiectivul lucrării este studierea disfuncției

endoteliale la pacienți cu maladii autoimune sistemice.

Material și metodă: În studiul prospectiv am inclus 40 pacienți cu

maladii sistemice,stabilite conform criteriilor de diagnostic.Metodele

speciale: determinarea coeficientului aterogen(CA)prin metoda

Climov, evaluarea nivelului proteinei C reactive(PCR),indexului

gleznă-braț(IGB),aprecierea grosimei intima-media(GIM) și a ratei de

dilatare a arterei brahiale mediate de flux(DMF) prin metoda Doppler.

Rezultate: Lotul de studiu a inclus 11 pacienți cu lupus eritematos

sistemic, 7-sclerodermie sistemică, 8-artrita reumatoidă, 7-vasculită

sistemică, 4-dermatomiozită, 3-spondiloartropatie seronegativă.

Analiza studiului a relevat: nivel crescut al PCR la 24(60%) pacienți,

coeficientului aterogen a indicat valori anormale(>3) la 19(47,5%)

cazuri, indicele gleznă-braț patologic - 17(42.5%)pacienți, creșterea

GIM – 7(17.5%) și DMF anormală- 7(17,5%)pacienți.

Concluzii: Disfuncția endotelială este frecventă în maladiile

autoimmune sistemice, fiind confirmată prin nivel crescut al PCR în

60% cazuri, coeficientul aterogen anormal - 47,5%, indicele gleznă-

braț patologic la 42.5% pacienți.




SERUL ADEVARULUI: ADEVĂR SAU MINCIUNĂ?

Autor: Lidia Sanduleac

Coautor: Miruna Lorelei Bîtcă

Coordonator științific: Dr. Lisandra Damian

Motivația studiului: Noțiunea de „ser al adevărului”, capabil să

scoată la iveală lăcașurile ascunse ale minții, reprezintă o temă cel

puțin interesantă pentru literatura actuală. Acesta are potențialul de a

ușura atât lumea criminalisticii, cât și pe cea medicală. Principalele

droguri care ar putea acționa în acest scop sunt: scopolamina, atropina,

benzodiazepinele și barbituricele.

Material și metodă: Am căutat în literatura de specialitate studii cu

privire la substanțele mai sus menționate pentru a efectua o analiză a

efectelor de „dezvăluire a adevărului” a acestor droguri.

Rezultate: Midazolam și flunitrazepam fac parte din clasa

benzodiazepinelor, având efect anxiolitic, hipnotic și sedativ de

intensitate mare. Acestea determină o amnezie anterogradă de scurtă

durată (pacientul nu își amintește evenimentele care s-au produs în

timpul efectului maxim al medicamentului), fiind cunoscute, astfel, ca

droguri ale violului („date-rape drug”). Scopolamina, antagonist

competitiv al receptorului muscarinic al acetilcolinei

(neurotransmițător principal al sistemului nervos vegetativ

parasimpatic), a fost utilizată la începutul secolului trecut în vederea

inducerii așa-numitului „somn de veghe” în timpul travaliului, având

în vedere efectul său amnezic. Mai târziu, aceasta a fost utilizată pe

deținuți, observându-se incapacitatea acestora de a minți sub efectul

drogului. Din categoria barbituricelor, unele dintre aceste substanțe

(amobarbital, tiopental și secobarbital) erau utilizate în psihiatrie

pentru capacitatea lor de a facilita comunicarea cu pacienții.

Concluzii: Deși nu s-a dovedit niciodată în mod oficial că aceste

droguri sunt pe deplin eficiente în acest scop, ele sunt utilizate frecvent

pentru capacitatea lor de a împiedica, temporar, abilitatea creierului de

a raționa. Multitudinea de circuite neuronale care sunt superioare

tehnicilor manipulării reprezintă o prioritate a cercetării in domenii ca

farmacologia, neuropsihiatria, criminalistica, rezultatul cărora va

facilita efortul interogatorilor și vor anticipa infracțiuni împotriva

securității și păcii.




CONTRIBUȚII LA STUDIUL ANATOMO-CLINIC AL

NERVULUI LARINGEU RECURENT

Autor: Corina Vieru

Coautor: Dennis Ursachi

Coordonator științific: Dr. Alexandru Valeriu Breazu

Motivația studiului: Punerea în evidenţă a originii, traiectului şi

raporturilor nervului laringeu recurent ridică importante întrebări

privind complicaţiile redutabile pe care le implică chirurgia cervicală,

în special operaţiile cu abord la nivelul glandei tiroide

(tiroidectomiile), cunoașterea raporturilor fiind importantă nu numai

pentru chirurgi dar și pentru clinicieni (raportul ansei recurentului

drept cu domul pleural drept).

Material și metodă: Lucrarea a fost realizată în laboratorul de

anatomie al UMF „Carol Davila” Bucureşti folosindu-se în acest scop

un număr de 4 cadavre adult și imagini din baza de date a Disciplinei

de Anatomie. Imaginile operatorii au fost realizate în cadrul Secției de

Chirurgie a Spitalului Clinic de Urgență „Elias”. Studiul macroscopic,

disecția și fotografierea preparatelor utilizând tehnici de

microfotografie digitală cu prelucrarea informatică a imaginilor au

permis obiectivarea structurilor, în special a celor de mici dimensiuni.

Rezultate: Lezarea de aceeaşi parte a nervului laringeu recurent

conduce la imobilizarea corzii vocale în poziţie paramediană,

rezultând o voce raguşită și un spațiu glotic diminuat, în timp ce

lezarea bilaterală, poate compromite actul respirator (micșorând

spațiul glotic, dispnee cu sufocare) și fonaţia. Riscul mare de

complicații (leziune cu afectare motorie) se datorează și distribuției

fibrelor motorii la periferia nervului.

Concluzii: Cunoașterea variabilității anatomice și a raporturilor

nervului laringeu recurent este esențială în chirurgia cervicală pentru

a evita lezarea sa.




TULBURĂRI ALE METABOLISMULUI LIPIDIC ÎN

SINDROMUL NEFROTIC

Autor: Elena Pleșu

Coautor: Alexandra Danciu

Coordonatori științifici: Șef lucrări dr. Geta Badiu,

Asist. univ. drd. dr. Mihaela Crăescu

Motivația studiului: Lipidele sunt un grup eterogen de substanțe care

au în structură acizi grași sau care pot forma esteri ai acestora.

Lipidele sunt hidrofobe și majoritatea insolubile în sânge, motiv

pentru care necesită transport cu structuri hidrofile reprezentate de

lipoproteine. Acestea posedă proteine de suprafață (apoproteine) cu

rol de liganzi, cofactori enzimatici.

Lipoproteinele reprezintă forma de transport a lipidelor prin sânge.

Sindromul nefrotic reprezintă o afectare a glomerulilor care filtrează

sângele, ce permite proteinelor să ajungă din sânge în urină provocând

proteinurie și edeme datorită scăderii albuminei din sânge.

Material și metodă: Am luat în studiu un număr de 6 pacienți cu

vârste cuprinse între 4 și 18 ani, diagnosticați cu sindrom nefrotic în

cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii "Sfântul loan"

Galați . Am urmărit buletinele de analiză și simptomatologia

pacienților. Trei pacienți au prezentat recăderi pe care, de asemenea,

le-am introdus în studiu.

Rezultate: Sindromul nefrotic a fost asociat în cazurile studiate cu

hiperlipoproteinemia, proteinuria și edemul. Prin urmare, am analizat

evoluția paraclinică a proteinuiriei (>3,5 g/24h ) și a hiperlipidemiei

(hipertrigliceridemie, >1000 mg/dl și hipercolesterolemie, >300

mg/dl). În aceste cazuri, s-au impus diete individualizate, desodate,

hipolipidice și hiperproteice însoțite de tratament medicamentos. La

externare, albuminuria s-a remis, edemele au dispărut.

Concluzii: Tulburările metabolismului lipidic influențează

metabolismul proteic și invers.




UTILIZAREA METOTREXATULUI ÎN SARCINA

ECTOPICĂ

Autor: Carolina Borș

Coautor: Victor Furculiță

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. Diana Pașa, Dr. Eugenia

Guțu

Motivația studiului: Determinarea frecvenței și eficienței utilizării

metotrexatului în sarcina ectopică. Prevederea posibilităților privind

păstrarea funcției reproductive a pacientelor cu sarcină ectopică prin

aplicarea tratamentului medical.

Material și metodă: În perioada desfășurării studiului curent, au fost

extrase din arhiva secțiilor de ginecologie a Spitalului Clinic

Municipal Nr.1,or. Chișinău 130 fișe de observație care conțin

exclusiv diagnosticul de sarcină tubară unilaterală și sarcină cervicală.

Prin metoda retrospectivă au fost evaluate fișele de observație și

completată ancheta elaborată anterior privind selectarea cazurilor de

conduită medicamentoasă a sarcinilor ectopice.

Rezultate: În urma analizei celor 130 fișe de observație, am depistat

41 de cazuri unde a fost utilizată soluția de metotrexat în sarcina tubară

și 4 cazuri - în sarcină cervicală. În rezultatul administrării

tratamentului cu metotrexat în sarcina cervicală toate 4 cazuri au fost

supuse Vacuum Aspirației Manuale, dintre care doar 3 au dat

complicații manifestate prin hemoragie, care a fost rezolvată prin

histerectomie totală fără anexe. În cazurile cu sarcină tubară, doar la

10 paciente a fost păstrată trompa uterină prin control laparoscopic

ulterior.

Concluzii: Studiul a cuprins anii 2010-2016 privind cazurile de

utilizare a metotrexatului în sarcina ectopică. Au fost evaluate 130 fișe

de observație, dintre care per total doar 11 cazuri din 45 au înregistrat

o eficiență notabilă a administrării metotrexatului, cu păstrarea

trompei și uterului pacientelor. Factorii determinanți ai complianței

tratamentului cu metotrexat sunt sarcina cu termen mic pînă la 5

săptămîni și înregistrarea valorilor în descreștere a ß-HCG-ului pe

parcusul tratamentului.




LISENCEFALIA- MALFORMAȚIE CEREBRALĂ

Autor: Rodica Doina Costandache Brumă

Coautor: Minodora Colceru Chiriac

Coordonator științific: Asist. univ. drd. medic Eva-Maria Cojocaru

Motivația studiului: Malformațiile cerebrale sunt responsabile de

retardul neuromotor și/sau psihic la copil și crize epileptice iar

recunoașterea lor timpurie poate duce la tratamentul sau atenuarea

consecințelor lor. Gold-standardul este IRM cerebral prenatal și

postanatal, iar în familiile cu risc extragerea de celule fetale din

vilozități coriale. Se asociază cu microcefalie și dismorfism facial care

atrage atenția și determină examenele ulterioare. Implicațiile genetice

determină testarea genetică și teste de biologie moleculară. Material și metodă:Date din MED line, Pub-med și trate de

neurofiziologie. Lisencefalia apare la 1/30.000 de nașteri. Există

Lisencefalia tip 1 cu agirie sau pahigrie. Poate asocia și hipoplazie

cerebeloasă în 30% din cazuri. Cu cât stratul este mai subțire cu atât

asociază mutații mai severe ale corpului calos și hipoplazie

cerebeloasă ce apare în 30% din cazuri. Lisencefalia cobblestone tip

II cuprinde sindromul Fukuyama, Walker Warburg și sindromul

ocularcerebromuscular.Alte forme sunt sindromul Normaln Roberts,

Lis3 și Lis X3. Rezultate: Lisencefalia este o tulburare de organizare corticală. În

lisencefalia clasică sunt 4 straturi dar pot fi și numai două. Substanța

albă este mult redusă. Cortexul cerebral eare o structură modulară iar

în lisencefalie este perturbată. Lisencefalia este o tulburare

postmigrațională. Concluzii: Lisencefalia este provocată de factori virali , congenitali

dar și genetic.Cercetări mai noi arată: Funcțiile dineinei sunt reglate

de adaptoriu multifuncționali subunitatea p150Glued, BICD2

(Bicaudal D2), Lis-1 și NED 1 nuclear distribution E protein .

proteinele microtubulare TUBA1A, TUBA8, TUBB2B și TUBB3

sunt implicate la fel ca și mutațiile recesive ale proteinei asociată

centrozomului WDR62 iar cunoașterea mecanismelor moleculare este

fundamentală.




BOALA LUI WEIL

Autor: Mihaela Croitoru

Coautor: Cristina Revenco

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Valentina Rașcov-Potâng

Motivația studiului: După datele OMS, leptospiroza este cea mai

răspândită maladie cu focalitate naturală. În fiecare an în Republica

Moldova se înregistrează cazuri de leptospiroză. Printre

particularitățile care determină actualitatea acestei infecții pot fi

menționate manifestările clinice severe și letalitatea înaltă, iar căile

multiple de molipsire posibile în Republica Moldova, pot favoriza

îmbolnăvirea.

Material și metodă: Prezenta lucrare aduce în atenția dumnevoastră

analiza unui caz de leptospiroza cu evoluție gravă și particularități de

afectare hepatică, cu un sindrom colestatic foarte pronunțat și afectare

renală, manifestată prin insuficiență renală acută.

Rezultate: În urma anamnezei, investigațiilor clinice și paraclinice s-

a stabilit RMAL pozitiv la leptospiroză icterohemoragică. Pacientul a

fost tratat în secția de terapie intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase

„Toma Ciorbă”, prezentând forma icterică de leptospiroză cu

insuficiență renală acută.

Concluzii:

1) Asocierea simptomelor clinice din primele zile ale

leptospirozei au favorizat suspectarea acestei patologii. Însă

conform unui studiu realizat în Republica Moldova, în 45,8%

cazuri, leptospiroza nu a fost diagnosticată primar de medicii

de familie;

2) Tratamentul cu penicilină a fost eficace;

3) Examenul de laborator RMAL la leptospiroza

icterohemoragică a confirmat diagnosticul;

4) Se impune supravegherea activă;

5) Spitalizarea tardivă și diagnosticul inițial suspectat tardiv pot

fi cauza unui sfârșit letal.




SECȚIUNEA II

MEDICINĂ DENTARĂ

PREZENTĂRI ORALE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Mădălina Matei

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Kamel Earar

Conf. Univ. Dr. Iulia Chiscop

Conf. Univ. Dr. Răzvan Leață

Asist. Univ. Dr. Dan- Cristian Ionel

SECRETAR

Dr. Ionica Nistor

SECȚIUNEA II - MEDICINĂ DENTARĂ - PREZENTĂRI ORALE



CORELAȚIA DINTRE STRUCTURILE

PARODONTALE ȘI LUCRAREA PROTETICA

CONJUNCTĂ

Autor: Diana Mehedinți

Coautor: Aurelia Zaharia

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Dorina Cerasella Șincar

Motivația studiului: În urma constatării unei frecvenţe ridicate a

afectării parodontale în rândul pacienţilor ce prezintă cel puţin o

lucrare protetică conjunctă s-a efectuat un studiu al relației dintre

aceasta şi parodonţiul marginal precum şi posibilele iatrogenii produse

de medicul stomatolog.

Material și metodă: A fost examinat un grup de 80 de pacienți și s-a

apreciat gradul de sănătate parodontală a ţesuturilor adiacente lucrării

protetice conjuncte. De asemenea s-au calculat indicii de igienă orală,

respectiv indicele de afectare parodontală Russell a ţesuturilor

periprotetice, rezultatele fiind comparate cu indicii dinţilor selectaţi

după anumite exigenţe şi care au constituit grupul de referinţă-dinţii

cu aceleaşi caracteristici ca ale lucrării protetice conjuncte examinate.

S-a instituit un tratament parodontal riguros iar toţi pacienţii au primit

instrucţiuni in vederea efectuării unei igiene orale corecte și au fost

supuşi unui tratament paliativ, preprotetic şi proprotetic. S-a realizat

asanarea cavității orale prin detartraj şi periaj profesional precum şi

instruirea pacienților asupra unei tehnici de periaj corecte.

Rezultate: După 30 de zile pacienţii au fost reexaminaţi şi s-au putut

observa schimbările în urma respectării indicaţiilor. În acest scop au

fost reevaluaţi indicii de igienă orală şi cel de afectare parodontală

Russell.

Concluzii: Respectarea etapelor tratamentului reprezintă succesul

protezării iar existența unui echilibru între lucrarea protetică conjunctă

şi parodonţiul marginal conduce la menţinerea sănătăţii parodontale.

Astfel complicaţiile parodontale pot fi evitate printr-o igienă orală

corespunzătoare.




STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND

INTERRELAȚIA BOALĂ PARODONTALĂ- BOALĂ

CARDIOVASCULARĂ.

Autor: Liliana Burghelea

Coautor: Zinaida Cotelea

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Mihaela Moisei

Motivația studiului: Un subiect de actualitate în lumea medicală este

interrelația bolii parodontale cu afecțiunile cardiovasculare. Studiile

au demonstrat că peste 50% dintre pacienți cu afecțiuni

cardiovasculare suferă de diferite forme de boală parodontală iar

pacienții cu boală parodontală au un risc crescut de apariție a bolilor

cardiovasculare, de la 14% la 22%.

Scopul studiului: Scopul acestui studiu a fost identificarea patologiei

parodontale la un lot de pacienți cu afecțiuni cardiovasculare din

Județul Galați. Totodată s-a urmărit efectele secundare ale medicației

specifice bolilor cardiovasculare asupra țesutului parodontal.

Materiale si metode: Cercetarea a inclus 24 de pacienți cu vârste între

34 și 81 ani care s-au prezentat la cabinetul stomatologic cu

simptomatologii diverse din sfera orală. Dosarul pacientului a inclus

parodontograma, ortopantomogramă, indicii specifici de igienă orală,

de sângerare și parodontali. Identificarea tipului de patologie cardiacă

și medicația specifică s-a identificat prin consult interclinic.

Rezultate: Afecțiunile cardiovasculare au fost prezente in 89,16% din

cazuri dintre care 58,3% au afectare parodontala. HTA este una din

cele mai frecvente afecțiuni 41,66%, pacienții prezentând in 29,16 %

din cazuri si îmbolnăviri ale parodonțiului. La cei 14 pacienți la care

s-a identificat afectare parodontală , 11 sunt gingivite si 8 parodontite

in diverse stadii. Alte afecțiuni cardiovasculare depistate in

interrelație cu afecțiunea parodontală sunt: infarctul miocardic, AVC,

cardiomiopatia ischemică, aritmia, insuficiența mitrală cumulând un

procent de 29,16% cu o incidență de boală parodontală de 16,6%.




METODE MODERNE DE INVESTIGAȚIE

RADIOLOGICĂ PENTRU PREDICTIBILITATEA

BIOINTEGRĂRII IMPLANTULUI DENTAR

Autor: Gabriel Mihaila

Coautor: Dr. Vlad Gabriel Vasilescu

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Elisabeta Vasilescu

Motivația studiului: Încă de la momentul descoperirii radiaţiei

Roentgen şi până astăzi lumea ştiinţifică şi practicienii au intrezărit

potenţialul imens pe care il reprezintă această tehnică pentru domeniul

medical în general, şi pentru medicina stomatologică în special.

Examenul radiologic a devenit astăzi o investigaţie fără de care

activitatea în cabinetul stomatologic nu se mai poate efectua. Odata cu

apariţia tehnicilor moderne şi în special al Computerului Tomograf cu

aplicaţii în domeniul stomatologiei s-a intrat într-o nouă eră a

investigaţiilor radiologice şi anume aceea în care claritatea si

acurateţea imaginilor obţinute sunt net superioare altor tehnici.

În cadrul studiului vom evidenţia importanţa efectuarii investigaţiilor

CBCT (Cone Bean Computer Tomograf) pentru predicţionarea

rezultatului final al intervenţiei în cazul implantologiei orale.

Material și metodă: Studiul bibliografic aprofundat a condus la

alcătuirea unei sinteze documentare cu privire la metoda CBCT, la

informaţiile utile pe care le furnizează vizând posibilitatea

intervenţiilor şi predicţionarea rezultatelor finale în protezarea pe

implanturi. Sunt analizat mai multe cazuri din punct de vedere al

situaţiei clinice propuse şi a rezultatelor obţinute.

Rezultate: din analiza cazurilor clinice s-a putut observa importanţa

investigaţiilor CBCT în vederea obţinerii unei bune predictibilităţi în

privinţa osteointegrării implantului dentar.

Concluzii: investigaţia radiologică de tip CBCT se dovedeşte a fi un

instrument foarte puternic fiind considerată o metodă redutabilă

pentru specialiştii implantologi, ajutându-i să predicţioneze rezultate

în cele mai diverse situaţii clinice.




OBSERVAȚII CLINICE ASUPRA DISCROMIILOR

DENTARE

Autor: Teodora Marola

Coautor: Anastasia Melissa Serbinov

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. Răzvan Leață, Șef lucrări dr.

Magdalena Rusu

Motivația studiului: În lucrarea de faţă, dorim să abordăm una dintre

cele mai frecvente cauze pentru care pacienţii apelează la tratamente

estetice şi anume discromiile dentare. Scopul acestei lucrări este să

facem cunoscute modurile de apariție a acesteia, categoriile de vârstă

afectate cel mai des şi modele de tratament existente în prezent.

Material și metodă: Pentru a evidenția importanța discromiilor , în

cadrul acestei lucrări am prezentat 5 cazuri clinice în care pacienți de

toate vârstele sufereau de această afecțiune, care influențează negativ

viața pacientului mai ales din punct de vedere estetic.Însă, discromiile

ascund și cauze de natură endogenă.Astfel, am aprofundat și variantele

de tratatament existente atât la un cabinet stomatologic, cât și la

domiciliu, fiind astfel accesibile tuturor categoriilor sociale de

pacienți.

Rezultate: Cazurile clinice pe care le-am expus au arătat variate grade

de discromii, etapele de tratament, precum și avantajele și

dezavantajele pe care pacientul trebuie să le aibă în vedere în

momentul alegerii unei metode de tratament.Medicul are

responsabilitatea să informeze pacientul înainte de realizarea

manoperei, de a-i explica beneficiile și riscurile la care este expus.

Concluzii: Dezideratul acestei lucrări a fost să expună importanța și

expansiunea cerințelor estetice din momentul de față.De altfel, dacă

pacientul își dorește soluționarea problemelor legate de modificările

cromatice ale dinților, medicul îi poate oferi o gamă variată de

tratament, cu mențiunea asupra folosirii lor responsabile.




OBSERVAȚII PRIVIND TRATAMENTUL

DISCROMIILOR DENTARE

Autor: Sergiu- Cornelius Făinărea

Coautor: Ana- Maria Mantu

Coordonatori științifici: Prof. univ. dr. Georgescu Costinela, Șef

lucrări dr. Magdalena Rusu

Motivația studiului: Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică

bine definită cu etiologie diversă, plurifactorială, a cărei frecvență este

din ce în ce mai mare. Din ce în ce mai des astăzi, discromiile dentare

reprezintă motivul principal pentru care pacienții apelează la

tratamente stomatologice.

Material și metodă: Lucrarea de față își propune să prezinte

clasificarea modernă a discromiilor dentare bazată pe studiul literaturii

de specialitate și metodele de tratament alese în raport cu această

clasificare.

Rezultate: În urma studiului s-a constatat că alegerea tehnicilor de

tratament depinde foarte mult de etiologia discromiilor. Tratamentul

poate fi unul ușor de realizat și cu rezultate predictibile în cazul

discromiilor extrinseci sau, dimpotrivă, poate fi complex, complicat și

cu menținerea în timp a rezultatelor incertă.

Concluzii: Tratamentul discromiilor dentare este complex și diferit în

funcție de etiologia și momentul apariției afecțiunii. Există situații

clinice în care tratamentul discromiilor este de lungă durată și implică

folosirea mai multor tehnici terapeutice (ex. microabraziune și fațetare

prin metoda indirectă).




OBSERVAŢII ACTUALE PRIVIND ETIOPATOGENIA

CARIEI DENTARE

Autor: Cristina Costin

Coautori: Luminiţa Bostan, Nicoleta Lupu

Coordonator ştiinţific: Şef lucrări dr. Magdalena Rusu

Motivaţia studiului: Caria dentare este privită în prezent ca o boală

multifactorială cara ia naştere prin interacţiunea în timp a unei

microflore bucale cariogene cu alimente fermentabile pe un teren

susceptibil.

Material şi metodă: Numeroasele studii experimentale şi clinice din

ultimii ani pun în evidenţă faptul că la baza declanşării bolii carioase

stau anumiţi factori interni şi externi care acţionează în acela şi timp.

Rezultate: În producerea fenomenului lezional intervin simultan cele

patru grupe de factori: structurali,alimentari,bacterieni la care se

adauga momentul actiunii acestor factori.

Concluzii: Boala carioasă este o afecţiune multifactorială, care

necesită existenţa unui teren susceptibil, existenţa microorganisme

acidogene, hrană pentru acestea şi timp pentru ca procesul carios sa

apară. Boala carioasă este o boală infecţioasă care are ca rezultat

demineralizarea structurilor dure dentare.Factorii ce cauzează caria

dentară intevin mai intens în perioada de creştere datorită unor condiţii

obiective.




INFLUENŢA ,,RECIPROCĂ” A AFECŢIUNILOR

DENTARE ŞI A LUCRĂRILOR PROTETICE

Autor: Alexandru Ioan Vesa

Coautor: Octavian Tilică, Oana Sînziana Streșină

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Răzvan Leaţă

Motivația studiului: Incidenţa afecţiunilor dentare în cazuistica

stomatologică actuală a suferit în ultimii ani o creștere semnificativă.

Dovada o reprezintă multitudinea de cazuri clinice rezolvate în

unitaţile stomatologice, unele de o complexitate deosebită. Lucrarea

de faţa dorește a pune în evidenţă aceste aspecte din cazuistica

cabinetelor dentare și face o scurta analiză a acestora.

Material și metodă: S-au studiat un număr total de 187 de pacienţi,

dintre care 36 au prezentat lucrări protetice afectate de o serie de

patologii dentare. Cazurile studiate au prezentat atât afecţiuni dentare

aparute datorită unor lucrări protetice efectuate defectuos, ducând la

eliminarea lucrărilor și pregătirea unui plan de tratament, cât şi lucrări

protetice avariate din diferite cauze dentare.

Rezultate: În urma eliminarii lucrărilor protetice necorespunzătoare

sau cauzatoare de diverse noi afecţiuni dentare,ca urmare a unui nou

plan de tratament și realizarea unor noi lucrări protetice, pacienţii au

prezentat o îmbunătăţire remarcabilă în ceea ce priveşte fizionomia si

funcţionalitatea aparatului dento-maxilar.

Concluzii: Lucrările dentare executate defectuos pot duce in timp la

amplificarea unor afectiuni deja existente sau pot produce unele noi,

acest lucru afectând atât starea de sănătate a pacientului, cât si

integritatea lucrărilor protetice.

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%82




METODE MODERNE DE ANALIZĂ A

MICROINFILTRAŢIILOR MARGINALE LA NIVELUL

RESTAURĂRILOR CU RAŞINI COMPOZITE PE

CAVITĂŢI DE CLASA A II-A

Autor: Elena- Roxana Sava

Coautori: Valentina Radaicovici, Vasilica Mihai

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Elisabeta Vasilescu

Motivația studiului: Obiectivul acestui studiu este de a demonstra

ca microtomografia computerizată este o metodă viabilă şi preferată

în determinarea eficienţei polimerizării materialului de obturaţie şi în

analiza microinfiltraţiilor care pot apărea datorita unei prize defcitare

a materialului compozit şi care pot fi insesizabile.

Material și metodă: Compozitul introdus în cavităţi a fost analizat

cu ajutorul micro CT pentru a se observa poziţia şi fidelitatea cu care

materialul compozit a pătruns în impresiunile obturaţiilor, înainte şi

după fotopolimerizare. Contractibilitatea a fost calculată comparând

volumul compozitului folosit înainte şi după polimerizare, iar apariţia

microinfiltraţiilor a fost constatată între materialul compozit şi

peretele cavităţii.

Rezultate: Contractibilitatea compozitului s-a calculat pe baza

rezultatelor obţinute cu ajutorul micro CT-ului. Microinfiltratiile

depind în mare parte de factorul de compresibilitate (C) şi de volumul

compozitului folosit, astfel că un factor C mare şi un volum mai mare

de compozit conduc la o probabilitate mai mare de producere a

microinfiltratiilor. Distributia spatiala a microinfiltratiilor analizata de

micro CT s-a observat mult mai bine in urma folosirii substanţelor

revelatoare.

Concluzii:Utilizarea analiza micro CT pentru evaluarea

microinfiltraţiilor marginale constituie o abordare modernă pentru

aprecierea calităţii obturatiilor la nivelul restaurărilor cu răşini

compozite pentru cavităţi de clasa a- 2-a.




ROLUL ANTIBIOTERAPIEI SISTEMICE ÎN BOALA

PARODONTALĂ

Autor: Alexandra Oprea


Motivația studiului: Boala parodontală este o afecțiune inflamatorie

de etiologie microbiană, pentru care s-au identificat

parodontopatogeni majori.Cercetările au demonstrat eficacitatea

antibioterapiei prin reducerea inflamației locale, scăderea adâncimii

pungii (0,2-0,3mm) , îmbunătățirea nivelului de atașament (0,2-

0,6mm), scăderea numărului de microorganisme din complexul roșu.

Material și metodă: Lotul de studiu a cuprins 32 de persoane, cu

vârste între 50-70 ani, din județul Galați. S-au individualizat schemele

de tratament parodontal, în funcție de tipul clinic de boală. În

concordanță cu statusul general și antecedentele de antibioterapie s-au

prescris tratamente cu antibiotice, din gama penicilinelor și

tetraciclinelor, acolo unde situația clinică a impus-o. S-au evaluat

rezultatele obținute prin determinarea adâncimii la sondajul

parodontal, îmbunătățirea atașamentului epitelial și implicit reducerea

semnelor de activitate ale bolii.

Rezultate: S-a constatat că la 3 pacienți cu status general indemn , dar

cu abcese parodontale, antibioterapia cu augumentin și metronidazol

a avut răspuns clinic favorabil în 3 zile , pe când monoterapia cu

augumentin a răspuns la tratament în 5 zile. La pacienții cu parodontită

apicală cronică generalizată severă ,cu situsuri active,terapia cu

doxiciclină a avut rezultate mai bune, pe termen lung, decât terapia cu

clindamicină.

Concluzii : Utilizarea antibioticelor în boala parodontală este limitată

la anumite forme clinice bine selectate, este individualizată în funcție

de istoricul de antibioterapie al pacientului și prezentă altor afecțiuni

sistemice, este ghidată de cultura microbiană pentru identificarea

tipului de patogen și a sensibilității lui la antibiotice.




APLICAȚIILE TEHNOLOGIEI LASER ÎN MEDICINA

DENTARĂ

Autor: Georgiana Prodan

Coautor: Ana-Maria Moga

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Mircea Alexandru Nicolau

Motivația studiului: Diferențele observate în urma utilizării

tehnologiei LASER comparativ cu tehnicile convenționale de

tratament aplicate la nivelul sistemului stomatognat, au impus

efectuarea unui studiu clinic în cadrul căruia au fost urmărite atât

avantajele cât și dezavantajele ambelor tehnici de tratament.

Material și metodă: Studiul clinic s-a aplicat unui lot de 32 de

persoane și a urmărit în ce măsură pacienții cu astfel de variații ale

morfologiei și funcționalității sistemului stomatognat au fost receptivi

în ceea ce privește aplicarea terapiei LASER.

Rezultate: În cadrul aplicării terapiei LASER, pacienții au optat

pentru corectarea nivelului necorespunzător al gingiei și al inserției

frenului bucal, precum și pentru tehnici de albire și biostimulare

gingivală, aceste intervenții realizându-se fără sângerare,durere și fără

vreun impact psihic major asupra pacientului.

Concluzii: Tehnicile inovative în ceea ce privește aplicațiile

LASERULUI în domeniul stomatologiei au condus la reducerea

timpului de efectuare al unui tratament convențional și a mai multor

factori ce influențau negativ intervențiile stomatologice

(sângerare,durere,frică) .




PATOLOGIA ORALĂ LA COPIII DIN MEDII

DEFAVORIZATE

Autor: Lidia (Ispas) Neagu


Motivația studiului: Literatura de specialitate a confirmat faptul că

multiplele carenţe nutriţionale, din perioada de copilărie şi pubertate

au repercursiuni certe asupra structurilor aparatului dento-maxilar.

Mediul familial şi social defavorizat acţionează şi el nefavorabil, din

punct de vedere al obiceiurilor de igienă locală, ceea ce poate

amplifica o patologie orală deja instalată.

Material și metodă: Studiul a fost efectuat pe un lot de 40 de copii,

cu vârste între 4 şi 17 ani, din medii defavorizate din jud.Galaţi.

Examenul clinic loco-regional a fost completat de o anamneză

minuţioasă privind regimul alimentar şi patologia infecto-contagioasă

din perioada 0-3 ani. S-a ataşat scrisoarea medicală cu statusul general

de la medicul de familie. S-au evaluat obiceiurile de igienă orală,

tehnică şi materialele folosite.

Rezultate: În urma examinărilor clinice ale copiilor, s-au constatat pe

grupe de vârstă (4-6 ani, 7-12 ani, 13-17 ani) următoarele afecţiuni:

carii simple - 67,5% (cu o incidenţă de 37,5% mai mare între 7-12 ani),

carii complicate - 12,5%, resturi radiculare - 25%, displazii - 10%,

persistenţa dinţilor temporari peste vârsta normală - 10% şi gingivite

-72,5%.

Concluzii: Igiena loco-regională deficitară în conjuncţie cu dieta

alimentară dezechilibrată din perioada de creştere şi dezvoltare a

copilului,constituie factori determinanți sau favorizanți pentru o

patologie complexă în sfera oro-maxilo-facială.




CERCETĂRI PRIVIND CARACTERISTICILE

COMPONENTEI METALICE DIN STRUCTURA

PROTEZELOR FIXE METALO-CERAMICE ŞI

FACTORI CARE DETERMINĂ CALITATEA

LEGĂTURII METALO-CERAMICE

Autor: Bianca-Maria Aionoaiei

Coautor: Sabina Corina Sӑndicӑ

Coordonatori științifici: Prof. univ. dr. Elisabeta Vasilescu,

Conf. univ. dr. Rӑzvan Leațӑ

Motivația studiului: Protezele fixe sunt reprezentate de proteze

unidentare sau microproteze şi proteze pluridentare sau punți.

Considerată una dintre cele mai moderne forme de tratament în cadrul

restaurӑrilor protetice coronare, proteza mixtă metalo- ceramică oferă

atât rezistențӑ (datoritӑ componentei metalice) cât şi un aspect

fizionomic foarte apropiat de cel natural (datoritӑ ceramicii dentare).

Scopul lucrӑrii a fost acela de a observa influența caracteristicilor

componentei metalice din diferite metale şi aliaje asupra calitӑții şi

durabilitӑții lucrӑrilor restauratoare protetice, precum şi stabilirea

principalilor factori care sporesc calitatea legӑturii metalo-ceramicӑ.

Material și metodă: A fost examinat un lot de 120 de pacienți români

(80 femei şi 40 bӑrbați) cu vârste cuprinse între 27 si 64 de ani, care

au avut nevoie de tratament protetic, la care ulterior s-a urmӑrit

evoluția lucrӑrilor dentare.

Rezultate: S-a constatat faptul cӑ lucrӑrile ceramice pe suport din

metale nobile sunt foarte bine tolerate de organism şi nu corodeazӑ

niciodatӑ. Protezele pe suport de metale nenobile sunt însӑ indicate pe

scarӑ largӑ, având o durabilitate ridicatӑ şi fiind foarte accesibile ca

preț. Protezele realizate din compozit sau cele acrilice au avut o

rezistențӑ redusӑ şi o esteticӑ precarӑ, fapt ce a determinat înlocuirea

lor într-un timp mai scurt.

Concluzii: Studiul evidenţiază calitatea protezele dentare metalo-

ceramice cu o anumită componentă metalică la a cărei realizare

concură factori legati de condiţiile de elaborare şi de turnare a

metalelor şi aliajelor în laboratorul de tehnică dentară.




INFLUENȚA GRADULUI DE CURBURĂ

RADICULARĂ ÎN SUCCESUL TRATAMENTULUI

ENDODONTIC

Autor: Gabriela Spiridonescu

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Dan-Cristian Ionel

Motivația studiului: Fiecare canal radicular are morfologia sa

individuală, prin urmare există o serie de clasificări cu privire la

ditribuția acestora în sistemul endodontic. Cunoașterea gradului de

curbură al canalului radicular facilitează instrumentarea corectă, fiind

unul dintre factorii cheie în succesul tratamentului endodontic.

Material și metodă: Studiul a fost realizat pe 178 de radiografii

bidimensionale aparținănd pacienților ce au fost tratați într-un cabinet

de medicină dentară cu practică limitată la endodonție pe o perioadă

de 6 luni. Cu ajutorul metodei Schneider s-a analizat distribuția

gradului de curbură al canalelor radiculare clasificându-le în 3

categorii: scăzută (<5°), moderată(5°-25°) și severă(25°-70°).

Rezultatele au fost analizate și prelucrate în programele Adobe

Photoshop CS6 și Spss 17.0 (p<0.05).

Rezultate: S-a apreciat gradul de curbură al unui număr de 181 de

molari și premolari iar dintre aceștia 126(69%) de dinți prezentau 172

de canale radiculare curbe vizibile radiologic. Dintre aceștia 6 (4.76%)

au fost dinți cu multiple curburi radiculare, premolarii avănd 75 canale

radiculare cu o medie de curbură de 18.75° iar molarii prezentănd 91

de canale radiculare cu media gradului de curbură de 29.46°. Media

generala a curburilor radiculare a fost de 24.10°. O diferență SS a fost

observată între distribuția curburilor la premolari și la molari

(p=0.001).

Concluzii: Datorită încadrării mediei gradului de curbură radiculară

la limita dintre a fi moderată sau chiar severă este esențială

conștientizarea și înțelegerea importanței tuturor variațiilor

morfologice ale sistemului endodontic.




REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ ÎN

TRATAMENTUL PROPROTETIC

Autor: Alina-Ramona Dimofte

Coautori: Roxana-Mădălina Onea, Fănel-Sorin Gurău

Coordonatori științifici: Prof. univ. dr. Costinela Georgescu, Șef.

lucrări dr. Dorina Cerasella Șincar

Motivația studiului: Resorbția osoasă constituie o consecință

frecventă a parodontopatiei. Tendința modernă reconstructivă în

chirurgia parodontală, bazată pe progresele realizate în cunoaşterea

mecanismelor de refacere osoasă, a făcut ca şi defectele osoase

parodontale să poată fi tratate, utilizând biomateriale de adiție care au

ca scop atât stimularea refacerii osului alveolar, cât şi reducerea

mobilității dinților. În aceste cazuri este necesară pregătirea câmpului

protetic realizată prin tehnici specifice în etapele de pregătire

preprotetică şi proprotetică, obținându-se în final un suport dento-

parodontal şi muco-osos corespunzător.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu bazat pe examenul clinic

al pacienților ce s-au prezentat la un centru stomatologic din Galați,

beneficiind de adiție osoasă în scop proprotetic. Perioada evaluată a

fost 01.04.2015-01.04.2016. Examenul clinic s-a efectuat prin

inspecție, palpare și sondaj parodontal. Rezultatele au fost prelucrate

statistic cu programele software MS Excel.

Rezultate: Lotul de studiu a fost alcătuit din 12 pacienți cu vârste

cuprinse între 38-66 de ani, având o distribuție de 66,6% în rândul

sexului masculin, respectiv 33,3% în rândul sexului feminin. În cazul

alogrefelor, rata de resorbție a fost mai mare la maxilar față de

mandibulă. În ceea ce privește xenogrefele, s-a obținut o rată de

resorbție asemănătoare atât la maxilar, cât și la mandibulă.

Concluzii: S-a constatat că nivelul inserției gingivale și cantitatea de

os regenerat sunt superioare în cazul aplicării alogrefelor, comparativ

cu xenogrefele. Au avantajul unui grad mai mare de regenerare, fiind

mai bine tolerate de țesutul parodontal.




OBSERVAȚII PRIVIND LEGĂTURA DINTRE BOALA

CARIOASĂ ȘI DIETĂ

Autor: Gianina Lificiu- Călinescu

Coautori: Roxana Vetuța Geană, Iulian Lazăr

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Magdalena Rusu

Motivația studiului: În lucrarea de faţă, dorim să abordăm una dintre

cauzele apariției bolii carioase şi anume carbohidrații existenți în

fructele folosite în dietele alimentare. Pe parcursul lucrării, dorim să

facem cunoscute atât modurile de aparitie, factorii determinanți și

efectele cariei dentare asupra organismului, cât și principalele fructe

ce pot produce boala carioasă.

Material și metodă: Prezenta lucrare a pornit de la necesitatea

informării asupra incidenței cariei dentare, ca urmare a adoptării unui

stil diferit de viață, prin includerea în alimentație a unei diete bazate

în special pe consumul unei cantități însemnate de fructe. Pentru

elaborarea lucrării au fost identificate principalele fructe folosite în

dietele alimentare, a căror conținut ridicat de carbohidrați și acid citric,

au o influență negativă asupra dinților.

Rezultate: Ca urmare a studiului, au fost nominalizate principalele

fructe cu un conținut ridicat de carbohidrați care ar putea fi factori

etiologici ai cariei dentare.

Concluzii: Principalele fructe cu un conținut bogat de carbohidrați și

acid citric folosite în dietele alimentare sunt următoarele: lamâi,

portocale, mandarine, grepfruit, mere, pere, vișine, zmeură, coacăze,

etc.. Utilizarea acestora în cantități foarte mari în special sub formă de

suc proaspăt duce în timp la demineralizarea unor porțiuni din smalț,

favorizând apariția bolii carioase prin instalarea la acest nivel a

microorganismelor patogene.




METODE DE RECONSTRUCŢIE ÎN REZECŢIILE

ONCOLOGICE DIN SFERA OMF

Autor: Monica Haliciu

Coautori: Alina Haliciu, Sabina Molodiuc

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Iulia Chiscop

Motivația studiului: Chirurgia reconstructivă după rezecţiile

oncologice în sfera OMF, reprezintă un domeniu fascinant, dar de o

complexitate majoră, având ca scop atât restabilirea funcţionalității

regiunilor anatomice interesate, cât şi obţinerea unui rezultat estetic

satisfăcător.

Material și metodă: Acest studiu are în vedere trecerea în revistă a

pricipalelor metode de reconstrucţie consecutive chirurgiei

oncologice, pornind de la metodele simple la cele complexe, de tipul

lambourilor libere, enumerând indicaţiile şi contraindicaţiile fiecărei

intervenţii.

Rezultate: Folosirea cu succes a acestor metode reconstructive

depinde de mai mulţi factori, printre care enumerăm: gradul de

extensie al rezecţiei, experienţa echipei chirurgicale în efectuarea

intervenţiilor, terenul pacientului şi, nu în ultimul rând, dotările

centrului chirurgical în care se desfăşoară activitatea operatorie.

Concluzii: Reconstrucţiile după rezecţiile oncologice în sfera OMF

reprezintă un domeniu în expansiune, multidisciplinar, iar beneficiile

aduse calităţii vieţii pacienţilor determină implementarea acestor

procedee în activitatea curentă a centrelor oncologice.




ATROFIA OSOASĂ PATOLOGICĂ. AUGMENTARE ÎN

VEDEREA INSERĂRII IMPLANTURILOR DENTARE

Autor: Ada Ștefănescu

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Cerasella-Dorina Șincar

Motivația studiului: Apariția și utilizarea pe scară largă a

implanturilor a revoluționat întregul fundament al stomatologiei,

totodată dezvoltându-se o nouă ramură chirurgicală și anume

implantologia. Totuși, una dintre principalele impedimente în

realizarea unui implant o reprezintă atrofia creastei alveolare, atât cea

fiziologică cât și cea patologică. Astfel că, s-au căutat și găsit soluții

terapeutice în vederea rezolvării acestor situații nefavorabile, iar

principala metodă o reprezintă augmentarea osoasă.

Material și metodă: Studiul s-a efectuat în Centrul Stomatologic din

Țiglina I, pe un lot de pacienți în număr de 25, în perioada 01.03.2015

– 01.03.2016. Pacienții incluși în studiu nu au prezentat patologie

asociată semnificativă, atrofia osoasă survenind în urma unor extracții

traumatizante, incorect efectuate, fără a se regulariza creasta alveolară

postextracțional. Pacienții au vârstele cuprinse între 21-49 de ani,

distribuția pe sexe fiind în mod egal (+/- 1%).

Datele au fost prelucrate cu ajutorul programelor MS Office și Excel.

(Conform C.C. Legea 287/2009)

Rezultate: Factorii de creştere (în general) si răspunsul celular pe care

aceştia îl generează, pe cele trei căi (autocrină, paracrină, endocrină)

reprezintă un punct forte indispensabil în terapia implanto-protetică,

detaliat în această lucrare fiind factorul de creştere BMP-2, utilizat în

procedura chirurgicală prezentată în cazul clinic.

Concluzii: S-a observat că s-a înjumătățit timpul necesar

osteointegrării și osteogenezei în cazul folosirii factorului de creștere

BMP-2 și a utilizarării PRF-ului (Platelet Rich Fibrin) iar calitatea

xenogrefelor este superioara față de cea a materialelor artificiale

biocompatibile.




SUPURAȚIILE SPAȚIILOR FASCIALE ETIOLOGIE,

TABLOU CLINIC ȘI TRATAMENT

Autor: Ada Ștefănescu

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Iulia Chiscop

Motivația studiului: Țesuturile moi perimaxilare sunt frecvent sediul

unor procese inflamatorii, a căror amploare depinde de tipul și/sau

virulența agentului patogen, de intervalul dintre apariția primelor

simptome și prezentarea la medic, dar și de statusul general al

pacientului și capacitatea de apărare a organismului.Scopul lucrării

este de a decela principalele cauze ale supurațiilor de părți moi și

metodele de tratament aplicate.

Material și metodă: Studiul s-a desfășurat pe un lot de 84 de pacienți

diagnosticați cu supurații de spații fasciale și spitalizați în

compartimentul de Chirurgie orală și maxilo-facială din cadrul

Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sf. Apostol Andrei” din Galați

în intervalul 01.01.2015-31.12.2015. Datele au fost înregistrate și

prelucrate cu ajutorul programelor MS Office și Excel.

Rezultate: Studiul a relevat că în majoritatea cazurilor, procesul

supurativ a avut ca punct de plecare afecțiuni dentoparodontale și doar

într-o mică proporție etiologia a fost independentă de structurile

odontale. Tratamentul chirurgical s-a impus în toate cazurile din

cazuri, constând în incizie, evacuare, drenaj asociat cu tratamentul

medicamentos și tratamentul cauzei supurației.

Concluzii: Supurațiile de părți moi maxilo-faciale constituie încă o

patologie foarte frecventă, în special în rândul pacienților cu igiena

orală precară, ce provin din medii defavorizate, unde adresabilitatea

către medicul stomatolog educația sanitară orală sunt deficitare.




PLACA BACTERIANĂ, FACTOR DE RISC MAJOR

PENTRU SĂNĂTATEA ORALĂ A ADOLESCENȚILOR

Autor: Alina Florina Mogoș

Coautor: Mihai Luca Ilie

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Mariana Ilie

Motivația studiului: Procesele carioase şi afecţiunile parodontale

reprezintă o ameninţare chiar mai mare pentru adolescenţi decât

pentru adulţi. De aceea,o dietă corectă (care favorizează autocurăţirea)

şi atenţia care se acordă igienei orale sunt foarte importante pentru

păstrarea dinţilor sănătoşi în aceasta perioadă a vieţii.

Material și metodă: Am efectuat un studiu observațional timp de 2

săptămâni pe un lot de 30 de pacienți, cu vârste cuprinse între 14 și 18

ani, în ceea ce privește cunoașterea mijloacelor de prevenire si de

îndepărtare a plăcii bacteriene.

Rezultate: La evaluarea stării de igienă orală comparativ pe nivele

socio-economice am constatat că nivelul de igienă orală este mai

scăzut la adolescentii care provin din familii cu nivel socio-economic

scăzut. Nu am întâlnit forme profunde de afectare parodontală

(parodontită marginală cronică medie/profundă) deoarece acestea

necesită o perioadă de timp îndelungată pentru instalare şi evoluţie.

Concluzii: Trebuie sa educăm pacienții în așa fel încât aceștia să știe

că: Alimentaţia este un factor determinant în producerea cariei

dentare, implicaţiile ei fiind dominate pe de o parte de rolul decisiv

cariogen al hidraţilor de carbon şi pe de altă parte de absenţa

autocurăţirii induse de o alimentaţie sănătoasă. Prevenirea apariției

plăcii bacteriene presupune igienizarea dentară zilnică, combinată și

cu vizita la stomatolog, la un interval de 6 luni, pentru igienizare

dentară profesională.




SECȚIUNEA II

MEDICINĂ DENTARĂ

POSTERE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Mădălina Matei

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Kamel Earar

Conf. Univ. Dr. Iulia Chiscop

Conf. Univ. Dr. Răzvan Leață

Asist. Univ. Dr. Dan- Cristian Ionel

SECRETAR

Dr. Ionica Nistor

SECȚIUNEA II - MEDICINĂ DENTARĂ - POSTERE



NOI BIOMATERIALE PENTRU APLICAŢII

STOMATOLOGICE

Autor: Vlad Gabriel Vasilescu

Coordonator științific: Prof. univ. dr. ing. Elisabeta Vasilescu, Prof.

univ. dr. Ion Patrascu

Motivația studiului: Dezvoltarea şi promovarea biomaterialelor

pentru implanturi orale predicționând biocompatibilitatea prin

proiectarea şi controlul compoziției chimice.

Material și metodă: Cercetarea în vederea caracterizării bioaliajului

și a implanturilor s-a efectuat cu echipamente și aparatură modernă.

Caracterizarea macro și microstructurală a bioaliajului s-a efectuat

prin microscopie optică electronică de baleiaj. Studiul

microtopografiei suprafeței obținută experimental s-a efectuat prin

microscopia de forță atomic (AFM) folosind EasyScan2. Pentru

testele de duritate şi de determinare a modulului de elasticitate Young

s-a folosit metoda micro-indentării (ultra micro-durimetrul DUH-

211S Shimadzu). Studiile de coroziune electrochimică pe

echipamentul specializat Potenţiostat PARSTAT 4000, iar studiul

procesului de osteointegrare a implanturilor s-a făcut prin analiza

micro CT.

Rezultate: Sinteza rezultatelor tuturor testelor şi investigaţiilor

specifice demonstrează biocompatibilitatea noului bioaliaj studiat și

confirmă posibilitatea utilizării acestuia în aplicaţii specifice medicinii

dentare.

Concluzii: Aliajul de titan studiat prezintă o bună rezistenţă la

coroziune, proprietăţi fizico-mecanice corespunzătoare şi în mod

deosebit proprietăţi biologice (biocompatibilitate intrinsecă) şi

capacitate de bioinegrare dovedite prin teste şi investigaţii specifice.




IMPLANTELE ENDOOSOASE TRECUT ŞI PREZENT

Autor: Oana Sînziana Streşină

Coautori: Alexandru Ioan Vesa, Aura Stoica

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Răzvan Leaţă

Motivația studiului: Implantele endoosoase au fost create încă din

Egiptul Antic având o mare aplicabilitate până în zilele noastre.

Prezentând avantaje cum ar fi: economie de ţesuturi dure, stabilitate,

menţinere osoasă, ameliorare funcţională şi psihologică, implantele

osoase sunt o variantă din ce în ce mai folosită în cabinetele de

medicină dentară moderne. Implantul dentar poate fi considerat un

succes numai după o perioadă de minim un an de la realizarea acestuia,

eşecurile putând apărea în cursul primelor două luni, fie mai târziu

pănă la un an după efectuarea manoperei.

Material și metodă: Lotul de studiu a cuprins 161 de pacienţi, 81

bărbaţi şi 80 femei din judeţul Galaţi, cu vârste cuprinse între 49 şi 71

de ani. Studiul s-a desfăşurat în perioada decembrie 2014 – iulie 2016.

Având antecedente şi status general ce au permis inserarea corectă a

implantelor, pacienţii analizaţi sunt în momentul actual în diferite

stadii de osteosinteză şi osteointegrare (108), respectiv protezare

finală (53). Ostointegrarea trebuie să se relizeze într-un timp cât mai

scurt, respectiv 180 zile, pentru a declara implantul corect integrat.

Rezultate: Un procent redus, respectiv 9 % din lotul cercetat au

prezentat probleme de implantare, cum ar fi periimplantita, acestia

fiind în curs de tratament (14 pacienţi). La restul pacienţilor, în urma

radiografiilor de control nu au fost semnalate complicaţii.

Concluzii: Implantele endoosoase fiind utilizate pe scară largă, pot

avea probleme de osteointegrare rezultate din statusul general medical

al pacientului, acestea ducând într-un proces redus la eşecuri. Apariţia

unei infecţii în zona gingivală şi a ţesuturilor moi reprezintă unul

dintre principalii factori de risc, în cazul unui implant dentar nereuşit.




ȚESUTURILE DURE DENTARE

Autor: Mihai Ganea

Coautor: Diana Mocanu

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Magdalena Rusu

Motivația studiului: Actualmente, în stomatologia restauratoare, nu

mai este acceptată simpla „juxtapunere” a unui material de obturație

într-o cavitate, ca soluție finală terapeutică pentru refacerea leziunilor

dentare (cel mai frecvent coronare) manifestate prin lipsa substanței

dure dentare.

Devine astfel imperios necesară aplicarea unui agent adeziv care să

umple spațiul existent între dinte și materialul de restaurare și să

unească, practic, cele două structuri.

Material și metodă: Analiza descriptivă a unor materiale histologice

cu scopul de a evidenția implicațiile clinice ale diferitelor structuri

histologice dentare.

Rezultate: Relevarea interacțiunii dintre structurile dure dentare și

materialele moderne de realizare a obturațiilor.

Concluzii: Scopul prezentării este de a corobora cunoștințele necesare

realizării restaurărilor înalt performante, prin detalierea implicațiilor

clinice a structurilor histologice ale țesuturilor dure dentare.




SECȚIUNEA III

FARMACIE

PREZENTĂRI ORALE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Medic Dana Tutunaru

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Farm. Maria Cioroi

Prof. Univ. Dr. Medic Costinela Valerica Georgescu

Conf. Univ. Dr. Biolog Mariana Lupoae

Șef Lucrări Univ. Dr. Farm. Elena Lăcrămioara Lisă

SECRETAR

student Valentina Mihalcea

SECȚIUNEA III - FARMACIE - PREZENTĂRI ORALE



PREPARAREA ȘI CARACTERIZAREA

FARMACOCINETICĂ A MICROEMULSIILOR CU

ULEI DE ARGAN CA NANOTRANSPORTORI PENTRU

ADMINISTRAREA TRANSDERMICĂ A

METOTREXATULUI

Autor: Alina Dolghi

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Ștefan Dima

Motivația studiului: Microemulsiile sunt folosite din ce în ce mai

mult la prepararea medicamentelor cu livratre transdermică, deaorece

prezintă o alterantivă la metodele tradiționale de administrare, având

stabilitate si biodisponibilitate crescută. Obiectivele acestei lucrări

sunt: prepararea și caracterizarea microemulsiilor cu ulei de argan

încărcate cu metotrexat; determinarea ”in vitro” a parametrilor

farmacocinetici la livrarea transdermică a metotrexatului.

Material și metodă: Methotrexat, sol. injectabilă 10mg/mL, ulei de

argan, Span 80, etanol și glicol, lecitină din soia, octil-beta-D-

glucopiranoză, apă bidistilată, celulă de difuzie, spectrofotometru UV-

VIZ, piele de pe ureche de purcel de 6 săptămâni.Microemulsiile A/U

cu metrotexat s-au preparat prin metoda titrării directe cu apă

bidistilată a unui sistem pseudoternar.

Rezultate: S-au determinat diagramele pseudoternare de fază. Tipul

de microemulsie și caracteristicile sale s-au determinat prin analize

vizuale macroscopice, metode conductometrice, metode pH metrice.

Folosind o celulă de difuzie verticală, s-au determinat ”in vitro”

parametrii farmacocinetici.

Concluzii: Valorile parametrilor farmacocinetici obținuți se corelează

cu datele din literatură și susțin folosirea microemulsiilor ca

nanotransportori pentru livrarea transdermică a metotrexatului în

tratamentul bolilor reumatice.




ROLUL VITAMINELOR B1, B6 ȘI B12 ÎN ORGANISMUL

UMAN

Autor: Manuela Ghinea

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Irina Mirela Apetrei

Motivația studiului: Conştientizarea şi înţelegerea rolului

vitaminelor în menţinerea echi-librului fiziologic al organismului

uman şi importanţa descoperirii şi corectării deficitului.

Material și metodă:

Material: sânge venos.

Metode de determinare: Cromatografie lichidă de înaltă performanță

(HPLC), Metoda imunochimică cu detecţie prin

electrochemiluminiscenţă (ECLIA), Metode spectrofotometrice UV-

Vis.

Rezultate: Vitaminele B1, B6 şi B12 au structură chimică diferită, sunt

într-o strânsă interfuncţionalitate, având un rol fundamental asupra

creşterii şi dezvoltării organismului. Deficienţa vitaminelor B nu este,

în cele mai multe cazuri, vindecată de o singură vitamină, ci de mai

multe vitamine B, care au acțiune sinergică.

Concluzii: Vitaminele B1, B6 şi B12 participă activ la procesele care

au loc în metabolismul intermediar, luând parte la numeroase procese

metabolice din organismele vegetale şi animale. Toate vitaminele B

sunt necesare înmulţirii şi funcţionării normale a celulelor.




FORMULAREA, PREPARAREA ȘI CONTROLUL UNEI

EMULSII COSMETICE

Autor: Nicoleta Nechita

Coautori: Mariana Novac, Cosmina Tatiana Simion

Coordonator științific: Conf. univ. dr. farm. Olimpia Dumitriu Buzia

Motivația studiului: Prin tradiție în farmacie se prepară creme,

emulsii, loțiuni cu utilizare cosmetică și de igienă. Practica

farmaceutică m-a îndemnat spre cunoașterea unor metode de preparare

a emulsiilor cosmetice cu eficiență maximă, reacții adverse minime,

dar și costuri mici.Obiective - formularea, prepararea și controlul unei

emulsii cosmetice și evaluarea acesteia comparativ cu produse

similare pe piața farmaceutică.

Material și metodă:”Emulsia cosmetică” este o emulsie pentru uz

extern, de tip A/U, realizată prin metoda emulsionării. Pentru

prepararea emulsiei cosmetice în laborator am folosit substanțe ca:

lanolina, parafina lichidă, ceara și borax, iar ca și ustensile: balanța

electronică, mojar cu pistil, patentulă, pahar Berzelius, recipent de

condiționare.

Rezultate: În partea experimentală am formulat, preparat și controlat

„Emulsia cosmetică” preparată în laboratorul de tehnologie

farmaceutică a Universitații „Dunărea de Jos”-Galați. Am realizat și o

analiză comparativă a „Emulsiei cosmetice” preparate in laborator, din

punct de vedere al prețului și calității, cu produse similare existente

pe piața farmaceutică.

Concluzii: Am formulat și preparat o emulsie cosmetică utilizată

pentru curatarea feței, ca emolient sau protejare pentru pielea

uscată.Conform FRX am realizat controlul emulsiei și am obținut un

preparat cu aspect lăptos și omogen, cu culoare și miros specific

componentelor. Am controlat și pH-ul emulsiei, iar rezultatele

obținute ne-au evidențiat un pH care se încadrează în limitele impuse

de FRX pentru unguente (4,5-8,5). Analiza de preț a evidențiat că am

obținut un produs cu un preț de comercializare mai mic decât al

produselor similare existente pe piața farmaceutică.




DOZAREA FENOBARBITALULUI DIN PROBE DE

PRODUSE FARMACEUTICE

Autor: Valentina Mihalcea

Coautor: Conf. univ. dr. chim. Claudia Simona Ştefan

Coordonator Științific: Şef lucrări dr. farm. Elena Lăcrămioara Lisă

Motivația studiului: Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic

care face parte din grupul barbituricelor. În funcţie de doză produce

succesiv deprimarea SNC, astfel la doze mici produce sedare, la doze

mari produce hipnoză, anestezie, comă, moarte. Fenobarbitalul

stimulează secreţia biliară, mărind volumul acesteia şi eliminarea de

săruri biliare. Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu

stricnină, în tetanus; ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic se

administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice,

precum şi în anumite cazuri de colestază hepatică.

Material și metodă: Conform FRX, aciditatea fenobarbitalului poate

fi determinată prin titrare acido-bazică în mediu neapos, cu metoxid

de sodiu 0,1 mol/L, în prezenţa indicatorului albastru de timol.

Aciditatea fenobarbitalului poate fi determinată şi prin metoda acido-

bazică în mediu apos, cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/L în prezenţa

timolftaleinei (I); astfel au fost analizate 4 probe, fenobarbital p.a. şi

produse farmaceutice achiziţionate din reţeaua farmaceutică a oraşelor

Galaţi şi Chişinău.

Rezultate: Rezultatele obţinute la determinarea fenobarbitalului p.a.

(100,9%) sunt în concordanţă cu prevederile FR X, 99% - 101%.

Concentraţia în fenobarbital pentru produsele farmaceutice luate în

studiu a fost în concordanţă cu prevederile legale în vigoare, abaterile

procentuale variază faţă de concentraţiile declarate între 5% - 10%

conţinut declarat în substanţă activă pe comprimat.

Concluzii: Din analiza rezultatelor obţinute, se constată că pentru

probele luate în studiu nu există diferenţe semnificative între valoarea

determinată şi conţinutul declarat în substanţă activă de către

producători. Precizia determinărilor ne arată că dozarea

fenobarbitalului se poate realiza şi prin metoda acido-bazică în mediu

apos.




ACȚIUNEA ANTIBACTERIANĂ A „CEAIULUI”

KOMBUCHA

Autor: Valeria Fășie

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. farm. Olimpia

Dumitriu Buzia, Șef lucrări dr. Gabriela Gurău

Motivația studiului: Acum mai bine de 2000 de ani, in China, in

timpul dinastiei Tsin, a fost descoperita o ciuperca despre care se

spunea ca ar aduce nemurirea - Leacul imparatilor Chinei: Kombucha.

Ciuperca din borcanul cu ceai cu proprietăţi miraculoase.

Mi-am propus să studiez acţiunea antibacteriană a ceaiului, asupra

unor agenti patogeni, şi în mod special asupra stafilococului auriu.

Material și metodă: Ca materiale am folosit 10 probe de analizat: 5

probe pe bautura obtinuta prin fermentatie si 5 probe obtinute prin

fierberea bauturii pana la o concentratie de 80% si de asemeni culturi

ale stafilococului auriu de la pacienti si culturi de referinta.

Am folosit tehnica difuzimetrica pe mediu de geloza Muller - Hinton,

cu ajutorul microcomprimatelor imbibate in solutiile de analizat,

masurand diametrul de inhibitie obtinut.

Rezultate: In urma studiului efectuat pe cele 12 probe analizate

diametrele de inhibitie au fost diferite (la cele concentrate sunt mai

mari), probele fiind obtinute in functie de cantiatea de zahar folosita

la 1 litru infuzie de ceai si de zilele de fermentatie.

Rezultatele demonstreaza actiunea antibacteriana si antifungca asupra

unor specii patogene si in mod deosebit asupra Staphylococcului

aureus produs de ’ceaiul’ kombucha.

Concluzii: In urma acestor rezultate, am observat ca bautura obtinuta

prin fermentatia produsa de asa zisa ’ciuperca’ Kombucha in mediu

de ceai verde si zahar, cu un gust dulce-acrisor si cu usoara

efervescenta, are o buna actiune antibacteriana asupra mai multor

specii bacteriene şi în special asupra stafilococului auriu. Studiul

demonstreaza si ca fierberea nu distruge actiunea antibacteriana.




INFLUENȚA CALITĂȚII AERULUI ASUPRA

SĂNĂTĂȚII

Autor: Bogdan Mihai Casandrescu

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Michaela Dobre

Motivația studiului: Lucrarea a fost realizată cu scopul de a observa

influenţa calităţii aerului asupra sanatăţii copiilor, provenind din

diferite medii, cu diferiți factori poluanţi.

Material și metodă:Obținerea rezultatelor s-a bazat pe analiza

staţiilor de monitorizare a calităţii aerului din judeţele Braşov şi

Galaţi. S-au efectuat masurători pentru: SO2, oxizi de azot, CO,

pulberi în suspensie și O3. S-a realizat o comparație a numărului de

internați între Spitalul Clinic De copii Brașov si Spitalul Clinic Pentru

Copii, Galați. Datele au fost colectate ținându-se cont de mai multe

criterii: vârstă, sex, mediu rural/urban, anxietate, cefalee, boli SNC,

IACRS, astm bronșic, cardiovasculare, hepatice, aparat reproducător.

Comparația a fost realizată în perioada 2011-2015.

Rezultate: În ultimii ani SO2 şi Pb a fost redus semnificativ în ambele

județe, în timp ce pulberile în suspensie, dioxidul de azot şi uneori

ozonul ridică probleme în judeţul Braşov în schimb în județul Galați

nu au fost sesizate depășiri ale limitelor legale admise. Precizez că la

unele stații din județul Galați nu s-au putut face determinări datorită

unor erori ale stațiilor de colectare a aerului .

Referitor la boli în urma studiului apar diferențe smnificative în

funcție de județ, sex, mediu rural/urban, vârstă.

Concluzii: În ambele spitale se poate observa un trend descrescător

spre anul 2015 pentru toate afecțiunile menționate.

IACRS în judetul Galati înregistrează un număr de 3 ori mai mare de

internati fața de județul Brașov. În județul Brașov predomină bolile

snc ca număr de internați depășind la acest capitol spitalul din Galați.

Referitor la mediul rural/urban, în Brașov numărul internaților din

mediul urban este dublu față de cel rural în schimb în județul Galați

numărul internaților din mediul urban este aproape egal cu cei din

mediul rural. La comparația internaților din mediul urban, ambele

orașe au înregistrat un numar aproximativ egal.




LITIAZA RENALĂ ȘI INCIDENTA ACESTEIA PE

PARCURSUL UNUI AN

Autor: Georgiana-Adriana Stavăr

Coautor: Mihaela Frumosu

Coordonator științific: Șef lucrări dr. Geta Badiu

Motivația studiului: Lucrarea știintifică intitulată „Litiaza renală si

incidența acesteia pe durata unui an” realizează o statistică asupra

creșterii îngrijorătoare a apariției litiazei renale la vârste cât mai

fragede, dorind să evidențieze cauzele majore ale acesteia: factori

metabolici, factori extrarenali și factori renali.

Material și metodă: Statistica bolnavilor de litiază renală din Spitalul

Clinic de Urgență pentru copii „Sfântul Ioan” pe parcursul unui an, în

funcție de anumiți factori: vârsta, sexul, mediul de viață, alimentația

șamd. Analizarea în laborator a calculilor renali și stabilirea structurii

acestora.

Rezultate: Media de vârstă la care apare litiaza renală. Numărul

cazurilor de litiază asociată cu ITU ( infecții ale tractului urinar) și cu

malformații congenitale. Aflarea tipului de litiază cel mai frecvent

întâlnit.

Concluzii: Studiile efectuate au dovedit apariția litiazei renale la

vârste cât mai fragede față de cazurile din trecut.




ARGILA - REMINERALIZANTĂ, REECHILIBRANTĂ

ȘI ANTITOXICĂ

Autor: Valentina Lupașcu

Coautori: Elena Oana Luchian, Manuela Angheluță

Coordonator științific: Prof. univ. dr. chim. farm. Maria Cioroi

Motivația studiului: Argila sau caolinul se utilizează ca remediu

naturist în cazurile de extenuare și de demineralizare a organismului,

în anemie, în afecțiunile de natură oncologică.

Material și metodă: Dozarea ionilor Ca(2+) și Mg(2+) din argilă

necesită reactivi și substanțe chimice după cum urmează: soluție de

EDTA 0.01M, indicatori murexid și Eriocrom negru T, soluții tampon

cu pH 9-10 și pH 12-13, apă distilată, sticlărie de laborator, balanta

analitică. Principiul metodei consta în reacția de complexare a Ca(2+)

și a Mg(2+) cu EDTA în prezența de sisteme tampon.

Rezultate: Argila poate fi considerată un aliment-medicament,

deoarece este deosebit de benefica organismului. Este utilă în caz de

diaree sau de constipație, gastrite, colite, enterocolite, rectocolite,

hemoroizi, acnee, guta, reumatism, hiperglicemie, infecții și de litiaza

urinară. În plus, reglează activitatea glandelor endocrine,

îmbunătățește circulația și elimina tensiunile nervoase.

Concluzii: Argila are un conținut mare de calciu și magneziu, acesta

depinde de zona de proveniență a caolinului și de tratamentele

auxiliare de îmbunătățire și îmbogățire cu alte elemente.

Prezența magneziului, a fierului și a calciului permite folosirea

caolinului în cazurile de demineralizare a organismului, în anemie și

combate astenia. Argila este renumită pentru conținutul bogat în

siliciu, un mineral indispensabil în tratamentul tuberculozei,

aterosclerozei, hipertensiunii și rahitismului.




TERAPIA AFECTIUNILOR REUMATISMALE CU

ANTIINFLAMATOARE VEGETALE

Autor: Irina-Florentina Petrea

Coautor: Magdalena-Ermina Toma

Coordonator științific: Şef lucrări dr. farm. Silvia Robu

Motivația studiului: Afecțiunile reumatismale cuprind un număr

mare de boli a căror etiologii sunt multiple și diverse. Acestea sunt

întâlnite la diverse vârste, segmentul de populație cel mai afectat fiind

cel de vârsta a treia. Dintre afecțiuni, cel mai des întâlnite sunt artrita

reumatoidă și artroza. La ora actuală studiile arată că 1% din populația

globului suferă de o formă de reumatism, ceea ce reduce speranța de

viață a bolnavilor cu 3 până la 15 ani.

Material și metodă: Acest tip de afecţiuni fiind tot mai des întalnite,

chiar şi în rândul tinerilor, cu un grad mare de disconfort , lumea

ştiinţifică încearcă să găsească metode de prevenţie , ameliorare şi

chiar vindecare. Au fost consultate o serie de studii ştiinţifice cu

referire la antiinflamatoarele sintetizate şi cele vegetale.

Rezultate: Datorită caracterului cronic și multicauzal al acestui grup

de afecțiuni, fitoterapia în acest caz este utilă doar ca medicație

adjuvantă. Tratamentul afecțiunilor reumatice are ca prim scop

înlăturarea inflamației și a durerilor caracteristice. Fitopreparatele

utilizate cel mai des în tratamentul acestor afecțiuni prezintă o acțiune

antiinflamatoare și analgezică, nefiind grevate de reacțiile adverse

caracteristice terapiei medicamentoase (AINS, glucocorticoizi), ceea

ce le recomandă în special la persoanele care au dezvoltat o serie de

reacții adverse grave în urma administrării acestora.O importanță

deosebită o reprezintă alimentația, precum și administrarea de

suplimente alimentare, în special cele care conțin acizi grași nesaturați

(Omega 3 – ETA, DHA).

Concluzii: Întrucât numărul bolnavilor cu afecțiuni reumatice este în

creștere, conform studiilor, în special în segmentul cu vârsta de până

la 20 de ani, este foarte important a se cunoaște măsurile profilactice

și alternative de tratament grevate de un număr redus de reacții adverse

la utilizarea pe o perioadă îndelungată de timp.




BIOSENZORI CU APLICAȚII ÎN MEDICINĂ ȘI

FARMACIE

Autor: Alexandra Pavel

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Irina Mirela Apetrei

Motivația studiului: Sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care un

om îl poate avea. Datorită creşterii numarului populaţiei, rata prezenţei

unei boli cronice este în creştere. Biosenzorii sunt o punte accesată

insuficient în stabilirea unui sistem ce ar avea ca scop ameliorarea

sătătaţii pacientului, fie ca este vorba de monitorizarea unor parametri

biologici sau de furnizarea unui medicament.

Material și metodă: Partea aplicativă constă în analiza unor

biosenzori realizaţi din diferite materiale folosiți în analiza calitativă

și cantitativă a difieritelor substante de interes în diagnosticare.

Biosenzorii se bazează pe metode electrochimice, voltametrice,

amperometrice, conductometrice.

Rezultate: Datorită tipurilor diferite de componente ce intră în

alcătuirea unui biosenzor şi a tipului de acţiune realizat de acesta,

funcţiile şi proprietăţile unei biosenzor sunt de interes în practica

farmaceutică și cea medicală.

Concluzii: Biosenzorii sunt parte a unei ramuri tehnice inovative cu

aplicaţii în medicina moderna , îmbinând atât biochimia , chimia cât

şi nanotehnologia pentru a putea descrie fiecare organism în funcţie

de parametrii săi , ceea ce îi confera unicitate. Dezvoltând acest

domeniu se pot cunoaşte mult mai bine funcţiile organismului,

mecanismele acestuia iar tratarea eventualelor boli se poate face

individual în funcţie de particularitățile fiecarui organism.




ANALIZA STABILITĂȚII ȘI ACTIVITĂȚII

ANTIMICROBIENE A EXTRACTELOR

HIDROALCOOLICE DIN POTAMOGETON CRISPUS L.

Autor: Mariana Bologan

Coautor: Cornel Florin Lungu

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. Mariana Lupoae,

Conf. univ. dr. Gurău Gabriela, Asist. univ. drd. Mardare Nela

Motivația studiului: Exctracția compușilor care pot fi folosiți în scop

terapeutic este o tehnică des întâlnită în domeniul medical.

Acest mod de abordare, în scopul soluționării efectului de antibiotico-

rezistență, este o idee nouă în cercetarea medicală. Potamogeton

Crispus L. se numără printre plantele cu acțiune antibacteriană, multe

cercetări focusându-se pe utilizarea plantei în terapeutică.

Material și metodă: Analiza a fost efectuată pe 6 tulpini bacteriene

de referință: Enterobacter hormaechei(EH), Pseudomonas

aeruginosa(PA),Escherichia coli(EColi), Streptococcus

pyogenes(SP), Staphylococcus aureus (SA), Enterococcus

casseliflavus (EC). Experimentul a constat în evaluarea stabilitatății

extractelor obținute cu alcool de 40° și 70° și testarea comparativă a

sensibilității tulpinilor bacteriene la acțiunea extractelor vegetale

hidroalcoolice, față de următoarele antibiotice: tetraciclină,

gentamicină, penicilină, eritromicină. S-a folosit metoda

difuzimetrică(Kirby-Bauer) și mediile de cultură: geloza Müller-

Hinton pentru Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Pseudomonas

aeruginosa și Enterobacter hormaechei, iar geloza sânge pentru

Streptococcus pyogenes și Enterococcus casseliflavus.

Rezultate:Analiza ne-a demonstrat prezența activității antimicrobiene

cât și a stabilității în timp a extractelor hidroalcoolice, rezultate mai

bune prezentând cele de concentrații mai mari.

Concluzii: Rezultatele obținute confirmă acțiunea antibacteriană a

extractelor vegetale asupra tulpinilor bacteriene și recomandă

folosirea lor în infecții.




TEHNOLOGII DE MASCARE A GUSTULUI ÎN

OPTIMIZAREA MEDICAMENTELOR ORALE DE UZ

PEDIATRIC

Autor: Con Mădălina

Coautor: Birsan Daniela

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. chimist Claudia Simona

Ștefan, Șef lucrări dr. farm. Elena Lăcrămioara Lisă

Motivația studiului: Ѕimțul guѕtativ еѕtе bazat, ϲa și ϲеl оlfaϲtiv, ре

ѕtimuli ϲhimiϲi. Infоrmațiilе ѕunt tranѕmiѕе ϲătrе ϲrеiеr, рrin

intеrmеdiul nеrvilоr, dе ϲătrе mugurii guѕtativi.

Material și metodă: Prezentul studiu reprezintă o documentare

bibliografică şi abordeaza notiunea de complianta a pacientilor, în

general si a copiilor in particular, punandu-se accentul de tehnicile de

mascare a gustului preparatelor farmaceutice, ce au ca obiectiv

principal optimizarea medicamentelor orale de uz pediatric.

Rezultate: Paрilеlе guѕtativе ѕunt înlоϲuitе la fiеϲarе fiеϲarе dоuă

ѕăрtămâni. Ѕugarii au aрrох. 30.000 dе рaрilеlе guѕtativе răѕрândite

în cavitatea bucală, însă dоar о trеimе din aϲеѕtеa rămân active la

maturitatе. Cорiii au aрrох. 10.000 dе рaрilеlе guѕtativе, dar ре

măѕură ϲе ϲrеѕϲ, unele înceteaza să mai fie înlocuite. La adulți, aрrох.

5.000 dе рaрilеlе guѕtativе sunt funcționale, ceea ce ехрliϲă dе ϲе

unеlе alimеntе au guѕt mult mai intеnѕ la ϲорii, iar ѕϲădеrеa numărului

dе рaрilеlе guѕtativе faϲе ca multе alimеntе să fie percepute mai puțin

intens de către adulți. Μɑѕcɑrеa guѕtuluі formelor medicamentoase cu

administrare orala se poate realiza рrіn diferite tehnici: prin grɑnulɑrе,

prin ɑdɑοѕ dе îndulcіtοrі sau ɑdѕοrbɑnți, рrіn cοmрlеxɑrе cu fοrmɑrе

dе clatrɑțі, prin gеlіfіcɑrе, cu ajutorul mοdіfіcɑtοɑrеlor dе рΗ, prin

utіlіzɑrе dе ɑmіnοɑcіzі, sau utilizarea de agеnțі dе еfеrvеѕcеnță etc.

Tehnologiile de ultima generatie sunt : încorporarea în lірοzοmі si

mіcrοcɑрѕulɑrеɑ

Concluzii: Сорiii ѕе naѕϲ ϲu о рrеfеrință еvоlutivă реntru guѕturilе

dulϲi și еvitarеa guѕtului amar. Tehnicile de mascare a gustului

formelor farmaceutice pediatrice ajuta la succesul tratamentului in

bolile pedriatice.




ASPIRINA NATURALĂ VERSUS ASPIRINA DE

SINTEZĂ

Autor: Alina Brăilescu

Coautor: Iuliana Macovei

Coordonatori științifici: Conf. univ. dr. chimist Claudia Simona

Ștefan, Șef lucrări dr. farm. Elena Lăcrămioara Lisă

Motivația studiului: Descoperirea aspirinei a fost anticipată încă din

anul 400 î.Hr. de către medicul grec Hipocrate, care afirma că atât

coaja, cât şi frunzele de salcie conţin “un principiu subtil” cu efect

antitermic şi analgezic. Astăzi, aspirina poate fi sintetizată chimic dar

şi extrasă din surse vegetale, fiind comercializată sub formă de

comprimate simple, efervescente, tamponată, sub formă injectabilă, de

supozitoare sau sirop etc. Aspirina naturală are un conţinut bogat în

salicină, care la nivelul ficatului se transformă în acid salicilic.

Material și metodă: Prezentul studiu scoate în evidenţă principalele

beneficii terapeutice ale aspirinei, şi descrie cele două metode de

obţinere utilizate de către industria farmaceutică: prin sinteza chimică

şi respectiv prin extracţia din diferite surse vegetale.

Rezultate: Extracţia din coaja de salcie poate fi realizată prin hidroliza

salicilinei în saligenina, apoi oxidarea funcţiei alcoolice a alcoolului

salicilic în acid salicilic, şi în final acilarea funcţiei fenolice a acidului

salicilic. Aspirina a fost obţinută şi prin sinteza chimică, din acid

salicilic şi anhidrida acetică, fiind ulterior analizată conform FRX,

prin reacţii de identificare şi respectiv prin reacţii de dozare

cantitativă.

Concluzii: În comparaţie cu medicamentele de sinteză chimică,

preparatele obţinute din plante par să acţioneze mai eficient, sunt mai

bine tolerate de organism, nu sunt toxice în dozele recomandate şi nu

declanşează manifestări alergice.




SECȚIUNEA III

FARMACIE

POSTERE

COMISIA DE EVALUARE

PREȘEDINTE

Prof. Univ. Dr. Medic Dana Tutunaru

MEMBRI

Prof. Univ. Dr. Farm. Maria Cioroi

Prof. Univ. Dr. Medic Costinela Valerica Georgescu

Conf. Univ. Dr. Biolog Mariana Lupoae

Șef Lucrări Univ. Dr. Farm. Elena Lăcrămioara Lisă

SECRETAR

student Valentina Mihalcea

SECȚIUNEA III - FARMACIE - POSTERE



RISCUL CONSUMULUI CONCOMITENT DE ALCOOL

ŞI MEDICAMENTE

Autor: Andreea-Bianca Carp

Coautor: Alina Ghioca, Valeria Fășie

Coordonator științific: Prof. univ. dr. chim. farm. Maria Cioroi

Motivația studiului: Interacțiunea alcoolului cu diferiți inductori

enzimatici medicamentoși constituie un risc: atât intoxicația acută cu

alcool, cât și alcoolismul (intoxicația cronică) pot afecta dozajul

multor medicamente (sedative, hipoglicemiante orale,

anticonvulsivante, anticoagulante etc). Lucrarea aduce în atentie

principiile generale privind acțiunea medicamentelor, respectiv a

alcoolului, dar mai ales interacțiunea dintre acestea atunci când sunt

folosite concomitent.

Material și metodă: Studiul are la baza materiale bibliografice

secundare si primare si s-a avut in vedere prelucrarea acestora aplicand

metoda fiselor bibliografice electronice. Se urmareste interpretarea

sensibilităţii crescute la medicamente a persoanelor intoxicate acut cu

alcool dar şi a toleranţei alcoolicilor la unele medicamente.

Rezultate: În cazul metaboliţilor mai activi decât medicamentul

iniţial, efectul asocierii acestuia cu alcoolul este invers faţă de cazul

precedent: în intoxicaţia acută, activitatea medicamentului este

scăzută, iar în intoxicaţia cronică este accentuată. Acţiunea toxică

proprie a alcoolului este modificată prin intensificare sau micşorare,

în funcţie de consumul concomitent cu unele medicamente.

Concluzii: În interacţia alcool-medicamente, modul de interferenţă

variază în funcţie de tipul intoxicaţiei etilice (acute sau cronice), dar şi

de activitatea farmacologică a biotransformărilor medicamentului,

care de fapt imprima, cel mai adesea, caracterul interreactiei alcool-

medicament.

http://www.medicina-informativa.com/2011/06/alcoolism-leacuri-si-retete-naturiste.html




TEHNICA DE ÎNCAPSULARE FOLOSIND PROCEDEE

CHIMICE: STRATEGIE PRECLINICĂ PENTRU

ÎMBUNĂTĂȚIREA FUNCȚIILOR CELULARE

Autor: Georgiana Pisică

Coautor: Oana Scutaru

Coordonator științific: Șef lucrări dr. farm. Oana Dragostin

Motivația studiului: Tehnica de micro-incapsulare, devenită tot mai

populară în ultima perioadă, asigură înglobarea lichidelor, gazelor sau

solidelor cu ajutorul polimerilor naturali sau sintetici. Aceasta oferă

numeroase beneficii de la separarea componentelor pentru evitarea

eventualelor incompatibilități, prelungirea termenului de valabilitate

al diferitor substanțe și până la protejarea acestora de acțiunea nocivă

a diferitor agenți fizico-chimici.

Material și metodă: Metodele chimice care pot fi folosite la

încapsularea celulelor aducând numeroase beneficii sunt: coacervarea

în mediu apos, separarea fazelor, polimerizarea in situ sau

polimerizarea interfacială. Utilizarea celulelor încapsulate este tot mai

extinsă începând de la eritrocite umane, insule pancreatice Langerhans

și chiar hepatocite umane.

Rezultate:Microsferele biodegradabile obținute prin încapsulare, au

dobândit un real succes, contribuind la definirea conceptului de “drug

delivery”. În plus atenția cercetătorilor a fost îndreptată, în ultima

perioadă către încapsularea celulelor folosind biomateriale, pentru

creșterea viabilității și îmbunătățirea funcțiilor acestora.

Concluzii: Avantajul utilizarii celulelor incapsulate, in diferite tipuri

de transplant, este prevenirea respingerii hiperacute prin evitarea

contactului celula-gazda.




EVOLUȚIA STATINELOR ȘI EFECTELE LOR

PLEIOTROPE

Autor: Eduard Sergiu Milea

Coautori: Elvin Alexandru Mustafa, Șef lucrări dr. Ana Maria Pelin

Coordonator științific: Șef lucrări dr. farm. Elena Lăcrămioara LISĂ

Motivația studiului: Statinele, clasă de medicamente care scad

lipidele prin inhibiția enzimei HMG-CoA-reductază, care joacă un rol

central în sinteza colesterolului. Statinele reduc incidența bolilor

cardiovasculare și mortalitatea la pacienți cu risc crescut.

Material și metodă: Mevastatina, lovastatina, simvastatina şi

pravastatina sunt metaboliţi fungici (Aspergillius terreus), fiecare

conţine câte un inel hexahidronaftalenic. Fluvastatina, atorvastatina,

rosuvastatina şi pitavastatina sunt compuși sintetici ce conţin o

grupare secundară, un acid heptanoic ce formeaza un compus similar

HMG-CoA. Drept urmare al acestei asemănări statinele sunt inhibitori

competitivi ai enzimei HMG-CoA. Rezultate: Statinele sunt indicate în special în tratamentul hiperlipo-

proteinemiilor asociată cu hipercolesterolemie. În literatura de

specialitate sunt descrise şi o serie de efecte pleiotrope non-lipidice,

precum: ameliorarea funcţiei endoteliale, stabilizarea plachetară,

modularea răspunsului inflamator asociat aterogenezei, prevenirea

trombozelor, stabilizarea plăcilor de aterom. S-a demostrat prin studii

clinice ample că statinele scad riscul de evenimente cardiovasculare,

acest efect nefiind strict legat de reducerea nivelului seric al

colesterolului. Actualmente se studiază rolul statinelor în: reducerea

riscului de cancer de prostată, disfuncţii erectile, hipertrofie benignă

de prostată şi incontinenţă asociată vârstei.

Concluzii: După aproximativ 25 de ani de studii putem spune că

statinele pe lângă efectul primar hipocolesterolemiant și protector

cardiovascular au şi importante efecte pleiotrope. Continuarea studiile

clinice trebuie să stabileasca care dintre aceste efecte şi în ce masură

aduc beneficii terapeutice.




ANALIZA COMPARATIVĂ A BILASTINEI CU

ALTE ANTIHISTAMINICE H1

Autor: Nicolae- Dan Stratulat

Coautor: Andrei Roman

Coordonator științific: Șef lucrări dr. farm. Elena Lăcrămioara LISĂ

Motivația studiului: Alergiile sunt cele mai frecvente tulburări

imunologice şi afectează aproximativ 20% din populaţie. Un element

determinant al răspunsului alergic este imunoglobulina E (IgE),

prezentă pe suprafața mastocitelor și bazofilelor. Complexul format

prin interacțiunea alergenului cu IgE duc la activarea celulelor și

eliberarea de substanțe precum histamina, care conduc la reacții de tip

alergic. Obiectivul acestui studiu este de a revizui stadiul actual al

cunoaşterii alergiilor, precum și de a descrie noţiunile farmacologice

ale antihistaminicelor H1 și de a compara rezultatele studiilor clinice

cu bilastina - antihistaminic nou, foarte selectiv pentru receptorii H1.

Material și metodă: Rinita alergică este o afecţiune inflamatorie

frecventă, care afectează 10-25% din populaţia globului. Prevalenţa

oricărui subtip de urticare în timpul vieţii este de aproximativ 20%.

Bilastina este un antagonist histaminergic non-sedativ, cu durată lungă

de acțiune, cu afinitate antagonistă selectivă pentru receptorii H1

periferici și fără afinitate pentru receptorii muscarinici.

Rezultate: Bilastina este indicată în tratamentul simptomatic al

rinoconjunctivitei alergice (sezoniere şi perene) şi al urticariei în doză

de 20 mg o dată pe zi, à jeun. Nu necesită ajustarea dozei la pacienţii

cu insuficienţă renală sau hepatică. Nu prezintă interacţiuni

medicamentoase relevante din punct de vedere clinic, aprox. 95 % din

doză nu este metabolizată. Nu reduce performanţa psihomotorie în

condiţiile administrării concomitente cu alcool sau cu alte deprimate

SNC cum ar fi lorazepam.

Concluzii: Bilastina este o substanţă medicamentoasă indicată în toate

formele de urticarie, inclusiv aşa-numita “urticarie cronică

idiopatică”. S-a dovedit în studii preclinice in vitro că bilastina are şi

proprietăţi antiinflamatorii. Proprietăţile farmacologice ale

antihistaminicelor H1 au evoluat de-a lungul timpului.




PREBIOTICELE-ROLURI ÎN ALIMENTAȚIE SI

IMPORTANȚA IN PATOLOGIILE

GASTROINTESTINALE

Autor: Mădălina Ileana Stoica

Coordonator științific: Conf. univ. dr. Maria Lidia Popescu

Motivația studiului: Subiectul lucrării de față îl reprezintă

prebioticele și modul în care acestea influențează microbiota

intestinală

Am înclinat spre evidențierea bolilor gastrointestinale pentru că

acestea au o incidență crescută in rândul populatiei, iar tratamentul

pune deseori probleme deoarece cauzele acestora nu sunt clar

cunoscute. Prin introducerea în alimentație a unui aport suficient de

prebiotice se poate susține procesul de digestie fără apariția

dezechilibrelor și în final a patologiilor.

Material și metodă: Pentru obținerea informațiilor necesare realizării

posterului am apelat la consultarea site-urilor științifice citind articole

și studii pe diferite specializări precum farmacognozie si biochimie,

imunologie. Am extras datele privitoare la ințelegerea termenului de

prebiotic, diferențierea de probiotice, mecanismul de acțiune si

influența în determinarea bolilor gastrointestinale.

Rezultate: Drept rezultate am realizat structurarea definiției,

proprietăților pe care trebuie sa le indeplinească fibrele alimentare

pentru a fi considerate prebiotice și a avea rol funcțional in organismul

uman, semnalizarea importanței acestora în echilibrul microbiotei

colonului și exemplificarea surselor.

Concluzii: Ingestia de prebiotice duce la creșterea integrității

colonului, imbunătățirea digestiei și eliminării fecalelor.

Aceste efecte sunt indirecte procesului de schimbare a microbiotei

gastrointestinale: creste numărul de bifidobacterii si lactobacili, în

timp ce scade dezvoltarea grupului Hystoliticum.




SECȚIUNEA IV

REZUMATE CONFERINȚE

GALMED




ENDODONŢIA DE ZI CU ZI

Autor: Dr. Bogdan Golașiu

Începând cu anii 1970 tratamentele de canal au cunoscut din

partea medicilor dentiști o nouă abordare și anume orientarea spre

latura mecanico-aseptică („cleaning and shaping”) și nu doar

obturarea spațiului endodontic, așa cum se realiza până atunci.

De atunci, principiile nu s-au schimbat semnificativ, dar

tehnologiile s-au dezvoltat într-un ritm alert aducând multe elemente

de progres și odată cu ele dovezi contradictorii. Abundența de

instrumente și dispozitive adresate endodonției în ultimii ani au intrat

într-o acerbă competiție în adaptarea și conservarea morfologiei

endodontice pentru obțiunerea unor rezultate predictibile cu o rată de

succes cât mai mare. Toate acestea conduc la creșterea vitezei de lucru

și a eficienței tratementelor endodontice. Însă introducerea

magnificării și îmbunătățirea iluminării câmpului operator endodontic

este probabil cea mai spectaculoasă. Iluminarea cu fibra optică este

factorul cheie care completează magnificarea oferită de microscop,

astfel încât tratamentele endodontice pot fi în prezent realizate în

condiții crescute de siguranță și în condiții de calitate net superioare

față de mai demult.

Cuvinte cheie : ergonomia, integrarea microscopului, platoul

de lucru, cum influențează platoul de lucru optimizarea timpului de

cabinet pentru medic și asistentă.




GHIDUL ON- LINE AL ASOCIAȚIE

INTERNAȚIONALE DE TRAUMATOLOGIE

DENTARĂ (IADT). DE CE? CUM? ȘI MAI ALES

PENTRU CINE?

Asist. Univ. Dr. Ionel Dan Cristian (IADT, EAPD)

Traumatologia dento-parodontală reprezintă o mică parte din

practica anuală a oricărui medic (5% din totalul motivelor de

prezentare al accidentelor cu implicare OMF- Andreasen, 2007). Dar

de cele mai multe ori prin gravitate, impact fiziologic și psihologic

resimițit de către pacient, necesită măsuri terapeutice corecte, coerente

și mai ales rapid instituite. Numărul de ore, dacă nu chiar numărul de

minute trecute de la traumatism și până când se instituie terapia

înseamnă de cele mai multe ori diferența dintre un deznodământ

favorabil și instalarea unor sechele greu manageriabile pe termen

mediu și lung, chiar insurmontabile în unele dintre cazuri. Mai mult 1

adult din 4 suferă un traumatism dento-parodontal înainte de a împlini

vârsta de 50 de ani (Brunner, 2009).

„Proiectul Dental Trauma guide” a fost demarat de un colectiv

de medici în anul 2005 pe baza datelor statistice furnizate de o bază de

date cu peste 40000 de cazuri, dintre care 10% cu evaluare pe termen

lung. (perioada 1962-2005). Acest ghid nu numai că îndrumă, dar prin

modul ”problem solving” în care este gândit ajută clinicianul/

pacientul/ prima persoana care poate acorda primul ajutor, pas cu pas

în soluționarea ideală a oricarui traumatism dento-parodontal.

Oriunde, oricând și mai ales timing-ul optim de gestionare a

acestor leziuni devin accesibile la „un click distanță”!




MINIIMPLANTURILE ORTODONTICE - ANCORAJUL

ABSOLUT ÎN ORTODONȚIE

Asist. Univ. Dr. Alexandru Mircea Nicolau

Ancorajul este una din problemele majore ce pot apărea în

timpul tratamentului ortodontic, el influențând abordarea biomecanică

și putând determina alegerea dispozitivelor ortodontice. A treia lege a

mișcării inițiate de Isaac Newton (Legea acțiunii și reacțiunii) își face

resimțite efectele și în cadrul abordării tratamentului anomaliilor

dentomaxilare, determinând luarea unor măsuri care să dozeze forțele

nedorite atât din punct de vedere al intensității, cât, mai ales din punct

de vedere al sensului și al direcției. Astfel de dispozitive care să reducă

sau chiar să anuleze reacțiunea unor forțe necesare mutării în direcția

dorită a unor unități masticatorii, pot fi miniimplanturile sau

minișuruburile ortodontice. Expunerea de față are scopul de a face

cunoscute majoritatea tipurilor de dispozitive de ancoraj scheletal,

împreună cu avantajele, dezavantajele, caracteristicile și

aplicabilitățile lor clinice. Ultima parte este dedicată prezentării unor

cazuri clinice ale unor colegi de la New York University, menite a

evidenția aceste proprietăți ale acestor dispozitive relativ noi în

arsenalul terapeutic al ortodonției și ortopediei dento-faciale.



SPONSOR PRINCIPAL AL

EVENIMENTULUI

A&D PHARMA- FUNDAȚIA SENSIBLU



PREZENTARE A&D PHARMA

A&D Pharma is the largest and most dynamic pharmaceutical

group of companies in Romania, offering integrated services of

import, distribution and retail of pharmaceutical products. A&D

Pharma operates one of the largest regional platforms of marketing

and sales in pharmaceutical field from Central and Eastern Europe. By

its own corporate foundation, A&D Pharma Group develops sensitive

CSR programs.

Romania’s leading pharmaceutical wholesale, sales &

marketing and retail business

Market leader in Romania with a successful track record &

clear development strategy

Poised for expansion and higher profitability through a refined

and vertically integrated business model and a new national

logistical infrastructure

Strongly positioned to embrace the growth potential in the

Central and Eastern European pharmaceutical markets

Generated consolidated sales over € 1 Billion in 2015.

In 2016, Sensiblu celebrates 19 years of successful activity. Today,

with more than 430 pharmaceutical units all over the country, Sensiblu

is one of the largest branded pharmacy chain in Romania. In 2015,

Sensiblu was the only pharmaceutical retailer entering Top 100 Most

Valuable Companies in Romania In 2015, Sensiblu has generated a

turnover of €272.2 Million.

Today Sensiblu has over 400 pharmaceutical units, covering

all cities over 50,000 inhabitants.

Due to its wide product portfolio as well as high quality

services, Sensiblu has over 2 million loyal customers,

generating 20 billion transactions per year.



VĂ MULȚUMIM

PENTRU PARTICIPARE!

universitatea ”dunĂrea de jos” din galaȚi facultatea...

Documents