unicitatea copilului - adventist...sã-i ajutam pe copii sã descopere cine sunt dan webster...

Unicitatea copiluluiSã-i ajutam pe copii sã descopere cine sunt

Dan WebsterÎmpreunã cu Tony Schwartz şi Chris Trethewey

Ideal pentru:pãrinţi

instructori de tineretprofesoriconsilieri

şi mulţi alţii antrenori

Unicitatea copiluluiSã-i ajutãm pe copii sã descopere cine sunt

Drept de autor © 2011 Dan Webster

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a cãrţii nu poate fi reprodusã în niciun fel fãrã a avea în prealabil permisiunea scrisã a editorului, excepţie fãcând acele porţiuniunde este specificat în text şi în cazul unor scurte citate încorporate în articole de criticã şi recenzii. Pentru informaţii, trimiteţi un e-mail cãtre Permisiuni [email protected], sau scrieţi cãtre Permisiuni la adresa GroupPublishing, Inc., P.O. Box 481, Loveland, CO 80539.

OnoruriAutori: Dan Webster, Tony Schwartz, Chris TrethewayAdministrator de dezvoltare: Nadim NajmFuncţionar creativ şef: Joani SchultzEditor: Rob CunninghamDirector de artã pentru copertã: Troy MurphyCreatori: Troy Murphy şi Riley HallManager de producţie: DeAnne LearTraducere şi adaptare: Geanina MicuTehno-redactare: Constantin Daniel

În cazul în care nu este specificat altel, toate citatele din Scripturã sunt luate din LIVE Holy Bible, New Living Translation, drepturi de autor © 1996, 2004, 2007.Folositã cu permisiune de la Casa de Editurã Tyndale, Inc., Carol Stream, Illinois 60188. Toate drepturile rezervate.

Citatele din Scripturã marcate Mesajul sunt luate din Mesajul. Dreturi de autor © 1993, 1994, 1995, 1996, 2000, 2001, 2002. Folosite cu permisiune de la Grupul deEdituri NavPress.

Citatele din Scripturã marcate NASB sunt luate din NOUA BIBLIE AMERICANÃ STANDARD®, drepturi de autor © 1960, 1962, 1963, 1968, 1971, 1972, 1973, 1975,1977, 1995 de la Fundaţia Lockman. Folosite cu permisiune.

Citatele din Scripturã marcate TEV sunt luate din Traducerea Veşti Bune® (Versiunea englezã actualã, a doua ediţie). Drepturi de autor© 1992 Societatea BiblicãAmericanã. Toate drepturile rezervate.

ISBN 978-0-7644-6682-3

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 20 19 18 17 16 15 14 13 12 11

Tipãritã în Statele Unite ale Americii

2

3

Dedic aceastã carte celor trei tineri pe care îi iubesc şi care-mi spun „tatã”. Este şi va fi încontiunuare o onoare deosebitã pentru mine sã-i încurajez sã trãiascã vieţi extraordinare.

Obişnuiesc sã le spun fiilor mei: „Ori faci lucruri extraordinare, ori nu mai faci deloc...”

Luke – Tu eşti unul din lucrãtorii cei mai consacraţi din câţi cunosc. Continuã sãfaci ceea ce faci acum. Tu ai instincte estetice grozave – încrede-te în ele. Ai o inimãmare. Continuã sã o laşi pe draga ta soţie Whitney şi pe alţii sã vadã dragostea ta.Tu eşti mulţumit în timp ce alţii sunt neliniştiţi. Bucurã-te de conţinutul vieţii. Tueşti un prieten adevãrat care nu îi judecã pe alţii – nu te schimbã! Tu te bucuri dinsuflet de viaţã când alţii se plâng. Rãmâi recunoscãtor. Şi sã ştii cã tu eşti unul din-tre oamenii cei mai puternici din câţi cunosc, deci continuã sã doborî orice obstacolce ţi s-ar ivi în cale.

Landan – Ai un fel genial de a vedea viaţa – încrede-te în instinctele tale. Eştigrozav din punct de vedere al eticii profesionale. Continuã sã lucrezi sârguincios şivei avea viaţa pe care ţi-ai dorit-o. Pânã acum nu ai dat înapoi în faţa niciunei mariprovocãri. Rãmâi curajos şi continuã „sã omori uriaşii”. Tu eşti un prieten profund şiloial – iubeşti din inimã, fãrã teamã. Rãmâi pe ringul de dans. Continuã sã asculţimuzica. Tu refuzi sã te plafonezi şi-ţi pui standarde înalte. Continuã sã iubeştiexcelenţa şi sã ai o contribuţie folositoare.

Logan – Tu te bucuri de viaţã. Continuã sã trãieşti visul. Tu eşti deştept – nu tescuza pentru aceasta. Eşti romantic. Lasã-i pe ceilalţi sã vadã acest lucru. Eşti unlider – faci ca lucrurile sã meargã înainte. Eşti sigur pe tine şi te bazezi pe instinct –urmeazã-l. Eşti primul pe stâncã. Fii înţelept în riscurile pe care le iei. Eşti demn deîncredere. Niciodatã sã nu subestimezi puterea încrederii. Şi ai o inimã care batepentru Dumnezeu. Continuã sã-L asculţi şi sã-L urmezi.

5

MulţumiriNu ştiu cum sã mulţumesc tuturor celor care au avut o contribuţie însemnatã în viaţa mea, şi prin aceasta – ocontribuţie în acest proiect. Am înţeles mai demult cã o persoanã poate dãrui numai din ceea ce a primit, iar euam primit multe de la mulţi.

Fãrã sã par sentimental, doresc sã încep prin a mulţumi mamei şi tatãlui meu. Tatãl meu a trecut la odihnã înluna mai a anului 1989, dar ştiu cã ar fi fost mândru. Fiecare tânãr simte nevoia sã fie admirat de o persoanãmai în vârstã şi îmi lipseşte dragostea şi aprecierea lui. Alţii mi-au dãruit luminã şi încurajare, dar chiar şi aşa,glasul tatãlui este greu de înlocuit. Încrederea mamei în mine nu a fost niciodatã clãtinatã. Sunt recunoscãtorpentru Dave şi Mona Webster.

În 1995 l-am întâlnit pe Tom Paterson. La fel ca mulţi alţii, Tom a avut un impact puternic asupra vieţii mele. Elm-a ghidat în procesul lui minunat de planificare a vieţii în a doua parte a ei. Tom este un adevãrat Yoda (per-sonaj din Star Wars – nota traducãtorului). Nu am întâlnit niciodatã o persoanã la fel ca el. Un om înţelept şicare are un uimitor proces de gândire, el nu numai cã m-a învãţat valoarea şi potenţialul fiecãrei fiinţe umane,el le modeleazã în fiecare zi. A sta pe lângã Tom înseamnã a te simţi valoros. Toatã lumea se poartã extraordi-nar cu Tom. Îmi place acest lucru la el. Este un om al necazului şi al perspicacitãţii. Poate cã nu vine una fãrãcealaltã. Îţi mulţumesc Tom, pentru cã mi-ai ghidat calea!

Sunt mulţi alţii care au citit acest manuscris şi mi-au dat un feedback realist asupra ideilor mele mãreţe. Ei m-au adus cu picioarele pe pãmânt şi au îmbunãtãţit conţinutul. Pentru scumpa mea soţie Judy şi pentru JulianPetzhold, Linda Lindquist-Bishop, Logan Webster şi Laura Schilenburg am nişte mulţumiri speciale. Troy Murphyeste un geniu în proiectare şi el s-a ocupat de aşezarea în paginã a cãrţii. Bravo, omule! Ochiul artistic al luiJim Raymond şi selecţia fotografiilor au avut o importanţã crucialã. Jackson a dus munca cea grea pe partea deeditare. Eşti cel mai bun! şi mulţi alţii mi-au spus sã nu renunţ la carte şi cã gândurile mele sunt importante.Cãtre Joe Horness, Lamont Moon, Lance Murdock, Gus Gustafson, Brian şi Mari Lubinski, Rob şi Becky Englin,Tim Lowe, Rohn Ritzema, Dave şi Lori Chow, Denny şi Scoob Ellens, Jim şi Lynn Eickhoff, şi mulţi alţii – vãbinecuvântez pentru prietenia voastrã continuã, încredere şi suport.

Apoi, mai sunt Tony Schwartz şi Chris Trethewey – doi dintre cei mai buni lucrãtori cu tineretul din America. Eisunt şi buni soţi, taţi şi bãrbaţi. Fãrã încurajarea şi expertiza lor, acest proiect nu ar fi fost niciodatã pus pehârtie. Tony este cu adevãrat „toate acestea” şi niciodatã nu a întâlnit un moment care sã fie prea mare pentruel. Apreciez aceastã la el. Chris este un om al curajului. El ştie ce înseamnã sã iubeşti şi sã pierzi un copil. Pasiunea lui de pãrinte mã inspirã şi inima lui este la fel de mare ca lozul cel mare din Vegas. Sunt onorat cãaceşti bãrbaţi au primit provocarea de a pune cap la cap Experienţa de 31 de zile. Aceastã carte nu ar fi fostaceeaşi fãrã ei.

Un ultim grup cãruia trebuie sã-i mulţumesc – toţi prietenii mei din Planul Vieţii™. În ultimele 18 luni am avutprivilegiul sã facilitez Planuriele Vieţii pentru mulţi oameni minunaţi şi înzestraţi. Ei au îndurat şi chiar auprimit bine întreruperile mele când vorbeam despre conţinutul acestei cãrţi şi cum este ea legatã de procesul vieţii. Ca rezultat, am primit sugestiiincredibile şi sfaturi înţelepte. Aşa cã le mulţumesc lui Jim, Ben, Guy, Molly, Lori, Manuel, Carter, Keith, Tim,Tom şi Sheri, Aric, Dan şi Laura. A Domnului sã fie slava!

Autorii

Dan Webster este un autor, profesor, vorbitor, mentor şi fondator Authentic Leadership, Inc. Pasiunea lui Dan

este sã-i instruiascã şi sã-i inspire pe lideri sã trãiascã vieţi autentice de mare impact. Dan are peste 30 de ani

de experienţã în lucrarea cu liderii din toate domeniile vieţii: lideri de piaţã, profesori, lucrãtori cu tinerii, pãstori

și lideri de organizaţii non-profit. El a lucrat în educaţie, stagiaturã și în comitetul a douã dintre cele mai mari

și cu influenţã biserici din America. Dan a vizitat școlile din Illinois, Dakota de Sud și Canada în calitate de pro-

fesor. El este atras de înţelegerea și ajutarea oamenilor sã creascã și sã se dezvolte. Dan s-a nãscut în Orientul

Mijlociu, este cãsãtorit cu Judy de 36 de ani și are trei bãieţi mari (și o norã frumoasã). În prezent el locuiește în

Holland, Michigan.

authenticleadershipinc.com

Tony Schwartz înţelege misiunea cu studenţii. Când era clasa a zecea, niște prieteni l-au invitat sã viziteze

o adunare de studenţi și aceasta i-a schimbat direcţia vieţii. Acele experienţe și influenţa unei conduceri bune

l-au ajutat pe Tony sã-L gãseascã pe Hristos. Crearea echipelor pentru dezvoltarea unei adunãri prospere de

studenţi, lideri de studenţi cu influenţã și prietenii bazate pe diferenţe, sunt pasiunile care îl conduc. Tony este

directorul Școlii Gimnaziale la Biserica Creștinã Centralã din Henderson, Nevada. El a absolvit colegiul Wheaton

și Școala Generalã de Management, Lake Forest. Tony și Lisa sunt cãsãtoriţi de 19 ani și au doi bãieţi extrem de

frumoși: Robby și Riley, și o fetiţã pe nume Ellie care este peste standardele normale de frumuseţe.

centralchristian.com/henderson/students

Chris Trethewey este membru al echipei executive a Bisericii Creștine Centrale, unde mii de oameni vin în

campusuri în fiecare sfârșit de sãptãmânã împreunã cu o comunitate globalã care participã online. Chris a pe-

trecut peste 15 ani în slujirea tinerilor, unde pasiunea lui ca studenţii sã prospere în credinţã, continuã sã fie

punctul central. El este interesat de familie și este un vorbitor cãutat atât pentru evenimente legate de studenţi,

cât și de familie. El și soţia lui, Kim, au douã fete frumoase și creative, Kiara și Claire.

centralchristian.com/henderson/students

7

Conţinut

DE CE AU COPIII NEVOIE CEL MAI MULTIntroducere – Eşti serios? 11

Capitolul 1 – Ia-o personal – Puterea Angajãrii Totale 21

MODELUL CELOR PATRU FERESTRECapitolul 2 – Observaţie: Puterea de a vedea/în

,

telege copiii 30

Capitolul 3 – Explorare: Puterea de a inspira pe copii sã descopere

,

si sã 48

învete despre ei însisi

Capitolul 4 – Afirmaţie: Puterea de a le spune copiilor ce e bun la ei 61

Capitolul 5 – Revelaţie: Puterea de a-L asculta pe Dumnezeu pe parcursul 73 procesului

DE LA VORBĂ LA FAPTĂ – Fă să se întâmple

Capitolul 6 – Estimarea revoltei şi invitaţia – Puterea estimãrii obstacolelor 83

Note de final 90

, , ,

9

DE CE AU COPIII NEVOIE CEL MAI MULT

IntroducereEşti serios?

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Proverbe 22:6 Mesajul

„...te-am săpat pe mâinile Mele...”Isaia 49:16

Care sunt lucrurile cărora trebuie să le ţinem piept?Beth era anul II la liceu când am întâlnit-o prima oară. Ea a fost chemată la consiliul elevilor pe care îl con-duceam eu. Era isteață și talentată la arte. De asemenea căra în spate o durere care-i punea bunăstarea vi-itoare în primejdie. Părinții ei nu erau persoane sănătoase. Mama ei era nefericită și se temea să iasă din casă.Tatăl ei era rău și își ura viața. Deseori, când un bărbat nu are curajul să-și înfrunte și să-și rezolve problemeledin viață, își varsă durerea pe alții. În acest caz, frustrările personale ale ambilor părinți se prăbușeau pesteBeth. Nefiind în stare să-și rezolve propria nefericire, tatăl lui Beth îi spunea acesteia când pleca dimineața lașcoală: „Nu vei reuși niciodată să faci nimic. Ești o ***** urâtă, o *****, și nu vei avea niciodată succes.”Știu, nici mie nu îmi vine să cred. Dar acestea sunt cuvintele pe care le spunea. Ele au străpuns sufletul luiBeth ca seva unui pin.

Severa acumulare a acestor cuvinte a fost combustibilul pentru scopul care s-a înfiripat în Beth, ca într-o zi săîi dovedească tatălui că nu a avut dreptate. Dorința ei era să devină o persoană încununată de un succesuluitor în carieră. La suprafață nu este nimic rău cu acel scop. A realiza ceva în viață este un lucru bun. Darscopul ei nu era alimentat de motivații sănătoase precum dorința de a-L onora pe Dumnezeu sau a servi lumiicu talentul ei. Țelul ei era condus de o amărăciune împotriva tatălui ei. Ținta ei era ca, într-o zi, să stea lângătatăl ei pe patul de moarte, să ridice degetul mijlociu și să spună: „(înjurătură) tată, te-ai înșelat, sunt plinăde succes. Acum, (înjurătură) (jicnire).”

Ce s-ar fi întâmplat dacă părinții lui Beth ar fi fost mai pozitivi și mai încurajatori? Ce-ar fi fost dacă tatăl ei i-ar fi spus din când în când că ea este frumoasă, că ea contează? Viziunea acestei cărți este chiar această:copiii contează. Scopul ei este să adune părinți, profesori, antrenori, instructori de tineret și pe oricine altcinevacăruia îi pasă de un copil să treacă de linia de demarcație și să intre în jocul descoperirilor. Ei pot face acestlucru prin expunerea unui tip de dragoste dus la extrem care spune: tu contezi, tu ai daruri și talente deîmpărtășit cu lumea, tu ai un viitor plin de speranță și sens... și eu voi merge alături de tine pentru o perioadăcă să te ajut să descoperi cine ești. Cum ar arăta aceasta? Cum se poate întâmpla un astfel de lucru? Lasă-măsă-ți ilustrez.

Inspiraţie pentru ora de sportCând vine vorba despre educația fizică, Școala Naperville (Illinois) din Districtul 203 știe ce trebuie făcut. Înziua când o treime copiii de vârstă școlară din SUA sunt supraponderali, 90% din copiii din Districtul 203Naperville sunt în formă. Și nu numai că sunt în formă, dar rezultatele acestor elevi sunt în mod constant maimari decât media națională la testele de matematică și științe. Cum se poate așa ceva? Este ceva în apă sauce?

Ceea ce se întâmplă în Naperville poate fi trasat înapoi în timp până la un profesor vizionar de educație fizicăde gimnaziu care a apărut într-un articol de ziar în anul 1990 raportând că sănătatea copiilor din SUA era îndeclin. Acest antrenor îngrijorat și inovativ a lansat o mișcare nouă: Noua E.F. Noua E.F. mută atenția îneducația fizică de pe sport și aptitudine pe efort și condiție fizică. Pe parcurs, el a descoperit că atunci când

13

exercițiul fizic este făcut corect, acest lucru dezvoltă un copil pe mai multe niveluri, în special abilitatea de aînvăța. Acest Nou curriculum E.F. a fost creat să-i învețe pe copii principiile, practică și importanța condițieifizice. Fiecare școală din districtul 203 Naperville folosește o evaluare TriFit. Acesta este un sistem computeri-zat de diagnostic al sănătății administrat copiilor începând cu clasa a cincea. Acesta le oferă tinerilor elevinorme pentru puls, tensiune arterială, grăsime corporală și altele. Este o metodă dovedită de motivare a copi-ilor să se mențină în formă. Unul dintre profesorii de educație fizică din districtul școlii s-a exprimat astfel:Este treaba lui să le comunice copiilor toate lucrurile pe care ei trebuie să le știe pentru a se menține în formă.

Ceea ce este cu adevărat fascinant în legătură cu acest program este faptul că la absolvire, elevilor li seînmânează un document de 14 pagini de evaluare a sănătății care întregistrează istoricul sănătății din clasaa cincea până la absolvire. El combină scopul condiției fizice cu alți factori precum tensiunea arterială șinivelul colesterolului și urmărește stilul de viață și sondajele istoricului familial. Un cercetător a spus căacesta este un document uimitor de cuprinzător după orice standard profesional de sănătate, pe care un tânărde 18 ani îl poate avea în mână când intră în viața de adult. La 18 ani el sau ea pășește afară din liceu cu odiplomă și un document de 14 pagini care servește drept ghid spre viitor oferind indicații despre cum să temenții în formă și cum să-ți menții creierul receptiv. Cât de grozav! Felicitări, Naperville!

Imaginea de ansambluIndiferent cât de mult admir ceea ce fac aceste școli, cu cât mai mult ar influența viețile elevilor dacă ei arputea ieși din gimnaziu său liceu cu un tip de document diferit? Nu unul care înregistrează istoricul sănătățiilor, ci unul care urmărește istoricul darurilor, talentelor și a unicității. Acest document ar fi pregătit cudragoste de către un adult care este foarte atașat de ei. El conține adevărul despre cine este copilul în adâncullui. Acest document ar fi rodul a zeci de conversații cu un copil. Scopul este ca un copil să pășească afară dinliceu în viața de adult cu o compilație de observații adunate de-a lungul anilor care dezvăluie esența ființeilor. Documentul ar conține adevăruri prețioase descoperite pe când copilul face față vieții de zi cu zi. Va revelacine este copilul - și cine nu este.

Poate că ar lua forma unei scrisori sau a unui jurnal care înregistrează gânduri și observații de-a lungul unei perioade de timp. Sau poate ia forma acestei cărți care va fi o îngrămădeală de gânduri și observații mâzgălite după ce termini Experiența de 31 de zile.

Pentru Parker J. Palmer va lua forma unei scrisori pe care el o pregătește pentru nepoata lui, pe care el oiubește mult.

Încă din primele zile ale vieții nepoatei mele, am început să observ înclinațiile și tendințele care au fostplantate în ea încă de la naștere. Am observat și încă observ ce îi place și ce nu îi place, către ce esteatrasă și ce îi provoacă repulsie, cum se mișcă, ce face și ce spune.

Adun observațiile într-o scrisoare. Când nepoata mea va atinge anii târzii ai adolescenței sau anii de în-

14

ceput ai tinereții, mă voi asigura că scrisoarea mea își va croi drum către ea cu o prefașă care va suna camașa: „Aici este o schiță care arată ce ai fost din primele zile pe care le-ai trăit. Nu este o imagine finală –numai tu poți schița aceasta. Dar ea a fost schițată de către o persoană care te iubește foarte mult. Poatecă aceste notițe te vor ajuta să faci mai devreme ceea ce bunicul tău a făcut târziu: să-ți amintești cine aifost când ai venit pe lume și să-ți recâștigi darul sinelui adevărat.”

Poți simți puterea pe care ar avea-o o scrisoare ca aceasta? Cât de prețioasă va fi acea scrisoare în anii carevor urma? A compune o astfel de scrisoare este o sarcină sacră care cere cel mai mare efort și cea mai mareangajare de care dăm dovadă. A observa înclinații și tendințe, plăceri și neplăceri, lucruri de care copiii suntatrași sau lucruri care le provoacă repulsie, cum se mișcă, ce fac, ce spun și care sunt darurile și talentele lor,necesită cea mai mare dragoste, răbdare, gândire și atenție din partea noastră. Dar întreabă-te: Care este ceamai importantă sarcină?

Atleții de la facultăți și cei profesioniști petrec ore întregi analizând echipele adversare pentru a-și mări șanselede câștig. Oamenii de afaceri deștepți petrec săptămâni sau luni investigând posibile contopiri de firme pentrua crește probabilitățile de succes într-o viitoare afacere. Nu este înțelept să investim timpul și energia necesareîn sarcină extrem de importantă de a-i ajuta pe copii să descopere cine sunt pentru a putea câștiga în viață ?

Părinții, instructorii de tineret și profesorii sunt cu toții preocupați de dezvoltarea mentală, emoțională, fizică șispirituală a tinerilor. Această carte îi echipează pe aceia responsabili cu dezvoltarea noii generații să meargăun pas mai departe și să-i ajute pe elevi să înceapă să rezolve misterul sinelui. Fiecare viață este un mistercare așteaptă să fie descoperit, nu o greșală care trebuie corectată. A intra în viața de adult atât cu o fundațiea interacțiunii pline de dragoste cu un adult cât și cu o viziune clară despre cine sunt ei („adevăratul sine”după cum menționează Palmer) este neprețuită. Și a înveşti timpul și energia necesare pentru a-i ajuta săcâștige în viață este pur și simplu ingenios.

Această carte este pentru oricine vrea să aibă un impact asupra vieții copiilor, dar cel mai adesea voi scrie ca șicum m-aș adresa părinților. „Copil” este cuvântul pe care îl voi folosi de la un capăt la celălalt al acestei cărțipentru a descrie centrul atenției noastre. „Copilul” tău poate fi propriul tău copil său elev pe care îl înveți, îlantrenezi sau îl conduci într-un grup restrâns. Poate este o rudă care a avut o viață dură, așa că tu pășești înviața lui să îl ajuți. În ceea ce privește vârsta „copil” se poate referi la copiii de gimnaziu sau elevii de liceu. Unbun prieten antrenează jucători de fotbal american la Divizia 1 a Universității și își numește jucătorii „copii”.Evident că aplicarea principiilor împărtășite aici vor trebui ajustate în funcție de vârstă. Vom vorbi mai multedespre aceasta mai târziu, și instrucțiuni clare vor fi date în Experiența de 31 de zile.

ProfitulCând am făcut și am spus tot ce trebuia, vrem ca acel copil care a fost antrenat de un adult care a urmăritunicitatea copilului să:

„Fiecare viaţă este un mister care aşteaptă să fie descoperit, nu o greşalăcare trebuie corectată.”

15

• se simtă iubit și să știe că el contează fiindcă cineva i-a acordat atenție

• aibă o creștere a stimei de sine când i se amintește că el/ea este un miracol, nu doar obătaie de cap

• aibă o încredere crescândă în sine și respect pentru alții

• își descopere talentele și punctele forte încercând lucruri noi

• fie mai aproape de înțelegerea adevărului despre ei înșiși și să accepte aceasta

• învețe să se aprecieze și să trăiască în pace cu ei înșiși

• crească încercând aventuri și oportunități noi

• asculte cuvintele îndentificând „ce este corect” în loc de „ce este greșit”

• învețe să asculte vocea lui Dumnezeu și să primească ajutor de la El, deoarece cineva seroagă zilnic pentru ei

Pentru ca aceste obiective să fie atinse, noi trebuie să învățăm să dezvoltăm o relație educativă cu un copil.Noi alimentăm afaceri, invenții și chiar grădinile noastre. Cartea Unicitatea copilului vorbește despre a educa oființă umană vie, iubită și făcută de Dumnezeu.

A educa un copil înseamnă a-l încuraja să crească, să se dezvolte, să prospere și să aibă succes. Aceasta ledă simțământul valorii personale. Cum învață copii că au valoare? Copiii învață acest adevăr esențial văzândcum îi tratezi zi de zi. Cuvintele și faptele tale dau pe față ceea ce crezi despre ei. Când îi asculți, te bucuri cuei, speri că vor avea tot ce va fi mai bun, te rogi pentru ei, îi vezi și îi iubești, tu educi un copil și îm mod clarspui că el are valoare. Copiii își văd valoarea în ochii tăi, o aud în cuvintele tale și o simt în acțiunile tale. Separe că fiecare studiu publicat recent pe care l-am citit pune accent pe puterea transformatoare a relațiilor ed-ucative cu tinerii .

Înțeleg de ce acest lucru este adevărat. Aceste studii ne spun că majoritatea adolescenților din ziua de azi suntmânioși și răniți deoarece puțini adulți sunt îndeajuns de interesați pentru a-i cunoaște cu adevărat. Ei sesimt abandonați ca grup și lăsați să se crească singuri. Copiii de azi tânjesc după adulți mai învârstă și deîncredere care să-i asculte, cărară să le pese, și ocazional, doar să le fie aproape. Un prieten mi-a împărtășitrecent cât de mult impact a avut asupra vieții sale când un adult s-a interesat de el pe când era în liceu. El aspus: „El nu vroia nimic de la mine și nu mă judeca în felul în care o făceau părinții mei și alții. Lui pur și sim-plu i-a păsat de mine ca persoană și îmi spunea în continuu că el credea în mine.

„A educa un copilînseamnă a-l încuraja săcrească, să se dezvolte, săprospere şi să aibă succe.”

16

De fiecare dată când auzeam asta, mă simțeam grozav în pielea mea.”

Nimic nu e mai grozav decât o relație iubitoare în care o persoană mai în vârstă dă valoare unui copil ex-primându-și interesul în viața lui. Fiecare persoană are nevoie și tânjește după admirația cuiva mai în vârstă șimai înțelept. Cartea aceasta ne aduce față în față cu tinerii. Avem privilegiul de a reflecta dragostea lui Dum-nezeu pe măsură ce ne angajăm în lumea lor și căutăm miezul a ceea ce Dumnezeu i-a făcut să fie.

Cartea aceasta îi învață pe adulți (și pe elevi deopotrivă, sperăm) principiile, practicile și importanța înțelegeriiunui copil și ajutarea lui să trăiască viața pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru el. Vei fi capabil să înțelegi uncopil pe măsură ce urmărești observații pe care le culegi acordând atenție interacțiunii lui cu viața. Acesteobservații sunt culese, discutate, și evaluate pentru a fi valide. Pe măsură ce citești această carte însemnează-ți pe marginile paginilor descoperiri importante sau achiziționează-ți un jurnal special ca să notezi observațiireferitoare la copilul tău.

La final, fiecare copil beneficiază de aceasta prin faptul că fac un pas uriaș către a avea o vedere mai clarăasupra identității lui, dar și punctelor lui forte și pasiunilor lui. Aceasta devine o forță puternică în ghidareacopiilor spre ceea ce pare a fi un viitor foarte tumultuos. Este treaba noastră să-i ajutăm pe copii să pășeascăîn viitor dintr-o poziție de putere, nu de slăbiciune – de încredere în sine, nu de teamă.

Poate că te gândești... Vorbești serios? Cum oare aș putea vreodată să reușesc asta? Nu te panica. Modelulcelor patru fereşte de dedesubt te va ajuta să creezi un context câte să te ghideze către principiile de bazănecesare pentru a descoperi identitatea unui copil și să te ajute să colectezi observații despre copilul pe care îliubești. De-a lungul acestei cărți vei înțelege modelul celor patru ferestre, și apoi la sfârșitul cărții este oExperiență de 31 de zile practică și transformațională care aplică aceste patru concepte.

Cele patru ferestreSă vă prezint modelul celor patru ferestre. Aceste ferestre dezlănțuie o forță puternică de a descoperi modul încare îi privim pe copii. Fiecare fereastră este o lentilă fascinantă prin care privim cum crește un copil. Pemăsură ce privești în mod activ prin acele patru ferestre și le înțelegi, ele vor modifica limitele relaționale dinmintea ta despre cum vei relaționa cu copiii în viitor.

17

Prima fereastră

SĂ OBSERVĂM... puterea „vederii” copiilor.

Noi urmărim, estimăm și confirmăm observații.

A doua fereastră

SĂ EXPLORĂM... puterea pe care o are inspirarea copiilor să învețe despre ei înșișiîncercând noi oportunități și aventuri.

Noi discutăm aceste lucruri și identificăm interese și puncte forte.

A treia fereastră

SĂ AFIRMĂM... puterea de a identifica ce face bine un copil și de a-i comunica.

Noi vedem și spunem.

A patra fereastră

SĂ REVELĂM... puterea ascultării șoaptelor lui Dumnezeu despre identitatea șichemarea unui copil.

Noi ne rugăm pentru copiii noștri și îi ascultăm pe „mesagerii cerești”.

18

Aceste patru ferestre sunt diferite lentile prin care privim în fiecare moment al zilei. Ele transformă în acțiuneexpresia dragostei noastre. Ele ne poziționează în jurul unui copil așa încât să căpătăm perspectivă. Observațiane va poziționa chiar în fața unui copil privind drept înainte și văzând ceea ce putem vedea. Explorarea ne punechiar lângă un copil pe măsură ce îl inspirăm să descopere și îl ajutăm să proceseze reacții. Afirmația ne puneîn spatele unui copil încurajându-l și amintindu-i ce face bine. Revelația ne pune în genunchi la picioarele unuicopil în timp ce îl rugăm cu sinceritate pe Dumnezeu să ne dea observații și ajutor.

Sper că viziunea a ce se poate întâmpla devine mai clară. Un adult care este angajat în a descoperi unicitateacopilului are cale liberă către puterea acestor patru ferestre. El se mută din zona PASIVĂ a relaționării cu copiiiîn zona ACTIVĂ. În capitolul următor vom lua în considerare cum trebuie să arate un adult angajat trup și sufletîn descoperirea unicității copilului și cât me mult ia în serios această muncă. Vei fi capabil să evaluezi cum staila capitolul angajamentului și cum poți să avansezi către o angajare trup și suflet. Următoarele patru capitoledau detalii despre modelul celor patru ferestre și cum să dezlănțui forța sa puternică în viața unui copil. Apoi,vei fi încurajat să faci o evaluare a revoltei înainte de a extinde invitația pentru copil să se alăture procesului dedescoperire. Ultima parte a acestei cărți conține o Experiență de 31 de zile care să ajute copiii în mod direct săse descopere pe ei înșiși.

Abia aștept să văd ce se va întâmpla pe măsură ce pășești înăuntru și devii serios cu această sarcină. Știu căși tu vei crește la fel de mult ca și copilul pe care-l iubești.

„Un adult care este angajatîn a descoperi unicitateacopilului are cale liberă

către puterea acestor patru ferestre.”

19

DE CE AU COPIII NEVOIE CEL MAI MULT

CAPITOLUL 1Este personal!!...Puterea angajării totale

„Ca să crești un copil sănătos, acel copil trebuiesă aibă cel puțin un adult care este implicat în

mod irațional în viața lui.”Dr. Urie Bronfenbrenner

Profesor de Dezvoltare Umană – Universitatea Cornell

De foarte puține ori în viață m-am luat la bătaie sau am fost împins până la punctul de a dori să lovesc pecineva. Când aveam 13 ani, îmi doream să-l lovesc pe Robby Conrad. Uitându-mă acum înapoi, îmi dau seamacă Robby se comporta prostește când îl numea pe fratele meu mai mic, Brian, „retard”. Dar pentru mine nu eraamuzant, și cuvintele trebuiau luate înapoi. Brian are Sindromul Down. Mi-aduc aminte că l-am alergat peRobby prin curte, în casa lui, pe hol, până în camera lui. L-am apucat de tricou pe acest copil mai mare și maiputernic decât mine, care în mod normal m-ar fi făcut praf, și l-am izbit de perete. I-am spus să-și ia cuvinteleînapoi sau o să i le introduc eu înapoi prin gura plină de sânge. Am țipat la el că dacă vreodată, și am vorbitserios când am zis vreodată, va mai comenta ceva în genul ăsta, am să-i smulg capul și am să-l arunc într-unloc întunecos. A bătut ăn retragere și și-a cerut scuze pentru ce a spus. În acel moment onoarea lui Brian a fostrestaurată pentru că eu am luat în serios modul cum era tratat fratele meu.

Ce lucruri iei tu în serios? Oamenii de afaceri de succes iau în serios performanța lor la sercviciu. Căsniciile desucces sunt alcătuite din doi oameni care iau în serios modul cum se comportă unul cu altul. Atleții de top îșiiau în serios rolurile în competițiile atletice. Recent am auzit o conversație pe care un jucător de fotbal ameri-can NFL a purtat-o cu unul din echipa adversă care tocmai alergase 20 de yarzi. El i-a spus: „Mai joacă așa odată, amice. Data viitoare ești mort. Data viitoare te iau în serios.” Învățătorii de clasa întâi iau în serios ce seîntâmplă în clasa lor. Bucătarii iau în serios gustul și înfățișarea meselor pe care le prepară. Când cevacontează cel mai mult, atunci îl iei în serios.

În calitate de adult care pun accent pe unicitatea copilului, te provoc să iei în serios această sarcină de a-lajuta pe un copil să-și descopere identitatea. Cu cât o iei mai în serios, cu atât ai mai multe șanse de a ajutacu adevărat un copil.

Această carte este o chemare de a clădi relații semnificative cu un copil. Este un mod de a combate cât maimult din negativitatea, frustrarea și sentimentul disperării simțite de generația tânără. Este o strategie care nepermite să „dăm volumul mai încet” la o cultură al cărei scop este să formeze negativ valorile și identitateacopiilor noștri.

Dacă vom lua această lucrare în serios înseamnă că:

1. Ne vom pregăti de război2. Ne vom muta în zona ACTIVĂ...3. Vom învinge marele „R”

1. Fără glumă... acesta este războiCartea de față este o chemare la arme. Este mai mult decât un ghid practic, distractiv. Este despre lupta pen-tru viața și bunăstarea unui copil. Nu ne putem vinde copiii. Este timpul să pășim în față și să luăm acestlucru în serios. Dr. Urie Bronfenbrenner, profesor de Dezvoltare umană la Universitatea Cornell a spus: „Ca să

22

crești un copil sănătos, acel copil trebuie să aibă cel puțin un adult care este implicat în mod irațional în viațalui.” Tu ai șansa să fie acel adult pentru o perioadă (scură sau lungă) în viața unui copil.

Știu că îți pasă cum să ai o influență pozitivă asupra unui tânăr, altfel nu te-ai fi deranjat să citești aceastăcarte. Dar a te gândi să ai un impact asupra cuiva nu este același lucru cu a avea un impact. Doar a dori să facio diferență în viața unui copil nu este tot una cu a face diferență. Doar a cunoaște cum să ai un impact nu esteacelași lucru cu a realiza această. Chemarea noastră este să acționăm cu o strategie care va inspira viață unuicopil.

Dacă nu avem acest lucru în minte, cultura va avea câștig de cauză de fiecare dată. Suntem chemați să nedăm viețile pentru aceia pe care îi iubim. Tu îți iubești copilul. Isus a spus: „Nu este dragoste mai mare decâtsă-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). A-ți da viața înseamnă să suferi pentru copilul tău.Când iubești pe cineva, bunăstarea ta se leagă de bunăstarea lui. Aceasta înseamnă că atunci când lor nu lemerge bine, nici ție nu îți merge bine. În aceasta constă suferința. A-ți da viața mai înseamnă și să înduri.Observațiile vin greu deseori și tu va trebui să fii răbdător. În acele momente îți dai viața suportând împreunăcu copilul tău. Tu ai un rol important în viața copilului tău și această carte te va ajuta să afli cum să îlîndeplinești.

Isus S-a devotat complet copiilor. Entuziasmul Lui se poate vedea în Marcu 10:13-14 unde le reamintește uceni-cilor Săi despre dorința Sa de a binecuvânta și iubi copiii. Ocazional era nevoie să-i scuture puțin pe uceniciiSăi ca ei să înțeleagă în mod clar această sarcină. I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar uceniciiau certat pe cei ce îi aduceau. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină laMine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.”

În acele momente Isus era implicat total și copiilor cu siguranță le-a plăcut acest lucru. Sunt sigur că nu auuitat niciodată cum a fost să stai alături de cineva care te iubește atât de mult. Inima lui Dumnezeu nu s-aschimbat în ceea ce privește copiii. Ucenicii erau PASIVI în ceea ce privește copiii; Isus însă era ACTIV în ex-primându-Și dragostea și interesul.Oprește-te și notează mai jos numele unei persoane care s-a implicat în mod ACTIV în viața ta când erai tânăr.Notează ce au făcut sau au spus care a exprimat interesul și grija lor.

Cine a fost?Ce a spus sau a făcut pentru mine?

2. Scopul = Trăirea în zona ACTIVĂDacă îți pasă de copii, Dumnezeu te va atrage către zona ACTIVĂ a angajamen-tului. Zona ACTIVĂ este aceazonă în care suntem complet liberi să avem un impact pozitiv. În zona activă noi ne luptăm ca un copil să poatăavea o viață extra-ordinară, și când trăim în acea zonă, noi vom trăi o viață extraordinară. Aceasta este calea

„Isus S-a devotat com-plet copiilor. Entuzias-mul Lui se poate vedeaîn Marcu 10:13-14 undele reaminteşte ucenicilorSăi despre dorinţa Sa de

a binecuvânta şi iubicopiii..”

23

de a scimba lumea, schimbând câte o persoană o dată. Copiii vor auzi cuvintele pe care Dumnezeu vrea ca eisă le audă, datorită faptului că tu nu vrei să stai pasiv pe margine. Tu te trezești, te gândești, te rogi și tepregătești așa încât să îi transmiți copilului tău: tu contezi pentru mine. Acțiunile, cuvintele și prezența ta îitransmit acest lucru.

Uită-te la diferențele dintre zona PASIVĂ și zona ACTIVĂ pe harta de pe pagina următoare. Citește cu atențiede sus în jos și de la stânga la dreapta, luând în considerare fiecare dintre cele patru ferestre. Comportamentulnostru trebuie să se mute de la stânga la dreapta. Ideal ar fi trăim în totalitate în coloana din dreapta.

Harta îți arată cum să ajuți un copil să-și descopere identitatea. Cum reușim aceasta va fi discutat înurmătoarele patru capitole și trăit în perioada Experienței de 31 de zile. Deocamdată, haideți să nefamiliarizăm cu diferențele dintre a trăi în zona PASIVĂ în antiteză cu a trăi în zona ACTIVĂ.

Zona PASIVÁ. Comportament faţã�de un copil

Mutarea cãtre zonaACTIVÁ�

schimbarea mentalitãţii

Zona ACTIVÁ�.Comportament faţã de un copil

Sunt neatent în ceprivește copiii; nicimăcar nu-i vad.

Mă angajez sa OBSERV atuncicând îmi schimb atitudinea de la

ignorare la observare...

„Văd” copiii �și observ ceea ceeste unic cu privire la ei. OBSERVATIA vede copilul

în întregime.

Nu mă gândesc lacrearea de noi

oportunități de creștere,și nu vorbesc cu copilulmeu despre experiențele

lui de viață.

Mă angajez să EXPLOREZ atuncicând îmi schimb atitudinea delimitare a oportunităților în timpce dezvolt inima unui explorator.

Îi încurajez pe copii și creezoportiunităti ca ei să

descopere cine sunt în lume�și împărtăsesc aceste lucruri

pe măsura ce capată operspectivă mai clară desprecum sunt ei. EXPLORAREA

abundă�.

Sunt prea negativist�și scot în evidențădoar ceea ce copilulmeu nu face bine.

Mă angajez să�AFIRM atunci cândîmi schimb atitudinea de la dezordine la un miracol.

Îi privesc și le spun în modconstant ce au facut bine;

caut vorbe pozitive în ceea ceîi privește. AFIRMAŢIA este

vie și sănătoasă.

Nu am o viață de rugăciune, mă simt învins, temător, frus-trat și nu cred că Dum-nezeu îmi poate vorbisau mă poate ajuta.

Mă angajez să�REVELEZ atuncicând îmi schimb atitudinea de la

frustrare la rugăciune și ascultare.

Mă rog zilnic pentru înțelepciune, am încredere înDumnezeu aștept răspunsuripe tot parcursul procesului.

REVELAŢIA esteexperimentat�.

24

Fii sincer cu tine însuţi şi evaluazã cât eşti de aproape de zona ACTIVĂ. Fã un semn pe liniile de mai jos.

Zona PASIVĂ Cum stau eu? Zona ACTIVĂ

SUNT NEATENT _________________________ OBERV

PUTINE OPORTUNITATI _________________________

SUNT NEGATIVIST _________________________

MA SIMT NEGATIVIST _________________________

3. Învingând marele „R”Rezistenţa este inamicul oricui se dedicã acestei lucrãri. Prezenţa ei va fi resimţitã în fiecaremoment. Rezistenţa îţi va spune sã faci orice altceva în afarã de a înveşti într-un copil.Marele „R” va spune cã un copil poate fi bine şi fãrã tine, cã altcineva va înlocui golul lãsatde tine şi va prelua responsabilitatea. Marele „R” este un mare mincinos. Obişnuieşte-te cutachinarea şi prezenţa marelui „R”. El îţi va sugera sã amâni sarcina pentru un timp maipropice când nu ai programul aşa de încãrcat. Te va amãgi şi îţi va spune cã al tãu copil ebine şi se simte grozav.

Rezistenţa este o perpetuã bãtaie de cap. Sã nu te surprindã cã vei fi extenuat, problemele sevor aduna şi orientarea cãtre sine se va împotrivi sã investeşti într-un copil. Rezistenţa vreasã trãim în zona PASIVĂ (sau sã ne ţinã acolo). Ne va ademeni sã avem o atitudine neutrã şineimplicatã. Fãrã curaj condiţia noastrã implicitã este sã stãm în zona PASIVĂ – ori ne lup-tãm cu ea, ori nu. Decizia este a noastrã.

S-ar putea sã te întrebi ce sã faci dacã viaţa te-a adus în momentul de faţã în zona pasivã.Stresul, serviciul şi presiunea socialã poate te-au adus aici. Tot ceea ce ai nevoie pentru a te

INCURAJEZEXPLORAREA

AFIRMATIA E VIE

SIMT CA DOMNUL SE IMPLICA

25

muta de la stânga la dreapta este aceasta: Schimbã-ţi mentalitatea! Sunã uşor. Adevãruleste cã nu vine în mod natural şi cã trebuie sã fie o alegere intenţionatã.

Zona ACTIVĂ este atât o stare a minţii pozitivã cât şi un model puternic de comportament.Ca sã ajungem acolo trebuie sã ne schimbãm modul de gândire despre copii. Nu te înşela: tupoţi ajunge acolo chiar acum! Chiar în acest moment poţi sã te muţi în zona ACTIVĂ.

Când suntem în zona ACTIVĂ noi „vedem” copiii şi observãm ce este unic la ei. Aceasta seîntâmplã cu ajutorul puterii de observaţie. Când îi încurajãm şi creãm oportunitãţi pentrucopii ca sã se descopere pe sine şi apoi vorbim despre aceste experienţe, dãm o şansã ex-plorãrii şi observaţii sunt adunate. Când le spunem în mod constant copiilor noştri ce estebine la ei în timp ce cãutãm alte perspetive pozitive a cine sunt ei, afirmaţia îşi joacã rolul.Când învãţãm sã ne rugãm cu credinţã pentru ajutorul lui Dumnezeu în timp ce cãutãm sãascultãm vocea Lui în procesul descoperirii, va fi experimentatã revelaţia. Acesta este com-portamentul şi modul de gândire din zona ACTIVĂ. Dacã eşti aici... îţi urez un bun venit înjoc.

Tu poţi face aceasta – crede!Dorinţa de a trãi în mod consecvent în zona ACTIVĂ spune ceva despre tine. Tânjeşti sã-ţivezi copilul crescând. Nu oricine este ca tine. În lumea atletismului, antrenorii vor castudenţii lor sã se facã mai mari – mai puternici – mai rapizi. În lumea academicã, profe-sorii vor ca studenţii lor sã devinã mai deştepţi – mai luminaţi – mai profunzi. AdulţiiKidUnique tânjesc sã aibã copii care sã devinã mai curaţi – mai în siguranţã – mai capabili– mai capabili sã câştige în viaţã, deoarece în adâncul sufletului, ei se simt bine cu eiînşişi. Adulţii cu vederi sãnãtoase sunt plini de emoţie sã-i vadã pe copiii lor prosperând şiexcelând. Oamenii cu vederi înguste îi descurajeazã pe copii.

Când copilul meu mijlociu era în clasa a şaptea, m-a rugat sã-l duc la sala de sport sã-lînvãţ sã ridice greutãţi ca sã devinã mai puternic din punct de vedere fizic, pentru a excelala fotbal american. Prima datã când am ridicat greutãţi împreunã, de-abia putea sã ridicepe bancã bara de 20 kg şi 400 gr. Cinci ani mai târziu, când era în clasa a unsprezecea, lu-crurile stãteau cu totul altfel. Îmi aduc aminte cã am fost la salã sã ridicãm greutãţi împre-

26

unã, chiar dupã a şaptesprezecea lui zi de naştere. A pus câte o greutate de câte 20 kg şi 400gr pe fiecare parte a bãncii şi a fãcut 12 ridicãri cu uşurinţa unui jucãtor de fotbal profesion-ist. Acum, era rândul meu sã ridic. Mi-am întins pectoralii şi am zis: „Uitã-te la asta,omuleţule!” Dintr-un motiv necunoscut mie, nu am fost în stare sã finalizez setul meu de 12ridicãri. Când am început sã ridic, nu eram în formã. Poate cã aveam glicemia scãzutã sauceva de genul ãsta, pentru cã la a şasea ridicare am dat de bucluc. În timp ce mormãiam şigemeam, chinuindu-mã sã ridic a noua oarã greutãţile, fiul meu a început sã râdã de mine,spunând ceva de genul: „Ridicã, bãtrâne! Haide, tatã, mã faci de ruşine!”

Dupã ce m-a asistat sã pun greutatea înapoi pe bancã, m-am ridicat şi l-am chemat sã vinãla mine. Dupã faţa lui, cred cã gândea cã sunt supãrat. În loc de asta, i-am spus cã aceastafusese o zi mare pentru mine. El a râs şi a zis: „Da, sigur. O zi mare? Ce tot spui acolo, tatã?Sãrbãtoreşti faptul cã ai îmbãtrânit şi te-ai îngrãşat?” „Nu chiar, tânãrul meu Hercule,” i-amrãspuns.

Uitându-mã în ochii lui, am spus: „Landan, îţi aduci aminte când am intrat în aceastã salãde forţã acum cinci ani şi nu puteai ridica nici mãcar greutatea iniţialã, cu atât mai puţinîncã 41 de kg?” A dat din cap cã da. Eu i-am zis: „Fiule, una din ţintele mele din ziua aceeapânã azi a fost sã te ajut sã devii mai puternic decât mine. Astãzi acest lucru este adevãrat.Aceasta este o zi mare. Ai crescut. Iubesc sã te vãd crescând. De-abia aştept sã fii atât deputernic încât eu sã fiu nevoit sã te urmez de colo-colo prin sala de forţã sã înlocuiescgreutãţile de pe bara ta, doar ca sã lucrez alãturi de tine.” Astãzi are aproape 30 de ani şieste un specimen din punct de vedere fizic şi un tânãr sigur pe el. A fost admis în douãcolegii de sport, cântãreşte 86 de kg cu 6% grãsime corporalã, şi aşa cum se mai spune...este copt. Adevãrul este cã dacã aş avea un corp ca al lui, aş face nudism...

Care este tiparul de gândire şi cum sunt sentimentele tale când te gândeşti la copilul tãu?Vrei ca el sã te depãşeascã? Vrei ca el sã devinã mai mare – mai puternic – mai rapid – maicurat – mai în siguranţã – mai sigur pe el – mai matur în viaţã? Bãnuiesc cã vrei.

Te vei angaja sã treci în echipa lui şi sã înveţi sã-i dai tot ce ai mai bun în urmãtorul sezondin viaţa lui? Rezistenţa te va provoca. Viaţa ta se va aglomera şi ocazional te va copleşi. Și

„Care este tiparul degândire şi cum sunt

sentimentele tale când tegândeşti la copilul tãu? ”

27

ce dacã? Un copil se uitã la tine ca sã fii cel care soseşte şi-l ajutã, fie cã eşti bãrbat, fie cãeşti femeie. Intrã cu totul în joc. Memoreazã diferenţele dintre tiparul de gândire al zonei AC-TIVE şi cel al zonei PASIVE. Apoi roagã-te zilnic pentru puterea de a trãi acolo. Hadeţi sã neîntoarcem acum la modelul celor patru ferestre şi sã începem sã-l trãim.

29

UNDE NE UITĂM SĂ VEDEM COPII

CAPITOLUL 2OBSERVAŢIA...Puterea de a vedea copiii

„Dragostea începe cu a-l vedea pe celălalt.” Anthony DeMello

„Poți observa multe doar privind.”Ralph Waldo Emerson

Observarea: Activitatea de a „vedea” ceva sau pe cinevaGillian Lynne este unul dintre cei mai realizați coregrafi ai timpului nostru. Împreună cu Andrew Lloyd Webber eaa lucrat câteva dintre cele mai de succes producții muzicale de teatru din istorie precum Pisicile și Fantoma dela Operă. Gillian nu ar fi experimentat niciodată bucuria succesului și nu ar fi trăit din „adevăratul sine”, dacănu ar fi avut ajutorul unui bărbat care a înțeles puterea ferestrei – Observație.

La vârsta de 8 ani viitorul lui Gillian nu se arăta prea luminos. Avea probleme la școală. Când reușea să-și facăproiectele, le preda prea târziu. Scrisul ei era groaznic. La teste lua note slabe și deseori era un element dezbina-tor pentru întreaga clasă. Învățătoarea lui Gillian credea că ea are o tulburare de învățare și a luat în consider-are mutatul ei la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Aceasta s-a întâmplat în anii 1930, înainte caepidemia de ADHD (tulburare a copiilor agitați) să străbată școlile publice. În ziua de azi cel mai probabil ar fifost diagnosticată cu deficit de atenție/ tulburare de hiperactivitate și i-ar fi fost prescris Ritalin®.

Școala le-a trimis părinților lui Gillian o scrisoare în care și-au exprimat îngrijorarea. Mama ei a acționat ime-diat ducând-o la un psiholog pentru o evaluare. Ken Robinson, în minunata lui carte: Elementul, descrie ce s-aîntâmplat apoi. Am scris italic un număr de expresii.

Gillian mi-a spus că își amintește că a fost invitată într-o cameră mare cu lambriu din stejar cu cărți legate înpiele așezate pe rafturi. În cameră, lângă un birou mare stătea un om impunător într-o jachetă de stofă cupicățele. A dus-o pe Gillian la capătul cel mai îndepărtat al camerei și a așezat-o pe o canapea imensă de piele.Picioarele lui Gillian nu atingeau podeaua, iar cadrul o făcea să fie circumspectă. Cu emoții despre impresia pecare avea să o lase, ea si-a așezat mâinile sub ea, ca să nu se agite și să se joace cu ele.

Psihologul s-a întors la biroul său și pentru următoarele 20 de minute a întrebat-o pe mama lui Gillian despredificultățile pe care ea le avea la școală și despre problemele pe care învățătoarea spunea că le cauzează. Deșiel nu a adresat nicio întrebare direct lui Gillian, el a privit-o cu atenție tot timpul...

Într-un final, mama lui Gillian și psihologul s-au oprit din vorbit. Bărbatul s-a ridicat de la biroul său și s-a în-dreptat spre canapea și a stat lângă fetiță.

„Gillian, ai fost foarte răbdătoare și îți mulțumesc pentru aceasta,” a spus el. „Dar mă tem că va trebui să maiai răbdare încă puțin. Trebuie să vorbesc în particular cu mama ta acum. Vom ieși din cameră pentru câtevaminute. Nu-ți face griji, nu vom sta prea mult.”

Gillian a dat din cap că a înțeles și cei doi adulți au lăsat-o acolo de una singură. Dar înainte ca să părăseascăsala, psihologul s-a aplecat peste birou și a dat drumul la radio.De îndată ce a ieșit pe coridorul din afara camerei, doctorul i-a zis mamei lui Gillian: „Stați aici pentru un mo-ment și priviți ce face.” Era o fereastră în cameră, iar ei au stat de cealaltă parte a ei, așa încât Gillian să nu-ipoată vedea. Aproape instantaneu, Gillian a fost în picioare, mergând prin cameră pe ritmul muzicii. Cei doi

31

adulți au stat privind-o în tăcere pentru câteva momente, fermecați de grația fetei. Oricine ar fi observat cămișcările lui Gillian aveau în ele naturalețe – ceva înnăscut. La fel cum au observat cu siguranță expresia depură plăcere de pe fața ei.

În sfârșit psihologul s-a întors către mama lui Gillian și i-a spus: „Știți, doamnă Lynne, Gillian nu estebolnavă. Ea este o dansatoare. Înscrieți-o la o școală de dans.”

Micuța Gillian, fata cu un viitor cu înalt grad de risc, a devenit... persoana care a adus plăcere milioanelor deoameni și care a câștigat milioane de dolari. Acest lucru s-a întâmplat deoarece cineva s-a uitat adânc în ochiiei – cineva care mai văzuse copii ca ea înainte și care a știut să interpreteze semnele. Altcineva ar fi tratat-ocu medicamente și i-ar fi spus să se calmeze. Dar Gillian nu era un copil-problemă. Ea nu avea nevoie săurmeze o școală specială.

Ea nu avea nevoie decât să fie ea însăși.

32

Aceia care acționează sistemul ferestrei numită Observație înțeleg că o istorie se desfășoară chiar în fața lor înviețile copiilor pe care-i iubesc, așa că ei încetinesc ca să o „vadă”. Ei recunoc faptul că tinerii se comportă înfelul în care o fac, dintr-un anume motiv. Deseori comportamentul este motivat de lucruri de supraață, cum ar fimânia, frustrarea sau boala. Niciunul din acele lucruri nu erau motivele comportamentului lui Gillian. Ceva maiprofund se întâmpla cu acea fetiță de 8 ani. A fost nevoie de dragoste și discernământ pentru a vedea aceasta.

Comportamentul lui Gillian era condus de natura ei – ceva din ADN-ul ei. Ea este un exemplu grozav de copilunic. Ea avea un talent care nu ar fi fost niciodată dăruit lumii, dacă nu ar fi existat un om care „a privit-o cuatenție tot timpul.” Din fericire, a avut o mamă care a răspuns în conformitate cu percepțiile lui. Aceasta esteinima ferestrei „observație” – a privi cu atenție la copiii noștri și a le observa unicitatea.

Observația este prima fereastră prin care privim încercând să-i ajutăm pe copii să descopere cine sunt. Aceastaeste o forță puternică în procesul descoperirii. Este munca de a-i privi cu atenție pe cei de care ne pasă; de astudia un copil pe măsură ce crește și a înregistra frânturi din ceea ce vedem pe parcurs, la un moment dat.Observația denotă atât interes, cât și preocupare. Anthony DeMello avea dreptate: Dragostea începe cu a-l„vedea” pe celălalt.

Există un verset în Vechiul Testament care spune: „Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului șiEl vede toate căile lui.” (Proverbe 5:21) În natura iubitoare a lui Dumnezeu este inerent faptul că El Își „vede”creația. Dumnezeu le acordă atenție acelora pe care îi iubește. La fel ca Dumnezeu , noi vom acorda atențiecopilului pe care-l iubim. Prin aceasta le comunicăm că au valoare și merită atenția și timpul nostru.

PROBLEMA DISTRAGERII ATENȚIEIExistă multe distracții care ne pot întoarce privirea de la fereastra Observației și ne pot reține de la abilitatea dea privi în mod activ la copiii noștri. Adulții care se află în zona ACTIVĂ a Observației elimină aceste distracțiiașa încât să poată continua să privească la copilul lor. Haideți să luăm în considerare trei astfel de distracții.

Există în viața ta ceva care te face să driblezi cu privirea în pământ? Ce anume?

#1. Adribla cu privirea în pământEste important să nu faceți ceea ce am făcut eu în liceu, când am învățat să driblez o minge de baschet. Ca

să posed o minge de baschet pentru orice perioadă de timp, trebuia să mă uit în jos în mod constant, ca sămă asigur că nu pierd controlul. Aceasta m-a împiedicat să-mi văd co-echipierii și oportunitățile de a puncta.Să înlătur acest obicei a fost o provocare. A fost nevoie de antrenament și de ajutorul antrenorului. Ori de câteori antrenorul mă observa uitându-mă în jos la minge, striga: „Webster, ridică-ți capul ca să-l poți vedea peteren pe cel căruia poți să-i pasezi mingea.” Am înțeles că dacă vroiam să devin un jucător bun de baschet(și într-o zi să ajung în echipa universității) trebuia să înlătur obiceiul de a dribla cu privirea în pământ. Amreușit, dar nu a fost ușor.

34

Același lucru este valabil și pentru adulții KidUnique. Este foarte ușor să trăim cu capul în pământ, preocupațicu micile noastre vieți. Un prieten apropiat mi-a povestit că atunci când s-a întors dintr-o călătorie de serviciuîntr-o vineri, s-a dus acasă de la aeroport și și-a luat copilul în oraș să ia cina împreună și să maipovestească ce au mai făcut. În timp ce se uitau la meniu, prietenul meu a primit câteva mesaje în interes deserviciu pe telefon. În timp ce dădea rapid un răspuns, a primit un alt sms. De data aceasta era de la fiul săucare stătea la capătul celălalt al mesei. Mesajul era: „Hei, tată, ce zici dacă ai lăsa telefonul jos?” Aceastaînseamnă să driblezi cu privirea în jos.

Cu toții suntem preocupați. Provocarea este să învățăm să ne conducem viețile așa încât să ne vedem copiii„pe teren”. La baza acestei cărți este abilitatea de a performa mai multe sarcini în același timp. Prima sarcinăeste aceea de a ne conduce viețile bine ca să putem să-i vedem pe ceilalți. A doua sarcină este să te concen-trezi (și chiar să-i vezi) pe alții. Noi trebuie să ne concentrăm pe abilitatea de a performa mai multe sarcini înacelași timp și să-i includem pe copii și pe alții ca prioritarea numărul unu. Va fi imposibil să-i vedem pe copiidacă vom avea capul îngropat în propriile noastre probleme. A trăi cu capul plecat, fie că suntem absorbiți denoi înșine, plini de teamă sau supărați dintr-un anume motiv, ne oprește să vedem oportunitățile de a-i încu-raja și de a face parte din viața copiilor la un nivel important. Toate acestea ne micșorează viziunea, minimal-izându-ne cadrul. Cu cât ne stăpânim mai bine viețile, cu atât ne va fi mai ușor să-i vedem pe copiii noștri.

#2. DEZORDINEA ACOPERĂ MIRACOLULCând te ocupi de un copil, nu va dura mult până vei observa ceva. Ei sunt în același timp un haos și un

miracol. Fiecare copil are părți bune și mai puțin bune. Bine ai venit pe planeta Pâmânt! John Ortberg a scriso carte intitulată Toți sunt normali până ajungi să-i cunoști. Titlul ei este așa de adevărat... Există posibili-tatea ca atunci când întâlnești oameni noi să fii impresionat – cel puțin la început. Ei încearcă să fie cuceri-tori, politicoși și interesanți. Ei își fac o prezentare bună. Dar dacă petreci destul timp cu ei, vei descopericeva care te va enerva la ei, și bănuiesc că nu-ți va lua prea mult timp.

Faptul că fiecare copil are părți bune și mai puțin bune, te poate distrage. Tendința este să rămânemblocați în partea mai puțin bună. Unii oameni par să trăiască numai ca să arate cu degetul părțile rele alecelorlalți. Dacă și tu ești așa, roagă-L pe Domnul să-ți schimbe inima înainte de a petrece timp cu copiii,deoarece vei face mai mult rău decât bine. Scriptura ne spune: „...înțeleptul ascunde ocara” (Proverbe 12:16)și „...dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8). Copiii sunt o lucrare în desfășurare șidragostea noastră trebuie să fie destul de mare și destul de matură pentru a privi dincolo de lucrurile care nederanjează și a vedea ce este bun într-un copil.

Adevărul este că Observația le revelează pe amândouă. Unele din caracteristicile lor vă vor încânta inima,iar altele vă vor pune capul într-o menghină. Tentația căreia trebuie să-i rezistăm este de a ne concentranumai pe partea „haotică” a lucrurilor. Este relativ ușor să vezi ce nu este un copil. Este nevoie de dragoste,timp și discernământ pentru a vedea ce este un copil.

35

Care parte a identității copilului crezi că primește cea mai multă atenție? În medie, profesorii, prietenii șipărinții le aduc copiilor aminte de partea dezordonată sau de partea miraculoasă? Există diferențe majore laadulții care au fost tratați bine când erau copii și cărăra li s-au amintit în mod continuu că sunt niște mira-cole. Metoda KidUnique are la bază creșterea aprecierii unui copil pentru partea lui miraculoasă. Se referă la aobserva ce este bine și a comunica acest lucru; a fi bucuros în momentele bune și a iubi chiar în momentelegrele. Dacă-ți este greu, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să vezi aspectul miracolului din copilul tău.

Este ceva rău în viața copilului meu care mă împiedică să văd ceea ce este minunat la el la un nivel maiprofund? Ce este acest lucru?

Cu câteva Crăciunuri în urmă, le-am dăruit fiecăruia dintre băieții mei o scrisoare înrămată. Aceste scrisoriau fost compuse personal și au identificat șapte sau opt caracteristici pozitive specifice pe care le vedeam înfiecare dintre ei. Am numit cadoul „Ce este bun la tine”. Am petrecut ore concentrându-mă pe fiecare dintrebăieții mei ca să pot numi ceea ce era unic la fiecare. Nu cred că aceste scrisori erau ceea ce vroiau ei deCrăciun, dar înțeleg astăzi că ele erau ceea ce aveau ei nevoie. Tocmai m-am întors de la vizitarea fiului meumijlociu din Texas. El are 27 de ani la timpul când scriu această carte. În timp ce am fost în apartamentul lui,am observat că încă mai are acea scrisoare pe noptieră. Mi-a dat permisiunea să o împărtășesc cu voi.

Landan –

Fără îndoială, să fiu tatăl tău a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Mi-a făcut plăcere(și încă îmi face plăcere) să fiu tatăl tău. Știu că au fost momente când am fost un tată bun și înțelept. Și maiștiu că au fost momente când te-am mâniat, te-am frustrat, m-am comportat stupid și în general am făcutgreșeli ca tată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru iertare și șansa de a începe din nou.

În orice caz, acest Crăciun am stat jos și am petrecut ceva timp reflectând la ceea ce este bun la tine și caresunt lucrurile care îmi plac la tine. Fiecare trăim în propria piele și știm când o dăm în bară și când nu suntemla înalțime. Nimeni nu are nevoie să i se amintească asta, nu-i așa? În timp ce mă gândeam la aceasta, am re-alizat că nu ți-am mai spus de mult ceea ce e bun la tine.

Așa că, iată... memorandumul meu cu privire la ceea ce este bun la tine.

În primul rând, ai un mod genial de a vedea viața. Unii pot avea un IQ (coeficient de inteligență) mai mare, darpuțini au sclipirea pe care tu o posezi. Abilitatea ta de a vedea mai departe de aparență și a rezolva problemecomplicate este ceva ce vei sărbători pe măsură ce te maturizezi și capeți mai multă experiență. Crede-mă Lan-dan, tu ai acest dar! Tu ești strălucit, creativ și perspicace.

În al doilea rând, tu ești muncitor. Nimic nu a venit ca pe bandă pentru tine și ai descoperit că munca asiduă teduce acolo unde vrei să ajungi. Ai demonstrat aceasta transformându-te dintr-un copil de gimnaziu dolofan într-

„Pe măsură ce te implici în viața unui

copil, te vei confruntacu supărări previzibile.

Obișnuiește-te cuaceasta. ”

36

un model de condiție fizică. Ai arătat aceasta în timp ce învățai strategii de a compensa greutățile deînvățare. Ai fost un atlet bursier în liceu și în facultate luai numai note de 9 și 10. Aceasta este cu adevăratminunat! Și ai făcut aceasta în timp ce te pregăteai pentru fotbal american și înot. Și chiar dacă nu ai intratîn echipa de fotbal anul trecut aceasta nu s-a datorat faptului că nu ai fost pregătit.

În al treilea rând, tu ești curajos și ai abilitatea de a te redresa. Tu ai întâlnit mai multe dezamăgiri în viațădecât cei mai mulți oameni. Unele dezamăgiri cu sportul, alte cu femeile, altele cu studiile, iar altele cu viseleneîmplinite. Prin toate acestea ai trecut fără să o iei la fugă. Mai degrabă, ai decis să le privești în față, săcrești prine ele, să te ridici și să mergi mai departe. Curajul este un lucru minunat și îl văd la tine în fiecare zi!Aceasta mă inspiră să găsesc putere în curajul tău.

În al patrulea rând ești un prieten adevărat și loial. Cei care te cunosc cel mai bine știu aceasta despre tine.Partea proastă a acestui lucru este că majoritatea prietenilor tăi nu sunt așa de loiali ca tine și aceasta doare.Dar a fi un prieten adevărat și de încredere te va face un soț și un tată minunat. Și încă ceva... îl compătimescpe neghiobul care rănește pe vreun prieten de-al tău, deoarece el a invitat un car de necazuri asupra lui dinpartea ta. O, da, tu ești un bun prieten. (Apropo, îți mulțumesc că îmi ești prieten.)

În al cincilea rând, tu știi să dansezi. Băiete, tu poți să te miști. Boogie Woogie este celălalt prenume al tău șiștii să te miști. N-am nicio idee de unde ai căpătat abilitatea aceasta. Dar, băiete, tu știi să dansezi.

În al șaselea rând, tu refuzi să te plafonezi. Cei mai mulți oameni își pun ținte micuțe și au standarde mici. Nuși tu! Tu îți fixezi ținte înalte când vine vorba de condiție fizică, de prieteni și de femei. De asemenea, refuzi săfii lipsit de autenticitate în umblarea ta cu Dumnezeu. Acesta este un standard înalt. Tu știi că dacă nu e real,nu se merită. Omul primește în viață lucrurile după care umblă, iar tu umbli după lucrurile care trebuie.Continuă să ai standarde înalte, Landan.

În al șaptelea rând, tu iubești excelența. Tu ai simțul a ceea ce ar trebui și ceea ce poate să fie. Tu îți dorești oviață excelentă, o carieră excelentă, un corp excelent, o familie excelentă și o credință excelentă. Continuă săatingi țintele fiule, și vei primi lucrurile după care îți tânjește inima. Îți aduci aminte când în liceu, un cuplu deprieteni de-ai tăi erau standardul tău pentru excelență? Acești tipi nu mai sunt o problemă. Cerul este limitapentru tine. Niciodată nu te îndoi de aceasta!

Nu-i rău... șapte lucruri BUNE la tine: un mod genial de a vedea viața, ești muncitor, curajos, un prietenadevărat și loial, dansator, refuzi să te plafonezi și iubești excelența.

Eu sărbătoresc aceste calități ale tale Landan... și tu ar trebui să faci la fel. Să știi că te iubesc și cred în tine,fiule.

Ca întotdeauna... pentru tine... orice, oricând, oriunde.

37

TataActul creării acestei scrisori a fost unul plin de însemnătate. Ceva profund și visceral s-a întâmplat cu mine întimp ce o scriam. Îndeplinind această sarcină am putut să mă concentrez pe partea miraculoasă – pe partealucrurilor bune – calităților – fiecărui om. La sfârșitul Experienței de 31 de zile ți se va da oportunitatea de a-iscrie o astfel de scrisoare copilului tău.

#3. SUPÀRÀRILE PREVIZIBILE DE ZI CU ZICu ani în urmă, când fiii mei erau mai tineri și nu se întindeau prin toată țara, m-am trezit că era ceva ce ar

fi avut potențialul să-mi distrugă dragostea pentru ei. A devenit clar pentru mine că dacă nu rezolv aceastăproblemă și nu dezvolt o strategie să o înving, nu voi mai fi capabil să-mi „văd” copiii sau să-i iubesc pebăieții mei cum aveau nevoie să fie iubiți.

Problema avea de a face cu supărările previzibile ale vieții de zi cu zi. Știți care sunt acestea – camerele de-zordonate, certurile, bătăile (frații fac aceasta – chiar și surorile), mașinile murdare, obrăznicia, lenea, insen-sibilitatea, iresponsabilitatea în general și o sută de alte supărări care sunt parte din viață și maturizare.

Iată un exemplu. Într-o seară, venind acasă de la serviciu și intrând în casă, am observat că avusese loc înmod literal, o explozie de haine. Cămăși, pantofi, șosete și manuale erau peste tot. Credeți sau nu, în mod nor-mal aceasta m-ar fi enervat la culme. Interceptarea primului meu răspuns, care era mânia, era critică. Dacănu mi-aș fi interceptat reacția, întreaga familie ar fi fost martoră la erupția Muntelui Marele Tata Webster. Înalte seri îi prindeam pe băieți certându-se pentru o chestiune măruntă. Problema era că aceste neplăceri pre-dictibile amenințau relația mea cu băieții mei. Neplăcerile pot și ele să pună în primejdie relația pe care o aicu copilul tău. Ele ne prind cu ușurință și ne trag în jos.

În timp ce te implici în viața unui copil, te vei confrunta cu supărări previzibile. Obișnuiește-te cu aceasta.Uneori copiii vor face intenționat unele lucruri ca să te enerveze. Pot întârzia la întâlniri. Pot avea obiceiuricare să te deranjeze. Pot avea chiar o „atitudine” care să te facă să explodezi. Am dezvoltat o strategie caresă mă ajute să fac față acestei provocări, inspirat fiind de un prieten apropiat. Aceasta implică rugăciune șio listă de priorități.

Care este supărarea previzibilă cu care te vei confrunta astăzi, care are puterea de a-ți distrage atenția dela a vedea aspectele minunate din viața copilului tău?

Pe drumul spre casă în fiecare seară, începeam să îmi las mental îngrijorările legate de serviciu, la birou.Un prieten apropiat a denumit drumul său zilnic spre casă de la serviciu „drumul de nouă mile”. Aceasta eradistanța de la serviciu spre casă. Mi-a spus că pe drumul spre casă se ruga și-I încredința Domnului stresul,presiunile și îngrijorările de la serviciu. Apoi încerca să-și reseteze mintea și inima pentru a se implica înviața copiilor săi. Și-a propus ca, indiferent cum arăta casa sau ce se întâmpla acolo, primul lucru pe careavea să-l facă în momentul când intra pe ușă, era să-și îmbrățișeze soția și copiii. Indiferent ce s-ar și în-

38

tâmplat, aceasta era prioritatea numărul unu! Poate că va trebui să te rogi în drum pre Starbucks® (un felde McDonalds, nota traducătorului) unde te întâlnești cu copilul tău, sau poate în timp ce urci scările sprecamera copilului tău. Aceste scurte rugăciuni mi-au deschis calea către ajutorul lui Dumnezeu. Vizualizareapotențialelor supărări de acasă m-a ajutat să aleg să mă ridic deasupra lor. Mă rugam ca Dumnezeu să-mi dea capacitatea de a mă ridica deasupra acestor lucruri nesemnificative

așa încât să pot comunica lucrurile importante. L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să privesc deasupra de-zordinii și să mă îndrept spre fiii mei aducându-le aminte că îi iubesc chiar și când lucrurile sunt un haos. Amdescoperit în timp, că puterea relației mele cu fiecare din băieți i-a motivat să se maturizeze și să devinămai responsabili. Am realizat că dacă ei îmi pun la îndoială dragostea pe care o am pentru ei, atunci lu-crurile se înrăutățesc. Deci, chiar în capul listei priorităților mele era să-i conving prin comportamentul șicuvintele mele că, indiferent de ce se întâmplă la, momentul respectiv, bun sau rău, dezordonat sau aranjat,ușor sau greu, eu îi iubesc. Aceasta contează cel mai mult.

Și tu poți naviga deasupra supărărilor previzibile ale vieții de zi cu zi. Înainte ca să te conectezi cu copilultău, roagă-te pentru maturitatea și capacitatea de a te ridica deasupra. Niciodată să nu lași lucrurile ne-semnificative să stea în calea celor mai importante lucruri.

Uitându-ne prin Fereastra ObservațieiFă o pauză pentru un moment și recitește ceea ce înseamnă să fii în zona ACTIVĂ, după cum se aplică fer-

estrei Observației.





Sunt neatent în ceprivește copiii; nicimãcar nu-i vad.

Mã angajez sã OBSERV atuncicând îmi scimb atitudinea de la

ignorare la observare...

„Vãd” copiii �și observ ceea ceeste unic cu privire la ei. OBSERVATIA vede copilul

în întregime.

39

Vrem să ne mutăm de la neatenție la „a vedea” copiii, ceea ce va implica a observa ce etre unic la ei. Vremsă observăm copilul ca un întreg. Aceasta este o mișcare de la stânga spre dreapta. Pentru a încheia aceastăsarcină trebuie să răspundem la trei întrebări.• CUM ÎMI OBSERV COPILUL?• DUPÀ CE SÀ MÀ UIT?• CUM SÀ IMPLIC COPILUL ÎN CEEA CE VÀD?

Antrenamentul copiilor – Care sunt lucrurile pe care le-ai observat în legătură cu copilul tău pe care nu le-airecunoscut imediat? Acestea sunt lucrurile pe care ți-a luat ceva timp să le observi.

*____________________(numele copilului tău) este _______________________(ce este adevărat și unic)




CUM ÎMI OBSERV COPILUL? – CA UN COPOIObservația este atât de simplă, la fel cum este acordarea atenției. După cum Spunea Yogi Berra: „Poți observamulte doar privind.” Îndreaptă-ți privirea de la tine și de la lucrurile care îți distrag atenția și privește-ți copilul.Privește-l atunci când se joacă, atunci când învață și când interacționează cu oamenii și cu viața. Observă-ireacțiile. Ce vezi?

Rick Lawrence, un prieten și editor al revistei GRUP, mi-a sugerat recent că pentru a observa bine un copil tre-buie să devenim copoi. Are dreptate. Ar trebui să ne străduim să devenim ca faimosul detectiv Sherlock Holmescu abilitățile lui uimitoare de observare. El observa câteva fire câteva fire de nisip galben pe pantoful unui sus-pect și știa că acele fire de nisip proveneau de pe plaja din insula Bimba Bimba. Acea observație rezolva cazul.Abilitățile lui de percepție erau uluitoare. Marii detectivi acordă atenție detaliilor, simt și văd ceea ce alții nusunt capabili. Ei se uită după indicii care altora le scapă. Psihologul lui Gillian a făcut aceasta.

Observația este un proces lent de rezolvare a misterului în legătură cu identitatea copilului tău. Nu se va întâm-pla peste noapte. Va fi nevoie să vezi și să interacționezi de multe ori. Încearcă să înțelegi că a observa este lafel de simplu ca a privi și a asculta.

40

DUPĂ CE SĂ MĂ UIT? – FACTORUL „ÎMPINGE” ȘI „TRAGE”În primul identifică ce este evident la copilul tău. Dat fiind trecutul pe care-l aveți împreună, ce ai observateste adevărat? Gândește-te la ce-ți vine prima oară în minte. Poate că aceste întrebări te vor ajuta sădeclanșeze niște idei.

• Care sunt câteva din lucrurile care îi plac și cele care nu îi plac?

• Care sunt câteva din interesele lui?

• Ce este unic la copilul tău?

• La ce este el bun în mod natural?

• Îl susții tu în aceste lucruri?

• Îți exprimi tu interesul?

Bănuiesc că exercițiul acesta nu a fost prea greu pentru tine. De-a lungul anilor le-am cerut părinților să-șidescrie copiii și mulți pot să vorbească despre aceasta la nesfărșit. Acestea sunt genul de răspunsuri pe carele-am primit.

„Bobby este serios; poți vedea acesta pe fața lui.”

„Jill este competitivă; ea arată aceasta prin dorința ei permanentă de a câștiga.”

„Logan este serios; în fiecare zi îl vezi cu nasul într-o carte.”

„Harper este lipsită de griji; ea nu pare să aibă vreo grijă pe lume.”

„Lucy este intensă; îți spune direct în față ce o interesează.”

„Bryan este organizat; nu suportă să aibă lucrurile răvășite.”

„Jose adoră să fie procovat; urăște să se plictisească.”

„Keesha este iubitoare de muzică; vrea să asculte muzică tot timpul.”

„John desface obiectele; el vrea să știe cum funcționează ele.”

41

„Rory iubește muzica; el spune că aude muzica în culori.”

„Nancy adoră să se distreze; ea face câte un spectacol când prietenii sunt prin preajmă.”

„Lance e sensibil; el simte când cineva suferă.”

Aceste percepții au fost descoperite de adulți când se uitau prin fereastra Observației. Unele sunt mai profundedecât altele, dar toate sunt adevărate.

Haideți să ne gândim acum la copilul tău la un nivel mai profund. După cum am menționat anterior, copiii secomportă în felul în care o fac, dintr-un motiv. Pasiuni și interese înnăscute trăiesc în copilul tău și vor afectacomportamentul lui și lucrurile de care este atras. Trebuie să ne antrenăm să vedem care sunt lucrurile care îiatrag pe copiii noștri. Recitește ultimul enunț.

Lucrurile pe care copiii le iubesc cu adevărat îi „cheamă”. Muzica, mișcarea și dansul au chemat-o pe Gillian.Ceea ce-l atrage pe copil este ca o șoaptă în mintea lui pe care noi nu o putem auzi. Înterese profunde ne atragcopiii. Dacă iubesc arta, pânza îi cheamă. Dacă iubesc muzica, instrumentul îi cheamă. Dacă iubesc matemat-ica, numerele îi cheamă. Dacă iubesc să danseze, mișcarea îi cheamă. Dacă iubesc baschetul, sala de sport îicheamă. Ce îl cheamă pe copilul tău?

Dacă poți, fă o listă cu ce iubește copilul tău să facă – ce anume îl atrage.

Nume: Ce îl atrage pe copilul meu:




Există o diferență între lucrurile spre care copiii sunt împinși și lucrurile de care sunt atrași. Noi putem să-iîmpingem pe copiii noștri spre lucruri care nouă ni se par grozave, dar care sunt la o mie de mile distanță deceea ce sunt ei cu adevărat. „Factorul tragere” este mult mai important în viața unui copil decât „factorulîmpingere”. Noi vrem să descoperim ce îi atrage și să încurajăm investigația. Vrem să aflăm ce este unic cuprivire la ei pe partea pozitivă. Aceasta nu se întâmplă așa de des.

42

Știu că nu s-a întâmplat cu unul dintre prietenii mei apropiați.

De la o vârstă timpurie, un prieten de-al meu era atras către aviație. Lui îi plăcea tot ce avea legătură cuzborul și știa că meseria de pilot i s-ar fi potrivit perfect. Pe când era copil, el construia modele de avioane, lefăcea să zboare până se prăbușeau, apoi le reconstruia. Când era tânăr mergea cu bicicleta până la aeroportullocal și privea ore în șir avioanele decolând și aterizând. Astăzi el nu este pilot. De ce? Pentru că tatăl lui nu acrezut că e o idee bună. Tatăl lui i-a ucis visul când avea 17 ani. Când prietenul meu l-a abordat pe tatăl luisă-i spună că vrea să dea la Academia Forțelor Aeriene și în final să devină pilot, tatăl lui i-a spus pur și sim-plu că aceasta nu se va întâmpla niciodată și să se gândească la o altă opțiune. Prietenul meu ar fi trebuit săfie onest cu el însuși și să-și urmeze visul în pofida cuvintelor tatălui lui, dar vocea unui tată este un lucrucare are o influență foarte mare în viața unui tânăr. Fie ca noi să nu le facem niciodată una ca asta copiilor pecare îi iubim.

„Când prietenul meu l-a abordat pe tatăl lui să-i spună că vrea să dea la Academia Forțelor Aeriene și în finalsă devină pilot, tatăl lui i-a spus pur și simplu că aceasta nu se va întâmpla niciodată și să se gândească la oaltă opțiune. ... Fie ca noi să nu le facem niciodată una ca asta copiilor pe care îi iubim.”

CUM SĂ-MI IMPLIC COPILUL ÎN OBSERVAȚIILE PE CARE LE FAC? – DĂ MAI DEPARTE „LICĂRIREA”Cartea de față este despre relații. Este greu să știm ce simt sau gândesc copiii noștri tot timpul. Parteadistractivă a acestei relații este clădirea copiilor, dându-le informații adevărate, pozitive, înălțătoare șidătătoare de viață. Este un impuls pe care îl putem da copiilor să se gândească la modul cum i-a creat Dum-nezeu și la ce înseamnă aceasta pentru viitorul lor. Mulți copii se simt copleșiți de provocările vieții. Noi avemocazia să le insufăm viață pe măsură ce le împărtășim observațiile noastre.

Am menționat că mulți dintre noi sunt mai tentați să vadă lucrurile negative decât pe cele pozitive dintr-uncopil. Într-un moment poți identifica trei lucruri care te enervează la culme, dar este nevoie de ceva muncăpentru a identifica lucrurile pozitive. Înainte de a interacționa cu copilul tău, ia lista cu lucrurile care tederanjează la el și dă-o lui Dumnezeu. Amintește-ți că tu nu ai ajuns să fii adultul minunat, încrezător șifolositor care ești, fără să fii avut parte de mult har. Cineva, undeva, pe parcursul drumului te-a ajutat să vezibinele din tine.

Scrie o persoanã care te-a ajutat pe parcursul drumului sã vezi binele din tine. Cine a fost?

Ce a vãzut la tine?

De ce este important?

Lucrul pe care poți să îl faci când aduni observații despre el, este pur și simplu să îi spui copilului tău ce aidescoperit și să vorbești cu el despre aceasta. Fii perseverent! Când mergi la magazin, ia-ți copilul cu tine să

43

împărtășești ceea ce observi. Mergi în plimbări cu el și discutați. Sau, dacă el este deschis către aceasta, avețiîn fiecare seară un moment în care să-i amintești ce ai văzut la el. Dacă ai mai mulți copiii, împărtășește cucâte un copil pe fiecare seară. Poate că nu ai adunat multe informații în acea zi, dar poți să-i amintești că-liubești.

Dacă am lua în calcul răspunsurile părinților pe care le-am listat anterior, iată cum ar putea fiecare săîmpărtășească aceste lucruri cu copilul lor.

„Bobby, dragul meu băiat, îmi place la tine că iei lucrurile în serios. Tu știai că iei lucrurile în se-rios? Lasă-mă să-ți spun de ce este acest lucru important. Multor oameni nu le pasă de nimic.”

„Hei, Jill, este grozav că tu ai spiritul competiției. Această intensitate te va ajuta pe măsură cete maturizezi. Tu vezi asta la tine?”

„Logan, sunt uimit în mod plăcut de curiozitatea și interesul tău de a învăța. Tu observi acestlucru la tine? Haide să-ți spun de ce este aceasta important. Prea mulți oameni se opresc dinînvățat și din crescut...”

„Harper, spiritul tău lipsit de griji îi ridică pe toți cei din jurul tău. Aceasta este minunat! Tu ob-servi aceasta la tine? Haide să-ți spun de ce este acest lucru important. Mulți oameni trăiescsub povara apăsătoare a vieții și au nevoie de oameni care să le reamintească faptul că viațaeste un dar...”

„Lucy, admir felul tău de a trăi viața cu intensitate. Acest lucru este special la tine. Tu observiaceasta la tine? Haide să-ți spun de ce este acest lucru important. Mulți oameni sunt apatici șilasă viața să treacă pe lângă ei...”

„Bryan, este uimitor cât ești de organizat. Aceasta este grozav. Tu observi aceasta la tine?Haide să-ți spun de ce este acest lucru important. Oamenii care reușesc lucruri importante înviață sunt de cele mai multe ori oameni organizați...”

„Jose, sunt uimit de dorința ta de a te lăsa provocat. Tu observi aceasta la tine? Haide să-țispun de ce este acest lucru important. Lumea are nevoie de oameni cărora nu le este teamă săatace problemele...”

„Keesha, este minunat că tu trăiești cu un cântec în inimă. Tu observi aceasta la tine? Haidesă-ți spun de ce este acest lucru important. Muzica are putere de a înălța și schimba oa-menii...”

„Cartea de faţă este despre relaţii. Este greu

să ştim ce simt sau gândesc copiii noştri tottimpul. Partea distractivă

a acestei relaţii esteclădirea copiilor,

dându-le informaţiiadevărate, pozitive,

înălţătoare şi dătătoare de viaţă. ”

44

Ai prins ideea? Vei vedea ceva unic în copilul tău când vei prinde o scânteie de înțelegere a lui. Îmi place ceeace spune Scriptura despre Maria, mama lui Isus. Ea observa lucruri despre El în timp ce Îl îngrijea. Acestepercepții i-au dat scântei de înțelegeri despre cine era Isus. Uită-te după „scântei” în timp ce-ți observicopilul. Le vei simți și le vei vedea. În Evaghelia lui Luca, Scriptura spune de două ori: „Maria păstra toate cu-vintele acestea și se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19 NASB). Ea a recunoscut identitatea unică a lui Isus.Și tu trebuie să descoperi identitatea unică a copilului pe care-l iubești.

Când vorbești cu copilul tău, tu nu ai întreaga imagine, ci doar o mică piesă a puzzle-ului. Relația voastră vafi caracterizată de multe dintre aceste conversații „sclipitoare”. Ține-ți ochii deschiși și privește. Sărbătoreșteidentitatea copilului tău în fiecare conversație.Imaginează-ți doar că atunci când tu vezi ceva grozav la copilul tău, tu vezi ceva ce Dumnezeu a știut încă dinziua când el a fost conceput. Regele David a fost surprins într-o zi de minunea identității lui. Într-un momentde viziune, el s-a rugat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce binevede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalm 139:14 NASB). Nu ar fi minunat ca și copiii noștri să aibă aceaînțelegere? Noi dorim ca ei să înțeleagă la nivelul „sufletului” lor ce minunați sunt.

Noi vrem ca ei să plece de la momentele petrecute împreună, crezând că sunt minunați, talentați și unici.Aceasta dorește Dumnezeu pentru ei. Tu ești pentru ei aducătorul de vești, vestindu-le iar și iar ce minunațisunt, pe măsură ce ajungi să descoperi aceasta despre ei. Cântecul pe care li-l cânți are o melodie constantă,pe când cuvintele versurilor se schimbă, pe măsură ce cunoști din ce în ce mai mult cine este copilul tău cuadevărat. Este acesta un cadou minunat? Este aceasta o lucrare care se merită făcută? Vor putea aceste sutede conversații scurte de-a lungul anului următor să schimbe opinia copilului tău despre el însuși? Tu airăspunsul.

În Experiența de 31 de zile de la sfârșitul acestei cărți, ți se vor da idei și aplicații adiționale care te vor ajuta

Zona PASIVÁ. Adultii sunt...

Mutandu-se cãtre zonaACTIVÁ� eu voi...

Zona ACTIVÁ�.Adultii sunt...

Nu sunt atenti la copii. 1. Dribla cu capul in sus.2. Observa miracolul, nu doar

haosula3. Anticipa supararile previ-zi-

bile

„Vad” copiii �si observ ceea ceeste unic cu privire la ei si lespun. Cand facem acest lucru“vedem” si observarea este in

desfasurare Ignoranta

Pentru a fi un observator bun tre-buie:

- Devin un copil- Identific factorul “impingere- Impartasesc cu copilul “sclipi-

rile”

Cuvarie stareant-cheiede a descrie starea:

45

cu fereastra Observației. Pentru acum, poate că ar fi bine să găsești și să-i spui copilului tău doar unul saudouă lucruri care îți plac la el. Devin-o activ și distrează-te descoperindu-le.

Plan de ACŢIUNE pentru Fereastra ObservaţieiMarchează pe linia de mai jos punctul care arată cât ești de aproape de zona ACTIVÁ.

Ce acțiune vei lua astăzi pentru a te muta către zona ACTIVÁ? Fii specific!

Ce prieten adult se roagă pentru tine pe măsură ce participi la provocarea pe care o lansează această carte?Sună acea pesoană și mulțumește-i.

46


CAPITOLUL 3EXPLORAREA...Puterea de a-i inspira pe

copii să descopere şi să înveţe despre ei înşişi„Nu merge pe unde este o cãrare, ci mai degrabã�

pe acolo unde nu este nicio cãrare �și lasã o urmã.”Ralph Waldo Emerson

„Peste douãzeci de ani vei fi mai dezamãgit de lucrurile pe care nu le-ai fãcutdecât de cele pe care le-ai fãcut. Așa cã, aruncã parâmele. Navigheazã�

departe de portul sigur. Prinde vânturile. Exploreazã! Viseazã! Descoperã!”Mark Twain

Explorarea: activitatea de a cãuta în profunzime pentru a gãsi pe cineva sau cevaFiul meu cel mai tânãr a absolvit de curând Unversitatea Michigan State. Pe parcursul ultimului sãu an de fac-ultate, soția mea și cu mine am mers să-l vedem la meciurile lui de fotbal american. După aceea, Logan m-arugat să îi luăm pe el, pe prietena lui Amanda, pe Molly, Fil, Brad și Katie să ia masa. Ce bucurie e să ai uncopil la facultate! Gazda de la Mongolian BBQ ne-a așezat într-o cameră lăturalnică, mică, la o masă rotundă,făcând conversația mai ușoară. Îmi plac toți prietenii lui Logan. Sunt inteligenți, iubitori de distracție, copii cupotențial mare. În timpul mesei, colega de cameră a Amandei, Katie, a început să vorbească despre ultimul eian la facultate și cum și-a cheltuit ultimii ei bani pe studii și tot nu știa ce vrea să facă cu viața ei. Am ascul-tat-o cu toții, cu atenție. Când a terminat de vorbit, liniștea s-a așternut de-a lungul mesei.

Am privit-o peste masă și am întrebat-o: „Katie, vrei să-ți dau o mână de ajutor cu asta?” Ea m-a întrebat:„Ajutor cu privire la ce?” I-am răspuns: „Ajutor ca să descoperi ce ar trebui să faci cu viața ta.” Ea mi-a arun-cat o privire încurcată de parcă întreba: „Vrei să spui că există ajutor cu privire la această problemă?” M-amaplecat spre Logan și i-am cerut permisiunea să împărtășesc un gând care le-ar putea fi de ajutor tuturoracestor absolvenți. El a spus: „Dă-i înainte tată, numai să nu mă faci de râs.” Am zâmbit și i-am spus fetei:

Katie, dacă vrei să ajungi la înțelegerea a ceea ce ar trebui să faci cu viața ta, trebuie să ai o conștiințăridicată a sinelui. Ca să reușești aceasta, trebuie să acorzi atenție momentului când simți că trăiești. Între-barea pe care o pun în mod regulat persoanelor pe care le instruiesc este: „Unde se află viața potrivită pentrutine?”

Aceasta este important de știut pentru că investindu-ți viața în ceva care te golește din punct de vedere su-fletesc, care nu te interesează sau care nu te face să simți că trăiești, va fi o moarte lentă. Prea mulți oamenivin la serviciu în fiecare zi și încearcă să dăruiască lumii din ceea ce nici ei nu au. Rezultatul este depresia șio contribuție minimă. Ceea ce tu ai de dăruit lumii, darurile și talentele tale vor fi revelate în parte descoperindcare este lucrul care îți trezește simțurile. Aceasta vreau să spun când te întreb: „Unde se ală viața?” sau maibine spus: „Când ai simțit că trăiești cu adevărat?”

Gândește-te la anii petrecuți aici la Universitatea Michigan State și chiar înainte de aceasta! Ce materii teatrăgeau? La care din ele nu te duceai? Gândește-te la diferitele slujbe și oportunități de serviciu pe care le-aiavut. Care dintre ele aveau ca rezultat să te umple de viață mai degrabă decât să stoarcă viața din tine? Cefăceai când ai simțit că trăiești? Ia-ți o oră să-ți notezi gândurile și apoi spune-le oamenilor care te cunosccel mai bine și care te iubesc. Cred că vei fi fascinată de ceea ce vei afla despre tine. În timp ce faci asta, veida peste indicii care te vor ajuta să rezolvi misterul.

Gândește-te în felul următor: imaginează-ți că am putea muta această masă și am înlocui-o cu o pianină.Într-o pianină standard sunt 88 de clape care au atașate corzi corespunzătoare. Acum îmaginează-ți că luămcapacul pianinei, lăsând corzile expuse. Știi ce se va întâmpla dacă mă aplec spre deschizătură și strig tarecuvântul „hei”? Doar scot un scurt strigăt al cuvântului dintr-o silabă, hei. Ai vreo idee ce se se va întâmpla?

49

(Ea a dat din cap că nu.) Coarda care era cea mai aproape de frecvența rezonanței notei pe care am strigat-o,va vibra. Nu poate să nu vibreze. Ea va rezona cu nota pe care am scos-o din gură.

Aceasta se întâmplă și cu tine când te apropii de lucrurile care te fac să trăiești. Ceva va vibra în tine. Fii atentăla momentul când vibrează corzile pe care Dumnezeu le-a plantat în sufletul tău. De ce oare Logan revine laviață când vorbim despre afaceri și multiplicarea banilor? De ce Amanda revine la viață când vorbim despremedicină și vindecarea oamenilor bolnavi? De ce Fil revine la viață când vorbim despre design și arhitectură? Dece Molly revine la viață când vorbim despre copii și a preda? De ce Brad revine la viață când este ora mesei?Este un lucru ciudat, nu?

Iată ce vreau să spun – subiecte, nevoi sociale, provocări și probleme, toate au o anumită frecvență. Corzile dintine vor vibra când tu vei fi în preajma lucrurilor care te interersează în adâncul sufletului tău. Fii atentă la mo-mentul când vibrează. Vei știi că vibrează când ai un interes. Vei știi că vibrează când dinlăuntrul tău se varidica o energie. Vei știi că vibrează, deoarece vei vrea să vorbești despre ele și să te implici în acele lucruri laun nivel mai adânc. Este un mister pentru mine cum de anumite corzi sunt în tine și nu în altcineva. Știu doar căele sunt acolo și că sunt la fel de reale ca părul tău blond. Când te vei trezi la această realitate, vei fi pe drumulaflării a ceea ce ar trebui să faci cu viața ta.

50

„Ce făceai în momentul când ai simțit cătrăiești cu adevărat?”

Fereastra Explorării se referă la copilul care explorează viața și se descoperă pe sine de-a lungul drumului. Înconversația mea cu Katie, am invitat-o să își exploreze cu seriozitate reacțiile la experiențele trecute ale vieții.Vroiam să văd mai în amănunt căutările ei de a găsi adevărul despre identitatea ei. Katie a mers la școală înfiecare zi. A stat la ore. A comunicat cu oamenii și a avut o slujbă cu jumătate de normă. Avea un istoric alexperienței de viață. Lucrurile cărora nu le-a acordat atenție au fost reacțiile ei la experiențele pe care le-aavut și ce au însemnat acestea. Dacă ar fi să o implic serios în procesul KidUnique, aș petrece mult mai multtimp săpând în experiențele ei de viață pentru a aduce la suprafață percepții și mesaje despre identitatea ei.Când privim prin fereastra Explorării noi învățăm să folosim oportunități pentru a descoperi percepții legate decopiii noștri.

Oprește-te pentru un moment. Înainte de a merge mai departe, recitește ceea ce înseamnă să fii în zonaACTIVĂ în ceea ce privește fereastra Explorării. Nu uita că scopul este întotdeauna să ne mutăm de la stângaspre dreapta în gândirea și comportamentul nostru.





Nu mã gândesc lacrearea de noioportunitãţi de

creștere, și nu vorbesccu copilul meu despreexperientele lui de

viaţã.

Mã angajez sã EXPLOREZ atuncicând îmi schimb atitudinea delimitare a oportunitãţilor în timpce dezvolt inima unui explorator.

Îi încurajez pe copii si creezoportiunitãti ca ei sã

descopere cine sunt în lume�si împãrtãsesc aceste lucruripe mãsura ce capatã o per-spectivã mai clarã desprecum sunt ei. EXPLORAREA

abundã�.

Dezvoltarea unei inimi de exploratorAdulții KidUnique învață cum să privească prin fereastra Explorării, dezvoltând o inimă de explorator. Ex-ploratorii sunt neobosiți când vine vorba de descoperiri. Ei îi încurajează pe noii aventurieri și iubesc să-i vadăpe copii angajându-se în noi oportunități. Adulții cu inimă de explorator intră pe un teren nou, înțelgând la unnivel chiar mai profund teritoriul vieții unui copil. Pe măsură ce fac aceasta, ei își inspiră copii să valorificeprocesul explorării. Există patru caracteristici specifice ale inimii unui explorator pe care merită să le luăm îndiscuție. În timp ce întrupămfiecare dintre aceste categorii, noi vom privi prin fereastra Explorării. Haideți să le luăm pe rând.

INIMA UNUI EXPLORATOR #1 – ÎI INSPIRĂ PE COPII SĂ SE IMPLICE ÎN OPORTUNITĂȚI DE VIAȚĂ ȘI AVENTURI.Mulți adulți găsesc plăcere în a crea oportunități pentru copii ca să crească și să exploreze. Unii putemoferi mai multe oportunități decât alții, dar orice lucru în orarul zilnic al unui copil este o oportunitate de aînvăța și a descoperi. Școală, ore, sport, cluburi, hobby-uri, excursii, cărți, călătorii de misiune, filme,

52

muzică, prieteni... toate acestea evocă o reacție într-un copil. Închide ochii pentru o clipă și revizuiește înminte toate activitățile la care copiii tăi au luat parte săptămâna trecută. Cât ești de conștient de reacțiilelor la aceste experiențe?

INIMA UNUI EXPLORATOR #2 – ESTE FOARTE ATENT LA REACȚII ȘI ADUNĂ OBSERVAȚIIApostolul Pavel dorea pentru copilul pe care-l iubea să ia în serios explorarea personală. El l-a instruit petânărul Timotei să „fii cu luare aminte asupra ta însuți...” (1 Timotei 4:16 NASB). Când apostolul Pavel aspus aceasta, el nu îl sfătuia pe Timotei să fie egoist și absorbit de sine. El pur și simplu îi reamintea că ex-emplul vieții lui era crucial pentru succesul bisericii.

Cred că el îi reamintea de asemenea, că a fi foarte atent la reacțiile tale poate fi de ajutor – îți poate spunelucruri pe care nu le știai despre tine. Pavel a dorit ca tânărul Timotei să fie conștient în permanență lasursa de date, de informații și observații care era chiar în fața lui sub forma reacțiilor sale la viață. Felulcum interacționa Timotei cu oamenii și cum răspundea provocărilor, scotea la iveală adevărul despre el.Ceea ce i se părea interesant (sau neinteresant) îi dădea indicii despre persoana lui Timotei. Observațiilegenerate de reflectare puteau fi folositoare pentru înțelegerea identității lui. Același lucru se aplică și la noi.Pe când copiii pe care-i iubim se lovesc de dificultățile vieții, noi începem să acordăm atenție. Pe când eifac lucruri noi și descoperă că sunt buni la ceva și că nu sunt buni la altceva, noi acordăm atenție. Pemăsură ce oportunități li se prezintă și copiii noștri sunt atrași de ele sau le resping, noi acordăm atenție.În conversațiile noastre, noi îi încurajăm pe copiii noștri să acorde ei înșiși atenție reacțiilor pe care le au. Încapitolul anterior am menționat factorii „împingere” și „atragere”. Acordați atenție acestor factori.

Săptămâna care a trecut probabil copilul tău a mers la școală și a stat la ore, a lucrat la un serviciu cujumătate de normă, a făcut treburile casnice desemnate, a ieșit cu prietenii, a mers la biserică, a citit, și-aurmat hobby-urile, a văzut un film, a făcut sport și a participat la cluburi de diverse activități. Poate că aîncercat chiar și ceva nou. Ai acordat tu atenție acestor lucruri? Gândește-te pentru un moment lasăptămâna lui.

EXERCIȚIUL ACORDĂRII ATENȚIEIGândește-te la săptămâna trecută din viața copilului tău. Listează experiențele sau oportunitățile pe care le-aavut. Care a fost reacția sa? Nu supra-evalua aceste lucruri. Scrie doar ce ai văzut la suprafață. Nu completaîncă a treia coloană.

53

A experiență pe carecopilul meu a avut-osăptămâna trecută..

Care a fost reacția lui?A simțit el că trăiește cu

adevărat sau nu?

Cum ai făcut? Haideți să mergem un pas mai departe. Întâi încurajăm explorarea și acordăm atențiereacțiilor, iar apoi chibzuim ce ar putea însemna aceste reacții. La fel cum i-am spus și lui Katie, acordă oatenție specială când copilul tău revine la viață. În funcție de vârsta copilului tău, i-ai putea sugera să poartecu el un carton de 8x13 o săptămână, să noteze momentele când a simțit cu adevărat că trăiește și că seimplică în ceva. Apoi adună aceste reacții și observă tiparul. Acum, întoarce-te și completează coloana a treia,luând în considerare ce observații pot fi trase.

Când Logan, cel mai tânăr fiu al meu era în clasa a șaptea, juca în echipa de fotbal american a școlii. Eramijlocaș, până într-o zi, când portarul a fost rănit. În timpul încălzirii, Logan a menționat că portarul era rănit.Eu l-am încurajat să-i ia locul. După câteva momente de gândire s-a dus la antrenor și s-a oferit voluntar săfie portar pentru acel meci. Ei jucau un meci important cu o altă echipă, atât cât poate să fie de important unmeci de fotbal de clasa a șaptea. În timp ce stăteam pe margine, am observat ceva minunat. Logan s-a aco-modat instinctiv în acel meci la poziția de portar. El știa cumva când să atace mingea și când să stea deoparteși să permită mingei să vină la el. Am fost uluit. El era doar în clasa a șaptea și nu avusese niciun pic deantrenament pentru poziția de portar. El era totuși complet relaxat și în control.

În ultimele minute ale meciului, unul dintre apărătorii din echipa lui a comis un fault care a rezultat într-olovitură de penalti. Echipa lui conducea atunci cu 1-0. Cel mai bun jucător din echipa adversă a pășit atuncisă dea lovitura și Logan i-a blocat-o, aducând victorie echipei sale. În acel moment parcă bule de viațădădeau pe afară din el. A făcut acea mișcare de dans hip-hop care m-a făcut să pufnesc în râs. Nu era de mi-rare că era emoționat... Tocmai asigurase o victorie.

Ce ar putea semnifica reacția lui?Pot fi adunate observații de aici?

54

Inima mea de explorator se întreba ce s-o fi întâmplat cu el la un nivel mai profund. Ce a fost acel lucru care i-apermis să joace atât de bine și să fie atât de calm? Ce gândea el oare la această nouă experiență? Cum sesimțea el în sufletul lui și oare a băgat de seamă ce se întâmplase?

Pe drumul spre casă l-am felicitat pentru victorie și l-am întrebat degajat dacă s-a distrat. „Daaaaa! Tu cecrezi?” a fost răspunsul lui. Nu-i nimic rău în a vorbi cu un pic de sarcasm. Întotdeauna a fost puțin imperti-nent, și era doar clasa a șaptea. L-am întrebat dacă a avut vreun pic de emoții pe parcursul meciului. „Nu preatată, m-am simțit grozav.” L-am chestionat despre cum a știut când trebuie să atace și când să stea deoparte.El mi-a răspuns: „Nu sunt sigur. Eu doar am făcut ceea ce am crezut că e bine la momentul respectiv.” Când l-am întrebat de unde a știut încotro avea să se îndrepte lovitura de penalti, mi-a răspuns: „L-am văzut pe Tylercum abordează mingea și am ghicit. Grozav, nu-i așa?” Ultima mea întrebare a fost: „Logan, te-ai distrat?Adică ai simțit că trăiești când stăteai în poartă azi?” El a zis: „M-am distrat foarte tare, tată. A fost super.”Acel răspuns a fost suficient pentru mine. I-am sugerat că ar putea să fie talentat la asta și că ar trebui să semai ofere din nou să stea în poartă ca să vadă dacă este așa.

Așa a făcut și să scurtez povestea... niciodată nu a mai jucat pe teren. Ar fi putut. Este un jucător de terenfoarte bun. Dar el a devenit un portar grozav. Avea un dar pentru asta. Grupul internațional al cercetașilor detalente al clubului european de fotbal american i-a identificat talentul lui Logan la vârsta de 15 ani și l-au invi-tat peste ocean să se antreneze 3 săptămâni. Și-a exploatat talentul pe tot parcursul liceului. Totul a începutcând el a experimentat ceva nou, a identificat factorul „vieții”, apoi a discutat despre aceasta.

Prietenul meu a petrecut sâmbăta trecută în parc, jucându-se cu copiii lui. S-a pomenit alergând după fetița luide trei ani pe un deal acoperit cu pietre. Acest lucru a fost oarecum periculos pentru ea, dar ea a dat cursprovocării. El povestea că ea a simțit că trăiește cu adevărat în timpul acestei aventuri. Ultimul lui comentariua fost că tot ceea ce putea să gândească era fereastra Explorării. Acesta este un tată care acordă atenție.

Pe măsură ce dezvoltăm o inimă de explorator vom începe să acordăm atenție oportunităților – trecute șiprezente pe care le au copiii noștri. Vom încerca să determinăm lucrurile spre care au fost atrași în mod auten-tic. Apoi cu grijă, tragem concluzii lăsând ca timpul și experiențele să le confirme. Nu uita: copiii artistici suntatrași de pânza de pictat, de scenă, cor sau de un instrument. Copiii atletici sunt atrași de sala de gimnastică,de pistă, de sala de greutăți sau de terenul de sport. Copiii academici sunt atrași de subiecte, idei și cărți. Oinimă de explorator sărbătorește interesele unui copil.

INIMA UNUI EXPLORATOR #3 – NU FORȚEAZĂ, CI DOAR EXPLOREAZĂ TRECUTUL CARE SE LASĂ EXPLORATAcțiunea împlicării copilului în procesul descoperirii poate fi înșelătoare. Câteodată, el va dori să vorbeascădespre aceste lucruri, dar câteodată nu. Învață să-ți citești copilul. Încurajează-l și crează atât de multeoportunități de explorare pe cât e posibil. Să știi că unii copii vor fi genul de oportuniști. Alții, nu prea. Aigrijă să nu-i împingi spre lucruri pentru care ei opun rezistență. Sugerează-le și crează oportunități, dar

„...copiii artistici suntatraşi de pânza de pictat,de scenă, cor sau de un

instrument. Copiii atleticisunt atraşi de sala de

gimnastică, de pistă, desala de greutăţi sau de

terenul de sport. Copiii academici sunt

atraşi de subiecte, idei şicărţi. O inimă de

explorator sărbătoreşteinteresele unui copil.””

55

lasă-ți copilul să fie atras spre ceea ce-l interesează.Sărbătorește interesele unice ale copilului tău, nu pe ale tale.

După ce participă, întreabă-l ce experiență a avut. Uită-te după rezonanțe.Băiatul meu cel mare, Luca, era atras de a sluji în spatele scenei. La 10 ani, el s-a oferit voluntar să se ocupede iluminare pentru programul de școală duminicală de la biserică. Nu eu l-am împins către aceasta, ci eraceva în interiorul lui care-l atrăgea către acest lucru. El iubea asta. În liceu, făcea parte din departamentul deactorie. El nu juca roluri, ci se ocupa de iluminare pentru echipa națională de campionat a actoriei. De la ovârstă precoce el a avut simțul creației și al esteticii mediului. Pe lângă aceasta, dintotdeauna i-au plăcutmuzica și oamenii. La vârsta de 4 ani îl duceam la concerte de orchestră. Îi plăceau mult, deseori mai multdecât mie. Dragostea lui pentru muzică încă mai există în el și astăzi. Crează experiențe, uită-te după reacții,vorbește despre ele și învață.

Băiatul meu mijlociu, Landan era sensibil și incredibil de muncitor încă de mic. Iubea sportul și făcea exercițiipână la epuizare. De asemenea, întotdeauna se pricepea să citească oamenii. El vede ceea ce puțini alțiiobservă. Poate să observe ce se întâmplă în sufletul oamenilor. De când era copil simțea unele lucruri desprealții și avea dreptate. Vorbind cu el despre aceasta de-a lungul anilor am observat că încet, încet i se dezvoltăstima de sine și aprecierea pentru felul cum l-a creat Dumnezeu. Astăzi, el își sărbtorește talentele împreunăcu mine și le trăiește. Privește, discută, onorează și sărbătorește-ți copilul pentru ceea ce este.

Logan, fiul meu cel mai tânăr a avut sentimentul siguranței de sine, încă de când s-a născut. El nu se uită laalții pentru îndrumare. El este cel care conduce. Când era în clasa a treia, mi-a povestit într-o seară pe când îlpregăteam de culcare, că a fost luat la bătaie în acea zi la școală la locul de joacă. L-am întrebat cine eraubăieții și l-am asigurat că aveam „prieteni” care se vor ocupa de ei. El a spus că se juca pe bara paralelăstând cu capul în jos, când patru băieți de clasa a cincea au venit la el și i-au spus că numai fetițele fac astași să înceteze. Logan s-a întors, s-a proptit de bară și le-a spus că se va juca când va vrea și cum va vrea.Bravo, omulețule! Acești patru băieți au început să-l bată pe când atârna de echipamentul de joacă. I-au datșuturi și l-au înghiontit. L-am întrebat pe Logan de ce nu a plecat să facă altceva. Răspunsul lui a spus multedespre el. Mi-a zis: „Tată, băieții aceia nu pot să-mi spună ce să fac.” Am un indiciu despre cum l-a transfor-mat Dumnezeu prin experiența aceea. Adevărul pe care l-am învățat despre el în acea noapte se răsfrânge șiastăzi. Ascultă-ți copilul, evaluează ce înseamnă, dă-i un feedback și sărbătorește punctele lui forte.

Adu-ți aminte să-ți exprimi interesul fără să fii prea băgăcios. Învață să ceri înțelegere, fără să fii prea insis-tent. Uneori copiii pot să ni se împotrivească dintr-un motiv sau altul. Poate că nu vor să aibă astăzi oconversație. Asta e ok. A-l forța duce numai la mânie și mânia distruge apropierea. Apropierea este un bunprețios în construirea unui el de încredere care duce la observații și perfecționare. Când vine vorba de a dis-cuta despre lucrurile astea, este mai bine să te dai la o parte când simți rezistență, decât să strici o relație. Nuvrem să-l obosim pe copil să-și disece viața. Vrem să-i conducem pe copii la mulțumire pentru cum i-a făcutDumnezeu.

56

INIMA UNUI EXPLORATOR #4 – TRĂIEȘTE ÎN TENSIUNEA NECUNOAȘTERII SENSULUI LUCRURILOR.Fiecare dintre aceste experiențe vor fi câte un instantaneu al copilului nostru. În timp, ei vor crea un albumde percepții care revelează teme și tipare. Va fi mare nevoie de percepții adunate din toate experiențele.Copiii sunt ca un ciment neîntărit și nu vrem să-i vedem că se întăresc prematur sau prin observații necon-firmate. Pe parcurs, este înțelept să-L rogi pe Dumnezeu pentru harul de a trăi în tensiunea lui „Nu știuîncă, este prea devreme să-mi dau seama.” Deseori acesta va fi răspunsul tău la întrebările specifice de-spre identitatea copilului tău.

Landan, fiul meu mijlociu, întotdeauna a fost sensibil. Toți copiii mici sunt sensibili, dar el avea o fațetăprofundă și delicată ca băiat. M-am întrebat ce înseamnă aceasta. Ce ar putea însemna aceasta din punctde vedere vocațional pe parcursul vieții lui? La început, niciunul dintre noi nu eram siguri. Asta îi aduceamultă durere. Ca părinte, eu sufeream alături de el. El simțea lucrurile mai profund decât majoritatea șiaceasta nu era întotdeauna plăcut. Îi spuneam că Dumnezeu i-a dat această inimă delicată pentru un motivși să se încreadă că va înțelege în timp de ce. Făceam tot ce puteam ca să binecuvântez acea parte din elchiar și când frații lui râdeau de el. Am avut multe conversații singur cu el în care îi reaminteam nu numaică este bine, este minunat că Dumnezeu l-a creat așa. El se uita la mine și mă întreba cu lacrimi în ochi:„De ce, tată? De ce sunt așa?” Eu îi răspundeam: „Nu știu încă, este prea devreme ca să-mi dau seama.”

Astăzi, amândoi știm de ce. Astăzi el are de-a face cu oameni în suferință în fiecare zi. Landan practicăpreso-punctura asupra coloanei vertebrale. Abilitatea lui de a înțelege oamenii și a simți împreună cu ei,este uimitoare. Pune laolaltă capacitatea lui de percepție și cunoștințele lui vaste despre sistemele corpuluiomenesc și rezultă un vindecător. Astăzi, după ce am parcurs o mare parte din drum, lucrurile neînțelesedin trecut prind sens.

Muncește mult, uitându-te prin fereastra Explorării. Încurajează-ți copilul să încerce lucruri noi și acordăatenție reacțiilor lui. Adună informații și observații din acele experiențe de viață. Experiența de 31 de zile îțiva oferi pași adiționali pe care poți să-i faci. Ne vom îndrepta apoi să luăm în considerare cea maiputernică forță disponibilă pentru un copil: Afirmarea.

„De ce, tată? De ce suntaşa?” Eu îi răspundeam:„Nu ştiu încă, este preadevreme ca să-mi dau

seama.”

57

Zona PASIVÁ. Adulții sunt...

Mutându-se cãtre zonaACTIVÁ� eu voi...

Zona ACTIVÁ�.Adulții sunt...

Nu creazã noi oportunitãti de dezvoltare și nuvorbesc cu copilul despre sensul

experiențelor vieții.

Cuvânt cheie:

Limitare

Îmi voi schimba setarea minții dela limitare la oportunitate...Pentru a face aceasta, îmi voidezvolta o inimă de exploratorcare înseamnã:

1. Să-i inspir pe copii sã seimplice în oportunitãți șiaventuri.

2. Să acord atenție sporităreacțiilor copilului meu și sãadun observații.

3. Să nu devin insistent și sãexplorez doar terenul care mise oferã.

4. Sã trãiesc în tensiunea dea nu ști sensul unor lucruri.

Încurajatori și creazãoportunitãți pentru copii ca sãse descopere în lumea lor șisă împărtașească aceste

descoperiri pentru a obține opercepție mai profundãdespre cine sunt ei.

Marcheazã locul pe linia de mai jos care aratã cât ești de aproape de zona ACTIVÀ.

Ce acțiune vei lua astăzi pentru a te muta mai spre zona ACTIVĂ. Fii specific!

Ce prieten adult te inspiră să râmâi consecvent în timp ce participi la procesul Unicitatea copilului? Asigură-tecă-i mulțumești pentru încurajare.

Plan de acțiune pentru fereastra Explorãrii

58

Fiecare dintre aceste experiențe vor fi câte un instantaneu al copilului nostru. În timp, ei vor crea un albumde percepții care revelează teme și tipare. Va fi mare nevoie de percepții adunate din toate experiențele.Copiii sunt ca un ciment neîntărit și nu vrem să-i vedem că se întăresc prematur sau prin observații necon-firmate. Pe parcurs, este înțelept să-L rogi pe Dumnezeu pentru harul de a trăi în tensiunea lui „Nu știuîncă, este prea devreme să-mi dau seama.” Deseori acesta va fi răspunsul tău la întrebările specifice de-spre identitatea copilului tău.

Landan, fiul meu mijlociu, întotdeauna a fost sensibil. Toți copiii mici sunt sensibili, dar el avea o fațetăprofundă și delicată ca băiat. M-am întrebat ce înseamnă aceasta. Ce ar putea însemna aceasta din punctde vedere vocațional pe parcursul vieții lui? La început, niciunul dintre noi nu eram siguri. Asta îi aduceamultă durere. Ca părinte, eu sufeream alături de el. El simțea lucrurile mai profund decât majoritatea șiaceasta nu era întotdeauna plăcut. Îi spuneam că Dumnezeu i-a dat această inimă delicată pentru un motivși să se încreadă că va înțelege în timp de ce. Făceam tot ce puteam ca să binecuvântez acea parte din elchiar și când frații lui râdeau de el. Am avut multe conversații singur cu el în care îi reaminteam nu numaică este bine, este minunat că Dumnezeu l-a creat așa. El se uita la mine și mă întreba cu lacrimi în ochi:„De ce, tată? De ce sunt așa?” Eu îi răspundeam: „Nu știu încă, este prea devreme ca să-mi dau seama.”

Astăzi, amândoi știm de ce. Astăzi el are de-a face cu oameni în suferință în fiecare zi. Landan practicăpreso-punctura asupra coloanei vertebrale. Abilitatea lui de a înțelege oamenii și a simți împreună cu ei,este uimitoare. Pune laolaltă capacitatea lui de percepție și cunoștințele lui vaste despre sistemele corpuluiomenesc și rezultă un vindecător. Astăzi, după ce am parcurs o mare parte din drum, lucrurile neînțelesedin trecut prind sens.

Muncește mult, uitându-te prin fereastra Explorării. Încurajează-ți copilul să încerce lucruri noi și acordăatenție reacțiilor lui. Adună informații și observații din acele experiențe de viață. Experiența de 31 de zile îțiva oferi pași adiționali pe care poți să-i faci. Ne vom îndrepta apoi să luăm în considerare cea maiputernică forță disponibilă pentru un copil: Afirmarea.

59


CAPITOLUL 4AFIRMAŢIE... puterea de a-i spune

copilului ce este bun în el

„Va trebui să trăiești cu consecințele tuturor lucrurilor pe care te spui. Ceea ce spui poate să zideasă o viață sau să o dărâme;

așa că trebuie să accepți consecințele cuvintelor tale.Proverbe 18:20-21 TEV

„Doamne, nu lăsa un gând, un cuvânt, o atitudine sau o acțiune să fie în afara voii Tale astăzi.”

Rugăciunea zilnică a lui Tom Paterson

AFIRMAȚIE: a vorbi cu copiii despre calitãțile lor... a le comunica ce fac bineM-am trezit, prin puterea afirmației când eram în clasa a zecea. Am intrat în clasa a zecea la liceu cântărindaproape 84 de kilograme în timp ce aveam 1,65m înălțime. Mă târam de la o clasă la alta. Viața era dureroasăși nesiguranța mă domina ca un frate mai mare răutăcios. Două întrebări mi se perindau cu regularitate prinminte: „Poate cineva să mă iubească?” A doua era: „Am eu calitățile, abilitățile, puterea și inteligența de a re-aliza ceva?”

Chiar dacă eram supraponderal, am încercat să ajung în echipele mai multor sporturi. Nu știu sigur de ce. Nuam intrat în nicio echipă, iar rușinea de a fi lăsat pe dinafară a intensificat îndoielile mele cu privire la val-oarea și abilitatea mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Dr. David Messenger.

Dr. Messenger era profesorul meu de algebră din clasa a zecea și antrenorul echipei de baschet. La finalul pro-belor de selecție pentru echipă m-a chemat la el și mi-a sugerat să iau în considerare să fiu managerulechipei. I-am răspuns: „Sigur domnule antrenor, și după aceea mă duc acasă să-mi pup sora.” Aceasta chiarnu era ideea mea despre disctracție. El mi-a răspuns, oferindu-mi puncte în plus la algebră. L-am întrebat:„Câte puncte în plus?” Mi-a făcut o ofertă pe care nu am putut să o refuz. Ca rezultat, în fiecare după-amiazămă puteai găsi cu echipa de baschet a elevilor de clasa a zecea, asistându-l pe antrenor și participândocazional la practică, atunci când un copil era rănit sau bolnav. După ultima zi de practică a anului, Dr. Mes-senger mi-a spus să strâng mingiile și să mă duc la el înainte de a pleca acasă. Ce a spus pe parcursul aceleiconversații mi-a schimbat cursul vieții.

Dr. Messenger mi-a spus că are să-mi comunice două lucruri. Primul era că-mi era recunoscător pentru aju-torul pe care i l-am dat întregul an. M-a asigurat că îmi voi primi punctele în plus și mi-a mulțumit sincer pen-tru serviciul adus echipei. A zis că nu ar fi putut face asta fără mine. Cuvinte frumoase... și eu îl ascultam.Apoi a făcut o observație care mi-a schimbat viața. A spus: „Dan, ar trebui să mergi pe baschet anul următor.Cred că ai în tine abilitățile unui atlet universitar.” Aproape că am leșinat. Nu se putea să vorbească serios.Era asta oare o altă glumă răutăcioasă? Am așteptat finalul glumei, dar nu a venit. Răspunsul meu uimit afost: „Serios?” A continuat spunându-mi: „Tot anul m-ai ajutat cu practica și deseori ai jucat în locul unuiadintre băieți când era rănit. Pe când te antrenai cu echipa, am observat ceva: tu ai mai multă abilitate atleticădecât orice copil din această echipă. Nu ai crescut încă destul de mult. Nu ți-ai atins acea perioadă decreștere bruscă în înălțime. De îndată ce vei ajunge acolo, vei descoperi că ai în tine un jucător de baschet deuniversitate.” Eram înmărmurit. Abia puteam să vorbesc. Cuvintele lui mi-au schimbat viața. În varaurmătoare, Mama Natură m-a lovit cu bagheta ei magică și am avut o explozie de creștere în înălțime. Datorităputerii cuvintelor Dr. Messenger, împreună cu o creștere în înălțime de 15 cm, mi-am adunat curajul să dauprobă pentru echipa de baschet. Ghici ce? Dr. Messenger a avut dreptate. Am ajuns în echipă și am fost co-căpitan al juniorilor universitari în anula acela. Anul următor am jucat într-o echipă universitară care a luatparte la meciul campionatului național din Arena Sporturilor din Los Angeles. Deseori mă întreb ce s-ar fi în-tâmplat dacă Dr. Messenger nu mi-ar fi spus acele cuvinte. Dacă doar s-ar fi gândit să-mi afirme potențialul,dar nu mi-ar fi spus nimic, eu nu aș fi jucat niciodată baschet.

62

Dumnzeu să-l binecuvinteze pe Dr. David Messenger pentru că mi-a vorbit.

AFIRMAȚIA... A VORBI CU COPILUL DESPRE CALITĂȚILE LUIFereastra Afirmației eliberează o putere cu potențial transformator. Are potențialul să dezlănțuie talentelecopilului și să „descuie” excelența dată de Dumnezeu. Prin afirmație tu adaugi combustibil în succesul viitor alcopilului. Puține lucruri au o influență atât de mare asupra vieții. În fiecare zi copilul tău trăiește cu aceleașidouă întrebări care m-au bântuit pe mine în liceu. „Poate cineva să mă iubească?” și „Am eu calitățile,abilitățile, puterea și inteligența de a realiza ceva?” Afirmația răspunde la ambele întrebări.

Afirmația îi spune copilului tău ce este bun la el. Este nevoie să fii o persoană destul de matură și cu o dragostedestul de mare care să vadă dincolo de defecte și să scoată în evidență calitățile. Este nevoie de a observa,apoi de a comunica verbal adevărul despre identitatea lui și despre talentele pe care Dumnezeu i le-a dat.

Tom Paterson este adevăratul meu Yoda. El este un consultant de afaceri faimos, un mentor și o sursă deînțelepciune pentru mulți, inclusiv pentru mine. Timp de peste 40 de ani, el a oferit consultanță pentru arta de aface avere către 500 de companii.

Pe parcursul acelor ani, el a lucrat cu niște lideri de piață grozavi. Recent, Tom a făcut un comentariu pe careîncă mă chinui să-l înțeleg. El a spus: „Dan, pe parcursul anilor mei de lucru cu lideri de afaceri, nu am întâlnitniciodată un om, care odată ce am ajuns să-l cunosc, să observ că nu are nicio umbră de nesiguranță în viațalui din cauza absenței afirmației când era tânăr.” Mi-a venit greu să cred aceasta. Tom lucrase cu niște oamenicu un succes și o putere incredibilă. I-am spus că exagerează. Mi-a zâmbit și mi-a repetat încet: „Poate că num-ai auzit bine. Pe parcursul anilor mei de lucru cu lideri de afaceri, nu am întâlnit niciodată un om, care odatăce am ajuns să-l cunosc, să observ că nu are nicio umbră de nesiguranță în viața lui din cauza absențeiafirmației când era tânăr.” El a insistat că aceasta era adevărat. După o reflectare mai adâncă am ajuns să fiude acord cu Yoda.

De ce este aceasta adevărat? De ce par copiii noștri infectați cu nesiguranță și inferioritate? Aceasta seîntâmplă deoarece copiii noștri trăiesc într-o lume a comparației și deseori văd doar ce le lipsește în loc de ceau. Acest lucru este incredibil de toxic pentru stima de sine. Comparația scoate în evidență punctele forte ale al-tora, subliniind ceea ce noi nu avem în comparație cu ei. Aceasta aduce necazuri. Presiunea constantă acomparației poate ucide stima de sine. A ucis-o pe-a mea când eram în gimnaziu și liceu.

Cred de asemenea, că tinerii au o încredere de sine scăzută datorită faptului că majoritatea feedback-urilor pecare ei le primesc sunt ori greșite, ori se centrează numai pe greșelile lor. Copiii au nevoie să le spunem ce facbine. Presiunea de „a trăi la înălțimea” așteptărilor pe care le au alții despre ei, poate deveni împovărătoare.KidUnique este despre a inspira copiii să fie oamenii pe care Dumnezeu i-a creat să fie. Este o diferență. Ei aunevoie ca noi să recunoaștem și să le comunicăm adevărul despre identitatea lor într-un mod care să-i înalțedeasupra negativității lumii în care trăiesc.

63

Ferice de puținii adulți KidUnique care taie straturile de ceață a nesiguranței copilului cu puterea penetrantă acuvintelor amabile și pline de adevăr!

DUMNEZEU IUBEȘTE AFIRMAREAIsus i-a afirmat pe urmașii Lui apropiați. A ieșit din drumul Lui să-i cheme pe câțiva oameni apropiați pentru oinstruire specială. A fi aleși ca centrul dragostei și instruirii Lui, era o afirmare incredibilă. Tu ai ales un copilsă fie centrul atenției tale. Aceasta este în mod clar o declarație de iubire.

„De ce par copiii noștri infectați cu nesiguranță și inferioritate? Aceasta se întâmplă deoarece copiii noștritrăiesc într-o lume a comparației și deseori văd doar ce le lipsește în loc de ce au.”

- Sunt gras(ă) și prost(astă)- Mă simt diferit de ceilalți- Sunt cel mai slab copil la învățătură din clasă- Îmi urăsc viața- Nimeni nu o să-mi simtă lipsa- Nimeni nu se joacă cu mine

Deseori Isus a înalțat viziunea urmașilor Lui ajutându-i să vadă cine sunt și cine ar putea fi. Și tu vei faceaceasta pentru un copil. El i-a convins că puteau face o diferență în viața altora – „(...) vă voi face pescari deoameni” (Marcu 1:17)

Isus a ieșit din drumul Lui să-i cheme pe ucenici, prietenii Lui – „(...) v-am numit prieteni (...)” (Ioan 15:15).Aceasta a fost o declarație uimitor de înălțătoare care le-a adus bucurie ucenicilor. Copilul tău va simțicăldura prieteniei tale.

Isus l-a privit în ochi pe un lider mai tânăr, numit Petru și i-a spus că el este o piatră și că biserica lui Dum-nezeu va fi construită pe umerii lui largi. „Și Eu îți spun: tu ești Petru (care înseamnă „piatră”) și pe aceastăpiatră voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18) Vom lucra asiduu săvedem și să numim talentele și punctele forte din copiii noștri și să-i chemăm la viață.

În sfârșit afirmația cea mai mare a lui Isus a fost să-și dea viața pentru ei. „Nu este mai mare dragoste decâtsă-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). De fiecare dată când îl asculți, îți pasă, împărtășeșticu copilul tău și îl înalți, tu îți dai viața pentru el. Mai simplu spus: Isus înțelegea ce înseamnă să privești prinfereastra Afirmației și modela viața după aceasta.

Oprește-te pentru un moment. Înainte de a trece mai departe, recitește ceea ce înseamnă a fi în zona ACTIVĂdupă cum se aplică ea ferestrei Afirmației. Nu uita că scopul este întotdeauna să ne mutăm de la stânga ladreapta în gândire și în comportament.

64

Cum folosim noi afirmația cu copiii noștri?Lucrarea de afirmație se referă la a-ți consuma energia atât acordându-i atenție copilului tău, cât și gândindu-te la el, așa încât să poți să-i identifici calitățile, apoi să formulezi strategii de comunicare cu sens șiînălțătoare. Aici sunt trei moduri simple de a afirma.

Spune-oPuține lucruri sunt atât de înălțătoare pentru un copil ca auzirea unor adevăruri pozitive spuse în moduri careating însăși miezul ființei lor. Regele Solomon a înțeles aceasta: „O privire prietenoasă înveselește inima, oveste bună întărește oasele.” (Proverbe 15:30). Cu toții ne simțim mai bine când aflăm vești bune despre cinesuntem.

Să spui ceva adevărat și înălțător nu te costă niciun ban, dar valoarea lui se cântărește în aur. Cuvântarea unuiom bun merită așteptată; bârfa celui rău este fără valoare. (Proverbe 10:20 Mesajul). Noi vrem ca tinerii săaștepte cu nerăbdare timpul petrecut cu noi. Noi vrem ca ei să aibă încredere că ceea ce rostim noi va fi pozitivși încurajator. Asigură-te că timpul săptămânal petrecut împreună are momente de afirmație. Nu le uita! Înacele momente spune-le lucrurile pe care le-ai văzut la ei sau pe care le-ai auzit de la alții despre ei. La aceastase referă privitul prin fereastra Afirmației.

Afirmația se referă la a observa oricât de mică creștere personală sau potențială într-un copil și a o binecu-vânta. Uită-te după atitudini, fapte sau realizări. Observă sacrificii, luarea deciziilor bune, eforturi făcute îndirecția corectă și scoate-le în evidență. Identifică ceea ce dorești în mod specific să afirmi, apoi îmbrățișează-ți copilul și spune: „Hei, vroiam de mult timp să-ți spun ceva...” Este atât de ușor.

Gândește-te la ce poți să afirmi despre copilul tău chiar acum. Scrie aceste lucruri.





Sunt prea negativist�și scot în evidenţãdoar ceea ce copilulmeu nu face bine.

Ma angajez sã� AFIRM atunci cândîmi schimb atitudinea de la dezordine la un miracol.

Îi privesc și le spun în modconstant ce au facut bine;

caut vorbe pozitive în ceea ceîi privește. AFIRMATIA este

vie și sanatoasa.

65

Afirmația #1

Afirmația #2

Afirmația #3

Afirmația nu înseamnă să sufli raze de soare către un copil. Nu înseamnă să minți sau doar să rostești gân-duri frumoase și pufoase. Ea nu înseamnă să-i apărați de feedback-ul pe care îl aduce viața și pe care trebuiesă-l audă. Ea este încrederea de a vedea un copil și a scoate în evidență cine este el, ce daruri i-a dat Dum-nezeu și ce ar putea deveni.

De-a lungul anilor am stat față în față cu copiii pe care îi iubesc și am făcut afirmații ca:

„Sunt mîndru de felul în care ți-ai asumat greșala și ți-ai cerut iertare. Asta spune lucruri maridespre tine.”

„Bravo ție că ai fost onest la acest test. Știu că ai fi putut copia, dar tu ai ales să trăiești cu oconștiință curată. Felicitări!”

„Ai tras din greu la sala de forță, nu-i așa? Arăți grozav!”

„Ai stat până târziu aseară să înveți, nu-i așa? Aceasta e o treabă bună.”

„Ți-ai arătat puterea interioară și încrederea în Dumnezeu când ai decis să nu ieși cu acelbăiat. Aceasta a fost o decizie inteligentă.”

„Nu l-ai bătut la joc aseară pe fratele tău mai mic deși ai fi putut. Îți mulțumesc că ai fost buncu el; nu voi spune prietenilor tăi despre aceasta.”

„Ți-ai ieșit din atribuții când l-ai ajutat pe acest băiat. Aceasta a fost incredibil.”

„Ar trebui să mergi la facultate. Ești deștept și muncești mult.”

„Tu ești o persoană curajoasă. Tatăl tău a fost un nemernic, dar tu ai ales să-l iubești oricum.Bravo ție!”

„I-ai dat prietenului tău ultimii tăi 5$, nu-i așa? Băiete, ai dat dovadă de generozitate!”

Este chiar atât de simplu.

66

Vei avea nevoie de curaj, timp și inițiativă. Dar tu poți face aceasta!”

Scrie-oDe-a lungul anilor am scris sute de bilețele oamenilor la care țin și copiilor cărora le-am fost mentor. Niciodatănu încetează să mă uimească impactul pe care îl au. Peste ani, copiii care astăzi sunt adulți, îmi spun că aupăstrat bilețelele și le-au recitit în momentele grele. Și aceasta nu mă surprinde pentru că și eu fac la fel cubilețelele încurajatoare pe care le-am primit. Înțeleg astăzi că a auzi un „te iubesc” verbal nu rămâne atât demult timp cum rămâne o amintire scrisă. Când viața se părăbușește și copilul se întreabă dacă are vreo valoarepentru cineva, o notiță sau două de la tine sunt o amintire grozavă. Amintește-ți că nimic nu se compară cu oscrisoare care așază într-o formă permanentă un lucru pozitiv despre copilul tău.

Vă voi prezenta în continuare o notiță pe care i-am scris-o unui adult KidUnique pe care îl admir foarte mult. Eavine în fiecare zi la școală în calitate de profesoară de gimnaziu și-i ajută pe copii să se descopere pe ei înșiși.O admir pentru aceasta. Ea lucrează cu copiii care au dizabilități de învățare. Majoritatea au o stimă de sinescăzută. Ea este ca o trupă de muzică formată dintr-o singură persoană a afirmației care cântă muzica plăcutăa dragostei lui Dumnezeu pentru copii.

Unul dintre acei copii de care se ocupa, era fiul meu mijlociu. Ea l-a ajutat cu ani în urmă, când era în clasa așaptea și a opta. Ea a făcut toate lucrurile pe care le-ar putea face cineva pentru a-și exprima dragostea și în-crederea într-un copil. Ea i-a salvat literalmente viața academică, învățându-l startegii de a lucra cu dizabili-tatea lui la citit. Notița pe care o vei citi este a treia din notițele pe care i le-am scris de-a lungul anilor. Ea,împreună cu răspunsul, ilustrează puterea afirmației.

Hei, Susanne... Ce mai faci? Luna aceasta de decembrie va fi o lună emoționantă pentru familia Webster. Ar tre-bui să fie o lună emoționantă și pentru tine.

Poate mă întrebi: de ce? Uite, de ce! Unul dintre foștii tăi elevi care avea greutăți de învățare a găsit hotărâreași curajul să trăiască la adevăratul lui potențial. Copilul care a stat alături de tine în clasa a șaptea și a opta șia ales să te asculte și să pună la inimă instrucțiunile tale, a realizat un vis despre care altă dată credea că-ieste imposibil de atins. Un tânăr care a crezut în tine când i-ai spus: „Hei, prietene, tu ești foarte deștept, doartrebuie să găsim câteva moduri să te ajutăm” va sta înaintea profesorilor lui, colegilor studenți și familiei și vaprimi o diplomă de doctor în preso-punctura coloanei vertebrale.

Bravo, Sussane... un doctorat! Nici măcar nu pot să pronunț cuvântul pe litere. Oau, ce îmi umple aceasta inimade bucurie și mulțumire. Știi că I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru tine la absolvirea liceului și a faculății luiLandan. Ei bine, m-am gândit să te anunț că în timpul ceremoniei de absolvire a doctoratului o rugăciune debinecuvântare către Dumnezeu va ieși din inima aceasta de tată.

Ești cea mai bună, Susanne! Rămâi așa, blândă și predată lui Dumnezeu și continuă să faci zilnic acel lucru

67

pentru copiii tăi. Și pe măsură ce Dumnezeu îți dă putere... tu oferă-le copiilor tot ce ai mai bun. Niciodată nuuita că eu te apreciez și am încredere în tine. Acum, du-te și „fă-i praf” astăzi! Împarte dragostea inspirată deDumnezeu și schimbătoare de vieți în jurul tău, pentru că este acolo cel puțin un copil care are nevoie de tine.

Plin de recunoștință –Dan

Răspunsul lui Susanne...

Îti multumesc pentru încurajările primite de-a lungul anilor. Țin scrisoarea ta cea mai recentăîn bucătărie unde pot să o citesc când am nevoie. Anul trecut a fost unul greu... Am spus tu-turor pe care îi cunosc că mă pensionez. Adevărul este că sunt mult prea tânără să mă pen-sionez; de fapt eu renunțam. Scrisoarea ta a venit la timpul providențial. Dumnezeu mi-aconfirmat cuvintele din scrisoare ca fiind cuvintele pe care eu încă le spun elevilor mei. Așacă, îți mulțumesc pentru că m-ai încurajat. Am revenit la normal și trăiesc cele mai frumoasemomente din viața mea predând și spunându-le copiilor că sunt capabili.

Sunt mândră de Landan pentru că a ascultat de oamenii care-l încurajau, pentru că a crezutcă există o cale specifică de învățare și pentru el, pentru că a perseverat în sarcinile acade-mice zilnice care l-au adus în locul pe care Dumnezeu îl avea în minte în toți acei ani. Felicităriși ție, pentru că ai văzut potențialul său, ai crezut în el și i-ai fost alături pe tot parcursul!

Îți mulțumesc că ai investit timp să mă încurajezi și să mă ții la curent în toți acești ani.

Și, da, Dumnezeu este bun.Susanne

Bilețelele afirmative nu trebuie să fie dramatice sau complexe. Ele pot fi scurte sau amuzante. Odată, amprimit un bilețel care era scris pe o bucată de hârtie igienică. Iată ce mi-a scris prietenul meu creativ pe obucată de hârtie igienică pentru a mă afirma.

Dragă Dan, chiar îmi place această hârtie igienică. Este ușoară și moale – se aseamănă mult cu tine în modultău de a te ocupa de vieți umane delicate. De asemenea, la fel ca această hârtie igienică, tu ești bun la așterge situații dezordonate și neplăcute. Și întotdeauna ești chiar în locul potrivit, gata de a fi folosit. Da, Dan,aș putea spune că ești chiar hârtia igienică a lui Dumnezeu într-o lume plină de mizerie.

Încă mai zâmbesc de fiecare dată când mă gândesc la acel bilețel ridicol.

Încă îi mai trimit câte un mesaj unuia dintre fiii mei, amintindu-i că îl port în inima mea. Cred că dacă fiii meiștiu că tatăl lor este cu ei, cu adevărat de partea lor, viețile lor vor fi un pic mai ușoare. Recent i-am trimis lui

Împarte dragosteainspirată deDumnezeu şi

schimbătoare devieţi în jurul tău,

pentru că este acolocel puţin un copilcare are nevoie de

tine.

68

Logan acest mesaj: „Logan – tata e aici – doar vroiam să știi că orice vine în calea ta astăzi, bun sau rău, ușorsau greu... tatăl tău te iubește.” E chiar simplu, nu? Copilul tău are nevoie să știe că tu ești cu el – așa căspune-o des, în scris!Caută zvonuri pozitiveCum crezi că ar reacționa copilul tău dacă i-ai spune: „Hei, am auzit așa și așa vorbindu-se despre tine și ei auspus...?” 90% reacția unui copil va fi de mirare despre ce mizerii vor fi spus despre el. Cât de surprinși vor ficând vor auzi că vorbele spuse pe la spatele lor au fost pozitive? Cunoaștem puterea negativă a zvonului. Bibliane avertizează că oamenii pot folosi cuvintele ca să distrugă. „Omul stricat pregătește nenorocirea și pe buzelelui este ca un foc aprins.” (Proverbe 16:27).

Una dintre sarcinile tale este să cauți să urmărești zvonuri pozitive despre copilul tău. Nu ești singur în sarcinade a-ți ajuta copilul să-și descopere identitatea. Profesorii, antrenorii, membri familiei, pastorii de tineret, șialții îl cunosc și le pasă de copilul tău. Întreabă-i ce observații pozitive au despre copil din ceea ce au văzut.

Cu două luni în urmă am făcut o prezentare pentru profesori și administrația școlii creștine din districtul local.În finalul prezentării, doamna Berry, o profesoară, a venit la mine și mi-a spus: „Băieții dumneavoastră au fostelevii mei când predam la liceul public, în urmă cu câțiva ani. Toți mi-au fost dragi, în special Luca. Ce maiface?”

Acesta este un zvon pozitiv. I-am spus lui Luca despre conversația mea cu doamna Berry chiar în acea zi. Întot-deauna caut să ascult ce lucruri înălțătoare spun oamenii pe la spatele băieților mei. Toată viața lor le-am co-municat toate cuvintele pozitive pe care alții le-au spus despre ei. Antrenori și profesori mi-au spus lucruripozitive despre copiii mei, pe care nu le-ar fi spus lor în mod direct. De fiecare dată când aud astfel de cuvinte,cu siguranță le transmit mai departe.

Cu cine poți vorbi săptămâna aceasta care ar putea să-ți împărtășească cuvinte pozitive despre copilul pecare-l iubești? Scrie-le numele dedesubt:

Sursă de cuvinte pozitive #1

Ce au spus despre copilul meu?




69


Pe măsură ce practici transmiterea cuvintelor pozitive mai departe, vei descoperi ceea ce regele Solomon știa:„Ca apa proaspătă pentru un om om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.” (Proverbe25:25) Fiecare suflet de copil devine însetat după afirmațiile pozitive, fie că vin prin cuvinte spuse lui în moddirect, fie în formă scrisă, fie prin prin surpriza unui zvon pozitiv. De asemenea, realizează că pe măsură ce tuafirmi despre un copil, el își răspunde la acele două întrebări stăruitoare...

Sunt eu demn de iubit? Prin afirmația ta, tu îi spui: „Da, da, de o mie de ori da! Sunt aici, exprimându-midragostea pentru tine... ești demn de iubit. Ascultă-mă! Eu spun că tu contezi.”

Am eu calitățile, abilitățile, puterea, inteligența de a realiza ceva? Când tu afirmi despre un copil și îi spuicalitățile pe care le are, tu spui: „Da, ai ce îți trebuie! Fiecare lucru bun despre tine pe care îl identific și îltransmit mai departe îți va aduce aminte de aceasta. Crede aceste lucruri și trăiește-le.”

Acum, când ne apropiem de încheierea ferestrei Afirmației, pune-ți în minte că ori de câte ori te conectezi lacopilul tău, afirmația va fi parte din conversație. Hotărăște-te să ai ceva bun de spus despre adevăratele luicalități. Experiența de 31 de zile îți va oferi idei practice despre cum să privești prin fereastra Afirmației.Înainte de a ajunge la aceasta, haideți să trecem mai departe să luăm în considerare fereastra Revelației șiimplicarea lui Dumnezeu în acest proces.


Mutandu-se cãtre zonaACTIVÁ� eu voi...


Negativiști cronici,care scot în evidențãnumai ceea ce estegreșit la un copil.

Cuvânt – cheie:

Negativ

Îmi voi ajusta gândirea de la de-zordine la miracol.

Voi învața să-mi afirm mai multcopilul, ceea ce înseamnă:

1. Să vorbesc afirmativ desprecopilul meu.

2. Să scriu noțițe de afirmare.

3. Să caut zvonuri pozitive.

În permanențã cãutare de lucruri pozitive pe care sã lespunã copiilor și în cãutare dezvonuri pozitive în ceea ce-l

privește pe copil.

Când aceasta se întâmplã...AFIRMAREA e la locul ei.

Plan de acțiune pentreu fereastra Afirmației

70

Marcheazã pe linia de mai jos cât esti de aproape de zona ACTIVÀ.

Ce acțiune vei lua astãzi pentru a te muta mai spre zona ACTIVÀ? Fii specific!

Căror prieteni adulți le-ai spus să se roage pentru tine pe măsură ce participi la KidUnique? Sună-i și pune-i lacurent cu ce se mai întâmplă?

71


CAPITOLUL 5REVELAŢIA...puterea de a-L asculta pe Dumnezeu

pe parcursul procesului„Eu (...) te voi învãța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi;

te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”Psalmi 32:8 NASB

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Mai înainte ca să te fi întocmitîn pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din

pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem prooroc al neamurilor.”Ieremia 1:4-5 Mesajul

Revelația: Dumnezeu vorbind oamenilor în contextul istoriei umaneZiua de 1 august 1998 a fost o zi mare în viața jucătorului de fotbal Mike Singletary la fostaechipă Chicago Bears. A fost ziua în care acest jucător a câștigat de două ori la liga MVP șiziua când campionatul Super Bowl a fost încorporat în Sala Celebrității Ligii Naționale de Fot-bal. Îmi aduc aminte că am vizionat discursul de primire al lui Mike pe canalul ESPN2împreună cu doi dintre băieții mei în acea după-amiază de sâmbătă. După cum îi era felul,Mike a fost atât intens, cât și pasionat. El I-a mulțumit cu generozitate lui Dumnezeu, mem-brilor familiei, prietenilor, foștilor antrenori și colegi pentru suportul pe care i l-au oferit de-alungul anilor. Dar cel mai important și sensibil comentariu pe care l-a făcut Mike în acea zi afost despre mama lui și o conversație pe care ei au avut-o când el avea 12 ani. Conversația lorne oferă lumină asupra ferestrei Revelației și ajutării copiilor să se descopere pe ei înșiși.Dacă Rudell Singletary nu ar fi rostit acele cuvinte către Mike, el nu și-ar fi găsit niciodatăcalea. Mai jos este începutul discursului lui Mike de la ceremonia de încorporare de la SalaCelebrității (proootballhof.com). Urmăriți cu mare atenție cuvintele pe care i le-a spus mamalui.

Povestea a început cu mult înainte în Houston, Texas. Într-un fel a început când aveam 12 ani,pentru că în acel timp, în familia mea se întâmplau multe lucruri. Treceam prin multe, șiîncercam oarecum să trecem la un alt nivel. Și sunt ultimul copil din 10 și când ai zece copii,unerori este un pic cam greu să supraviețuiești. În acel an, pe când aveam 12 ai, mama șitata treceau printr-un divorț. Când aveam 5 ani, fratele meu Dale a murit și un al doilea fratea trecut la odihnă chiar când aveam 12 ani. Acela a fost un an greu; nu aveam niciun pic deîncredere în mine sau stimă de sine. Eram doar un băiat tânăr de ghetou din Houston, Texascare încera să afle cine era și încotro avea să se îndrepte. Și vreau să vă spun astăzi că mamamea s-a așezat lângă mine într-o zi, când mă plimbam de colo-colo, plângându-mi de milă,fiind aproape de a renunța. Începusem să le dau crezare tuturor celor din cartier carespuneau: „Nimeni nu iese de aici! Nimeni nu a reușit niciodată să iasă de aici și nici tu nu veireuși! În plus de asta tu nu ai abilitate, nu ai deprindere, nu ai nimic!” Mama mea s-a așezatlângă mine în acea zi și mi-a spus ceva ce știam dintotdeauna, dar cât de multă neoie aveamsă aud asta... S-a așezat lângă mine și mi-a spus: „Fiule, vreau să știi ceva.” Ea a spus: „Vreausă știi că există măreție în tine, că tu ai ceva special. M-am rugat pentru tine dinainte să tenaști și în fiecare zi de atunci încolo. Este acolo, undeva! Trebuie să găsești tu singur acelceva. Ca mamă am să fac tot ce îmi stă în putere ca să-l pun acolo, dar tu trebuie să-l găseștisingur.” Și-a pus mâinile pe antebrațul meu și m-a întrebat dacă aș putea deveni bărbatulcasei. I-am spus: „Mamă, pot să fac asta.” În acea zi am mers în camera mea și mi-am notatscopurile. Și la 12 ani am scris ceva de genul: să găsesc o modalitate de a primi o bursă pen-tru a merge la facultate, să devin american adevărat în facultate, să-mi iau diploma, să mergla NFL (Liga Națională de Fotbal – nota traducătorului) și să-i cumpăr mamei o casă și să amgrijă de ea tot restul vieții mele.

74

La 12 ani marele Mike Singletary „nu avea niciun pic de încredere în sine sau stimă de sine...doar un băiat de ghetou din Houston, Texas, care încerca să afle cine era și încotro se în-drepta... fiind aproape de a renunța.” Din fericire pentru Mike, el a avut o mamă care a fostmai puternică decât ar fi putut el vreodată să fie. Curajul ei, pasiunea ei, determinarea ei,rugăciunile ei și cuvintele ei i-au salvat viața și l-au ajutat să vadă viitorul.

Rudell Singletary a făcut ceea ce fac adulți KidUnique. Ea a vizionat ce poate deveni copilul ei.Ea a crezut că el are potențialul dat de Dumnezeu. Ea ar fi făcut orice să lupte ca el să aibă oviață extraordinară. Ea s-a rugat în fiecare zi ca el să cunoască pentru ce a fost creat și să-șigăsească drumul de a trăi măreț. Rudell a tânjit după atingerea divină în procesul descopeririiși a primit-o. Haideți să călcăm pe urmele ei curajoase.

ESTE O CHESTIUNE SPIRITUALĂÎnsăși sarcina KidUnique este de natură spirituală. Nu putem să evităm acest lucru. Din ziua când au fostconcepuți, copiii noștri au fost mult mai mult decât ceea ce se vede la suprafață. Adulții KidUnique cred căDumnezeu i-a făcut pe copiii lor, că-i cunoaște mai bine și-i iubește mai profund decât ar putea s-o facă eivreodată. Adulții KidUnique cred că Dumnezeu dorește să-i ajute în acest proces.

În final, noi înțelegem că tinerii trebuie să-L întrebe pe Dumnezeu în ceea ce privește identitatea lor și scopulvieții lor. La fel cum Rudell i-a spus lui Mike: „Trebuie să găsești tu singur acel ceva... Ca mamă am să fac totce-mi stă în putere ca să-l pun acolo, dar tu trebuie să-l găsești singur.”

Noi iubim, „vedem”, înălțăm, interacționăm, ne rugăm, dar în final trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu și să neși implicăm. Ea a știut că Mike va avea nevoie pe parcurs de o scânteie a confirmării lui Dumnezeu. A învăța săprivim prin fereastra Revelației se referă la a accesa ajutorul lui Dumnezeu în legătură cu această sarcină.Totul începe când eu Îi spun lui Dumnezeu: „Am nevoie de ajutorul Tău. Nu pot să fac asta singur.”

Nu știu sigur dacă astăzi tu te îngrijorezi de „treaba cu Dumnezeu”. Aceasta nu este o carte care să dezbată ar-gumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu sau care să încerce să te convingă să te pocăiești. Poate că eștideja un urmaș devotat al lui Dumnezeu sau poate doar vrei să te implici în proiectul KidUnique pentru că vreisă-ți ajuți copilul să-și găsească drumul spre viitor. Poate că ești deschis către ideea existenței lui Dumnezeusau poate că nu ești. Eu mi-am rezolvat „treaba cu Dumnezeu” cu ani în urmă, într-o seară de vară în Californiade Sud, în timp ce stăteam la etajul al treilea pe Stadionul Angel în Anaheim la o campanie de a lui Billy Gra-ham. Am auzit vestea bună despre Isus în acea seară și am răspuns invitației. I-am spus lui Dumnezeu că voiaccepta cu bucurie darul lui ieșit din comun de iertare și har oferit prin Fiul Său, Isus Hristos. Din acea seară m-am repredat zilnic în timp ce învățam să mă încred în Dumnezeu, să umblu în căile Lui și să împlinesc ceea cecred eu că este lucrarea pe care mi-a încredințat-o. Timp de 30 de ani petrecuți în calitate de tată am primit cubucurie ajutorul Lui în lucrarea KidUnique pe care mi-a încredințat-o.

„Însăşi sarcinaKidUnique este de

natură spirituală. Nuputem să evităm

acest lucru. Din ziua când au

fost concepuţi, copiiinoştri au fost mult

mai mult decât ceeace se vede la

suprafaţă.”

75

Nu-mi imaginez cum aș putea să fac față acestei lucrări fără ajutorul Lui.

EXISTÀ AJUTOR DIVIN? CARE IOAN...?Poți să-ți imaginezi cum ar fi să apară un înger din cer și să-ți spună atât cine este copilul tău, cât și careeste voința lui Dumnezeu pentru viața lui? Aceasta s-a întâmplat cu părinții unui cunoscut personaj biblicnumit Ioan Botezătorul. Mama lui Ioan, Elisabeta, înainta în vârstă și nu putea să aibă copii. Ea s-a rugat înlegătură cu aceasta de nenumărate ori împreună cu soțul ei, Zaharia. Un înger al Domnului i-a apărut într-o zilui Zaharia și l-a anunțat că Dumnezeu a auzit cererea lui și soția sa va naște un fiu. Aceasta trebuie să fi fostun șoc. Citește cu atenție ce i-a spus îngerul lui Zaharia despre Ioan – totul a fost adevărat. Aceste cuvinte aufost rostite chiar înainte de a fi conceput copilul. Gândește-te cum ar fi să auzi aceste cuvinte și într-o zi să fiiresponsabil să le comunici copilului tău. Ia un pix și subliniază expresiile din pasajul următor care reveleazăcine va fi Ioan.

„...îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterealui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de DuhulSfânt încă din pântecele mamei sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Vamerge înaintea lui Dumnezeu, în Duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe ceineascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți...” (Luca 1:13-17).

Iată ce profeție spune un înger despre copilul nenăscut Ioan. Ce cadou neașteptat pentru Zaharia și Elisabetasă primească date clare de la divinitate în ceea ce privește identitatea copilului lor. Ioan a avut un destin unic.Mă întreb câte conversații or fi avut Elisabeta și Zaharia despre vizita îngerului.

Gândește-te pentru un moment la copilul tău. Cum ar fi ca să-ți apară un înger din cer și să-ți spună: „Hei,lasă-mă să te ajut cu treburile astea referitor la unicitatea copilului. Dumnezeu mi-a spus ce l-a creat pecopilul tău să fie.”

Deseori m-am întrebat când i-au povestit Elisabeta și Zaharia lui Ioan despre vizita îngerului de dinainteanașterii sale. Cum a primit oare Ioan vestea și chemarea sa? Cât de devreme și cât de profund era simțul săucă Dumnezeu are o chemare cu viața sa? A sărbătorit Ioan vestea primită de la părinți sau i s-a împotrivit?Oare le-a aruncat o privire încruntată părinților și le-a spus: „Cred că glumiți! Înainte mergător? În niciun caz!Eu m-am gândit să devin medic stomatolog, fermier sau artist.” Nu știm.

Ceea ce știm însă, este că la un moment dat, Ioan s-a mutat în pustie și a trăit singur, mâncând insecte șimiere sălbatică. Îmbrăcămintea lui era din păr de cămilă și o curea de piele. (Marcu 1:6) Sună a copil cu„probleme”. Și mai știm din Scriptură că în pustie Cuvântul Domnului a venit la el și i-a confirmat atâtchemarea cât și cuvintele îngerului.

Îmi place faptul că Ioan a fost capabil să audă vocea lui Dumnezeu și că Dumnezeu a fost mai mult decât ca-

76

pabil să comunice cu el. A venit un timp când Ioan nu a mai avut nevoie de mama și de tata ca să-l țină demână. Dumnezeu vorbește deseori cu copiii, fără ajutorul părinților, și pentru aceasta sunt recunoscător. Într-ozi, Dumnezeu a vorbit și Ioan I-a răspuns. Sunt sigur că Ioan a fost recunoscător pentru fundația credinței pecare părinții i-au așezat-o. De îndată ce Dumnezeu i-a vorbit, Ioan s-a hotărât să trăiască viața pe care Dum-nezeu o avea pregătită pentru el. Pe măsură ce a făcut aceasta, Ioan a experimentat ceea ce menționeazăregele David în Psalmul 139:14 NASB: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate suntlucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Sufletul lui Ioan știa cine este și care este voialui Dumnezeu pentru viața lui... sufletul lui știa foarte bine lucrul acesta.Zilnic, tânjesc ca sufletul meu să știe că sunt făcut de Dumnezeu, minunat și înzestrat pentru un scop. Tânjescca și copiii mei să știe aceasta. A enunța această dorință pare simplu. Conține o puternică dorință care trăieșteîn mine. Dar este o provocare să ajung acolo. Datorită acestui „dans” minunat dintre Ioan, părinții lui și îngerul,Ioan a fost capabil să înțeleagă, să creadă și să urmeze scopul lui Dumnezeu pentru viața sa – și restul e isto-rie. Sunt sigur că au fost multe oportunități să se calce unul pe altul pe picioare în acest „dans” de a descoperidestinul lui Ioan.

Oprește-te pentru un moment. Înainte de a lua în considerare povestea lui Ioan, recitește ceea ce înseamnă săfii în zona ACTIVĂ, precum se aplică ea ferestrei Revelației. Să nu uităm că țința este să ne mutăm întotdeaunade la stânga spre dreapta în gândirea și comportmamentul nostru.





Nu am o viaţã de rugãciune, mã simt învins, temator, frus-trat și nu cred cã Dum-nezeu îmi poate vorbisau mã poate ajuta.

Mã angajez sã�REVELEZ atuncicând îmi schimb atitudinea de la

frustrare la rugaciune și ascultare.

Mã rog zilnic pentru întelepciune, am încredere înDumnezeu aștept raspunsuripe tot parcursul procesului.

REVELAŢIA esteexperimentat�.

Lecții de ascultareAdulții KidUnique înțeleg împortanța ferestrei Revelației, chiar dacă s-ar putea să nu poată articula ce este ea,cu mare claritate. Este ceva evaziv și misterios în legătură cu auzirea de la Dumnezeu a ceea ce vrea El de lacopilul tău și discutarea cu copilul despre aceasta. Cum să spui: „Cred că am o idee despre ce te-a făcutDumnezeu să fii” fără să sune un pic... aiurea?

Rudell Singletary a riscat să sune un pic aiurea către Mike, dar el este bucuros că ea a riscat. Aceasta l-a aju-

77

tat, arătându-i viitorul. Nu ar trebui să permitem ca această îngrijorare să fie o scuză care să te îndepărtezede subiect sau să ignorăm nevoia Revelației în viețile copiilor noștri.

Dumnezeu vrea să-i vorbească copilului tău și tu ai șansa să iei parte la aceasta. Ca să ne ajute să primimmai multă claritate asupra problemei comunicării divine, haideți să învățăm o lecție sau două din istoria luiIoan Botezătorul. Rudell a trăit aceste lecții cu băiatul ei, Mike și noi putem să-i urmăm exemplul.Prima lecție: Comunicarea divină se face cel mai ușor cu cei care ascultăPrima lecție are de-a face cu faptul că părinții lui Ioan Botezătorul erau oameni spirituali. Chiar dacă acestlucru pare evident, am dorit să-l enunț oricum. Ei credeau în abilitatea lui Dumnezeu de a le vorbi oamenilor.Ca rezultat, ei au recunoscut prezența comunicării divine și au crezut-o.

Nu știu cum stai tu cu această problemă. Poate că nu crezi că Dumnezeu vorbește oamenilor normali ca noi.Știu că sunt precaut și sceptic în legătură cu multe lucruri pe care le aud de la oameni că este comunicarea cuDumnezeu. Mulți oameni nu discern vocea lui Dumnezeu și cred că aud glas din cer, când de fapt, sunt propri-ile lor gânduri și dorințe. Trebuie să fim precauți când abordăm fereastra Revelației. De aceea este importantca noi să ne maturizăm spiritual. Nu vreau niciodată să arunc cu ușurătate afirmația: „Dumnezeu mi-aspus...” În același timp, copiii au nevoie ca noi să trăim într-o strânsă comuniune cu Dumnezeu și să spunemceea ce simțim că El ne comunică.

Cum a primit Ioan Botezătorul înțelegerea că el va deveni Ioan Botezătorul? Acest lucru s-a întâmplat prin cu-vintele tatălui său, Zaharia, care le-a auzit de la înger. Pe parcurs, Dumnezeu i-a confirmat personal lui Ioanacele cuvinte, iar el le-a trăit. Sunt sigur că au existat momente în primii ani ai lui Ioan în mijlocul unui eșecdin copilărie sau al unui acces de furie când părinții lui au întrebat: „Ești sigur, Doamne? Înainte mergător?Care va întoarce inimile părinților spre copii? Serios?” Dar ei au rezistat, au crezut și au fost răbdători până ceel a crescut.

Cum a îndrăznit Mike Singletary să creadă că ar putea fi ceva măreț în el? Aceasta s-a întâmplat prin cuvin-tele mamei lui care-L onora pe Dumnezeu. Cum a știut ea că era ceva măreț în Mike? Cred că două lucruri aucontribuit la aceasta. În primul rând, ea s-a rugat pentru Mike, și în timp ce făcea aceasta a primit o înțelegeredespre Mike. În al doilea rând, ea avea un istoric de privit copilul cum se juca în jurul casei de sute de ori și deauzit cum povestea el despre viața de zi cu zi. Din acele conexiuni relaționale și inima ei liniștită înaintea luiDumnezeu, cred că ea a primit înțelegerea despre cine era Mike în adâncul sufletului lui. Același lucru este val-abil și pentru noi.

Poate că te gândești: „Ei, dar eu nu sunt nici Zaharia, nici Rudell.” Poate nu încă, dar nu da înapoi. Fii motivatde faptul că sensibilitatea și profunzimea noastră spirituală ne vor asista să fim capabili să auzim vocea luiDumnezeu și/sau să confirmăm comunicarea copiilor noștri. Aceasta înseamnă că cel mai bun lucru pe careputem să-l facem pentru copiii noștri este să umblăm cu Dumnezeu și să învățăm să auzim îndemnurile șivocea Lui. Am scris mai detaliat despre aceasta în alte părți.

78

O rugăciune puternicăLucrul pe care l-am făcut pentru „a-mi ține privirea la minge” când vine vorba de rugăciunea pentru copiii meia fost să scriu o rugăciune pentru ei (și pentru mine). Revin deseori la această rugăciune, ori de câte ori începsă mă simt fără speranță sau fără perspectivă și îmi reamintește care este partea pozitivă. În Experiența de 31de zile vei avea oportunitatea să scrii o astfel de rugăciune pentru tine și copilul tău. Ești de acord cu aceasta?

„Sunt convins cu adevărat că Dumnezeu m-a creat pentru un scop precis în viață care Îi va aduce glorie.”

Sunt de acord ...................................................89,9%Nu sunt de acord...............................................10,1%

Extras din sondajul de opinie efectual anual de GROUP Magazine pe 30.000 de adolescenți creștini. Sept/Oct2009 – Volumul 35.

Tată, Îți mulțumesc pentru nesfârșita dragoste și răbdare manifestate față de mine și băiețiimei. În momentul de față, această responsabilitate KidUnique e prea mare pentru mine fărăajutorul Tău. Nu pot s-o fac singur. Afirm în acest moment de frustrare că Tu mi-ai creatbăieții. Tu îi cunoști mai bine decât se cunosc ei singuri. Tu ai investit în ei daruri, talente și in-terese. Știu că Tu îi iubești mult mai mult decât aș putea eu vreodată. Știu că Tu îi vezi înfiecare secundă a zilei. Știu că Tu ești Cel care poți să dai înțelegere și sens tuturorexperiențelor zilnice ale copiilor mei. Știu că poți să-i îngrijești cu sau fără ajutorul meu.Doamne, asta cred și asta știu.

Cum stau acum înaintea Ta, Îți mulțumesc (prin credință) pentru privilegiul de a sluji. Îți cer să-mi oferi perspicacitatea de a recunoaște „mesagerii cerești” pe care Tu îi trimiți să mă ajute săvăd calea. Am nevoie de mai mult decât înțelepciunea mea. Câteodată mă simt orb în timp ce-i observ. Deschide-mi ochii, Doamne să-i văd așa cum îi vezi Tu. Câteodată sunt refractar laoportunitățile pe care ei le au. Lărgește-mi inima ca să sărbătoresc împreună cu ei și să lecreez mai multe oportunități.

Înalță-mă, Doamne să binecuvintez miracolul din ei, nu numai să le reamintesc de haosul dinviețile lor. Te rog, vorbește-mi cum i-a vorbit îngerul lui Zaharia. Adu Cuvântul Tău către băiețiimei cum l-ai adus lui Ioan în pustie. Protejează-mi copiii cu puterea Ta. Încununează-mă cudragoste și înțelepciune ca să-i asist în timp ce Te ascultăm ce ai să ne spui despre viitorul lor.Desfășoară-Ți puterea, Doamne! Am încredere 100% că vei îndeplini această sarcină. Amin!

A doua lecție: Nu fii surprins dacă însuși copilul tău aude glasul lui Dumnezeu

79

A doua lecție este că și Ioan a fost capabil să audă vocea lui Dumnezeu. Să nu crezi că tu ai singura rețea delegătură cu Dumnezeu. Și copiii noștri pot să-L audă pe Dumnezeu. Cea mai potrivită persoană pentru a știdacă Dumnezeu vorbește copilului tău este chiar copilul tău. Ceea ce au nevoie copiii de la noi este o confir-mare că într-adevăr Dumnezeu le vorbește.

Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan Botezătorul și el L-a auzit. Vor fi momente când copilul tău Îl va auzi pe Dumnezeuvorbind și-L va și înțelege. Vor fi alte momente când tu va trebui să discerni și să vorbești despre „comuni-carea divină” pe care Dumnezeu o trimite în direcția lui/ei. Dumnezeu le vorbește tinerilor. Deseori ei sunt mai atenți decât noi la vocea și îndemnurile Lui.

O întrebare îndrăzneață, dar importantă pe care să i-o adresezi copilului tău este: „Ai simțit vreodată că Dum-nezeu îți vorbește despre tine sau viitorul tău?” Adreseaz-o într-o zi. Dacă el spune că „da”, ascultă-l, nureacționa și nu-l judeca. Dacă el răspunde că nu este sigur sau că „nu”, încurajează-l să se deschidă cătreascultarea vocii lui Dumnezeu.

Am avut încă de la vârsta de 18 ani simțământul că Dumnezeu dorea să mă folosească într-un mod minunat.Nu eram sigur unde sau cum. Aceea a venit în timp, dar am simțit o siguranță în suflet. Nu-mi amintesc să măfi întrebat cineva vreodată dacă am vreun simțământ de la Dumnezeu despre viitorul meu sau dacă Dumnezeumi-a vorbit. Nu știam cu cine să vorbesc despre ceea ce auzeam. Cu cine împărtășești tu acest lucru? Rezul-tatul a fost că eu mi-am pus întrebări și m-am îndoit că șoaptele lui Dumnezeu erau reale și adevărate. A tre-buit să lupt pentru viața mea extraordinară în acei ani de început în care L-am urmat pe Dumnezeu. Cred căDumnezeu le vorbește copiilor astăzi și că ei au o nevoie disperată de un adult care se încrede în Dumnezeucare să-i spună: „Crede, copilașule... tu ai un viitor măreț.”

Dumnezeu m-a încurajat de multe ori în acei ani timpurii. El a folosit oameni care erau îndeajuns de spiritualiși de curajoși ca să-mi împărtășească șoaptele divine pe care le-au primit în ceea ce mă privește. De-a lungulanilor am întâlnit persoane care mi-au spus: „Dumnezeu m-a îndemnat să-ți spun să continui să-ți lucrezidarul predării, deoarece El îl va folosi în viitor... tu ești un jucător adevărat al împărăției, simt aceasta, rămâicredincios, copile... tu ai șansa să faci o mare diferență, oamenii te ascultă... simt că ai abilități de lider pecare Dumnezeu le va folosi în mod grandios...” De fiecare dată când primeam afirmații de genul acesta, cinevaprivea prin fereastra Revelației și aprindea credința din mine.

Îmi amintesc că unul dintre pastorii de la biserica la care mergeam mi-a spus la ani de zile după ce am con-struit și condus o adunare de studenți de succes: „Dan, întotdeauna am simțit că tu ai un destin măreț și căDumnezeu avea să te folosească.” Răspunsul meu a fost: „De ce nu mi-ai spus-o atunci? Aveam nevoie de în-curajare. N-ai idee cât de mult mă îndoiam de mine.” El mi-a spus: „Îmi pare rău, nu am știut că te-ai zbătutcu aceasta. Întotdeauna păreai sigur pe tine.” I-am spus, poate cu mai multă intensitate decât ar fi trebuit:„Ascultă! În viitor, dacă VREODATĂ mai ai vreun îndemn sau vreo șoaptă de la Dumnezeu despre un copil înlegătură cu identitatea lui și posibilul lui destin, SPUNE-O!”

80

Același lucru îți spun și ție. Nu subestima puterea pe care o are simplul fapt de a-i spune unui copil despre opercepție pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu. Fiecare dintre noi are nevoie de o reamintire constantă că Dum-nezeu ne iubește și că ne este favorabil. Toți trebuie să fim o Rudell.

Suntem aproape gata să lansăm Experiența de 31 de zile. Mai este un singur aspect important pe care trebuiesă-l luăm în considerare. Pentru unii dintre noi, acest aspect este „jocul”. Citește cu atenție capitolul următor șigândește-te cu sinceritate la provocarea pe care o aduce cu sine.

Marcheazã pe linia de mai jos cât ești de aproape de zona ACTIVÀ.

Ce acțiune vei lua astãzi pentru a te muta mai spre zona ACTIVÀ ? Fii specific!

Ce adult KidUnique te inspiră pe măsură ce continui această sarcină sacră? Sună-l și cere-i să se roage în con-tinuare pentru tine.


Mutându-se cãtre zonaACTIVÁ� eu voi...


Lipsiți de rugăciune,învinși și temători,frustrați și lipsiți deîncredere că Dum-nezeu poate să levorbească sau să-i

ajute.

Cuvânt-cheie: Singuri

Îmi voi muta setarea minții de lafrustrare la ascultare.

Pe măsură ce fac aceasta, voiaplica cele două lecții aleascultării crezând că:

1. divina comunicare vine maiușor la cei care ascultă

2. Si copilul meu poate primicuvânt de la Dumnezeu și mărog ca să-l primească

Se roaga zilnic pentruînțelepciune rugându-L peDumnezeu să-i ajute în acest

proces și ascultând îndemnurile Sale pe parcurs.

Au o viziune despre cine arputea deveni copilul lor.

Când mă rog, ascult și măîncred, REVELAȚIA este la

locul ei.

Plan de acțiune pentru Fereastra Revelației

81


CAPITOLUL 6Estimarea revoltei şi invitaţia

...puterea eliminării obstacolelor„Nebunului nu-i este de învãțătură,

ci vrea să arate ce știe el.”Proverbe 18:2

„Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unulpe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.”

Efeseni 4:32

Revolta: amara indignare de a nu fi tratat corect

ELIMINAREA OBSTACOLELORFiul meu cel mare avea 15 ani când a fost arestat pentru posesie de marijuana când era în clasa a zecea.Aceea a fost o zi plină de durere pentru întreaga familie Webster. Cu toții am avut rău de stomac, ne-am simțitrușinați și confuzi. Relația mea cu Luca a decăzut într-o stare ireparabilă. Mă uit înapoi și știu că dacă aș fiîncercat să-l iau vesel în brațe și să-l invit să ia parte la procesul descris în această carte, cel mai probabil m-ar fi dat la o parte și ar fi plecat de lângă mine fierbând a revoltă. Lucrurile nu stăteau bine și am știut căaveam de îndepărtat ceva obstacole dacă vroiam în mod autentic să mă reconectez cu băiatul meu cel mare.

Acela a fost un timp incredibil de confuz și dureros ca părinte. Aș vrea să vă pot spune că m-am reconectat re-pede cu Luca. Adevărul este că mi-au trebuit doi ani. Așa este, doi ani. Nu am știut ce să fac în calitate de tatăîn acel timp. Adevărul este că eram pierdut ca părinte. Pur și simplu nu am fost destul de matur sau destul debărbat ca să rezolv lucrurile. Când Luca avea 17 ani și amenința că se mută din casă, l-am invitat la o cafe-nea să discutăm. Aveam să încercăm să soluționăm problema. Stătea în tăcere, uitându-se la mine cu mâinileîncrucișate și am știut că este supărat. Eram sigur că o parte din mânie era îndreptată către el însuși. Odăduse în bară și era conștient de asta. O parte din mânie era direcționată în mod greșit către administrațiașcolii. Nu puteam face mare lucru în legătură cu acele surse de mânie, dar am decis că puteam să mă adresezuneia dintre surse – mânia pe care o avea pentru mine.

Am decis să încep prin a pune câteva întrebări. I-am spus: „Luca, nu știu sigur ce se întâmplă cu noi sau cumam ajuns în această încurcătură. Știu că ne va lua ceva timp să-i dăm de cap. Ce vreau eu să știi este că încăsunt tatăl tău și te iubesc. Așa că, haide să facem ceva ce n-am mai făcut de mult, să vorbim sincer unul cualtul. Dacă vrei, spune-mi cu ce te-am dezamăgit. Spune-mi orice vrei să-mi spui și fă-o needitat.”

El mi-a răspuns: „Tată, nu vrei să auzi ce am eu de spus.” I-am spus că probabil era adevărat, dar să-i deadrumul și să-mi spună oricum și eu îl voi asculta. Ceea ce mi-a spus, m-a lăsat cu gura căscată. A fostdureros și sincer. Întotdeauna Luca a fost cel mai onest dintre băieții mei. El nu minte și nu se preface. Știindaceasta, ar fi trebuit să fiu pregătit pentru ceea ce avea să-mi spună. Nu am fost. Primele lui propoziții aufost: „Tată, de fiecare dată când ai vorbit cu mine în ultimele șase luni, mi-ai vorbit de sus... mă faci să măsimt vinovat doar uitându-te la mine. M-am săturat să fiu fiul unui tată perfect, încât îmi vine să vomit. Dacăai știi întunericul care este în sufletul meu, nu ai mai vrea să fiu băiatul tău.” A continuat să îmi vorbească.

Mi-a spus ceea ce avea de spus și am făcut tot ce am putut ca să-l ascult. Ar fi fost ușor să-l domin, să-l facsă-i fie rușine sau să explodez în frustrare. Dacă aș fi făcut-o, am fi decăzut și mai adânc într-o „gaurăneagră”. Asta nu avea legătură cu a câștiga într-o ceartă, ci a-mi redobândi relația cu fiul meu. Nu tot ce aieșit la suprafață în acea discuție era total adevărat. Niciodată nu este în momente când sentimentele suntputernice. El a vorbit, iar eu am ascultat. Ceea ce a spus era ceea ce simțea la momentul respectiv.

84

Nu am reușit să rezolvăm totul în acea după-amiază la cafenea. Am petrecut luni de zile după acea zi în stadiivariate de deconectare. În unele momente mă străduiam să am maturitatea să ascult. În altele, pur și simplu nuvroiam să am de-a face cu asta. Situația era de așa natură încât mă chema să mă maturizez și pentru operioadă nu am vrut asta. Cel mai important lucru era să lucrez o perioadă din greu la restabilirea relației noas-tre. Fără acest lucru, relația noastră era terminată, și nu vroiam să accept această opțiune.

Nu era ușor să facem ordine în viețile noastre. Dar în timp, s-a rezolvat. L-am rugat să mă ierte pentru rana cei-am cauzat-o și el mi-a dat o nouă șansă... și încă una... și încă una. Și eu l-am iertat. În acel proces mi-amasumat partea mea de vină și i-am cerut iertare. Dar și el trebuia să-și asume partea lui. Cu timpul, el a fostdispus să-și asume partea lui de vină și relația noastră s-a mutat la un nivel de dragoste și înțelegere. El m-alăsat din nou în sufletul lui, iar eu am pășit cu precauție pe măsură ce mă implicam în viața și viitorul lui.

Aceea a fost o perioadă foarte importantă și fragilă a relației noastre. Mare parte din ce s-a întâmplat dupăaceea, a avut la bază fundația pe care am așezat-o când avea 17 ani și era într-o stare rea.

Ca să vedeți cât de bine au mers lucrurile pentru noi, lăsați-mă să vă împărtășesc „Scrisoarea – Ce e binela tine” pe care i-am dat-o lui Luca în 2003. La sfârșitul Experienței de 31 de zile și tu îi vei putea scrie o astfelde scrisoare copilului tău.

Luca –

Mi-a făcut plăcere (și încă îmi face plăcere) să fiu tatăl tău. Știu că au fost momente când amfost un tată bun și înțelept. Și știu că au fost momente când te-am mâniat, te-am frustrat, m-am comportat stupid și în general am făcut greșeli ca tată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentruiertare și pentru șansa de a începe din nou.

În orice caz... m-am gândit în ultimul timp la ceea ce este bun la tine. În timp ce mă gândeamla aceasta am realizat că nu ți-am mai spus demult ceea ce este BUN la tine din perspectivamea (în afară de faptul că arăți bine, și că în general ești un bărbat adevărat).

Așa că, iată... memorandumul meu cu privire la ceea ce este BUN la tine.

În primul rând, tu ești muncitor. Întotdeauna ai fost și continui să fii. Puțini oameni înțeleg ce enecesar să aibă ca să facă lucrul pe care îl faci tu. Ore neîntrerupte, frustrări neașteptare,cereri deloc rezonabile... și totuși tu te-ai descurcat cu toate acestea. Îți admir munca asiduă.Ești un exemplu pentru mine. Aceasta mă inspiră.

În al doilea rând, ai intincte vizuale și estetice minunate. Ai demonstra-o în liceu ca director delumini și acum ca bucătar sef. Tu ai un simț dezvoltat pentru frumusețe și ordine. Ai încredere

„Tată, de fiecare datăcând ai vorbit cu mineîn ultimele şase luni,mi-ai vorbit de sus...mă faci să mă simt

vinovat doaruitându-te la mine.

M-am săturat să fiufiul unui tată perfect,

încât îmi vine săvomit. Dacă ai ştii

întunericul care esteîn sufletul meu, nu aimai vrea să fiu băiatul

tău.”

85

în aceste înstincte; tu ai o intuiție grozavă.

În al treilea rând, tu ai o inimă mare. Știu că mă acuzi pe mine pentru aceasta. Aceasta maiiese la suprafață câteodată... Știi că așa e, sentimentalule! Când mama s-a îmbolnăvit tu eraiprimul la spital stând pe pat lângă ea. N-ai idee cât de mult a însemnat aceasta pentru ea. Șirecent, când era bunica bolnavă, tu ai exprimat o dragoste puternică și totuși delicată față deea. Aceasta a fost uimitor. Și când ești prin preajma copiilor, având oportunitatea să le poți degrijă cu sinceritate... te luminezi. Cum ar spune, Logan: „Bine lucrat, frate!”

În al patrulea rând, tu nu ai nevoie de prea mult ca să fii fericit. Acesta este un lucru extraor-dinar având în vedere că trăim într-o lume unde oamenii trebuie să aibă atât de multe lucrurica să fie mulțumiți – tu ești mulțumit cu puțin. Tu ai o abilitate înnăscută de a trăi cu puțin șide a te bucura de lucrurile simple și bune în viață.

În al cincilea rând, tu ești un prieten loial care nu-i judecă pe alții. Tu nu îi dobori pe oameniicare fac un efort. Îi accepți pe ceilalți așa cum sunt; și ei văd asta la tine. Sunt elevul tău cândurmăresc acest aspect al vieții tale. O, și Dumnezeu să fie cu acela care-și bate joc de unuldintre prietenii tăi... Tocmai a invitat un val de probleme din partea ta, un prieten fidel. Admirasta la tine.

În al șaselea rând, tu ai abilitatea de a te bucura de viață. Tu simți mirosurile, gusturile, vezidiferitele nuanțe de culori și recunoști frumusețea în lucrurile mici. Asta e bine și-L face peDumnezeu să zâmbească, deoarece Îi place să vadă că noi ne bucurăm de darurile Lui.

În al șaptelea rând (și șapte știi că este numărul perfect), tu ești rezistent. Fie că are de-a facecu îndurarea durerii sau a dificultăților, tu ești pur și simplu, rezistent.

Nu-i rău... șapte lucruri BUNE despre Luca: muncitor, cu instincte estetice grozave, o inimămare, mulțumitor, prieten care nu-i judeci pe alții, te bucuri de viață și ești rezistent.Sărbătoresc aceste calități ale tale, Luca... și tu ar trebui să faci la fel. Să știi că te iubesc șicred în tine.

Ca întotdeauna – pentru tine... orice, oricând, oriunde.Tata

SĂ PORNIM SPRE SUCCESMajoritatea copiilor din ziua de zi (în special adolescenți) trăiesc cu o neîncredere majoră în adulți. Și au mo-tive să se simtă astfel. Mulți copii au fost minimalizați, neglijați sau lăsați în urmă de către adulții care suntabsorbiți de propriile vieți. Din această cauză copiii se sprijină unul pe altul și primesc ajutor de la multi-

86

tudinea de prieteni. Copiii se uită la adulți și au simțământul că singurul motiv pentru care adulții le acordăatenție este pentru că vor ceva de la ei. Ei vor note, performanțe sau să aibă pe cineva cu care să semândrească la prietenii lor. Copiii se întreabă dacă mai există cineva în afară de prietenii lor care să aibă in-teres să ajungă să-i cunoască. Adevărul este că majoritatea adulților nu vor să-și ia timp să-i înțeleagă și să-icunoască, cu atât mai mult să le deascopere identitatea.

Am descoperit că atunci când un copil are încredere în tine și se simte în siguranță, își va confesa deseori senti-mentele de singurătate și abandon din partea comunității adulților. Deseori copiii se simt înțeleși numai decolegii lor. Este interesant că și în mijlocul multiplelor rețele sociale, copiii încă se mai simt singuri și aufrământări profunde în legătură cu identitatea lor și cu viitorul lor. Din această cauză deseori vor fi suspicioșicând îi vei aborda să te implici în acest proces să-și descopere identitatea. Așa că, ce e de făcut?

Nu vei fi capabil să-i ajuți pe copii să-și descopere identitatea decât dacă ești dispus să fii absorbit de lumealor. Aceasta face compasiunea: își ia privirea de la sine și se uită la celălalt. Isus a părăsit Cerul și S-a implicatcu totul în lumea noastră ca să ne ajute să înțelegem cine suntem și să exprime dragostea Tatălui. Aceasta esteși sarcina noastră să părăsim lumea noastră minusculă și izolată și să intrăm în lumea copilului să dămdovadă de dragostea lui Dumnezeu, în timp ce îl ajutăm să-și descopere adevărata identitate. Sarcina ta estesă pășești spre copil și să construiești o relație care îți va permite să ai discuții autentice cu el despre cine esteel în adâncul sufletului său.

PRELUCRARE – ESTIMAREA REVOLTEIAcum este rândul tău să evaluezi. Aceasta înseamnă că ai de făcut o prelucrare înainte de a oferi o invitație laaceastă aventură a descoperirii. Fie că te implici în acest proces cu propriul copil, fie că nu, te încurajez să facio evaluare a revoltei.

Evaluarea revoltei determină condiția relației cu copilul tău. Cum este ea acum? Își exprimă în momentul defață mânia față de tine? Care-i este sursa? Acordă atenție mâniei care nu se vede la suprafață. Resentimenteleucid relația. Dacă există mânie, îți va fi dificil să te implici în acest proces. De cele mai multe ori, cel mai bunlucru pe care poți să-l faci este să încetinești și să-i dai permisiunea să-și relateze adevăratele sentimente,fără să fie judecat.

Întreabă-ți copilul:... cum te simți acum?... cum ai descrie relația noastră?... suntem noi foarte depărtați, aproape apropiați sau apropiați?... am făcut eu recent ceva care te-a rănit?... ești supărat pe mine din vreun motiv?... este ceva ce dorești să-mi spui?

„Am descoperit căatunci când un

copil are încredereîn tine şi se simte în

siguranţă, îşi vaconfesa deseorisentimentele desingurătate şi

abandon din parteacomunităţiiadulţilor.”

87

Apoi, ascultă, cere-ți iertare, vorbiți despre aceasta și mergeți mai departe. Dacă el/ea se simte în siguranță,își va revela adevăratele sentimente. Încurajează-ți copilul să-ți spună când și cum l-ai dezamăgit. Nu-ljudeca și nu te contrazice cu el. Lucrează la abilitatea ta de înțelegere. Ascultă și încearcă să-ți asumi parteata de vină. Când faci acest lucru, tu așezi fundația pentru discuțiile viitoare.

E ușor să asumi că lucrurile merg bine între voi, când lucrurile poate că nu stau așa. Dacă încerci să te apropiiși simți că opune rezistență, înseamnă că ceva este în neregulă.

Sunt uimit cât de preocupat de mine însumi pot fi câteodată. Pot trăi pe tărâmul viselor luni întregi.

INVITAȚIADe îndată ce lucrurile s-au clarificat între voi, fă-i invitația de a se implica în Experiența de 31 de zile. Poatevei dori să-ți noteazi ce vrei să-i spui și să-i citești. Poate că te simți ok doar să-l privești în ochi și să-i faciinvitația. Poate că vei vrea să fie ceva oficial, să semnați amândoi o declarație de angajament și să o datați.Aceasta nu este neapărat necesar, dar iată o sugestie de invitație, în cazul în care dorești să o folosești.

___________________________, vreau să te invit să petrecem ceva timp împreună pentru a-ți descoperiidentitatea. Dumnezeu te-a creat. El a investit în tine talente, daruri, interese și pasiuni. Toate aceste lucrurisunt bune la tine și te fac unic. Într-o lume care-ți spune cel mai adesea ce este greșit la tine și ce nu poți săfaci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să te ajut să descoperi ce este bine la tine și ce poți să faci.

Dumnezeu a desemnat viața să fie cea mai îmbucurătoare când atingi lumea cu talentele, darurile și intereseletale. Tu ești tânăr și încă mai ai de descoperit întreaga arie a acestor lucruri. Vreau să te ajut cu aceasta.Dacă ești de acord, mi-ar face plăcere să stăm de vorbă despre miracolul din tine.

Aceste conversații se vor concentra pe lucrurile pozitive, nu pe cele negative. Chiar acum, viața ta poate săpară un mister. Pe măsură ce stăm de vorbă noi vom căuta indicii care ne vor ajuta să rezolvăm misterulființei tale. Vom încerca să adunăm observații despre tine care te vor ghida spre viitorul tău.

Este atât de mult întuneric, durere, singurătate și disperare în lume. Împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu noi nevom uita după lumină, prietenie și speranță. Dumnezeu are pregătit un viitor pentru tine. Biblia spune că vi-itorul tău este unul luminos și plin de speranță. Ieremia 29:11 spune: „Căci eu știu gândurile pe care le am cuprivire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.” Dorințamea este să te ajut să-ți găsești viitorul luminos cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dacă ești interesat de aceasta, te voi ajuta. Va trebui să fii sincer și atent în acest proces pe măsură ce amân-doi ne uităm la Dumnezeu după ajutor.

88

Data:__________________________________________________

(numele meu) ___________________________________________

(numele copilului)________________________________________

Odată ce ai evaluat resentimentele și ai oferit invitația, ești gata să pornești la drum. Îți doresc o lunăminunată pe măsură ce te angajezi cu totul în Experiența de 31 de zile.

Ca o recapitulare, recitește comportamentul din zona ACTIVĂ și scopul de a trăi acolo pe măsură ce-ți ajuțicopilul să-și descopere identitatea.

Când sunt în zona PASIVÀ în relaționareacu copiii, urmãtoarelelucruri sunt adevãrate

despre mine...

Mutarea cãtre zonaACTIVÀ = schimbareamodului de gândire

Când sunt în zona ACTIVÀîn relaționarea cu copiii, urmãtoarele lucruri sunt adevarãte despre mine...

Nu sunt atent la copiii;nici mãcar nu-i vãd...

Ignorare!

„Vãd” copiii și observ ce este unicla ei... Observ!

Nu mã gândesc la creareade noi oportunitãti de dezvoltare și nu vorbesccu copilul (copiii) despreexperientele lor de viatã...

Limitare!

Încurajez copiii și creez oportunitãți pentru ei ca sã se descopere pe sine înlumea lor și pe mãsurã ce obțin acesteinformații câștig o perspectivã maiadâncã despre identitatea lor.

El/ea explorează!

Caut în mod constant lucrurile bunedintr-un copil și i le comunic. Cautzvonuri pozitive în legatura cu ei.

Afirm miracolul!

Mã rog zilnic pentru înțelepciune, am încredere în Dumnezeu și ascult

îndemnurile Sale pe durata procesului...Dumnezeu este implicat!

Sunt mult prea negativist,scot în evidentã� lucrurile

gresite la ei.Negativism!

Nu mã rog, sunt învins,temãtor, frustrat nu amîncredere cã Dumnezeu

mã�va ajuta...Singurãtate!

Luca are 30 de ani la momentulscrierii acestei cãrti. El este foarte bine

acum si ne bucurãm de o prietenieapropiatã. El mi-a dat permisiunea sãîmpãrtãsesc unele din zilele noastre

mai întunecate, în speranta ca ele îi vorajuta pe altii care încearcã�sã-si

gãseascã�drumul. Este cãsãtorit cuWhitney, o femeie minunatã si acum sebucurã�de o carierã de succes ca bucã-tar în industria serviciilor alimentare.

Note de final:,

,

,,

,,

,

,

,

,,

89

BIBLIOGRAFIE

1. John J. Ratey, Scânteie: Noua știință revoluționară despre legătura dintreexercițiu fizic și creier (Little, Brown și Compania, 2008), Capitolul 1

2. Parker J. Palmer: Lasă-ți viața să vorbească: Ascultând glasul vocației (Jossey-Bass, 1999), Capitolul 2

3. Pe parcursul acestei cărți voi sublinia cuvinte și fraze care vor avea nevoie demai multă explicație pentru a fi înțelese. „Sarcină sacră” este una dintre ele. O„sarcină sacră” este o lucrare care ne-a fost dată de cineva mai mare decât noi.Nu este doar o idee bună sau un gând drăguț. Sugerez ideea că aceasta este osarcină dată de Dumnezeu unei generații pentru a investi în altă generație.

4. „A avea succes în viață”... A avea succes în viață pentru un copil înseamnăa-i descoperi identitatea și a trăi cu bucurie și productiv în viitorul lor. Când copiiise simt bine cu ei înșiși crește posibilitatea ca să aibă succes în viață.

5. „Valoare” înseamnă a fi valoros în ochii cuiva. Când un copil simte că el și ceide lângă el au valoare, ei tratează lumea în mod diferit.

6. Pentru mai multe informații, vezi Programați să se conecteze www.american-values.org/html/hardwires.html

7. Chap Clark, Rănit: În lumea adolescenților de azi (Casa de Editură Baker, 2004).În această carte, Chap Clark – profesor de tineret și cultură la Seminarul TeologicFuller – vorbește despre o pauză de opt luni pe care a luat-o când a încercat săcunoască adevărata condiție a elevilor din liceele de stat. S-a gândit la acestgrup de vârstă și s-a implicat în lucrarea cu tineretul, decenii la rând, dar a vrutsă se apropie mai mult de copii și să descopere dacă s-au schimbat în ultimii 30de ani. Pentru a realiza aceasta, el a petrecut opt luni relaționând zilnic cuadolescenții dintr-un liceu de stat din sudul Californiei. Acest veteran strălucitoral lucrului cu tineretul admite că a crezut că știe ce se petrece în mințile copiilorde azi. Împărtășește cât de mult i s-au deschis ochii. Atât de multe descopeririau fost făcute. Dar una care l-a uimit cel mai mult a fost profunzimea durerii,abandonului și singurătății simțite chiar și de copiii care aveau cele mai multelucruri. Dacă ai un copil adolescent ar trebui să înțelegi DUREREA pentru ca

să-i înțelegi mai bine lumea în care trăiește.

8. „A reflecta Dragostea lui Dumnezeu” este o responsabilitate și o onoare. Inimalui Dumnezeu este atât de minunată și cu o dorință de relaționare, dar mulți oa-meni omit această parte – cea relațională. Mulți oameni Îl văd pe Dumnezeu cafiind drept, cinstit și prea înalt pentru a se ajunge la El. Teologia gândirii că trebuiesă muncești ca să-L mulțumești pe Dumnezeu, poate să te facă să pierzi putereaunei relații care să te umple de bucurie. Dumnezeu mă iubește. Eu iubesc copilulpentru că și Dumnezeu îmi iubește copilul. Și asta mi-e de ajuns.

9. „Să-i dai de cap copilului”... să identifici, clarifici și investighezi cine este el;totul face parte din procesul înțelegerii.

10. „Rezistența” este forța din tine și din jurul tău care vrea să te împiedice săîncepi și să realizezi această sarcină importantă a ajutării unui copil să-și de-scopere identitatea.

11. Ken Robinson și Lou Aronica, Elementul: Cum găsirea pasiunii schimbă totul(Viking Press, 2009), Capitolul 1

12. „Asemănători cu Dumnezeu”... aceasta nu înseamnă că suntem Dumnezeusau că facem pe dumnezeii. Dar ne comportăm cum se comportă El când acordăatenție lucrurilor.

13. „Partea pozitivă”... Partea pozitivă este partea bună, nobilă, partea frumoasăa persoanei pe care o placi și o iubești. Gândește-te la un prieten bun... Care estepartea lui bună? Ce îți vine în minte acum despre prietenul tău, la aceasta mărefeream eu aici.

14. Vezi capitolul 9 din Cea mai bună afacere: A deveni mai autentic în viața tași în lucrarea de conducere. Disponibilă la authenticleadershipinc.com.

Des

igne

d by

Dan

iel C

onst

antin

unicitatea copilului - adventist...sã-i ajutam pe copii sã descopere cine sunt dan webster...

Documents