Un studiu cu privire la copiii strazii, care sunt fugari si fara adapost si victime ale exploatarii / abuzului si a altor forme de violenta sexuala pe strazi si activitati de transfer de cunostinte care imbunatatesc serviciile si politicile

pentru a sprijini si proteja acesti copii vulnerabili

Rezumat executiv

Aceasta publicatie a fost realizata cu sprijinul financial al Programului Daphne III al Uniuniunii Europene in cadrul proiectului „Copiii care dorm in conditii improprii” JUST/2011/DAP/AG/3022.

Aceasta publicatie reflecta numai punctul de vedere al autorului si Comisia Europeana nu este

responsabila pentru eventuala utilizare a informatiilor pe care le contine.

Rezumat executiv: Starea de a deveni fara adapost este, probabil, unul dintre cele mai devastatoare traumatisme pe care o persoana le poate experimenta. Efectele psihologice pot fi enorme si trauma asociata poate determina o persoana sa ajunga intr-o stare de neajutorare. Acest lucru poate fi ulterior agravat de experiente de stigmatizare si etichetare, diminuand astfel capacitatea persoanei de a face fata traumei (Porter 1997). In urma cercetarii anterioare, (Moss & Singh 2013) acest proiect finantat de Comisia Europeana se concentreaza pe problema copiilor disparuti, fugari si fara adapost din 10 tari UE. Urmand teoria fundamentata si interviul calitativ etnografic in raport cu naratiunile persoanale tinere/copiilor si organizatiilor care au participat la studiu - Glaser si Strauss (1967) si Glaser (1992) - aceasta abordare ne-a oferit un set de masuri pentru a permite o trecere de la observatii specifice la generalizari mai largi, in scopul de a oferi o intelegere conceptuala a aspectelor prezentate. Exista relativ putine informatii despre copii care dorm in conditii improprii, dar cifrele arata ca peste 140.000 de copii sunt disparuti in Marea Britanie in fiecare an. Problema "copiilor si tinerilor care dorm in conditii improprii" este una majora in tarile europene, in special in climatul economic actual, in care guvernele pun in aplicare masuri de austeritate pentru reducerea deficitului bugetar. In plus, nivelul de sprijin acordat acestui grup de beneficiari variaza intre regiunile autoritatilor locale. Acest grup, de asemenea, prezinta un risc crescut fata de amenintari, cum ar fi abuzul de substante, exploatarea sexuala si chiar viol. In sensul prezentei cercetari, am utilizat urmatoarele definitii referitoare la copii si situatia de a fi fara adapost: Definitia copilului: In scopul acestei cercetari folosim definitia din Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului care defineste copilul ca fiind “orice persoana sub varsta de 18 ani”. Definitia persoanelor fara adapost: In scopul acestei cercetari vom folosi ca punct de pornire definitia din Articolul 27 al Convenitiei cu privire la drepturile copilului, care mentioneaza:

a) “Statele recunosc dreptul fiecarui copil de a beneficia de un nivel de trai care sa

permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. Lipsa unui adapost neaga oricare din aceste drepturi”.

b) Conform unui program Inter-ONG cu privire la copiii si tinerii strazii, un copil al strazii este:

c) “orice fata sau baiat care nu a ajuns la maturitate, pentru care strada (in cel mai larg sens al cuvantului, inclusiv locuintele neocupate, parasite, etc), a devenit locul in care el/ea locuieste in mod obisnuit si / sau sursa de existenta, si care este nu este protejat, ingrijit si supravegheat in mod adecvat.”

d) In scopul acestei cercetari vom conveni ca lipsa unui locuinte/adapost pentru copii va fi definita in sens larg conform definitiilor de mai jos pentru a putea adresa atat experientele copiilor cat si diferentele culturale existente intre tarile partenere.

e) Copii care traiesc pe strada, in sensul cel mai larg, inclusiv in locuinte parasite/ neocupate, care dorm in aer liber (pe strazi, pe caile de acces in cladiri, parcuri, etc) si care au acces limitat la resurse specializate.

f) Copii care isi petrec majoritatea timpului pe strada sau nesupravegheati de adulti responsabili.

g) Copii care sunt in situatia de a nu fi protejati, ingrijiti si supravegheati in mod adecvat de adulti responsabili.

h) Copii care fug de acasa, de buna voie sau sunt alungati, denumiti frecvent “fugari”, inclusiv tineri care pleaca de acasa pentru cel putin o noapte fara permisiunea parintilor.

i) Un copil fara adapost care nu are o casa in care sa poata trai si care locuieste la prieteni, intr-un camin, refugiu, adapost sau orice alt tip de locuinta ad-hoc sau temporara.

j) Un copil fara adapost care doarme pe strazi sau intr-un loc care nu este destinat pentru dormit in mod normal sau care locuieste intr-un loc care nu este considerat a putea fi locuit de oameni.

k) Copii care nu au o locuinta stabila si sunt nevoiti sa se mute dintr-un loc in altul. l) Copii fara adapost in conformitate cu tipologia europeana ETHOS a “triplei excluderi”

care poate fi sociala, legala sau fizica. Articolul 27 din Conventia cu privire la Drepturile Copilului (CDC) afirma "Statele recunosc dreptul oricarui copil la un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala si social a copilului." Persoanelor fara adapost le sunt negate fiecare dintre aceste drepturi. Potrivit unui program inter-ONG privind copiii si tinerii strazii, un copil al strazii este "orice fata sau baiat care nu a ajuns la maturitate, pentru care strada (in cel mai larg sens al cuvantului, inclusiv locuinte neocupate si pustii) a devenit domiciliu sau obisnuit si / sau sursa de mijloace de trai, si care este inadecvat protejat, indrumat si supravegheat de adulti responsabili. " Am lucrat cu parteneri din Marea Britanie, Republica Ceha, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia si Spania pentru a evalua asemanarile si diferentele dintre copiii din tarile partenere. Copiii care dorm in conditii improprii provin din circumstante foarte diferite; ei pot fugi dintr-o situatie familiala sau de ingrijire, pot fugi de abuzuri, sau au fost parasiti. Dupa aceea ei pot deveni victime ale exploatarii sexuale sau sau a altori abuzuri; implicati in delincvente, sau sa fie preluati de o banda. Multi copii care se afla in dificultate nu sunt identificati de serviciile sociale, ci sunt preluati de organizatii non-guvernamentale sau de caritate. Prin intermediul interviurilor cu copii de pe strada pentru a afla despre experientele si nevoile lor, si, de asemenea, interviuri cu profesionisti din organizatii, cum ar fi lucratorii sociali, personal din

sanatate si educatie, politie si personal de sprijinire a victimelor, cercetarea noastra are ca scop identificarea nevoilor copiilor care dorm in conditii improprii si gasirea unor modalitati de a-i ajuta si de a dezvolta retele pentru agentii din Europa de a impartasi cunostinte si bune practici. Ne-am concentrat pe experiente de viata, alegerile personale, relocare si alte nevoi ale copiilor exploatati sexual / abuzati care dorm in conditii improprii si, de asemenea, pe exemple de bune practici de politica si strategiile adoptate de organizatii pentru a sprijini nevoile acestor copii. Scopul nostru este de a creste gradul de constientizare asupra problemelor legate de dormitul in conditii improprii, copiilor care fug si sunt fara adapost, precum si de a educa copii, parintii, scolile si publicul larg cu privire la problemele asociate cu copii care fug de acasa, sunt dati disparuti apoi sau dorm in conditii improprii, sau chiar ajung fara adapost, si pericolele care exista atunci cand locuiesc pe strazi. Contextul in fiecare tara: Avand in vedere natura diversa a tarilor din acest studiu, inainte de a prezenta rezultatelor interviurilor cu organizatiile si a interviurilor cu copiii, este important sa oferim un cadru contextual asupra situatiei copiilor si tinerilor fara adapost din fiecare jurisdictie. Romania: In Romania, nu exista o colectare eficienta, sistematica si cuprinzatoare a datelor pentru toate persoanele aflate sub 18 ani. Motivele pentru care tinerii fara adapost ajung in aceasta situatie sunt bine cunoscute, dar exista putine date sau inconsistente in aceasta privinta. Principiul nediscriminarii nu este pe deplin pus in aplicare pentru toti copiii din toate regiunile si inca persista o respectare inegala a drepturilor economice, sociale, culturale, civile si politice (de exemplu, pentru copiii cu dizabilitati, copiii care traiesc cu HIV / SIDA , copiii din institutiile de ingrijire, copiii din detentie, solicitanti de azil si refugiati, copiii straini, copiii intre 16 si 18 ani, copiii din gospodariile sarace, si copiii apartinand romilor si a altor grupuri minoritare). Exista o crestere alarmanta a numarului de copii dependenti de droguri, o rata ridicata a consumului de tutun si de alcool si lipsa constientizarii problemelor cauzate de aceste comportamente negative. Copiii care apartin anumitor categorii nu beneficiaza de sanse egale in ceea ce priveste educatia (de exemplu, copiii din familii defavorizate). In ceea ce priveste unele estimari specifice, diferite metodologii si definitii ale surselor guvernamentale si ONG-urile au produs fie statistici exagerate sau sub-estimate de-a lungul anilor cu privire la numarul de copii ai strazii din Romania. In linii mari, serviciile de protectie pentru copiii strazii sunt un proces complex si sunt desfasurate activitati specifice pentru a raspunde nevoilor individuale ale copiilor si a asigura accesul copiilor pe o perioada determinata la o locuinta, la sanatate, educatie si pregatire pentru reintegrare sau integrare familiala si sociala, cu scopul de a preveni si depasi situatii dificile, sau pentru cei care sunt copii ai strazii, cu scopul de a le creste calitatea vietii. Asistentii sociali nu au calificari adecvate iar lipsa de fonduri ameninta activitatea ONG-urilor.

Olanda: O cantitate semnificativa de munca este in curs de desfasurare in Olanda in legatura cu copiii care dorm in conditii improprii si sunt lipsiti de adapost si multe organizatii (in special, organizatii de caritate care apartin de biserici) sunt implicate in acest domeniu. Majoritatea tinerilor din Olanda nu "dorm" in conditii improprii, dar sunt pe strada si sunt numiti "zwerfjongeren", care se refera la o persoana de acest tip, care este sub 23 de ani. Alte probleme includ: Factorii pentru situatia persoanelor fara adapost sunt bine cunoscuti, insa in Olanda se face referire la un “proces” de factori sociali, economici, de mediu, familiali si individuali. Toti copiii intervievati au avut experiente negative cu sistemul de protectie a copilului inainte de a ajunge pe strada. Nu exista o coerenta a reglementarilor de politici, ceea ce rezulta intr-o lispa de coordonare eficienta a colaborarii dintre agentii. In mod specific, tranzitia de la serviciile de protectie a copilului si cele de protectie ale tinerilor nu este clar definita, fiind nevoie de adoptarea unor proceduri mai clare. Polonia: In Polonia nu exista definitii satisfacatoare ale lipsei de adapost a tinerilor si problema tinde sa fie descrisa in termeni simptomatici. Nici exista o imagine clara a dimensiunii problemei din statisticile oficiale. Datele recensamantului national din 2009 au stabilit ca au existat 9600 de persoane fara adapost in Polonia, din care 1790 au fost sub varsta de 19 ani. A existat un recensamant national al persoanelor fara adapost in 2013, dar datele din acest studiu nu sunt inca disponibile. Cei mai multi dintre copiii chestionati au indicat probleme sociale explicite si patologii care afecteaza familiile lor ca fiind cauza pentru care au ajuns fara adapost si cei mai multi dintre acesti copii au intrat in asistenta maternala institutionala in timp ce se luau decizii juridice si judiciare cu privire la faptul daca pot reveni la familia lor. Mai multi respondenti au fugit din cauza rebeliunii, dar marea majoritate au indicat o nevoie de a scapa din cauza ca un parinte i-a abandonat, de exemplu. In multe familii principalul factor a fost tensiunea dintre parinti si copii, precum si consumul de alcool. Majoritatea copiilor care au plecat de acasa au facut abuz de alcool si tutun. Un numar mic de copii au incercat droguri. Sprijinirea acestori copii este acordata de institutii de plasament, institutii publice sau de catre prieteni. Cei mai multi dintre copii au indicat faptul ca, daca familia functiona normal, o astfel de situatie nu ar fi avut loc. Spania: In Spania, situatia in ceea ce priveste lipsa de adapost este indisolubil legata de saracie si problema include atat persoanele fara adapost sau locuinta proprie, cat si persoanele care locuiesc in medii neadecvate sau nesigure. Criza economica actuala din Spania inseamna ca peste 2 milioane de copii traiesc in saracie si exista estimari ca numarul copiilor institutionalizati este cel mai mare din intreaga UE. 33.000 de copii sunt dependenti de stat, 14.000 traiesc in adaposturi - din care 10.000 sunt sub 6 ani - si 19.000 depind de stat, dar locuiesc cu rudele, familia extinsa, sau sunt adoptati. Cea mai presanta problema este a copiilor care traiesc fara adapost si a lipsei de hrana. Nu exista statistici oficiale ale copiilor care traiesc in conditii improprii / fugari / fara adapost. Copii fara adapost intervievati au fugit de acasa (din cauza familiilor dezorganizate), sau de la centrele pentru minori (pentru a scapa din sistemul de protectie), dar acestia au provenit, de asemenea, din cadrul familiilor care au fost evacuate din cauza impactului crizei economice din Spania. Copiii au locuit cu

parintii in adaposturi, sau in casele rudelor (ceea ce a dus la supraaglomerarea locuintelor). Exista o problema specifica cu minorii straini neinsotiti, inclusiv cei care au fugit de la centrele de minori si care raman invizibile pentru serviciile sociale si politie. Aici sunt incluse si femeile foarte tinere (fete) care scapa de acasa din cauza violentelor sexuale. In plus, migrantii din Africa nu sunt de multe ori acceptati de adaposturi - Spania este poarta spre Europa. Pentru tinerii peste 18 ani nu exista o solutie dupa parasirea sistemului institutional si dupa varsta de 14 de multi copii spanioli fug, dar se ascund si devin invizibili. Este greu sa fie indetificati, deoarece acestia supravietuiesc si sunt bine imbracati. Slovenia: In Slovenia exista multe definitii ale persoanelor fara adapost, dar niciuna specifica pentru copii. Nu exista o legislatie precisa cu privire la aceasta problema, in afara de faptul ca neglijarea copiilor de catre parinti este o infractiune. Numarul copiilor care sunt fara adapost nu este cunoscut. Asemenea cazuri sunt rare, si probabil, de aceea nu exista o cercetare pe aceasta tema in Slovenia pana in prezent. Copiii de pe strada sunt cel mai adesea copiii romi care traiesc in paduri sau zonele rurale. Exista anumite indicatii asupra faptului ca acei copii de pe strada consuma droguri. Exista 7 centre de criza pentru minori si copii, dar acestea sunt in principal pentru rezolvarea conflictului familial si nu in mod special pentru copiii strazii. Majoritatea copiilor din Slovenia ajung sa fie fara adapost impreuna cu mamele lor atunci cand fug de abuzul domestic. Ungaria: In Ungaria, in prezent 10% din populatie traieste in saracie lucie. Nu exista definitii exacte ale copiilor care dorm in conditii improprii. Nu exista statistici cu privire la problema copiilor de pe strada sau cunostinte despre amploarea ei. Sunt colectate foarte putin date, cu exceptia unor organizatii pentru scopuri proprii. Exista un sistem de protectie a copilului in Ungaria care reglementeaza plasamanetul si adoptia, dar recent multe servicii au fost reduse din cauza crizei economice si nu exista servicii speciale pentru acesti copii si pentru situatiile de criza. Exista o lipsa de personal, iar finantarea si traficul de copii par a fi o problema mai mare decat a fost anticipat. Cehia: Nu exista date oficiale pentru persoanele sub 18 in Republica Ceha si nici definitii ale persoanelor fara adapost. Desi majoritatea furnizorilor de servicii colecteaza date, se cunosc foarte putine lucruri despre copiii care dorm in conditii improprii si nu exista statistici colectate in mod obisnuit. Una dintre cele mai mari probleme in Republica Ceha este luarea de masuri represive de prevenire sub forma de violenta impotriva oamenilor strazii. Este interzis prin lege ca un copil sa se gaseasca in situatie de strada si prin urmare nu exista linii directoare profesionale pentru a lucra acesti copii.

Marea Britanie: In Marea Britanie, problema persoanelor fara adapost este bine cunoscuta iar definitiile includ persoanele fugite de acasa sau disparute, persoanele fara adapost, oamenii strazii sau cei fara documente. Diferite organizatii, precum si guvernul, documenteaza problema tinerilor fara locuinta insa exista incertitudine cu privire la adevarata masura a fenomenului din cauza lipsei de date. Se estimeaza ca in jur de 140.000 de copii sunt disparuti in Marea Britanie anual; in jur de 70.000 traiesc fara adapost. Exista o lipsa de dovezi cu privire la

eficacitatea raspunsurilor la problemele persoanelor tinere fara adapost si putina recunoastere a problemei specifice a copiilor fara acte care sunt estimati a fi in jur de 120.000. Colaborarea dintre agentii ar trebui sa fie o prioritate si este nevoie de mai multa cercetare cu privire la efectele asupra copiilor a drogurilor, alcoolului, prostitutiei si traficului. Nu exista studii pan-europene referitoare la persoanele tinere fara adapost in afara de Smith (2010), un raport comparativ privind tineretul fara adapost si excluziunea sociale in Republica Ceha, Tarile de Jos, Portugalia si Regatul Unit. Relocarea post-institutionala ineficienta este o problema care necesita o atentie specifica. Portugalia: In Portugalia, este dificil sa se realizeze o definitie a tinerilor fara adapost, deoarece este recunoscut ca un fenomen foarte larg, dar ascuns, care include tinerii care traiesc cu prietenii sau rudele, in adaposturi sau in camine. Portugalia foloseste tipologia europeana ETHOS 2005 pentru persoanele fara adapost. Cercetarile din Portugalia nu se refera in mod specific la tinerii fara adapost si exista astfel o lipsa de date fiabile. Sondajele care au fost efectuate au fost adesea denaturate in beneficiul unui grup politic, dar se estimeaza ca exista multe mii de copii fara adapost din Portugalia si cu siguranta cel putin 100 in Lisabona. Angajamentul politic este insuficient pentru aceasta problema sociala iar Guvernul trebuie sa aloce mai multe resurse pentru persoanele fara adapost. Acest lucru este relevant in special in climatul economic actual, cand schimbarile din sistemul de asigurari sociale au determinat ca o jumatate de milion de familii sa piarda alocatiile de stat pentru copii intre 2009-2012 si beneficiarii de prestatii sociale pentru copii au fost redusi de la 1,8 milioane in 2009, la 1,3 milioane in 2012. Exista o nevoie de a pune in aplicare masuri de politici comune (care implica diferite sectoare, practicieni si cercetatori). Nevoia de a spori cercetarea si legatura dintre cercetare si practica este cuplata cu necesitatea de a dezvolta o strategie nationala pentru persoanele fara adapost, abordand masuri de prevenire, diagnostic si interventie.

Scurta prezentare a analizei interviurilor cu organizatii: Utilizarea metodologiei din aceasta cercetare a permis colectarea unei cantitati enorme de date, pana la punctul de saturatie. Munca cercetatorilor a fost de a da sens acestor date si de a le analiza tematic intr-un mod semnificativ. Analiza completa si rezultatele colectate pot fi gasite in sectiunea de analiza. Cu toate acestea, in acest rezumat, am cautat sa prezentam o imagine de ansamblu a acestor constatari intr-un mod accesibil. Datele colectate de la organizatii (informatori cheie / furnizori de servicii) in acest studiu au avut mai multe variabile, pe care, in scopul rezumatului, le vom prezenta in trei categorii tematice mari. Aceste trei teme nu includ caracteristicile utilizatorilor de servicii, acestea fiind bine repetate in literatura de specialitate si in cazul persoanelor prezente in organizatii, cu profiluri similare: dezavantaj social, ingrijire institutionala, abuz si / sau violenta domestica, lipsa de educatie, neglijare, saracie si un fundal de abuz de substante in familie. In sensul prezentului rezumat, datelor au fost prezentate in urmatoarele trei componente tematice: Tema 1: Cunostinte: Aceasta tema include datele cu privire la cunoasterea fenomenului copiilor strazii si fugari, precum si amploarea fenomenului. Tema 2: Politici si parteneriate: Aceasta tema include informatiile colectate cu privire la politicile si legislatia din fiecare tara, indrumari profesionale si/sau programe de formare, existenta colaborarii intre agentii, practici de preventie si exemple generale de bune practici. Tema 3: Realitatea curenta: Aceasta tema se refera la datele colectate in ceea ce priveste problemele si aspectele evidentiate de catre organizatii si recomandarile pe care le-au considerat importante. Tema 1: Cunoasterea fenomenului copiilor strazii si fugari – O trecere in revista: 80% din organizatiile din Republica Ceha colecteaza date, dar cele mai multe nu realizeaza in mod obisnuit o analiza a acestora. In Olanda, 78% din organizatii au declarat ca s-au angajat intr-o forma de colectare a datelor (11% nu colecteaza niciun fel de date). In Slovenia, doar 20% din organizatii au raportat o colectare sistematica a datelor cu privire la aceste probleme. In Romania, unele organizatii colecteaza cateva date de baza, dar acest lucru este considerat a fi insuficient iar baze de date mai bune trebuie sa dezvoltate. In Portugalia, 75% din organizatii, fie nu colecteaza niciun fel de date sau colecteaza date nesemnificative. In Ungaria, putine date sunt colectate, cu exceptia organizatiilor individuale care pot intreprinde acest lucru pentru propriile lor scopuri. In Spania 48% din organizatii colecteaze unele date, dar exista multe lacune in informatii. In Polonia, 75% din organizatii au raportat ca nu au colectat date. In Marea Britanie, 60% din organizatii au colectat date specifice, 40% nu au colectat. In ceea ce priveste cunoasterea generala a fenomenului si posibila amploare in fiecare tara, putem rezuma urmatoarele concluzii:

In Cehia, 70% dintre organizatii nu au avut deloc cunostinte cu privire la amploarea fenomenului copiilor strazii/fugari. 20% au considerat problema a fi "minima", dar cele mai multe au considerat ca cea mai mare problema este legata de "masuri de prevenire represive", care, in unele cazuri, sunt asimilate cu violenta impotriva oamenilor strazii. Unele servicii ofera o linie de asistenta telefonica si cazare. In Olanda 67% din furnizorii de servicii au considerat ca exista o cunoastere adecvata a fenomenului. 33% din furnizorii de servicii au considerat ca nu exista o cunoastere adecvata. 50% din organizatiile intervievate au declarat ca au cunostinta de problema copiilor strazii in localitatea lor/la nivel national pe baza informatiilor asupra celor care dorm pe strazi, in adaposturi, statisticilor sau pe baza muncii de teren. In Slovenia, interviurile au demonstrat o lipsa de constientizare, in special in ceea ce priveste imigrantii si copiii fara adapost care par a fi o problema ascunsa. 40% din furnizorii de servicii au declarat ca nu au cunostinta de amploarea problemei, dar au considerat ca numarul copiilor in aceasta situatie ar putea fi mai mare decat au crezut. Exista cateva servicii specifice pentru copiii strazii/fugari; exista cateva centre de tineret si o linie telefonica care preia 250.000 de apeluri pe an. In Romania nu exista o recunoastere a problemei copiilor strazii. Organizatiile raporteaza ca pare sa existe o cultura a stereotipurilor si prejudecatilor in cazul persoanelor fara adapost care sunt considerate cersetori. Nu exista niciun control la nivel national si niciuna dintre organizatiile intervievate nu a putut comenta cu privire la posibila amploarea a problemei. Exista unele servicii de urgenta generale care ofera hrana, imbracaminte si servicii medicale, dar oferta de servicii de adapost este foarte slaba iar locuintele sociale lipsesc. In Portugalia, 75% din organizatii au raportat ca nu au colectat date de valoare semnificativa. Exista o lipsa generala de constientizare in randul furnizorilor de serivicii si a publicului larg cu privire la copiii strazii. Furnizorii de servicii nu au cunostinta de amploarea fenomenului si nu a existat nicio finantare pentru a efectua cercetari. Exista unele refugii, adaposturi si echipe mobile de strada si o linie telefonica. In Ungaria, exista putine date cu exceptia celor colectate de organizatii in mod individual pentru propriile scopuri. Furnizorii de servicii au raportat ca exista cunoastere foarte slaba a fenomenului copiilor strazii si putine date centralizate. Furnizarea de servicii este limitata si nu exista servicii speciale pentru acesti copii. Daca sunt prinsi de politie, ei sunt luati in plasament. Nu exista nicio prevedere pentru situatii de criza, exista o lipsa de personal de prima linie, de finantare si de institutii. In Spania, 38% din furnizorii de servicii au raportat ca nu au colectat niciun fel de date; 48% au raportat ca au colectat anumite date, dar au existat lacune mari in aceste date. Exista o lipsa de constientizare generala a problemei si mass-media nu prezinta realitatea unor astfel de probleme sociale, astfel incat publicul larg nu-si da seama de natura sau amploarea problemei. Furnizorii de servicii au declarat ca nu au fost instruiti sa se ocupe de copiii strazii/fugari si au putine cunostinte asupra problemei. Exista lungi liste de asteptare pentru cazare.

In Polonia, 75% din organizatiile intervievate au raportat ca nu au colectat date. 85% din furnizorii de servicii au spus ca nu exista cunostinte suficiente despre problema copiilor strazii si majoritatea furnizoriilor de servicii nu au putut sa dea statistici. Nu exista nicio prevedere pentru cei cu varsta de peste 15 ani, exista o lipsa de finantare si o lipsa de adaposturi adecvate. In Marea Britanie, 60% din furnizorii de servicii au raportat ca au colectat in mod obisnuit date despre copiii strazii. 45% au declarat ca au prea putine cunostinte sau nespecifice despre copiii strazii/fugari; 2% au raportat ca au avut unele cunostinte, dar adevarata dimensiune a problemei nu este cunoscuta. Furnizorii de servicii au raportat ca este nevoie de mai multe locuinte/solutii de adapostire, mai multe servicii de sanatate mintala, mai multe servicii de criza pentru probleme legate de droguri si alcool. De asemenea au raportat ca reducerea fondurilor si beneficiilor au afectat copiii strazii; inclusiv impactul asupra locuintelor inchiriate si de urgenta. Tema 2: Politici si parteneriate – o trecere in revista: In Cehia, oferirea de servicii specifice pentru copiii fugari este considerata fie ilegala, fie la limita legii, deorece prin lege copiii nu au voie sa fie pe strada. Nu exista o legislatie care sa-i ajute, deoarece exista o negare / represiune a problemei. Ca urmare, nu exista nici orientari profesionale, deoarece toti copiii de pe strada trebuie sa fie raportati la politie. 95% din furnizorii de servicii au declarat ca nu au beneficiat de niciun program de pregatire, restul de 5% au declarat ca au invatat din experienta. Exista o cooperare formala cu politia si cu cateva servicii. 15% din furnizorii de servicii nu cunosc masuri preventive specifice pentru copii fara adapost; 20% au spus ca acestea nu sunt necesare si 20% au spus ca este nevoie de noi legi pentru a proteja copiii. 95% din furnizorii de servicii nu au putut identifica bune practici si 5% au spus ca nicio organizatie nu se concentreaza exclusiv asupra copiilor fugari. In Olanda, serviciile existente includ servicii de sanatate mintala, suport pentru locuit indepenedent, consiliere, informare si adaposturi de noapte, dar furnizorii de servicii au considerat exista o serie de lacune, inclusiv in privinta serviciilor pentru tinerele mame si copii, reducerea bugetelor, putine oportunitati de angajare, o lipsa de voluntari si prea multa birocratie. Exista legi in ceea ce priveste educatia, ocuparea fortei de munca, asigurari de sanatate, sprijin social si ingrijire pentru tineret, dar furnizorii de servicii au considerat ca acestea ar trebui sa se extinda pana la varsta de 23 de ani. Exista dovezi de strategii locale, inclusiv conferinte, servicii de indrumare si de interventie timpurie. 56% din furnizorii de servicii au lucrat dupa anumite orientari profesionale si 50% au avut o pregatire generala pentru lucrul cu tinerii. 83% din furnizorii de servicii au dat exemple de masuri preventive, in special de interventie timpurie, consiliere, oferirea de certificate pentru a lua parte la activitati si implicarea in activitati semnificative. In Slovenia, conform legii, toti copiii de pe strada trebuie raportati la politie. Daca sunt dusi la un centru social de ingrijire, legea nu ii obliga sa ramana acolo si astfel multi ajung iar pe strada. Furnizorii de servicii au raportat ca nu exista indrumari specifice pentru a lucra cu copiii strazii/fugari, insa organizatiile au o serie de indrumari generice. 90% dintre furnizorii de servicii au declarat ca nu au beneficit de niciun program de formare. 55% au spus ca nu

exista o colaborare inter-institutionala in aceasta problema, insa politia si centrele sociale stabilesc legaturi la modul general. 60% dintre furnizorii de servicii nu au avut cunostinta de strategii de preventie pentru copiii strazii/fugari/care dorm in conditii improprii. Acestia au putut cita cateva exemple de bune practici, inclusiv informarea tinerilor despre alegerile lor, centre de criza si lucrul cu parintii. In Romania, Ordinul nr. 132/2005 si Legea 272 fac referire la copiii strazii si protectia copilului, dar aceste reglementari nu sunt specifice pentru copiii fugari/care dorm in conditii improprii. Exista unele dovezi ale strategiilor locale, inclusiv adaposturi care ofera mese. Nu exista linii directoare nationale pentru furnizorii de servicii care lucreaza cu copiii fugari/care dorm in conditii improprii si 55% din furnizorii de servicii au declarat ca nu au beneficiat de niciun program de formare. Colaborarea inter-institutionala este limitata; nu exista protocoale, doar cooperarea informala intre agentii. 40% din furnizorii de servicii nu au avut cunostinta de strategii de prevenire, dar exista unele dovezi de consiliere familiala, de adaposturi de zi si de noapte si o campanie nationala anti-cersit. Unele dovezi de buna practica includ consiliere si asistenta pentru ocuparea fortei de munca; activitati sociale de arta, interventie stradala si empatie generala a furnizorilor de servicii in lucrul cu persoanele fara adapost. In Portugalia, exista legislatie privind protectia copilului, salvgardare, educatie, protectie sociala si servicii medicale, dar furnizorii de servicii nu au putut preciza daca aceste masuri raspund cu adevarat nevoilor grupurilor celor mai vulnerabile din societate, cum ar fi copiii fugari/care dorm in conditii improprii. Doar 10% din furnizorii de servicii intervievati au raportat ca au lucrat dupa anumite linii directoare profesionale; 65% au declarat ca au beneficiat de o pregatire specifica si au avut doar experienta de lucru in domeniu. 70% din furnizorii de servicii spus ca nu este importanta colaborarea institutionala. 50% au spus ca nu cunosc masuri preventive specifice si ca este nevoie de mai multe eforturi pentru cresterea gradului de constientizare, in special in scoli. Exista unele proiecte comunitare in Portugalia si cooperare informala intre organizatii. In Ungaria, doar 21% din personalul intervievat cunostea politici sau legislatie referitoare la copii. Exista un act legislativ - Legea privind Protectia Copilului. 28% au raportat ca au lucrat dupa linii directoare profesionale, dar nici unul nu a beneficiat de un program de formare. 42% au spus ca au participat la conferinte pentru a discuta despre viitorul copiilor din Ungaria, dar nu exista un schimb limitat de experienta si cunostinte despre lucrul cu victimele abuzului. 14% din furnizorii de servicii au indicat ca au cunostinta de masuri preventive, dar au spus ca acestea sunt limitate la furnizarea de sprijin in educatie. Au existat bune practici in ceea ce priveste dezvoltarea de activitati sportive, arta, si excursii. Practicantii din Ungaria se simt dedicati muncii lor. In Spania, exista unele legi si politici privind drepturile copilului, inclusiv Legea adoptiei internationale. Serviciile sociale sunt saturate, ca urmare a crizei economice din Spania; nu exista suficiente resurse pentru fiecare copil. 38% din furnizorii de servicii au lucrat dupa protocoalele interne, 10% au raportat ca au avut protocoale, 10% au spus ca protocoale au fost create. 43% din furnizorii de servicii au beneficiat de instruire si 67% au raportat ca au colaborat cu alte agentii. Toti furnizorii de servicii au raportat ca prevenirea a fost non-existanta. In ceea ce priveste bunele practici, furnizorii de servicii au spus ca retelele si

programele de sensibilizare s-au imbunatatit, precum si interventiile in familie, masurile de promovare a educatiei pozitive in randul parintilor si programele de incluziune sociala. In Polonia, furnizorii de servicii nu au fost capabili sa identifice legislatie sau politica referitoare la copiii fara adapost, fugari sau disparuti, in afara de Actul pentru asistenta maternala din 2011. 50% din furnizorii de servicii au mentionat ca politica si legislatia din acest domeniu nu sunt suficiente. Niciun furnizor de servicii nu a beneficiat de formare; 95% au declarat ca exista colaborare inter-institutionala in mod informal si 65% din furnizorii de servicii au declarat ca nu au cunostinta de masuri preventive. Furnizorii de servicii polonezi lucreaza cu familiile in ceea ce priveste educatia, tratand fiecare caz individual. In Marea Britanie, exista o multitudine de politicii si legislatie care urmaresc in mod special problema copiilor care lipsesc, fugari si fara adapost, acestea fiind actualizate periodic. 40% din furnizorii de servicii au indicat ca au beneficiat de o formare specifica; 20% au declarat ca nu au avut nicio o formare specifica. Majoritatea furnizorilor de servicii au spus ca sunt implicati in colaborarea inter-institutionala. 35% din furnizorii de servicii au fost constienti de masuri preventive si au dat exemple, 15% au declarat ca nu au cunostinta de astfel de masuri. In Marea Britanie, bunele practice se refera in principal la lucrul in parteneriat, modele specifice care au fost dezvoltate pentru a ajuta copiii, cum ar fi modelul “REACH", si inovatiile, cum ar fi utilizarea de interpreti pentru cei a caror limba materna nu este limba engleza. Tema 3: Realitatea curenta – O trecere in revista: In Cehia, principale probleme au fost perceputa a fi “lenea” parentala, lipsa finantarilor pentru ONG-uri, somajul ridicat, interventia limitata si cooperarea slaba dintre agentii. Furnizorii de servicii intervievati au recomandat ca ar trebui sa existe mai mult personal in institutiile de diagnosticare si mai multa finantare, mai multa autoritate pentru furnizorii de servicii sa poate interveni in cazul acestor copii si mai multe legi/politici specifice pentru acest domeniu. In Olanda, furnizorii de servicii au considerat ca ar trebui sa existe o cooperare mai stransa intre agentii si un punct central unde tinerii ar putea merge pentru a obtine indrumari, precum si sprijin pentru gasirea unei locuinte. Ei au simtit ca reducerile de finantare recente si listele de asteptare vor conduce la mai multi tineri fara adapost in viitor. Furnizorii de servicii au considerat ca acesti copii fugari/fara adapost au nevoie sa aiba lucruri semnificative de facut, acces la cazare la preturi accesibile, modele adecvate si retele sociale bune. De asemenea, ei au considerat ca stigmatizarea persoanelor fara adapost trebuie abordata in societate. In Slovenia, problemele pe care furnizorii de servicii le-au identificat au inclus mai multa finantare pentru formare, o mai mare constientizare si imbunatatirea legilor legate de asistenta maternala si adoptie. Furnizorii de servicii sloveni au recomandat imbunatatirea cooperarii inter-institutionale, stabilirea de servicii de adapost pentru tineri, noi legi legate specific de familie si sanatate mintala, mai multa finantare si dezvoltarea de politici si strategii specifice pentru copiii strazii/fugari/fara adapost.

In Romania, furnizorii de servicii au declarat ca nu exista suficiente resurse, adaposturile pentru oamenii strazii nu sunt sigure iar personalul nu este pregatit adecvat. Saracia este o problema sociala grava; nu exista strategii specifice. Furnizorii de servicii intervievati au recomandat ca ar trebui sa existe mai multe proiecte specifice pentru acest grup de copii, o mai buna pregatire a personalului, o mai buna finantare pentru servicii, o mai buna cooperare intre agentii, introducerea de indrumari profesionale la nivel national, precum si introducerea de legislatie si politici specifice. In Portugalia, furnizorii de servicii au raportat ca masurile de austeritate agresive au afectat persoanele cele mai vulnerabile din societate, inclusiv copiii fugari/fara adapost adecvat. Ei au recomandat elaborarea de orientari pentru lucrul cu acesti copii; raspunsuri si interventii standardizate; mai multa cercetare; strategii si politici mai bune; investitii mai mari; sensibilizare si monitorizare mai bune; mai multe adaposturi, o mai buna coordonare intre agentii, o mai buna pregatire a personalului si schimbul de bune practici si "ceea ce functioneaza." In Ungaria, furnizorii de servicii au considerat ca reteaua de siguranta sociala nu reuseste sa ofere un sprijin adecvat copiilor, din cauza neglijentei parental si organizationale. Acestia au recomandat o mai buna educare a parintilor, servicii mai bune, revizuirea Actului pentru protectia copilului si o mai buna informare a responsabililor de politici asupra fenomenului. In Spania, furnizorii de servicii au raportat ca ar trebui sa existe mai multa educatie pentru familiile care sunt in conflict si depistarea din timp a acestor probleme; acces mai rapid la servicii, imbunatatirea sprijinului legat de sanatate mintala, legislatia si politici mai bune - mai ales in domeniile imigratiei si traficului - mai multe oportunitati de angajare pentru tineri, reducerea saraciei, acces la sprijin de bunastare si reprezentare in retele europene. In Polonia, furnizorii de servicii au identificat principalele probleme ca fiind lipsa de adaposturi pentru persoanele fara adapost, precum si o lipsa de finantare, birocratia mare si lipsa de asistenta sociala pentru tineri. Ei au considerat ca este nevoie sa se studieze bunele practici din strainatate care sa fie adaptate pentru a fi utilizate in Polonia. Furnizorii de servicii au recomandat, de asemenea, modificari ale legislatiei poloneze si introducerea de centre de interventie pentru minori. In Marea Britanie, furnizorii de servicii au identificat principalele probleme ca fiind fetele care stau cu barbati mai in varsta pe strada, o lipsa de sprijin familial, tinerii care se confrunta cu locatii de ingrijire multiple, reduceri de finantare majore care afecteaza sistemele si o lipsa de locuinte pentru tineri. Ei au recomandat mai multe adaposturi, precum si un angajament mai bun cu tinerii.

Rezumatul analizei interviurilor cu copiii si tinerii care dorm in conditii improprii si sunt fugari: In mod similar cu prima sectiune in care am prezentat rezultatele interviurilor cu profesionistii, aceeasi abordare a fost adoptata in analizarea tematica a interviurilor cu copii/tinerii care dorm in conditii improprii si sunt fugari. De aceea nu am prezentat in acest rezumat rezultatele demografice sau caracteristicile celor intervievati deoarece acestea se regasesc in analiza detaliata din raport. Astfel, in scopul acestui rezumat, rezultatele au fost tematizate in urmatorul mod: Tema a) Viata pe strazi: Aceasta tema include date despre locatii curente, implicarea in delincventa si gasti si experientele de violenta pe strada. Tema b) Sanatate si Bunastare: Aceasta tema include tehnici de supravietuire adoptate de copii pe strada, sanatate si sprijinul pe care l-au primit cat timp au fost pe strazi. Tema c) Reflectii: Trecut si planuri de viitor: Aceasta tema include date cu privire la ce i-ar fi putut impiedica pe copii sa ajunga pe strada, precum si sperante si ambitii ale copiilor pe viitor. Tema a) Viata pe strazi: O prezentare pe tari: In Marea Britanie, 36% dintre copiii intervievati au fost pe strada si 32% in centre de ingrijire la momentul interviului. Unii copii au raportat ca le-a placut libertatea si independenta strazii, dar in curand au devenit constienti de pericole, cum ar fi frigul, posibilitatea de a fi victima traficului, pericolul de a trebui sa-ti vinzi corpul pentru bani, mancare sau un loc de cazare; frica de a fi jefuit si probleme de depresie si singuratate. 82% din copiii intervievati in Marea Britanie au declarat ca simt ca oamenii strazii trebuie sa se angajeze intr-o delincventa pentru a supravietui pe strada. Tipurile de infractiuni pe care le-au considerat cele mai frecvente au fost furtul din magazine, vanzarea de droguri, cersetorie si prostitutie. 77% au spus ca un copil de pe strada simte nevoia de a poseda sau de a folosi o arma, pentru autoaparare. 64% au fost supusi violentei, fie amenintarea de a fi injunghiat, implicarea intr-o lupta sau viol. 36% au declarat ca au facut parte dintr-o banda. In Polonia, dintre copiii care au raspuns la aceasta intrebare, 20% au fost in asistenta maternala, 20% in familiii, 15% traiesc in mod independent si 10% intr-un orfelinat. Majoritatea au spus ca un copil in aceasta situatie ar trebui sa se angajeze intr-o delincventa pentru a supravietui pe strada -, cum ar fi furtul; 10% au declarat ca au facut parte dintr-o banda, 35% au declarat ca, probabil, un copil ar avea nevoie de a folosi o arma si 25% au fost supusi violentei pe strada, incluzand atat atacurilor fizice cat si psihice. In Spania, motivele pentru care copiii pleaca de acasa sunt usor diferite fata de alte tari din studiu. Multi dintre copiii intervievati au parasit locuintele din alta tara pentru a migra in

Spania, in speranta de a avea un viitor mai bun sau mai multe sanse de angajare. Acest lucru a fost din cauza unor probleme politice in tara lor de origine sau a faptului ca au fost imigranti ilegali. Niciunul dintre cei intervievati nu a facut parte dintr-o banda. Copiii intervievati s-au simtit in siguranta in centre, iar pe strada au trait frica de droguri, de frig si de trafic. 23% din copiii intervievati in acest studiu locuiau intr-un apartament inchiriat, 18% erau intr-o institutie pentru infractori juvenili, iar restul nu au specificat. In Olanda, 70% din esantion au spus ca isi petrec timpul pe strada cu prietenii. Acestia se tem de pericole cum ar fi criminalitatea, droguri si abuzul de alcool, politia (despre care au spus ca nu a fost de ajutor), posibilitatea de a face alegeri gresite, frig, prostitutie si de a nu avea bani sau mancare. 24% au declarat ca au fost intr-o banda sau au participat la activitati de banda, cum ar fi furtul din magazine. 53% au spus ca simt ca un tanar al strazii ar trebui sa foloseasca o arma; 77% au declarat ca au fost supusi violentei, atat fizice, cat si sexuale. 41% din tinerii intervievati au fost de origine olandeza. 18% au fost intr-o forma de ingrijire supravegheata, 17% au fost pe strada, 17% intr-un adapost, 12% in centre de ingrijire pentru tineri si 12% intr-un apartament. In Portugalia, 30% din esantion au declarat ca traiesc pe strada si 35% in cladiri abandonate in timp ce 10% dorm in diverse locuri. 45% din esantion au avut o experienta de a fi fost institutionalizati, in centre de ingrijire sau intr-o institutie pentru infractori juvenili. 45% au declarat ca au gasit prieteni pe strada in timp ce 30% au spus ca sunt singuri si 10% au petrecut timpul cu un prieten. Ei au resimtit pericolele pe strada precum politia, foamea, frigul si furtul. 30% au declarat ca au facut parte dintr-o banda. 60% au spus ca ar pastra sau ar folosi o arma pentru protectie impotriva oamenilor si cainilor. 35% au fost supusi violentei pe strada. In Romania, 55% dintre cei care au raspuns la aceasta intrebare se aflau in grija parintilor sau rudelor, dar au fost in situatia de a dormi in conditii improprii in trecut. Alti 10% se aflau in adaposturi, 10% pe strazi, 5% locuiau in cladiri abandonate si 5% nu aveau un domiciliu stabil. 25% au fugit de acasa sau au fost izgoniti de parinti pana la varsta de 10 ani; 50% intre 10 si 16 ani. 38% au facut parte dintr-o gasca, 23% isi petreceau timpul pe strada cu prietenii, iar 8% erau singuri pe strada. Pericolele cu care s-au confruntat au inclus foamea, violenta, vremea neprielnica precum si pericolul de a li se preleva organe pentru trafic. Copiii au experimentat violenta pe strada, incluzand atat amenintari verbale cat si fizice, in special din partea altor copii mai mari. In Slovenia, 43% au fost in centre de ingrijire sau centre pentru infractori juvenili, 24% nu au specificat, 14% traiesc cu o mama singura, 5% cu bunicii, 5% cu parintii adoptivi si 9% cu parintii. 95% din esantion au fost in trecut in centre de ingrijire sau in plasament. Pe strada 61% stau cu cu prietenii, 28% singuri. 11% au declarat ca au devenit dependenti de droguri. Copiii intervievati au spus ca pericolele cu care se confrunta pe strada includ lipsa de alimente, expunerea la droguri si alcool, viol, furt si violenta. 48% au fost intr-o banda si 45% au folosit o arma pentru autoaparare. 29% au declarat ca au fost supusi violentei, amenintarilor si asaltul pe strada si multi au recurs la cersit. In Republica Ceha, 80% din esantion au prevenit din centre de ingrijire sau centre pentru infractori juvenili, 10% au fost pe strada si de 10% nu aveau un domiciliu stabil. Copiii

intervievati au spus ca au plecat acasa dintr-o varietate de motive, inclusiv plictiseala, sfidare, sa scape de control, din cauza orientarii lor sexuale si pentru ca nu au vrut sa studieze. 65% stau cu cu prietenii, iar 20% singuri. 10% sunt angajati in prostitutie. Ei au mentionat pericolele strazii ca fiind boala, droguri, alcool, prostitutie, bande, furt, violenta si frig. 70% au declarat ca au fost intr-o banda sau s-au angajat in activitati cum ar fi furtul, furtul de masini, furt din magazine si din proprietati. In Ungaria, 69% din copiii intervievati au provenit dintr-o institutie de ingrijire, 16%, dintr-o casa de plasament, 5% din institutii de ingrijire post-institutionalizare, 5% din adaposturi de zi. Copiii intervievati au spus ca au fost initial incantati si usurati ca au propria libertatea, atunci cand au fugit. Unii dintre ei au trait in padure, a fost interesant, dar in curand au regretat si s-au temut. 45% isi petrec timpul cu prietenii, 30% cu membrii familiei. Ei au simtit pericolele strazii ca fiind politia - care i-ar fi dus inapoi la o viata de saracie, lupi in cazul celor care au fost in padure, luptele, consumul de droguri, foamea si teama de a fi jefuit sau injunghiat. 55% au declarat ca un copil al strazii ar trebui sa se angajeze intr-o delincventa pentru a supravietui pe strada, cum ar fi furtul sau cersitul. 30% au considerat ca ar fi necesar sa aiba o arma pentru autoaparare. Tema b) Sanatate si bunastare: O prezentare pe tari. In Marea Britanie, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat de la cateva saptamani la 5 ani. Ca experiente pozitive, copiii au mentionat faptul de a fi independent, de a avea libertare, de a omori animale pentru mancare, de a invata sa evite persoanele nepotrivite, de a invata sa fie duri, de a fura sau de a recunoaste mancarea ieftina, de a cersi. Unii au mentionat ca au fost ajutati de rude, de centre de adapost de noapte sau de echipe de interventie stradala, sau chiar faptul de a ajunge la inchisoare a fost intr-un fel o experienta pozitiva din care au invatat. 41% din cei intervievati au spus ca au suferit o stare de sanatate precara din cauza locuitului pe strada, incluzand probleme de sanatate mintala, de auz sau infectii. In Polonia, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre 1 si 7 ani. Acestia au spus ca initial libertatea si independenta au fost un lucru pozitiv, dar nu s-au simtit in siguranta pe strada si a existat o lipsa de ajutor si sprijin in general. Cei mai multi au supravietuit din furt sau din locuri de munca ciudate. 5% au avut o stare de sanatate proasta, inclusiv probleme de sanatate mintala. O parte din cei intervievati au avut dificultati de invatare. Cei mai multi au raportat ca lipsa de sprijin a fost principala problema, in afara de sprijinul ocazional de la profesori, prieteni, orfelinatele si familii de asistenti maternali. In Spania, copiii intervievati au declarat ca principalul lor scop a fost de a nu arata precum copii ai strazii. Acestia au incercat sa se mentina curati si au recurs la minciuni pentru a obtine mancare sau au mers la casele prietenilor. Tinerii isi petrec majoritatea timpului cu prietenii, dar le este si teama de a fi atacati, de a deveni dependenti de droguri, de a fi prinsi de politie sau de a infrunta frigul. 29% au declarat ca au experimentat violenta, in special abuzul verbal rasist. Tinerii intervievati au spus ca au dormit in conditii improprii de la o noapte pana la cateva luni. Le-a fost dificil sa obtina mancare deoarece li se cerea adesea buletinul. Niciunul dintre cei intervievati nu a raportat conditii de stare de sanatate precara.

In Olanda, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre cateva saptamani si 4 ani. Copiii au spus ca au supravietuit vanzand droguri; fetele au spus ca si-au petrecut timpul cu barbati. Unii dintre ei au fost ajutati de prieteni sau de serviciile sociale. Altii au spus ca au reusit sa paraseasca strada distantandu-se de cultura strazii. 29% au raportat ca au avut probleme de sanatate legate de a fi pe strada, cum ar fi depresia, infectii si raceli. Ei au raportat ca initial s-au bucurat de libertate si eliberare. In Portugalia timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre o saptamana si 7 ani. Copiii au declarat ca s-au simtit in siguranta in jurul prietenilor si ca ar supravietui vanzand lucruri, cersind, furand din supermarketuri, vanzand droguri sau in general “fiind destepti”. Au fost raportate cateva probleme de sanatate. In Romania timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre cateva zile si 2,5 ani. Copiii au spus ca au incercat sa fie in siguranta stand in locuri publice si aglomerate sau mergand in gari sau biserici, sau plimbandu-se in diferite locuri. De asemenea, copiii au spus ca au primit foarte putin sprijin pe strazi. Unii copii au trebuit sa stea trezi pe timpul noptii deoarece se temeau sa nu fie jefuiti, omorati sau agresati. Multi dintre copii cersesc pentru a putea sta la internet cafe-uri; unii copiii locuiesc in case abandonate. Copiii au raportat ca au avut probleme de sanatate legate de a fi pe strada, cum ar fi gripele, pojar, probleme cu dantura, etc. In Slovenia, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre o zi si 6 luni. Copiii au raportat ca au supravietuit cersind, furand, sau fiind puternici si adaptabili. Acestia nu au mentionat probleme de sanatate, iar sprijin au primit de la prieteni si serviciile sociale. In Cehia, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre cateva saptamani si 1,5 ani. Copiii au declarat ca au primit putin sprijin sau deloc cat timp au fost pe strazi. 10% au declarat ca au fost implicati in prostitutie. Problemele de sanatate au inclus hepatita C, cancer si raceli. In Ungaria, timpul petrecut pe strada de copiii intervievati a variat intre cateva ore si 2 saptamani, cu exceptia unui respondent care a spus ca a locuit in padure cu familia timp de 2 ani. Copiii au supravietuit pe strada ascunzandu-se de politie, stand cu prietenii si cersind. Acestia nu au mentionat probleme de sanatate. Sprijinul cat timp au fost pe strada a venit de la prieteni, politie, familie. Tema c) Reflectii: Trecut si planuri de viitor: O prezentare pe tari. In Marea Britanie, copiii intervievati au considerat ca situatia lor ar fi putut fi prevenita daca ar fi provenit din alta familie, daca ar fi primit consiliere despre cum sa-si stapaneasca furia, precum si daca ar fi primit mai mult sprijin la scoala si informatii specifice despre a fugi de acasa si a fi fara adapost. Sperantele lor pentru viitor includ sa-si procure propria locuinta, sa se intoarca la scoala, sa mearga la facultate, sa obtina un loc de munca sau sa calatoreasca. In Polonia, copiii intervievati au considerat ca ar fi putut sa nu ajunga in situatia de a fugi de acasa sau de a deveni fara adapost daca ar fi avut alti parinti, daca tatal nu ar fi fost alcoolic,

daca parintii ar fi fost “normali”, “responsabili” sau nu i-ar fi batut. Ambitiile pentru viitor au fost de a absolvi o scoala sau de a avea un loc de munca, precum si de a pleca in strainatate pentru a munci. In Spania, copiii intervievati au spus ca situatia lor ar fi putut fi prevenita daca nu ar fi fost dati afara din casa de catre parinti. Un numar de copii care au fugit de acasa pentru a veni in Spania au spus ca nimic nu ar fi putut sa-i impiedice sa faca acest lucru. Copiii isi doresc sa obtina un loc de munca, o cariera buna sau propria afacere, precum si documentele necesare pentru a ramane in Spania si posibilitatea de a vizita familia in tara de origine. In Olanda, copiii intervievati au considerat ca ar fi putut sa nu ajunga in situatia de a fugi de acasa daca ar fi ascultat mai mult de parinti; daca ar fi avut o viata de familie stabila; daca parintii ar fi fost mai intelegatori sau daca nu ar fi existat dependenta de droguri si alcool acasa. Sperantele lor pentru viitor includ sa aiba o locuinta proprie, o cariera, o familie, o viata sociala normal, sa calatoreasca in strainatate, sa se intoarca la scoala si sa aiba o educatie buna. In Portugalia, copiii intervievati au spus ca daca ar fi avut o familie normala sau alti parinti ar fi putut sa nu ajunga in aceasta situatie. De asemenea, situatia ar fi putut fi diferita daca nu exista saracie in familie sau daca parintii i-ar fi placut. Pe viitor, copiii spera sa aiba propria casa, afacere, apartament, o slujba, sa scape de droguri sau pur si simplu sa fie “vii”. In Romania, printre cele mentionate ca le-ar fi putut schimba situatia au fost ca parintii sa nu fi divortat / sa nu fi murit / sa nu se fi certat sau sa nu fi fost batuti de catre parintii. Copiii intervievati din Romania isi doresc un loc de munca, sa obtina o calificare sau sa aiba o educatie; sa paraseasca tara pentru a munci in strainatate, sa mearga la facultate, sa aiba o masina sau sa fie profesor. In Slovenia, unii copii intervievati au spus ca nimic nu i-ar fi putut impiedica sa devina fara adapost, altii au spus ca situatia lor ar fi putut fi prevenita daca aveau o familie mai buna, daca erau consiliati sau daca aveau o slujba. Ambitiile lor pentru viitor au inclus sa fie bucatar chef, sa aiba o casa, o familie, un loc de munca, o iubita, o educatie sau sa plece in strainatate. In Cehia, copiii respondenti au spus ca situatia lor ar fi putut fi prevenita daca ar fi avut parinti carora sa le pese de ei; daca parintii lor nu ar fi murit; daca ar fi existat mai multe activitati pentru ei si astfel mai putina plictiseala; daca nu ar fi fost controlati atat de mult sau daca parintii lor nu ar fi facut abuz de droguri/alcool. Scopurile lor au fost de a avea propria locuinta, loc de munca, de a avea o familie normala, de a avea un partener sau de a merge in strainatate. In Ungaria, copiii intervievati au considerat ca ar fi putut sa nu ajunga in situatia de a fugi de acasa daca parintii lor nu ar fi divortat / nu s-ar fi certat / nu ar fi abuzat de droguri sau alcool; daca li s-ar fi oferit mai mult sprijin si mai multa indrumare; daca ar fi primit mai multa intelegere si libertate; daca familia nu si-ar fi pierdut casa sau daca li s-ar fi permis sa locuiasca cu iubitul/iubita. Ambitiile lor pentru viitor includ terminarea scolii, obtinerea unei locuinte, o cariera profesionala, o familie sau renuntarea la droguri / alcool.

Mesaje cheie din aceasta cercetare: Nu exista, pana in present, o alta cercetare pan-europeana cu privire la tinerii fara adapost, in afara de cea realizata de Smith, J. (2010)Un raport comparativ privind tineretul fara adapost si excluziunea sociala in Republica Ceha, Olanda, Portugalia si Regatul Unit.

Mesajele cheie din aceasta cercetare, prin intermediul interviurilor cu tinerii si organizatiile care lucreaza in domeniu sunt cruciale, deoarece acesta este singurul studiu care a analizat pana acum in profunzime problema persoanelor tinere fara adapost in 9 tari europene. Cititorul va observa ca exista, mai tarziu in acest raport o sectiune privind analiza comparativa a datelor, impreuna cu un rezumat al acesteia in cadrul sectiunii de rezumat si recomandari a raportului final. Cu toate acestea, in sensul prezentului rezumat, de asemenea, este adecvat sa se evidentieze ceea ce vedem ca principalele constatari de interes care provin din acest studiu. Va rugam sa retineti ca, din cauza numarului limitat de respondenti care au fost intervievati in fiecare tara - si care este detaliat mai tarziu in acest raport - nu putem generaliza rezultatele acestei cercetari la o populatie mai larga. Cu toate acestea, credem ca rezultatele sunt orientative pentru tendinte generale care sunt importante in tarile din acest studiu. Per ansamblu, acest studiu sugereaza ca principalii factori de risc pentru a fi fara adapost sau a fugi de acasa includ faptul de a fi baiat, de a avea dificultati de invatare la scoala, si de proveni dintr-o familie mono-parentala. La acestea se adauga sistemele de protectie a copilului care par a fi un factor de risc suplimentar pentru persoanele tinere fara adapost. Desi nu este o constatare noua faptul ca sistemele de protectie a copilului nu reusesc sa ofere solutii adecvate multor tineri, sugestia ca sistemele de fapt provoaca rau este destul de noua. Multe dintre caracteristicile tinerilor care au fost intervievati in acest studiu se repeta, precum si calatoria lor pana a ajunge sa fie fara adapost, caracterizate deseori prin traume ce au avut un debut precoce, lipsa modelelor de rol si lipsa de educatie generala, dar care sunt legate probabil in mod special de deprinderile de viata si relatii adecvate, demonstrand fragilitatea adolescentei. Se poate foarte bine sa existe un efect cumulativ, de asemenea, cu un factor de risc crescand probabilitatea altuia, si cu atat exista mai multi factori, cu atat creste riscul de a ajunge fara adapost. Desi acesti factori sunt intr-o anumita masura bine cunoscuti, ei sunt totusi interesanti din prisma faptului ca apar ca un fir comun la nivel transfrontalier. Acest lucru demonstreaza, de asemenea, o nevoie clara de strategii de interventie / prevenire timpurie. Odata ajuns pe strada, in orice forma – deoarece par sa existe diferite moduri de locuire pe strada in tarile partenere - exista o serie de riscuri suplimentare pentru tinerii, cum ar fi fumatul, consumul de droguri si de alcool, insa nu este clar daca acestea au fost de fapt obiceiuri care au avut loc inainte de plecarea pe strada sau dupa. In plus, multi tineri experimenteaza violenta pe strazi, dar exista diferente clare intre tari. De exemplu, in Marea Britanie si Olanda exista niveluri mult mai ridicate de violenta fata de alte alte tari din studiu. Cercetari suplimentare ar fi necesare pentru a stabili exact de ce se

intampla acest lucru. In medie, mai mult de 30% dintre tinerii intervievati au facut parte dintr-o banda in timp ce au fost pe strada. Din nou, nu putem sa determinam exact in ce masura acest lucru a fost un factor cauzal care a dus la situatia de a fi fara adapost, sau daca starea de a fi fara adapost i-a determinat sa se alature unei gasti (din motive de protectie de exemplu), dar este in mod clar o problema care necesita investigatii suplimentare. Combinat cu faptul ca multi tineri considera ca este necesar sa comita infractiuni in timp ce sunt pe strazi, sau sa foloseasca arme, poate ingreuna situatia de parasi strada, din cauza inradacinarii unui trecut sau unui stil de viata delincvent. In afara de unele dintre aceste puncte comune interesante, exista, de asemenea, unele diferente puternice. De exemplu, a avea datorii este o problema uriasa pentru tinerii fara adapost din Olanda, dar mult mai putin frecventa in toate celelalte tari. Acest lucru se poate datora in parte grupei de varsta a tinerilor care au fost intervievati sau pot exista diferente de acces la bani pentru copiii / tinerii din diferitele tari. In Olanda copiii pot deschide conturi bancare si pot avea abonamente de telefonie mobila la o varsta relativ tanara. Putem doar specula daca acesti factori sunt relevanti pentru a fi luati in calcul de politicienii din Olanda. Mesajele pe care aceasta cercetare le prezinta in ceea ce priveste prevenirea se rezuma in principal la interventia timpurie pentru a reduce presiunile asupra tinerilor care ii determina sa fuga de acasa si sa ajunga fara adapost. Cercetarea indica faptul ca barbatii tineri din familii monoparentale sunt cei mai expusi riscului, dar ca, in general, tineri in situatii de risc sunt aceia care prezinta un istoric de abuz in familie, saracie, dificultati de invatare, precum si cei care sunt afectati negativ de experientele din institutiile de ingrijire sau orice alta forma de plasament. In acest sens interventia timpurie, cresterea gradului de constientizare, educarea, orientarea, sprijinirea, reducerea saraciei si o mai buna intelegere a atitudinilor si comportamentelor tinerilor sunt necesare. Mesajele cheie din aceasta cercetare sunt: a) Trebuie sa existe o mai mare sensibilizare a problemei specifice a persoanelor fara

adapost pentru copiii din intreaga UE si o mai mare acceptare de catre factorii de decizie ca aceasta este o problema in crestere, in special in climatul economic actual.

b) Este nevoie de mai multa educatie preventiva si, astfel, de responsabilizarea copiilor care sunt in risc de a deveni fara adapost, fie prin apatriere, migratie, fuga sau pentru ca traiesc in conditii fara adapost.

c) Problema solutiilor ineficiente pentru tinerii post-institutionalizati trebuie abordata mai

eficient.

d) Copiii trebuie sa aiba cel putin un adult stabil in viata lor, impreuna cu ideea de a avea un parinte social.

e) Mai multe date si probe trebuie sa fie colectate in mod specific cu privire la numarul de

persoane tinere fara adapost si cu privire la eficacitatea raspunsurilor solutiilor oferite.

f) Este nevoie de o mai mare coerenta a politicilor, o colaborare mai eficienta intre agentii si schimb de bune practici la nivel pan-european.

g) Este nevoie de un mai mare angajament politic in Europa pentru recunoasterea

legaturile dintre saracie, excluziune sociala si lipsa de adapost, care pot aparea in mai multe forme, in functie de tara in cauza, precum si recunoasterea faptului ca actuala criza economica din Europa agraveaza acestea tendinte.

h) Intr-un mod interesant, cei mai multi dintre tinerii din acest studiu au aceleasi ambitii –

genul de ambitii de care majoritatea parintilor ar fi mandri. Acest lucru demonstreaza cu siguranta ca acestor tineri le lipsesc orientarea si sprijinul in momente cruciale din viata lor.