un american la londra - wordpress.com...peter, cu parfumul lui de after-shave [i cu p`rul ondulat...

$: UN AMERICAN LA LONDRA - WordPress.com...Peter, cu parfumul lui de after-shave [i cu p`rul ondulat \ntotdeauna piept`nat cu grij`, o scosese din s`rite \nc` din prima zi. De atunci,$

PATRICIA NEAL

Un american

la Londra

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCORNELIA BI}OIANU

ALCRISRomance

giannijolllys

Capitolul 1

– A[ vrea s`-mi explice cineva de ce-l prezenta]i to]i pe

Nicholas Sinclair drept un fel de monstru. Este absurd!

Sian McAllister \[i ridic` ochii din blocnotesul \n care scria de

câteva clipe. Margaret Sell, femeia \n vârst` care tocmai \[i

exprimase cu voce tare \ngrijorarea, p`rea profund

descump`nit`. Ochii alba[tri ai lui Sian cercetar` masa de

conferin]e rectangular`. Biata Margaret, se gândi ea,

compasiunea sporindu-i [i mai mult frumuse]ea delicat` a

tr`s`turilor. Numai jum`tate din personal \[i d`duse osteneala

s` fac` act de prezen]` la [edin]a improvizat`.

– Haide, Margaret, interveni Anna Walker pe un ton

\mp`ciuitor. Sunt sigur` c` nimeni de aici nu crede a[a ceva.

Doar c` [edin]a a fost hot`rât` \n ultimul minut, astfel \ncât... nu

eram decât noi disponibile. Dac` vrei, pot s` \ncerc...

giannijollys

U[a din spatele lui Sian [i al Annei deschizându-se brusc,

propozi]ia Annei r`mase \n suspensie. |n sal` intrar` trei b`rba]i.

Imediat, printre participante se f`cu sim]it` u[urarea.

– |mi pare r`u, Margaret, se scuz` Alan Hunter, un b`rbat

seduc`tor de vreo cincizeci de ani. Dar [edin]a asta era mai

curând o surpriz`. M` tem c` nu ne ve]i vedea decât pe noi trei.

– Cum a fost c`l`toria la New York, Mags? \ntreb` al doilea

\ntârziat luând loc lâng` Sian.

Aceasta \i \napoie zâmbetul lui Bill Gardiner, [eful sec]iei

Istorie, singurul care \ndr`znea s` i se adreseze lui Margaret cu

aceast` porecl` dizgra]ioas`.

– Tocmai urma s` ajung la asta, suspin` Margaret.

Era un moment grav, deoarece de data asta nu-i adres` nici

un repro[ pentru c`-i deformase astfel numele.

– Exact, \nainte de sosirea dumitale, m` \ntrebam de ce toat`

lumea \l prezint` pe Nicholas Sinclair drept un fel de monstru.

– Monstru, cuvântul este poate prea tare, remarc` al treilea,

pufnind \n râs. Dar dac` ar fi s` cred unele zvonuri, fetele au

interesul s` n-aib` \ncredere!

Sian sim]i imediat c` i se \nc`lze[te sângele. Acest Peter Lloyd

nu era lipsit de \ndr`zneal`! Constat` cu pl`cere c` Margaret \l

fulgera [i ea cu privirea.

– Mi-ar fi pl`cut s` fi]i mai interesa]i de calitatea lui de nou

proprietar al societ`]ii la care lucra]i decât de aceste zvonuri

care circul` pe culoare, spuse ea pe un ton dulce-acri[or.

6 PATRICIA NEAL

– Dac` am reveni la motivul acestei \ntâlniri? \ntreb` lini[titAlan Hunter pe care aceste certuri mai degrab` \l enervau.

– Nu m` ve]i \mpiedica s` spun c` remarca lui Peter Lloydm` [ocheaz` prin atitudinea lui discriminatorie fa]` de femei....ca de obicei, se ap`r` Margaret.

– Remarca]i c` de data asta destinatarul este un b`rbat,interveni Anna cu o privire dispre]uitoare spre Peter.

Cum Peter Lloyd trimitea un s`rut Annei, din pur`provocare, Margaret explod`.

– Pentru numele lui Dumnezeu! Am putea ajunge lasubiectul reuniunii noastre? A[a cum [ti]i to]i, revin de la NewYork, unde am petrecut câteva zile cu domnul Sinclair. {ti]itotodat` c` institu]ia noastr` "Sinclair-Lawson", func]ioneaz`pu]in cam \n gol de la moartea lui Wally Lawson, acum trei luni.

– S` nu exager`m, protest` Alan Hunter. Wally ne lipse[teteribil tuturor, recunosc, dar \n calitate de persoan`, [i nu ca [efde \ntreprindere.

Toat` lumea cl`tin` din cap la aceste cuvinte.– Margaret, recunoa[te c`, dac` Wally n-ar fi avut obiceiul

sup`r`tor de a-[i delega puterile, Sinclair Lawson n-ar fi ast`ziunde este...

– Da, bine\n]eles, \ncuviin]` interpelata f`r` tragere deinim`. {tiu c` \n mediul nostru suntem considera]i pu]in cam...excentrici.

– Bine, suntem "excentricii" editurii, admise Bill Gardiner, dardin moment ce beneficiile noastre n-au de suferit, dimpotriv`...

UN AMERICAN LA LONDRA 7

– Tocmai, am putea face mult mai bine decât atât, i-o\ntoarse Margaret, sceptic`.

– Cu alte cuvinte, noul nostru proprietar, ca un americancare se respect`, nu se intereseaz` decât de bani, spuse AlexHunter cu o not` de cinism.

Margaret scutur` din cap.– Nu sunt de acord. Am avut \ntotdeauna un proprietar

american. Cu banii familiei Sinclair s-a cump`rat Goodman's.Pentru acei care nu cunosc povestea casei noastre, Goodman'seste numele ei de origine. }in s` precizez c` niciodat` banii luiWally n-au alimentat casieriile noastre, ci ai familiei Sinclair.Pentru asta, la moartea sa...

Sian [i Anna se \ncruntar`, consternate. Rostind acesteultime cuvinte, Margaret nu-[i putuse st`pâni un hohot deplâns. Totu[i, \[i reveni foarte repede.

– Ceea ce explic` de ce aceast` cas` trece acum \n mâinileunui Sinclair.

– Cum arat` tân`rul Sinclair? \ntreb` Bill Gardiner.– Personal, cred c` este succesorul demn al lui Wally, \ncepu

Margaret, care-[i revenise. Este un b`rbat tân`r foarte deschis,\ndr`gostit de dreptate, care se intereseaz` mult de edituranoastr`. {i v` asigur, inten]iile lui sunt onorabile, ad`ug` eaaruncând o privire mustr`toare c`tre Alan Hunter. Familia saface parte dintre cele mai bogate din America. Dac` nu eramotivat decât de bani, n-ar fi râvnit cu siguran]` la un capital miccum este al nostru.

8 PATRICIA NEAL

Dar Alan Hunter nu-[i spusese ultimul cuvânt.

– Tocmai! Ce interes poate prezenta casa noastr` de editur`

\n ochii unui avocat celebru din New York [i care se bucur` \n

plus de o avere personal` considerabil`?

– Lua]i not`, f`cu Bill Gardiner cu un zâmbet ironic, c`

preg`tirea lui juridic` va putea s` ne fie folositoare cu acest

proces care atârn` deasupra capetelor noastre ca sabia lui

Damocles... Având \n vedere turnura pe care o iau lucrurile,

dac` Joel Henderson atac`, exist` [anse serioase ca dolarii lui s`

ne fie [i ei utili!

Margaret nu f`cu nici un comentariu cu privire la acest

subiect.

– |n]eleg nelini[tea voastr`, a tuturor. Dar pentru moment,

nimic nu este definitiv. Tot ce [tiu este c` Wally [i domnul

Sinclair au semnat un acord potrivit c`ruia "Sinclair-Lawson"

trece \n mâinile fiului lui Sinclair, la moartea lui Wally. {i c`

Nicholas Sinclair vine s` se instaleze la Londra...

– {i ia locul lui Wally? \ntreb` Anna.

– Dac` dore[te, da. Sose[te mâine. A[ vrea ca to]i s`-i da]i o

[ans`, f`r` s` manifesta]i aceast` ostilitate pe care o simt la

fiecare dintre voi... [i pe care nu reu[esc s` mi-o explic.

– Margaret are dreptate! exclam` Sian.

– Ce [tii tu despre asta, micu]o? ripost` Peter Lloyd. De-abia

de cinci minute faci parte din casa noastr` de editur`.

Sian \i arunc` o privire plin` de cel mai profund dispre].


– De opt luni, s`rmane n`t`r`u. Dar n-a fost nevoie decât decinci minute, \ntr-adev`r, pentru a-mi da seama c` tu eraiafemeiatul de serviciu!

Peter, cu parfumul lui de after-shave [i cu p`rul ondulat\ntotdeauna piept`nat cu grij`, o scosese din s`rite \nc` dinprima zi.

De atunci, nu trecea o s`pt`mân` f`r` s`-i fac` propuneriindecente, ca [i altor angajate de vârsta ei.

– Sinclair va avea poate mai mult noroc decât mine! Dup`câte am auzit vorbindu-se, \i este destul de greu s` scape deadmiratoarele lui.

Profund agasat`, Sian \[i uit` promisiunea de a nu r`spundenicioadat` la provoc`rile lui Peter [i-i arunc`:

– Dac` te-ai vedea, e[ti verde de gelozie! |]i imagineziprobabil c` toate femeile sunt ag`]ate de buzele lui, pândindu-icel mai mic zâmbet! Americanii ace[tia nu sunt oameni devaloare intelectual`, dar dinspre partea portofelului [i asexapilului se pare c` n-au de ce s` invideze pe nimeni.

– Sian.... murmur` Anna cu un aer rug`tor.– Nu! explod` Sian, scoas` din s`rite. M-am s`turat s` suport

cu stoicism agresiunile permanente ale acestui b`d`ran! Chiar s`pt`mâna trecut`, o angajat` temporar` a plecat acas`plângând din cauza lui! De ce a[ t`cea?

– De ce, \ntr-adev`r?Sian tres`ri. Fulger`tor, v`zu privirea \nnebunit` a Annei,

consternarea care se citea pe fa]a lui Margaret [i \n]elese. Vocea

10 PATRICIA NEAL

care r`sunase \n spatele ei era profund`, melodioas`... cu un

accent american pronun]at.

– Domnule Sinclair... nu v` a[teptam \nainte de mâine,

morm`i Margaret ridicându-se brusc.

Umerii lui Sian se pr`bu[ir`, \[i st`pâni un geam`t surd

fulgerându-l cu privirea pe un Peter Lloyd ironic. Sim]ind o

mi[care \n stânga ei, \[i plec` ochii [i se \ntoarse spre noul sosit.

– |n cele din urm`, spunea el, am hot`rât s`-mi devansez

c`l`toria cu o zi. Am ceva s` v` anun] care, \n principiu, ar trebui

s` v` intereseze. Dar vom vorbi despre asta mai târziu.

Ochii lui Sian urcar` \n lungul trenciului bej, \ntârziind cât

mai mult timp posibil momentul \nfrunt`rii dispre]ului [i furiei

pe care nu va \ntârzia s` le descopere pe fa]a noului proprietar.

Dar de fapt, ce spusese exact? Imposibil s`-[i aminteasc`.

Ochii ei ajungeau la umerii largi, [i \[i continuau drumul lor

dureros, când \i reveni \n minte fiecare din cuvintele ei. Oh, nu!

De ce nu-[i ]inuse gura? Privirea ei se opri pe p`rul negru, des

[i cre] [i br`zdat de [uvi]e mai deschise. |n mod stupid, se

gândea la orele pe care trebuie s` le petreac` la soare.

Apoi \ndr`zni o scurt` privire spre profil.

Sinclair p`rea tân`r, \n jur de treizeci [i cinci de ani, cel mult.

Margaret continua s`-i prezinte fiecare membru al echipei.

"Curând o s` vin` rândul ei", gândea Sian cu impresia c` a[tepta

judecata de apoi.

– {i pentru a sfâr[i, ultima recrut` a casei, Sian McAlister.


Nu este aici decât de opt luni, dar ea este aceea care adescoperit-o pe Lucy Walton, adùg` cu amabilitate Margaret.

– |ncântat`, murmur` Sian.Con[tient` c` p`rea ridicol` s` fixeze cu \nc`p`]ânare masa,

\[i ridic` \ncet capul [i \ntâlni ochii noului sù patron.|l g`si de o excep]ional` frumuse]e... dup` ce \[i reveni din

[ocul provocat de culoarea lor de un albastru glacial. Dacìnten]ionase o clip` s`-i \ntind` mâna, abandon` repede aceastìdee. De altfel, prezent`rile erau terminate [i Sinclair se \ntorceadeja spre restul adun`rii.

– Pentru a face cuno[tin]` mai am`nun]it` cu fiecare dintredumneavoastr`, a[ dori s` v` \ntâlnesc individual. Voi \ncerca s`v` deranjez cât mai pu]in posibil, dar vom \ncepe aceste discu]ii\ncepând de mâine diminea]`.

|n ciuda suavit`]ii accentului [i a vocii, nu era nici o \ndoial`:Sinclair emisese primul ordin. El se \ntoarse spre Margaret, carest`tea \n picioare lâng` el.

– Când ve]i fi terminat, v` rog s` fi]i amabil` s`-mi indica]i ocamer` care mi-ar putea servi drept birou, murmur` el cu unzâmbet pe cât de nea[teptat, pe atât de seduc`tor.

Figura lui Margaret se lumin`.– Dar am terminat! spuse ea urmându-l pe culoar.Dup` plecarea lor, Peter Lloyd rupse t`cerea.– Prima cucerire a noului nostru "boss", ironiz` el.– Vrei s` taci, Llyoyd? se enerv` Alan Hunter. Datorit` ]ie,

Sinclair \[i imagineaz` poate c` s-a trezit cu o echip` de

12 PATRICIA NEAL

antiamericani \n bra]e. Cât despre tine, Sian, pe viitor gânde[tebine \nainte de a vorbi!

– Cum putea s` prevad` c` el va intra? o ap`r` Anna. Toatefemeile care lucreaz` aici se plâng de atitudinea lui Peter.Singurul dintre voi care \n]elege cât ne exaspereaz` s` fimsâcâite f`r` \ncetare de acest biet Simon...

– Tocmai, interveni Bill Gardiner. Vom vorbi despre Peter [iglumele lui deplasate alt` dat`. Este timpul s` ne preocup`m deSimon. |n stadiul actual al lucrurilor, el este cel care poart`r`spunderea afacerii Joel Henderson, [i repercusiunile ar puteafi catastrofale pentru viitorul ei.

Toate fe]ele se posomorâr` la aceste cuvinte.– Wally \[i ap`ra \ntotdeauna echipa orice s-ar fi \ntâmplat,

declar` lini[tit Alan Hunter. Dar s` privim lucrurile \n fa]`: el numai este aici, [i exist` mari [anse ca Simon s` nu mai lucrezeniciodat`.

– Nu \n]eleg: ultima dat` când am vorbit cu so]ia sa, mi-aspus c` nu mai era practic paralizat, exclam` Sian, f`r` s`-[iascund` emo]ia.

Fusese angajat` la "Sinclair-Lawson" ca asistent` a lui SimonPorter. Tot ce [tia despre meseria ei datora b`rbatului r`bd`tor[i fermec`tor care era el. Atacul violent care-l doborâse [i carefusese cât pe ce s`-l r`pun` \n urm` cu o lun` o bulversase peSian, mai mult chiar decât moartea lui Wally.

– {tiu, Sian, r`spunse cu blânde]e Alan. Dar Margaret [i cumine i-am f`cut o vizit` lui Simon exact mai \nainte ca so]ia lui


s` plece spre New York. Mi-e team` c` s-a terminat cariera lui...Când m` gândesc c` n-are decât cincizeci [i cinci de ani! adùgèl cu am`r`ciune. Spuneam a[adar c` Wally l-ar fi sus]inut \nciuda procesului care ne atârn` de gât. Totu[i, f`r` s` vreau s`par alarmist, dac` Sinclair va decide s`-l concedieze, consider càr fi \n dreptul lui, având \n vedere modul cum se pare c` s-aupetrecut lucrurile.

Aceste ultime cuvinte declan[ar` un vacarm de proteste. Alanb`tu cu pumnul \n mas`.

– Ca [i voi, nu-mi vine s` cred! Dar recunoa[te]i càparen]ele sunt \mpotriva lui! Totul pare s` arate c` a ac]ionat\n dispre]ul legii.

– Alan, exclam` Bill Gardiner, ai v`zut vreodat` un b`rbat devaloarea lui Simon s` ac]ioneze atât de nes`buit? Metodele luinu sunt poate foarte ortodoxe, dar a respectat \ntotdeaunaregulile jocului. Dac` a ales s` nu consulte avoca]ii firmei, aveaf`r` \ndoial` motive temeinice.

Alan Hunter ridic` din umeri.– Sunt de acord cu tine. Oricum, Margaret [i cu mine am

examinat toate hârtiile pe care le-am putut g`si. Crede-m`, n-afost treab` u[oar`. Simon a fost \ntotdeauna certat cu ordinea.{ti]i la fel de bine ca [i mine c` p`stra cea mai mare parte adosarelor \ngr`m`dite pe biroul lui. De aceea, Margaret asuspus-o pe Sian unui veritabil interogatoriu, chiar dac` biata deea nu putea s` fac` mare lumin` asupra acestui subiect. S` nuuit`m c` afacerea era practic clasat` la sosirea ei.

14 PATRICIA NEAL

giannijollys

Cu toate acestea, \ntoarse o privire aproape rug`toare spre

tân`ra femeie.

– Sunt s`pt`mâni de când caut, oft` Sian. Am reu[it chiar s`

adun câteva dosare despre acest subiect...

– Cei care-l cunosc bine pe Simon nu pot s`-l cread` o

singur` clip` capabil de o asemenea neglijen]`, oft` Alan. Dar

asta nu schimb` cu nimic aparen]ele... Ceea ce m` aduce la

[edin]a noastr` cu Sinclair de mâine.

Toate fe]ele se \ntoarser` spre el, \n a[teptare.

– Desigur, nici unul din noi nu va pune acest subiect pe

tapet. |n schimb, dac` Sinclair ia ini]iativa... trebuie s` fim

pruden]i [i s` câ[tig`m timp. |n cel mai r`u caz, nu vom avea

decât s` ne prefacem c` nu [tim nimic despre dedesubturile

problemei.

– }inând seama de gafa mea de adineaori, interveni Sian cu

o grimas`, cred c` \n ceea ce m` prive[te, \ntrevederea mea cu

Sinclair va fi foarte scurt`: "Sunte]i concediat`", este probabil tot

ce-mi va spune.

|ntâlni ochii lui Peter Lloyd care, de data asta, avu delicate]ea

s` par` ab`tut.

– Dat fiind faptul c` lucr`m pentru Simon, continu` ea, a[

putea oricând s` spun c` luam asupra mea toate aspectele legale

[i s`-mi asum responsabilitatea afacerii...

Oricum, dac` trebuie s` m` concedieze, nu mai am nimic de

pierdut...


– M-ar mira totu[i s` fie atât de obtuz, murmur` Bill, chiardac` scoase din context, cuvintele tale pu]in m`gulitoare despreamericani au putut s`-l [ocheze.

– Dac` nu m` concediaz` pentru asta, pot \ncerca s` pledezrecunoa[terea regulilor [i procedurilor edi]iei. Dar dac` Simoneste concediat, el va pierde totul. Probabil chiar [i drepturile depensie.

O lini[te ap`s`toare se l`s` \n jurul mesei. Sian urm`rea f`rèfort ra]ionamentul membrilor micii adun`ri. Pentru ei, dacèra un post de salvat, era acela al lui Simon. |i era greu s` le-orepro[eze. |n ochii lor, ea lucra f`r` \ndoial` pentru a avea oocupa]ie, nu din necesitate. |n primul rând, majoritatea dintreei \i cuno[teau adresa, \n unul din cele mai frumoase cartiere alecapitalei. {i apoi, erau hainele ei, majoritatea lor purtândsemn`tura celor mai mari case de mod` din Europa.

– Sian, este foarte amabil din partea ta s` propui s` tesacrifici, murmur` Anna.

– Este adev`rat, aprob` Bill. Dar sper c` nu vom fi obliga]i sàjungem la asta. Pân` atunci, t`cere total`: s` sper`m c` vaap`rea ceva care s` dovedeasc` buna credin]` a lui Simon.

Când Bill t`cu, Sian se \ntoarse spre Alan.– Alan, tu care l-ai v`zut pe Simon, spuse ea cu team`, de ce

nu i-ai spus nimic?Alan nu sus]inu mult timp privirea ei nelini[tit`.– Pentru c`... pentru c` paralizia l-a lipsit de uzul vorbirii, iar

creierul lui nu \nregistreaz` nimic, deocamdat`.

16 PATRICIA NEAL

Doctorii lui au speran]e, v` asigur, dar...– Cât o plâng pe so]ia lui, oft` Sian, cu lacrimi \n ochi. |[i d`

atâta silin]` s` prezinte un tablou ideal despre progresele lui, defiecare dat` când \i telefonez...

Atâtea \ntreb`ri se \ngr`m`deau pe buzele ei! Dar t`cu,cople[it` de mâhnire [i de neputin]`.

***

– Este rândul t`u, anun]` Anna Walker.Cu un zâmbet \ncurajator, se apropie de Sian, venit` s`-[i

caute refugiu lâng` ea chiar de la \nceputul zilei.– {i nu mai face figura asta! Cine te vede, ar crede c` mergi

la e[afod. Te asigur c` este fermec`tor. N-a fost nici o singur`dat` vorba despre proces.

Sian se ridic` de pe scaun cu moartea \n suflet. Faptul c`Sinclair alesese biroul lui Simon, vecin cu al ei, \n locul celui allui Wally, o distrusese, f`r` s`-[i poat` explica de ce. Ca [i faptulc` fiecare membru intervievat al echipei ie[ea cântându-iosanale lui Nicholas Sinclair. Alan [i Bill priveau ei \n[i[i viitorulcu mai mult` lini[te decât \n ajun.

Semnele acestea ar fi trebuit totu[i s`-i redea speran]a, segândi Sian traversând propriul birou ca s` bat` \ncet la u[a greade stejar a lui Sinclair.


Singura ei consolare era c` nu rostise o singur` dat` numelelui Joel Henderson \n fa]a colegilor s`i.

– Intra]i.Inspir` adânc [i \mpinse u[a.Sinclair se ridic` politicos la intrarea ei [i o \ntâmpin` cu un

zâmbet care \ntârzie pe fa]a ei seduc`toare pân` când lu` loc \nfa]a marelui birou dreptunghiular, atât de familiar, al lui Simon.

– Domni[oar` McAllister... Sian, murmur` el, cu ochii \ntr-undosar deschis \n fa]a lui. Este un prenume sco]ian?

– Nu, galez, r`spunse ea, stânjenit` cum nu fusese niciodat`de când se n`scuse, \n urm` cu dou`zeci [i trei de ani. McAllistereste sco]ian, \n schimb. Sunt sânge amestecat, \ntr-un fel.

Ce-i venise oare s` spun` o asemenea prostie? |[i st`pâni ungeam`t de consternare, sim]ind mângâierea ochilor lui alba[trinecru]`tori pe fa]a ei.

– Pe care-l prefera]i? Pe cel galez sau pe cel sco]ian?Sian \l privi f`r` s` \n]eleag`.– Cum prefera]i s` v` spun? Sian, sau domni[oara McAllister?– Oh! Sian, bine\n]eles.– Iar eu r`spund la numele de Nicholas, Nick [i la altele... |n

limitele bunei-cuviin]e, desigur.Sian crezu c` descoper` un sub\n]eles \n spatele butadei lui.

Era preferabil s` clarifice situa]ia imediat. |ndep`rt` cu o mân`perdeaua grea de p`r blond care-i c`dea \n ochi.

– Asculta]i... \mi dau seama foarte bine c` v` datorez oexplica]ie, bâigui ea.

18 PATRICIA NEAL

– Având \n vedere c` ast`zi am suportat câteva variante de totgenul pe aceast` tem`, a[ prefera s` v` ab]ine]i. Dac` vre]i...

Sian f`cu ochii mari. Se preg`tise s` \ntâmpine dificult`]i, darcu siguran]` nu s` fie redus` astfel la tcere, chiar de la \nceput.

– Cum dori]i, murmur` ea.– Exact. Cum vreau.Ceva, \n tonul lui, o f`cu s`-[i ridice capul, tocmai la timp

pentru a z`ri o urm` de zâmbet ironic pe buzele lui. |n alte\mprejur`ri, ar fi fost cu siguran]` frapat` de senzualitateaacestui surâs, dar nu v`zu \n el decât cruzime [i ghici intuitiv c`trebuia s` fie pu]ini cei care-l contrariau pe Nick Sinclair f`r`urm`ri nepl`cute.

– Bine. Vorbi]i-mi pu]in de rolul dumneavoastr` aici, la"Sinclair Lawson".

– Sunt un fel de factotum, de la atacul lui Simon Porter. El m-a angajat drept asistent`. M` ocupam de manuscriselenesolicitate.

– Printre care l-a]i descoperit pe cel al lui Lucy Walton.– Orice iubitor de pove[ti pentru copii l-ar fi remarcat.

Se vorbe[te despre ea ca de o nou` Enid Blyton.– Ar putea s` v` mul]umeasc` pentru asta.Sian \l privi cu ne\ncredere. |n ochii lui alba[tri z`ri din nou

un lic`r ironic. Sim]ind c` ro[e[te, \[i ridic` b`rbia sfid`tor.– Nu crede]i c` ar fi preferabil pentru toat` lumea s` m`

l`sa]i s` explic ce spuneam ieri \nainte de sosireadumneavoastr`? \ntreb` ea, uitând orice pruden]`.


– De ce?– Asculta]i, nu m` consider paranoic`, dar am totu[i

impresia foarte clar` c` pentru dumneavoastr` aceast`\ntrevedere nu este decât o mare glum` pe seama mea!

– Dumneavoastr` nu numi]i asta paranoia? exclam` el cu osurpriz` exagerat`.

Se leg`na pe scaunul lui, cu aerul c` se amuz`.– Dac` spera]i s` m` face]i s`-mi ies din fire [i s` profita]i ca

s` m` concedia]i, a]i reu[it! exclam` Sian ridicându-se brusc.Cineva mai cinstit decât dumneavoastr`, m-ar fi concediat pur [isimplu \nc` de la intrare, \n locul acestui joc crud!

Cu b`rbia ridicat` cu mândrie, se r`suci pe c`lcâie [i se\ndrept` spre u[`. Din doi pa[i mari, el o ajunse [i-i bar`drumul.

– Eu care m` consideram "iute la mânie", ce s` spun dedumneavoastr`? declar` el, nu f`r` admira]ie.

– V-ar sup`ra s` v` \ndep`rta]i din drumul meu?– Sian, dat fiind faptul c` vom lucra \ntr-o strâns` colaborare,

mai bine s` stabilim imediat câteva reguli pe care s` nu le\nc`lc`m, dac` vrem s` evit`m orice v`rsare de sânge.

Brusc, furia o p`r`si, l`sând-o vulnerabil` la transformareasubtil` a expresiei lui Sinclair. Un zâmbet aproape afectuosplutea acum pe buzele lui.

– Dac` ne-am \ntoarce s` ne a[ez`m?Sian ridic` din umeri cu resemnare [i reveni spre scaunul pe

care-l p`r`sise atât de impulsiv.

20 PATRICIA NEAL

Anna folosise cuvântul "fermec`tor" pentru a-l descrie. La felca un [arpe, da!

– Ce vre]i s` spune]i prin "colaborare strâns`?" Eu m` pricep[i mai pu]in decât dumneavoastr`, \n problemele de edi]ii.

– Ave]i un fel de a v` exprima...– S` spunem c`-mi este greu s`-mi imaginez pe cineva cu

mintea s`n`toas` asociindu-se cu mine pentru a \nv`]a meserie,explic` ea, ca s` atenueze cuvintele lipsite de polite]e.

– Nu este vorba de a-l succeda pe Wally. Nici pe SimonPorter. De[i membrii cei mai \n vârst` din personal suntconvin[i c` domnul Porter este cel care ar trebui \nlocuit cât mairapid posibil.

Sian f`cu ochii mari, ne\ncrez`toare.– Ve]i lua locul lui?– S` spunem mai curând c` deocamdat` m` v`d ca o

marionet`, cu al]ii tr`gând sforile. A[a cum au remarcatcolaboratorii dumneavoastr`, acesta este postul care are cea maimare nevoie de mine, pentru moment. Era]i asistenta lui Simonde opt luni, nu-i a[a? Atunci, accepta]i sau nu s` lucra]i cu mine?

– Am de ales?De-abi rostise aceste cuvinte [i-[i mu[c` buza.– Nu asta voiam s` spun! Eu... oh, [i apoi la naiba! Cum vre]i

s` ne descurc`m? Ne pricepem cam la fel de pu]in, atât unul cât[i cel`lalt!

Sub ochii uimi]i ai lui Sian, Sinclair \[i arunc` spre spatecapul [i izbucni \n râs.


– Sian, adev`ra]ii profesioni[ti ne vor ghida pa[ii.– |n cazul acesta, un munte de lectur` v` a[teapt`, spuse ea

cu un oftat. De câteva luni, Simon mi-a cerut s` aleg grâul deneghin`, dac` pot spune a[a. Bine\n]eles, \i transmiteam totu[idestul` neghin`.

– {i?– Uneori se sup`ra. F`ceam dou` teancuri: unul cu

manuscrisele care mi se p`reau c` trebuie s`-l intereseze – altulpentru cele pe care eu \ns`mi le-a[ fi respins, dar mi-era team`s` nu m` \n[el.

– Vi s-a \ntâmplat adesea?– Nici o singur` dat`. Ceea ce-l irita pe Simon. Spunea

\ntotdeauna c` ar trebui s` am mai mult` \ncredere \n propriamea judecat`.

Sinclair nu f`cu nici un comentariu, cu ochii fixa]i pe dosarullui Sian, deschis \n fa]a lui.

– V`d c` ave]i o licen]` cu men]iunea \n literatura englez`.– Da, dar asta nu \nseamn` neap`rat c` am capacit`]ile

necesare pentru aceast` munc`!– V`d de asemenea c` este prima dumneavoastr` slujb`.– Da.– Nu v-a]i zgârcit cu studiile! Chiar [i un biet yacheu este

capabil s` recunoasc` numele prestigioase ale institutelor pecare le-a]i frecventat.

|[i ridic` \ncet capul, cu o privire ironic`.– Voi avea drept asociat` un membru al elitei?

22 PATRICIA NEAL

– Presupun c` dumneavoastr`, biet martir, a trebuit s`munci]i cu \ndârjire ca s` v` pl`ti]i studiile de drept! i-o \ntoarseea, agasat`.

– Asta explic` totu[i un lucru. Când te temi c`-]i pierzi slujba,trebuie s` ai curaj ca s` r`spunde]i a[a cum o face]i. Altfel,evident...

Pe punctul de a r`spunde c` apar]inea exact acestei categoriide ghinioni[ti, Sian se r`zgândi. O pândea [omajul dac` vacontinua pe acest ton...


Capitolul 2

– Ni se vor aduce sandvi[uri cu pâine pr`jit` imediat, anun]`

Anna depunând dou` ce[ti de cafea \n fa]a lui Sian.

Aceasta \[i alung` cu efort gândurile care o obsedau.

– Mul]umesc. Cât \]i datorez?

– Eu sunt cea care pl`te[te. Necazul este c` ]i-ar trebui mai

mult decât acest modest prânz pentru a-]i reda zâmbetul.

Rela]iile sunt la fel de \ncordate \ntre Nick [i tine?

Sian ridic` din umeri \nainte de a lua o \nghi]itur` de cafea.

La ce bun s` se dest`inuiasc` Annei? Ca jum`tate din personalul

feminin de la "Sinclair Lawson", era probabil deja victima

farmecului irezistibil al acestui monstru. Cât despre b`rba]i,

p`reau s`-i poarte to]i cel mai mare respect.

– Sian, eu ocup biroul vecin. Ar trebui s` fiu oarb` s` nu fi

observat nimic.

– S` observi ce?De ce continua oare s` se prefac`? Avea o nevoie disperat` s`

vorbeasc` [i Anna era confidenta ideal`. Dup` atacul lui Simon,[i \n mod deosebit dup` sosirea lui Nicholas Sinclair, prânzeau\mpreun` aproape \n fiecare zi, cu excep]ia acelora \n care Annapornea \n cùtarea unui apartament.

– |ntre altele, c` \n ciuda farmecului sù incontestabil, parec`-[i petrece destul timp tachinându-te.

– "Pare", spui tu! M` scoate din s`rite, sperând s`-mi daudemisia ca s` nu m` concedieze el \nsu[i! Poate s` a[tepte câtdore[te!

– Haide, Sian, dac` voia s` se debaraseze de tine, ar fi f`cut-o de la \nceput! consider` Anna, care \[i ascundea cu greuamuzamentul. Unul dintre rùt`cio[ii de la etajul doi v-a botezat"\ndr`gosti]ii" [i gluma \ncepe s` se r`spândeasc`.

– Sunt mul]umit` c` asta \i amuz` pe unii, i-o \ntoarse Siancu toat` am`r`ciunea acumulat` \n trei s`pt`mâni. Dac` vrei s`[tii, nu mi-a iertat niciodat` remarca din ziua sosirii lui. Nu numai asta, dar n-a vrut s` m` lase s` m` explic. {tii de ceezit` s` m` concedieze acum? Fiindc` i-am spus \n prima zi c`dac` ar fi avut pu]in curaj, ar fi f`cut-o de la \nceput.

– Imbecilul acela de Lloyd te-a vârât \n \ncurc`tur`. Dar \nfond, Sian, de ce te ag`]i astfel de aceast` munc`? Este atât deimportant pentru tine?

– Bine\n]eles!Dup` o secund` de ezitare, continu`:


– Mai \ntâi, aceast` meserie \mi place... sau mai curând, \mipl`cea \nainte de venirea lui. L`sând deoparte acesteconsidera]ii, se \ntâmpl` s` am nevoie de ace[ti bani.

|n ochii Annei se citi uimirea.– Recunosc c` m` surprinzi. S-ar spune c` lucrând \mpreun`

de nou` luni, f`r` s` ne cunoa[tem cu adev`rat...T`cu brusc, \ncurcat`.– Nu e[ti la cap`tul surprizelor, relu` Sian cu blânde]e.

{tii c` printre oamenii pe care-i cunosc, \n afar` de v`rul meuToby, e[ti singura pe care te consider prieten`?

Era la fel de uimit` c` rostise aceste cuvinte ca [i destinataralor s` le aud`.

– Surprizele mele spui? Cuvântul este slab! exclam` Anna.Nu \n]eleg...

Sian scoase un oftat.– Ai \n]elege dac` ai cunoa[te trecutul meu. Crede-m`,

comparat cu al multora, este mai curând... bizar.Luându-[i sandvi[ul, se preg`tea s` mu[te cu poft` din el o

\mbuc`tur` când un gând \i trecu prin minte.– De fapt, Anna, pentru acel apartament care-]i pl`cea atât

alalt`ieri, unde sunt demersurile tale?Anna scutur` din cap cu un aer posomorât.– L-a luat un manechin. Dintr-o dat`, sunt din nou \ntr-un

punct mort. Nu te voi plictisi cu am`nunte, dar va trebui s`re\ncep s` caut. Dac` o s` continuu a[a, voi fi \n strad` \nainte dea fi g`sit. Dou` s`pt`mâni! |]i dai seama? Este tot ce-mi r`mâne.

26 PATRICIA NEAL

– Ce-ai spune de un apartament \n Knightsbridge, cu treicamere, un salon de zi [i dou` s`li de baie? murmur` Sian.

|n ciuda aerului ei deta[at, a[tepta cu nelini[te r`spunsulAnnei.

– Dac` a[ câ[tiga la curse, n-a[ spune nu, r`spunse cu triste]eaceasta.

– Vorbesc serios, s` [tii. M` plictisesc de moarte, singur`...– Sian, este \ntr-adev`r foarte amabil din partea ta, dar n-a[

avea cu ce s` pl`tesc nici m`car jum`tate dintr-o chirie \nKnightsbridge.

– Cine \]i vorbe[te de chirie? Eu sunt proprietara. Acestapartament este tocmai unul din motivele pentru care nu pot s`-mi permit pierderea acestei slujbe. |mi spun deja de un timpc` pentru a face fa]` cheltuielilor de \ntre]inere [i impozitelor,nu am decât o solu]ie: s` g`sesc pe cineva care s` le \mpart` cumine. Numai ideea de a locui cu o necunoscut` m` mai re]inea,chiar dac` apartamentul este suficient de mare ca s` nu nejen`m una pe alta.

– Sian, m` \ntreb dac` visez! exclam` Anna, cu ochistr`lucitori. Tu... e[ti sigur`?

Avea un zâmbet radios.– Evident! Am putea cel pu]in \ncerca. {i dac` ]ii s` r`mâi

independent`, vino totu[i la mine pân` când g`se[ti altceva.– Eu sunt ca [i tine: s` \mpart un apartament cu o

necunoscut` nu-mi spune nimic. Dar cu tine...Anna t`cu, \ngândurat`.


– N-a[ vrea s`-]i par indiscret`, dar... te-ar sup`ra dac`-]i pun

o \ntrebare?

– |ncearc` totu[i.

– Când ai ca tine un apartament \ntr-unul din cele mai

frumoase cartiere ale Londrei, cum se face c` ai nevoie s`

\mpar]i cheltuielile cu cineva?

– Dac` te temi c`-]i ofer un acoperi[ din mil`, e[ti pe un

drum gre[it. Singurul mod \n care pot s`-]i r`spund, este s` te

plictisesc cu povestea vie]ii mele.

Vorbind, Sian se gândi c` Anna ar fi prima persoan` c`reia \i

f`cea confiden]e.

– Aveam patru ani când mama mea a murit. Un accident de

ma[in` uciga[ care l-a l`sat pe tat`l meu de neconsolat. A murit

[i el de aproape un an, dar nu mai era decât umbra lui de la

dispari]ia mamei.

Se opri câteva secunde pentru a evoca amintirea – poate

imaginar` la urma urmei – tat`lui iubitor [i afectuos care fusese

al ei de când era mic`.

– Dup` moartea mamei, tata m-a \ncredin]at surorii lui [i a

cumnatului s`u, familia Hadleigh. |i adoram pe m`tu[a Evelyne

[i pe unchiul Georges, [i aveam o veritabil` adora]ie pentru

v`rul meu Toby. Pe vremea aceea, trebuie c` nu avea mai mult

de zece ani.

– Tat`l t`u locuia [i el cu ei?

Sian scutur` din cap.

28 PATRICIA NEAL

– Nu. A plecat de acolo, nu l-am mai v`zut decât de departe...la periferia vie]ii mele, \ntr-un fel. Asta nu-l \mpiedica s`doreasc` s` m` dirijeze de la distan]`. |ntr-o bun` zi, a decretatc` trebuie s` merg la pension. Aveam [ase ani. Unchiul [i m`tu[aerau consterna]i. Au \ncercat s`-l fac` s`-[i schimbe p`rerea, darel n-a vrut s` aud` nimic.

– Dar... s` te desp`r]i de m`tu[a ta când de-abia \]i revenise[idup` moartea mamei tale, era o nebunie! exclam` Anna, \ngrozit`.

– Nu [tii cât de bine spui... Cu mintea mea de copil, m`gândeam c` m` trimitea la pension fiindc` m`tu[a mea va muri[i ea, ca [i mama \naintea ei. Tat`l meu nu-[i d`dea seama denimic. Hot`râse ca fiica lui s` primeasc` cea mai bun` educa]ieposibil`, numai asta conta. Dup` pension, a urmatUniversitatea, marile institute... am \ndurat totul.

Avu un mic râs scurt.– Dup` câ]iva ani, am \nceput s` \n]eleg c` singurul mijloc

pe care-l avea pentru a-[i exprima afec]iunea era s` m`cople[easc` mereu cu cadouri. Familia McAllister era bogat` [itata fiind singurul mo[tenitor b`rbat, mo[tenise totul.

Un zâmbet blând \i ap`ru pe buze.– Ca [i restul clanului – cu excep]ia m`tu[ii Evelyne – avea

concep]ii pu]in demodate despre locul femeii \n societate. Când i-am spus c` vroiam s` muncesc, prima lui reac]ie a fost s`-mi propun` un magazin de antichit`]i, sau de flori, ceva cares` \mpiedice cât mai pu]in posibil via]a u[oar` pe care \n]elegeas` m` fac` s-o duc.


– V`d de aici scânteile, murmur` Anna cu un zâmbet.– Tocmai c` nu. Nu m-am r`zvr`tit niciodat`. Este greu de

explicat, dar deja de mic` doream s`-l protejez. Atunci,acceptam bijuteriile [i hainele pe care mi le oferea, pref`cându-m` c` sunt foarte fericit`. Eram incapabil` s` m`comport cu naturale]e \n prezen]a lui. Când a murit, mi-amrepro[at mult timp c`-l \n[elasem \n privin]a mea, chiar dac` amevitat astfel numeroase conflicte. N-ar fi \n]eles niciodat` cât de\nd`r`tnic` [i de ranchiunoas` pot fi.

– Numai când ai motive \ntemeiate s` fii, o ap`r` Anna. Dince cauz` a murit?

– De o criz` cardiac`. L`sând un testament foarte am`nun]it\n care bunurile lui erau \mp`r]ite \ntre mai multe institu]ii [ipersoane. Ceea ce a r`mas trebuia s` fie \mp`r]it \n dou` p`r]iegale [i s` revin` v`rului meu Toby [i mie. Când spun "egale",uit s` precizez c` Toby, fiind b`iat, a putut intra imediat \nposesia p`r]ii lui, iar eu nu m` voi putea bucura de partea meadecât la vârsta de treizeci de ani. Cu apartamentele, este acela[ilucru – Toby [i cu mine suntem vecini. El a primit actelenotariale la aniversarea celor dou`zeci [i unu de ani. Eu nu voiintra \n posesia lor decât la treizeci de ani. Tat`l meu trebuie s`fi considerat treizeci drept vârsta ra]iunii pentru femei...

– Nu cunosc nimic despre treburile astea, dar notarul nu telas` totu[i f`r` bani...

– Nu exist` bani! replic` Sian zâmbind. Dup` Toby,cuno[tin]ele tat`lui meu \n materie financiar` erau aproape la

30 PATRICIA NEAL

fel de primitive ca [i atitudinea lui fa]` de femei. Desigur, averealui era destul de important`. Dar nu uita c` Toby [i cu minefiguram la sfâr[itul listei beneficiarilor. O dat` ce toat` lumea afost servit`, creditorii au fost pl`ti]i [i impozitele achitate, n-aumai r`mas decât câteva mii de lire de \mp`r]it, pe care Toby s-agr`bit s` mi le cedeze.

– |ncep s` \n]eleg...– Recunosc, este ceva comic \n toate astea. Trìesc \ntr-un

apartament valorând o mic` avere, \n care dulapurile sunt plinede haine care au costat cât ochii din cap, [i cu toate astea suntobligat` s` fac economii dac` doresc s`-mi cump`r o pereche deblugi. |]i \nchipui, dac` moda se schimb` radical!

– Cel pu]in, tu râzi de asta. Sunt sigur` c` nu pu]ini oameni[i-ar plânge soarta, \n locul tù.

– Cu atât mai rù pentru ei. Dar spune-mi, acum c`-micuno[ti povestea, mai dore[ti s` te instalezi cu mine [i s`-miu[urezi povara, chiar temporar?

– A[ putea pretinde c` este datoria mea s` te ajut, dar de faptnu-mi vine s` cred ce noroc am!

***

– Sian!Vocea lui Sinclair r`sun` din biroul lui.


– De ce naiba nu se folose[te de interfon? morm`i Sian, când

Anna [i cu ea se \ntorceau de la mas`.

Fierbând de furie, deschise \n tromb` u[a de leg`tur`.

– Ce este? \ntreb` ea, cu o figur` agresiv`.

Scaunul pe care Nick era a[ezat se roti. Ca de obicei, purta o

c`ma[` de m`tase [i un costum impecabil pe care mania lui de

a se l`sa \n fundul scaunului nu reu[ea s`-l [ifoneze.

– Iat`-v` \n sfâr[it! M` \ntrebam dac` nu m-a]i abandonat \n

mod la[.

– |mi pare r`u, se pref`cu Sian c` se scuz`. |nc` n-a]i sc`pat

de mine.

Nick ignor` provocarea.

– Ce face]i, a[adar?

– Dac` vre]i \ntr-adev`r s` [ti]i, eram pe punctul s-o plictisesc

de moarte pe Anna cu povestea vie]ii mele.

|n unele zile, lucrau \mpreun` f`r` dezacorduri... sau

aproape. |n altele, s`reau scântei la prima privire. De obicei,

Nick era cel care lansa ofensiva, Sian trebuia s` se resemneze cu

un fatalism marcat de iritare.

– Cea a unei biete fete bogate..

– Dac` asta-i tot vre]i ce s`-mi spune]i, cred c` nu ave]i nimic

\mpotriv` s` m` retrag?

– "Cred c` nu ave]i nimic \mpotriv`" o imit` el. Sian, mor de

râs când v` lua]i \n serios! Atât de.... "britanic!"

– Sunt \ncântat` c` v` distrez. Folosesc cel pu]in la ceva.

32 PATRICIA NEAL

– Dac` am face pace? \ntreb` Nick pe un ton fermec`tor.

|nchide]i u[a [i veni]i s` v` a[eza]i.

Dac` el credea c` se va descurca din nou cu farmecul lui,

risca s` fie decep]ionat!

– A]i primit câteva telefoane cât a]i lipsit, \n aceast`

diminea]`, \ncepu ea deschizând o agend`.

Un zâmbet mali]ios ap`ru pe buzele ei \n timp ce \nchidea

u[a. Din ziua când, glumind pe seama num`rului de apeluri

feminine pe care le primea pe zi, \l v`zuse pe Nick tres`rind u[or,

Sian avea impresia c` descoperise o fisur` \n armura lui, [i nu

sc`pa niciodat` ocazia s` intre \n joc.

– S` vedem... continu` ea luând loc \n fa]a lui. Dou` apeluri

de la o anume Jill Manning, care p`rea dezorientat` c` nu v`

g`se[te. Altul de la o anume Susan. {i ultimul de la Sarah.

Ce succes! Vi s-a \ntâmplat s` primi]i un singur apel de serviciu,

de când a]i sosit aici?

– Ascunde]i-v` ghearele, "baby". Am dou` linii, nu?

Una pentru afaceri, [i alta pentru telefoanele personale.

Con[tient` c` marcase un punct, Sian ignor` cuvântul "baby"

care, [tia, nu era decât pur` provocare. Nu terminase cu el...

– Nu crede]i c` ar fi preferabil s` rezerva]i linia direct`

pentru via]a dumneavoastr` amoroas` fr`mântat` [i s` dirija]i

mai curând spre biroul meu apelurile profesionale?

– Aranjamentul nostru \mi convine perfect a[a cum este.

Cel pu]in m` aperi de telefoanele nedorite.


– Necazul este c` sunt atât de numeroase, \ncât sfâr[esc prina m` \mpiedica s` lucrez, oft` Sian. Iat` de ce am dat cel`laltnum`r acestor trei persoane, \ncheie ea. Una din ele s-a ar`tatteribil de recunosc`toare.

|[i lu` aerul cel mai inocent v`zându-l pe Nick \ncruntându-se.– Oh! Dumnezeule, Nick, sper c` n-am f`cut o prostie?Spre marea ei surpriz`, el izbucni \n râs.– Bine jucat, Sian, a fost cât pe ce s` te cred.Furioas` c` nu reu[ise s`-l \n[ele, Sian \ncerc` din nou.– M` \ntreb dac` spui \ntotdeauna acela[i lucru când te sun`,

relu` ea.Nick se \ndrept` spre scaunul lui, \[i \ncruci[` bra]ele pe

birou, cu aerul celui care consider` c` gluma a durat destul.– |mi pare r`u s` scurtez micile dumitale pozne, dar ne

cheam` datoria. Sper c` n-ai prev`zut nimic pentru acestweekend?

– Folose[ti trecutul ca [i cum \mi voi anula evident planurile?E[ti foarte sigur de dumneata.

– |n]elegi repede, o ironiz` Nick. Conduc`torii acesteiedituri, Margaret Alan [i Bill, consider` c` este timpul s` ar`t`mce suntem \n stare.

"Conduc`torii acestei edituri"! O lua drept proast`? Era efectiv singurul care tr`gea sforile la "Sinclair Lawson" [idorin]a lui lacom` de a \nv`]a risipea treptat ignoran]a ini]ial` \nmaterie de editare.

– Te-ar sup`ra s` intri \n subiect?

34 PATRICIA NEAL

– Iat`. Trebuie s-o duc pe Cenu[`reasa la bal, mâine sear`.– Ce bal? \ntreb` Sian, b`nuitoare.– Cel pe care-l d` un oarecare Linton...– Sir Georges Linton! Dar Alan Hunter [i so]ia trebuie s` se

duc`! De altfel, este sigur c` nou` ne va \ncredin]a memoriilesale...

– Familia Hunter are o problem`: unul dintre copiii lor a fostoperat ast`zi de apendicit`...

– Dar... Bill sau Margaret pot cu siguran]` s`-i \nlocuiasc`?– De ce n-am putea s-o facem noi? Margaret l-a prevenit deja

pe Linton. El ne-a invitat s` petrecem seara [i noaptea acolo [ine rezerv` diminea]a de duminic` pentru o \ntâlnire, \ncheie elagitând o invita]ie pe sub nasul lui Sian.

Uluit`, i-o lu` din mân`. Un val de surpriz` traversase sferele\naltei burghezii londoneze când sir Georges Linton, ministruretras din via]a public`, anun]ase publicarea memoriilor sale.Vestea atr`sese reprezentan]ii celor mai mari edituri din capital`la u[a sa. Sir Georges era celebru pentru nonconformismul lui[i pentru libertatea cu care-[i exprima opiniile.

Dar sir Georges \i [optise lui Simon Porter, vechi prieten, c`manuscrisul lui ar putea foarte bine s` ajung` \n redac]ia de la"Sinclair Lawson". Dup` atacul lui Simon, Margaret r`m`sesef`r` ve[ti de la el, pân` la apari]ia nea[teptat` a invita]iei. Aceastaera adresat` \n termenii cei mai vagi "delegatului" lui SimonPorter [i partenerei sale.

– De ce pari atât de \ngrijorat`? \ntreb` Nick.


"Sinclair Lawson" nu obi[nuie[te s` solicite contracte. Nu ner`mâne decât s` a[tept`m lini[ti]i ca el s` se hot`rasc`.

– Lini[ti]i! Un singur cuvânt nepotrivit din partea noastr` [ise va adresa altora.

– Vei fi acolo s` m` chemi la ordine, \n cazul când modulmeu deschis de a vorbi l-ar ofensa pe b`trânul lord.

– Poate ar fi preferabil s` iei pe altcineva decât pe mine, nu?O ceart` \n public risc` s` aib` cel mai prost rezultat.

– |mi place s` tr`iesc periculos, murmur` el cu o lic`rirepozna[` \n ochi. De altfel, am impresia c` sir Georges are osl`biciune pentru fetele frumoase.

Furioas` s` fie obiectul unei remarce cu puternice rezonan]ede macho, Sian s`ri \n picioare.

– Dac` a[a stau lucrurile, explod` ea, adreseaz`-te cuiva dinharemul dumitale personal! Sunt sigur` c` uneia din ele \i vaface pl`cere s`-]i serveasc` drept ghid.

– Sian, \mi pare r`u.O ajunse la u[` [i-[i puse mâinile pe umerii ei.– Regret cu adev`rat. Observa]ia mea a fost stupid`.

Crede-m`, sunt sincer.Cu blânde]e, o oblig` s` se \ntoarc`.– Te scuzi numai pentru c` te-ai sim]it prost s` explici

celorlal]i de ce refuz s` te \nso]esc, \l acuz` ea.– Se poate spune c` ai o foarte proast` p`rere despre mine.P`strându-[i o mân` pe um`rul ei, cu cealalt` \i ridic` b`rbia.

Sian \[i p`str` cu \nc`p`]ânare ochii fixa]i pe gulerul c`m`[ii lui.

36 PATRICIA NEAL

Erau atât de aproape, deodat`...

– Dac` nu pot s`-]i m`rturisesc c` te g`sesc frumoas` f`r`

s-o iei drept o insult`, \nseamn` c` este momentul s` avem o

explica]ie.

Blânde]ea hipnotic` a vocii lui avu asupra lui Sian efectul

unui balsam, f`când-o s` uite tensiunea care n-o mai p`r`sea de

câteva s`pt`mâni.

– N-am fi ajuns aici dac` m-ai fi l`sat s` pun cap`t

ne\n]elegerii care planeaz` de la sosirea dumitale surpriz`,

r`spunse ea, f`r` s` uite un singur moment complimentul pe

care i-l f`cuse.

– Ce ne\n]elegere? Cuvintele dumitale erau cum nu se poate

mai clare.

– Nick, [tiu c` aparen]ele sunt \mpotriva mea, dar nu judeca

dup` ele.

|[i ridic` ochii. Dar tocmai \n clipa când putea \n sfâr[it s` se

explice, mintea ei nu era preocupat` decât s` admire curba

ferm` a b`rbiei lui Nick, genele lui dese m`rginind ochii de un

albastru viu...

– Dac` am face o \n]elegere? spuse el când privirile li se

\ncruci[ar`.

– Ce fel de \n]elegere? murmur` Sian, blestemându-[i emo]ia

care se sim]ea \n vocea ei.

– Vii la Linton cu mine... [i eu \]i ascult explica]iile \n timpul

drumului.


Rostind aceste cuvinte, nu \ncet` o singur` clip` s`-i sus]in`privirea, \n timp ce mâinile \i alunecau imperceptibil de peumeri. Dintr-o clip` \n alta, o va lua \n bra]e. Deodat`, sim]i odorin]` irezistibil` s`-i ating` u[or cu degetul [uvi]ele aurii carese desprindeau din masa mai \ntunecat` a p`rului lui Nick, cani[te raze de soare.

– A[adar, Sian?De[i \ngrozit` de nebunia dorin]elor ei, g`si puterea s` dea

din cap.– Am putea... s` pecetluim acordul nostru? mai \ntreb` el.Soneria telefonului r`sun` \n clipa când el \[i strecura

degetele \n p`rul ei [i-i ridica b`rbia. Dându-[i seama c`\ntredeschisese buzele \ntr-o invita]ie spontan`, o cuprinseteama.

– ... Telefonul, murmur` ea, speriat`.– Am auzit.Bra]ele lui Nick c`zur`. |nainte de a ridica receptorul,

depuse totu[i un s`rut pe fruntea lui Sian. |n aceea[i clip`, sesim]i ca [i cum i se luase o povar` imens` de pe umeri. Nu lipseamult s` pretind` c` nu se \ntâmplase nimic. Dar era prea onest`[i prea curajoas` pentru asta. Un frison \i str`b`tu spatele. Dac`magnetismul acestui b`rbat avea un asemenea impact asupra ei,care \l ura, ce efecte putea avea atunci asupra admiratoarelorlui?

– Vezi? murmur` el \nchizând telefonul. Un adev`rat apelprofesional. Ca s` te contrazic`.

38 PATRICIA NEAL

El \ncerc` s` surâd`, cùtând privirea lui Sian. |n timp ce segândea cu spaim` c` având asemenea ochi putea ajunge lagândurile ei cele mai intime, \[i reveni rapid. "Ajunge, nu maivisa cu ochii deschi[i!"

– S` [tii c` de fapt n-am dat num`rul de telefonadmiratoarelor dumitale, m`rturisi ea.

Fu prima surprins` auzindu-se rostind aceste cuvinte.– M` lini[te[ti. |n ciuda aerelor mele de lùd`ros, nu eram

prea sigur. Recunosc c` prefer asta. Bine. Voi trece s` te iau pela ora patru, mâine dup`-amiaz`.

– |]i voi scrie adresa mea.– Inutil. O am deja. Ia-]i liber dup`-amiaza asta ca s`-]i g`se[ti

o ]inut` corect`, adùg` el \nfundându-[i mâinile \n buzunare.Pe banii casei, bine\n]eles.

– Am ce-mi trebuie, mul]umesc, r`spunse sec Sian. Plec, amde lucru.

– Dar \mi permit s` insist: ar trebui totu[i s`-]i iei dup`-amiaz` liber`. Mergi la bal mâine, prin]es`. Trebuie s` fii\n form`.

– Acum dou` minute, te adresai mai degrab` Cenu[`resei, i-o \ntoarse Sian, mul]umit` s` simt` din nou agresivitate \nschimburile lor de cuvinte. Fii lini[tit, cred c` pot r`mâne treaz`pân` la miezul nop]ii...


Capitolul 3

– Sincer, nu \n]eleg foarte bine de ce te plângi.

Din fotoliul unde era a[ezat, Toby Hadleigh \i zâmbi

veri[oarei lui, cu un aer ironic.

– Dup` câte am auzit spunându-se despre Sinclair, multe

femei [i-ar da un an din via]` ca s`-[i petreac` un sfâr[it de

s`pt`mân` cu el!

– Ia not` de asta, Anna, [i aminte[te-i data viitoare când va

\ndr`zni s` spun` c` birourile de avocatur` nu sunt locuri de

bârf`!

Anna zâmbi, privirea ei amuzat` mergând de la tân`ra femeie

a[ezat` turce[te \ntr-un fotoliu enorm la tân`rul b`rbat blond

stând alene pe canapea.

– |n]eleg mai bine de ce vre]i amândoi s` m` mut cât mai

repede posibil. De fapt, ave]i nevoie de un arbitru!

Diminea]`, la perspectiva de a pleca peste câteva ore \ncompania lui Nick, Sian se trezise cu un sentiment de adev`rat`groaz`, pe care sosirea Annei o risipise \n mod miraculos.Pentru prima dat` din copil`rie, Sian avea o prieten`, un luxcare mult timp \i fusese refuzat.

– Spun asta ca s` v` tachinez. Dac` a]i [ti ce ner`bd`toareeram s` vin! oft` Anna.

Privirea ei admirativ` se opri la fiecare din mobilele care o\nconjurau.

– Nu cred c` am v`zut vreodat` un apartament atât defrumos.

– }i-l voi ar`ta \ntr-o zi pe al meu. Este identic cu al lui Sian\n privin]a dispunerii camerelor. Numai dezordinea estediferit`.

– N-ai decât s-o invi]i pe Anna la cin disear`, Toby.Sian se \ntoarse spre Anna.– Am \ncheiat un acord \mpreun`: \n timpul s`pt`mânii,

Toby se ocup` de micul dejun, iar eu de cine. |n weekend,invers`m rolurile alternativ. Când este rândul lui Toby, mergemde obicei la restaurant...

– |n leg`tur` cu asta, \]i amintesc c` este weekendul t`u,interveni Toby. {reat` cum e[ti, b`nuiesc c` l-ai cump`rat peSinclair pentru a sc`pa de datoriile tale!

– Dac` asta intereseaz` pe cineva, \mi place la nebunie s`g`tesc, remarc` Anna plecându-[i capul pentru a evita pernacare zbura spre ea.


– |n cazul acesta, Anna, pot s`-]i promit c` vei fi mutat`\nainte s` se fac` sear`! \i arunc` Toby.

– Nu-l crede, Anna. Nu-]i dau mult timp pân` vei ajunge s`-icârpe[ti ciorapii. Dar are dreptate, ar trebui s` sfâr[e[ti o dat`pentru totdeauna ast`zi. La ce bun s` a[tep]i?

– Venisem doar s` arunc o privire, protest` slab Anna, dejacucerit`.

– {i veri[oara mea a profitat \n mod la[ s` repete cu tineexplica]ia ei cu Sinclair. La naiba, Sian, i-ai spus \ntr-adev`r...

A doua pern` zbur` prin aer.– Iart`-m`, se scuz` el. {tiu c` perspectiva acestui weekend

nu te bucur`, dar am \ncredere neclintit` \n capacit`]ile tale deadaptare.

– Datorit` ]ie! exclam` Sian pufnind \n râs.|l privi cu afec]iune pe cel care o proteja, o agasa, o iubea [i

o nec`jea din copil`ria lor cea mai fraged` [i pe care-l consideraca un frate.

– Dac` ai [ti câte m-a f`cut s` \ndur pân` ast`zi, oft` ea\ntorcându-se spre Anna.

– Eram cel mai dr`gu] copil! {i pentru a v` ar`ta laamândou` c` am devenit un gentleman, m` angajez s` m` ocupde mutarea Annei. |]i garantez c` la \ntoarcerea ta, va fi instalat`!

Anna sfâr[i prin a capitula la argumentele lor [i Sian se ridic`.– Perfect! Pot pleca lini[tit`.– Deja? Ora \ntâlnirii tale a fost devansat`?– Nu, dar am inten]ia s` fiu \n hol la ora convenit`. {i singur`.

42 PATRICIA NEAL

– Sian, e[ti sigur` c` nu vrei s` cobor cu tine ca s`-l

\ntâmpin`m? \ntreb` Anna cu \ngrijorare.

– Absolut.

Apoi, abandonându-[i aerul lùd`ros, f`cu o mic`

strâmb`tur`.

– Ca s` fiu cinstit`, sunt \ngrozit`, dar este preferabil s`-l

\nfrunt singur`.

La ora patru precis, Sian a[tepta \n holul imobilului, cu

geanta de voiaj la picioare. La ora patru [i un sfert se a[ez` pe

trepte, cu b`rbia \n mâini. O iritare vecin` cu furia cedase locul

\ngrijor`rii.

– V-a tras clapa, doamn`? \ntreb` deodat` o voce grav`.

Sian se preg`tea s`-l fulgere cu privirea pe glume]ul rùt`cios

când \l recunoscu pe Nick.

– |nc` un sfert de or` [i m` nelini[team, ironiz` ea.

Un zâmbet fermec`tor \i r`spunse. |n ciuda enerv`rii, Sian nu

se putu \mpiedica s` admire elegan]a natural` a lui Nick.

Chiar \mbr`cat \n blugi [i pulover, p`rea ie[it direct dintr-o

revist`.

– Nu m` a[teptam ca circula]ia s` fie atât de proast`, \ntr-o

sâmb`t` dup`-amiaz`.

Luând geanta de voiaj a lui Sian cu o mân`, i-o \ntinse pe

cealalt` ca s-o ajute s` se ridice.

– S` mergem. Ai o poveste s`-mi spui, se pare... adùg` el pe

un ton din care nu lipsea ironia.


Urcând \n Porche, Sian \i r`spunse cu o privire la fel deveninoas` ca o mu[c`tur` de [arpe cu clopo]ei [i nu pierdutimpul cu preambuluri inutile.

– Nick, avem \ntr-adev`r o problem` de limbaj, sau prin"poveste" \n]elegi o n`scocire, un p`ienjeni[ de minciuni?

– A[ \nclina mai curând spre problema de limbaj.Ascunzându-[i un zâmbet, \ntoarse cheia de contact [i

efectu` cu succes o jum`tate de \ntoarcere.– Dar d`-i drumul, vorbe[te-mi, sunt numai urechi.

Este practic, acest b`can de la col]ul str`zii, ad`ug` el, glumindf`r` s` zâmbeasc`, rulând de-a lungul luxoaselor vitrine alemagazinelor Harrods.

– Te-ar sup`ra dac` m-ai l`sa s` vorbesc? se impacient` Sian.– }i-am spus, sunt numai urechi, repet` el cu mali]iozitate

\nainte s` se angajeze pe Brompton Road.– |n ziua când ai sosit, m` enervasem pentru c`...– Ah?|n culmea enerv`rii, Sian \ncerc` \n zadar s`-[i reg`seasc`

logica explica]iei atât de \ndelung repetat` cu Anna. |n cele dinurm`, furia o cople[i [i totul se \ncâlci \n mintea ei.

– Opre[te, cobor.– O.K., tac. Dar Sian, promite-mi s` nu mai strigi a[a! Am

nevoie de toat` concentrarea ca s` conduc pe stânga.La aceste cuvinte, furia lui Sian se potoli, cedând locul

nelini[tii.– Dumnezeule, este adev`rat! Nick, las`-m` s` conduc eu.

44 PATRICIA NEAL

– Nu, m` voi descurca foarte bine... din momentul când e[tiamabil` cu mine.

Sian inspir` profund, hot`rât` s` termine aceast` explica]ieprea mult timp \ntârziat`.

– Tocmai m` certasem cu unul din colegii mei, care \ncearcò pl`cere rùt`cioas` s` irite toate femeile pe care le \ntâlne[te\n drumul lui.

– Un american?– Bine\n]eles c` nu!Cum ajungeau la o intersec]ie, Sian \i atinse instinctiv bra]ul.– Ma[inile care vin din stânga au prioritate!– Fii calm`. Nu mai spun un cuvânt, am promis.– Motivul pentru care \]i atacam compatrio]ii...Se \ntrerupse, \ncurcat` de circumstan]e s`-[i sus]in`

explica]ia cu argumente logice, cum avusese inten]ia. Cu curaj,relu`:

– Acest b`rbat, spuneam, tocmai f`cuse o remarc` despresuccesul tù la femei. Mi se pare c` i-am spus – nu mai [tiufoarte bine – c` sosirea ta \l va face nebun de gelozie.

Aceste fraze sacadate, f`r` nici o coeren]`...– Dup` aceea, i-am amintit un vechi dicton despre

americani. Cred c` se aplica solda]ilor, \n timpul r`zboiului.T`cu, consternat`, [i se f`cu t`cere.– Sian?– Da.– |mi permi]i s` vorbesc, acum?


– Oh, foarte nostim.– |n mare, asta mi-au explicat deja Alan [i Margaret. Ca [i

tine, de altfel, au avut grij` s` nu men]ioneze numele aceluib`d`ran.

– N-are importan]`. Ceea ce a[ vrea s` [tiu, este de ce \ntre]iidegeaba confuzia de la \nceput, [tiind foarte bine c` de fapt n-am nimic \mpotriva americanilor?

– Nu [tiu. |ntre noi, totul este atât de complicat...– G`se[te alt` scuz`, asta nu ]ine!– Este totu[i adev`rat! La fiecare din \ntâlnirile noastre, sar

scântei. Chiar [i acum, când m` tratezi mai mult sau mai pu]indrept mincinos, ce vrei s` fac? S` m` ghemuiesc la picioareledumitale [i s` tac ca un motan?

– Faci ce crezi. Pân` atunci, recunoa[te c` pentru tine toateocaziile sunt bune ca s` m` provoci.

– |n timp ce tu e[ti numai zâmbet [i gentile]e cu mine, a[a-i?– Nu-mi deforma spusele! {tim amândoi cine a \nceput.

Doar n-ai vrea totu[i s` r`mân f`r` reac]ie!– Sian, crede-m` c` am \ncheiat un armisti]iu. |]i aminte[ti?Pe punctul s`-l acuze c` manevreaz` ca s` ias` din impasul \n

care logica \l dusese, Sian se r`zgândi. Era preferabil s` tac`.Dup` cum vor merge lucrurile, curând nu vor mai putea s` evitev`rsarea de sânge.

– Bine\n]eles c`-mi amintesc, oft` ea, \nvins`.Ca [i cum tr`ia \nc` amintirea persistent` a mângâierii

mâinilor lui pe p`rul ei [i cea a blânde]ii tremur`toare a vocii

46 PATRICIA NEAL

sale. Tulburat`, scutur` repede din cap. Trebuia s` schimbe câtmai repede subiectul.

– Dup` p`rerea ta, vom ob]ine memoriile lui sir Georges?\ntreb` ea.

– Dac` ar trebui s` d`m crezare zvonurilor, este posibil. Defapt, l-am prevenit pe Peter Lloyd. Dac` mai aud o singur`persoan` c` se plânge de el, poate s`-[i caute de lucru \n alt`parte.

– Cum de-ai fost sigur c` era el?– Ace[ti tipi sfâr[esc \ntotdeauna prin a se tr`da. Recunosc

totu[i c` a \ncercat s` te acopere având grij` s` nu se dezv`luieel \nsu[i.

– Dar... tocmai spuneai \n urm` cu mai pu]in de cinci minutec` nu cuno[ti numele b`rbatului c`ruia \i r`spundeam.

– Ah? Ce este sigur, este c` generozitatea ta m-a uimit – ca [ia majorit`]ii angaja]ilor de la "Sinclair Lwson", de altfel. Suntfemei care au o nevoie disperat` de aceast` slujb`. De care b`ie]ica el profit`...

– Nick, Peter n-are nici o putere asupra nim`nui. Este doarimatur [i demn de mil`.

– Tu crezi asta. Nu este prima dat` când \ntâlnesc unl`ud`ros de genul lui. Am jurat c` peste tot pe unde voi trece,m` voi debarasa de cei care le persecut`. M` nec`je[te mult c`Wally a tolerat asta.

– Wally era un tip formidabil, dar avea tendin]a s`-i vad` peal]ii dup` propria sa imagine. |l cuno[teai bine?


– Nu destul. Era na[ul meu, dar c`l`toriile sale \n StateleUnite erau rare. Tat`l meu spunea c` se comport` cu Londraprecum cu o amant` frumoas`: nu putea r`mâne prea mult timpdeparte de ea, de team` c` nu va mai fi acolo la \ntoarcerea lui...

– Totu[i, a ales s` fie \nmormântat \n America.– A fost ultimul gest de prietenie pentru tat`l meu. Singura

dat` când l-am v`zut pe acesta plângând, a fost când a aflat c`Wally dorise s` fie \nmormântat la Boston. Ca s` \n]elegi, trebuies` [tii c` atunci când aveam optsprezece ani, tat`l meu a fostvictima unui \ngrozitor acccident de avion din care a fostsingurul supravie]uitor. Traumatismul a fost atât de mare, \ncâtnu s-a mai urcat niciodat` \ntr-un avion. |n testamentul lui,Wally preciza c` voia s` fie \nmormântat la Boston dac` murea\naintea tat`lui meu. {tia c` acesta ar fi f`cut c`l`toria pân` laLondra, \n ciuda groazei sale, [i a vrut s` evite asta. Era un omextraordinar.

– E[ti din Boston? Te credeam newyorkez!– Mai ai multe de \nv`]at \nainte s` po]i recunoa[te accentele

americane, "baby", r`spunse Nick cu un puternic accent dinBronx.

– Este adev`rat, singurul de care sunt sigur` sut` la sut`, esteaccentul din sud.

– Care? C` sunt numeroase!Nick o f`cu pe Sian s` râd` cu lacrimi trecând \n revist` tot

repertoriul lui. Ea nu \ntârzie s` cear` \ndurare.– Ar trebui s` \ncerci scena, când editura va \nceta s` te amuze.

48 PATRICIA NEAL

– S` m` amuze? Cum po]i s` crezi a[a ceva? Eu \mi iau muncafoarte \n serios.

R`ceala lui brusc` zdruncin` pu]in buna dispozi]ie a lui Sian.– Nu era o critic`, departe de asta, bâigui ea. La urma urmei,

ai o diplom` de jurist... {i apoi, n-ai venit aici decât de trei lunidup` moartea lui Wally.

– Ca s` fiu sincer, aveam nevoie s` m` \ndep`rtez de NewYork un timp.

– Nick, nu voiam s` fiu indiscret`!– Nicidecum. M-am gândit \ntotdeauna c` \ntr-o zi sau alta

voi veni s` m` stabilesc la Londra pentru a-i urma lui Wally. Ca[i el, m-am \ndr`gostit de acest ora[ de când eram copil.

– Dar atunci, dac` aveai inten]ia s` te instalezi aici, de ce ]i-ai irosit to]i ace[ti ani studiind dreptul american?

– |n domeniul juridic, nici o forma]ie nu este pierdut`, chiardac` sistemele sunt diferite. Pur [i simplu pentru c` m`gândeam c` am \nc` mul]i ani \naintea mea...

Oft` [i scutur` din cap.– Wally nu avea decât cincizeci [i cinci de ani. Cu doi ani mai

pu]in decât tat`l meu.Sian sim]i privirea lui insistent`.– |mi pare r`u. Dar acum mi-am amintit... Margaret m-a

informat c` ]i-ai pierdut tat`l cu pu]in timp \nainte de la intra la"Sinclair Lawson".

– Da. Ca [i pe Wally, o criz` cardiac` l-a r`pus.– Nu e[ti obligat s`-mi vorbe[ti despre asta.


– Nu m` jeneaz`.– V` \n]elegea]i bine?– Nu tocmai. Mama mea a murit când aveam patru ani. Tat`l

meu nu [i-a revenit niciodat`. Am fost crescut` de sora sa [icumnatul lui. Dac` unchiul Georges ar muri acum, atunci da, a[avea impresia c` pierd un tat`.

– Dintr-o dat`, te sim]i vinovat`. Dar nu ai dreptate. Nu ainimic s`-]i repro[ezi. Ai [tiut c` [i via]a lui Wally a fost bulversat`de moartea unei so]ii?

Sian \l privi surprins`.– Nu era c`s`torit decât de doi ani, când o boal` fulger`toare

i-a r`pus so]ia, explic` el. Tat`l meu n-a suportat s`-l vad` peWally s` se cufunde \n alcoolism f`r` s` reac]ioneze. Pentru el acump`rat "Goodman's". Cuno[tea dragostea lui Wally pentruAnglia [i pentru c`r]ile vechi. |n ideea lui, noile responsabilit`]i\ntr-un cadru diferit puteau s`-l salveze de la dec`dere. {i miracolul s-a produs.

– Wally [i so]ia lui aveau copii?– Nu. Dar asta n-ar fi schimbat cu nimic triste]ea lui.

Gânde[te-te la tat`l t`u.Blânde]ea [i compasiunea pe care i le ar`ta Nick o

emo]ionar` pe Sian.– Regret numai c` n-a avut [ansa s` aib` un prieten ca tat`l

t`u ca s`-l ajute.T`cerea se l`s` câteva momente, populat` de amintiri [i de

figuri disp`rute.

50 PATRICIA NEAL

– P`rin]ii nu-]i lipsesc? \ntreb` pe nea[teptate Sian.Nick scutur` din cap, zâmbind.– |i voi vedea probabil ca [i cum a[ tr`i la New York! Mie nu

mi-e team` s` iau avionul.– A[adar, de New York doreai s` fugi, [i nu de America \n

general.Sian \[i regret` imediat indiscre]ia, dar Nick nu p`ru

deranjat.– S` l`s`m mor]ii \n pace, vrei? spuse el. A[ asculta cu pl`cere

muzic`. Deschide cutia de m`nu[i. Vei g`si acolo câteva casete.Sian se execut`. |n afar` de dou` casete de jazz, celelalte erau

toate cu muzic` clasic`. F`r` s` ezite, alese Polonezele luiChopin.

– Avem acelea[i gusturi, remarc` Nick. |n fond, Sian, \nsufletul t`u e[ti o romantic`.

Zâmbetul care \nso]i aceste câteva cuvinte o tulbur`. CândNick vorbea astfel, era cople[it` de farmecul lui. |nfundându-se\n scaunul ei \nchise ochii.

A doua fa]` a unei casete cu muzic` de jazz tocmai se terminacând se angajar` pe o alee m`rginit` de copaci care traversacâteva hectare ale unei propriet`]i perfect \ntre]inute, pân` la oveche cas` victorian`.

– Ce p`rere ai? \ntreb` Nick \ntorcându-se spre Sian. Amajuns \ntregi [i nici m`car o singur` dat` n-am circulat pedreapta.

Fur` \ntâmpina]i de un majordom stilat.


– Sir Georges v` a[tea[t`, domnule Sinclair. Se \ntreba...

– Sunte]i Nicholas Sinclair? De la "Sinclair Lawson"? \ntreb`

o voce u[or gâfâit`.

O tân`r` femeie cu p`rul castaniu-ro[cat [i cu o privire vie

cobora \n goan` scara impozant`.

– Exact, r`spunse Nick, amuzat.

– M` prezint: Beverley Grade, fiica lui sir Georges.

– |ncântat. Iat-o pe Sian McAllister, una din... colegele mele.

Sian schimb` cu tân`ra femeie o strângere de mân` amical`

[i ferm`.

– Tata este foarte ner`bd`tor s` v` \ntâlneasc`. A cerut s` v`

vad` imediat ce sosi]i.

– Dar de ce o asemenea urgen]`? se interes` Nick.

– Este gripat de dou` zile, [i ca s` fiu sincer`, este absolut

insuportabil. Refuz` s` primeasc` un medic, repet` la tot pasul

c` este la suflarea de pe urm`. {i este obsedat de ideea s` v`

\nmâneze manuscrisul.

– |n cazul acesta, doamn`, s`-i scurt`m a[teptarea, conveni

Nick.

– Ve]i face asta? Dar v` rog, spune]i-mi Beverley. Nu vre]i s`

v` r`cori]i \nainte?

Sian scutur` din cap.

– Asta poate s` a[tepte.

– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc! exclam` Beverley cu

recuno[tin]`. Urma]i-m`. Este \n biroul lui.

52 PATRICIA NEAL

|i conduse de-a lungul unui culoar lambrisat cu lemnpre]ios, un covor gros cu desene bogate \n`bu[indu-lezgomotul pa[ilor.

– |ncerc de ieri s`-l fac s` anuleze aceast` serat`, dar nu vreas` aud` nimic.

Beverley intr` câteva clipe mai târziu \ntr-o \nc`perespa]ioas` cu pere]ii acoperi]i de c`r]i. Un c`min uria[ de piatr`ocupa latura din fund. Un foc de lemne \nc`lzea atmosfera. |ntr-un fotoliu de lâng` [emineu st`tea un b`rbat cu umeri largi,privind fl`c`rile. Se ridic` la intrarea lor [i fa]a lui pu]in ro]ie selumin` de un zâmbet.

– Tat`, dân[ii sunt Nicholas Sinclair [i Sian McAllister, de laeditura "Sinclair Lawson".

– Ah! Ce fericit sunt s` v` v`d!Ochii vii [i str`lucitori \ntârziar` mai mult decât era necesar

asupra siluetei gra]ioase a lui Sian.– Sunte]i micu]a asistent` a lui Porter, nu-i a[a?Un acces violent de tuse \i [terse zâmbetul larg.– Tat`! exclam` Beverley, repezindu-se spre el. |n ce stare

e[ti! De ce nu m` la[i s` chem un medic?Sir Georges \i r`spunse printr-o grimas` [i se a[ez` din nou

\n fotoliu cu o privire spre Sian. |n momentul când vru s`vorbeasc` din nou, un al doilea acces de tuse \l reduse la t`cere.Revenindu-[i, b`tu mâna fiicei lui.

– Pl`mâni afurisi]i! |n ceea ce prive[te doctorul, vom vedeamâine.


– Ce p`cat... A[ fi fost fericit s` v` invit la vals, disear`, se\ntoarse el zâmbind fermec`tor lui Sian.

Fiica lui zâmbi.– Iat`-v` lini[tit`. Dac` g`se[ti \nc` puterea s` glume[ti cu

femeile frumoase, nu este totul pierdut.– Un privilegiu pe care-l dobânde[ti \mb`trânind, murmur`

sir Georges, cu un aer nevinovat. Pariez c` tân`rul Sinclair esteobligat s`-[i ]in` gura. Sau v-a]i declarat deja dragostea?

– Tat`! protest` Beverley aruncând o privire dezolat` spreSian.

– Deloc [ocat, Nick zâmbi.– |nc` nu m-am exprimat.– B`nuiam. R`bdare, tinere. Cine [tie? Disear` la bal, poate...|[i sublinie cuvintele cu un hohot de râs r`sun`tor.– |mi pare r`u c` am insistat s` veni]i \n biroul meu \ndat` ce

sosi]i, dar voiam s` v` anun] c` ]ineam neap`rat s` v`\ncredin]ez memoriile mele. M-a[ fi ocupat mai devreme de astadac` bietul Porter n-ar fi avut acel atac. Lizzie, so]ia lui, mi-a spusc` exist` pu]ine [anse s`-[i reia curând activitatea.

|ntoarse o privire trist` spre foc, \nainte s-o \ntrebe pe fiica lui:– Beverley, condu-o pe domni[oara McAlister...– Spune]i-mi Sian, v` rog.– ... pe Sian \n camera sa \n timp ce \l pun pe Sinclair la

curent cu câteva am`nunte.Sian \ntoarse o privire \ntreb`toare spre Nick, care cl`tin`

din cap.

54 PATRICIA NEAL

– Poate vom dansa totu[i \mpreun` disear`, dac` v` sim]i]imai bine, spuse ea ridicându-se.

– N-a[ vrea s` v` asurzesc tu[indu-v` la ureche, replic`mali]ios sir Georges. Nu, este lucru hot`rât, nu voi participa laserat`. |n schimb, promite]i-mi c` ve]i veni s` lua]i un ultimpahar cu mine \nainte de culcare. |mi va face pl`cere.

Cele dou` femei p`r`sir` biroul discutând.– Tusea asta m` nelini[te[te, spuse Beverley. Se agraveaz`

din or` \n or`. Necazul este c` fiind un atât de bun actor,reac]ioneaz` la o slab` migren` la fel ca la o durereinsuportabil`. Imposibil s` [tii exact ce are.

– Cel pu]in, aproape a acceptat s`-l primeasc` pe doctormâine. Este \ncurajator.

– A[a cum \l cunosc, oft` Beverley, poate foarte bine s`revin` asupra hot`rârii lui.

Dup` un labirint de culoare, Beverley deschise u[a uneicamere mari decorat` \n albastru-mov [i auriu.

– V`d c` lucrurile dumneavoastr` au fost aduse. Perfect. V` las s` v` schimba]i. Dac` ave]i nevoie de ceva, chema]i-m`.So]ul meu [i cu mine nu suntem decât la dou` u[i mai departe.

Arunc` o privire la ceas.– Serata \ncepe \ntr-o or`. Ave]i timpul necesar s` v`

preg`ti]i.R`mas` singur`, Sian \[i deschise valiza aruncând o privire

nesigur` rochiei de sear` pe care ea [i Anna o aleseser`\mpreun` din garderoba ei. |n timp ce se machiase [i-[i periase


p`rul, nu \ncetase s`-i arunce priviri cu coada ochiului. Poateera pu]in... prea provocatoare. Dar era prea târziu ca s` regrete.

Când veni momentul s`-[i examineze imaginea \n oglind`, \npicioare, se strâmb`. Aceast` tân`r` femeie seduc`toare cu ochistr`lucitori, era ea? Brusc, \ncepu s` regrete \ndr`zneala care of`cuse s` aleag` aceast` ]inut`, mai curând de gal`, decât orochie cuminte. Rochia furou de culoare neagr` \i l`sa un um`rgol, \n timp ce m`tasea fluid` se mula [i-i accentua fiecare curb`voluptuoas` a corpului. Totu[i, despic`tura interminabil` de-alungul piciorului drept o indispunea cel mai mult. Un pasnepotrivit [i se deschidea, expunându-l pân` la jum`tateacoapsei. Cu un oftat, Sian puse \n fa]a ei cutia cu bijuterii [iscoase colierul, br`]ara [i cerceii din diamant [i safir. |nchizândcolierul, se gândi cu triste]e c` \n curând, aceste minunatepodoabe vor dormi \n fundul unei case de bani la banc`.Contractul de asigurare expira peste câteva s`pt`mâni, [i nici nuse punea problema s`-l re\nnoiasc`. Cu o ridicare din umeri, se\ntoarse [i exers` mersul cu pa[i mici \n jurul camerei când seauzi o b`taie la u[`. Beverley, f`r` \ndoial`. Va putea s`-i araterochia [i s`-i cear` p`rerea.

– Intra]i! Tocmai aveam nevoie de un sfat...Cuvintele \i murir` pe buze când \[i d`du seama de gre[eal`.

|n loc de Beverley, era Nick, \mbr`cat splendid \ntr-un smochingnegru.

– Ce fel de sfat? \ntreb` el cu un zâmbet admirativ.– Nimic. Credeam c` era Beverley, bâigui Sian.

56 PATRICIA NEAL

– Poate pot s-o \nlocuiesc, insist` Nick.

Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, se sprijini cu spatele lâng`

u[`, cu mâinile \n buzunare. De[i iritat` de dezinvoltura lui, Sian

se resemn`.

– A[ fi vrut s` [tiu exact ce lungime de pas a[ putea s`-mi

permit.

Nesesizând sensul dilemei ei, Nick f`cu ochii mari.

– Avem o dat` mai mult o problem` de comunicare.

– M` tem c`-mi descop`r pu]in prea mult piciorul, se enerv`

Sian.

Cu aerul c` nu \n]elege un cuvânt din explica]iile ei, Nick

scutur` din cap.

– Hot`rât lucru, ne-ar trebui un traduc`tor...

Dar lic`rirea care str`lucea \n ochii lui o inform` pe Sian c`

râdea deliberat de ea. Atunci, cu o expresie inocent` simulat`

perfect, \naint` spre el lungind exagerat pasul.

– Acum, \ntoarce-te [i traverseaz` camera, \i porunci Nick.

Ea se execut`, jucându-se inten]ionat cu despic`tura rochiei.

– Perfect... Nu-]i voi face decât o recomandare: scurteaz`

pasul \n prezen]a lui sir Georges. Nu sunt sigur c` inima lui ar

suporta tratamentul pe care mi-l aplici...

|ntrebându-se cum s` ia aceast` remarc`, Sian \i arunc` o

privire amenin]`toare.

– Haide, haide, o dojeni Nick deschizând u[a. Nu uita de

armisti]iul nostru...


– Tocmai. Te sf`tuiesc s`-]i aminte[ti de el data urm`toarecând vei dori s` râzi pe socoteala mea, replic` ea.

– Cine vorbe[te de râs pe socoteala ta? Dac` stângul este lafel de extraordinar ca dreptul, ai picioare minunate. {i suntmul]umit c` ]i-ai ridicat p`rul. Vrei s` [tii de ce? Sau preferi s`-]iexplic din ce motiv armisti]iul nostru nu va merge niciodat`?

– Cum va trebui s` suport amândou` explica]iile, d`-idrumul, i-o \ntoarse Sian, agasat`.

– |n ceea ce prive[te p`rul, poate s` a[tepte.De data asta, Sian \[i pierdu r`bdarea.– Vei hot`r\ \ntr-o zi s` cobori?– |ndat` ce vom pecetlui acordul nostru... {tii c` un tratat

n-are valoare decât atunci când este validat de cei doiprotagoni[ti, ad`ug` el cu blânde]e luând mâinile lui Sian ca s`le pun` pe reverele hainei lui.

– Ce te-a g`sit? murmur` ea sim]ind c` o cuprinde teama.|ntrebare pur retoric`. Sian nu-[i d`du seama c` \nchisese

ochii decât \n momentul când sim]i buzele lui Nick pe obrazulei. Inocen]a acestui s`rut stârni \n ea o stare de confuzie. Darcurând, c`ldura buzelor lui ajunse pe buzele ei. Câteva secundedup` aceea, o strângea \n bra]e f`r` echivoc. Sian nu \ncerc` s`se elibereze, ame]it` dimpotriv` de o bucurie de nedescris.Buzele ei r`spunser` de la sine incit`rilor celor ale lui Nick.Acestuia \i sc`p` un geam`t când ea \[i strecur` degetele \n p`rullui. Ca [i cum nu a[tepta decât un semn din partea ei, o strânse[i mai tare \n bra]e. {i apoi, \n momentul când miracolul era pe

58 PATRICIA NEAL

punctul s` se \mplineasc`, ea \i sim]i buzele murmurându-i laureche:

– Sian, avem companie.Panica \i acceler` b`t`ile inimii. Ca un automat, l`s` s`-i cad`

bra]ele de-a lungul corpului.– Sian, Nicholas, iat`-v` \n sfâr[it! Aceast` cas` este un

adev`rat labirint când n-o cuno[ti, [i mi-a fost team` c` v-a]ir`t`cit! Vi-l prezint pe Mike, so]ul meu.

Prezent`rile \i permiser` lui Sian s`-[i revin`.– Cum se simte sir Georges? reu[i ea s` articuleze.– Tocmai m` duc s`-l v`d, r`spunse Mike, \n timp ce

str`b`teau culoarul.– Mike are oroare de aceste reuniuni mondene, replic`

Beverley râzând. Indispozi]ia tat`lui meu este pentru elproviden]ial`!

Nick strânse mâna lui Sian, r`mas` \ntr-a lui.– S-a culcat? \ntreb` el.– Doamne sfinte, nu! Niciodat` \nainte de miezul nop]ii. Este

de altfel ora la care v` a[teapt` cu Sian, pentru un ultim pahar.Sian \ntâlni privirea lui Nick [i b`t`ile inimii i se accelerar`.– Apropo, Nick, relu` Mike. Un industria[ compatriot al

dumitale tocmai a sosit jos. So]ia lui pretinde c` te cunoa[te.Numele de Fenton \]i spune ceva?

– Am auzit \ntr-adev`r vorbindu-se despre un anume SamFenton, r`spunse Nick cu o ridicare din umeri. Dar de so]ia lui,n-am nici cea mai mic` amintire....


Capitolul 4

– Ar trebui curând s` alerg \n ajutorul acestui biet Nick,

murmur` Beverley, u[or \ngrijorat`.

– Eu nu m-a[ nelini[ti pentru el, dac` a[ fi \n locul t`u. Are

mijloacele de a se ap`ra. De fapt, cine sunt aceste dou` isterice?

– Cele dou` fiice ale unui personaj de vaz` din regiune. Ele

"vâneaz`" \n dou`, punând ochii pe b`rba]ii cei mai seduc`tori

de la serata unde opereaz`, f`r` s` se sinchiseasc` dac` sunt

c`s`tori]i sau nu. Inutil s`-]i spun c` au o destul de proast`

reputa]ie. Dar p`rin]ii lor s-ar sim]i jigni]i, dac` cineva ar "uita"

s` le invite \ntr-o zi.

– Mul]umi]i cerului c` se leag` de el, atunci. Este celibatar.

– {tiu, dar m` gândeam c` poate... tu [i cu el...

Sian scoase un râs for]at.

– A[! V` lini[tesc imediat. Raporturile noastre sunt strictprofesionale.

Dac` spunea adev`rul, cum s` califice tandrele s`ruturischimbate \n pragul camerei ei? Privirea ei nu \ntârzie mai multde câteva secunde asupra siluetei zvelte a americanului.

– Ai avut mult noroc s` cre[ti \ntr-o cas` a[a somptuoas`,declar` ea ca s` schimbe subiectul.

– Ai dreptate! Arhitectura este din perioada Tudor. Existachiar [i un pasaj secret... Prive[te, s-ar spune c` Nick \ncearc` s`scape.

|ntr-adev`r, câteva secunde mai târziu, el li se al`tur`.– Am instalat un bufet \n sufragerie, anun]` Beverley. Sper c`

v` ve]i duce s`-l onora]i.– Cu pl`cere, r`spunse Nick strecurând mâna lui Sian sub

bra]ul lui stâng.Amuzat`, Sian o v`zu pe Beverley luându-i cel`lalt bra].– Cu fiecare din noi de fiecare parte, nu mai ri[ti nimic,

glumi ea.– Scuz`-le pe surorile Carrey, spuse Beverley la rândul ei.

N-au nici o educa]ie.– Sper cel pu]in c` nu ]i-au f`cut propuneri indecente, relu`

Sian râzând pe \nfundate.– Râde]i, doamnelor. Este exact ce s-a \ntâmplat. Din fericire,

pot conta pe amândou` s` m` proteja]i.– Numai pe Sian, spuse Beverley. Din nefericire, datoria m`

cheam` [i va trebui s` v` p`r`sesc.


Dar cu Sian, sunt sigur` c` nu ri[ti nimic. Pe mai târziu!– Cred c` este mai nelini[tit` pentru tat`l ei decât vrea s`

recunoasc`, murmur` Sian urm`rind-o cu privirea pe gazda lorcare se \ndep`rta. P`cat c` n-a ascultat-o când i-a propus s`anuleze serata.

– Este un personaj... aprob` Nick. Memoriile lui trebuie s`fie pasionante de citit.

Ajungând \n fa]a mesei mari acoperit` cu tot soiul demânc`ruri, el \[i lu` un aer \ncruntat.

– Detest aceste bufete, morm`i el. Cum vrei s` nu se ajung`la o catastrof` când trebuie s` ]ii \n echilibru un pahar [i ofarfurie manevrând totodat` cu]itul [i furculi]a? Recunoa[te c`trebuie s` fii acrobat.

Demonstra]ia minunat` a cuvintelor lui o f`cu pe Sian s`pufneasc` \n râs.

– De ce trebuie ca toate femeile frumoase s` fie lipsite deinim`? \ntreb` el simulând cea mai mare spaim`.

– Este mult mai pu]in complicat decât crezi, spuse ea.– Ah? Ajung s` am complexe de fiecare dat` când iau masa,

\n aceast` ]ar`. Eram invitat la un mare dineu, \ntr-o alt` sear`.De ceea ce m` temeam, s-a \ntâmplat: mi s-a servit maz`reverde!

|n fa]a indign`rii care se reflecta pe tr`s`turile lui Sian, \i fufoarte greu s`-[i p`streze seriozitatea.

– Care este problema?– O american` m-ar \n]elege imediat.

62 PATRICIA NEAL

Dac` m` vedeai \ncercând s` ]in furculi]a ca englezii, cupartea rotunjit` \n sus! De fiecare dat`, nu reu[eam s` prinddecât un biet bob de maz`re verde din patruzeci!

– Dac` \ntorceai furculi]a, gazda nu ]i-ar fi purtat pic`.– Poate, dar sunt \nc`p`]ânat din fire. Apropo de asta, am o

solu]ie s`-]i propun. Prive[te...Imperturbabil, lu` farfuria lui Sian [i v`rs` con]inutul \ntr-a

lui, \nainte de a-i \ntinde dou` pahare pline cu vin.– Iat` ceea ce numesc eu s` ai sim]ul organiz`rii! exclam` el

spre marea pl`cere a \nso]itoarei sale. Sian, calmeaz`-te [ideschide gura.

Cu o r`bdare exagerat`, a[tepta ca ea s`-[i redobândeasc` oaparen]` de calm pentru a-i \ntinde o bucat` de somonproasp`t.

– Apropo, Margaret ]i-a dat s` cite[ti manuscrisul pe care l-am adus din Statele Unite?

– Nu \nc`, dar vorbe[te adesea despre el. Cum de a ajuns \nmâinile tale?

– Un prieten mi l-a \ncredin]at, un irlandez care tr`ie[te \nStatele Unite. M`tu[a lui este autoarea. A[tept cu ner`bdarep`rerea ta. Sian?

– Da?– Ui]i partea ta din târgul nostru. {i vinul?– Oh, iart`-m`! exclam` ea apropiind un pahar de buzele lui

Nick. Va trebui s`-]i \ndoie[ti u[or genunchii, dac` vrem s`evit`m o catastrof`.


O pândea din nou un râs nebun.– Cum se spune, lumea este mic`!|ntrebându-se cui se adresau aceste cuvinte, Sian se \ntoarse

repede pentru a se trezi nas \n nas cu o frumoas` american`. Erao tân`r` femeie de vreo treizeci de ani, cu un p`r blond,splendid.

– Ar trebui s` apleca]i paharul, o sf`tui ea pe Sian cu ironie,numai dac` nu ave]i inten]ia de a-l sufoca pe acest domn,bine\n]eles.

Furioas` c` se simte ro[ind, Sian \l c`ut` cu privirea pe Nick.Când privirile lor se \ntâlnir`, ridic` \n mod comic o sprâncean`,cu o figur` care fu cât pe ce s`-i provoace râsul. Foarte calm, elpuse farfuria pe mas` [i o debaras` pe Sian de pahare.

– Nu [tiam c` aveai o prieten` american` aici, ironiz` el \nsfâr[it, f`r` s` zâmbeasc`.

Apoi se \ntoarse spre nou-venita, \nclinându-[i respectuoscapul.

– |ncântat s` v` cunosc. Nicholas Sinclair la dispozi]iadumneavoastr`.

– Despre dumneavoastr` vorbeam, spuse americanaignorând mâna pe care el i-o \ntindea. Noi ne cunoa[tem.

– Adev`rat? Ah! Trebuie s` fi]i doamna Fenton. |ncântat.Sian ar fi jurat c` rostise acest nume la \ntâmplare.– Ave]i memorie scurt`. Ne-am cunoscut la Henry Salinger.

Patty Longhurst ne-a prezentat. Patty este cea mai bun` prieten`a mea.

64 PATRICIA NEAL

– Sunt bucuros s` v` rev`d, declar` Nick, foarte monden.Privirea lui Sian trecea de la unul la altul. Aceast` re\ntâlnire

avea hot`rât lucru ostilitate [i ur`. Ce se putuse \ntâmpla oare?– V-o prezint pe Sian McAllister, ad`ug` Nick.Sian primi o strângere de mân` glacial` [i se sim]i stânjenit`

când americana o lu` deoparte, \ntorcând aproape spatele luiNick.

– Nu-mi credeam urechilor când am auzit-o pe doamnaGrade rostindu-i numele. Atât de departe de New York!Credeam c`-l g`sesc cu Patty, pe cale s`-[i s`rb`toreasc`divor]ul... Sunt sigur` c` v-a vorbit despre Patty, nu?

– Doamn` Fenton, dac` ave]i ceva de spus, interveni Nick, v`sugerez s` v` adresa]i mie.

– Prefera]i ca ea s` nu [tie nimic despre modul cum a]i tratat-o pe aceast` biat` Patty, a[a-i? A]i dori s`-i ascunde]i [ifaptul c` n-ave]i nici o dorin]` ca ea s`-[i recapete libertatea,pentru c` tipi ca dumneavoastr` prefer` s` se distreze lini[ti]if`r` s` sufere inconvenientele unui angajament sincer!

Tonul urca. Sian \l v`zu pe Nick p`lind.– Necazul, cu tipii josnici de felul `sta...– V` rog! interveni Sian cu fermitate. Suntem invita]i aici [i

aceast` scen` \ncepe s` devin` dezagreabil`.Americana avu un râs sarcastic.– Lini[ti]i-v`, cu Nicholas Sinclair n-ave]i de ce s` v` teme]i

de scandal. Pur [i simplu nu se simte vizat. Aminti]i-v` de asta,domni[oar`, \n ziua când v` va veni rândul. Când v` ve]i da


seama, se va fi debarasat de dumneavoastr` de mult. {i va fi deja

departe!

Sian sim]i mâna lui Nick pe um`rul ei.

– Vino, Sian. S-o l`s`m pe aceast` \ncânt`toare persoan` cu

divaga]iile sale.

Cu sprâncenele \ncruntate, o lu` de mân` [i o trase dup` el.

– Nick, te rog! \l implor` Sian care nu se putea ]ine dup` el.

– Domnule Sinclair?

Nick se opri brusc ca s` \ntoarc` o privire str`lucind de furie

spre b`rbatul cu ochelari care-l interpela.

– Sam Fenton, spuse acesta din urm`, cu mâna \ntins`. V`

prezint scuzele mele pentru so]ia mea.

Nick schimb` cu el o strângere de mân` rezervat`.

– De ce?

– Pentru c` o cunosc pe Patty Longhurst, [i trebuie s`

recunosc c` nu mi-a fost niciodat` simpatic`. Cred c` so]ia mea

n-o vede deloc a[a cum este.

– N-are nici o importan]`, oft` Nick, mai destins. Pân` atunci,

v-a[ fi recunosc`tor s-o ]ine]i departe de mine.

Sam Fenton schimb` cu el un zâmbet complice.

– Noi plec`m. {i \nc` o dat`, scuzele mele.

Cu o scurt` \nclinare din cap, Nick o conduse pe Sian spre

sala de bal, cu o masc` de nep`truns pe fa]`.

– Vrei s` dansezi?

– Nu... eu... Nick, e[ti sup`rat.

66 PATRICIA NEAL

– Consideri c` \]i datorez o explica]ie? \ntreb` el pe un ton

glacial.

– Nicidecum! exclam` ea. |n schimb, dac` ai inten]ia s` m`

faci s` pl`tesc pentru enervarea ta, protestez!

– Fapt este c` deta[area ta este extraordinar de

reconfortant`. Majoritatea femeilor pe care le cunosc ar fi murit

de dorin]` s` afle am`nunte despre acest vodevil!

– Ceea ce dovede[te c` ai rela]ii de proast` calitate... sau c`

e[ti subiectul unor generaliz`ri abuzive!

– Lini[te[te-te, "baby". Aceste aere revoltate nu te prind.

Dar... unde te duci?

Prinzând-o de bra], o \mpiedic` s` fug`.

– Dac` nu nume[ti asta a arunca gaz pe foc... \ncepu el, pe

un ton amenin]`tor.

– Te plângeam mult, adineaori. Dar tu...

Ea ridic` din umeri, furioas`. Iritarea lui Nick se potoli

imediat.

– Ai dreptate, oft` el. Ascult`, dac` am g`si un col] lini[tit

unde s` discut`m?

F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, o conduse spre un rând de

scaune goale din fundul s`lii de bal.

– Aici este mai bine, Sian, n-am pretins niciodat` c` sunt un

sfânt, atac` el imediat, \n timp ce ea lua loc lâng` el. {i totu[i,

nici m`car unui sfânt nu-i place s` i se reaminteasc`

\mprejur`rile când s-a acoperit de ridicol.


Nicholas Sinclair s` se acopere de ridicol? Sian se \ndoia c`

asta ar fi posibil.

– Nick, s` uit`m asta, vrei?

– |n felul acesta reac]ionezi \n fa]a adversit`]ii? \ntreb` el

sarcastic, \nchizând ochii.

– Nu e[ti lipsit de tupeu! Cine a pus un ocean \ntre el [i

problemele lui?

Timp de câteva secunde, se m`surar` din priviri. Apoi,

umerii lui Nick se pr`bu[ir`.

– Ai dreptate. M-am purtat ca un la[.

– Nu asta am spus, \ng`im` Sian.

– Nu nume[ti la[itate s` inci]i o femeie m`ritat` la divor],

apoi s-o abandonezi \n ziua când este \n sfâr[it liber`?

– Asta nu m` prive[te, morm`i Sian, descump`nit`.

– O.K., dar las`-m` cel pu]in s` m` explic.

Sian ridic` din umeri, obligat` s`-[i recunoasc` decep]ia.

Reac]ia lui Nick nu se l`s` a[teptat`.

– Cu aerele tale de sfânt`, s-ar crede c` nu ]i s-a \ntâmplat

niciodat` s` comi]i cea mai mic` gre[eal` de judecat`!

– Te \n[eli. |n aceast` privin]`, sunt ne\ntrecut`.

– Cu riscul de a fi acuzat [i de sexism, ai scuze: primul, e[ti

femeie, al doilea, ai câ]iva ani mai pu]in decât mine. Eu nu pot

pleda pentru nici o circumstan]` atenuant`.

A[ezându-se mai confortabil, \[i \ncruci[` picioarele \n fa]a

lui [i-[i \nfund` mâinile \n buzunare.

68 PATRICIA NEAL

– Am cunoscut-o sub numele de fat`, Patty Emmerson. Lucracu jum`tate de norm` la unul din asocia]ii mei.

Sian arunc` o privire spre profilul lui. El reflecta aceea[iam`r`ciune ca vocea sa.

– La urma urmei, nu este mare lucru de explicat. Am fostsedus de misterul pe care-l l`sa s` planeze \n jurul ei. Cu tot ceavea de ascuns, nu m` mai mir c` p`rea atât de anigmatic`.

– Dac` \n]eleg bine, nu [tiai c` era c`s`torit`, murmur` Sian.– Când o femeie trìe[te singur`, când este liber` ca p`s`rile

cerului [i când are tot timpul s`-]i consacre, ultimul lucru care-]i trece prin minte este s-o \ntrebi dac` este c`s`torit` sau nu.

– Unde era deci so]ul ei?– |nainte, trìau \mpreun` la Rhode Island pân` \n ziua când

Patty a hot`rât s` stea pe propriile ei picioare.– Dac` [tiai asta...– N-am aflat decât mult mai târziu, când so]ul ei a cerut

divor]ul... citând numele meu.– Oh, nu! Erai foarte \ndr`gostit de ea?– Un timp, cred c` da. Cred chiar c`, la un moment dat,

doream s` m` c`s`toresc cu ea.Ridic` din umeri, gânditor, trecându-[i o mân` prin p`r.– Totul mi se pare atât de \ndep`rtat! Când a \nceput s`

vorbeasc` despre asta, din proprie ini]iativ`, mi-a fost team`. Celmai rù este c`-l pusese la curent pe so]ul ei cu leg`tura noastr`,f`r` s`-mi fi vorbit vreodat` despre el! exclam` el, ca [i cum \nc`\i venea greu s` cread`.


A profitat chiar de asta ca s` cear` divor]ul. Bine\n]eles, el afost foarte gr`bit s` i-l acorde.

– Ce ipocrizie! exclam` Sian, indignat`.– Da [i nu. Privind \n urm`, \mi dau seama c` a \ncercat \n

câteva rânduri s` abordeze acest subiect cu mine. Eu f`ceam\ntotdeauna \n a[a fel \ncât s` schimb subiectul, ca [i cumpresim]eam ce urma s`-mi anun]e. Apoi a trebuit s` lipseasc`dou` s`pt`mâni f`r` \ntrerupere. La \ntoarcerea la New York,am g`sit \n coresponden]a mea o convocare de la avocatul ei.

– De data asta ai \n]eles, totu[i...– La drept vorbind, a[teptam prima ocazie ca s-o rup. Din

acest motiv, m` \ntorsesem direct acas` la mine, la \ntoarcere,de[i ea m-a implorat s` trec imediat pe la ea. Trebuie c` voia s`m` preg`teasc` pentru surpriza care m` a[tepta.

– Nick, regret c` te-am acuzat c` ai pus un ocean \ntre tine [iproblemele tale, murmur` Sian, vinovat`. |n locul t`u, cred c`a[ fi luat prima rachet` ca s` m` refugiez pe alt` planet`.

– |]i m`rturisesc c` m-am gândit la asta, \ncuviin]` el cu unzâmbet. Pe de alt` parte, \n]eleg atitudinea de adineauri aacestei doamne Fenton. Patty [i cu mine nu ascundeam denimeni leg`tura noastr`. Dar cred c` eram singurul care nu[tiam c` era c`s`torit`.

|[i strânse buzele.– Mai târziu, am aflat c`-i f`cea s` cread` pe prietenii ei c` eu

\nsumi o \mpinsesem s` divor]eze, pentru c` doream s` nec`s`torim.

70 PATRICIA NEAL

|n ochii lui se citea o asemenea mânie retrospectiv`, \ncâtSian nu putu s`-[i ascund` amuzamentul.

– Rareori auzi vorbindu-se despre o femeie abuzând decredulitatea amantului ei, sus]inând c` este celibatar`. De obicei, se \ntâmpl` mai degrab` invers...

– Vorbe[ti din experien]`, Sian? Sau doar \]i face pl`cere s`r`suce[ti cu]itul \n ran`?

– Primul b`rbat de care a fost cât pe ce s` m` \ndr`gostescnebune[te era c`s`torit, explic` ea cu o privire ostil`. |]i atragaten]ia c` nu aveam decât optsprezece ani. Un noroc, pentruacest monstru.

– Dac` era un monstru, cum te-ai putut \ndr`gosti de el?– Foarte u[or, crede-m`. M`tu[a mea Evelyne spune

\ntotdeauna c` nimeni nu poate avea gusturi mai proaste decâtmine.

– Ascultându-te, s-ar spune c` aceast` prim` experien]` nu ]i-a servit drept lec]ie.

– Singurul lucru care m-a \nv`]at, \ntr-adev`r, este s` nu credniciodat` pe cuvânt un b`rbat care pretinde c` nu este c`s`torit.

– Dar?– Dar...Ea ezit`, tentat` totu[i s` continue. Zâmbetul mali]ios al lui

Nick o \ncuraja, [i ea dorea mult s-o fac`. S` vorbeasc` [i s` râd`cu el \n ciuda certurilor lor violente, \i procura o pl`cere de carecurând nu se va mai putea lipsi.

– E[ti foarte curios... spuse ea f`r` convingere.


– Sian, eu nu mai am nici un secret pentru tine! exclam` el

pe un ton teatral.

Sian ridic` din umeri [i-i relat` povestea ei f`r` s` se mai lase

rugat`.

– Num`rul doi, era nu numai un mincinos [i un ipocrit, ci [i

escroc.

Din cauza am`r`ciunii care-i altera vocea, Nick crezu c`

\n]elege c` cicatricea nu era \nc` \n \ntregime \nchis`.

– Sian, dac` preferi...

– Nu, numai orgoliul meu mai are de suferit ast`zi.

Sau poate nu fusese departe de a-l iubi pe Roy Simmons.

Ast`zi, dup` doi ani, era \nc` incapabil` s` r`spund` acestei

\ntreb`ri. Tr`darea lui Roy l`sase totu[i r`ni adânci.

– M-a folosit, cum a folosit [i numele tat`lui meu pentru a-[i

acoperi tranzac]iile sordide. Se servea de cardurile mele de

credit.

– Cum? G`sise pe cineva pentru a-]i imita semn`tura?

Sian lu` un aer \ncurcat.

– La drept vorbind, eu i-am f`cut treaba. N-avea decât s`-mi

completeze numele... Este cam delicat s` explic, f`r` s`-]i spun

plictisitoarea poveste a vie]ii mele.

– |mi plac la nebunie pove[tile, o tachin` el cu tandre]e.

– Ei bine... tat`l meu [i cu mine n-am fost niciodat` foarte

apropia]i.

– Ce vârst` aveai când a murit mama ta?

72 PATRICIA NEAL

– Patru ani. Tat`l meu m` cople[ea cu cadouri, deoarece sesim]ea vinovat c` nu-mi consacr` suficient timp. |mi aloca osum` rotunjoar` \n fiecare lun`, [i-mi procura de asemeneatoate cardurile de credit posibile [i imaginabile. Nu m` foloseamniciodat` de ele, bine\n]eles. Dar \n fiecare an, erau re\nnoite.Am sfâr[it prin a ale arunca \n fundul unui sertar, spunându-mic` le voi distruge \ntr-o zi. |ncercam s`-l conving pe tata c` n-aveam nevoie de ele, dar el nu voia s` aud` nimic.

– Pân` \ntr-o zi când acest fermec`tor individ le-a g`sit... \nc`lipsite de orice semn`tur`.

Sian cl`tin` din cap.– Facturile erau trimise direct tat`l meu. A trebuit s` treac`

dou` luni pentru a \ncepe s` aib` \ndoieli.Ridic` din umeri, considerând c` era inutil s` continue.– A depus plângere?– Dumnezeule, nu! exclam` Sian. N-ar fi tolerat ca cel mai

mic scandal s` p`teze numele fiicei lui. S-a mul]umit s` refuzetoate cardurile [i s` angajeze un detectiv particular pentru a faceo anchet` discret`, cu scopul de a afla la ce alte escrocherii sepretase Roy \n numele lui.

|[i ridic` ochii, ru[inat`. |nduio[at, Nick \i lu` fa]a \n mâini.– Ca un escroc s` poat` abuza de o femeie atât de inteligent`

[i de frumoas` ca tine, mi se pare de necrezut.– Mi-a lipsit pu]in judecata. Sau mai degrab`, \mi lipsea

\nainte de a-l \ntâlni pe Roy, ad`ug` ea, cu un aer atot[tiutor.|ntre noi fie spus, nu v`d leg`tura cu fizicul meu.


– Adesea, \n acest mediu opereaz` escrocii. Concuren]a esteprea puternic` \n jurul femeilor atât de frumoase ca tine.

Sian se eliber` din contactul tulbur`tor al mâinilor lui Nick.Nu era prima oar` când i se spunea c` este dr`gu]`, dar de aicipân` a fi g`sit` frumoas`!

– Prima mea experien]` mi-a servit drept lec]ie. {tiam c` Roynu era c`s`torit. Aveam a[adar impresia c` pot avea \ncredere \nel, ad`ug` ea cu o veselie for]at`.

– {i ast`zi, ce dovezi \]i trebuie pentru a te convinge c` unb`rbat este integru [i celibatar?

– S` nu faci de dou` ori aceea[i gre[eal`, ai spus tu \nsu]iadineauri. Crede-m`, acum am \n]eles.

Nick r`mase un moment t`cut, \nainte de a se ridica.– Fiecare din noi \[i inventeaz` principii, pe m`sur` ce trece

timpul. Dar se \ntâmpl` uneori s` fie primele peste care treci.Hai s` dans`m!

Sian se ridic`, crezând c` o va antrena spre cuplurile\nl`n]uite pe pist`. Dar el \i lu` mai \ntâi mâinile [i i le strecur`sub haina lui deschis`. Apoi bra]ele lui o \nl`n]uir` tr`gând-ospre el pân` când obrazul tinerei femei atinse pieptul lui. Easim]i mângâierea respira]iei lui \n p`r. |n timp ce el potrivealeg`narea corpurilor lor \n ritmul lent [i senzual al muzicii, ea\ncerc` disperat` s` se destind`. Desigur, experien]ele einefericite o \nv`]aser` s` fie prudent`. Dar acest b`rbat eracelibatar [i n-avea nici un motiv s` nu aib` \ncredere \n el....Deodat`, vocea lui Nick \i \ntrerupse gândurile haotice.

74 PATRICIA NEAL

– Sian! Am impresia c` dansezi cu... un trunchi de copac.Prev`zând c` ea voia s` fug`, spori imediat strânsoarea

bra]elor. Prima mi[care a lui Sian fu \ntr-adev`r s`-l abandonezeacolo [i s`-[i duc` furia pe alte meleaguri Dar contrar oric`reia[tept`ri, se surprinse c` râde pe \nfundate. |n fond, el nu se\n[elase. Tulburarea care i-o inspira justifica oare atâta rezerv`?

– Nick?Auzind-o rostindu-i numele, el se \ndep`rt`.– Adineauri, ce voiai s` spui prin "a trece peste principii?"Nick ridic` imperceptibil din umeri \nainte de a r`spunde.– Avem to]i, \n grade diferite, principii la care ]inem din toat`

inima. Cu cât acumul`m mai multe gre[eli, cu atât cre[tenum`rul lor. F`r` a fi nevoie, uneori.

– Poate...Ai ei \i t`iaser` dup` un timp orice leg`tur` cu membrii

sexului opus.– Dar vorbeai despre a face abstrac]ie de aceste principii.El zâmbi strângând-o din nou lâng` el. {i o cople[i din nou

aceea[i impresie deconcertant` c` se tope[te literalmente \nbra]ele lui.

– De exemplu, am \nc`lcat unul din principiile mele cele maidragi cu Patty: am amestecat pl`cerea cu afacerile. Uite unde m-a adus asta. |mi jurasem s` nu mai fac niciodat` aceea[igre[eal`.

– Te \n]eleg, murmur` Sian, comp`timitor.– Ah? {i totu[i, ce suntem pe cale s` facem, dup` tine?


Sian sim]i deodat` cum i se \n]epene[te ceafa.

– Noi?

– Noi, Sian, r`spunse el. N-a[ [ti s` spun exact \n ce moment

am \nceput s` fac abstrac]ie de principiile mele cu tine... poate

cu acea remarc` despre p`rul t`u ridicat.

– N-am \n]eles \nc` ce-ai vrut s` spui.

– Este u[or, murmur` el cu ochi str`lucitori. Pur [i simplu

doream s`-l eliberez pentru a-l vedea cum cade \n cascade pe

umerii t`i...

Sian sim]i un nod \n gât. Dintr-un moment \n altul, o va

atrage spre el, \mbr`]i[are care va pune cap`t eforturilor lor

zadarnice de a dansa...

Dar Nick r`mase nemi[cat, f`r` s` \ncerce s` reduc` spa]iul

infim care-i separa \nc`.

– Nu te jena, spuse Sian cu un râs for]at. La urma urmei, tu

e[ti patronul!

Cu o brutalitate surprinz`toare din partea lui, Nick o \mpinse

pe Sian mai departe cu câ]iva centimetri.

– Ce te-a apucat, Sian? \ntreb` el, agasat. Când \]i spun c` e[ti

frumoas`, tu iei asta drept o m`gulire interesat`! Când recunosc

c` a[ face cu pl`cere dragoste cu tine...

– Poftim?

|n`bu[ind o \njur`tur` exasperat`, Nick f`cu ceea ce ea

implora incon[tient s` fac` de când dansau \mpreun`: o trase cu

putere \n bra]ele lui, cu riscul de a o \mpiedica s` respire.

76 PATRICIA NEAL

– La naiba, n-ai nici un pic de fantezie? murmur` el, ca [i cum\[i regreta brutalitatea. Timp de câteva secunde, mi-am l`satimagina]ia s` zboare spre un vis inofensiv \n care m` vedeamstrecurându-mi degetele \n p`rul tù \nainte de a face dragostecu tine.

|n col]ul buzelor ei, Sian sim]ea c`ldura respira]iei lui. Ca [icum \i sim]ea teama, Nick scoase un oftat profund:

– Cu riscul s` m` condamni...F`r` s` adauge nimic, mângâie \ncet comisura buzelor ei cu

ale lui. Sian \[i re]inu respira]ia. Avea impresia c` b`tìle inimiise accelerau, \n ritmul celei a lui Nick. Atingerile u[oare pebuzele ei trezir` brusc \n ea o sete mult mai mare, pe care n-ob`nuise niciodat`. Buzele ei se \ntredeschideau, conduse parc`de o alt` dorin]` decât a ei, când Nick se \ndep`rt` brusc.

– Sian, dac` te-a[ s`ruta acum, n-a[ mai putea s` m` opresc,protest` el cu o voce de nerecunoscut din cauza emo]iei. Sian?

Ea deschise pleoapele [i ridic` \ncet capul spre el, \n timp ceun frison abia perceptibil o str`b`tea. Privirea ei \ntârzie o clip`pe gura lui.

– De ce nu spui nimic?|ncet, se desprinse din bra]ele lui [i-[i puse mâna pe inima

lui Nick, ale c`rei b`tì dezmin]eau r`ceala privirii lui.– Poate e preferabil...El o \mbr`]i[` din nou, ca pentru a pecetlui noua lor

complicitate, apoi se \ndep`rt` de ea [i-i lu` mâna.– S` ne \ntoarcem, ca s` ne pierdem \n mul]ime.


Altfel risc`m s` provoc`m un scandal cu cele mai rele urm`ri\n mijlocul unei s`li de bal atât de rafinate ca aceasta a lui sirGeorges...

|n aceast` voce brusc r`gu[it`, Sian g`si o ciudat` consolare.– De fapt, ce-ai spune dac` te-a[ concedia?– }i-a[ intenta probabil un proces pentru concediere

abuziv`.– Cu atât mai r`u. Cel pu]in vom sc`pa de acest blestemat

principiu despre care vorbeam adineauri.Sian c`ut` cu disperare ce s` r`spund`, gândurile ei fiind

tulburate de emo]ia puternic` pe care o stârnise \n ea ultimelecuvinte ale lui Nick. El nu l`sa s` planeze \ntre ei nici unechivoc, dar de aici pân` la a reac]iona ca o adolescent` la primaei \ntâlnire....

– Nick...– Bun`tate divin`! Este fermec`toarea McAllister, mai

\ncânt`toare ca niciodat`!Dac` ar fi primit o lovitur` \n cap, Sian n-ar fi p`rut mai

uluit`.– James Smithers!Se \ntoarse u[or \n bra]ele lui Nick, cu acela[i zâmbet uimit

ca al celui din fa]a ei.– Jimmy, ce naiba faci aici?Ar fi fost mai bine s` tac`: ca [i cum el nu a[tepta decât

aceast` invita]ie, prietenul din copil`rie al lui Toby se lans` \nexplica]ii interminabile.

78 PATRICIA NEAL

Dac` nu intervenea imediat, niciodat` nu-l va mai putea opri.– Jimmy, scuz`-m` c` te \ntrerup, dar ]i-l prezint pe Nicholas

Sinclair, noul director de la "Sinclair Lawson".Rechemat astfel la ordine, Jimmy \i adres` lui Nick un zâmbet

de scuz` dup` ce fusese prezentat de \nso]itoarea lui.– Nu trebuie s` ne purta]i pic`, zise el. Sunt câteva luni de

când n-am v`zut-o pe Sian.Acesta \l z`ri deodat` pe Mike Grade care \nainta spre ei

agitând mâna.– Se pare c` Toby [i cu tine locui]i la Hans Gardens, spunea

Jimmy care p`rea hot`rât s` recupereze imediat timpul pierdut.{i c` datorit` ]ie se ocup` de buc`t`rie.

Sosirea intempestit` a lui Mike t`ie scurt r`spunsul lui Sian.– |mi pare r`u c` v` \ntrerup, dar...Sian sim]i c` o cuprinde \ngrijorarea.– Ce s-a \ntâmplat, Mike?– Sir Georges nu se simte bine. A trebuit s` chem`m un

medic. Tocmai l-a examinat [i ne-a cerut s` chem`m imediat oambulan]`.

– Care este diagnosticul? se nelini[ti Nick.– Aproape sigur, este vorba de sechelele unei pleurezii prost

\ngrijit` de acum câ]iva ani. Bietul de el, refuz` s` plece f`r` s`te fi rev`zut, Nick.


Capitolul 5

Cu vocea r`gu[it` din lips` de somn, Sian \[i apropie buzele

de receptor.

– Alo?

– Sian! Ce naiba faci la birou?

Tân`ra femeie f`cu o grimas`. Recuno[tea aceast` voce

dintr-o mie...

– D`-mi-o pe Anna, urm` Nick f`r` s` piard` o secund`. {i

dup` aceea, du-te acas` [i dormi, ai \n]eles?

– Sunt doar pu]in obosit`...

– |n ceea ce m` prive[te, am impresia c` prezint toate

simptomele unei pneumonii. {i sunt plin de vân`t`i!

F`r` s` r`spund` nimic, Sian transfer` apelul \n biroul Annei,

\ntrebându-se de ce naiba venise s` lucreze \n ziua aceea. Toby

[i Anna \ncercaser` s`-i schimbe hot`rârea, dar nu vrusese s`

aud` nimic. Numai Dumnezeu [tia de ce... Ca r`spuns la\ntrebarea ei, imaginea fe]ei lui Nick \i trecu prin fa]a ochilor,mai \ntâi vesel, aproape tandru, apoi glacial. N-avea nimic deinvidiat doctorului Jekyll! Râseser` \ntr-adev`r \mpreun`, saufusese doar victima imagina]iei sale? Nu, bine\n]eles. De altfel,speran]a absurd` de a clarifica misterul o f`cuse s` se târasc`pân` aici.

– Trebuie s` fiu nebun`! explod` ea cu voce tare.– Acesta pare s` fie consensul general, murmur` Anna

intrând \n camer` \n clipa aceea. Am primit instruc]iuni de laNick: mi-a ordonat s` te trimit imediat acas` [i am inten]ia s`-iexecut ordinele. |ntre noi fie vorba, rareori vezi un patron s`manifeste atâta solicitudine!

Aceast` remarc` \i aduse o pivire plin` de dispre].– Sian, ar`]i pe jum`tate moart` de oboseal`. La ce or` te-ai

\ntors \n aceast` diminea]`?Sian ridic` din umeri.– N-am nici cea mai mic` idee. Cu vântul de nebunie care a

trecut peste casa lui sir Georges, recunosc c` pierdusemno]iunea timpului.

O scutur` un fior.– Anna, nu po]i s`-]i imaginezi! |ndat` ce medicul a

diagnosticat pleurezia, sir Georges s-a comportat dintr-o dat` ca[i cum nu-i mai r`mânea decât câteva ore de tr`it. Nu se maigândea decât la memoriile sale [i se crampona de Nick, hot`râts` regleze totul \n cele mai mici am`nunte \nainte ca Dumnezeu


s`-l cheme la el. S-a \nfuriat teribil la spital când personalul avrut s`-l lini[teasc`. Nick [i Mihe – ginerele lui – [i-au petrecutnoaptea veghindu-l. Fiica lui, Beverley, aproape nu mai tr`ia.Nimeni nu se gândea s-o informeze despre starea s`n`t`]iitat`lui ei. Am r`mas \mpreun` toat` noaptea, bând cafea.

Duminic`, Sian \ncercase \n zadar s` recupereze lipsa desomn \nainte de a-l \ntâlni pe Nick la spital, \n cursul serii.

– Nick nu se odihnise deloc, prin urmare m-am instalat lavolan pentru \ntoarcerea la Londra.

– Cum se face c` nu te-am auzit când te-ai \ntors, diminea]`?Sian oft`, cu un aer ru[inat.– |nchipuie[te-]i c` i-am distrus ma[ina...Anna f`cu ochi mari ne\ncrez`tori, \nainte de a izbucni \n râs.– Sian, iart`-m`, dar... Ce s-a \ntâmplat?– Era un iepure pe drum... Doar nu puteam s`-l zdrobesc!

Am aterizat \n [an]...Râsul nebun al Annei se prelungi câteva minute \nainte s`

poat` vorbi.– Cum a reac]ionat Nick?– Am avut dreptul la câteva observa]ii lipsite de bun`voin]`,

de genul: "Sper c` acest biet iepure n-a fost \mpro[cat de apadin [an]..."

– Oh! Sian, \mi pare r`u, oft` Anna, care abia se controla.Cum a]i revenit?

– Cu temperamentul lui de dictator, Nick s-a descurcat s`g`seasc` un depanator \n mijlocul nop]ii. El ne-a scos din [an].

82 PATRICIA NEAL

Dar parbrizul era deteriorat [i a trebuit s` fie scos pentru a nurisca s` se pr`bu[easc` pe drum. Cu ploaia [i vântul, inutil s`-]idescriu \n ce stare eram când am sosit. {i acum, iat` c` esteconvins c` a f`cut o pneumonie!

– Sian, taci! o implor` Anna, care se sufoca de râs. Ascult`, fiirezonabil` [i du-te s` te culci. Te voi trezi la cin`.

Sian fu prea fericit` s` se supun`. |ntoars` acas`, cl`tinându-se de oboseal`, cu ce voluptate se strecur` \na[ternut! O or` mai târziu, dup` ce num`rase o turm` de oi [ib`use o cea[c` cu lapte cald, somnul \nc` o ocolea.

– Individ tic`los! morm`i ea cu furie, sim]ind lacrimi defrustrare arzându-i pleoapele.

Ar fi trebuit s`-i fie recunosc`toare lui Nick pentru lec]ia deumilin]` pe care i-o d`duse. Ei nu se \ntâlniser` \n timpul orelorde nelini[te care urmaser` intern`rii lui sir Georges \n spital.Sim]ise crescând distan]a \ntre ea [i el. La \nceput suferise, atâtde mult persista ecoul glumelor [i confiden]elor lor \n amintireaei. Mai târziu, urmase furia. Dac` regreta c`-i vorbise deschis, dece nu i-o spunea? Nu era cu siguran]` singurul. |n disperare decauz`, \[i \ngrop` \nc` o dat` obrajii fierbin]i \n pern`.

***

– Sian, cina va fi gata \n zece minute.


Ea \[i deschise pleoapele grele [i o m`sur` o clip` pe Annaf`r` s-o recunoasc`.

– Anna?– Nu regret c` am insistat s` te \ntorci acas`. Pari \ntr-adev`r

epuizat`!– Nu te sinchisi, va fi bine!Totu[i, chiar stropindu-[i fa]a cu ap` rece timp de mai multe

minute, nu f`cu nimic.– Ai \ntr-adev`r o min` de speriat, biata mea Sian, exclam`

Toby intrând \n sufragerie. Dar a[teapt` pu]in s` gu[ti dinmâncarea Annei [i vei sim]i c` revii la via]`.

– Aminte[te-]i ce ]i-am spus, Anna: curând, \i vei cârpii [iciorapii, declar` Sian.

Anna izbucni \n râs.– Fii f`r` team`. Ador s` g`tesc.Sian \[i scoase limba la v`rul ei care-i zâmbea cu un aer

lini[tit, din cealalt` parte a salonului.– De fapt, spuse el, data viitoare când te urci la volan, ai grij`

de reflexele tale.– Nu apreciez sim]ul t`u al umorului, dragul meu.– Recunosc c` are lacune, dar f`r` s` vreau s` te tachinez, am

fost furios pe tine aflând reac]ia ta. {tii c` a]i fi putut r`mâneacolo amândoi?

– Nici unul dintre voi nu poate s` prevad` modul \n care vareac]iona, \n acelea[i \mprejur`ri, interveni Anna.

– Nu \ncercam s-o \nvinov`]esc!

84 PATRICIA NEAL

– N-ar \ndr`zni, spuse Sian. Plânge \nc` ariciul pe care n-areu[it s`-l evite... acum un an.

– Ea m-a obligat s`-l \ngrop.... recunoscu Toby. De fapt, cums-a \ntâmplat cu Sinclair? |n afara faptului c` a fost cât pe ce s`-ltrimi]i la Creator, am impresia c` acum sunte]i cei mai buniprieteni de pe p`mânt.

Sian se \nfund` [i mai mult \n scaunul ei, cu o privirefurioas`.

– Ah? Ei bine, e[ti lipsit \n mod deosebit de psihologie.– N-a]i fost totu[i prost dispu[i \n timpul weekendului!– S` spunem c` am reu[it s` salv`m aparen]ele. Dar la prima

ocazie, [i-a ar`tat firea adev`rat`.– Dup` accident, deduse Toby.– Dac` vrei.La spital, Nick deja nu mai era acela[i. F`r` s` [tie de ce, \l

surprinsese \n mai multe rânduri aruncându-i priviri \ntunecate.Dar la ce bun s`-i conving` pe Toby [i pe Anna s` nu mai cauteo explica]ie logic` comport`rii lui?

– Nu \nr`znesc s`-mi imaginez decep]ia lui Margaret, oft`Anna.

– Ce vrei s` spui prin asta?– Cred c` spera ca \nainte de venirea voastr`, s`-l fi \mblânzit

complet pe Nick. Pisica nefiind aici, [oarecii au dansat [i auorganizat o reuniune neprev`zut`: Joel Henderson a depusoficial plângere.

– Vai! gemu Sian, consternat`. Nick este la curent?


– El este cel care a avertizat-o pe Margaret vineri, cerând s`

adune documentele de care avocatul va avea nevoie pentru

pledoarie. Dup` ea, nu era câtu[i de pu]in tulburat.

– Are dreptate! exclam` Sian cu vehemen]`. Dup` p`rerea

mea, este imposibil ca Simon s` fi putut comite cea mai mic`

neglijen]`. {tiu c` metodele lui nu erau \ntotdeauna ortodoxe,

dar de aici pân` la a-l \n[ela pe unul din clien]ii no[tri!

– Ceea ce trebuie, este s` reu[easc` s`-i dovedeasc`

nevinov`]ia \n fa]a jura]ilor, spuse Toby. Nu va fi u[or. Numai

dac` face s` dispar` complet orice referire la acest Joel

Henderson \n hâr]`goria administrativ`.

Anna scutur` din cap.

– Imposibil! Cartea lui trebuie s` ias` luna viitoare.

– Dac` a[ crede ce spune Sian, asta m-ar mira.

– Poate vom reu[i s` \ntârziem apari]ia, cel pu]in pân` când

Simon s` fie \n m`sur` s` furnizeze explica]ii, suger` Sian f`r`

mare convingere.

– Bill Gardiner a inventat un pretext ca s` n-o r`scoleasc` pe

doamna Porter, [i a \nceput s` examineze hârtiile pe care Simon

le-a p`strat acas`, spuse Anna.

Sian gemu, mu[cându-[i buzele.

– Dac` vreodat` Nick afl` asta...

Toby \ncerc` s-o lini[teasc`.

– Haide, Sian, s` nu dramatiz`m. M-ar mira ca Nick s`-l

destituie pe Simon...

86 PATRICIA NEAL

– Ar fi foarte \ndrept`]it, preciz` Anna. Cazul este prev`zut \ncontractul lui Simon. Margaret a verificat.

– {i Nick va aplica legea \ntocmai, pute]i fi siguri! \nt`ri Sian.Nu uita]i c` este avocat!

– Sian, personal m` simt insultat! protest` Toby.– Tu nu e[ti la fel. Tu e[ti amabil.Aceste cuvinte r`sunau \nc` \n mintea lui Sian când depuse

dou` dosare pe biroul lui Nick, a doua zi. Dac` unul singur dinfunc]ionarii de la "Sinclair Lawson" n-ar fi detectat cea mai mic`fisur` \n armura noului lor patron, s-ar fi asociat cu siguran]`tentativei disperate de a-[i salva camaradul aflat \n com`, [inecesitatea de a "machia" dosarul Henderson nu s-ar mai fi f`cutsim]it`. Sian arunc` discret o privire c`tre ceas. Opera]ia durasemai mult timp decât se prev`zuse. Pu]in nervoas`, ridic`telefonul.

– Anna? Sian la aparat. Am terminat. Acum, m` duc laMargaret ca s`-i explic totul. Pe mai târziu.

Când intr` \n biroul ei, un zâmbet surprins [i totodat`\ncântat ap`ru pe buzele lui Margaret.

– Nu-mi spune c` l-ai citit deja! exclam` ea.Timp de câteva secunde, Sian se \ntreb` despre ce vorbea,

apoi \n]elese c` era vorba despre manuscrisul irlandez.– Nu \nc`, dar v` promit s-o fac f`r` \ntârziere. Pân` atunci,

a[ vrea s` discut`m o mic` problem`...Margaret p`ru contrariat`.– Nick ]inea mult s` se fac` ast`zi.


Despre ce vrei s`-mi vorbe[ti?– Despre afacerea Joel Henderson. Am... trucat pu]in

dosarele, bâigui ea, \ntrebându-se de ce naiba \ncepea cusfâr[itul discursului preg`tit cu atâta grij`.

– Ce vrei s` spui prin asta? De fapt, voiam s`-mi fac o cafea.Te tenteaz`?

Sian cl`tin` din cap. Ar fi pl`tit scump s` fie mai b`trân` cucâteva ore.

– Trebuia s`-l ap`r`m pe Simon, [i cum nimeni nu g`seanimic...

– Nu \nc`. Dar s` fim r`bd`tori. Am o speran]`.Deodat`, p`ru c` remarc` tulburarea lui Sian.– M` sperii.... ce \n]elegi prin "trebuia s`-l ap`r`m pe

Simon?"– Am ad`ugat doar sau am scos câteva cuvinte... [i am imitat

semn`tura lui Simon o dat` sau de dou` ori.– {i dac`, cum suntem cu to]ii convin[i, Bill reu[e[te s`-i

probeze nevinov`]ia?– Tocmai am aranjat câteva fi[iere \n aceast` optic`, declar`

Sian, tulburat` de lipsa de entuziasm a interlocutoarei ei. Având\n vedere circumstan]ele, am considerat ca Simon trebuie ap`ratcu orice pre]. Eu sunt tân`r`, \n plin` s`n`tate [i capabil` s`-mig`sesc o alt` slujb` dac` o pierd pe asta.

– A[adar, ai ales s` pleci! replic` t`ios Margaret.Sian oft`, acum descump`nit`. Repercusiunile actului ei

asupra acestei slujbe de care avea disperat` nevoie, \ncepeau

88 PATRICIA NEAL

abia acum s`-i apar`, f`r` s` mai pun` la socoteal` c` ostilitatea

de-abia voalat` a lui Margaret era ultima atitudine la care se

a[tepta din partea ei.

– Oricum, Nick a[teapt` prima ocazie s` scape de mine.

Raporturile noastre nu fac decât s` se \nvenineze de la \nceput.

Atunci, mai bine s`-i dau o mân` de ajutor lui Simon.

– Tocmai! Se pare c` nu te-ai gândit o singur` secund` c`

Simon este responsabil de cea mai mic` ac]iune a ta. Se pare c`

n-ai reu[it decât s`-i dai lui Nick un excelent pretext s` scape de

tine. Sian, \n]eleg ce te-a \mpins s` faci aceast` nebunie. Dar ar

fi trebuit s` te gânde[ti câteva minute \nainte de a ac]iona,

deoarece \n loc s`-l aju]i pe Simon, e[ti dimpotriv` pe cale s`

adaugi alte repro[uri care risc` s` fie re]inute contra lui.

– Numai dac` ar fi posibil s`-l convingi pe Nick c` Simon nu

mai era cu mintea \ntreag` \nainte s` aib` atacul...

– Pentru asta, era inutil s` te amesteci! Sian, te-ai aruncat \n

aceast` aventur` cu ochii \nchi[i, f`r` s` te \ntrebi ce consecin]e

vor urma.

Margaret nu [tia cât` dreptate are. |n panica de a fi lipsit` de

veniturile ei, chiar pentru un scurt r`stimp, nu-[i acordase un

singur moment de reflec]ie. Nici m`car nu-i venise ideea c`

puteau exista solu]ii legale pentru a-l ajuta pe Simon s` ias` din

impas. Lu` o \nghi]itur` de cafea ca s`-[i ascund` tulburarea.

– Mi-e ru[ine, gemu ea. Anna m` sf`tuise totu[i s` te

consult...


– Sian, \n loc s` te blamezi, du-te cât mai repede [irecupereaz` acele dosare, \nainte de sosirea lui Nick.Dumnezeu [tie care va fi reac]ia lui când va afla c` nu sunt gata,dar cu atât mai rù. Dup` p`rerea ta, cât timp \]i trebuie ca s`pui totul \n ordine?

– Câteva ore. Am f`cut buc`]ele cu grij` unele foi...– Atunci, alearg`. Sperând c` nu este deja prea târziu...Sian alerg` cu respira]ia tìat` pân` \n biroul ei, travers` \n

tromb` [i deschise larg u[a lui Nick.– Ai prânzit târziu, observ` el ridicând ochii din unul din cele

dou` dosare deschise \n fa]a lui.– Nu, eu... eram la Margaret.– Aveai ceva s` m` \ntrebi?– Tu... nu, nimic. Absolut nimic, bâigui ea, \ncercând s`-[i

revin`. Am auzit zgomot \n biroul tù, [i cum te credeam \ncàfar`...

– Ei bine, dup` cum vezi, am revenit.Pentru a-[i des`vâr[i jocul, se \ngrijor` de s`n`tatea lui.– Te sim]i mai bine?– Da, mul]umesc.Cu moartea \n suflet, Sian se \ntoarse s` se a[eze la biroul ei.

Curând, va r`mâne f`r` lucru. Actele ei necugetate de bravur`,nici m`car nu vor servi s`-l apere pe Simon. {i \n ciuda acestuifapt, alte considera]ii \i re]ineau aten]ia, ca ultima dat` când \lv`zuse pe Nick, diminea]a devreme, acum dou` zile. Erau amândoi uzi pân` la piele [i timp de câteva ore, de-abia

90 PATRICIA NEAL

schimbaser` câteva cuvinte. Aparent, [i ast`zi p`rea hot`rât s`

reduc` discu]ia lor la esen]ial, se gândi ea cu o mi[care de furie.

– |n]eleg c` n-ai citit \nc` acest blestemat de manuscris?

strig` brusc Nick din prag. |i cerusem \n mod expres lui

Margaret s`...

– Mi-a transmis \ntr-adev`r ordinele tale, i-o tai` Sian, iritat`.

Dar \n primul rând, aveam alte lucruri de f`cut, [i al doilea sunt

incapabil` s` citesc dac` te simt cu ochiul fixat pe cronometru.

– Crezi c`...

O strâmb`tur` de durere \i t`ie respira]ia \n timp ce se

apropia.

– Crezi c` po]i s`-l cite[ti \n cursul zilei? \ntreb` el ca [i cum

nu se \ntâmplase nimic.

– Este posibil... dac` nu m` ocup decât de asta. Dar de ce e[ti

atât de gr`bit, dintr-o dat`.

– Numai pentru c` pierderea de timp n-a servit niciodat` la

nimic. Este primul meu copil, n-am chef s` v`d cum se

\ngr`m`de[te praful pe el.

"|n al]i termeni, tu e[ti patronul, [i eu n-am decât s` m`

supun", se gândi Sian, care ardea de dorin]` s`-i arunce

manuscrisul \n cap.

– |n cazul acesta, \ncep imediat, spuse ea printre din]i.

– Ah! Era s` uit... Jack Soames nu va putea s` se elibereze

pentru prânz, mâine. Am rezervat a[adar o mas` pentru

ast`-sear`. Voi trece s` te iau la ora opt.


V`zându-l c` se \ntoarce lini[tit, Sian crezu c` o sufoc` furia.

– Poftim?

– Am spus: ora opt, repet` el.

O dat` mai mult, un spasm de durere, \l asalt`. Sian \[i uit`

imediat ranchiuna, cuprins` de compasiune.

– E[ti sigur c` nu vrei s` consul]i un medic? se auzi ea

\ntrebând. Asta nu este normal.

Nick ridic` din umeri.

– Voi vedea. Presupun c` pentru ast`-sear` e[ti de acord?

La aceste cuvinte, ea \[i reg`si indignarea.

– N-am de ales...

– Ascult`, o \ntrerupse el t`ios. Soames trebuie s` plece de

urgen]` \n Statele Unite mâine diminea]`. Tocmai mi-a

telefonat, acum mai pu]in de o jum`tate de or`, ca s` se scuze.

M-a \ntrebat dac` este posibil s` devans`m \ntâlnirea noastr`

pentru ast`-sear`.

Cum el este unul dintre autorii de care se ocupa Simon [i c`

de-abia \l cunosc, am presupus...

– De acord, am \n]eles, murmur` Sian. Nu este nevoie s`-mi

]ii o predic`.

– Trebuie s` trag concluzia c` accep]i? Sau \]i trebuie o

invita]ie redactat` dup` toate regulile?

Mu[cându-[i buzele pentru a-[i re]ine o remarc` insolent`,

\[i p`str` ochii a]inti]i asupra manuscrisului deschis la prima

pagin` din fa]a ei.

92 PATRICIA NEAL

– Va trebui poate s`-i telefonezi lui Toby [i s`-l anun]i s` nu-]i lase nimic de f`cut \n buc`t`rie ast`-sear`, \i arunc` Nickpeste um`r, exact \nainte de a \nchide u[a biroului.

Sian se \ntoarse brusc spre u[a \nchis`, cu ochii m`ri]i deuimire. Când \i vorbise oare despre v`rul ei acestui tiran? Poateacas` la sir Georges... Incapabil` s`-[i aminteasc`, ridic` dinumeri. |n orice caz, nu se putuse \mpiedica s`-i deformezecuvintele. Auzindu-l, Toby nu era decât o biat` victim`exploatat` ca cel mai modest dintre angaja]ii casei. S`-[iimagineze \n acest rol pe v`rul ei, o f`cu s` pufneasc` \n râs f`r`s` vrea...


Capitolul 6

Sian \nchise dosarul [i se ridic`. La ce bun s` pretind` c`

lucreaz`? Era incapabil` s-o fac`. |nainte de a \mpinge u[a Annei,

ochii ei \ntârziar` o clip` pe cea a biroului lui Nick.

– Nu te duci s` bei o cafea, din \ntâmplare? \ntreb` ea cu o

voce monoton`.

– Tocmai voiam s`-]i propun. Timpul pare c` trece greu,

nu-i a[a?

– Am impresia c` Margaret este \nchis` cu el de ore \ntregi!

oft` Sian l`sându-se s` cad` pe un scaun. Anna, cum am putut

s` fiu atât de proast` s`... Dac` cel pu]in ]i-a[ fi explicat de ce \]i

ceream s`-l pânde[ti pe Nick, ai fi protestat cu siguran]` sus [i

tare [i poate ast`zi n-a[ fi aici...

– Sian, \nceteaz` s` te mai chinuie[ti. Ei nici m`car nu

discut` despre afacerea Henderson! Altceva: Margaret era poate

furioas` c` ai luat aceast` ini]iativ` f`r` s-o consul]i, dar estefoarte emo]ionat` de loialitatea ta fa]` de Simon. |nceteazà[adar s` te lamentezi!

– Nu-mi r`mâne decât un lucru de f`cut! i-o tìe Sian pe unton dramatic. S`-mi strâng lucrurile [i s`-mi iau r`mas-bun de latoat` lumea! Nu vei fi atât de surprins` s` afli c` desp`r]indu-ne,ieri sear` dup` cin`, Nick [i cu mine, a fost cât pe ce s` ne\ncìer`m. {i de data asta nu era vina mea. {i-l plângeam peacest aiurit...

– Ar trebui s`-]i alegi bine cuvintele, r`spunse Anna, delocp`c`lit`.

– Nu m` crezi, dar este capabil s` inventeze orice ca s` sedebaraseze de mine. Când m` gândesc c` am fost destul deproast` s`-i ofer un pretext!

– Sian, trebuie neap`rat s`...Anna t`cu, z`rind fa]a radioas` a lui Margaret \n cr`p`tura

u[ii.– M` gândeam c` v` g`sesc aici pe amândou`. |]i vei reg`si

curând zâmbetul, Sian. Nick n-a acordat nici o secund` aten]ierolului pe care l-ai jucat \n confec]ionarea acestor dosare atât descrupulos falsificate. Toat` lumea poate s` fie lini[tit`, a\mp`rt`[it opinia noastr`: dup` el, Simon nu putea \n nici uncaz s` comit` fapta de care este acuzat.

– Vrei... vrei s` spui c` nu are inten]ia s` m` concedieze?– Nu numai asta, dar vrea s`-i acorde lui Simon ajutorul

financiar de care va avea cu siguran]` nevoie. A examinat \n


am`nunt dosarele tale, Sian. Mi-era greu s`-i spun: "Apropo,Nick, Sian a lucrat ceva la ele", nu-i a[a? Ah! Era s` uit, dore[tes`-]i vorbeasc`.

Sian deveni livid`.– Vre]i s`-i m`rturisesc...– Desigur c` nu! exclam` Margaret, \ngrozit`. S` ne

consider`m fericite c` lucrurile au luat o asemenea \ntors`tur`.– Dac` spui...– Zâmbe[te, pentru Dumnezeu, [i nu-l l`sa s` a[tepte.|n fa]a u[ii biroului lui Nick, Sian avu un moment de ezitare.

Era departe de a \mp`rt`[i optimismul lui Margaret. Pentru ea,convocarea lui Nick nu putea s` \nsemne decât un lucru:concedierea ei. F`r` nici o iluzie asupra sor]ii care-i erarezervat`, intr`.

Nick era \ntors cu spatele, \n fa]a unei ferestre.– |nchide u[a, la naiba, morm`i el f`r` s` se \ntoarc`.– "V` rog", ad`ug` Sian, re]inându-se s-o trântreasc`.– {i cât e[ti acolo, \ntoarce cheia.– Poftim?– Oh! [i apoi, la urma urmei f` cum crezi, nu-mi pas`... Fii

amabil` [i ajut`-m` s` m` dezbrac. Te rog.Vorbind, se r`sucea ca s`-[i scoat` haina de piele neagr`.

Când se \ntoarse \n sfâr[it, Sian v`zu c` avea fa]a crispat` dedurere. F`r` s` mai ezite, se apropie de el.

– N-ai vrut s` m` ascul]i, bine\n]eles, \l mustr` ea f`când s`-ialunece haina pe umeri. Când am avut proasta idee s` te

96 PATRICIA NEAL

sf`tuiesc s` consul]i un medic, ieri sear`, numai c` n-ai f`cutscandal!

– Tocmai! Sunt gata s` fac unul! se r`sti el.Cu gesturi bru[te \nso]ite de strâmb`turi de durere, \[i

descheie c`ma[a sub privirea ne\ncrez`toare a lui Sian.– Nick! strig` ea. Dar ce este...?Un lat bandaj alb \i strângea pieptul, contrastând cu pielea

lui \nchis` la culoare.– Te-ar sup`ra s` vorbe[ti mai \ncet? Sau s` \ncui u[a cu

cheia? Cu urletele tale, vom avea curând tot personalul aici!– Dar ce ]i s-a \ntâmplat?– Iepurele a sc`pat poate cu bine, dar nu se poate spune la

fel de coastele mele. Pe scurt, vei avea amabilitatea s` m` scapide acest bandaj adeziv \nainte s` \nnebunesc complet?

– Vrei s`-l scot? Nick, haide, fii rezonabil...– Taci, murmur` el f`când un imens efort ca s` se

controleze. Dat fiind c` nu sunt contorsionist, sunt obligat s`apelez la tine... Atunci, vrei sau nu s`-mi sco]i chestia asta?

– Dac` ]i l-au pus, \nseamn` c` exist` un motiv. Nick, aidureri?

– Nu! Dar mânc`rimile devin insuportabile. Ca un idiot,diminea]` am intrat la du[, f`r` s` m` gândesc la acest lucru. Deatunci, am impresia c` \nnebunesc!

Sian atinse u[or cu vârful degetelor banda responsabil` decalvarul lui. Pleca din centrul pieptului, \i acoperea parteastâng` [i se oprea \n mijlocul spatelui.


– Ri[ti s` te doar`, te previn.– O durere fireasc` va fi o veritabil` u[urare fa]` de ce \ndur.

Sian, gr`be[te-te pu]in...Descump`nit`, ea \ncepu s` lucreze. Sub degetele ei, pielea

brun` era supl` [i cald`. Cu timiditate, ridic` primele dou`col]uri. Nick nu \ntârzie s` protesteze.

– Ascult`, nu ]i-am cerut ore de tortur`. O mi[care rapid` [igata!

– Pentru asta, ar trebui s` am de ce s` prind.– Dac` \n]eleg bine, sunt la discre]ia instinctelor tale sadice.– Exact.Considerând c` desprinsese o bucat` suficient`, Sian inspir`

profund [i trase, Nick scoase un strig`t \n`bu[it, apoi un imensoftat de u[urare.

– |n fine! exclam` el.S`ri \n picioare, o lu` pe Sian \n bra]e [i f`cu dou` sau trei

tururi de vals \n jurul camerei pentru a-[i ar`ta bucuria. Siantrebui s` se lupte cu exaltarea care o cuprinsese \ndat` cebra]ele lui o \nl`n]uiser`. Abandonat` la pieptul lui Nick, auzib`t`ile inimii lui amestecându-se cu ale ei. Apoi, \ncetul cu\ncetul, valsul energic se schimb` \ntr-un slow languros la careNick p`rea c` nu dorea s`-i pun` cap`t.

– S-ar spune c` scap de o vraj` ca s` m` expun imediat alteia,murmur` el la urechea ei.

Cum s`-i r`spund` când capuli se \nvârtea astfel? Lui Sian \itrebui câteva secunde \nainte de a g`si puterea s` vorbeasc`.

98 PATRICIA NEAL

– Dac` nu te resping, este numai pentru c` mi-e team` s`

nu-]i fac r`u.

– Mincinoaso...

Pentru a-i ar`ta mai bine c` nu credea un cuvânt, Nick o trase

mai mult spre el [i-[i puse buzele pe col]ul buzelor ei. Ea f`cu

rapid un pas \napoi, tulburat` s` simt` c` bra]ele care o

strângeau acum se destindeau. De team` s` nu-i \ntâlneasc`

privirea, r`mase cu ochii pleca]i.

– Ai pielea foarte iritat`, constat` ea.

– Sian, nu te \n]eleg, spuse el cu blânde]e.

– Nu pe mine trebuie s` \ncerci s` m` \n]elegi, ci mai curând

permanentele tale schimb`ri de dispozi]ie! E[ti... e[ti ca un

robinet care func]ioneaz` prost, când glacial, când fierbinte, \n

voia cine [tie c`rei fantezii!

|ngrozit` s` se aud` vorbindu-i pe acest ton, \ncerc` s`-[i

revin`.

– Am o trus` de urgen]` \n biroul meu. Poate c` pu]in`

lo]iune cu calamin` va potoli mânc`rimea.

|n momentul când se \ntorcea, fericit` c` se \ndep`rta de el,

Nick o prinse de bra].

– Dac` ne-am a[eza s` vorbim?

Sian \ncremeni. Imposibil. Atrac]ia pe care o sim]ea pentru el

o speria. Era oare posibil s` \ncerce \n acela[i timp dorin]` [i ur`

pentru aceea[i persoan`?

– Ca s` vorbim, ar trebui s` avem ceva de spus...


Dar \n timp ce rostea aceste cuvinte, imagina]ia ei ]inea uncu totul alt discurs. Ochii ei nu mai vedeau decât o fa]`seduc`toare \mblânzit` de râs, transformat` de tandre]e, cuprivirea str`lucind nu de furie, ci de dorin]`.

– Sian, am \ntârziat deja prea mult timp aceast` explica]ie,oft` Nick \mbr`cându-[i c`ma[a.

– S` discut`m nu va servi la nimic. |n prima zi, ai sosit tocmai\n momentul când rosteam ni[te cuvinte pe care le-ai luatcuvânt cu cuvânt, scoase din context, la asta se rezum` totul.

– Nu sta \n picioare, la naiba, morm`i el \nconjurând biroulpentru a merge s` se a[eze. Dup` aceea, a fost totu[i serata, dela sir Georges.

A[ezat confortabil \n fotoliul lui, ridic` ochii spre tavan.– Trebuie s` fii sigur` c` ultimul lucru pe care-l urm`resc,

este o aventur` cu tine. Unele r`ni sunt destul de greu decicatrizat [i nu ]in s` plictisesc pe nimeni cu trecutul meu.

Sian se \ntreb` de ce merita onoarea acestor confiden]e.Destul de tulburat` de turnura pe care o lua conversa]ia, sfâr[iprin a se ridica.

De data asta, nu se va l`sa oprit`.– Sunt asistenta, nu confesorul t`u. Ultima dat` când mi

te-ai confesat, am pl`tit destul de scump.– Am impresia c` vorbe[ti engleza, atunci cum se face c` nu

\n]eleg un cuvânt din ce spui?|ntr-o mi[care de furie, Sian se retrase un pas [i se ciocni de

un scaun.

100 PATRICIA NEAL

– Fiindc` trebuie ca tu s` pui pe punctul "i", n-a durat mults`-]i reg`se[ti obiceiurile de tiran!

– Este de necrezut cât de lipsit` e[ti de psihologie.... Pânàtunci, m-am s`turat de aceste discursuri sterile! Odat` pentrutotdeauna, s` fim clari: chiar dac` e[ti liber`, n-am nevoie nicide tine, nici de altcineva \n via]a mea.

– Sunt \ncântat`! r`spunse ea. Mai curând decât mie, spuneasta batalioanelor de femei care-]i telefoneaz` toat` ziua! |n felulacesta, voi putea lucra lini[tit` \n loc s`-]i servesc drepttelefonist`.

Nu era nici o blânde]e \n gura care puse st`pânire pe a ei. {inici \n \mbr`]i[area care o \mpiedica s` fug`.

– Continu` s`-mi vorbe[ti pe acest ton, nu m` las p`c`lit,murmur` Nick lâng` buzele ei.

Sian se zb`tu, dar cum el refuza s`-i dea drumul, \l lovi decâteva ori furioas` cu pumnul \n piept. Strig`tul lui de durere otrezi imediat la realitate. Dumnezeule, numai s`...

– Nick! se sufoc` ea. Am uitat complet c`...El scutur` din cap, nelini[titor de palid.– Este vina mea, bomb`ni el.– Nick, \mi pare rù, eu...– La naiba, de ce te scuzi? protest` el cu r`suflarea tìat`. Mai

degrab` eu ar trebui s` fiu \n genunchi, cerându-]i iertare.Când degetele lui mângâietoare i se strecurar` pe ceaf`, Sian

\[i d`du seama c`, f`r` s` se gândeasc`, \ntinsese bra]ele ca s`-lsus]in` [i ele r`m`seser` \nnodate \n jurul taliei lui. |n loc s` se


dep`rteze, \[i retrase u[or capul, [i-l privi. Ochii lui erau alba[trica marea.

– Sian, te-am atacat, nu exist` alt cuvânt. Accep]i scuzelemele?

Cu un geam`t surd, o strânse din nou \n bra]e [i, timp de oclip`, s`rutul lui nu fu decât blânde]e [i senzualitate, tulburând-o profund. Apoi pasiunea alung` departene\n]elegerile lor. Sian \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui. {icând mâna lui se a[ez` pe inima ei, \i sc`p` un mic geam`t. |nmintea ei se \mbulzeau gândurile cele mai tandre, \n timp ce eracople[it` de o multitudine de senza]ii tulbur`toare. |n ea n`[teasperan]a c` acest moment magic va [terge toate ne\n]elegeriletrecute [i viitoare.

– Sian, gemu el \ncet lâng` gura ei. Fii mai rezonabil` decâtmine, pleac` repede...

Rug`mintea lui r`mase f`r` ecou, deoarece drept r`spuns,Sian solicit` din nou mângâierea buzelor lui.

Soneria strident` a telefonului risipi magia momentului [i-ireaduse pe amândoi la ra]iune. Prima reac]ie a lui Nick fu omi[care de iritare. Apoi zâmbi.

– Iat`-ne salva]i...|n timp ce ridica receptorul [i schimba câteva cuvinte cu

interlocutorul lui, Sian \[i reveni \ncetul cu \ncetul \n fire. Era ca[i cum, timp de câteva clipe, o personalitate str`in` pusesest`pânire pe ea. Cu o tandre]e de necrezut, contempl` fa]a luiNick.

102 PATRICIA NEAL

O \ncruntare a sprâncenelor [tergea ultimele urme aletulbur`rii lui. O mul]ime de \ntreb`ri o asaltar` imediat.

– Dup` tine, asta risc` s` ridice unele probleme, spunea el.Sian \[i p`str` câteva clipe ochii fixa]i pe buzele lui. Pentru a

sc`pa de gândurile tulbur`toare care se n`[teau \n ea, c`ut`privirea lui Nick [i sim]i deodat` o team` inexplicabil` punândst`pânire pe ea.

– E preferabil s` cobor, Alan, declar` brusc Nick. Acord`-mizece minute...

Pleoapele lui se ridicar`, dezv`luind o lic`rire sumbr` \nspatele c`reia se stingeau ultimii t`ciuni ai unei dorin]e dejamoarte. Dac` teama o cru]ase pe Sian, mângâierea distrat` pecare i-o acorda Nick \nchizând telefonul, era suficient` s`semene \n ea \ndoiala [i \ngrijorarea.

– Nu lua acest aer speriat, Sian. Ori ne cert`m ca chiorii, orine comport`m ca doi pu[ti care tocmai au descoperit ce punelumea \n mi[care. Dar nu dispera. Va trebui \ntr-o zi, s` reu[ims`-i punem cap`t....


Capitolul 7

Sian se ciocni de v`rul ei intrând \n buc`t`rie.

– Trezit` deja! Nu este timpul s` t`r`g`nez, sunt \n

\ntârziere. Anna ]i-a p`strat o parte din ultima mea crea]ie

culinar`. Pe disear`!

Sian privi u[a trântindu-se \n spatele lui [i intr` \n buc`t`rie

cu o ridicare de umeri.

– Bun` ziua, Anna! Nu l-am v`zut niciodat` pe Toby atât de

gr`bit. Ce se \ntâmpl`?

– Procesul lui Collingwood \ncepe ast`zi, r`spunse Anna

sco]ând din cuptor farfuria pe care o ]inea la cald.

– La naiba! Dac` mi-a[ fi amintit, i-a[ fi urat noroc! Dar...

Anna, pentru Dumnezeu, ce-i asta?

Anna r`spunse, pufnind \n râs.

– Probabil este vorba de o omlet` spaniol`.

giannijollys

Dar n-a[ pune mâna \n foc. P`rea atât de mândru de el, \ncât

n-am \ndr`znit s`-l \ntreb...

– Bietul Toby. |]i dai seama c` face toate astea ca s` te

impresioneze?

Sian examin` cu o grimas` \nc` o dat` amestecul curios din

farfuria ei. Apoi se ridic` [i se apropie de co[ul de gunoi.

– |n aceste momente, \l regret pe câinele meu, Mungo, oft`

ea, teribil de vinovat`. El s-ar fi desf`tat cu siguran]` cu asta.

Tr`ie[te acum \n Chiddingfold, la p`rin]ii lui Toby. Este un

labrador splendid. Bietul de el, \ncepe s` \mb`trâneasc`. |n

curând va \mplini paisprexece ani.

– P`cat c` nu-l po]i lua cu tine. Dar ar fi nedrept s`-l obligi

s` tr`iasc` \ntr-un apartament.

– {i s`-l lipsesc de unchiul [i de m`tu[a mea. Niciodat` nu

m-ar ierta. De altfel, Mungo este la ]ar`. Locul lui este acolo, nu

aici.

Cum Sian se \ntorcea s` se a[eze, o idee \i trecu prin cap.

– Au trecut câteva s`pt`mâni de când Toby [i cu mine nu

i-am vizitat. Ce-ai spune de un weekend la ]ar`? Sunt sigur` c`

te-ai \n]elege cu ei. {i \n felul acesta, l-ai cunoa[te pe Mungo!

– Este amabil din partea ta, dar nu trebuie s` sim]i c` ai vreo

obliga]ie fa]` de mine, s` [tii.

Sian sim]i c` rezerva ei spunea mai mult decât simplul

protest dictat de o bun` educa]ie.

– Anna, ce-i cu tine?


– Nu trebuie mai ales s` te sim]i constrâns` sub pretextul c`

\mp`r]im acela[i apartament. {tiu c` e[ti o persoan` solitar`,

retras`...

– Anna!

Un sentiment de mare vinov`]ie o cuprinse pe Sian. |n]elese

fulger`tor cât o afectase pe Anna comportarea ei din ultimele

s`pt`mâni.

– Anna, prietenia ta \mi este extrem de pre]ioas`, \n ciuda

aparen]elor.

Se \ntrerupse câteva secunde, prea \ncurcat` ca s` continue.

– Ca s` \n]elegi, ar trebui s`-]i povestesc unele lucruri pe

care vei fi prima s` le auzi. Dar mi-e team` s` nu te plictisesc.

Protestele Annei o \ncurajar` s` continue.

– |n afar` de Toby, de m`tu[a [i de unchiul meu, a trebuit s`

m` lipsesc de prieteni \nc` de când... eram mic`.

– Cum asta "a trebuit?"

– Prin for]a lucrurilor. Când ]i-am vorbit despre copil`ria

mea, am omis de bun`voie s` precizez unele am`nunte. Dar \n

momentul când tata m-a dat la pension, groaza mea la ideea c`

m`tu[a poate muri din vina mea, m-a rupt câ]iva ani de restul

lumii. M` sim]eam atât de vinovat`, \ncât devenisem foarte

timid` [i s`lbatic`. |n cele din urm`, o feti]`, Wendy, a d`râmat

zidurile \nchisorii mele imaginare [i am devenit cele mai bune

prietene de pe p`mânt. Anul urm`tor, Wendy n-a mai revenit.

Tat`l ei, diplomat, fusese mutat la Washington.

106 PATRICIA NEAL

Plecarea ei mi-a provocat un asemenea traumatism, \ncât anide zile m-am \nchis din nou \n mine.

Anna era prima c`tre care avusese curajul s` \ntind` mâna.– Prietenia ta \mi este mai important` decât a[ putea

vreodat` s-o spun, \ncheie Sian.Anna \i lu` mâna \ntr-a ei [i o strânse cu o tandre]e care

n-avea nevoie de cuvinte.– Timpul trece, vom \ntârzia.

***

|n timpul drumului pân` la "Sinclair Lawson", Sian fuasaltat` de nenum`rate gânduri contradictorii. Datorit` Annei,\[i d`dea seama ast`zi cât se \nchisese \n sine \n aceste ultimes`pt`mâni, refugiindu-se \n spatele lucrului sù. Erau foartepractice manuscrisele pe care le aducea cu ea seara, ca s` leciteasc` acas`: \i ocupau mintea [i, mai ales, o \mpiedicau s`gândeasc`. Anna avea excelente motive s` se plâng`. |n maimulte rânduri, Sian \i descurajase mai mult sau mai pu]in tìostentativele de a o scoate din mutismul ei. {i nici o singur` dat`nu se nelini[tise de interpretarea la care putea ajunge Anna.

– Anna, \ngìm` ea când se apropiau de birou, ]i s-a\ntâmplat vreodat` s` ai de luptat cu o problem` atât decomplicat` \ncât s` nu reu[e[ti s` ]i-o explici ]ie \ns`]i?


Profitând de un semafor care trecu brusc la ro[u, Anna \[i

puse mâna pe bra]ul ei.

– Da. |n acest caz, o alung pe planul al doilea, sperând c` se

va rezolva singur`. Dar am remarcat c` n-a mers niciodat`...

Hohotele lor de râs r`sunar` \n ma[in`. Ele râdeau \nc`

intrând \n biroul lui Sian.

– |l voi suna pe Toby s`-i urez noroc, exclam` Sian. |n acela[i

timp, \i voi mul]umi pentru omleta lui excelent`.

– Sian, po]i veni pu]in?

Nu avu timp decât s` vad` u[a biroului lui Nick

\nchizându-se. Cu un nod \n gât, \[i mu[c` buzele.

– Sose[te la birou din ce \n ce mai devreme, remarc` Anna,

de pe pragul biroului ei.

Sian de-abia o auzi, prea ocupat` s` se preg`teasc` pentru

confruntarea care urma. |n fiecare diminea]`, aceea[i ostilitate

s`pa [i mai mult pr`pastia dintre ei.

"... Ori ne cert`m ca orbii, ori ne comport`m ca doi pu[ti

care tocmai descoper` ce pune lumea \n mi[care. Dar nu

dispera. Va trebui ca \ntr-o zi, s` se g`seasc` un mod de a-i pune

cap`t..."

Aceea[i nelini[te pe care o resim]ise \n momentul când Nick

rostise aceste cuvinte \i strângea acum inima, ca un

presentiment r`u... Fa]` de polite]ea distant` la care avea

dreptul de câteva zile, lui Sian i se \ntâmpla s` regrete violentele

lor certuri.

108 PATRICIA NEAL

|[i adun` tot curajul ca s` dea ochii cu el când se auzi soneria

telefonului.

– A[ putea s` vorbesc cu Nicholas Sinclair, v` rog?

"|nc` una din admiratoarele lui, se gândi ea cu o plictiseal`

resemnat`. Rutina..."

– Nu [tiu dac` este \n birou. Pe cine trebuie s` anun]?

– Patty Emmerson.

Ap`sând ma[inal butonul interfonului, Sian sim]i c`-i

\nghea]` sângele. Patty Emmerson, fosta amant` a lui Nick,

responsabila fugii lui precipitate departe de New York...

Cu o ridicare de umeri, alung` aceste gânduri.

– Am pe linie o anumit` Patty Emmerson, \l anun]` ea.

Trebuie s` ]i-o dau?

|n loc de refuzul prompt cu care r`spundea de obicei la acest

gen de cerere, urm` o lung` t`cere. Sian ar fi pl`tit scump s`-i

vad` expresia: zâmbet? furie? pl`cere?

– F`-mi leg`tura.

Leg`tura stabilit`, Sian ezit` \nainte s` \nchid` microfonul,

dar prefer` s`-[i lase imagina]ia liber`. Care erau oare gândurile

lui Nick, \n acest moment? N-ar fi primul care jurase pe to]i

sfin]ii c` nu era \ndr`gostit, pentru a descoperi datorit` unui

incident ne\nsemnat adev`ratele lui sentimente! Nici un singur

moment ochii ei nu se \ndep`rtar` de becul ro[u semnalând c`

linia lui Nick era ocupat`. Când se stinse \n sfâr[it, \i sc`p` un

oftat de u[urare.


|n momentul când \mpinse u[a, Nick era pierdut \n gânduri.

Când tu[i pentru a-i semnala prezen]a sa, ridic` imediat capul.

– Voiai s` m` vezi?

– Da, ia loc, Sian. Exist` unul sau dou` lucruri despre care a[

vrea s`-]i vorbesc.

Sian se execut`, privindu-l cu curiozitate: nici un zâmbet de

bun venit, nici o demonstra]ie a acelui farmec politicos la care

avea dreptul de câteva s`pt`mâni. Ar fi gre[it s`-l acuze pentru

telefonul lui Patty Emmerson, fiindc` deja, diminea]`, nu

schimbaser` amabilit`]ile care marcau \n mod obi[nuit

\nceputul zilei.

– ... c` sir Georges va petrece câteva zile aici cu ea [i Mike.

Sian tres`ri brusc, smuls` brutal din gândurile ei.

– Hm... Ah, da! Sir Georges? Cum se simte?

– Bine, dup` Beverley. Dup` câte-mi spune, este ner`bd`tor

s` semneze contractul. Mike [i cu ea ne invit` s` cin`m la ei

vineri seara \n acest scop. Pân` atunci, toate hârtiile oficiale vor

trebui s` fie gata. Vei putea s` te eliberezi?

– Bine\n]eles. |mi va face pl`cere s`-i rev`d.

– Perfect. Al doilea punct...

F`r` s` piard` o clip`, \[i deschise agenda.

– ... s`pt`mâna viitoare, voi fi absent câteva zile. Trebuie s`

plec \n Irlanda.

– |n concediu?

El scutur` din cap.

110 PATRICIA NEAL

– Nu. Trebuie s` m` \ntâlnesc cu autoarea faimosuluimanuscris pe care l-am adus din Statele Unite. Exist` câtevapuncte pe care a[ vrea s` le discut cu ea.

– Sunt mul]umit` c` lucrurile avanseaz`. Mi-a pl`cut multaceast` carte, Margaretei la fel, [i am o \ncredere oarb` \njudecata ei. Dar de ce autoarea n-a f`cut apel la un editorirlandez?

– Pur [i simplu pentru c` n-avea o idee precis` asupraurm`rii pe care dorea s` i-o dea. Ea i-a trimis manuscrisulnepotului ei, unul dintre prietenii mei de la New York. El estecel care mi l-a trimis cu câteva zile \nainte de plecarea mea.

|ntre timp, trecu \n revist`, pe un ton monoton [i cu un aerpreocupat, diferitele probleme de care Sian trebuia s` se ocupe\n timpul absen]ei lui. Instruc]iunile, am`nun]ite [i precise,emanau de la un b`rbat sigur pe el, posedând perfect o meseriedespre care \nv`]ase esen]ialul cu o vitez` care spunea multdespre inteligen]a [i adaptabilitatea lui. Bine\n]eles, nu avea\nc` intui]ia remarcabil` a lui Simon, dar ea nu se \ndoia nici oclip` c` va reu[i cu timpul s-o dobândeasc`.

– Bine. Acum, afacerea Joel Henderson, declar` el\ncruci[ându-[i bra]ele la piept.

Sian \[i plec` imediat ochii. Era prima dat`, de la\ntrevederea cu Margaret, c` venea din nou vorba despre datelefalsificate. Va veni poate ora adev`rului. Con[tient` c` trebuia cuorice pre] s`-l induc` \n eroare, Sian \n`l]` capul. Era imagina]iaei, sau Nick o privea cu ne\ncredere?


– Am crezut c` \n]eleg c` Simon nu-]i \ncredin]a decât

manuscrisele nesolicitate, [i asta când lucrai deja cu el de câteva

luni

Nici o acuza]ie \n vocea lui, doar simpl` constatare.

– Ei bine, da... bâigui Sian.

|n pragul unei panici necontrolate, \[i d`du seama c` n-avea

nici o amintire precis` despre modific`rile pe care le adusese

dosarelor.

– Presupun c` Margaret a v`zut deja toate astea cu tine.

– Toate ce? \ntreb` ea, pentru a câ[tiga timp.

– Problema este de a [ti dac` unele documente au putut fi

r`t`cite sù interpretate gre[it. Dac` Simon a trebuit s` fac` apel

la al]i avoca]i decât ai no[tri. Tot ce ar putea elucida aceast`

poveste de ne\n]eles. Nu se ap`r` o cauz` cu bun` credin]`!

Trebuie dovezi, fapte concrete, \n]elegi?

– Bine\n]eles, dar... nu v`d nimic ce ar putea.... \mi pare rù.

– |i pare rù, oft` el ridicând ochii spre cer.

Cu tr`s`turile crispate de mânie, Sian se ridic` \n picioare.

– Dac` ai terminat, eu am de lucru.

– N-am terminat!

– M`rturisesc, sunt u[urat` c` \n sfâr[it \]i ar`]i adev`rata fa]`.

Asta nu te \mpiedic` s` po]i cel pu]in respecta regulile

elementare de polite]e!

Cu o suple]e uimitoare, el ajunse la u[` \naintea ei,

blocându-i orice retragere.

112 PATRICIA NEAL

– Se pare c` ai uitat de ce \mi dau toat` aceast` osteneal` s`fiu amabil cu tine. |n unele zile, m` dureau obrajii nevoit s`zâmbesc. Din fericire, aceast` mascarad` s-a terminat. Vom putea vorbi \n mod serios, conchise el deschizând bra]ele.

– Te-ar sup`ra s` te \ndep`rtezi din drumul meu? \ntreb`Sian cu asprime. Mi se pare c` ]i-am spus c` am treab`.

– {tiu, Sian. Dar cru]`-]i suflul. {tii foarte bine c` de fiecaredat` când ne cert`m, sfâr[e[ti \ntotdeauna prin a ajunge \nbra]ele mele. Este adev`rat sau nu?

Mâinile care se a[ezar` pe umerii ei erau u[oare, aproapeindiferente.

– Ai umorul unui pu[ti de zece ani, \l acuz` Sian.Acest dispre] pref`cut \i ascundea prost teama pe care o avea

c` nu-i rezista, s`-[i vad` voin]a tr`dând-o la prima lui tentativ`de a o s`ruta. Ochii lui o fixar` ne\ndur`tor.

– Nu glumeam. {i ra]ionamentul meu este cum nu se poatemai matur. Am \ncercat totul ca s` lucrez cu tine \n bun`\n]elegere. Asta n-a servit la nimic. Dar \mi place la fel de mults` te previn c` nu doresc nicidecum s` relu`m certurile noastrene\ntrerupte.

– Nu avem evident aceea[i defini]ie a cuvântului adult.– |ndr`zne[te s` vii s` spui asta \n bra]ele mele!– Dac` ai chef de jocuri stupide, adreseaz`-te altcuiva!

Prietenei tale, Patty, de exemplu!|n clipa urm`toare, \[i mu[c` buzele.– Te rog, Nick, las`-m` s` trec, \l implor` ea iritat`.


|nclinându-se ceremonios \n fa]a ei, el se execut` [i-ideschise u[a. Furia care str`lucea \n ochii lui Sian nu era\ndreptat` decât \mpotriva ei \ns`[i. Va c`dea oare \n toatecapcanele pe care el se amuza s` i le \ntind`? Ce-i venise oare s`rosteasc` numele lui Patty? Cu un frison ne\ncrez`tor, se\ntoarse s` se a[eze la biroul ei [i fu cât pe ce s` scoat` un strig`tde spaim`, reg`sindu-se nas \n nas cu Nick.

– Nu terminasem, declar` el pe un ton inexpresiv. Te veisim]i poate mai bine dac` \]i explic din ce motiv, mi-a telefonatPatty.

– Nu m` intereseaz`! De ce ai vrea s`-mi pese? Acum,Nicholas, las`-m` \n pace! Am de lucru!

– Nicholas! Trebuie oare s` \n]eleg c` e[ti furioas` pe mine?Ironia privirii lui \l tr`da: râdea de ea.– N-a[ vrea s` te mai re]in. Dar este mai \n]elept s`-mi dai

adresa ta, \n cazul c` nu vom mai vorbi pân` vineri.– Ce mai pui oare la cale? |mi [tii foarte bine adresa.Hot`rât` s`-l trateze cu dispre], deschise un dosar \n fa]a ei

[i simul` c`-i studiaz` con]inutul.– Ai fi putut s` te mu]i, remarc` el frunz`rind carnetul de

mesaje.Sian i-l smulse literalmente din mâini, furioas` c` nu se poate

controla. Niciodat` Toby, \n momentele cele mai rele, nu reu[eas` ob]in` din partea ei reac]ii atât de infantile! |nc` o provocare,[i se va refugia \n biroul Annei. Dar era capabil s-o urmeze acolo[i s` continue s-o persecute.

114 PATRICIA NEAL

– Nick, exist` o explica]ie logic` a purt`rii tale, sau doar \]iexersezi coardele vocale?

– Nu. Acum, iat` \ntrebarea mea.Inspirând adânc, Sian hot`r\ s` se \narmeze cu r`bdare. Dar,

parc` pentru a continua s-o deruteze, Nick r`mase t`cut. Când\[i ridic` ochii, \l surprinse f`când un lan] din agrafe pentruhârtie. O provocare \n plus, dar de data asta, ea reu[i s` tac`.

– Dac` am tr`i \mpreun`, Sian?Un mu[chi se crisp` \n ceafa tinerei femei, \n timp ce

obiectele \ncepeau s` danseze \n fa]a ochilor ei.– Tu [i cu mine, singuri, \ntr-un cuib intim care s`

ad`posteasc` dragostea noastr`.Aceste cuvinte se \nsinuau \n mintea lui Sian, pentru a crea

acolo o dezordine indescriptibil`. Imaginile cele mai nebune[tidefilar` prin fa]a ochilor ei. Nick luând-o \n bra]e pentru a trececu ea o u[` grea de stejar, gesturile lui blânde depunând-o pe ocuvertur` m`t`soas`...


Capitolul 8

– |n fine, la naiba, te \n]elegi bine cu Beverley, nu? bomb`ni

Nick trântind portiera. Cu buzele strânse, Sian nu catadicsi s`

r`spund`.

– Ascultându-te, s-ar crede c` ai fost obligat` s` petreci ore

\ntregi cu cel mai mare du[man al t`u. Haide, Sian...

– |n]elegi foarte bine de ce m` plâng. Când tu, sir Georges [i

Mike a]i disp`rut, f`r` m`car s` a[tepta]i sfâr[itul mesei...

– Masa era strâns` de mult [i tu [tiai \n mod sigur c` sir

Georges n-avea decât o grab`: s` termine o dat` pentru

totdeauna cu semnarea contractelor. A trebuit s` insist ca ei s`

le dea citire cu voce tare...

– {i o or` mai târziu, când Beverley a fost obligat` s` v`

aduc` acolo o cafea...

– Obligat`? Ce \n]elegi prin asta?

– ... voi juca]i c`r]i! Dac` nu se cheam` asta b`d`r`nie...Nick!

Sim]ind c` scaunul se pr`bu[e[te sub ea, Sian scoase un ]ip`tde spaim`. Cu un râs t`cut, Nick o prinse de umeri.

– Dac` m` la[i s` vorbesc...– Foarte nostim. Ajut`-m` s` m` ridic!Ne\ndur`tor, el continu` s-o tachineze.– Când \]i voi spune ceea ce am de spus.Neputincioas`, Sian \l fulger` pe Nick cu privirea. Afar`,

ploaia fin` care-i \ntâmpinase la ie[irea din imobil, inundaparbrizul, deformând fascicolele luminoase ale farurilor.Gr`bit` s` sfâr[easc`, Sian hot`r\ s` sufere cu r`bdare.

– Te ascult, declar` ea cât mai demn posibil. Revela]iatrebuie s` fie de importan]` pentru ca s` recurgi la acestecopil`rii...

Râzând, el sl`bi strânsoarea din jurul umerilor ei.– Pentru \nceput, Sian, nu te abandonasem inten]ionat.– Nu asta \]i repro[ez, o [tii foarte bine!– Dar tocmai terminasem cu contractul când sir Georges a

scos ciorna unui plan la care ]inea din toat` inima de câ]iva ani:un fel de manual adresat juc`torilor experimenta]i de bridge [icon]inând o colec]ie am`nun]it` de combina]ii... Sian, esteinutil s` te agi]i astfel. N-am terminat. Unde eram? Da, la aceacolec]ie de combina]ii. Mike [i cu mine fiind amândoi pasiona]ide bridge, am c`zut bine\n]eles imediat \n curs`...

– Fire[te, murmur` Sian pe un ton sarcastic.


|n timp ce biata Beverley se \ntreba dac` trebuia s` serveasc`sau nu cafeaua.

– Ea nu p`rea deloc sup`rat`. Din contr`, era \ncântat` s` nevad` interesa]i de planul tat`lui ei...

– Crezi c` este publicabil?– Dup` p`rerea mea, da. |i voi cere lui Bill Gardiner s`-i

arunce o privire. Se pare c` este un fanatic al bridgeului.– Totu[i, cel mai mic lucru de f`cut ar fi fost s-o avertiza]i pe

Beverley c` sunte]i re]inu]i.Acest ton de repro[, cât \l detesta! De altfel, sir Georges [i

Mike nu erau mai \n m`sur` s`-l blameze pe invitatul lor? Cumfa]a lui Nick se apropia periculos de a ei, Sian f`cu ochii mari,incapabil` s`-i descifreze expresia.

– |n momente ca acestea, \mi dau seama cât noroc am avuts` te \ntâlnesc... murmur` el.

Sian \[i miji ochii cu ne\ncredere.– Te rog, las`-m` s` m` ridic...– Nu, nu... Când voi termina, nu \nainte. Sian. Am s`-]i cer

un serviciu.– Fii cinstit [i d`-mi repede ordinul, sunt obi[nuit`! {i când

o s` m` ridici?F`r` s` r`spund`, el ac]ion` maneta de pozi]ionare a

scaunului, mul]umindu-se s-o ridice doar pe jum`tate.– "D`-mi ordinul"... E[ti \ntr-adev`r nedreapt`.– La naiba, termini odat`, da sau nu? exclam` Sian, la cap`tul

r`bd`rii.

118 PATRICIA NEAL

|n acela[i moment, \[i mu[c` buzele pentru a-[i \n`bu[idorin]a nea[teptat` de a izbucni \n râs. |nfrunt`rile ei cu Nickluau din s`pt`mân` \n s`pt`mân` aspecte de vodevil prost.

– Nu voi putea s` plec \n Irlanda s`pt`mâna viitoare. A[ vreas` te duci acolo \n locul meu.

– Nici o problem`. Acum, fii amabil [i condu-m` acas`.Urm` o t`cere... apoi Nick izbucni \n râs, cu capul aruncat

spre spate [i cu umerii scuturându-se.– Foarte bine, te conduc, reu[i el s` articuleze. Dar \nainte,

las`-m` s`-]i ridic scaunul.Sian se ridic` \ntr-un cot ca s`-i permit` s` manevreze

maneta. |n clipa urm`toare, scaunul c`zu [i mai jos [i Nick se\ntinse pe jum`tate peste ea.

– M` \mpiedici s` respir, se plânse ea.El readuse \n sfâr[it scaunul \n pozi]ia vertical`, f`r` s`-[i

schimbe pozi]ia. Sian era la ananghie. Oare ce fest` urât` \i mairezerva?

– Nick? \ntreb` ea cu timiditate.– {tiu, oft` el. A[ fi trebuit s` prev`d reac]ia mea. Dac` a[ fi

fost mai prev`z`tor, te-a[ fi l`sat s` te \ntorci acas` singur`.– Prin ploaie?– Prin ploaie, repet` el \ncet atingându-i u[or obrazul cu

vârful nasului.Sian \nchise pleoapele pentru a nu-i \ntâlni privirea.– Sian, fii cinstit`, suferi la fel de mult ca mine \n aceste

ultime s`pt`mâni.


Vorbind, \[i mi[ca \ncet capul de la dreapta la stânga,atingându-i u[or vârful nasului cu al lui. Sian sim]i c` i se strângeinima.

– Niciodat` n-am fost atât de nefericit`, recunoscu ea.– Dac` a[a se s`rut` eschimo[ii, sunt foarte mul]umit c` nu

m-am n`scut acolo...Niciodat` senza]ia buzelor lui peste ale ei nu i se p`ruse atât

de familiar` lui Sian. F`r` ezitare, i se abandon`. Cu \nfiorare,sim]i imediat mângâierea mâinilor lui [i oft`.

– Sian, spune-mi c` nu vrei s` m` opresc...|nainte s` r`spund`, ea \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui.– M-ai crede dac` a[ pretinde contrariul? murmur` ea.– Suntem totu[i pu]in cam b`trâni ca s` ne comport`m ca

ni[te liceeni...– Ca ni[te ce? [opti Sian lâng` buzele lui.Un râs \n`bu[it \i r`spunse, \n timp ce el depunea o mul]ime

de s`rut`ri \n jurul b`rbiei [i \n lungul gâtului ei. Sian \[i ascunsefa]a \n masa de p`r m`t`sos, uitând totul cu excep]ia necesit`]iide a prelungi la nesfâr[it aceste clipe magice. Deodat`, Nick se\ndep`rt` ca s-o priveasc`.

– Sian, fii amabil` [i num`r` pân` la trei, [opti el.– Unu, doi, trei, \n[ir` ea f`r` s`-[i recapete respira]ia.Dar Nick \i prinse \ncheieturile mâinilor.– Tri[ezi. Mai \ncet, protest` el.– De ce?– Fiindc` trebuie s` reac]ionez!

120 PATRICIA NEAL

Desprinzând degetele lui Sian din spatele cefei lui, \i\ncruci[` bra]ele la piept.

– Sian, trebuie s` ne oprim, este ridicol.O ultim` dat`, buzele lui le atinser` u[or pe ale ei.– Acum, urmarea depinde de tine. Sau mergem la mine, ceea

ce este riscant, sau...Vorbind, termin` s` se redreseze, lipsind-o pe Sian de

c`ldura [i de tandre]ea lui.– Riscant? \ntreb` ea.– Con[tiin]a mi-ar repro[a dac` mi-a[ petrece weekendul

f`când dragoste cu tine, cum ard de dorin]`.– Eu... poate este preferabil s` m` conduci acas` la mine,

bâigui Sian, brusc \nnebunit`.|n timp ce rostea aceste cuvinte, regretele o asaltau deja.

Restul drumului se desf`[ur` \n t`cere. Oprind \n fa]a imobiluluilui Sian, Nick lovi u[or oglinda retrovizoare a unui BMV alb,garat de-a lungul trotuarului. De-abia se opri ma[ina c` Sian s`riafar`. Nick nu-[i ascunse iritarea al`turându-i-se.

– Ce te-a g`sit?– Este ma[ina lui Toby. De obicei o las` la garaj, dar plec`m

la Chiddingfold destul de devreme mâine diminea]`. Din fericire, n-are nici cea mai mic` zgârietur`.

Nick \[i puse mâinile pe umerii ei [i-[i cufund` ochii \ntr-aiei.

– Dac` ne-am fi dus la mine, ce s-ar fi \ntâmplat cu excursiavoastr` de mâine?


Sian nu-[i putu st`pâni un fior. Câteva minute \n plus,adineauri, [i ar fi acceptat stupid propunerea lui. Pentru el, n-arfi fost totu[i decât un divertisment pl`cut pentru trecereatimpului...

– |n cazul când n-ai remarcat, nu suntem la tine acas`,r`spunse ea, f`r` blânde]e. Acum, bun` seara. Plec devrememâine diminea]`, [i jocurile tale \ncep s` m` oboseasc`.

– A[a s-ar spune, \ntr-adev`r. Ei bine... weekend pl`cut, Sian.

122 PATRICIA NEAL

Capitolul 9

Sian se a[ez` \n fotoliul adânc \ntr-un col] al camerei, lâng`

m`su]a pe care se afla telefonul.

– Alo, Margaret? Ce se \ntâmpl`? Imposibil s`-l g`sesc pe

Nick.

– Nu l-am v`zut toat` ziua. Cum a fost \n Irlanda?

– Minunat. De[i timpul este mai degrab` posomorât. |ncerc

s` v` sun \nc` de diminea]`, dar unele leg`turi telefonice erau

\ntrerupte din cauza furtunii.

– Cum s-a desf`[urat \ntrevederea cu Eithne Jennings?

Sian mul]umi providen]ei c`-l \ndep`rtase pe Nick. Prefera

de mii de ori s`-[i prezinte raportul Margaretei, deoarece era

\nc` tulburat` de \ntors`tura ciudat` luat` de \ntrevederea ei cu

scriitoarea irlandez`.

– La drept vorbind, nu [tiu ce s`-]i r`spund, oft` ea.

M-am dus s-o vizitez \n prima zi. A[a cum prev`zusem, ampus-o la curent cu toate am`nuntele administrative pe care le-am discutat \mpreun`, pentru redactarea contractului.

– {i atunci? \ntreb` Margaret, intrigat` de ezit`rile ei.– Atunci, trebuie s` m` fi descurcat foarte prost, deoarece

m-a ascultat pân` la cap`t f`r` s` intervin`.– Nu \n]eleg ce a putut s-o [ocheze. Orice cas` de editur` ar

fi abordat acelea[i detalii cu ea.– N-a p`rut [ocat`. Când am terminat, a cl`tinat doar din

cap, declarând c` prefer` s` a[tepte.Margaret scoase o exclama]ie iritat`.– M` \ntreb de ce Nick nu s-a mul]umit simplu s`-i scrie,

aflând c` nu se putea duce la fa]a locului.– Nepotul lui Eithne Jennings este cel care i-a \ncredin]at

manuscrisul. |ntr-un fel, este normal s`-i fi rezervat un tratamentspecial.

– Ce s-a petrecut dup` aceea?– Ea a propus s` viziteze \mprejurimile cu mine. Pentru a

evita s`-i par dezagreabil`, am acceptat. De altfel, este\ncânt`toare. Am f`cut turul satului, \nainte de a merge la plaj`.Am mers astfel kilometri \ntregi pe nisip.

– Ar fi trebuit s` stabili]i o a doua \ntâlnire...– Nu, tocmai. Mi-a spus c` m` va contacta ea. Ieri n-am

primit nici un semn de la ea. {i apoi, \n aceast` diminea]`,menajera ei mi-a adus un mesaj \n care m` anun]` c` pleac` laDublin [i m` va vedea la \ntoarcere.

124 PATRICIA NEAL

– Tu te plângi! glumi Margaret. Gânde[te-te la noi, pierdu]i\n cea]`, la Londra. Se pare c` hotelul t`u este foarte bun.

– Un conac vechi, superb. Cum sunt singura lor client`, amdreptul la un apartament!

– Nu-]i mai r`mâne decât s` te distrezi pân` la \ntoarcereaEithnei Jennings. |i voi cere lui Nick s` te sune...

– Oh, este inutil! exclam` Sian. Eu... Nu voi avea nimic \nplus s`-i spun. |n schimb, ai putea s` mi-o dai pe Anna?

– Hot`rât lucru, n-ai noroc. Lipse[te, dup`-amiaza asta. Dac`ai dificult`]i s-o g`se[ti acas` disear`, te va suna mâine diminea]`de la birou.

Sian \nchise telefonul, cu moartea \n suflet. Ce ghinion! I-arfi pl`cut atât de mult s`-i cear` iertare... Privind \n urm`, nimicnu p`rea s`-i scuze atitudinea din timpul \ntregului weekend.Toate ocaziile fuseser` bune pentru a fugi la ]ar`, cu Mungo. De-abia schimbase câteva cuvinte cu Toby [i cu Anna. Slav`Domnului, unchiul [i m`tu[a ei se ar`taser` imediat plini deafec]iune fa]` de prietena ei. O cuprindea vinov`]ia la amintireanervozit`]ii neobi[nuite a Annei, la prima or`. A trebuit ca easingur` s` rup` ghea]a cu gazdele. Toby, el \nsu[i ciudat deposomorât, nu f`cea nimic ca s-o ajute.

Cu exclama]ie de ner`bdare, Sian se ridic` dintr-un salt. Celr`spunz`tor nu se sinchisea f`r` \ndoial` nici cât negru subunghie de tulburarea pe care o stârnise \n ea! Se apropie de unadin u[ile-fereastr` ale marelui salon, f`r` a reu[i s`-[i alunge dinminte imaginea zâmbetului fermec`tor al lui Nick. De câteva


zile, \n ciuda eforturilor ei disperate de a-l alunga pe intrus,gândul n-o mai p`r`sea. Pic`turi mici de ploaie \i deformauvederea pe care o avea spre parcul hotelului. Peluza acoperit`de frunze moarte cobora \n pant` lin` pân` la marea agitat` devaluri violente. Cum s` explice nebunia care pusese st`pânirepe ea? Nici un b`rbat n-o obi[nuise vreodat` cu acest tratamentimpertinent. Era de obicei flatat`, curtat`. Chiar Roy, oricât deincoerent era, o tratase \ntotdeauna cu respect, chiar cuadmira]ie.

L`sând s`-i scape un oftat, \[i sprijini fruntea de geamul rece.La ce bun s` se revolte astfel, dac` o ]inea \n puterea lui? S`descopere c` exasperarea, ba chiar ura, puteau fi \nso]ite de oasemenea atrac]ie, iat` ce o deruta mai pu]in din cauza violen]eidorin]elor ei cât din cauza celui care i le inspira. Se redres`,refuzând s` se lase prad` pesimismului. |n loc s` se lamenteze,s` se bucure c` petrece singur` aceste câteva zile, [i s` profite.

Cu un pas ferm, se \ntoarse s` se a[eze. Pentru prima dat` dezile – ba chiar de s`pt`mâni – \i era oferit` ocazia s` priveasc`\n urm` [i s` reflecteze. Ridic` din nou telefonul.

– |mi pare r`u c` v` plictisesc din nou, domni[oar`, dar a[vrea s` telefonez la Londra. Dac` este posibil...

– Normal, liniile au fost ref`cute [i furtuna se potole[te,r`spunse recep]ionera, optimist`. Apropo, tocmai v` sunam cas` v` previn c` James urc` s` v` vad`.

Sian l`s` receptorul, cu un zâmbet mirat [i totodat` amuzat.Patronul hotelului se temea oare c` se plictise[te? El era cel care

126 PATRICIA NEAL

o \ntâmpinase la sosire. Jovial, cu fa]a ro[covan`, era unvorb`re] incorigibil, dar teribil de simpatic. Nu le trebuise mults` rup` ghea]a, cu atât mai mult cu cât Sian era unica luipensionar`. |nc` din prima zi, el \i povestise \ntr-un stil elocvent[i umoristic, istoria detaliat` a familiei sale [i a frumosului conacdin Fort Mullan.

A[teptând s` se bat` la u[`, se ridic` \n picioare, cu unzâmbet vesel la perspectiva de a flec`ri pu]in cu gazda ei. El nuera singur.... Care nu fu surpriza recunoscându-l pe cel care-l\nso]ea!

– Ce naiba faci aici? exclam` ea f`r` nici o amabilitate.– Ai putea totu[i s` rezervi o primire mai bun` prietenului

dumitale, o dojeni James.Cu valiza lui Nick \n mân`, se \ndrept` spre a doua camer` a

apartamentului.– V` ve]i sim]i bine aici, domnule. {i apoi, exist` un pat

mare...– Nu mai \n]eleg nimic, spuse Sian scuturând din cap.

Credeam c`...Trecând prin fa]a ei, Nick \i adres` un mic salut comic.– Ce primire... |mi merge drept la inim`... Domnule Kelly, la

urma urmei, a[ prefera un apartament separat, dac` nu v`deranjeaz`. Sau chiar o camer` simpl`, nu sunt preten]ios.

– Haide, f`r` ceremonie, spune]i-mi James. Aceast` camer`este somptuoas`, privi]i...

El \i adres` o clipire din ochi.


– {i exist` un z`vor la u[`, dac` te temi pentru virtutea

dumitale!

Asaltat` de emo]ie, Sian ro[i pân` \n vârful urechilor [i se

\mbujor` [i mai mult auzindu-l pe Nick pufnind \n râs. Ca prin

cea]`, se \ndrept` spre fereastr`, pentru a câ[tiga timp [i a-[i

reveni \n fire. Consternat`, \[i d`du seama c` tremura din toate

\ncheieturile. |n momentul când \ncepea \n fine s` ia pu]in`

distan]`, iat` c` Nick ap`rea pe nepus` mas`. |n ce scop oare?

Cum James \[i lua r`mas-bun pe un ton de glum`, ea sim]i

cum \i \n]epene[te ceafa. |l interogase deja care erau motivele

prezen]ei sale, iar el nu binevoise s` r`spund`. S-ar fi acoperit

de ridicol punându-i a doua oar` \ntrebarea. Imediat ce i se

al`tur`, lans` ofensiva.

– Dac` ai venit s-o vezi pe miss Jennings, este plecat` la

Dublin.

– A[a se pare. |ncerc s` \n]eleg ce ai putut s`-i spui ca s` fug`

cât o ]in picioarele la cel`lalt cap`t al ]`rii.

– Acum, ce insinuezi?

Tremur doar gândindu-m` la cei care au avut nefericirea

s`-]i cad` \n mâini, când erai avocat!

– Nu mai face pe [ireata cu mine, Sian. I-am telefonat

domni[oarei Jenning ieri diminea]`, ca s`...

– F`r` \ndoial`, pentru a acoperi incompeten]a mea, dac`

era nevoie! |ncrederea ta m` mi[c`! M` \ntreb ce te-a g`sit s` m`

trimi]i aici.

128 PATRICIA NEAL

– M` \ntreb [i eu... Pe scurt, am dat peste o fermec`toarepersoan` care m-a informat c` miss Jenning era \ntr-adev`r laDublin. Am \ncercat câteva ore s` te prind, dar...

– Liniile erau \ntrerupte.– V`zând c` nu te \ntorci la Londra \n aceast` diminea]`, am

hot`rât s` v`d eu \nsumi ce se \ntâmpl`.– I-am expus \n am`nunt lui miss Jennings con]inutul

contractului pe care trebuie s`-l semneze cu noi. Rutin`...R`sun` soneria telefonului.– Fir-ar s` fie! exclam` Nick, agasat c` este \ntrerupt.

Cu siguran]`, nu este pentru mine.|ncruci[ându-[i ma[inal degetele, Sian se rug` cerului ca

recep]ionera s` nu fi reu[it s-o g`seasc` pe Anna. Se sim]eaincapabil` s` fac` pace cu prietena ei \n prezen]a acestui martorjenant.

– Toby? Te credeam \n curte, la ora asta...– Anna [i cu mine am \ncercat s` te g`sim toat` dup`-amiaza.– Furtuna a \ntrerupt liniile telefonice. Dar... pari \ngrijorat.

Ce se \ntâmpl`?– Nimic, doar... Sian, ce preferi s` auzi mai \ntâi, vestea bun`

sau pe cea rea?Sian \nchise scurt pleoapele.– Toby, spune-mi pur [i simplu ce ai s`-mi spui. Nu crezi c`

este mai bine?– Te sun \n leg`tur` cu Mungo. El... a murit noaptea trecut`,

\n somn, f`r` s` sufere. Dup` veterinar, l-a l`sat inima.


O mul]ime de imagini fericite defilar` prin fa]a ochilor luiSian, ale unui c`]elu[ negru neastâmp`rat pe care l-a crescut [icare era de atâta timp prietenul [i \nso]itorul ei cel mai fidel.

– Sian?– Da... eu.... sunt mul]umit` c` s-a \ntâmplat \n felul acesta.Cu vederea \nce]o[at` de lacrimi, \[i d`du vag seama de

prezen]a lui Nick al`turi de ea.– M` gr`besc s`-]i anun] vestea bun`, relu` Toby pu]in mai

vioi. Sper c` \]i va potoli pu]in durerea. Trebuie s` fi remarcat c`\n acest weekend, ambian]a n-a fost prea vesel`.

– {tiu, eu sunt \ntru totul responsabil`. Tocmai voiam s-osun pe Anna ca s`-i vorbesc despre asta.

– Nu te-ai gândit nici o clip` c`, \n vremuri obi[nuite, a[ fivenit u[or de hac proastei tale dispozi]ii? Nu, eu sunt vinovat.Eram fr`mântat de o mul]ime de gânduri. |n acest timp, cei pecare-i iubesc, sufereau. Mai ales Anna.

– Anna?– Ca s` nu fi observat, trebuie s` fi fost preocupat`, \n acel

moment, continu` Toby. Altfel, ai fi remarcat de mult` vreme c`nu mai eram acela[i de câtva timp. Niciodat` n-a[ fi crezut c`aceste lucruri se \ntâmpl` atât de repede. {i nici Anna, de altfel.

– Toby, dac` ai fi mai clar? |ncerci s`-mi spui c` tu [i Anna...?Vocea i se gâtui [i, printre lacrimi, ap`ru un zâmbet.– Sian, nu spui nimic?– Era emo]ia. Dac` ai [ti cât sunt de fericit`! Nu-mi vine s`

cred! Anna este lâng` tine?

130 PATRICIA NEAL

– Cuib`rit` sub bra]ul meu, cu receptorul lipit de ureche,r`spunse el râzând. Cred c` vei fi fericit` s` afli c` mi-a acordatmâna f`r` ezitare. }i-o dau!

Anna [i Sian d`dur` frâu liber emo]iilor lor, sub comentariileamuzate ale lui Toby. Când Sian l`s` \n fine receptorul, surâdea\ncântat`. Dup` câteva minute, totu[i, pu]in din bucuria eidisp`ru, la amintirea unui nas negru [i umed, [i lacrimile ]â[nir`din nou de sub pleoapele ei.

– Sian, dac` pot...Vocea blând` o f`cu s` tresar`. |n nici un caz nu-i va m`rturisi

motivul lacrimilor ei. Putea foarte bine s` se lipseasc` de ironiilelui Nick.

– {tirile bune au uneori acest efect asupra mea, spuse, \ndefensiv`. {i tocmai am aflat c` dou` persoane care se iubescmult se vor c`s`tori.

– Sian, regret c` te-am acuzat, mai mult sau mai pu]in, c` aistricat tranzac]iile mele cu Eithne Jennings. Reflectând la astaacum, \mi amintesc c` nepotul ei m-a prevenit, când mi-a\ncredin]at manuscrisul: este o excentric`, [i are uneori reac]iiimprevizile.

– Oh, este \ncânt`toare. Dar trebuie s` spun c` plecarea eigr`bit` m-a derutat.

Povestindu-i lui Nick plimbarea ei cu romanciera, Sian reu[is` se destind` \ncetul cu \ncetul. |n timp ce vorbea, Nick seinstal` cu impertinen]` pe bra]ul fotoliului ei.

– A[ fi stricat probabil totul cerându-i un r`spuns imediat.


|n fond, este mai bine c` ai luat asta asupra ta. |n acest timp,m-am ocupat de afacerea Henderson. M`rturisesc c` nu suntdestul de optimist.

Curiozitatea o asalt` imediat pe Sian. Ar fi pl`tit scump s` aflemai mult [i probabil ar fi cedat tenta]iei de a-l \ntreba pe Nickdac` el nu [i-ar fi strecurat un bra] pe umerii ei [i n-ar fi \nceputpe nea[teptate s` se joace cu p`rul ei.

– |n orice caz, fiindc` miss Jennings revine mâine, propun s`abandon`m acest subiect pân` la \ntoarcerea ei. De acord?

Ca hipnotizat`, Sian r`mase cu ochii fixa]i pe bucata de hain`de tweed care intra \n câmpul ei vizual.

– De acord.– Cu pu]in` bun`voin]`, sunt sigur c` vom putea deveni

prieteni, Sian, continu` Nick cu o voce blând`.F`r` s` \nceteze s`-i mângâie p`rul, \i \mp`rt`[i emo]ia lui \n

fa]a peisajelor din Irlanda, folosind pentru a le descrie acelea[icuvinte care-i venir` \n minte lui Sian la sosirea ei. Ea n-aveanevoie s`-i vad` fa]a pentru a ghici sentimentele care sereflectau pe ea. Imagina]ia ei, ajutat` de amintiri, era de-ajuns.F`r` nici o \ndoial`, propunerea lui de prietenie nu era lipsit`de tandre]e.

|n timp ce \ncerc` s` ia distan]` ca s` nu cedeze farmeculuilui, Sian avu o revela]ie: n-avea ce face cu prietenia lui Nick; eaa[tepta de la el dragoste nici mai mult, nici mai pu]in, deoarece\i f`cuse ea \ns`[i cadou dragostea ei.

– Nu fi trist`, Sian, te rog.

132 PATRICIA NEAL

Luând-o de mân`, o for]` s` se ridice ca s-o atrag` \n cerculbra]elor lui. Dar \mbr`]i[area lui fratern` nu f`cu decât s`sporeasc` reticen]ele ei.

– Nu sunt trist`.– Bine, nu e[ti trist`, murmur` el. Atunci, dac` m-ai ajuta s`

descop`r acest mic col] al Irlandei unde am ajuns amândoi? Mi-ai trezit curiozitatea vorbindu-mi despre acea lung` plimbarepe plaj` cu miss Jennings. Voi merge [i eu la rândul meu...

– Pe ploaie?– Nu-mi spune c` te sperie câteva pic`turi de ploaie, o

tachin` el.Pic`turile, cu siguran]` nu. Dar el?

***

Dou` ore mai târziu, când se \ntorceau pe urma pa[ilor \nc`vizibili pe nisipul umed, cu vântul [i ploaia biciuindu-le fe]ele,Sian de-abia \[i revenea din [ocul revela]iei ei. |l iubea! De cânddevenise con[tient` de asta, adineauri \n apartamentul ei, aveaimpresia c` este transfigurat`. De-abia remarca ploaia care-i udahainele. Ca [i cum ochii ei se deschideau pentru prima dat`, nuobosea s` contemple silueta lui Nick, aflat la câ]iva pa[i \n fa]aei. Din când \n când, el se \ntorcea ca s`-i adreseze un zâmbetvesel [i complice. Ajun[i aproape de extremitatea stâncilor care


t`iau plaja, el strig` câteva vorbe pe care vântul le lu`. Cum

putuse s` se cread` destul de puternic` pentru a sc`pa de

destinul ei? Acum câteva luni, s-ar fi l`udat c` este la ad`post de

dragoste la prima vedere. {i iat` c` se \ndr`gostea de un b`rbat

liber [i hot`rât s` r`mân` a[a, de un b`rbat la fel de \n largul lui

la o serat` monden`, ca [i \n inima unei frumuse]i s`lbatice [i

ingrate care-i \nconjura acum.

El se opri s-o a[tepte. Mângâierea umed` [i rece a ploii \i

\mpurpura obrajii. Ea \[i aminti deodat` teama inexplicabil`

sim]it` \n momentul când i se dezv`luise dragostea. Din adâncul

fiin]ei ei, un strig`t de alarm` urcase, pentru a-i aminti c` a-l iubi

pe acest b`rbat ar fi o surs` inepuizabil` de disperare.

– Se pare c` ]i-e frig, remarc` el. S` ne \ntoarcem la hotel.

Trebuie s` faci o baie cald`.

Sian cl`tin` din cap, fericirea ei nep`s`toare fiind alungat`

brusc de un frison de nelini[te. Toat` seara, acela[i

presentiment \i strânse gâtul, chiar \n prezen]a lui James, care le

f`cu onoarea s` cineze la masa lor. Când le ur` noapte bun`, la

ie[irea din sala restaurantului, nelini[tea lui Sian se transform`

\ntr-o team` necontrolat`. |l urm` \n t`cere pe Nick pe scar`,

con[tient` de iritarea lui. Nu-i mai r`mânea decât câteva

secunde pentru a se explica \nainte ca furia lui s` explodeze. El

\i repro[a f`r` \ndoial` mutismul ei din timpul cinei. De dou`

sau de trei ori, v`zând-o cufundat` \n gânduri, \i adresase o

privire iritat`.

134 PATRICIA NEAL

Cu un nod \n gât, intr` \naintea lui \n vestibululapartamentului lor [i a[tept` ca el s` \nchid` u[a.

– Nick, eu... nu [tiu ce m-a g`sit.|ntinse mâna spre el, f`r` s` se gândeasc`, mai mult s` se

lini[teasc` decât s`-i cear` iertare.– Sian, furia mea nu era \ndreptat` \mpotriva ta, \i explic` el

luându-i mâna. De ce m` b`nuie[ti \ntotdeauna c` am ceva\mpotriva ta?

Degetele lor se \mpletir` [i \n clipa urm`toare se strângeaucu pasiune.

– Sian, când te ]in astfel \n bra]ele mele, nu m` mairecunosc. Adineauri, când vorbeam de prietenie, mai mult pemine \nsumi \ncercam s` m` conving. Sentimentele mele pentrutine nu sunt ceea ce a[ caracteriza drept amicale. Când te ]in \nbra]ele mele...

– {tiu, murmur` ea. {tiu...– De fiecare dat` când se \ntâmpl` astfel, literalmente

arunca]i unul \n bra]ele celuilalt, nici tu, nici eu nu mai dorims` ne opunem. Dar mai târziu.... mai târziu, risc`m s` regret`m.

Sian se cuib`ri \n bra]ele lui, scuturând viguros din cap, cubra]ele strânse \n jurul taliei lui Nick. Cum ar putea vreodat` s`\ncerce cel mai mic regret c` exprimase cu corpul ei, toat`dragotea pe care o sim]ea pentru el? Oricare ar fi sentimentelepe care i le oferea acest b`rbat, \n bra]ele lui nu g`sea decâtdragoste.

– Nu eu, promise ea \ncet. Sunt absolut liber` [i [tiu ce fac.


– Poate tu, dar eu?Cu un geam`t exprimând dilema lui, puse st`pânire pe

buzele Sian, l`sându-[i mâinile s` r`t`ceasc` peste corpul ei.– Oh, Sian, te doresc atât de mult! Nu pot s` renun] la tine,

seara asta, este peste puterile mele.Mi[c`rile bra]elor sale sporeau \nfrigurarea care punea

\ncetul cu \ncetul st`pânire pe tân`ra femeie.– Strânge-m` tare, \l implor` ea \n momentul când rochia \i

alunec` pe um`r.O succesiune de mângâieri delicios de senzuale o eliber`

treptat de constrângerea hainelor. Acum nu mai exista nici unobstacol \ntre dorin]a ei [i cea a lui Nick. Când o ridic` \n bra]e,ea se pierdu \n mesajul t`cut al s`rutului lor. Deja transportat`\n afara timpului [i al realit`]ilor prin for]a dragostei ei, uit` deorice pudoare [i \[i dezbr`c` la rândul ei amantul. Când el o lu`din nou \n bra]e, \i sc`p` un mic geam`t uimit – s` simt` pentruprima dat` puterea senzual` a unui corp gol peste al ei. Nu sim]inelini[te sau team`, dorin]a lor reciproc` \i transportase dejaprea departe pentru asta...

– Nick, iube[te-m`, \l implor` ea, lâng` buzele lui.

136 PATRICIA NEAL

Capitolul 10

– Sunt mul]umit` c` totul s-a desf`[urat bine, dar ce a spus

exact miss Jennings? \ntreb` Sian.

Din fericire, nu l`sa nimic s` transpar` \n vocea ei din teama

care o \ncerca. Nick p`rea atât de deta[at \n aceast` diminea]`!

Se trezise târziu, pentru a-[i da seama c` era singur` \n

camer`. Inima ei se strânse imediat. Cu corpul [i mintea \nc`

impregnate de orele minunate pe care le petrecuse, f`cuse baie

[i se \mbr`case. Exaltarea care o st`pânea la \ntoarcerea lui Nick

se schimbase repede \n nelini[te.

– P`rea uimit` c` menajera \]i explicase atât de prost,

r`spunse el.

Sian percepu o ezitare \n ochii care o priveau.

– |n diminea]a sosirii tale, a primit un telefon de la Dublin.

Cineva o anun]a c` una din prietenele ei avusese un accident de

ma[in`. Persoana trebuia s` sune din nou seara, cu mai multeinforma]ii.

Din nou, ochii lor se \ntâlnir` câteva secunde. Sian crezu c`descoper` \n cei ai lui Nick o jen` care \i spori indispozi]ia.

– |n acea dup`-amiaz`, liniile telefonice au fost \ntrerupte defurtunile violente. Pentru a afla adev`rul, miss Jennings ahot`rât s` plece la Duplin.

Sian cl`tin` din cap. Dar cum ar fi putut s` se concentreze \ntimp ce sim]ea c` universul se dezintegra \ncet \n jurul ei? Nuexistau cuvinte destul de tari pentru a-i condamna naivitatea.Din primele secunde când Nick ap`ruse \n prag, amintirilenop]ii precedente \i acceleraser` b`t`ile inimii. Expresia lui Nickera totu[i suficient de elocvent`. |n loc s-o ia \n bra]e, el\ncepuse imediat s`-i relateze \ntrevederea cu Eithne Jennings.

– Prietena ei era r`nit` grav? \ntreb` ea, pref`cându-se c` seintereseaz` de relatarea lui.

Suferin]ele acelei necunoscute o l`sau indiferent`, dartrebuia cu orice pre] s` p`streze o aparen]` de demnitate.

– Nu. Doar un bra] rupt.Ea \i g`si o privire trist`, v`zând c` se apropie. Sim]indu-i

mâna pe obraz, se \ncord`. N-avea ce face cu mila lui.– Sian, protest` el când ea schi]` gestul s` se \ndep`rteze.F`r` pasiune, el \[i \nnod` bra]ele \n jurul taliei ei.– Oricare ar fi sentimentele tale \n aceast` diminea]`, nu

trebuie mai ales s` \ncerci nici cea mai mic` jen` \n leg`tur` cuce s-a petrecut ieri sear`.

138 PATRICIA NEAL

Exist` zile, ca asta, când dou` persoane au o nevoie teribilùna de alta.

"Nu", gemu ea pe t`cute. Corpul \ntreg o durea, atât ardeade dorin]` s` se arunce \n bra]ele lui. Pentru el, elanul care-i\mpinsese unul spre altul, noaptea trecut`, putea s` nu fie decâtexpresia unei dorin]e irezistibile, dar pentru ea era dovada uneiiubiri totale [i dezinteresate. Ea ajunsese s`-[i imaginezepasiunea pe care i-o ar`ta Nick ca fiind motivat` de unsentiment mai nobil decât dorin]a. Atât de puternic` fuseseconvingerea sa, \ncât \nainte de sfâr[itul acestei nop]i deofrande [i de pl`ceri \mp`rt`[ite, nu mai cùtase s`-[i ascundìubirea. Ea chiar o proclamase cu voce tare, sigur` c` el o\mp`rt`[ea deja. Dar aceste cuvinte nu trecuser` niciodat`dincolo de buzele lui.

– Gr`be[te-te s` prânze[ti. |n mai pu]in de o or`, un taxi neva conduce la aeroport.

Un nou val de triste]e o cople[i. Nick era foarte gr`bit s`scape de amintirea momentelor lor de r`t`cire [i de sl`biciune.Un mic strig`t \i sc`p` când sim]i deodat` mâna lui pe umerii ei.

– Nu mi-e foame, murmur` ea. O s`-mi strâng lucrurile.– Sian, exist` o explica]ie pentru aceast` grab`.Cu corpul \ncordat, a[tept` ca el s` pronun]e cu voce tare

condamnarea sa.– Am primit un telefon de la Margaret \n aceast` diminea]`.

Simon Porter sfideaz` toate statisticile medicale: \nchipuie[te-]ic` [i-a rec`p`tat vorbirea [i o bun` parte din mobilitate.


Pentru asta, noi...Sian nu auzi restul frazei, deoarece se \ntorsese spre el [i se

pr`bu[ise \n bra]ele lui, cu corpul scuturat de hohote.– Hei! exclam` el. Trebuie s` râzi, nu s` plângi!Nu [tia oare c`, \n ciuda bucuriei pe care i-o aducea aceast`

veste bun`, ea plângea de am`r`ciune?

***

|n zilele urm`toare, disperarea f`cu un gol \n mintea lui Sian.Era mai bine astfel. Gândirea nu-i adusese decât triste]e [iregrete.

– |mi pare r`u c` n-am putut s` m` eliberez pentru prânz, \ispuse ea Annei intrând \n birou.

– Nu te scuza. Toby voia...Se \ntrerupse, v`zând c` becul interfonului clipea.– S-ar spune c` hoinarul s-a \ntors acas`, declar` ea.Privirea ei \ngrijorat` scrut` fa]a palid` [i ab`tut` a lui Sian \n

timp ce aceasta c`uta cu disperare ceva s` r`spund` pentru a-[iascunde profunda fr`mântare.

|n Irlanda, \n taxiul care-i conducea la aeroport, pentru aumple t`cerea, vorbise f`r` \ncetare despre Simon. Dar nici osingur` clip` amabilitatea lui Nick sau \ntreb`rile lui politicoasen-o f`cuser` s`-i uite tr`darea. Cuvintele de dragoste pe care,

140 PATRICIA NEAL

\n[elat` de \nfl`c`rarea lui, le rostise pentru el, acele cuvinter`sunau \n ea ca tot atâtea umilin]e. Nu-[i va mai g`si pacea [isenin`tatea decât uitându-le, pe ele cât [i pe acela care leinspirase.

Dinspre partea lui, Nick sesizase imediat transformareasubtil` petrecut` \n Sian \ntre abandonul lor \n somn [i\ntoarcerea lui de la miss Jennings. Surpriza [i necazul \ldescump`niser` o clip`. |n acela[i timp, ezit`rile luineobi[nuite, atunci când \ncerca s`-i vorbeasc` lui Sian [i s-oemo]ioneze, confirmaser` b`nuielile acesteia: noaptea lor depasiune nu fusese pentru Nick decât o sl`biciune de moment pecare ast`zi o regreta.

La sosirea lor la birou, Nick \ncercase pentru o ultim` oar` s`sparg` ghea]a.

– Sian, nu-mi place s` te v`d a[a. S` cin`m \mpreun` disear`,poate te va ajuta s` vorbe[ti.

Aceste cuvinte rostite cu blânde]e [i triste]e, o derutaser`. |[irevenise imediat, pentru a-i r`spunde cu r`ceal` c` nu maiaveau nimic s`-[i spun`. De atunci, Nick nu mai ap`ruse \nbirou...

– Am impresia c` acest microb r`u \ncepe s` sl`beasc`,morm`i Sian pentru a umple t`cerea.

De ce f`cea din nou aluzie la aceast` scorneal` inventat` la\ntoarcerea ei pentru a induce \n eroare? Nici Toby, nici Annanu se l`saser` p`c`li]i vreo clip`. Disear`, va povesti totulprietenei ei, era lucru hot`rât. Spontan, \ntinse bra]ul spre ea.


– A[ vrea...V`zând c` se deschide u[a biroului vecin, o cuprinse panica.– Sian, am s`-]i vorbesc. Imediat.F`r` s` a[tepte r`spunsul, Nick disp`ru, l`sând u[a

\ntredeschis`.– Noroc, murmur` Anna strângând cu afec]iune um`rul lui

Sian.Incapabil` s`-i \ntâlneasc` privirea, aceasta se ridic` [i intr`

\n biroul al`turat. Vederea lui Nick, a[ezat cu obi[nuita sanep`sare \n fotoliul directorial, \i trezi toat` tandre]ea, dar \nacela[i timp [i durerea.

– A]i fost s`-l vede]i pe Simon? \ntreb` el f`r` preambul.Aceast` \ntoarcere brutal` la folosirea pronumelui de

reveren]`, \n ciuda absen]ei unui martor jenant, erasemnificativ`.

– Nu... nu \nc`, murmur` Sian, mâniat`. M` gândeam s`a[tept ca...

– Cum am prev`zut, el a elucidat toat` afacerea Henderson\n câteva minute, i-o t`ie Nick. Nu voiam s` te plictisesc cu asta,dar se pare c` i-a furnizat ast`zi lui Alan Hunter toate hârtiile decare acesta avea nevoie pentru pledoaria sa. Sian, e[ti cel pu]incon[tient` c` din cauza micilor tale falsuri pe care le-aiconfec]ionat, m-am acoperit de ridicol? Apropie-te!

Ca anesteziat` de team` [i de am`r`ciune, se supuse.– F`r` interven]ia ta, l-a[ fi prins pe Henderson de mult`

vreme, continu` el cu un calm mai teribil decât furia.

142 PATRICIA NEAL

Atunci, de ce? De ce-ai f`cut asta?– Fiindc` eu... m` gândeam c`-l pot ap`ra pe Simon.– {i cine, dup` tine, \i voia r`ul?– Tu! M` temeam atât de mult c`-l vei concedia...– De ce l-a[ fi concediat, dup` p`rerea ta?Ar fi putut s`-l fac` s` \n]eleag`, s`-l informeze c` Margaret \n

persoan` \i recomandase insistent s` tac`. Dar la ce bun s-oincrimineze? Atâta ranchiun` altera deja tr`s`turile lui Nick...

– Nick, eu....– Te rog, Sian. Nu c`uta s` te justifici. Pleac`, murmur` el.Ca \mpietrit`, \ncerc` s`-[i controleze tremurul violent al

corpului.– Ai auzit? }i-am cerut s` pleci... repet` el.Distrus`, Sian se \ntoarse spre u[`. Putea la rigoare s`-i

\n]eleag` furia. Era \ntru totul \ndrept`]it`. Dar nu ura care secitea \n ochii lui, deoarece era la fel de profund` ca dragosteacare o f`cea s`-i vibreze sufletul [i corpul, zi [i noapte, de cândavusese revela]ia ei.

***

Sian f`cu un ghem din a [aptea ciorn` a scrisorii de demisie[i-l arunc` spre co[. Ca [i cu precedentele, rat`. Cu o exclama]iede iritare, l`s` stiloul [i arunc` o privire spre ceas. Era aproape


ora [apte [i \nc` nu avea ve[ti de la Toby [i Anna. |[i \ncrunt`

sprâncenele, [i-[i frec` furioas` ochii \nc` umfla]i dup` ultima

criz` de plâns. Dup` ce p`r`sise intempestiv "Sinclair Lawson",

hot`rât` s` nu mai revin` niciodat`, se dusese acas` ca s`-[i

ascund` acolo disperarea. La sosirea ei, suna telefonul. Era

Anna, bolnav` de nelini[te. |n mijlocul conversa]iei lor, aceasta

se speriase brusc [i \nchisese. Sian \[i \nchipuia f`r` greutate

apari]ia lui Nick \n pragul biroului ei.

Exasperat` s`-[i simt` \nc` o dat` ochii umplându-i-se de

lacrimi, \ncerc` s` reac]ioneze. Anna \i telefonase f`r` \ndoial`

ca s-o previn` c` Toby [i cu ea cinau \n exterior. Cu toate c` era

straniu s` nu treac` pe la apartament ca s` se schimbe...

Auzind cheia \n broasc` [i un murmur de voci, Sian se ridic`

brusc. Ar fi jurat c` recunoa[te un accent american... Era oare

victima unei halucina]ii? Apoi auzi vocea lui Toby, care o striga.

– Sunt \n birou! r`spunse ea strângând pumnii ca s`-[i

potoleasc` tremurul mâinilor.

– Ce faci, \nchis` aici? \ntreb` el, b`nuitor.

De ce era o asemenea animozitate \n vocea lui?

– |mi scriu scrisoarea de demisie. Cum se face c` te \ntorci

atât de târziu? {i unde este Anna?

– M` a[teapt` acas` la mine, r`spunse el distrat. Spune-mi,

Sian, l-ai \ntâlnit pe Jimmy Smithers acas` la sir Georges?

– Da, r`spunse ea, pu]in descump`nit`. Am uitat s`-]i

vorbesc despre asta.

144 PATRICIA NEAL

Era oare toat` solicitudinea la care se putea a[tepta de la el?Nu putea \n]elege c` Jimmy Smithers era cea mai mic` grij` a ei?

– Asta s-ar spune. Ce ]i-a spus exact?– Cum vrei s`-mi amintesc? Mi-a cerut f`r` \ndoial` s`-]i

transmit complimente. |mi pare r`u c` am uitat comisionul. Astase pare c` te sup`r` mult!

– |ncearc` s`-]i aminte[ti, este important.Era oare lipsit de inim`?– Jimmy de-abia mi se al`turase când Mike Grade ne-a

anun]at vestea proast` despre sir Georges. Toby, e ceva care-miscap`. De ce m` \ntrebi toate astea?

– Vei \n]elege.... |]i aminte[ti ce-]i spunea Jimmy, \nmomentul când a]i fost \ntrerup]i de sosirea lui Mike?

– Las`-m` pu]in \n pace, vrei? Conversa]ia lui Jimmy esterareori memorabil`. |l [tii...

– Eu da, murmur` el. Problema este c` mul]i al]ii nu [tiu cucine au de-a face.

– Ce tot \ndrugi? \ntreb` Sian, exasperat`.I se \ntâmpla lui Toby s`-i caute ceart` din pl`cere, sau s`

urm`reasc` o idee cu o asemenea \nc`p`]ânare \ncât deveneaagasant. Dar atât de obtuz nu era niciodat`.

– Toby, te-ai certat cu Anna? \ntreb` ea, convins` c` g`sise oexplica]ie pentru purtarea lui cel pu]in ciudat`.

– Sigur c` nu, r`spunse el cu un zâmbet \nduio[at. Dar pentrua fi cinstit, mi-a trebuit un afurisit sânge-rece ca s` nu-mi pierdcapul v`zând-o ]inând mâna "fostului" t`u patron, adineauri.


– Poftim?– Ca un tip \n]eleg`tor cum sunt, i-am invitat pe amândoi s`

lu`m un pahar.Sian deschise gura, apoi o \nchise. De data asta, era total

descump`nit`. Zâmbind, Toby \i b`tu u[or obrazul.– Nu m` privi ca [i cum am c`zut \n cap. |nchipuie[te-]i c`

l-am g`sit pe Nick Sinclair al tù foarte simpatic.Sian \ncerc` s` judece. Bine\n]eles, Toby n-avea nici o idee

despre calvarul ei, fiindc` refuzase \ntotdeauna s` i sedestìnuie. Nu putea a[adar s`-i poarte pic` pentru c` tratadisperarea ei cu atâta dezinvoltur`.

– Sunt situa]ii, McAllister, când e[ti \ntr-adev`r obtuz`. Amf`cut totu[i tot ce trebuia pentru a te ini]ia \n misterul sufletuluimasculin!

– Nu vei fi a[adar surprins s` afli c` ultima mea tentativ` dea m` apropia de unul din semenii tì a e[uat mizerabil.

– Biat` micu]`, oft` el. Presupun c` este vorba de NicholasSinclair?

Ea cl`tin` afirmativ din cap, cu un aer nefericit.– Da, dar nu doresc s` vorbesc despre asta, deocamdat`,

imagineaz`-]i.– Necazul, cu tine, este c` e[ti prea ascuns`.– Tocmai eram hot`rât` s` m` destìnui Annei, ast`-sear`.– {i ce ai progresa cu asta? Lui Nick trebuie s`-i vorbe[ti [i

nim`nui altcuiva!– Nick? Nici nu se pune problema!

146 PATRICIA NEAL

– P`cat, pentru c` el nu a[teapt` decât asta. {i nu ]i-ar face

r`u s`-l ascul]i, de-ar fi doar s` salvezi aceast` munc` la care ]ii

[i de care ai nevoie.

– Nu \n]elegi, Toby. Nici nu poate fi vorba s`-l rev`d pe acest

monstru.

– |n privin]a asta, fii f`r` team`. Este pe cale s` vând` totul [i

vorbe[te despre \ntoarcerea lui la New York!

Pân` când s` asimileze \n]elesul ultimelor lui cuvinte,

plecase...

– Toby! strig` ea alergând \n urma lui.

Ajunse \n vestibul tocmai \n momentul când u[a se \nchidea.

Distrus`, se sprijini de perete, cu umerii scutura]i de hohote.

Nick s` plece la New York? |n fond, nu i se putea \ntâmpla nimic

mai bun. A-l [ti departe, cu un ocean \ntre ei doi, o va ajuta s`

se vindece. Acest gând \i trezi amintirea unei voci feminine u[or

r`gu[ite, cerând s`-i vorbeasc` lui Nick... Patty! Patty care a

traversat oceanul ca s`-l g`seasc`. Ast`zi, el se \ntorcea \n ]ara

lui.... ca s-o reg`seasc`?

Clopo]elul de la u[` r`sun`. Sian deschise f`r` ezitare.

– Toby, \mi pare r`u de...

Cuvintele i se oprir` \n gât. Timp de câteva secunde, se crezu

victima unei halucina]ii. Apoi Nick intr`, din proprie ini]iativ`, [i

se \ntoarse spre ea. Timp de câteva secunde, se privir` \n t`cere,

ca doi lupt`tori \nainte de b`t`lie.

– Nu p`reai c` vrei s` m` rogi s` intru, se scuz` el.


Cu privirea lipsit` de c`ldur`, o m`sur` din cap pân`-n

picioare, spre marea jen` a lui Sian. Trebuie c` nu era deloc

frumoas` la vedere...

– Ai face mai bine s` \nchizi u[a, spuse el brusc. Ceea ce am

s`-]i spun risc` s` dureze.

Dominându-[i furia pe care i-o inspira acest ton autoritar,

Sian se execut`. Oricât de mult va dura \ntrevederea lor, va

r`mâne demn` [i st`pân` pe sine, chiar dac` trebuia s` se

pr`bu[easc` dup` plecarea lui.

– Salonul este pe aici, spuse ea. Vrei s`-mi dai paltonul?

F`r` s` r`spund`, Nick se debaras` de el dintr-o mi[care din

umeri [i-l arunc` pe canapea.

– O cafea, poate? \ntreb` ea.

– Tocmai am bùt una acas` la v`rul tù.

Se l`s` s` cad` \n fotoliul cel mai apropiat, cu picioarele

lungi \ncruci[ate \n fa]a lui, f`r` s` \nceteze un moment s-o

priveasc`.

– A[adar, ce vânt bun te aduce? \ntreb` Sian, pe care acest

examen \ncepea s-o stinghereasc`.

– Ai o min` \ngrozitoare.

Umerii lui Sian se \ncordar` sub efectul furiei. Trebui s`

numere pân` la cinci, pentru a fi sigur` c` vocea nu-i tremura.

– {i tu, e[ti un tiran insuportabil.

Iat`! Se putea lùda \nc` o dat` c` o f`cuse s`-[i piard`

sângele-rece.

148 PATRICIA NEAL

– |n bra]ele cui ]i-ai petrecut noaptea? {i cui i-ai m`rturisit,diminea]a devreme, c`-l iubeai? |]i aminte[ti?

Sian p`li. Trebuia s` fie nebun` ca s` iubeasc` un b`rbatcapabil de lovituri atât de abjecte. Dac` ar fi avut un proiectil la\ndemân`, i l-ar fi aruncat cu pl`cere \n cap.

– Sunt momente când oamenii spun orice. Faptul c`-]iaminte[ti dovede[te c` e[ti [i mai stupid decât credeam.

– A[adar, asta crezi despre mine? \ntreb` el cu un calm\nsp`imânt`tor.

Crisparea spasmodic` a unui mu[chi pe maxilarul lui oavertiz` pe Sian c` [i el era la un pas s` explodeze. Ceva \n ea secl`tin` [i umerii i se pr`bu[ir`.

– Nu, Nick.El r`mase gânditor o clip`, \nainte s` \ntrebe:– Cum se face c` din to]i membrii personalului ai fost

singura care te-ai \ndoit de simpatia mea pentru Simon Porter?– Dac` faci referire la acele fi[iere blestemate, s` [tii c-am

vrut doar s`-i dau toate [ansele. Aveai tot dreptul s` m`concediezi.

– De la prima noastr` convorbire, ceilal]i au sim]it c` Simonn-avea de ce s` se team` de mine... Când ai falsificat acestefi[iere, ai avut [i tu timp s`-]i faci o p`rere despre mine. Ca s`reu[e[ti, nu trebuia s` fii foarte bun`...

Se sim]eau parc` regrete \n vocea lui. Uimit`, Sian \[i ridic`ochii. Dar expresia lui Nick nu dezv`luia nimic.

– Tu po]i alege aceast` interpretare.


Eu \]i spun c` gestul meu mi-a fost dictat doar de afec]iuneape care i-o port lui Simon. |nc` mi-e greu s` cred c` am putut s`fiu atât de... iresponsabil`. Nu mi-a p`sat nici o clip` deconsecin]e. Nu mi-a venit niciodat` ideea, de exemplu, c` aiputea s` verifici coresponden]a.

– Credeai c` dup` studierea acestor dosare, voi trageconcluzia c` dac` trebuie concediat cineva, aceea erai tu?

– |n mare, da. Sau mai degrab`, \ncercam s` câ[tig timp.Pentru Simon...

– Dac` misterul nu se l`murea \nainte, \n cele din urm` a[ fifost obligat f`r` \ndoial` s` v` concediez pe amândoi. Dup`plecarea ta, \n aceast` dup`-amiaz`, Margaret mi-a explicat c` ]i-a interzis s`-mi vorbe[ti despre isprava ta. Dar superioruluit`u ierarhic trebuia s`-i dai socoteal`, nim`nui altuia. |n fine,presupun c` s` te dest`inui mie era peste puterile tale, tu carenu mi-ai spus niciodat` nimic...

Sian nu-[i ascunse uimirea. La naiba, \i m`rturisise, dragosteaei! Nu era de-ajuns?

– Nick, nu \n]eleg... murmur` ea, cu o voce r`gu[it`.|n ciuda durerii provocate de aceast` \nfruntare, nu-[i putea

l`sa curajul s` cedeze. Deoarece atunci când aceste momentevor apar]ine trecutului, voia s` se poat` privi \n oglind` [i s`-[ispun` c` nu d`duse \napoi \n fa]a nici unei umilin]e ca s`risipeasc` orice echivoc.

– M` gândesc la prima noastr` discu]ie, r`spunse el, iritat.|mi amintesc c` am f`cut o aluzie de destul prost gust despre

150 PATRICIA NEAL

modul tù de via]`. Cum se face c` doar ast`zi aflu, [i din guraAnnei, cât` nevoie ai de aceste venituri ca s` trìe[ti?

– Nu te cuno[team, pe vremea aceea. Cu greu puteam...– Cât timp am r`mas un strìn, pentru tine? Eram \nc` \n

seara balului de la sir Georges? Cu siguran]`. Sau atunci mi-aiexplicat c` acel tip, cu care trìai, care \mp`r]ea cu tine corvezilebuc`t`riei nu era amantul tù, cum eram \n drept s` cred!

– Jimmy Smithers! exclam` Sian, consternat`. Iat` de ceadineauri, Toby...

Ne\ncrez`toare, scutur` din cap.– Este ridicol, doar nu ]i-ai imaginat c` Toby [i cu mine

trìam \mpreun`! Toby este v`rul meu. Este ca un frate pentrumine. Cum ai putut...

– Asta-i bun`! Un tip se apropie de tine [i-]i spune: "Se parec` trìe[ti cu cutare \n cutare loc [i n-ai reu[it s`-l faci s`g`teasc`", [i eu n-ar trebui s` trag nici o concluzie din asta?

S`ri \n picioare, cu n`rile tremurând de furie [i \ncepu s` seplimbe \n lung [i-n lat prin fa]a canapelei pe care se pr`bu[iseSian.

– Dup` aceea, au fost lacrimile tale \n Iralnda, aflând delogodna lui Toby. {i s` nu-mi spui c` erau lacrimi de bucurie, tecunosc prea bine ca s` \nghit asta!

– Nu-]i voi spune nimic de genul acesta. |nainte de a-mivorbi despre Anna [i el, Toby m` anun]ase c` \n noaptea aceeamurise câinele meu. Nu era poate decât un animal, dar \liubeam, adùg` ea, \n defensiv`.


Nick se ghemui \n fa]a ei, cu bra]ele pe genunchi.

– S-o lu`m \ncet, Sian. Cu riscul s` par nebun, voi merege

pân` la cap`t cu ceea ce am s`-]i spun.

– {i eu la fel, \nchipuie[te-]i, i-o tìe Sian. |ntoarce-te la New

York, locul tù este acolo, lâng` acea blestemat` Patty! V`

potrivi]i de minune, amândoi!

– Patty nu \nseamn` nimic pentru mine. Nici m`car n-am

acceptat s-o \ntâlnesc, când a venit pân` aici ca s` se arunce din

nou asupra mea. }ine...

|i \ntinse o batist` alb` impregnat` cu parfumul solu]iei lui

dup` ras, \nainte de a se ridica.

– Ar`]i mai rù decât adineauri.

Dup` ce-[i frecase furioas` ochii, arunc` batista spre el.

Bine\n]eles, delicatul obiect nu-[i atinse scopul [i ateriz` la

picioarele lui Sian.

– Ai \n]eles cel pu]in ce \nseamn` tot ce ]i-am spus? \ntreb`

Nick.

El era palid. Furioas` c` \ncearc` \nc` pentru el aceast`

solicitudine \ngrijorat`, ridic` din umeri cu iritare.

– Credeai c` aveam raporturi incestuoase cu...

– Vrei s` gânde[ti pu]in? Dac` mi-ai fi explicat cel pu]in c`

acest Toby este v`rul tù!

– {i de ce s`-]i fi explicat, te rog? Din ziua sosirii tale, ai sfâr[it

\ntotdeauna prin a striga la mine, râzând de mine, r`cnind

ordine, f`când mutre acre!

152 PATRICIA NEAL

– Pur [i simplu pentru c`, de la \nceput, m-am \ndr`gostit detine... iremediabil.

Umerii lui Sian se pr`bu[ir` la aceste cuvinte. Intrigat`, se\ncrunt`.

– De ce mi-ai inventat un amant imaginar?– }i-am spus deja. Dup` felul cum se exprima acest Jimmy,

acas` la sir Georges, n-aveam nevoie de o imagina]ie fertil` ca s`deduc c` nu trìai singur`.

– {i ]i-ai spus deja... de-abia dac` \mi amintesc ce spuneaJimmy, protest` Sian.

– S` admitem. Dar de ce nu mi-ai spus nimic despre câineletù?

– Când te vei opri s` m` bombardezi cu \ntreb`ri f`r` s`-mila[i timp s` r`spund? Imagineaz`-]i c` nu suntem la tribunal,aici! Dac` nu ]i-am vorbit despre câinele meu, este pentru c`...pentru c` puteam cu u[urin]` s` m` lipsesc de sarcasmele tale.Iat` de ce am preferat s` tac.

– Te temeai c` voi râde de tine. |n acest timp, dinspre parteamea, eram convins c` plângeai pentru c` aflase[i c` amantul tùiubea pe alta.

Recunosc c` toate astea frizeaz` ridicolul...Privirile lor se \ntâlnir`, nesigure, timide. Apoi, un zâmbet

slab ap`ru pe buzele lui Nick.– S-ar spune c` este un scenariu de vodevil prost.– Exceptând faptul c` \n asemenea vodeviluri nu ai aflat

adev`rul decât la c`derea cortinei, \n timp ce tu ai aflat, \n


noaptea aceea, c` n-avusesem niciodat` un amant... zise ea

\ntr-un murmur dulce-amar.

– Se spune c` iubind pe cineva, este s`-i vrei fericirea mai

presus de a ta proprie. |n noaptea aceea, eram preg`tit s` m`

sacrific pentru a-]i u[ura am`r`ciunea, dac` asta era dorin]a ta.

– Nick!

– {tiu. Mi-am dat seama foarte repede c` voi fi primul.

Nu exist` cuvinte pentru a exprima ce am sim]it \n momentul

acela. |mi repetam f`r` \ncetare c` chiar dac` el [i cu tine n-a]i

fost niciodat` aman]i, \l iubeai [i sufereai c` te p`r`sise.

Era absurd, dar \i luam locul \n lips`, \ntr-un fel.

Sian se ridic` [i se apropie de el foarte \ncet, cu un pas

nesigur. Ajuns` \n fa]a lui, \i puse mai \ntâi mâna pe piept, apoi

obrazul \n locul unde-i b`tea inima.

– }i-am spus c` te iubeam, murmur` ea strângându-se lâng`

el. }i-am spus-o, [i tu n-ai r`spuns nimic.

|i sc`p` un mic strig`t când degetele lui Nick se strecurar` \n

p`rul ei, obligând-o s`-[i r`stoarne capul pe spate.

– Este absurd, nu-i a[a? Ceea ce tu te sim]eai liber` s`

exprimi, eu eram incapabil s` fac... \n vreme ce a[ fi fost singurul

care s` spun adev`rul.

Sian r`mase câteva clipe t`cut`, ne[tiind dac` trebuia sau nu

s` se bucure. {i totu[i, nu era \n aceste cuvinte promisiunea

unei fericiri la care fusese foarte aproape s` renun]e?

154 PATRICIA NEAL

– Nick, murmur` ea, cum ai putut s` crezi o singur` secund`,c` o femeie poate tr`i cu un b`rbat de care este \ndr`gostit` f`r`s` i se fi d`ruit niciodat`?

Nick fu str`b`tut de un fior.– }i-am spus, eram complet dezorientat. Nu mai [tiam ce s`

cred...– N-aveam decât un singur motiv s` m` d`ruiesc ]ie, ]i l-am

spus. {i totu[i, a doua zi diminea]`, erai atât de distant, atât de...– Nu! protest` el sporindu-[i strânsoarea bra]elor.

Te imploram \n t`cere s`-mi trimi]i un semn, s` te mai audspunându-mi c` m` iubeai, dar la lumina zilei, nu \n be]iapasiunii.

– Nici un b`rbat nu-mi va inspira vreodat` aceea[i dragostedecât tine...

Luând \n palme fa]a lui Sian, Nick \i c`ut` ochii.– E suficient s`-]i \ntind mâna, murmur` el lâng` buzele ei.

Oh, Sian, am fost nebun! Singurul lucru de bun-sim] pe care l-am f`cut, de câteva s`pt`mâni, a fost s-o caut pe Anna [i s`-i cers`-mi explice raporturile tale cu Toby.

Dup` fiecare s`rut, \i acoperea fa]a cu s`rut`ri.– Trebuie s`-mi fi pierdut momentan judecata, ca s` neg

atâta timp c` chiar de la prima noastr` \ntrevedere m`\ndr`gostisem nebune[te de tine.

Cu ochii str`lucitori, Sian fu str`b`tut` de un fior de fericire.– Atât de repede?– Atât de repede, confirm` el cu un zâmbet blând.


Când m` gândesc c` te-am f`cut s` crezi c` luam \n seriosa[a-zisele tale aprecieri antiamericane!

F`cu un pas \napoi ca s-o contemple mai bine.– Sian, te iubesc. Ce u[urare s-o pot spune \n sfâr[it cu voce

tare... Te iubesc. Te iu....– Ca de obicei, nu m` la[i s` vorbesc, glumi ea.Apoi, cu degetele tremurânde, \i atinse u[or buzele.– A[ vrea numai s`-]i spun cât de mult te iubesc.– Numai? o tachin` el.– Dar \nainte de toate, verific dac` nu visez...Pentru a i-o dovedi, el \i mu[c` tandru obrazul.– Vezi, sunt \ntr-adev`r real.– Nu sunt convins`...– Atunci, am o idee mai bun`. Accep]i s` te c`s`tore[ti cu

mine?– Oh...– Oh! "da", sau "nu"? Nu m` l`sa s` tânjesc mult timp.Era scris c` Nick trebuia s` a[tepte. Deoarece nu numai c`

Sian era lipsit` momentan de uzul vorbirii dar izbucni \n plâns.– Haide, draga mea, nu plânge, protest` el.Ridicând-o \n bra]e, o transport` pân` la canapea, unde o

leg`n` strângând-o \n bra]e.– Eu... nu-mi vine s` cred, hohotea ea. Este nepotrivit s`

plângi a[a... Acum, nu mai \ndr`znesc s`-]i spun c` este cea maifrumoas` zi din via]a mea...

– Atunci... la Boston sau la Londra? murmur` el.

156 PATRICIA NEAL

– La Boston, bine\n]eles!

– De ce e[ti atât de sigur`?

– Numai pentru c` tat`l t`u se teme de avioane.

Emo]ionat, Nick o \mbr`]i[` pe Sian cu pasiune.

– Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Când m` gândesc cum

m-am purtat cu tine, m` \ngrozesc! Faptul c` m` iube[ti ]ine de

miracol!

Deodat`, el se redres` pe canapea.

– La naiba! exclam` el. Era s` uit, dar Anna [i Toby ne

a[teapt`!

– Mi-ar pl`cea s` [tiu ce v-a]i spus, to]i trei.

– Ar dura prea mult s`-]i explic. S` [tii doar c` atunci când

le-am spus ce aveam pe inim`, m-au privit ca [i cum eram c`zut

\n cap!

Ridicându-se \n vârful picioarelor, Sian \i oferi buzele, deloc

gr`bit` s` se al`ture v`rului [i prietenei sale. Nick \ncepu s`

protesteze f`r` convingere, apoi, cu efort, desprinse bra]ele lui

Sian din jurul taliei lui.

– E[ti o seduc`toare irezistibil`! Dat fiind modul cum

mi-ai pus voin]a la \ncercare, avem interesul s` plec`m rapid

de aici!

– Irezistibil`! M` \ndoiesc, v`zând u[urin]a cu care m-ai

\ndep`rtat!

De team` s` nu cedeze tenta]iei, Nick o conduse cu for]a

pân` pe palier [i \nchise u[a \n spatele lor.


Sim]indu-se de acum \n siguran]`, nu rezist` tenta]iei de a-[ifreca obrazul de al ei.

– Niciodat` n-a[ fi crezut c` pot ie[i de aici cu virtuteaintact`!

Timp de câteva secunde, lacrimi de bucurie amenin]au s`inunde \nc` o dat` ochii lui Sian. Dar strecurând un bra] \n jurultaliei ei, Nick o conduse spre apartamentul lui Toby

– S` mergem repede s` le anun]`m vestea prietenilor mei.– Prietenii t`i?– Absolut.|n fa]a u[ii \nchise, el se opri cu o expresie brusc grav`.– A[ vrea s`-]i spun un ultim lucru. Nu mai [tiam \ncotro s-o

iau. Pân` acum câteva momente, eram incapabil s` \n]eleg cef`ceau cei doi pentru mine, pentru noi. Când Anna m-a \mpinspe palier, cerându-mi insistent s` vin s`-]i vorbesc...

– Anna? se mir` Sian, ne\ncrez`toare.Nick cl`tin` din cap.– Cred c` dac` n-ar fi dat dovad` de autoritate, n-a[ fi avut

curajul. Nu râde, te rog! Toby vorbea de rezervarea unei mesede patru persoane, \n momentul când ea m-a dat afar`. |n ciudaconfuziei mele, \mi amintesc c` m-am gândit c` vor fi singuriicare vor avea poft` de mâncare. Acum, \mi dau seama c` am ofoame de lup!

– Ce romantism!– Ai fi mai indulgent` când \]i voi spune c` nu m`nânc de

câteva zile, din cauza ta. Sper doar c` nu sunt pe cale s` visez...

158 PATRICIA NEAL

Ca pentru a se asigura, o lu` pe Sian \n bra]e.Trecu un lung moment \nainte s` fie, [i unul [i altul, \ntru

totul lini[ti]i....

Sfâr[it


giannijollys

un american la londra - wordpress.com...peter, cu parfumul lui de after-shave [i cu p`rul ondulat...

Documents