Bucuregti, Str. Smochinului nr. 8, sector l,cod pogtal 014606, RomAnia

Difuzare / distribulie carte: tel/fax: 021 348 1474mobil: 0733 l3l 145, 0728 084 802

e-mail: difuzar e@edituraeikon.ro

Redaclia: tel 021 348 1474mobil: 0728 084 802, 0733 L3l145e-mail: contact@edituraeikon.roweb: www.librariaeikon.ro

Editura Eikon este acreditatl de Consiliul Na]ional

al Cercetirii $tiin{ifice din invillmAntul Superior (CNCSIS)

Descrierea CIP este disponibili la Biblioteca Nalionali a RomAniei

ISBN: 978-60 6-7 tl -896-4

Tehnoredactor: Mihlill Stroe

Editor: Valentin Ajder

CORNEL DIMOVICI

UMBRACRUCILOR

DE FIER

EKoIIBucureqti, 2018

CORNEL DIMOVICI

Poate... in alti diiecgie ? insi umbrele lungi ale ,,Crucilor de

fier" l-au hiituit prin viagi, prin timp gi spaEiu...

Ar fi vrut si uite totul: cine era, de unde venea... $i, de

fapt, areusit! ,,Crucile" lui blestemate s-au dizolvat in neant.

S-au topit. Pur 9i simplu, nu mai existau! $i iar se mingea: de

fapt, nu a uitat nimic ! Se prefXce a ci a uitat ! Plcatele vie gii luierau doar umbre neclare, nesigure, relative, depersonalizate

care se topeau intr-un cer, intr-un spagiu infinit 9i schimbi-

tor, furat, sedus gi nelinistit de ceaga timpului...

Cuprins

226

i

2oo6.. Undeva in Florida

Viaga lui, marea lui aventuri, se apropia de sfbrsit. Poate

nici nu a fosc o mare aventuri, insi a fost aventura lui. Acumera ugurat. Nu din cauza durerilor... Cu ele s-a aranjat, in-tr-un fel. Nu mai avea niciun chef Uitase de frici, de obsesia

urmiririi, 9i totul devenise plictisitor. Viara asta monoroni,reglementatd, fdrl rensiuni, fhri surprize, flrdpliceri 9i firi.nebunii, aceasti yegetare fi.ri sens, intre somn si mAncare si

iar intre mAncare gi somn, il obosea. Asa ci, aceasti cavalcadlspre imperiul morgii, fbri sperange.in rai, cer si alre chestii,era o mAntuire...

.Je ne regrete rien'] ca atunci, in clubul acela mic gi siri-cicios, in Paris, in orasul dragostei, cAnd micuta cAntireati isisf\ia din trupul 9i din inima ei durerea.

Morfina, splendida morfini, buni si generoasi gi loiali,incepu, in sflrgit si acgioneze ; se fhcea lumini, o lumini au-

rie gi veseli, durerile se topeau treptat, pe nesimtite, lisAnddoar o presiune ciudati, amard, dulceagi, ceva, o senzatie

nedefiniti. $tefan era eliberar, mai bine spus uitar, cel pugindeocamdati, p€ntru un timp dererminat si totusi relativ, de

durerile astea permanente, bestiale, incipitAnate 9i sfAsietoa-

re care ii micinau si ii striveau vezica si uretra... Cateterulnu mai sfredelea atAt de fierbinte, amar, umed, animalic si

treptat, arsurile se potoleau...

CORNEL DIMOVICI

El contempla oceanul, conturul estompat, incegogat al

valurilor gi cilitorea, zbura, din ce in ce mai curajos, mai orb

gi mai nevinovat, spre plaiurile 9i timpurile copiliriei gi tine-

regii, in ,,T-ara vinurilor", acolo, intre dealurile transilvane gi

cele doui TArnave, in orlgelul acela ireal, unde el, cu foarte

mulgi ani in urml, a pirisit totul, pe el insugi 9i, de fapt, o

viagi, o existengi; gi acum, pierdut in aceasti solitudine cos-

mici, crispat 9i inicrit, in aceasti anticameri a iadului, dorea,

iube a pitimas himera, visul schizofrenic 9i voia neapirat si se

inroarcl, acum, imediat, deznidijduit, umil gi smerit, stiind

ci va muri si cI nu va mai cilitori niciodati 9i nici unde...

Poate, doar intr-un crematoriu si pe urmi in purgatoriu sau

direct in iad. insi acum, in aceasti fracgiune de secundi, el s-a

intors, s-a intors in aceste meleaguri ale copiliriei, in aceasti

gari a visurilor gi a iluziilor pierdute, in ace asti patrie tridati,pe care el, de-o vegnicie, de sute de ani (sau erau numai zeci ?)

o uitase. Se mingea din nou. Ca intotdeauna. S-a mintit pe el

insugi, mereu, orb, naiv 9i inclplginat. $tefan a trebuit si se

minti. intotdeauna! Ca si supravieguiasci. Torul a fost doar

un joc capricios gi nebun! $tefan a trebuit si imbitrAneasci

9i si miroasi izul mortii, ca si ingeleagi ci totul, adici viaga

lui, scurti sau lung5., de fapt, o piciturl, cu toate luptele gi

sperangele, pasiuni riscolitoare si iluzii, cu toate satisfacEiile

gi umilingele, a fost doar o opereti ipocritl 9i tristi. Nimicaltceva! Probabil asta este soarta tuturor. Sau a multora...

Soarta celor care au impledt visuri de aur gi de diamant si

au triit intr-o betie veseli ori 9i-au inchipuit ci triiesc, nu se

deosebegte, de fapt, de viaga neajutoragilor, care nu puteau siincropeasci idealuri sau nici nu aveau curajul si viseze...

De undeva, din casi sau din grldine sau probabil din cer,

UMBRA CRUCILOR DE FIER

se rostogoleau, se imbulzeau voci, voci de femei. El nu le mai

recunostea. Tiebuie si fi fost vocile Margaretelor, Margarete-le lui dragi, cea mici si cea mare. Probabil... Ele se distrau, igi

povesteau ceva vesel si rAdeau. $tefan era departe. Departe,

foarte departe de acest univers trecitor;i de Margaretele lui...El le iubea... incl. Sau, de fapt, de ce nu? Degi, in ultimii ani(zeci? - din nou aceasti. relativitate blestemati!), incet, pe

nesimtite, au alunecat in direcgii, in sensuri diferite si cumva,

s-au instrlinat. Ei, toti trei, s-au schimbat, s-au transformat,

erau altfel... Brusc, cumva din ceati, se strecuri din nou in-trebarea: cum de fusese mereu inconjurat de atAtea Margare-

te ? Pe mama o chemase Margareta, pe bunica, pe sora lui... Si

cAndva, a intAlnit-o pe cea mai frumoasi Margareti din viaga

lui, cu valuri interminabile de pir auriu si ochii aceia albastri

ca cerul dupl furtuni, gi pe fata lor au botezat-o Margareta.

Nenumirate Margarete, mitusi 9i verigoare zilceau rispAndi-te prin cimitirele tansilvaniei. lara Margarerelor...

$i Margaretele lui se distrau. RAdeau, hohoteau. Proba-

bil in gridini... $tefan se bucura. El le iubea pe amAndoui,

disperat 9i deznidijduit, sS.lbatic gi trist, aga cum iubqri gi

urigti atunci cind cunosti sentinga definitivi ;i clnd grii citotul a trecut gi ci trebuie si mori 9i nu mai existi nicio san-

sI, nicio alternativl si niciodati n-o si mai intAlnegti iubirea.

A fosc asta iubire, dragoste? Poate numai intAmplare, dor de

normalitate si putini cilduri, familie... Soarri, destin? $te-fan a fost indrlgostit, a dorit-o, avisat-o gi s-a trezit in bragele

ei... Pe amAndoui le-a iubit! Le-a iubit nebun si blestemat,

flri scipare... Si totusi, in decursul anilor s-au instriinat, s-au

indepirrat gi pe nesimtite, discret, au aterizat in alte lumi,vorbeau limbi dlferite si nu mai puteau comunica, triiau in-

CORNEL DIMOVICI

tr-un fel de labirint sau hotel cu zecisau sute de camere goale

si se intAlneau din ce in ce mai rar, parcl intAmplitoa cumva

stingheriEi pentru ci nu aveau ce s1-9i spuni... Poate el a fost

cel care nu a avut niciodati timp. Poate! Si mereu graba asta

blestemati! $tefan era din ce in ce mai apisat de aceasti sin-

guritate ciudati, in casa lui, cu cele doui femei iubite si cu

anii, nevoia de a vorbi, de a povesti il sufoca, il coplegea din

ce in ce mai brutal. insi cumva, nici el nu mai avea timp sau

curaj sau pur gi simplu nu putea. Se simtea intimidat, slab,

ca un copil ne ajutorat. Nevoia arzltoare de a vorbi il obse-

da, il chinuia, era mai mult decAt un capriciu, el trebuia si se

spovedeasci, si povesteasci despre osinda si blestemul care

il apisau, despre fantomele care il insogeau ziua gi noaptea,

despre crucea pe care o tdra cu greu, despre mizeriile care ilchinuiau gi totugi le cira cu el, umilit 9i indArjit, trist, bitutsi totugi plin de speranqi. El trebuia si vorbeasci, el voia, el

dorea eliberarea de umbrele 9i de stafiile care il urmireau,

el cluta salvarea, mAntuirea. Cu anii, a ingeles ci dialogul,

comunicarea intre oameni era o chestie foarte complicati:oamenii vorbeau, discutau cu plicere gi cu pasiune gi chiar

dacl aveau ceva de spus, nu puteau si explice, dar vorbeau

mai departe 9i cuvintele EAgneau si zburau pe lAngi urechi 9i

nu ajungeau in creier. El trebuia sl se elibereze, si vorbeascl

despre cogmarurile ;i umbrele, despre plcatele 9i crimele lui,

despre anii in SS gi in Legiunea striini, in serviciul spionaju-

lui sovietic, despre agentul uitat 9i despre ,,adevirul" lui, care

poare nici nu exista... Totul se amesteca. Brutal! $i limbile...

GAndea in limba materni pe care o uitase sau in germanl?

in engleza americani? Cascade... Desigur, Niagara... Nu, el

nu gAndea in englezi. El i9i amintea, isi vedea viata, acum,

UMBRA CRUCILOR DE FIER

toati aiureala in germani. Nu! Era maghiara! Sau torusi era

romAna? Sau franceza? Nici el nu mai stia cine era si cine a

fost. insi incet, incer, credea ci a incepur si inteleagi ci inviaga lui nu a existat nimic, absolur nimic, adevirat. A fostacest joc, in definitiv, ceva ce se numeste viagi. A fost doar oruleti, o tragicomedie complicati, absurdi si grotesci. Hii-tuir;i minat de fantome, halucinatii, cilSi gi rizbunitori. Elnu mai ingelegea nimic. Totul era atAt de amesrecar, imbulzitsi intunecat. Poate ci el insusi si-a imaginat si a produs aceste

cogmaruri impletite cu avenruri si toate dramele incetogate si

neverosimile. Totul era fictiune, culori silbatice, srrigitoare,expresioniste, fbri inteles, amenintitoare. Stefan ar fi dorit,arziltor gi pitimag, si clarifice , si discute, ar fi vrut si vorbeas-cI despre iluzii si vise, despre minciuni, tridiri si blesteme!

,,Ce fel de iluzii? Ai rriit ru asa ceva?" Si ru zbori, re in-vdrti, treaz, in jurul lumilor tale cu umbrele si himerele arti-ficiale, stiind prea bine, ci totul a fosr doar fictiune, produsulimaginatiei tale chinuite.

in urmi cu foarte mul;i ani (zeci sau sute ?), $tefan a pri-mit de la Margareta cea mici., de ziua de nastere, o carte pos-tali cu trandafiri rosii: ,,Dragul meu tati, nu te simti si.rac

pentru ci iluziile tale nu s-au implinit; cu adevS.rar siraci suntcei care n-au avut niciodatS. iluzii'l Oare a simgit atunci, fetitaaia mici, nemulgumirea lui, indoielile si tristetea? Se gAndea

des la aceste rAnduri si nu putea si le uite. Ea a interceprat cu

siguranti melancolia lui, produsi de copiliria lui rristi ;i sfi-giati, pe care o clra in abisurile inrunecate ale sufletului. El igitAra crucea, ascunsi, camuflatl, in inima-i sfArtecatl si nu ca

ceilalci, pe umeri, la vedere. incercase de multe ori si vorbeas-

cI, si-gi explice aceste prlbugiri si dezamigiri, si povesceascl

CORNEL DIMOVICI

aceste tr5.iri, aceste aventuri de necrezut, de neinchipuit. Voiasi se elibereze. CAndva, desigur in altl viagl, a apirut femeia

aceea cu ochii imengi, albastri (de ce oare toate femeile dinviaEa lui, din vietile lui, au avut ochi alba;tri si pirul blond?),

care il iubea nebun, isteric, si s-a impletit in el 9i in soarta lui

9i credea, obsedati, pitimagi, in talentul lui gi il provoca siscrie, sL povesteascl ce a triit gi cum a triit, si descrie umiliri-le 9i pribugirile, mocirla vietii lui. Ea era siguri ci el va reugi gi

ea il agtepta inci, cu siguranti, in oragul acela fabulos in care

s-au iubir. Srefan rAdea: idiot! Cum ar fi putur femeia aia mi-nunati si-l agtepte pe el ? Tocmai pe el ? AtAEia ani ? Si de ce

oare l-a iubit ca o nebuni? Ce o fi cre fi? Ce sperange gi'o fipus in el? De fapt, toate iubirile sunr nebune! A fost Berlin?

Sau Paris ? A fost, desigur, Paris. Acolo mai putea sI viseze.

De fapt, asta putea. Adici, erafurat, dus de visuri.Chiar si in Vietnam, in paradisul acela blestemat, lasciv,

colorat gi incircat de mirosuri visa. $tefan nu a incetat nici-odatl si viseze. Nici micar acum, cAnd murea sau se pregi-tea si moarl, de fapt, era obligat, trebuia si se pregiteasci 9i

MOARTEA il lua treptat in posesie. $i cu timpul, pe nesim-

tite, iluziile au devenit neclare, palide, giunoase 9i cegoase 9i

s-au topit in neant. Au rlmas doar nigte umbre cu conturulgters pe care Stefan, cu anii, le-a uitat si nu se mai gAndea la

ele.

Tiiise in copiliria lui, intr-un univers construit de el in-susi, contradictoriu si artificial, in care se refugia si visa, chi-nuit de doruri, sI cSlitoreasci pe miri gi oceane, spre con-

tinente misterioase, si scrie poezii si si joace teatru. SimEea

nevoia si evadeze, hiituit de sperange gi iluzii. Toti prieteniilui din Blaj triiau, ca gi el, cu iluzii si vise nebune gi clocoti-

10 11

UMBRA CRUCILOR DE FIER

toare, smulse din literatura care le coplesea copiliria gi ado-

lescenta. Poate, cu anii, au renuntat 9i ei si mai spere, si maiviseze 9i gi-au ingropat iluziile si sperantele. Sau poate, rotusi,nu. Cine stia? Fetita lui dragi. nu a vorbit cu el, nu a discu-

tat, nu i-a povestit niciodati despre iluziile si visurile ei, pe

care, desigur, cI le avusese si ea ca togi copiii lumii. Sau poate,

totugi, a vorbit cu mama ei. Si tocmai acum, incertitudineaasta il chinuia, il coplesea intr-un val de tristere. Nu puteasI fie adevirat. Boala asta, cancerul, creierul atacac si poate

deja distrus. De fapt, Margaretele lui nu au avur niciodatirimp. insi nici el. Sau foarte purin. Ele miturau intrebi.rile,problemele din drum si amAnau rotul. ,,Pe mAine !" $i cumrAdea micuga lui cAnd i-a povescir despre rizboi:,,Tu in SS ?

Si ai tras in soldagii americani? in soldagii nostri? Glumegti!Faci bancuri! Inventezi! Lasi, vorbim altldati, cAnd nu vei

fi bIut...'i $i a rimas o glumi. CAteva cuvinre, ca niste frun-ze miturate de vAnt. Si micuga nu l-a mai intrebar niciodari.Viaga, aventurile si chinurile lui n-o interesau.

Cu timpul, pe nesimtite, deveni din ce in ce mai solirar,

insi credea in continuare sau isi imagina ci le iubea, poare

pentru ci lumea lui se atrofia, se micsora, devenea din ce in ce

mai siricicioasi 9i el era recunoscitor penrru harul, pentrufericirea ci el putea inci iubi. in r.sr, nu mai rimisese ni-mic. Nu mai avea nimic, pe nimeni: nici prieteni, nici rude...Nici dqmani. A avut el cAndva dusmani ? $i cercul s-a inchis.Acum, stiind ci moare, era fericir! Ciudat. Era intr-adevir fe-

ricit. impicat cu el insusi ;i ugurat. Nu mai avea chefde nimic.De absolut nimic! Si nu regreta nimic. Ziceain pacul lui, incasa lui, singur, solitar, uitat. Si gAndurile o ciurau pe mama.

Acum! in grabl. De fapt, el nu stia nimic despre mama lui,

CORNEL DIMOVICI

nu a gtiut niciodatl cine a fost ea, cum a triit, ce iluzii, ce vise

au tulburat-o ? O vedea rar gi dragostea se dilua. Ea rimlsese

o umbrl dragi 9i frumoasl pe care o agtepta intotdeauna cu

dor, cumva distantl sau jenatl, retrasi dupi un voal extrem

de transparent. Ea l-a iubit gi a suferit! Era convins. insi e a nu

a avut timp, nu a putut si-i explice, nu a gisit unda de comu-

nicare. tiise cu ea, pAnI pe la cinci sau sase ani gi pe urmi l-aluat tata gi l-acilratla una dintre amantele lui. El plAngea 9i nu

gtia ceJ agteapti. Tata rimlsese un striin, autoritar, coleric ;inelinisdt. De fapt, $tefan nu a avut nici mami, nici tati. Sau

poate, numai cioburi de piringi. Genetic, da, ca fiecar.. itt .o-pilirie l-a chinuit aceasri dezordine, acest dezechilibru social

gi familiar. Mai tArziu, a fugit, gi a uitat. Si rudele, puginele

rude gi prietenii, prietenii adolescengei si tinereEii, dispiru-seri demult, dizolvagi in timp, in neant. Acum se intreba, de

ce oare oamenii, poate totusi nu togi, trebuie si riticeasciatAt de singuratici prin viagi, hlituigi, chinuiti de indoieli gi

de intrebiri fhri rispunsuri ? $i pe cine interesau indoielile gi

intrebirile lui si ale fieciruia gi ce rimAnea din ele ?

Acum, in sfArgit, purea agtepta in linigte, netulburat, echi-

librat, somnul acela vesnic, marea trecere in nimic, in gol. $iva lua cu el marele SECRET, misterul cel mare, care l-a inso-

git atAgia ani, umbra lui, blestemul sau poate, totugi, norocul

lui, sansa si marea lui libertate, pe care nu puruse s-o destii-

nuiasci niminui. Si va cira povara asta dincolo, in cealalti

lume sau in urmitoarea, in celilalt univers sau in golul acela

negru, care topegte totul. $i nimeni nu va afa, nu va binui,nici Margaretele lui, nici geful lui, comandantul, eminenga

cenusie, nici mlcar Dumnezeu, care l-a pirisit de-o vesnicie

(sau a fost invers?), cAtI murdirie, durere si minciuni a tre-

I2 t3

UMBRA CRUCILOR DE FIER

buit si care si si ascundi in inima lui sfAsiatl si zdrencuiti.Acum, era fericit! $i liber! impicac cu sine insugi. Solitar.

Voia si fugi 9i si zboare, voia inapoi, imediat, acum. Numai avea timp, stia. Era posedar gi voia si. revadi, si retriiascioricum puginele momente naive, senine, nevinovate si fericiteale viegii lui. $tia ci asta era imposibil, insi totusi voia, inci-pltAnat si renuntind la totul, la lume si la Dumnezeu, si con-

temple aceste fragmenre spulberate de la iniltimea, de pe vAr-

ful unde se citirase. El ar fi vrut si descifreze, si explice, ceea

ce era inexplicabil. Si, de fapt, si la urma urmelor, pentru ce ?

Era din nou, pe neagreprate, liber si putea sI guste ferici-rea, zdpiceala nebunl a momenrului, se desrribila 9i alerga,

fugea, evada din inghegul alb gi strilucitor al Rusiei (sau era

Canada, sau China, sau totusi Siberia?), fugea de umezeala

fierbinte si puturoasS. a junglei, de murdiria infecti 9i duhoa-rea bari"cilor din nenumiratele lagire de munci, fugea dinnoaptea aia lungi, noaprea aia albi, infiniti 9i rece. Noaptefbrl timp 9i spagiu, goah gi aspr5, zdrobicoare, distrugitoa-re. Noaptea care l-a schimbat definitiv, l-a metamorfozat,l-atransformat intr-o umbri a lui insusi, inrr-o copie, un dublufhrl singe. ir..r."r" de mii de ori si descifreze, sI inteleagice s-a intAmplat in lunile si in anii aceia pierduti, in vesnicia

albi, in infernul acela inghetat. Laglre, nenumS.rare laglre.Frigul bestial, animalic din Siberia si China. Cit de muh a

urAc si urigte inci frigul acela! El gon€a, evada, fugea. Ca in-tocdeauna, de fapt. Acum insa, cel putin aparenr, era linigtit,conc€ntrat gi relaxat. Atunci, de mult, cu multi, mulgi ani inurmi, era plin de urI impotriva rururor si impotriva lui in-susi, revoltat si neajucorat, singuratic, ca un lup rlnit, respins,

alungat si riticit in undra aia siberiani.

CORNEL DIMOVICI

$tefan tremura. Era frig. Sau erau din nou frisoanele

alea blestemate ! Gheglria asta amesteca totul, ca o ciorbi.Ce naiba, ciuta el, din nou, in definitiv 9i la urma urmei, ingheElria asta albi, orbitoare a Rusiei, unde a inceput toatinenorocirea? Si Marcus? Nu, asta nu a fost in Rusia! El l-a

plrisit pe Marcus, singurul lui frate si prieten, l-a abandonat

rinit, singerAnd in mizeriaaia dezgustitoare, in infernul ace-

la fierbinte, in celilalt iad. Ochii lui, umezi gi trigti, disperagi,

implorAnd, blestemAnd 9i plini de uri il sfredeleau incl, ar-

zXnd misruitor in noapte gi uitare. ,,Te implor, impusci-mi!Te rog!" $tefan il privea ingrozit, neputincios. ,,Daci mi lagi

aici, te blestem!" ,,Fratele meu!" El triie;te, el vrea si trliasci,el respiri gi ochii lui sunt fllcdr| doar ci nu se mai poate ridi-ca. $i totugi, ridici amindoui mAinile si incearci si se ridice,

insi un vietnamez il loveste ca cizmain cap gi el cade din nou

in mocirli. si ru il plrlsesti, pe Marcus, prierenul tiu, fratele

9i camaradul tiu, in jungla asta verde si fierbinte, barbarl gi

blestemati, zlcind in uniforma lui insAngerati, umilit, pier-

dut, cu ceilalgi legionari rinigi, in mocirla amestecati cu frun-

zeverzi. $tefan se apleci spre el, insi o baioneti il impingea

in coaste. Se ridici 9i porni cu legionarii care mai puteau simeargi, impinsi de baionete si paturi de armi in margul acela

firl sfirsit...Si deodatl, Marcus: rAdea, era in cameri 9i se asezi pe

margine a patului, ca atunci in Paris. A fost intr-adevir Paris ?

Sau Amsterdam? Graz sau Constanga? $i unde au dispirutfetele alea frumoase ? Marcus te contempla cu zAmbetul luimelancolic, cu ficerile ochilor si cu tot corpul gi acum in-

telegi, degi e tArziu, prea tirziu, ca intotdeauna, ci Marcus

a fost, de fapt, singurul prieten 9i singurul OM in viaga ta.

l4 15

UMBRA CRUCILOR DE FIER

insi acum, era, oricum, prea tdrziu. Deci Marcus rriie ste, el a

scipar totugi din jungla aia morbidi, scArboasl si fierbinte. Eleste aici lingi tine si a rimas rAnlg puternic gi frumos. Mar-cus triia... Ori tu erai deja mort si rotul se perrecea in cealaltilume, in lumea ciudatl, in care n-ai vrut si creziniciodati sau

in care nu ai putut si crezi...

- Marcus, priveste-mi, uiti-re in ochii mei! Cum ari.t,

sunt tAnlr sau bitrAn? Marcus il contempla ironic si trisr,zAmbind si abtinAndu-se si rAdi.

- Chiar nu-ti dai seama, ci noi suntem departe, departe

9i cI noi am plecat demult si ci toml esre doar o farsi?

- Unde suntem?

- Aici, in lumea asta paraleli pe care unii o numesc Pa-

radis. Noi suntem absolut liberi gi rriim ;i simrim exact la felca in viaga noastri de altidari. inslpugin altfel... Cu ake pro-bleme... $i, de fapt, lumile asrea se amesreci. insi. noi triimmai departe. fi asta este importanr.

Stefan rAdea, insi treptar se intrista si devenea neincrezd,-

tor. il contempla pe Marcus si era coplegir de indoiali. Ceva

il irita. El rimisese'tinir si fermecitor, se misca precum unbalerin, parci plutea. incet, incet, incepu si inteleagl: era

mort! $tefan era incurcat, nu prea pricepea, insi acum era

clar, el era mort. Era mort de mult. Si Marcus la fel. Sau nu?

Era departe de casa lui, de Florida, de cele doui Margarere.

Se simtea mult mai bine, durerile au displrut, se poate ridicagi-l poate imbrigiga pe Marcus. Nu poate fi adevirat! Tu estimort si igi merge mai bine ca inainte. Si lumea asta pe care

mereu ai respins-o, in care nu puteai si crezi, este mult maisimpli, mai usoari, cumva seducitoare, mai misterioasi de-

cAt femeia ide ali, care, de fapt, nu exisci". Esre doar o repetare.