foia asociaŢiuneÎ transilvane pentru literatura...

Apare la 1 5 a fiâ-cărel luni.

TRANSILVANIA FOIA ASOCIAŢIUNEÎ TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ŞI

CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulu 6. SIBIIU, 1 5 IUNIU 1892. Amilii XXT11.

Nr. 115/1892.

Se aduce la cunoştinţă publică, că prin ordinulă seu dto 28 Martie a. c. Nr. 47954 ex. 1891, înaltulii Ministeriu reg. u. de culte şi instrucţiune publică a Investiţii scala civilă de fete cu internată, susţinută în Sibiiu de Aociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului românii, cu dreptulu de publicitate.

Sibiiu, 14 Maia 1892.

Comitetulu Asociaţiuneî Transilvane:

Georgiu Bariţiu m. p., Dr. Ioanu Crişianu m p., preşedinte. secretarii II.

ANIVERSAREA 80. A DLUÎ GEORGIU BARIŢIU.

La 12/24 Maia a. c. preastimatulă preşedinte alii Asociaţiuneî transilvane pentru literatura română şi cultura poporului română, dlă G. Bariţiu, a plinită 80 ani ai vieţii sale; şi este una din cele mai plăcute datorinţe ale celoră-ce conlucra la edarea acestei foi, organulă Asociaţiuneî, ca şi ei se facă parte din hora cea mare frăţâscă, ce o aă întinsă fiii românimeî întru serbarea acestei (hle.

La puţini muritori le este dată, a potă serba diua aniversară 80, de cândă s'au aretată pe scena vieţii pămentescl. Dar şi maî rară este, ca cineva, fiă şi după o viaţă de 80 ani, se pdtă areta atâte lucrări binefăcătdre, încâtă rodurile loră se-lă îndulcescă pre elă şi pre mulţi alţii. în fine e de totă rară, ca cineva prin luptele şi suferinţele şi învingerile sale se-şî potă câştiga titlulă de iubire şi stimă din partea unul

12

162

poporă întregă, precumă «fostă dată domnului Georgiu Bariţiu a le potâ vede" tote acestea.

După o scurtă activitate profesorală în Blajă, sortea vieţii a dusă pre tinerulfl literată la Braşovă, unde încă din seculii trecuţi Românii făcuseră progrese multă maî însemnate, decum putuseră face fraţii loră din celelalte părţi ale Transilvaniei şi Ungariei. Curendă se şi vedă resărindă în Braşovă o scolă elementară maî desvoltată, la carea cetăţenii români îlu chiămaseră şi pre densulă a conlucra; ear la anulă 1837 eată, spre mirarea lumeî, o foia romanească: fdia Duminecel, maî târrjiu numită fâia pentru minte, inimă şi literatură. în anii

următori se desvoltâ din acăstă foiţă beletristică şi o foia politii „Gazeta Transilvaniei" cea dintâiă foie politică românâs dincoce de Carpaţî, ambe sub redacţiunea dluî Georgiu Bariţiu. Cu câte greutăţi, cu câte neajunsuri, cu câte impedimente a avută se lupte zelosulă redactoră ; cum a susţinută luptele aniloră celoră furtunoşi 1848/9, cari l'aă despoiată nu numai de agonisita vieţii şi de libertatea personală, ci de repeţite ori aă fostă se-î ia însăşi vieţa; cum a perdurată periodulă guvernului numită absulutistu; cum a întimpinată şi a lucrată în era cea nouă numită constituţională, — tote acestea aparţină istoriei patriei ndstre, de carea, încâtă pentru poporulă română, numele G. Bariţiu e legată în modă indissolubilă. Căci datori suntem a constata cu deosebire în aceste momente festive, că la t6t luptele poporului nostru pentru drepturile sale soţiale, economice culturale, naţionale, şi cu ună cuventă pretutindeni, unde avea a se manifesta viaţă romândscă, pre Georgiu Bariţiu, părintele rharisticeî ndstre de aici, îlă aflămă totdeuna în primele şiruri ale celoră-ce lucră la desceptarea, luminarea, prosperarea şi fericirea poporului nostru.

La întemeiarea Asociatiuneî transilvane, carea fericitulă marele metropolită Andreiă, primulă ei preşedinte, din ună pium desiderium ală poporului nostru o făcă realitate, Georgiă Bariţiu a fostă unulă din primii conlucrătorî aî aceluia la rădicarea, arangiarea internă şi folosirea acestuî edificiu cui-

163

turală. Densulă a fosttl primulil eî secretarii, şi cândil des-voltarea agendeloră a reclamaţii unii organti de publicitate, primulii redactorii alu acestei foi. Cu diliginţă neobosită, cu erudiţiune multiplică, cu tactil neîntrecuţii, cu resultate ne-peritdre a condusă redactarea acestei foi în cursă de 20 ani, pană cândă, după mdrtea neuitatului Timoteiă Cipariu, părintelui filologiei române sciinţifice, încrederea poporului nostru îlă chiămâ la scaunulfi presidială ală Asociaţiuneî. Ear scrierile distinsului scriitoriu, care din tinereţe portă condeiulă, după cuventulă Psalmistuluî „ca trestia ce scrie degrabă", întru luminarea poporului nostru, erafl deja cunoscute şi apreţuite în tote părţile românimeî; şi Academia română lucră în deplină acordă cu opiniunea publică, cândă dela începutulfi seă îlă alese între primii seî membrii, — chiămare onorifică, ce o resplăti din ană în ană prin valordsele sale lucrări pe tdte tere-nele vieţii spirituale, cu deosebire însă ală sciinţeloră filologice şi istorice, cu de care ne-a surprinsă chiară şi în anii din urmă.

Dar nu este scopulă acestora şiruri, a întrâ în amenuntele acestui bogată materială, carele este şi va fi apreţuită de istoria literatureî române; ci amă făcută o scurtă privire asupra activităţii venerabilului nestoră ală literaţiloră noştri, spre a areta căuşele interne, care aă produsă o însufleţire atâta de viuă pentru diua de 12/24 Maia a. c. Căci o participare atâta de generală a poporului nostru română din tdte părţile la o serbare de caracteră familiară a unui fiu ală seu, la noi ceşti de dincdce nu scimă a se fi maî vedutfi.

Onoratulă Comitetu ală Asociaţiuneî a voită se serbeze aniversară 80 a preameritatului seu preşedinte în modă intimă familiară ; serbarea însă, din liberulă îndemnă ală poporului nostru, pe lângă totă modestia în formă, a luată ună avântă, care a făcută din acesta

164

numeroşii alii acestei foi, nu ne permite, a repeţi cele cunoscute. Dar cu viuă bucurie constatămă, că adresa de felicitare din partea ilustrei nostre Academii Române, care adressă a fostă predată jubilaruluî de patru preastimaţi membri ai Academiei şi a inaugurată serbarea, presentarea corporativă a membriloră Comitetului Asociaţiuneî şi salutarea jubilaruluî prin rostulă vicepreşedintelui, numerdsele deputaţiuni din Sibiiu, Blajă, Făgăraşă, Braşovă, Orestie, Deva, Oradea-mare s. a., serata cu cântări din partea tinerime! seminariale din Sibiiu, mulţimea de adrese, gratulări din afară, diplome de membru onorară, banchetulă, ce a întrunită v r e o sută dspeţî, căci maî mulţi nu încăpea în localulă celă cu multă prea mică pentru o asemene festivitate ; apoi presentarea jubilaruluî, încungiurată de familia şi de distinşii dspeţî din România, dd. Urechiă, Ponî, Stefănescu şi Tocilescu, musica cea escelentă a regiment. Strelitz, şirulă celă lungă de toaste însufleţite, inaugurate de însuşi jubi-larulă pentru M. S. preagraţiosulă nostru Monarch, continuate de veselii meseni din tote părţile, cu deosebire cele rădicate de delegaţii Academiei, şi terminate abia în faptulă

165

R H A E T O - R O M A N I I , originea şi elementele limbei lorii.

(Urmare şi fine din Nr. 4).

Precum se vede, Raeto-Romaniî aii păstraţii pentru cu-ventulă daco-rom. epistola vechiulă cuventă charta, usitatii încă pană astădî la poporulă nostru în cuventulă carte pentru epistolă.

Prin înfinitivă, participiu şi gerundiu se potă în limba raeto-română mal multe frase esprimă prin una unica; s. e. arriva (â meis arrivo) â Coira, aviand (dopo havair) visita, las remarcabilitads, partit eu culla via, partit eu culla vie d'fier = după-ce amă ajunsă la Coira şi amă visitată curiosităţile, m'am depărtată (amă plecată eu) cu calea ferată.

5. Infiniţivulă se pote împreuna cu tdte felurile de pre-posiţiunî; s. c. cun far del bain as vain suvenz mal recompensa = pentru o facere de bine căpătărnă adeseori o mulţumită (res-plată) rea.

6. Gerundiulă latină trece în înfinitivă; s. e. studet linguae discodae, el stubgia per (sau dod), impender la linqua.

7. Cu gerundiulă se potă împreuna şi verbe auxiliare: el va legiand chantand, = el citesce — cântă mergendă.

8. Ablativulu absolută seu consequent se esprimă prin gerundiu şi participiă; prin aceste construcţiunî frumdse şi comode se potă introduce nu numai o mulţime de cugete laterale ca frase intercalare într'o frasă maî lungă, dar se pdte da şi uneî periode de mal multe frase o construcţiune maî variabilă şi mal plăcută; s. e. Salvada la predgia, chiantet la raspada = după finea predicel aă cântată cumuna; creschu fina vouta meis figl, vogi eu prosar = crescând odată fiulă meu, voia odichni eu.

Câteva proverbe în limbile lihaeto-romană. Daco-romană.

1. Dim cun cbi tu vast, et 1. Spune-mî, cu cine umbli, şi eau dschara cbi tu est.

2. L'ocasiun fa il lader. 3. L'hom propona, e Dieu

eu 'ţi spună cine estî. 2. Ocasiunea face pe lotru. 3. Omulă propune, Dumnedeu

dispona. dispune.

166

Riiaeto-romană. 4. Cunter il gust non ais dis-

pitta. 5. Non ais tuot or, que chi

glfischa. 6. Cun ils anns vain il judizi. 7. Quel chi tuot voul, tuot

perda. 8. Cun il temp madfiran las

fias. 9. Chi rumpa paja.

10. Ogn' fin per se, e Dieu per tuots.

11. La necesita rumpa la ledscha. 12. L'esercizi fa il maister. 13. L'abit nun fa il muonch

14. Bler ffîm et pac rost. 15. Chi sta bain non s'mora. 16. Per fin plaschair milli do-

lurs. 17. Havair Taier da galanthom. 18. II predicatul- as perdet. 19. Viver in bun uniun. 20. Metter in pasch.

Daco-romană. 4. Contra gustului nu se di*

pută. 5. Nu e totu aurii ce lucesce.

6. Cu anii vine judecata. 7. Celce totulu voesce, perde

totulu. 8. Cu timpulu ne vine ma

turitatea. 9. Cine rumpe, plătesce.

10. Fie-care pentru sine, şi Ddeu pentru toţi.

11. Necesitatea rumpe legea. 12. Eserciţiulu face măestrulu. 13. Reverenda nu face pe mo

nach. 14. Multă fumă. şi puţină flacără. 15. Cine stă bine nu se clătină. 16. Pentru una plăcere o miie

de dureri. 17. A avea aerulă de galantoni. 18. Predicatorulu s'a perdutu. 19. A trăi în bune înţelegere. 20. A pune în pace.

P. Broştdnu.

SUNTU ROMÂNII DIN DACIA TRAIANĂ DESCENDENŢI AÎ COLONIELORU ROMANE ŞI AI POPORULUI DACU REMASU

ACf ŞI DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ, ORI NU? (Fine din Nr. 4).

La Câmpenii din munţii Abrudului sfi află unu dealâ de petră verdsă cu numele Lucia.

Deasupra Devei în partea ostică se întinde dealulu De-cebalulul, întru o figură ca şi cândii unii omu arâ fi culcată pe spate şi ară rădica genunchii în susă.

Aşi mai putea servi cu sute de alte numiri locale şi topice, cari sântă sinonime cu numirile anticiloră Romani, dar sumă bolnavă şi mi-e grea; scrierea rogu însă pre bărbaţii

167

i sciinţă ai Româniloră, s6 se ocupe de acestii studiu compa-tivă cu numirile locale din Italia şi se dovedescă domnilorii, cari mândrescu că ei aii susţinută acesta ţâră dela descălecarea lorii,

ear nu Românii, cari după ei ară fi venită pe furişă în secolulă ală 12 şi 13-lea din peninsula balcanică, că ei cândă aă venită aici şi pană în diua de adi nu aveaă numiri nici pentru dilele Marţi, Miercuri, Joi, Vineri şi Sâmbătă, ci întocmai ca ş i : mielulă, fenulă, mătura, porta, mesa, terestra, plugulă şi carulă le-aă numită şi le numescu chiar ca şi Slavii, că dar limba loră e mai multă ca de jumetate slavo-turcă, apoi câte alte vorbe şi numiri n'aă luată din limba nostră, trăgendu-le pe calapodă maghiară.

Nu pricepă, cum vine Dlă Gavriilă Tâglâs sâ afirme, că Trăiană nu ară fi cuprinsă Ţâra Făgăraşului, partea Târna-veloră şi nordulă Transilvaniei, ţînutulă Someşuluî-mare, cândă calea lui Traiană se vede şi adi pe la Becleană, şi Rogerin ne dovedesce, că chiară şi pe la Rodna-vechiă aă lucrată Romanii minele de argintă, ear pe la Slatina din Marmatia cele de sare; deci dar şi dlă Carolă Torma greşesce şi prea restringe Dacia romană cu Limesulă Dacicus, care vrea sfi'lă afle numai pe la Maigradă şi Sebeşă, Vâralja, Tihonă şi tare tardivi pană la Ilişna.

Ce e dreptă, Romanii antici, după cumă ne spune şi dovedesce învăţatulă Domnă Gavriilă Tâglâs, aă începută fârte târdiă a ave noţiuni maî chiare despre modulă şi folosulă esploatăriloră minerare, şi acesta numai pe timpulă republice!.

Cato a fostă celă dintâiă, care a Introdusă sistemulă dăreî mineloră în arândă, dar crescândă puterea republice!, aceea a dată lucrăriloră minerare ună avântă maî mare.

Romanii antici aă începută a esploata minele de aură şi de argentă din Macedonia, Bosnia, Asia-mică şi Egiptă, şi ei aă continuată cu lucrările loră de asemenea natură şi în Hispania.

Pe timpulă lui Nero s'aă descoperită de cătră legionarii imperiului bogatele câmpuri şi straturi de aură din Dalmaţia, unde s'a continuată cu lucrarea mineloră chiară şi pe timpulă mariloră împeraţî Traiană şi Adriană, ambi fi! aî Hispanieî,

168

din Boetica, cari cunoscendă cumă amă dice de acasă re tabilitatea lucrăriloră minerare aii daţii tuturora lucrărilor*! metalurgice unu aventă mai mare.

Modulă de scrutiniă liberă sâă de urburare, a fostă condiţionată dela concesiunea senatului, în capulă căruia sta ca şefă de secţiune ună Censoră, şi de aici „Lex Censoria".

Censorulă, ocupându-şi oficiulă, da minele statului în arendă prin esclamarea cuvinteloră : praeco locantur, şi Vectigal, Vecti-galia publica fruenda locare venderene.

Arendatorii îşi făceaă preţuia loră de îmbiere, după numă-rulă lucrătoriloră, cari puteaă introduce în mine, fiindă statorită pentru fiă-care mină maximulă lucrătoriloră, cari sS puteaă aplica.

Senatulă romană a aplicată încă pe atunci principiulă, care s'a adoptată mai târdiu „Neque sine publicano exerce ' posse, et ubi publicanus esset, ibi aut jus publicum vanum aut libertatem sociis nullam esse".

întocma după aceste principii şi după aceste norme se eserceză pană în diua de adî, după usulă vechia eredită dela moşi şi strămoşi, darea în arendă a mineloră de aură din munţii apuseni.

Acesta a fostă usulă din vechime şi pană la constituţia Maxi-miliauă, şi acesta este şi acum, nime nu pote introduce în mină maî multă de 2 orî 4 metalurgi pe partea întregă a unui societară.

6 r e cine a conservată acesta usă din vechime, decă nu descendenţii colonieloră romane şi aî poporului dacă, care s'a contopită în vechii colonişti romani? Şi cine suntă aceia, decă nu Românii de astăijî? Căci Hunii, cari aă avută o vieţă numai trecătore, şi Maghiarii, cari pană la Stulă Ştefană aă fostă ună poporă aprope selbatică, sciu că nu l'aă introdusă, nici conservată, deşi literaţii loră mai târdiu s'aă încercată după principiile lui Hundsdorfer a plastografa chiar şi tablele cerate, ce s'aă aflată, numai ca sS potă întuneca adevărulă istorică.

Că Maecenas a dechiarată tote minele pentru veuitulă fiscului, pe timpulă lui Tiberiu tote minele de aură şi argintă s'aă confiscată de jure fisei pentru erariu, şi că tote dreptu-

169

rile particulariloră s'aă nimicită ; că pe timpulă lui Vespasiană s'aă împărţită aşa numitulă ager publicus populi Romani şi s'aă creată fundi fiscales, bona fiscalia, patrimonium Caesaris, patrimonium principis şi patrimonium privatum; că pe timpulă luî Traiană şi Adriană dominiile minerare s'aă declarată de metalla caesariana, seă metalla principis, pre noî numai atâta ne atinge, încâtă chiară şi guvernele patriei, cari aă constată maî târdiă din Maghiari, întocmai astfelă aă procedată, adecă ier aă urmată după usulă adoptată dela noî Româniî.

Dar nu ne împdrtă disposiţiunea de pe timpulă lui Severă, Antonină Pius şi Marcu Aureliu, după carî chiară şi straturile de cretă şi minele de sare s'aă considerată de „Sed et hi, qui salinas et creţi fodinas et metalla habent, publicanorum loco sunt", pentru că Valentiniană a concesă auri legendi şi la privaţi, şi la noi se dice pană adî „a alege aurii", ceea-ce Maghiarii esprimă după terminologia germană scheiden prin cuventulă trasă pre calapodulă loră „sâdolni".

Că Traiană va fi adusă lucrători în mine din Dalmaţia, din tribulă pirusteloră, ba va fi adusă chiară din Carara, Athena, Eubea, Lidia, Phyrgia, Numidia, Novae, Elba, Egiptă, Hispania, de pre lângă rîulă Tajo, din Panonia, Moesia, Dardania, Tracia, Aquilea, de pe la Verona, Mantua, Cremona, din Cypru, din Sycilia şi ex toto orbe romano, ne servesce numai spre bine; căci noi Românii pană în diua de astăzi avemă familii între metalurgii noştri din Abrudă, cari ocură şi în tablele cerate cu numele Pirutiă, Bradna, Breda, Brădeană, Batonă, Cariciă, Verza, pe cândă domnii, cari ne denegă continuitatea nostră, nu se potă făli nici cu ună nume familiară din epoca Romaniloră, şi cu atâta maî puţină din timpulă venirel loră în acesta patria.

Pe temeiulă acestora ne permitemă a întreba pre diser-tante, cum se pote, de unele numiri locale şi topografice de sate şi ţinuturi, ba chiară şi de familii, din cari amă aretată numai vre-o câteva, s'aă transmisă asupra nostră şi aă remasă ca a nostră proprietate pănâ în (hua de astădî, decă nu e

170

drepţii, că noî Româniî suntemii descendenţi colonieloră romane şi poporului Dacii remasîi aci' şi după cucerirea Româniloră? şi decă nu e drepţii, că acele popdre eterogene s'au putută contopi în poporulă română ? apoi dacă nu e dreptă, că limba rustică romană ar fi mama cea adeverată a limbei romane, din care ier' maî avemă vre-o câteva cuvinte din tablele cerate: „segnai = semnai, remasisse = remasese, rededisse -- rededuse, e r edes= erede, şi decă vomă cerceta în C. I. L. 45 an : 218 a. Chrs., vomă afla cuvintele: viro, optumo, dono, Antioco, collegiu, longu, advortu, signu, muru, monimentu, annoru, ear pre la 154 după Christosă, epoca apariţiunei tableloră cerate, vomă afla: sapienta, Roma, via, omne, parte, porticu ad staţione şi sorte, şi Orelli 4632 habitu, 4955 theatru, 7338 monumentu, 7415 vinu, 7407 sacru, initiu, haru, tertiu, fatu, lenioru, elefantu, meu şi câte altele; în urmă decă limba română îşi are legănulă seu prin Albania şi peninsula balcanică, după-cum afirma destulă de hebeucă dd. Hundsdorfer, Lad. Rdthi et tutti quanti savanţi istorici şi limbistici de ediţiune mai nouă, tăcendă de diletanţii Gyorgy şi Lâky, ş. a., cari s'aă demascată de ipocriţi.

Dlă Gavriilă Teglâs, omă cu înaltă erudiţiune, ară face maî bine remânendă pe lângă sciinţă sa reală, decâtu se se dejosescă a fi chambelanulfi acelora linguşitori pentru o ideie sâă ună capriţiă falsă; pentru că pre lângă tdte sforţările loră noi Româniî amă pestrată datinele şi îmbrăcămentulă poporului romană şi amă formată aci o limbă, care este maî bogată în espresiunî decâtu chiară şi limba, care ne-a dominată sute de ani, şi pentru că noi şi astădî ne numimă cu mândrie Români, ear' nu Rumuni, cum vrea se ne boteze domnuhi Hundsdorfer.

în Nr. 1 şi 2 ală fdeî Asociaţiuneî transilvane pentru literatura română şi cultura poporului română din anulă 1878 eă amă tractată modulă desvoltăreî dreptului montană, şi după ce dlă G. Teglâs îmi vine acum întru ajutoră, aretându-ne cum împeratulă Traiană a luată administraţia mineloră de

171

aură din Dacia în regiulă propria, aducendă aci pirustl deştepţi în lucrările minerare, ba ne adeveresce, că în Ampellum = Zlagna a esistată colegiulă aurariarum, făcendu-ne chiară

cunoscuţi şi cu numele procuratoriloră minerari din Dacia, pre cari 'i numesce pre răndă:

1. C. Aurelius Salvianus procurator augusti. 2. C. Sempronius Urbanus procurator augusti. 3. P. Marcinius Mărci procurator augostorum. 4. Papirius Rufus procurator aurariarum. 5. M Ulpius Augusti libertus Hermias, procurator

aurariarum. 6. Neptunalis procurator aurariarum. 7. Aclius Sestoris seă Sostinus proc. aur., apoi cu alţi

doi beneficiari de prin anulă 161 cu numele 8. T. Aurelius Diocles beneficiarius procuratoris, şi 9. Satrius Felix beneficiarius Domni et Domnae, şi ne

spune, că aceia aă fostă retribuiţi cu câte 100.000 sesterţii, cari corespundă la suma de 10,000 fl., ba că aceia aveaă subpro-curatori, maî mulţi tabulari, adjutorî tabulari, dispensatori seă arcarî, subsequens librariorum, registratoră şi expeditoră şi aşa numiţi beneficiari, cari totdeuna se recrutaă dintre sub-oficeriî legionari, apoi că maî eraă aurarii, argentarii, ferarii, aerarii, plumbarii şi legulii aurariarum, să binevoăscă a se esplica, cum acâstă ierarchie oficială s'a susţinută cu forte puţine modificări pană după anulă 1848. Cine le-a transmisă, dacă nu descendenţii colonieloră romane, cari suntemă noî, pentru-că domnii, cari ne dispută trecutulă, de sigură nu o aă adusă cu sine din Asia dela Sir-Dara.

Spre încheiare maî amintescă, că dlă G. Tăglâs are dreptă, cumcă din secolulă ală III-lea încoce lucrările minerare ale Romaniloră s'aă efeptuită în cea mai mare parte prin aşa numiţii damnationes ad metalla săă ministerium metallicum ori cei judecaţi la opus metalii întocmai după cum să prac-tiseză pană în diua de astădi în regatulă României; dar să nu crâdă, că aceia voră fi fostă nisce criminali comuni, ci

172

în cea maî mare parte creştini şi judeî judecaţi politici, deşi după Codex r. C. IV. 47, 9 Digesta XLVIII C 19, 8 ad me-tallum erati cei greu judecaţi, ear ad opus metalli aveau nis lanţuri uşdre, pentru-că revoluţiunea celord de asemenea co diţiune din Macedonia, şi frica ca nu cumva sS înstrăine din aurulă aflată, a silită pre guvernulă romană a nu pr scrie pre făcătorii de rele la asemenea opere grele, apoi pentru- _ ori şi cum, pentru operele minerare se recere dre-care d stoinicie, pricepere şi îndemânare la lucru.

Creştinii distingendu-se de alţi muritori cu dre-care in-teliginţă maî mare, aă facilitată romanisarea ţinuturilorfl montane, şi eată pentru-ce poporulă din munţii apuseni ai Transilvaniei vorbesce pană în diua de astădî o limbă cu mult" mai frumdsă şi fără alte amestecături maghiare, ca cei di şesurile ţărei. Ba fundă după lege oprită emigrarea celorfi gleljiae et metallis adscripti şi formândă aci o familie, eată pedtru-ce a crescută poporulă română din munţii metallici ai Transilvaniei aşa spornică, avândti chiară şi în Abrudu Col-leaium aurariarum, câtă după trecerea furtuneloră din şesurile şi văile Daciei sS pdtă repopula tdtă întinderea Daciei cu p

173

ad Augustiorum etc. Deci dară Csatdry, Bonfinius şi Thurocz aă avută dreptu, cândă aă scrisă, că Cumanii lui Osă şi Cutenă = Cuteană aă fostă Români, ear' Bonfinius merge şi maî departe, cândă recundsce în Historia Pannonică pag. 16, că A. Septem-trione Sarmates quos Polonos, et Geti quos Valohos dicimus, tempestate nostra terminatur.

Pe cândă era să încheia, eată îmi maî vine o idee. Dlă profesoră Pici în lucrarea sa „Die Abstammung der Romănen" 1880, vrea să dovedescă cu totă puterea, că Românii din Dacia traiană nu s'aă desvoltată nici odată în peninsula balcanică, nu aă emigrată prin suta XI—XIII de acolo încdce, precum este şi dreptă, ear' dlă Rossler, Schultzer şi Hunfalvi vreaă cu totă puterea să ne aducă din Pindă şi maî scie Ddeă de unde, după cumă diceaă odinidră Britanii cândă aă cerută ajutorulă Romei: „Repellunt nos barbaros ad mare et mare ad barbaros".

Slavistii şi Maghiarii, avendă fiesce-carele scopurie şi interesele loră specifice politice, ne ară trânti cândă într'o parte cândă într'alta, şi prin acesta întocmai după cum s'a făcută Hundsdorfer de rîsă înaintea congresului etnografică din Viena faţă cu învăţatulă nostru istorică şi filologică Bogdană P. Haşdeă, se facă şi ei de rîsă înaintea Europei, câştigândtţ-şi numele de mincinoşi şi ipocriţi. Ori ddră dlă G. Teglâs âm Mă pe alte cărări, cândă vrea se mărturisească pe temeiulă unora inscripţiuni aflate, că în Dacia lui Traiană nu ară fi putută se se producă altă poporă decâtă Iudei de cei cu 50 cr., Greci şi Egipteni, dar nu Români?

Veţi vede D.-vdstră domniloră, cărora ve place a falsificat adevărului, că preste 50 ani naţia vdstră va fi totă tăiată^ împregiură, şi că veţi forma ună poporă de sperjuri destrăbălaţi, înşelători, temerari, şi că trecutulă vostru de pretinsă naţia cavalerescă se va confunda şi îngloda în caracterulă jidovescă, care-lă îmbrăcaţi acuma cu atâta frivolitate.

Cibleşanulu.

174

INSTRUCŢIUNEA ISTORICĂ ÎN ŞC6LELE MEDII, ŞI CART D-LUI PROF. VASILE GOLDIŞIU: „ISTORIA UNIVERSALĂ PENTRU CLASELE SECUNDARE, VOL. I. EVULU VECHIU".

între obiectele de învâţămentă din cursulă nostru şcolarii de astădî, uniculd — putemd dice de căpetenia, ce e menită se esercieze specială putere întru a ne cualifica de omeni în societate, în statti de cetăţeni, este: istoria.

Instrucţiunea istorică ocupă o parte de frunte în scdlele medii. Şi cu totti dreptulă. Ea, efeptuită după adevdratele principii pedagogice, are puterea de a influinţa în modă însemnată asupra intelectului nostru, desvoltându'lă şi îmbogă-ţindu'lă cu cunoscinţe, cum şi asupra inimel nostre. Efectulă pedagogică ald lucrării instrucţiunel istorice este deci: instructivă şi etică.

I Şi acesta îi e şi scopulă. în respectulă părţii prime a scopului şi lucrării instrucţiunel istorice, istoria e chemată s6 ne idee o cundscere sistematică a mersului desvoltăriî gradate în Jtimpă şi spaţiă a vieţii celoră mai însemnate popore, din timpurile vechî pană acum, şi în deosebi a acelora popore, caii şi-aă câştigată o deosebită însemnătate pentru desvoltarea pr/igresivâ a omenimeî, întroducendu-ne în vieţă culturală şi politică a acelora. Istoria are maî departe se ne lumineze ÎJ | acela modă, ca noi se înţelegem şi sS judecămă orî-ce întâmplare a timpului nostru după causa sa adeverată, ca se /ie putemd orienta şi sd înţelegemă, că între anumite îrnpre-giurări date ce idei trebue şi potă sâ ajungă la dominaţie, în vederea părţii a doua din scopulti şi lucrarea instrucţiunel istorice, istoria are se ne desvdlte pe basa avutului intelectuală câştigată ideile şi sentimentele morale şi estetice, şi se ne întărdscă în ele pentru formarea unui caracteră nobilă.

Accentuând astfelu scopulă şi problema instrucţiunei istorice, dela sine e înţelesu, că trebue se accentuămă tare şi însemnătatea şi importanţa manualeloră bune de istoria, manuale, cari astfelu sfi fie întocmite, încâtu sS se ajungă scopulă.

175

Ce e drepţii, propunerea istoriei şi resultatele instrucţiune! de pe acesta terenii suntă multu pendente de individualitatea profesorului. La nici unii studiu nu se valoreză în instrucţiune individualitatea profesorului atâtîi de mulţii, ca la istoria. Pe lângă acăsta însă multă contribue la realisarea scopului instrucţiune! istorice şi manualulă. Damă deci cuvenita importanţă manualului de pe terenulă acesta „Istoria universală pentru clasele secundare" de Vasile Goldişiă, prof., din care a apărută până acuma evulă vechiu. Nu putemă decâtă se ne bucurămă de apariţia Iul.

Amă şi simţită lipsa unui bună manuală. Ne vomă ocupa în cele următdre cu principiile pedagogice ale adeve-ratei instrucţiuni istorice şi ne vomă da săma şi asupra cărţii dluî Goldişiă. înainte de tote trebue să constatămă, că cartea acesta nu este originală. Este o traducere a cărţii „Vilâg-tortenelem a kozeptanodai hasznâlatâra", irta Dr. Mangold Lajos. (Cartea lui Mangold este apoi şi ea deasemenea o prelucrare după istoria luî Dav. Muller). Autorulă cărţii ndstre dice în prefaţă: „Cartea nu este cu totulă originală. împărţirea şi adaptarea eî pentru usulu scoleloră secundare amă luat-o din manualulă dluî Mangold". Noî trebue să diicemă, că nu e de locă originală. Nu numai împărţirea e luata din cartea luî Mangold, ci totă tractarea. Puţină schimbare s'ar putea observa lâ începută pe vre o câteva pagine. încolo e apoi tocmai ca la Mangold, afară de §. 5 din istoria romană, care nu este la Mangold, şi apoi ilustraţiunile. Era bine, decă autorulă ară fi arătată pe prima pagină a cărţii, că este tradusă ori prelucrată după Mangold.

în partea, ce a apărută pană acum, ni se dă istoria evului vechiu. Să tracteză în ea : istoria popdreloru orientale, a greciloră şi a romaniloră pană la epoca împărăţiei romane. (Atâta cere planulă de învăţămentă pentru classa IV gimu.). înainte de tractarea istoriei acelora popore ni se daă pe pagina 1—7 în scurtă noţiuni generale despre istoria şi istoriografia, ear dela pag. 7—25 se espune pe scurtă istoria

popdreloră vechi orientale, pag. 2 5 — 7 8 maî pe largii a grecilorii şi pag. 79—134 a romanilorii, sferşindu-o cu lupta dela Actium (anul 31 după Christosă). Sântemă pe deplinii mulţe-miţî cu principiulii observată în tractarea materialului istorică, de a se lua adecă forte pe scurtă istoria popdreloră vechî orientale şi de a se pune pondulă principală în evulă vechia pe istoria Greciloru şi a Româniloră.

Alegerea materialului istorică şi modulă de prelucrare a lui este, în generală luată, conformă postulateloră pedagogice. Şi aci trebue se recundscemă deosebita valore pedagogică a cărţii pe faţă. Prin istorie dorimă se cundscemă mersulă desvoltăreî gradate a vieţii popdreloră, adecă istoria popdreloră, pentru ca din studiulă acesta se ne putemă câştiga pentru viaţă ună punctă clară de privire, dela care se vedemă totulă, întregă realitatea, ce se desfăşură înaintea ndstră, în lumina sa adeverată, ear pentru inima ndstră se ne asigurămă acea căldură, care se ne încăldescă spre fapte bune şi frumdse. Istoria în sensu largă este suma întemplăriloră întregeî vieţi a tuturora popdreloră de pe pămentulă cunoscută. Istoria îu sensulă acesta e însă imposibilă să se facă în cursulă şcolară. Materialulu istoriei este de o parte cu multă prea vast, eară de altă parte nici nu e trebuinţă de atâta. E destulă decă tractămă istoria popdreloră maî însemnate. Şi din istoria acestora popdre ărăşî relevămă mai pe largă numai acele părţi, cari mai multă cuprindă astfelă de idei şi fapte, ce şi-aă avută desfăşurarea cu o influinţă organisătdre asupra aceluiaşi poporă, cum şi asupra altora popdre, şi cari părţi îndeosebi sântă cualificate, se caracteriseze viaţa poporului din ună anumită timpă. La instrucţiunea istorică, ee avemă să o facemă în învăţămentulă gimnasială, trebue să ţinemă contă, că avemă de lucru cu şcolari, cari aă să'şî câştige o cultură generală multilaterală, şi să'şi formele caracteră morală, şi nu se se facă specialist! în istoria. Trebue să alegemă deci anumită materialulă de istoria, care să corăspundă cu gradulu de cultură ală eleviloră, cu scopulă instrucţiune! gimnasiale

şi cu scopulu specialii alu instrucţiuneî istorice. Se dămii atâtîi fArii e destulii, ca şcolarii se-şî reconstrueze o icdnâ completă a vieţii diferitelorfi popdre. Greutatea cea mare a intocmireî ma-mialelorii de istoria zace tocmai aici. Arta de a scrie manualii bunii de istoria constă tocmai în a sci ce anumiţii să fiă aleşii din vastulii câmpii alu istoriei, pentru ca instrucţiunea istoriei se fiă împreunată cu unu folosii adevărată pedagogicii şi se nu aibă de scopă şi de urmare o învăţare de modă, prin care să se ofere scolariuluî cunoştinţe, cu cari la anumite prilegiurî să se potă mândri, şi să potă culege admi-raţiune recitând la date istorice. Biografiile şi descrierile vieţii monarchiloru, schimbările de trona, intrigile de curte, conjuraţiile, cu tdte numele persdneloră, ce au fostu părtaşe, resbelele şi păcile cu numirea suteloril de generali, cu numărulii trupelorfl, alu tunuriloru seu alu efefanţiloră şi alte amenunte, descrierea atacurilorii, ce au fosta întreprinse, cu numărulu morţilorâ, râuiţilorii şi prisonierilorfl şi câte alte multe istorisiri de felulfl acesta, ce privescă mai numai partea esternă a vieţii unui poporu, ce e dreptă şi interesante pentru unulu seu altulu, cu de cari maî aleşii se ocupă instrucţia istorică în şcdle, nu au nici o putere adevăraţii cultivâtdre. Astfelă de lucruri potil fi cetite de unulu seă de altulu, pentru ca să se amuseze cu cetirea lorii. Din ele de locă însă nu vomil pute vede" viaţa popdreloni, nici căuşele ce afi produsă progresulă popdreloră şi progresulă socială. Nici nu ne vomă putea stabili din astfelă de materială istorică principii pentru conduita ndstră. Astfelă de fapte şi date nici nu să potă organisa şi pune în sistemă. Şi tocmai în acele date istorice, carî aă aptitudinea de organisaţiune, zace puterea adevărată instructivă şi educativă. Tocmai în privinţa asta suferă atâta manualele de istoria, câtă şi intrucţiunea istorică de astădî preste totă. Aici e defectulă celă maî mare, prea se restringă, adecă numai la date seci din istoria vieţii esterne a popdreloră.

Vrendă a face însă adevărată istoria, nu ne putemă mulţemi numai cu partea esternă a vieţii popdreloră, ci trebue

13

178

se ni se dee mai mulţii istoria vieţii lorii interne, istoria lorii turală, a vieţii lorii naţionale. — Spre acestti scopîi în istoria vomîi avea sg espunemu pe largii: forma şi modulă de guvernare a poporeloră, fără de a ne estinde însă prea pe largii asupra persdneloră, în ale cărora mâni a fostă guvernarea concredută; forma şi modulă de organisare a bisericeî, are-tândă şi ce putere a esercitatu biserica asupra poporului, şi descriindă ceremonialulă cultului, credinţele şi ideile religiose, ca pe totă aţâţi factori, cari aă determinata acţiunile poporeloru ; apoi raporturile sociale dintre diferitele clase, ce alcă-tuescă ună poporă; datinele şi obiceiurile, cari determină vieţa poporeloră în şi afară de casă; miturile şi superstiţiunile ; morala teorectică şi practică; sistemele comerciale; artele industriale; starea culturală intelectuală la tote treptele poporului; sistemele de educaţiune; gradulă cultureî estetice în tote ramurile, în architectură, pictură, sculptură, niusică, poesie şi alte producte ale fantasiei poporului; şi în fine şi vieţă de tote dilele a poporului. Tote aceste momente se fie espuse în măsura, care se cere, pentru a fi representată tabloulă în receruta claritate. Şi să fiă astfelă înşirate şi tractate, ca pe toţi aceşti factori să-î vedemă ca părţi corelative ale unui întregă completă. Eară în acesta completă întregă se ni se înfăţişeze în modă clară armonia şi necsulă causalu dintre toţi aceşti factori, încâtă să ne facă să înţelegernă, că diferitele întemplărî şi fapte staă în strinsă raportă unele cu altele, şi că o stare de lucruri a fostă totdeuna produsulă unei alteia. Acesta felia de istoria o amă pute numi „sociologia descriptivă", carea singură ne pote da adevărate învăţături pentru vieţă, ni ară fi magister vitae. Numai cu ajutorulă unei astfelă de instrucţiuni istorice putemă înţelege timpulă trecută cu faptele şi întâmplările desfăşurate în elă, şi putemă să ne damă sema asupra celui de acuma. Putemă să totă povestimă de Alcibiades şi Pericles, de Caesar şi Pompeius, şi şcolarii nu voră pute înţelege însemnătatea acestora bărbaţi, activitatea şi influinţa loră în istoria Greciloră, respective a Romani-

im lorii, decă nu cunoscă împregiurările timpuriloru, în cari aceia au trăită.

Amă disă, că între diferiţii factori, cari aloătuescu vieţa poporului, precumă şi între diferitele fapte, în cari se desfăşură vieţa luî, esistă unu necsă causală. Şi pre acesta isto-riculă trebue să ni-lu descopere astfelă, ca noi să-lă simţimă, să-lă vedemu. Nu mai puţină necsă causală esistă şi între epoce seă periode ale istoriei poporeloră, ce urmeză unele după altele. Intre diferitele epoce nu este numai ună raportă de succesiune în timpă, ci raportă de causă şi efectă. Fiă-care epocă a servită celei următdre cu motive de desvoltare. Fiă-care epocă a fostă totodată şi epocă de transiţie pentru alta următdre. Progresele ajunse de o epocă, suntă resulta-tulă altora şi causa ieră a altora. Şi aici istoriografulă trebue să fiă cu grije, ca să urmărescă firulă conducătoriu, pentru ca noi să putemă vede, cum în adevăru o epocă din istoria neamuriloru este produsulă uneî alteia premergătore, şi acesta ieră producătdre unei alteia viitore. Desvoltarea succesivă a genului omenescă în decursulă istoriei sale se pote asemena în privinţa acesta cu devoltârea vieţii organice peste totă, şi specială cu vieţa individului, în care apoi să şi pote privi în forma acesteia. După cum individulă ca microcosmos 'şî urmeză procesulă seu de desvoltare după anumite legi fisio-logice şi istorice, totă astfelă şi genulu omenescă ca inacro-cosmos. Astfelă apoi istoria desvoltărel individului este numai o copia a istoriei ornenimeî. în desvoltarea progresivă a individului să observă anumite stadii (copilăria, junia şi bărbăţia). Aceleşi stadii, cu aceleşî note caracteristice de vieţă, se potă distinge şi în istoria desvoltăril omenimel. Poporele orientale, la caii avemu se căutămă legănulă ornenimeî, re-presenta d. e. copilăria, adecă acela stadia de vieţă, în care omulă este stăpânită în modă inconsciu mai numai de natura esternă, şi maî esclusivă numai împresiunile aceleia 'lă conducă şi'lu determină în săvârşirea fapteloră, şi în care stadia maî departe oinulă se caracteriseză prin supunerea sa autori-

13*

taţii celui maî tare. Popdrele clasice represintă junia, adecă acea stare, cândă fantasia la omii ia avântă, cercă se câştige lumea esternă în stăpânirea sa, şi sâ crede că o posede, şi condusă de acesta conştiinţă, cercă s£ se valoreze câtă mai tare în lume, respingendă totă ce este afară de sine ca pe ceva străină. Lumea creştină în sfârşită represeută stadiulu bărbăţiei mature, adecă starea, în care omulă lasă multă din subiectivitatea sa egoistică şi se încercă a se pune în armonia cu lumea, care'lă încungiură.

Şi după cumă în vieţa individului ună stadiu este determinată de celă premergătoriă, totă astfelă şi epocele din viaţa popdreloră, a omenimeî.

Datorinţa istoriografului este acum, ca elă să îngrijească a tracta astfelă materialulă istorică, încâtă cu înlesnire se reiasă la ivelă acesta necsă causală dintre diferitele epoce istorice. Numai din o astfelă de istoria vomă înţelege mersulă şi desvoltarea naturală, progresivă a vieţii popdreloră. Şi în chipulă acesta numai vomă ajunge se înţelegemă progresulu socială de astădî ală omenimei.

Asemenândă acum aceste principii generale de istoriografia pentru usulă şcdleloră medii şi de adeverata instrucţiune istorică cu cele aplicate în cartea domnului Goldişiă, avemă se constatămă cu plăcere o apropiere bună a prin-cipiiloră pedagogice cu feliulă alegereî şi espunereî materialului istorică din cartea din cestiune. Este bine alesă şi grupată în acesta carte atâta materialulă istorică, luată din vieţa esternă, câtă şi celă luată din istoria vieţeî interne a popdreloră istorice. De asemenea şi firidă necsuluî causală este bine şi cu îngrijire condusă. în privinţa asta în puţine locuri se află scăderi. Manualulă acesta va ave deci hotărîtă — la olaltă cu înţelepciunea profesorului — se favoriseze instrucţiunea istorică a evului vechia. Şi prin acesta amă dobândită ună mare câştigă în instrucţia istorică la şcdlele nostre, mai alesă că evulă vechiu are din întregă istoria cea mai mare valdre pedagogică pentru şcdlă. în evulă vechiu aă trăită

181

acele popore, din ale cărora instituţiunî şi cultură s'ad alesă fructele ca elemente pentru o nouă vieţă a omenimeî, începută cu închegarea popdreloru istorice de astăzi în state. Teocraţia hebraică, şcdla ellenică şi statuia romanu au dată basă şi formulele pentru o nouă eră, eră începută cu Introducerea creştinismului.

împărţirea materialului în periode, acestea în paragraf!, cari apoi ieră sântă subîmpărţiţî în părţi mai mici, în modulă cum ni o presintă cartea, contribue la învăţarea uşdră şi clară şi favoriseză chipulu de orientare în materialuld istorica înveţată. în privinţa acesta amu ave de observatd la feluld periodisăreî istoriei Romaniloru. Anume, era de doritd, se se fi întrodusii în locuia împărţirei vechî a periodului ald II din istoria Romaniloru, după care aceea se începe cu restabilirea unităţii interne şi cucerirea Italiei (509—270 înainte de Christosă) împărţirea nouă, după care perioduld alu II-lea ţine dela anulu 509 numai pană la anulu 366, adecă, se începe cu lupta pentru restabilirea unităţii, şi se încheia cu realisarea şi stabilirea unităţii şi a constituţiei statului romanii.. Raţiunea acestei împărţiri e maî plausibilă. Cu anulu 336 înainte de Christosu se încheia lupta pentru nişce idei. După aceea se desfăşură alte tendinţe în lupta poporului romanii. Astfelu apoi marcarea epoceî la acela and devine forte naturală. Perioduld alu IlI-lea s'ară începe cu anulu 336 şi ţine pănâ la anulu 133 înainte de Christosu.

La sfârşitulu fiă-căruî periodă, cartea ne dă câte unu tractaţii din istoria culturală şi a civilisaţiuneî. Procedura acesta la manualele de şcdlă e o chestia, despre care se discută încă mulţii. Suntu mulţi, carî o sprijinescă; suntu însă şi de aceia, carî o combată. în privinţa acesta suntemă de părerea autorului. Ară fi fostă de doriţii, ca autorulfi se fiă scrisă la finea fiă-căruî periodă şi câte ună scurtă resu-inatu, în care se fiă accentuată ideile conducătdre ale acelui periodă şi să fiă caracterisatu în scurtă, lupta purtată pentru acele idei.

182

Din Goldişii a lucraţii, după cuniu amii maî amintiţii, cartea sa după istoria luî Mangold. Cartea luî Mangold este astfelu întocmită, că stă în legătură cu cărţile de lectură din clasele interiore ale gimnasiiloră maghiare. Care va se dică, Mangold scrie pentru şcolarii din clasa a IV. gimn., despre carî însă scie, că înainte de a începe istoria evului vechia au avutfl prilegiulu să înveţe anumite părţi din istorie din cărţile de cetire introduse. Mangold d. e. amintesce în cartea s'a numai după numire părţile mitologice din istoria Grecilord şi a Romaniloru, tradiţiunile şi fabulele istorice (Sagen), fără carî nu putemd trece peste istoria origine! nici unui poporu, fără a le maî spune şi cuprinsulu.. Elti are motivă pentru acesta. Le presupune sciute lucrurile acelea. Maghiarii şi-aă întocmiţii pentru şcolele loră şi cărţile de lectură după cerinţele planului de înveţămentă. în acelea obvină tote acele părţi din istoria, pe care Mangold numai le amintesce, frumosă tractate. îlă înţelegemu deci bine pe Mangold. Pentru împregiurările şcdlei nostre însă, cartea cumă a întocmit'o Mangold pe a sa, nu se potrivesce. Noî nu avemă încă cărţile acelea de lectură, carî prin cuprinsulu loră să întregescă Instrucţia în tote aceste părţi. Nici nu putemă deci scote părţile acelea din istoria, carî aă o mare însemnătate în istoria poporului grecă şi romană.

Noî trebue se-le spunemă şi înţelesulă. Dlă Goldiş însă şi densulă le amintesce numai, ca şi la Mangold.

Geografia Grecieî şi a Italiei e prea defectuosă tractată. Ară fi se maî amintimă şi unele scăderi ale cărţii în

ce privesce partea mal specială. La pagina 4 se înşiră sub numirea: „Soiurile de omeni" diferitele rase. Nu e bună numirea „soiu", ci rasă. La numirea rasei: „de prin piv-giurulă mării inedit." se se fi pusă şi numirea luî Blumenbach, „Caucasică", ca maî obicinuită. Decă s'a înşirată la grupa „Semiţi" — tote poporele, carî aparţină acelei grupe, atunci se se fi numită şi „Arameii".

La pagina 8 : Nu e de însemnătate, că unii dintre aceşti regi (regii egipteniloră din sem. XII) însemnaă hotarele cu-

183

ceririlorfi dinspre sud prin nesce stîlpî tăiaţi . . . obelisce, că sub aceşti regi hotarele cucerireî lorii s'au întinsu spre sud pană la cetăţile: Senine şi Kumme şi pană la obeliscele situate în văile Vadi Halfar şi Quosseir. La pagina 48 se dice: „Darius trecând Bosforulii şi poruncindii usurpătorilorii grecescî, ca 2 luni de dile se păzescă podulu, plecă spre Dunăre şi trecendu-o şi pe acesta, înainta în ţinuturile Schiţilorfi". Se dice aici, că Grecii au avuţii se păzescă podulu de pe Bosfor. Nu podul dela Bosfor, ci pe cehi de pe Istru aveaii Grecii să'hl păzescă ! în unele locuri vrendii autorulii se fie cruţătoriu în descrieri, îngreuneză înţelesulii tractăreî şi o lipsesce de legătură logică; d. e. la pag. 11 . şi la pag. 12. La pag. 28 sub numirea unui paragrafu: „Factorii conştiinţei unităţii naţionale" se descriu ideile şi credinţele religidse, credinţa despre facerea lumeî, (Jeităţile, jocurile, amphiktyoniele şi oraculele Grecilorii. Nu e corecta, că aceşti factori din vieţa Grecilorii se punii sub numirea amintită. Trebuia să se fi arătaţii tdte acelea maî întâiii ca lucruri istorice, şi numai la urmă putea veni autorulii şi să facă conclusiunea, că tdte acele momente din vieţa poporului greceştii suntii de a se considera de factori aî conştiinţei unităţii naţionale a grecilorii. Caracterisarea bărbaţilorti Themistocles şi Aristides nu e destulu de bună. Nu-î vedenii! de ce arii trebui se-î vedemti, şi adecă pe Themistocles de iniţiatorulfi şi luptătoriulii adevăratei democraţii la Greci, eară pe Aristides, contrarii acestuia în principii, de susţinetoriulii principiiloru conservătdre. Din o astfelii de cuprindere a acestoru doi bărbaţi înţelegemti uşorii şi esilarea lui Aristides, ceea-ce însă din carte nu-o prea vedemii.

între reformele luî Servius Tullius nu se amintesce împărţirea nouă a oraşului Roma în 4 triburi, făcută în locuhl împărţireî vecinii în 3 triburi.

Se vede, că autorulii a intenţionaţii să scrie tdte numele şi numirile străine în forma lorii originală. N'a remasti însă consecuentîi. Şi acesta e o scădere în unii manualii de şcdlă. Astfelii de esemplii se scrie: Korintus (pag. 26) şi Korinth

184

(pag. 24, 26) Peloponnezos (p. 26) şi Peloponnes (p. 26), Pind (26) şi Pindus (26), Tyranos (40) şi Tyranis (48), Bosporus (4 şi Bosfor (48), Karthago (101), Karthagine (102) ş. a.

Limba e bună şi uşdră; ici colea însă şi de escepţionatii Astfelu d. s. „Apa luî (a Nilului) înlocuesce pldia, şi noroiul r e u i a s u în urmă-î e celfl maî bunii „nutreţii pământului", locu de „îngrâşare (pag. 2)" . Poporulu desbinatii astfelu î maî multe seminţii (pag. 28) în locti de împărţiţii. „între^ poporulu Atticei era împărţiţii în 4 seminţii" (phile)" (pag. 82 în locti de clase. „Drugi de ferii" în locu de „rude de ferii" ş. *, Toţii din acesta dinastie a zidiţii Ameneniba III laculu Moer şi minunatulii palatu cunoscuţii sub numele de Labyrinth, (pag. 8) vrendii să dică: Toţii din acdstă dinastia a foştii Amenemha III (e vorba de regii Egipteinlorfl din dinast. XII, carele a zidiţii laculu. „Impoporarea Italiei s'a întâmplaţii din spre Nord spre Sud. Astfelu cei maî vechi locuitori ai pământului suutâ cel dela Sud." E greu de a afla din aceste ddue

185

buiiiţa de a comunica în depărtări nu esistă. Poporele, cari îuainteză, 'şi acoperă ţera cu o desâ reţea de drumuri, pe uscată şi pe apă; poporele în decădinţă negligă drumurile esistente şi nu zidescă altele nouă.

Cele maî simple şi din acea causă maî însemnate drumuri, ce însăşi natura ni le arată, suntă rîurile. Maî ântâiă întreţinerea unui drumă de apă este mai puţină costisitdre, apoi mediile de transportă suntă simple şi uşoră de construită, punerea loră în mişcare, în urma fricţiune! minimale, reclamă maî puţină forţă mobilisătore, decâtă acelaşi lucru pe şosele săă şi drumuri de feră; şi tote aceste conlucra, pentru a timbra transportulă pe apă ca maî eftină şi maî comodă.

Acesta cunoscinţă a condusă poporele civilisate din anti-citate la desvoltarea comunicaţiunei pe apă. Navigaţiunea pe rîuri şi canalurî era în flore la Chinesi, Egypteni şi la Romani; în evulă mediu escelaă pe acesta terenă Hollandesiî şi repu-blicele italiane; aă urmată în timpulă maî noă Francia, Anglia, America septentrională, âpoî Germania, în fine Austria. Dar noî cei din „felix Hungaria" şi Transilvania unde ne aflămă? S'a lucrată şi aci, dar Transilvania în specială sigură nici în punctulă acesta nu a putută progresa. Adevărată că pe Mureş şi Someş umblă plute şi luntri, dar preste stadiile copilăriei nu aă trecută navigaţiunea pe aceste rîuri. De totă înderetă a rămasă însă Oltulă, care ne leagă directă cu Dunărea, o împregiurare de cea maî mare importanţă. Unele greutăţi oferite de terenulă, prin care Oltulă şi-a opugnată calea sa, în deosebi unde linia Carpaţiloră a fostă spartă de irresis-tibila tendinţă de mulţi secuii a rîuluî de a ajunge iar la mare, ce lui i-a dată nascere, aceste greutăţi, analoge celoră dela Porta de feră a Dunărei, aă făcută, că acesta drumă naturală păn' acuma n'a fostă întrebuinţată.

Dar technica modernă nu cunosce impedimente. Stâncile, ce oferă navigaţiunei impedimente, să aruncă în aeră ; apele unde îşi împrăsciă undele pe terene late, devenindă astfelă prea puţină afunde, se silescă prin ziduri longitudinale a

186

întră în nouln drumă, prescrisd de inginerd, şi eată, ace rid, ce pană aci ameninţa cu morte pe cutezătorulu luntr~ acuma pdrtă cu indulgenţă bunurile omenescî, încredinţate 1 a le transporta din und locti la altulti.

Idea de a face Oltulă navigabilă nu e nouă. Ba chi şi în una din adunările generale ale Asociaţiuneî nostre tn silvane, şi anume la 16/28 Augustă 1889 în Făgăraşd dl Dr. Maioră profesoră la Bucurescî (Ferestreu) a atinsd chest' acâsta prin puţine cuvinte, arStândă cumu noî Românii a putea trage frumdse foldse din navigabilisarea rîului amintit

Maî multă decâtă noî însă s'aă ocupată confraţii noştri Sa de bunăstarea materială a neamului loră. Este cunoscută, . linia drumului de feru Sibiid — Turnuld-roşu, care în scuF timpă va fi terminată, mal cu sdmă prin silinţele loră a fo~ pusă în lucrare. Şi vedemă, că şi prin spriginirea proiectul navigabilisăreî Oltului caută legături cu România, şi ascep dela regularea lui ună duplu avantagiu, şi adecă: cucerirea unul nou locă de consumă pentru produsele loră industriale, şi apoi rădicarea Sibiiuluî. Deja înainte cu 6 anî unuld dintr cei maî distinşi al lord bărbaţi, Dr. Carol Wolff, actualuld directoru alu banceî „Sparcassa" din Sibiiă, a fostd publicată o broşură, în care analisa navigabilisarea Oltului fără a afla însă doritulu rSsunetă nicî cinară la connaţionaliî seî. Altcum" stămu astădî!

Inginerulă Nicolau de Marcovici din Viena a primită dela guvernulă ungurescă şi română preconcesiunea navigabilisăreî Oltului. Ba celă dintâiă i-a asigurată camă deodată şi 1500 fl. şi ajutorare la compunerea harţei şi facerea pro-iecteloră privitdre la regularea şi navigabilisarea rîului din partea inginerilord de stată. Doi ingineri militari aă fostă oferiţi şi de cătră guvernulă română, spre a sprigini lucrarea dluî de Marcovici. în 6 Martie a. c. acesta domnd, însoţita de ună trimisă ală guvernului ungurescă şi luntraşii de lipsă,

') „Aktenmiissige Darstellung der Geschichte dor Altschifffahrt".

187

să îmbarca într'o luntre de feră în Făgăraşu şi o apucă la vale, — o călătorie de explorare a văii Oltului; la locuri potrivite a cercetată profilele, a măsurată iuţela apei curgătore şi a rădicată unele cuote de nivelă maî însemnate. La Turnul-roşu să asocia expediţiuneî şi trimisulă guvernului română. Se dice în specială, că actualulă ministru ală lucrăriloră publice din România dlă Olanescu ară favorisa forte multă proiectulă aducereî Oltului în stare navigabilă. După o călătoria forte obositore de 13 dile, la 19 Martie inginerulă Marcovici ajunse la Turnulă-Măgurele, locuia unde Oltulă întră în Dunăre. Basată pe măsurările făcute, verdictulă conducătorului expediţiuneî sună astfelă: „Nu se află în totă Austro-Ungaria ună rîă mal mulţemitoră decâtă Oltulă. Delăturândă petrile şi vadurile, spărgendă stânca ce se află la locuia Cozia în rîă, acum deja, fără regulare mai radicală, aî putea circula cu vase; şi e neesplicabilă, cumă ună rîu aşa minunată din punctă de vedere ală economiei naţionale şi ală frumseţeî naturale a potută fi negles pană într 'atâta".

Acum dar fiindă convinşi, că regularea Oltului nu ofere multe pedecî lucrăriloră technice, să pote deci efeptui cu jertfe materiale moderate, să facemă ună pasă maî departe şi să ne întrebămă: Oltulă mai fost'a elă navigată ? Suntă condi-ţiunile technice, finanoiale şi comerciale de atare natură, ca ele se facă posibilă şi rentabilă regularea Oltului?

La răspunderea întrebăriloră acestora vomă urma în generală unei prelegeri ţinute în Decembre 1891 de deja numitulă Dr. Wolff în localulă dela „Burger- und Gewerbe-verein" din Sibiiă.

Prima scire despre navigarea pe Oltă o avemă de acum aprope 700 ani, cândă regele Andreiu II. a dată orduluî cava-leriloră germani dreptulă de a ţine şese corăbii pe Oltă. Ca să nu facemă însă prea multă istoria, trecemă camă 600 de anî după datulă amintită mal susă. La 1784 marele comerciantă Parker din Sibiiă mergea cu corăbiile sale, încărcate cu feră şi produse ale industriei transilvane, pe Oltă

188

la vale, apoî pană la Galaţi şi la Marea-negră. La 1788 administraţia militară, eare avea să îngrijescă cu proviantă armata generalului austriacă Principe Coburg, aflătdre pe atunci în Muntenia şi portândă răsboiă în contra Turciloră, transportă preste 7000 măjî victuale, nutreţă şi lemne de focă dela Turnulă-roşu pe Oltă la vale. Spre scopulă acesta aă fostă întrebuinţate 80 corăbii, maî mari şi mai mici. Trans-portulă era fdrte multă îngreunată prin împregiurarea, că afară de mărfuri corăbiile trebuiaă se iee cu sine totdeuna şi pe omenii, cari după plutirea la vale trebuiaă să tragă corăbiile cu multă greutate iar pană la Turnulă-roşă, unde de noă eraă încărcate şi espedate. După pacea dela Sistova (1791) navigaţiunea pe Oltă, celă puţină ce privesce linia Turnulă-roşu-Rimnică, locurile cele mal periculdse, cădu iar în letargia.

Dar idea navigaţiuneî pe Oltă totuşi eşi iar la iveală, formâudu-se la 1837 în Sibiiă o societate de 8 bărbaţi (între aceştia şi 2 Români: advocatulă Georgiu de Aronă şi comercian-tulă Nicolaă de Guma), cari spre scopulă acesta adunară 4000 fl. Doue corăbii, încărcate cu câte 150, resp. 250 măjî de şine de feră erarială ardelenescă, plecară sub conducerea inginerului Schuster în Septembre ală acelui ană dela Turnulă-roşă spre Rîmnică. Pe lângă tote Impedimentele, ce oferă stâncile dela mănăstirile Cornet şi Cozia, drumulă la vale reeşi forte mulţămitoră ; dar şi de astădată transportulă vaseloră în contra curentului rîului, dela Rîmnică pană la graniţă ardelenescă, atâta muncă reclamă, încâtă 10, 15, ba la locuri mai grele şi 30 de dmenî eraă necesari, pentru a le trage pe rîă însusă.

Cu nebâgarea în sâmă a împregiurărei din urmă se constitui 1838 totă aici o societate pe acţii, cu scopulă de a naviga Oltulă. Capitalulă a fostă preliminată pe 50,000 fl. subscripţii însă nu s'aă făcută fără de 20,700 fl. Cu aceştia se începu întreprinderea. Corabia primă, încărcată cu 50,000 măjî şine de feră, cu produse ale industriei textile, şi cu

189

marfă de funar, cismar ş. a. plecă, iar sub conducerea inginerului Schuster şi a comerciantului grecii Constantinii Dem. Stefanie, Ia 2 Iun. 1839, dela Turnulii-roşu şi ajunse în 48 ore de drumii la gura Oltului. Unu alţii vas fii espedatu la 1840 cu ferii şi alte mărfuri la tergulu dela Riureni din joşii de Rîmnicii. Fiindii capitalulii societăţii cu mulţii prea micii pentru a lucra cu câstigu, ea se dissolvâ, după o esistenţă de 4 ani, la 1842. Causa principală a nerentărei era greutatea de a aduce vasele iar la Turnulu-roşfi; e uşorii de înţeleşii, că era imposibilii a rumpe o sumă dre-care din capitalii, spre a regula cur-sulu rîului.

Şi nici nu se pote ascepta acesta dela o societate privată. Regularea unui rîti se ţîne de acele lucrări publice, la cari, din causa fructificărel prea mici a capitaleloru învestite în întreprindere, persdne private numai cu greu se vorii angaja. Da, după ce rîulu va fi făcuta navigabilii, atunci sigurii că capitalulii privaţii va căuta investiţiune în întreţinerea comu-nicaţiunel pe noulii drumii de apă. Privimii dar de o lucrare publică navigabilisarea Oltului, şi nimeni altcineva nu va fi în stare a o efectui, decâtu cele doue state, interesate în causă, România şi Ungaria *). Interesulfl din partea ambeloru pare-că nu lipsesce, cea maî bună dovadă e spriginirea din partea lorii a călătoriei de esplorare a inginerului Marcovici. Una condiţie este dai - conlucrarea ambelorfi state, cealaltă totfi atâtu de importantă: încetarea râsboiului vamalii, ce este între ele. Fără de aceste doue ori-ce lucrare aru deveni ilusoriă.

Principalulii impedimenul alţi navigaţiunei pe Oltfi, după cumii anul vedutu maî susu, afară de stâncile dela Cozia, Cornetu şi Clopotu şi unele locuri prea puţinii afunde, este resistenţa, ce

') Acestii punctă de vedere îlu combate înginerulu Petru Iosifu Frank în scrierea sa: Gegenwart und Zukunft der Siebenburger Sachsen". Sibiiu 1892. Frank ojice: Ce privesce navigabilisarea Oltului, noi stamu totu la începutulu începutului, şi asceptămu ca altulu, adecă guvernulu — s8 ne deschidă acelu drum de apă, care noue ne trebue în prima linie şi prin urmare noî inpne (Sasil) arfl trebui sg'lu punemu în lucrare.

190

rîulă pune în calea vaselorit, cari mergă la deală. A înt buinţa ca motorii, dmenî cari mergendă eî înşişi pe uscata tragă de funii corăbiile după sine, acesta reclamă spese nesuportabile. A întrebuinţa spre acesta scopa motore animalice iar nu să renteză, căci animalului trebue să'î faci drumă, pe care să mârgă, şi acesta iar costă parale. Vapore cu rote (Raddampfer, băteau â roues) şi vapdre cu şurubu (Schrauben-dampfer, vapeur ă hâlice) parte pentru repeziciunea contracu-rentulul, parte pentru afundjmea mică a apel, aicî nu ară fi aplicabile.

Se formulă deci de sine întrebarea: esistă ună mijlocă potrivită, prin care corăbiile potă lucra cu succesă în contra-curentulul apei? O. Boiu.

(Va urma)

DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. Din preţiosele lucrări, ce le-a publicată Academia Română în

timpulă din urmă, însemnămă: 1. Documente privitâre la istoria Româniloru, culese de Eudoxiu

de Hurmuzachi; Volumă II, partealll, 1510—1530. Cu ună apendice de documente slavone 1510—1527. Bucureşti 1892. Cele maî multe în limba latină, unele în cea română, maghiară, germană, italiană, cu totulă 453 documente istorice; la acestea se adaugă 9 documente în limba slavonă. Cu totulă dar 462 documente.

2. Dto, suplementu I, volumulă 4, 1802—1849. Cu portretulfi luî Michail Sturdza Voevod. Cu ună adausă de documente, adunate, coordonate şi publicate de D. A. Sturdza, D. C. Sturdza şi Oct. Imgoşanu. Bucureşti 1891. Cuprinde preste totă 415 documente.

3. Analele Academiei Române Seria II, tomulă XIII, 1890/91-Partea administrativă şi desbaterile. Bucureşti 1892.

Etymologicum magnum Romaniae. Dicţionarulă limbei istorice şi poporane a Româniloru, lucrată după dorinţa şi cu cheltuiala M. S. Regelui Carolă I. sub auspiciele Academiei Române de B. Petriceicu-Haşdeu, membru ală Academiei Române etc. Tomulă II. Făscidra IV. Bucureşti, stabilimentulă grafică I. V. Socecă 1892. Cu fasciora acesta se termină litera A.

191

DIN CRONICA LUNARĂ.

T6te sinodele eparchiale ale Metropolieî gr. or. române au hotărîtu representaţiunî în causa unui noii proiecta de lege relativii la şcole, salare, cause disciplinare înveţătorescî etc. Toţii asemene clerulu înalţii gr. cat.

Sfinţirea biserică ortod. române din Paris s'a făcuţii din partea P. S. Archiereuluî Inocenţiu, Vicariuluî metropolii din Bucurescî, cu solenitatea cuvenită, Duminecă la 31 Maia st. v.

Averea fundaţiunel culturale şi umanitare Emanuilă Gojdu a foştii la finea anului 1891 de 1,354,490 fl. v. a.

Dâmnele din Bucovina au deschisă cu frumosă solenitate ună cursă anumită pentru limba română menită pentru fetiţele române, şi anume în localităţile „Societăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina".

Institutele române de credită şi economii din ţeră aă votată în adunările loră generale sume considerabile pentru cultura poporului nostru.

Iubileulă de 25 ani ală „Convorbiriloră literare". La 1 Martiu distinsa revistă literară a plinită 25 anî ai esistenţeî sale. Numerulă jubilară a apărută în formă frumosă atâta după cuprinsă câtă şi după exterioră. Salutămu cu bucuria acesta plăcută evenimentă, şi dorimă din inimă, ca stimata foie se continue şi în ală 2-lea alu seu pătrară de seculă activitatea sa mănosă de pană aci.

Distincţiuni literare a primită ună însemnată numeră de literaţi din România, din carî amintimă pre dniî : Nicolaă Mândrea, T. Frâncu, precum şi pre violoncelistulă Dinicu.

Pentru monumentulă Iul Vasile Alexandri, ce se va rădica la Iaşî, regele Carolă a dăruită 5000 lei.

Poetului Gregoriu Alexandrescu se pregătesce ună monumentă în oraşulă seu natală Tergovişte.

Damna Măria Scarlato, veduva advocatului Lazară Scarlato din Timişora, a lăsată la mortea sa o fundaţiune de vre-o 60,000 fl. pentru scopuri culturale, şi anume stipendii pentru tinerimea studiosă română şi sârbă.

Premii literare. Regele Carolă ală României a oferită ună premiu pe 1000 lei pentru dicţionarulă geografică ală judeţului Suceava, prinţulă Ferdinandu 1000 lei pentru ală judeţului Dolju, şi ministrulă A. Lâhovany 500 lei pentru alu judeţului Vâlcea.

192

Veduva Ecaterina Tismonariu născ. Popescu din comuna Dognec (Bănatu) îndată după îmmormentarea soţului seu Costa Tismonari forestieră, a făcută o fundaţiune de 10,000 11. pentru ajutorar tineriloră români gr. or. dela scole medie şi superiore.

Dlă Alexandru Lebu, proprietară în Sibiiu, a donată biseri (gr. or.) din comuna sa natală Cacova-Selişteî casa sea din acea comună cu tote superedificatele, grădină e t c , în valore celă puţină de G000 fl. pentru scolă confesională, locuinţă învcţătorescă şi grădină şcolară.

„Societatea dâmneloru române din Bucovina" lucreză neobosită la înfiinţarea de filiale în ţeră, carî urmărescă aceeaşi nobilă ţintă: luminarea poporului. Aceeaşi conlucra cu curatoriele museuluî ţereî la arangiarea unei esposiţium de covâre şi alţi articulî aî industri de casă, prin carî aă escelată femeile române din Bucovina şi esposiţiunea agronomică-forestieră universală din Viena la am 1890. (A se vede „Industria de casă română la esposiţiunea di Viena" în Nr. 1 ală acestei foi).

Episcopulu Melchisedecu, născută la 15 Februarie 1823, fostă Episcopă ală eparchieî Dunărei de josă, apoi ală eparcbieî Romanului, membru ală Academiei Române, distinsă cu maî multe ordurî ale României şi Russieî, bărbată erudită şi scriitoră fecundă şi escelentă, unulă din primii membrii aî clerului română, a încetată din vieţă în 16/28 Maia, a. c. fiindă în etate de 69 ani. Ultima lucrare i-a fostă a subscrie de pe patulă morţii adressa, ce o trămise Academia membrului seă Greorgiă Bariţiă la aniversarea 80-a vieţeî; ear ultima disposiţiune i-a fostă ună actă de filantropie, lăsândă casa sea din Romană institută pentru copii seracî, ear Academiei totă preţiosa sa bibliotecă, precum şi 20,000 lei. Fiă-î ţerina uşdră şi memoria cu laudă!

BIBLIOGRAFIA. Din scrierile Intrate amintimă:

Dela Academia ungară. Vogul nepkoltesi gyujtemeny. Tomu I. şi II. Budapesta 1892.

Introducere în sciinţele comerciale în usulă şcoleloră comerciale şi pentru studiulă particulară, de A. Vlaicu şi I. C. Panţu, profesori la şcola comercială. Braşovă 1892.

Scrieri pentru poporu, compuse de luliu Grofşoreanu, înveţătoru, Aradă 1891.

193

Pavela Catana. Traducere din limba cechă, de profesoralii de limba şi literatura română în Praga Dr. I. U. Iarnik. Braşovă 1891.

Boletinudel instituto geograf ico argentino. Buenos-Aires 1891. Cu o mare chartă topografică a ţSreî de focii (Terra del fuego), compusă de inginerulă Popper, cetăţenu românii, care la o mulţime de ţînuturî li-a şi daţii nume române, d. e. Cordilera Carlos de România, Rio Carmen Sylva, Sierra Carmen Sylva etc.

Manualii de gimnastică. Cu numerose ilustraţiunî. Pentru şcolele poporale, de Ioanu N. Prodan, profes. de gimnastică. Braşovu 1892.

Costin Miron. Tanulmâny a român irodalom — tortdnet korebol. Irta Oprişa Pal (Dissertaţiune la promoţiunea scriitorului întru doctorii în fîlosofiă). Budapesta 1892.

Foi ndue. în Siria ese sub redacţiunea dluî T. Voniga o foia economico-socială „Gazeta Economului"; preţuia: pe unu ană 5 fl. Va anu 2 fl. 50 cr., 1 / i anu 1 fl. 30 cr. — „Sunete şi resunete", foia beletristică cu ilustraţiunî; ese în Viena sub redacţiunea Dloră Romulu Z. Boiu şi Corneliu Roşescu, cu conlucrarea unui grupă de juni studioşi. Preţuia anuală 6 fl.

Epistole cătră unu preoţii teneru, traduse de membrii societăţii „In. M. Clainu" după Aloisiu Melcher. Partea II. Gherla 1892.

PARTEA OFICIALA. Nr. 124/1892.

Procesu verbalu alu comitetului Asociaţiuneî transilvane pentru literatura română şi cultura poporului romanu, luatu în şedinţa dela 14 Maia n. 1892.

P r e ş e d i n t e : G. Bariţă. M e m b r i i p r e s e n ţ l : Dr. U. Puscariu, vice-preş. Ioană Hannia, I. V. Russu, P. Cosma, I. St. Şuluţă, I. Papiu, Z. Boiu, I. G. Popii, Ioană Creţu, Nicanoră Frateşă, controlorii. N. Togană, bibliotecară.

S e c r e t a r ă : Dr. I. Crişiană. Nr. 44. Secretarulu II. refereză asupra cereriloră întrate la

concursulă pentru doue stipendii, publicate cu datulu 19 Decembre 1891 sub Nr. 485/1892, anumită:

a) La stipendiulă de 500 fl. v. a. menită pentru tineri, carî voră să'şî câştige cualificaţiunea specială pentru şcolele civile, aă reflectată trei tineri: unu studentă de clasa VIII gimnasială, ună studentă de teologie în cursulă din urmă şi ună studentă de

U

194

universitate, amilii II, şi nici unulii din eî nu întrunesce pe deplinii condiţiunile din concursă, neputândă nici unulii dovedi, că pelângă limba română şi maghiară, cunosce perfecţii şi limba germană, atâtu în vorbire câtu şi în scriere;

b) la stipendiulă alii doilea de fi. 500 v. a., meniţii pentru tinere seu tineri, cari doreseă a se perfecţiona în vre-ună conservatorii!, spre a putea provede musica instrumentală (claviră) la o şcdlă civilă de fete, s'aîi presentată 9 concurenţi; dintre aceşti 9 concurenţi, 6 nu aii potută veni în combinaţiune, fiindă că parte li-a lipsiţii pregătirea recerută pentru arta musiceî instrumentale, parte li-a lipsiţii deprinderea recerută pe pianii (claviru), ocupându-se pană acum maî alesă cu violina, respective cu cantulă; dintre cei 3 concurenţi, Ia cari s'a pututii reflecta, s'a aretată, pe basa testi-moniilorii dela bărbaţi de specialitate, a ave pregătirea cea maî corespuncjetore şi deprinderea recerută d-şora Alexandrina Cunţanu din Sibiiu, care, pe basa cunoscinţeloră sale musicale, va putea fi primită eventuală într 'ună cursă superiorii ală conservatoriului (Exh. Nr. 46, 58, 64, 68, 73, 80, 83, 87, 91, 95, 96 şi 105 din 1892).

în vederea celoră constatate, pe basa documenteloră subşter nute, comitetulă decide:

a) stipendiulu de 500 fl. v. a. menită pentru tineri, cari vor se-'şî câştige cualificaţiunea specială pentru şcdlele civile, neîntru nindă concurenţii tote condiţiunile din concursă, nu se confere acum avendă a se publica concursă nou j

b) stipendiulă ală doilea de fl. 500 se confere prin votare cu şedule, cu 9 voturi contra unui votă, pe 3 ani eventuală pentru ună timpă maî scurtă, fiindă primită într 'ună cursă maî superioru spre a termina maî curendă şi a corespunde aşteptăreî prevedute în concursă, d-şoreî Alexandrina Cunţană din Sibiiă; stipendiulu se va libera cu începerea anului scol. viitorii, în rate 3-lunare anticipative.

Nr. 45. Representantele Asociaţiuneî în procesulă intentată contru d-luî Septimiă Albini, ca fostă directoră ală şcoleî civile de fete, pentru subşternerea raţiociniiloru pe anulă şcolară 1887/8, dlă advocată Aitrichter din Sibiiă, prin hârtia dto 2 Aprilie a c. încunosciinţeză comitetulu, că tribunalulă reg. din Sibiiă, prin sentinţa din 3 Martie a. c. de sub Nr. 1222, a judecată pe dlă Albini, ca în termină de 15 dile se respundă Asociaţiuneî 1842 fl. 71 cr. capitală, interese de 6 % dela 13 Novembre 1891 şi 31 fl. 35 cr. spese procesuale, şi că sentinţa numită, nefiindă recurată, a ajunsă în

195

valore de dreptu; representantele întrebă se esopereze, seu nu, efeptuirea execuţiuneî?

— Comitetulă, luândă cunoscinţă de cele raportate de representantele seu, dlă Altrichter, îlă însărcineză pe acesta se exopereze efeptuirea execuţiuneî contra dluî Septimiu Albini.

Nr. 46. Comisiunea administrativă a comitatului Sibiiuluî prin hârtia dto 11 Aprilie a. c. Nr. 370/1892, încunoscinţeză comitetulă, că înaltulu ministeriu regescă de culte şi instrucţiune publică, prin resoluţiunea dto 28 Martie a. c. Nr. 47954/1891, a binevoită a învesti şcola civilă de fete susţinută de Asociaţiunea transilvană cu dreptulă de publicitate, întocmai ca pe şcolele cu ca-racteră publică, autorisate a da testimonii scolastice oficiose. (Ex. Nr. 115/1892.)

— Spre plăcută sciinţă şi publicare în foia „Transilvania".

Nr. 47. Direcţiunea şcoleî civile de fete a Asociatiuneî transilvane, prin hârtia dto 14 Maiu a. c. Nr. 121, subşterne spre revi-suire protocolulă corpului didactică dela 10 Maia a. c.

Din protocolulă subşternută se vede: a) că diliginţa, sporulă şi purtarea morală a eleveloră şcoleî

în decursulă luneî Aprile aă fostă deplină mulţemitore, ear mersulă învăţământului în decursulă aceluiaşi timpu a fostă normală;

b) că se va ţine şi anulă acesta maială, remânendă a se fixa timpulă tinerei prin direcţiunea şcolară;

c) că esamenele publice de finea anuluî scol. curentă (1891/92) se voră ţine în 27 şi 28 Iuniu st. n. după următorulu programă:

1. în 27 Iuniu n. a) înainte de amedî:

Dela 8—9 Religiunea cu tote elevele; „ 9 — 1 0 7 a Limba română cu clasa IV; „ I O 1 / ) — 1 1 7 a Istoria universală cu clasa I I ; „ 1 1 7 a — 1 2 Istoria patriei cu clasa IV;

b) După amedî:

„ 3 — 3 3 ' 4 Chemia cu clasa I I I ; ii 3 3 / 4 —47a Istoria naturală cu clasa I.; „ 47a—57a Limba franceză cu tote elevele.

în 28 Iunie n.

a) înainte de amedî: „ 8—8 d U Limba germană cu clasa IV. ; „ 8 s / 4 —97a Aritmetica cu clasa I I . ;

14*

196

Dela 972—10 Geografia cu clasa I I I . ; „ 10 — 11 Limba maghiară cu clasa I I I ; „ 11—11/72 Fisica cu clasa IV. ; „ 117a—12 Geografia cu clasa I.

b) După ameclî: „ 3—4 Musica instrumentală; „ 4—5 Declamaţiunî şi musica vocală; „ 5—6 Gimnastică;

în 29 Iunie n. La orele 11 încheierea solemnă a anuluî scolastica şi dist:

buirea atestateloră;

d) că la cererea direcţiuneî şcolare, dlă P. Cosma, directorii alu institutului „Albina", a dată şcoleî Asociatiuneî din colecta întreprinsă de densulă pentru scopuri culturale 500 fl. pentru întreţinerea internatului şi 300 fl. pentru procurarea mijloceloră necesare de înveţămentu. (Ex. Nr. 123/1892).

— Cuprinsulă protocolului se ia cu aprobare la cunoscinţă. Nr. 48. Direcţiunea institutului de credită şi economii „Albina"

din Sibiiă prin hârtia dto 8 Aprile a. c. Nr. 3845 încunosciinţeză pe comitetă, că adunarea generală a acţionariloră numitului institutu ţinută la 29 Martie a. c. a votată Asociatiuneî transilvane din cuota destinată pentru scopuri de binefacere suma de 500 fl. pentru crearea de 10 stipendii â 50 fi. pentru eleve de ale internatului împreunată cu şcola civilă de fete a Asociatiuneî. (Ex. Nr. 102/1892).

— Cu mulţemită spre sciinţă. Pentru conferirea stipendiiloru se va publica concursă la timpulă seă.

Nr. 49. Representantele Asociatiuneî în causa lăsămentuluî după fericitulu Avramă Iancă, dlă advocată B. P. Harşiană, prin hârtia dto 18 Aprile a. c. raporteză, că prin sentinţa oficiului cărţii funduare din Abrud dto 29 Aprile 1891 sub Nr. 1445/1890 s'a efeptuită rectificarea cerută a protocoleloră cărţii funduare a comunei Vidra de susă (Nr. 8 şi 10) şi a comunei Vidra de josă ; (Nr 817), s'a respinsă însă cererea relativă la plătirea prin partea contrară a speseloră făcute cu identificarea realităţiloru în sumă de 106 fl. 30 cr., sistându-se în acelaşi timpă spesele procesuale în sumă de 58 fl. 50 cr. v. a.; că la apelaţiunea făcută, tabla reg. prin sentinţa dto 11 Martiu a. c. Nr. 436 a condamnată pe partea contrară la plătirea speseloră procesuale, nu înse şi la plătirea speseloră făcute cu identificarea realităţiloru; representantele întrebă,

197 <

decă comitetulu voesce a se apela în privinţa speselorii de identificare la a 3-a instanţă? (Ex. Nr. 106/1892).

— Ne vrândă a mărgini pe dlu advocaţii în acţiunea sa, comitetulu îi dă voia a procede dupăeum va crede dânsulă maî bine.

Nr. 50. Direcţiunea şcoleî civile de fete a Asociaţiuneî prin hârtia dto 5 Aprile a. c. Nr. 79 notifică comitetului, că în deosebi lucrările de templăritu dela edificiulă şcoleî reclamă o reparare din temeni, şi că e neapărată de lipsă, a se dispune văruirea odăi-loră (afară de unele dormitore), apoi văruirea respective colorarea coridoreloră. (Ex. Nr. 99/1892).

— Economulă Asociaţiuneî, cassarulă G. Candrea, se însărcinează, a subşterne în cea maî de aprope şedinţă a comitetului consemnarea reparatureloră, ce săntă a se Introduce la edificiulă şcoleî dimpreună cu ună preliminară ală speseloră recerute, pentru ca îndată după încheierea anului scolastică se se potă dispune cele de lipsă.

Nr. 51. în vederea, că localităţile destinate adî pentru cancelaria comitetului Asociaţiuneî săntă nesuficiente, maî alesă pentru-că nu maî încapă dulapurile de lipsă pentru adăpostirea biblioteceî, care să măresce ană de ană în modă considerabilă, maî vertosă prin donaţiunî ce se facă în numără de maî multe sute de cărţi; preste acesta lipsesce cu totulă şi ună cabinetă (chilia) de lectură, a cărui necesitate se presupune la orî-ce societate destinată a cultiva sciinţele şi literatura, precum şi a conserva producte de ale arteloră frumose, precum: pictura, sculptura ş. a.

— Comitetulă decide: Pentru cancelaria Asociaţiuneî transilvane se destinăză pentru viitoru, cu începere dela 1 Octobre a. c , localităţile din părterre, partea stângă a casei Asociaţiuneî, care de presentă săntă date în chiria dluî capitană c. şi r. în pensiune P. Lucuţa. Economulă Asociaţiuneî, dlă cassară G. Candrea, se însăr-cineză, a abdice pentru 1 Octobre a. c. cuartirulă dluî capitană Lucuţa, ear localităţile folosite actualminte ca cancelaria ale închiria cu acelaşă termină (1 Octobre a. c.)

Nr. 52. Arangiatoriî exposiţiuneî de musică şi teatru, ce s'a deschisă în luna curentă în Viena, ceră a se trimite pentru aşa numitulă „Fremdensalon", ce 'Iau instituită, câte 2, eventuală maî multe esemplare din numeriî din lunile Maia — Septembre a. c. a foeî „Transilvania". (Exh. Nr. 1 H/1892).

— S'a dispusă trimiterea de câte 2 esemplare din numeriî ceruţi aî foeî „Transilvania" la adresa: „Fremdensalon" în Viena.

198

Nr. 53. Dlu Paulă Olteană, învăţătorii în Haţegă, trimite spre publicare în „Transilvania" operatulă seu intitulată „Schiţă monografică a opiduluî Haţegă," cetită în adunarea generală a Asociaţiuneî din Haţegă (1891). (Ex. Nr. 121/1892).

— Se transpune redacţiuneî foeî „Transilvania" spre eventuală publicare.

Nr. 54. Societatea „Transilvania" din Bucurescî, prin hârtia dto 11 Martie a. c. Nr. 7 trimite suma de fl. 200 c. v. a., pentru elevii meseriaşi susţinuţi de densa, pe timpulă dela 1 Aprile până la 1 Octobre a. c. (Exh. Nr. 109/1892).

— Se adeveresce primirea sumei de 200 fl. v. a. care a întră la cassa Asociaţiuneî şi s'a contată în regulă.

Sibiiă, d. u. s.

Georgiu Bariţiu m. p., Dr. Ioanu Crişianii m. p., preşedinte. secretara II.

Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră Z . Boiu, Ioană Papiu, Ioană Creţu.

S'a cetită şi verificată. Sibiiă, în 19 Maia 1892. Zacharla Boiu m. p. Ioanu Papiu m. p. Ioanu Creţu m. p.

Nr. 129/1892. Procesu verbala

ală comitetului Asociaţiuneî transilvane pentru literatura română şi cultura poporului română, luată în şedinţa extraordinară dela 2

Maia st. n. 1892. P r e ş e d i n t e : Dr. II. Puşcăria, vice-preşedinte. M e m

b r i î p r e s e n ţ i : Ioană Hannia, Zacharia Boiu, I. St. Şuluţă, Nicanoră Frateşă, I. V. Russu, Ioană Papiă, I. G. Popă, Leontină Simonescu, Gherasimă Candrea cassară, Nicolaă Togană bibliotecară.

S e c r e t a r ă : Dr. I. Crişianu. Nr. 55. Vice-preşedintele Asociaţiuneî, domnulă Dr. Ilarionă

Puşcăria, mulţemindă membriloră comitetului, pentru-că, la invitarea făcută, s'aă grăbită a se întruni în numeră completă în şedinţă extraordinară, arată scopulă convocăreî acestei şedinţe în următorele:

In 12/24 Maia a. c. împlinesce ală 80-lea ană ală etăţii sale dlă Georgiu Bariţîă, căruia 'i-a fostă dată se lucreze cu zelă şi

abnegaţiune maî multă ca orî-care la înaintarea şi prosperare ciaţiuneî transilvane. E d-lă Georgiu Bariţiu a stată adecă în se acesteî Asociaţiunî chiară dela înfiinţarea eî şi pană în (lina i lucrându, la începută în calitate de primă-secretaru, mere alesă la validitarea caracterului eî de reuniune literară-cu! ear maî în urmă şi pană adî în calitate de preşedinte ală t ruindă cu o perseveranţă vrednică de admirată la realisare puriloră, pentru care a fostă creată. în vederea meriteloru găduite, ce dlă Georgiu Bariţiă şi le-a câştigată maî alesă pe te culturală-literară, dlă vice-preşedinte învită pe membrii comit a se pronunţa decă consimtă, ea şi din partea Asociaţiuneî tram se-i-se aducă dluî Georgiu Bariţiă, de diua octogenară, felicita durose şi să i-se exprime la acesta ocasiune recunoscinţa ; meritele literare.

— Comitetulă adereză cu însufleţire la cele exprimat susă şi hotăresce, a se presentă în modă corporativă în dj 12/24 Maia a. c. sub conducerea dluî vice-preşedinte Dr. II. Pui care va ţinea şi alocuţiunea festivă, în locuinţa dluî George B în scopă de a-lă felicita, pentrucă s'a învrednicită a ajunge o încoronată cu cele maî frumose merite, precumă numai la pul este dată se ajungă.

Sibiiă d. u. s. Dr. Ilarionti Puşcăria m. p. Dr. Ioanu Crişanu m

vice-preşedinte. secretarii II.

Verificarea acestui protocolfi se încrede dloru: I. Hs Ioană Russu şi Leontind Simonescu.

S'a cetită şi verificată. Sibiiă în 1 Iunie 1892. Ioanu Hannia m. p. I. V. Russu m. p. Leontinu Simonescu i

C O N S E M N A R E A sumeloru colectate în favorulu şcoleî civile de fete a „Asocia

transilvane" prin dlu Par tenie Cosma. Toma Ciora, econ. în Bungardu 3 fl. ţ N. Oprişca, econ. în Bungard

50 cr.; Vasilie Bagerdianu, econ. în Ftiskut 1 fl.; Florea Bejaniţa, econi Bucoşniţa 50 cr.; Vicii. Curescu, econ. în Bucoşniţa 1 fl.; Ioanu Lazaru în Bucoşniţa 50 cr.; Ioanu Lintii, agenţii în Caransebeşu 2 fl. 50 cr.; A. proprietarii în Reghinu 7 fl.; D. Pandrea, econ. în Feleag; Vas. Secu-i. în Sacelu câte 1 ii.; G. Zacheî, econ. în Felcagu 50 fl.; I. Stirbeţu, I. G economlîn Feleagu; Toma Cască, econ. în Jaculfi-românu; G. Furdul, ei

.lexaudru Juga, econ. în Dobra; P, Debeleană, econ. în Carmazanes lă, economii în Calvasser; Nicolaii Gliga, parochii în Rîpa de sus ariţa, economă în Sohodolă; Ioanu Telea, econ. în Vorumloc câte 1 fl. a, parochii în Toraculă-micu 2 fl.; V. Oresană, parochii în M. S. Iakab

Nicola Şipotu, econ. în Buia câte 1 fl.; Toma Ciogu, econ. în Fofeldea 1 fl I. Artindeană, econ. în Şopterii 2 fl.; Alexandru Albini, economii în 1 fl.; Isaia Popa, parochii în Ocna 6 fl. 50 cr.; George Şandoră, propr Piesei 2 fl.; Gavrihi Costinii, econ. în M. Uilacu 2 fl.; Nicolae Berebe

Radnofaia; Emilia Tilea, proprietară, Şmig; A. S., econâmă în Sibii 1.; Ştefanii Popii, parochii în Mihalţ 3 fl.; L. Simonii, proprietară în •gin 1 fl.; I. Lintu, agenţii în Caransebeşă 8 ti.; D. Romanii, proprietară aşu 3 fl.; Macsimă Oarga, econ. în Sompatacă; Iul. Triponu, econ. în

Toracn u-micu câte 1 fl.; A. F., econ. în Aiudă 1 fl. 50 cr.; Iosifă Cotă, econ. în Boită; Moise Cătineanâ, eoon. în Ocnita; Petrea Rusu, econ. în Băiţa câte

sanu Rusu, econ. în M. S. Iacobu 50 cr.; Ilie Duvlea, econ. în Sebeşolu 3ura, econ. în Lăpuşnică; Iosifă Marişca, econ. în Vica; Chiva Blaga, â în Şelcău; I. Ilie Oprişoră, ecou. în Ocna; Ştefană Niculescu, econ. aestl câte 1 fl.; Nicolae Crăciunoscu, lacobă Moldovanu, economi în I câte 50 cr.; Ioană Sandulescu, econ. în CornestI 1 fl.; Nuţa Bucşa, ă în Felegă 50 cr.; Samoilă Silvestru, econ. în Roşia 1 fl.; I. A., econ. iă 3 fl.; S. C, econ. în Sibiiă 1 fl.

MB"*' Premiulu anonimă de doi napoleoni în aurii, destinată listribui pentru celă maî frumosă costumă românescă de femei

din transilvania, se află depusă şi pentru anulă acesta de cătră donaroră la cancelaria Asociaţiuneî Transilvane pentru literatura şi cultura poporului română în Sibiiă. Acela premia se depune de

ani încoce în fie-care ană, şi în prevederea adunăriloră gene-cu care ocasiune s'a dată pană acum ca de regulă şi câte ună se distribue de cătră ună juriă compusă din câte treî persone: )ărbată înaintată în etate, ună june şi o domnişoră. Condi-i speciale, pe lângă care se dă acela premiu de onore, se află ;ate în Transilvania din anulă 1889 Nr. 12. Costumulă întregă, dintre porturile cele maî frumose românescî din Ardeală, ne-

.ecată cu vre-ună altuia străină, are se fiă lucrată de manile rentei, care ' lă îmbracă şi se presentă cu elă, Premiulu nedistribuită într'ună ană din lipsa de concurente, se'lă merite, se va distribui în anulă următoru. Premiulă depusă din nou în anulă acesta e destinată pentru jerea, ce se crede că va urma după adunarea generală dela în Augustă a. c.

ura Asoc. trans. Redactoră: Z. Boiu. Tiparulu tipogr. archidiec.

foia asociaŢiuneÎ transilvane pentru literatura...

Documents