ultima noapte - relaţii Între două personaje

5
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - relaţii între două personaje - Apărut în 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu ilustrează preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele şi structuri narative. Romanul dezvoltă două teme principale – iubirea şi războiul. Tema iubirii este susţinută de evoluţia cuplului Ştefan Gheorghidiu – Ela, prezentată doar prin reflectarea ei subiectivă, din perspectiva lui Ştefan Gheorghidiu, personajul – narator al romanului. Cunoscător al diferitelor teorii filosofice şi ştiinţifice care circulau în epocă, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creează primul personaj – narator din literatura română preocupat să înţeleagă în ce constă diferenţa între realitate şi autosugestie, între absolut şi relativ. Alcătuit din două părţi care n-au între ele decât o legătură accidentală ( în opinia lui George Călinescu), acest volum inedit ca structură narativă în peisajul epocii este – după opinia lui Perpessicius - romanul „unui război pe două fronturi”: cel al iubirii conjugale şi cel al războiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieşte eroului „un neîntrerupt marş, tot mai adânc în conştiinţă”. ( Perpessicius ) În prefaţa de la ediţia din 1955 a romanului, intitulată Cuvânt înainte după un sfert de veac, Camil Petrescu mărturiseşte că „dacă partea întâia a acestui roman e o fabulaţie, e adică născocită […] şi deci eroul Ştefan Gheorghidiu cu soţia lui sunt pură ficţiune, în schimb se poate afirma că partea a doua a cărţii, aceea care începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de companie al autorului, împrumutat cu amănunte cu tot eroului”. Perspectiva narativă subiectivă conferă autenticitate relatării, caracteristică esenţială a romanului subiectiv. Printr-un artificiu compoziţional, prima parte este alcătuită prin rememorare, în timp ca a doua parte este consemnată sub forma unui jurnal de front. Acţiunea, complexă, se desfăşoară pe două coordonate temporale – una a rememorării relaţiei personajului – narator cu Ela şi una în desfăşurare ( a experienţei de pe front a lui Ştefan Gheorghidiu ). Centru de interes al conflictului principal al romanului se deplasează de la exteriorul evenimentelor plasate în preajma şi în timpul Primului Război Mondial la explorarea interiorităţii personajului principal, prins în mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre căsătorie şi despre femeia ideală.

Upload: ruxi-kasandra

Post on 11-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

relatii intre doua personaje ultima noapte

TRANSCRIPT

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi- relaii ntre dou personaje -

Aprut n 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil Petrescu ilustreaz preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele i structuri narative.

Romanul dezvolt dou teme principale iubirea i rzboiul. Tema iubirii este susinut de evoluia cuplului tefan Gheorghidiu Ela, prezentat doar prin reflectarea ei subiectiv, din perspectiva lui tefan Gheorghidiu, personajul narator al romanului. Cunosctor al diferitelor teorii filosofice i tiinifice care circulau n epoc, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaz primul personaj narator din literatura romn preocupat s neleag n ce const diferena ntre realitate i autosugestie, ntre absolut i relativ.

Alctuit din dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n opinia lui George Clinescu), acest volum inedit ca structur narativ n peisajul epocii este dup opinia lui Perpessicius - romanul unui rzboi pe dou fronturi: cel al iubirii conjugale i cel al rzboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuiete eroului un nentrerupt mar, tot mai adnc n contiin. ( Perpessicius )

n prefaa de la ediia din 1955 a romanului, intitulat Cuvnt nainte dup un sfert de veac, Camil Petrescu mrturisete c dac partea ntia a acestui roman e o fabulaie, e adic nscocit [] i deci eroul tefan Gheorghidiu cu soia lui sunt pur ficiune, n schimb se poate afirma c partea a doua a crii, aceea care ncepe cu ntia noapte de rzboi, este construit dup memorialul de companie al autorului, mprumutat cu amnunte cu tot eroului. Perspectiva narativ subiectiv confer autenticitate relatrii, caracteristic esenial a romanului subiectiv. Printr-un artificiu compoziional, prima parte este alctuit prin rememorare, n timp ca a doua parte este consemnat sub forma unui jurnal de front. Aciunea, complex, se desfoar pe dou coordonate temporale una a rememorrii relaiei personajului narator cu Ela i una n desfurare ( a experienei de pe front a lui tefan Gheorghidiu ). Centru de interes al conflictului principal al romanului se deplaseaz de la exteriorul evenimentelor plasate n preajma i n timpul Primului Rzboi Mondial la explorarea interioritii personajului principal, prins n mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre cstorie i despre femeia ideal.

Experiena iubirii, care d substan primei pri a romanului, este actualizat prin rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaz iluzia temporalitii n desfurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compoziional din incipitul romanului discuia de la popota ofierilor referitoare la un fapt divers din presa vremii ( un so care i-a ucis soia infidel a fost achitat ) permite aducerea n prim plan a unei dintre temele principale ale romanului problematica iubirii. Astfel, discuia de la popot este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul creia tefan rememoreaz etapele evoluiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele i evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiv unic, subiectiv: Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal. Din cauza asta, nu puteam s-mi dau examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmrind-o, fcnd probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei rochii, i din informarea lturalnic despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei. Era o suferin de nenchipuit, care se hrnea din propria ei substan. Naratorul nu spune ( i nu o va face nici mai trziu ) nimic altceva n afar de bnuielile lui. Tot ce afl cititorul despre Ela i despre relaiile dintre soi provine din aceast surs, care e departe de a putea fi considerat infailibil sau obiectiv. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a modificat cu adevrat sentimentele fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e vorba dect despre imaginaia unui brbat nencreztor i orgolios. Ceea ce se modific nendoielnic este atitudinea naratorului ( tefan Gheorghidiu ) n raport cu eroina, chiar dac, uneori, el urmrete s-i creeze cititorului iluzia c se afl n posesia celor mai sigure fapte i interpretri.

Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu i plcea, tefan se simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Personajul narator mrturisete c orgoliul a jucat un rol important n constituirea relaiei lor: Orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri. Admiraia celor din jur este un alt factor care determin creterea n intensitate a iubirii lui tefan: ncepusem totui s fiu mulumit fa de admiraia pe care o avea toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase studente. Pasiunea se adncete n timp, iar faptul c Ela triete o admiraie necondiionat pentru viitorul ei so contribuie la crearea iluziei c relaia lor are o baz solid. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect unic, absolut. Sentimentul pe care l triete n raport cu Ela devine raiunea sa de a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de mistuitor o femeie dorit de toi, s fii att de necesar unei existene, erau sentimente care m adevereau n jocul intim al fiinei mele.

Cuplul triete o perioad linitit, cu iluzia comuniunii perfecte. tefan e mgulit c universul lor domestic este dominat de prezena sa spiritual i c Ela l privete cu admiraie, considerndu-l o autoritate absolut ( edificatoare n acest sens este scena n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia, dup ce tefan ine o prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat de erudiia lui ).

Motenirea de la unchiul Tache schimb ns cercul relaiilor celor doi. Lumea monden, n care Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul de a tri suferine intense, provocate de gelozie. Dac n prima parte a relaiei lor iubirea st sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domin devine gelozia. Antologic pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei, este excursia la Odobeti, cnd Ela se comport ca o cochet, devenind din ce n ce mai superficial: Trageam cu urechea, nervos, s prind crmpeie din convorbirile pe care nevast-mea le avea cu domnul elegant de alturi de ea..

Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle i mpcrile devin un mod de existen cotidian pn cnd tefan este concentrat, n preajma intrrii Romniei n rzboi. Ela se mut la Cmpulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relaia lor pare s intre, din nou, pe un fga al normalitii. Chemat cu insisten la Cmpulung, tefan obine cu greu permisia, dar descoper c Ela e interesat de asigurarea viitorului ei n cazul morii lui pe front. Cnd l vede pe G. pe strad, e convins c Ela l nal, dei nu are nicio dovad concret. Pentru Gheorghidiu, eecul n iubire e un eec n planul cunoaterii. Analiza mecanismului psihologic al erosului, semnificativ pentru toi eroii lui Camil Petrescu, este dublat de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul recunoate c e hipersensibil, c nu poate fiina n limita canoanelor, dar nu accept ideea c realitatea propriei contiine nu e valabil n plan exterior. Dei tefan Gheorghidiu este un analist lucid al strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu poate s se detaeze de subiectivitatea pe care gelozia i orgoliul rnit i-o accentueaz.

Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice relaie uman, tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga existen. Drama erotic este reevaluat din perspectiva experienei rzboiului. ntors n prima linie dup cele cteva zile petrecute la Cmpulung, tefan Gheorghidiu particip la luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul c este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatanilor, ci pe haosul i absurditatea situaiei i are sub ameninarea permanent a morii revelaia propriei individualiti, ca i a relativitii absolute a valorilor umane: mi putusem permite attea gesturi pn acum pentru c aveam un motiv i o scuz: cutam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibil i deci nici o putin de realizare sufleteasc Finalul romanului consemneaz desprirea definitiv de trecut a eroului, gest caracteristic pentru personajele masculine camilpetresciene, care distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei tiu c eroarea se afl n propria contiin, i nu n obiectele contiinei (Marian Popa ) Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv de trecutul propriu i recunoaterea eecului n planul cunoaterii: I-am scris c-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul. Cititorul care sper s afle, n final, dac Ela a fost infidel, este dezamgit. Dei citete un bilet anonim care l informeaz despre trdarea Elei, personajul narator nu verific informaia, ceea ce ntreine dincolo de paginile romanului enigma relaiei complexe care se stabilete ntre cei doi soi. Sentimentul de indiferen care l domin pe erou este evident n renunarea la tot trecutul n favoarea femeii care i-a pierdut aura de feminitate misterioas i atrgtoare.

Relaia dintre tefan i Ela se dovedete mai mult o suit de conjecturi a celui ndrgostit dect o situaie real; scena aciunii nu este una obiectiv, ci una format din contiina naratorului. De aceea, evoluia relaiilor dinte cele dou personaje este profund afectat de felul n care este perceput realitatea nconjurtoare de contiina personajului narator. Dup Nicolae Manolescu, evident, n roman, devine naivitatea personajului-narator. El se arat la nceput entuziasmat de frumuseea i inteligena Elei, fericit de admiraia pe care ea o strnete tuturor, pentru ca, dup cstorie, s descopere c soia lui e o prostu cochet, interesat mai mult de escapade automobilistice cu prieteni dect de filozofie n patul conjugal ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimb, ci felul n care o vede tefan.

Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui Camil Petrescu. Ca i alte personaje masculine camilpetresciene, tefan Gheorghidiu triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale. Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediat, ci este o imagine ideal a propriilor aspiraii sufleteti. Cnd perspectiva asupra ei se modific, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie obinuit, asupra creia tefan a proiectat o aur ideal.

Urmrind problematica relaiilor dintre dou personaje care triesc sentimente complexe ntr-un complicat mecanism de analiz nfptuit de un personaj narator cu o structur sufleteasc unic i original, romanul lui Camil Petrescu ilustreaz, ntr-o manier original, ideea universalitii unor triri. Atribuite unor personaje fictive, sentimentele evideniate de povestea att de complicat dobndesc o pronunat not de autenticitate, prin tehnica narativ folosit de autor, care i permite cititorului accesul la cele mai profunde triri ale eroilor.