ui 2 2007 - :::: revista universul interior fiecare rasuflare, sunetul iubirii ne cuprinde, dar noi...

UNIVERSUL INTERIOR Numărul 6

8 Martie 2/2007

Colectiv de redacţie:

Dora Alecu Vali Beloiu Emil Cojocariu

P

A B

C

Cuvânt înainte În această revistă sunt publicate articole în care fiecare este liber să-şi exprime

opinia, respectând opiniile celorlalţi chiar daca, poate, nu le accepta intru totul.

Specialistii sau cei cu experienta terapeutica sunt liberi sa-si prezinte tehnicile sau ideile, dar ii rugam sa se concentreze asupra prezentarii tehnicilor si metodelor proprii, si nu asupra combaterii metodelor si ideilor altora. Opiniile prezentate in acestă revistă ca sfaturi sau teorii terapeutice nu constituie consultatii medicale, nici macar daca sunt prezentate de specialisti. Celor care au probleme medicale le recomandam sa verifice atent informatiile primite inainte de a le aplica, daca doresc sa faca asta, si cel mai bine ar fi sa apeleze la un specialist pentru consultatii si tratamente sub supravegherea acestuia.

Speram ca această revistă sa contribuie mai ales la schimbul de informatii care

sa-i orienteze, pe cei care au nevoie, catre terapii si terapeuti care le vor ajuta sa-si regaseasca sanatatea. Stim ca exista si oameni care prefera sa-si asume raspunderea pentru sanatatea lor, sa caute cai de autovindecare, dar reamintim ca toti cei care se decid sa urmeze direct sfaturile primite aici, o fac pe propria raspundere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor cade exclusiv în sarcina autorilor

şi nu a revistei sau a fondatorilor acesteia. Site: www.universulinterior.ro Forum: www.universulinterior.ro/forum Grup de discuţii: www.yahoogroups.com/group/universulinterior [email protected] Scrieţi din suflet şi nu din obligaţie, Citiţi pentru dezvoltarea dumneavoastră universală!

Cuprins

TERAPEUTUL SI SPIRITUALITATEA TERAPEUTICĂ ................................................................... 2

COMUNICĂRI BUDDHISTE MODERNE. COMPASIUNEA ............................................................... 2 SUNETUL IUBIRII................................................................................................................................... 5 CAUZELE ÎMBĂTRÂNIRII .................................................................................................................. 11 QIGONG – CUM SĂ REDEVII UN OM ECHILIBRAT ........................................................................ 15

TERAPII COMPLEMENTARE .............................................................................................................. 18

PICTURA CA TERAPIE......................................................................................................................... 18 ALCHIMIA TAOISTĂ INTERNĂ, ŞTIINŢA SPIRITUALĂ AVANSATĂ ......................................... 20

TERAPII NATURISTE ............................................................................................................................ 32

TERAPIE PENTRU O VIAŢĂ MAI SĂNĂTOASĂ .............................................................................. 32

ASTROLOGIE .......................................................................................................................................... 34

INFLUENŢELE ASTRALE PSIHICE ŞI SPIRITUALE ALE LUNII NOI DIN 17 FEBRUARIE 2007 34

PSIHOLOGIE ............................................................................................................................................ 38

ALEGEREA DOMENIILOR VIEŢII ...................................................................................................... 38

REALITATEA CREŞTINĂ ..................................................................................................................... 39

MIRACOLUL FĂINII............................................................................................................................. 39

DIVERSE.................................................................................................................................................... 41

COPIII CEI NOI AU SOSIT – COPIII INDIGO...................................................................................... 41 UN SUFLET … O TRĂIRE .................................................................................................................... 45 AMINTIRI DE VACANŢĂ .................................................................................................................... 47

REGULI PENTRU ARTICOLELE REVISTEI ..................................................................................... 48

MULŢUMIRI............................................................................................................................................. 48

NOTA REDACTIEI.................................................................................................................................. 48

UNIVERSUL INTERIOR Nr. 2, anul II, Martie 2007

2

Terapeutul si spiritualitatea terapeutică

COMUNICĂRI BUDDHISTE MODERNE. COMPASIUNEA (Partea a 2-a)

Dora Alecu

[email protected]

Păşeşti pe cale şi măiestria te

face a-toate-iubitor, a-toate-înţelegător, a-toate-iertător, pacea interioară te pătrunde, te străbate şi se revarsă mai apoi în afară. Iubirea te pătrunde şi se revarsă din tine, devenind echilibru pentru tine. Te simţi în echilibru atunci când eşti iubire, când din toate părţile universului simţi atracţia fasciculelor iubiri pământene şi cereşti. Acest echilibru îţi dă mai departe o uşoară senzaţie de detaşare. Iubirea necondiţionată este cea care te eliberează, pentru că devenind una cu iubirea devii în echilibru, rămâi în echilibru orice s-ar întâmpla. Nu depinzi de un gest sau de o reacţie a celui din faţa ta, nu te piezi în gânduri că distanţa faţă de o anume persoană ştirbeşte vreo parte din lăuntrul tău sau din puterea ta de viaţă.

Când iubirea te umple şi reverşi

iubire necondiţionată eşti liber, pentru că starea ta de perfectă mulţumire îşi parvine prin acest echilibru dezlănţuitor, dar care nu cere nimic celor din jur şi prin urmare nu te face să depinzi la nici un nivel al structurilor tale de cei din jur. De aceea iubirea te eliberează, te face plin şi puternic şi deopotrivă liber. Eşti tu în individualitatea ta şi te contopeşti cu straturile cereşti înspre care accezi. Iubirea îţi dă viaţă, putere de viaţă, iar

pacea sufletească ce te pătrunde nu e decât un semn al marilor puteri transformatoare ce-ţi vor reveni, e doar o treaptă pe care poţi ajunge oricând doreşti să stai pe ea. E o stare de dinaintea unei înfloriri, pacea sufletească e preambulul unei dezlănţuiri a sufletului tău către Cer.

De ce să treacă sufletul tău la

compasiune când iubirea le dă pe toate cele văzute vreodată de univers? M-am tot întrebat, fără a ezita totuşi vreo secundă în a urma chemarea cunoaşterii.

Renunţând pentru moment la

zilnicele meditaţii pe iubire şi revărsări de iubire către omenire, am ajuns să-mi dedic timpul compasiunii. Ce are compasiunea de aduc, când supremul existenţei pământene este iubirea lui Iisus?

Ceea ce aveam să înţeleg e că după ce ţi-ai devotat trăirea iubirii christice, abia după ce cunoşti compasiunea de la cele mai mici forme ale ei de manifestare, de la cele mai ciudate cazuri din jur în care de data asta te implici, abia apoi poţi revenii la iubire necondiţionată cu puterea transformatoare a compasiunii infinite. Compasiunea infinita, unealta modelării terestre. Iubirea deschide porţile cerului, porţile sufletului şi face posibilă


3

contopirea dintre ele două, purtat fiind de aripi angelice. Compasiunea infinită transformă tot ceea ce Pământul adăposteşte, iar la nivel de suflet permite contopirea cu universul, cu creaţia şi cu legile sale.

Luptătorii angelici pe care i-ai

visat de atâtea ori îţi rămân aproape, în legea iubirii. Tu îţi asumi transformarea sărăciei, a senzaţiei de lipsă şi neputinţă terestră în altceva sporitor şi înfloritor. Compasiunea duce la înflorire. Iubirea este floarea cerească însăşi. Iar când neputinţa se transformă se eliberează puteri exponenţiale, le-aş asemăna cu cele uraniene. O transformare terestră amplifică de câteva ori reacţia energetică ce va ajunge în manifestat pe acelaşi plan al transformării.

După ce treci prin cărările

compasiunii infinite, lansată activ pe Terra, înţelegi că iubirea lui Iisus nu era doar necondiţionată, ea era şi creatoare, ea transforma totul chiar şi înainte de a aduce în gând dorinţa şi acceptul transformării. Să iubeşti lumea întreagă după ce ai revărsat compasiune, transformând-o cu acţiunile tale sau cu potenţialul ajutat de tine, este să iubeşti lumea după ce te-ai unit cu ea în prealabil. Iubirea atinsă după compasiune nu e o iubire detaşată, nici rece şi nici neutră. Ea te îndeamnă să zâmbeşti, să acţionezi, să lupţi, să transformi.

Iubirea venită după compasiune e

plină de înţelegerea situaţiilor, căci ai trecut pe acolo, cel puţin ajutând. Iubirea după compasiune nu e izolare, nici măcar a identităţii tale de omenire, eşti una cu omenirea, deşi eşti una cu universul şi parcă ai rămâne ceva timp pe acolo. Dar eşti oriunde vrei, când

vrei, iar asta nu-ţi alterează în nici un fel echilibrul. E un echilibru plin de potenţial transformator, bucuria care te face plin de avânt. Pacea interioară este doar prima treaptă. Restule viaţă, acţiune, percepţie, înţelegere, pătrundere cu gândul şi primire a tuturor acestora înapoi.

Iubirea este superbă când te

plimbi prin viaţă ca prin grădina stelelor, ca o cometă aleasă ce-şi ştie drumul şi şi-l doreşte. Iubirea te înalţă la stele şi se bucură alături de ele într-un periplu ancestral de uniuni angelice. Iubirea te face una cu îngerii, te cheamă înspre Cer şi te poartă pe cărările universului.

Dar ce te faci când te uiţi în jur şi

în loc de stele vezi lacrimi? Când oamenii nu ştiu a numi nici speranţa, nici disperarea. Ei nu mai ştiu a numi nimic, căci nu mai au putere. Problemele personale îi copleşesc, iar dacă nu au probleme cu ei înşişi, problemele familiei îi copleşesc, iar dacă familia trăieşte în armonie, problemele prietenilor îi întristează, iar dacă prietenii sunt fericiţi, problemele comunităţii le atrage atenţia, iar dacă comunitatea e în stare bună problemele planetei îi copleşesc. Iar dacă omenirea ar fi bine, ne-ar impresiona strigătul pădurilor tăiate, strigătul firelor de iarbă prinse de secetă, geamătul speciilor pe cale de dispariţie. Noi le iubim, toţi le iubim pe acestea toate.

Iubirea le poate face să nu mai

simtă dorinţa schimbării stării lor. Iubirea te umple şi umplând toate golurile, nu mai simţi nici un gol. Dar schimbarea? Unde e dorinţa, puterea şi curajul nostru de a schimba vuietul durerii şi de a-l transforma în zâmbetul etern al bucuriei? Compasiunea mă


4

cuprinde. Compasiunea mă umple. Compasiunea îmi dă puterea de a transforma lumea în altă lume. Nu e nici un atentat la dreptul unic al Creatorului, e luarea de atitudine în a schimba durerea lăsată de îngemănarea trecutului.

Binele şi răul s-au luptat în imaginaţia noastră, dar au lăsat urme pe întreaga planetă, ceea ce mă face să cred că lupta s-a dat nu numai în imaginaţia subcoştientului nostru.

Compasiunea îţi dă cea mai mare bucurie din cele trăite de om pe Terra.

Iubirea celestă îţi dă bucuria Cerurilor. Compasiunea îţi dă bucuria individualităţii tale pe acest pământ. Există diverse

feluri de bucurii, unele nu se pot simţi decât în doi, sau într-o echipă mai mare, altele nu se pot simţi decât în individualitatea ta. Compasiunea revărsată în toate părticelele trupului tău, în toate adâncurile conştiinţei tale îţi dă contopirea cu Universul dar nu acolo, în dimensiuni abstracte, ci aici. Cerurile joncţionează cu omenirea prin tine. Compasiunea te transformă şi-ţi deschide toate căile pentru a transforma lumea, pentru a transforma durerea în bucurie, pentru a transforma seceta în belşug, pentru a transforma neputinţa în avânt. După ce ajungem la iubire, să căutăm a descoperi şi a ne umple de compasiune. Apoi vom ştii să revenim la iubire cu tainele puterii transformatoare a tristeţii în bucurie, pe orice plan, la orice nivel, oricât de greu ar părea. Compasiunea deschide Cerurile, iubirea te poartă prin ele.


5

SUNETUL IUBIRII

Psiholog Eusebiu Tihan

Un eseu despre efortul personal pe calea cunoaşterii, un efort personal în

cunoaşterea lui D-zeu. “Astazi o mireazmă minunată adie dinspre tainicele Locaşuri lăuntrice ale lui Dumnezeu... Cu fiecare rasuflare, sunetul iubirii ne cuprinde, dar noi suntem necurmat îngradiţi în adâncurile spaţiului. Dincolo de dualitate, noi avem o casă, şi ea este mareaţă. Substanţa ei pură este diferită de lumea aceasta prafuită. Cândva am coborât, curând ne vom întoarce.”

Versurile ce au inspirat acest eseu au fost scrise acum 800 de ani de misticul persan Maulana Rum. El proslavea relaţia sa cu Dumnezeu, aşa cum au facut-o misticii adevaraţi din toate timpurile. Energii creatoare, Ilinca Nathanael

Ne punem întrebările: Ce sunt

"locaşurile lăuntrice ale lui Dumnezeu?" Unde ne este casa şi cum sa ne întoarcem acolo? Un antic scria: Esenţa întregii perspective mistice poate fi exprimata în trei puncte simple: 1) exista o singura Putere Suprema care este baza şi susţinerea a toate, 2) cu toţii provenim din aceasta putere - suntem cu toţii picaturi din acel ocean divin, 3) iar fiecare dintre noi are de dat seama pentru tot ceea ce faptuieşte. Sa pornim de la treapta cea mai de jos a scării acesteia şi sa ne începem drumul ascendent către Locaşurile interioare ale lui Dumnezeu.

Daca ne straduim sa fim cu

adevarat raspunzatori pentru acţiunile noastre, atunci luptam în permanenţa sa ne dam seama ce anume este corect sa facem. Trebuie sa discernem în permanenţa care sunt acele acţiuni moralmente legitime. Este necesar sa ne câştigam propriile mijloace de trai. Sa

descâlcim unele din aceste lucruri. În esenţa, trebuie sa avem încredere ca se va avea grija de necesităţile noastre de baza. Aceasta expresie "necesitaţile de baza", se pretează la interpretari. De exemplu, pentru unii dintre noi, a purta aceleaşi haine în fiecare zi la lucru este întru-totul corect. Pentru alţii, a cheltui bani pentru a arata şic este o parte din obligaţia lor. Ce reprezintă "necesitaţi de bază" pentru unii, par extravaganţe pentru alţii. A trăi într-o locuinţa simpla neîncalzita poate părea potrivit pentru unii. Pentru alţii, o casa mare,


6

atrăgătoare, într-o zonă mai valoroasă social şi mai scumpă, poate părea un lucru necesar stilului de viaţa al unui cap de familie care sa-i asigure venitul şi îndeplinirea obligaţiilor karmice. Pentru unii a fi la pamânt poate însemna că nu au un venit suficient pentru a cumpara hrana necesara pentru familie; pentru alţii poate însemna ca venitul scontat din investiţii pe moment a scazut, încât nu vor fi în măsura să-şi achiziţioneze ultimul model de maşina în acest an. Totul este relativ, iar pentru fiecare individ este chiar o chestiune foarte seriosă deşi în mod obiectiv, putem considera ca una din situaţii este cu mult mai dramatica decât cealalta.

Nevoia noastră de bani este una

din motivaţiile care ne situeaza pe ierarhia socială şi ne generează diferite relaţii karmice. Putem fi constrânşi să facem un anume fel de lucru, care nu ne place, pentru a câştiga bani. Dorinţa pentru un anume fel de munca ne poate împinge catre unele ţinte educaţionale, cu respectivele implicaţii financiare; iar apoi, oricât de dur am munci, sa nu ne aduca nici un fel de sporire a venitului, absolut nici una. Aceasta pare a fi în mod special nejust. Doi oameni pot lucra la fel de mult cu relativ acelaşi efort şi sa aibe venituri foarte diferite. Un avocat specializat în legi de impozitare poate sa lucreze cincizeci sau şaizeci de ore pe saptamâna, să câştige câteva sute de mii de lire sterline pe an şi sa duca o viaţa ca cea pe care o vedem în unele reviste. Altul care lucrează acelaşi numar de ore, dar se specializase în cazurile disperate de violenţă familială sau altele asemenea, se zbate pentru un venit care îi ajunge la limita. Noi, la un anume nivel ştim că ceea ce câştigăm este rezultatul acţiunilor noastre trecute. Aceasta este o modalitate iscusita prin

care ILUZIA ne face raspunzatori pentru acţiunile trecute. Partea cea mai simpla este sa acceptam acest lucru. Pasul urmator este mult mai dificil - sa ne împiedicam mintea sa doreasca mai mult. Fie ca avem prea puţin pentru comfortul nostru, fie ca avem prea mult pentru necesităţile noastre, banii ni se agaţa de minte.

Mânuirea banilor este asociata

imediat în mintea noastra cu noţiunea de cinste, moralitate şi desigur dă naştere la noţiunea opusa ei, de necinste. Când îţi justifici ţie însuţi o acţiune greşita, înveţi curând sa-i justifici şi pe alţii. Acest mod de gândire devine cu uşurinţa o obişnuinţa. Sunt unii oameni care ştiu întotdeauna daca cineva este necinstit, caci chiar daca nu cunosc vreun fapt, îşi dau seama prin simţ. Adevarul dinăuntrul nostru s-a tulburat. Vibraţia (Mauj) s-a schimbat. Indiciile subtile care spun ca eşti demn de încredere, care îţi spun ţie însuţi că se poate avea încredere în tine, încât sa le poţi spune şi altora că eşti de încredere, au fost tulburate şi umbrite.

Mintea şi sufletul au fost legate laolaltă. Dacă vrem sa le separam, trebuie sa ne concentram atenţia asupra felului în care evoluam pe calea spirituala. Una din masurile practice pe care le putem lua este de a cauta în mod conştient tovaraşia oamenilor oneşti. Suntem influenţaţi întotdeauna de tovaraşia celor cu care suntem împreuna. Daca ne asociem cu oameni cinstiţi, cu oameni de înalta moralitate, cu oameni credincioşi, vom începe sa gândim asemenea lor. Trebuie sa fim atenţi la aceasta, daca vrem sa ramânem credincioşi legamântului facut şi să cinstim Puterea Suprema în vieţile noastre, ca fiind baza şi susţinerea a


7

toate. Ajungem acum la cel de al doilea caracter al caii mistice, şi anume ca toţi provenim din Puterea Suprema - ca suntem cu toţii picaturi din acel ocean divin.

Ucenicii lui Iisus se aflau odata într-un vas de pescari când l-au vazut pe Iisus (Pescarul de oameni) păşind pe apa catre ei. S-au avansat multe explicatii ale acestui fapt: ca au fost induşi în eroare cu privire la ceea ce au vazut, ca este doar o poveste, ca el de fapt paşea pe un dâmb de nisip sau pe nişte pietre. Numele lui Iisus conţine indiciul înţelesului acestei acţiuni ale sale. El a fost numit Iisus Hristos, Nazarineanul. Dupa cum lamureşte John Davidson în cartea sa Evanghelia lui Iisus, Iisus era numele sau propriu. În ebraica înseamna înviere, sau eliberare de păcat, eliberarea din roata karmică. Hristos era numele său cunoscut, acesta înseamna Messia, adica eliberator al oamenilor asupriţi. Iisus a fost numit de asemenea Nazarineanul, ceea ce înseamna iluminarea mistică şi puterea Cuvântului prin care se atinge o asemenea stare.

Rumi, un mistic, a spus:

Miracolul lui Iisus este el însuşi. Nu ceea ce a facut el sau a spus cu privire

la viitor. Acelaşi lucru este şi cu Maestrul nostru. Aşadar avem nevoie de un Învăţător viu. Calatoria pe care o avem de facut în lume în forma aceasta fizicăa este, fireşte, foarte zbuciumată. Maeştrii vorbesc despre necesitatea de a strabate prin "întâmplările oceanului lumii", adică prin împrejurările şi evenimentele vieţii noastre de aici. Călătoria este imprevizibilă, iar uneori ne putem simţi duşi la fund de necazuri, striviţi de deznădejde sau de descurajare, măturaţi de evenimente neaşteptate, zguduiţi de valurile furtunoase ale patimii, şi aşa mai departe. Suntem încunoştiinţaţi că atunci când vom parcurge calea spirituală cu râvnă, vom învăţa să trăim nu în apă ci pe apă, mai presus de probleme, încât vom simţi într-adevar prezenţa Voinţei Supreme şi vom şti: "cu fiecare răsuflare că sunetul iubirii ne cuprinde."

Pe masura ce sporeşte credinţa în

Dumnezeu şi devenim din ce în ce mai conştienţi de zarva lumii, învăţăm de asemenea să păşim pe apele tulburi ale lumii. Contemplaţia şi meditaţia ne menţin focalizaţi asupra lui Dumnezeu, asupra unei vieţi corecte, trăind în Voia Sa.

Dacă cineva se îneacă iar salvatorul se aruncă să-l salveze, pentru cel ce se

îneacă este util să se relaxeze şi să se încredinţeze salvatorului. Dacă în loc de asta se

agită şi dă din mâini şi din picioare, el luptă astfel împotriva salvatorului şi face ca

salvarea sa să fie mai greu de realizat. Dacă îl chemăm pe Maestru, nu numai într-o

clipă de restrişte, ci în lupta de zi cu zi, el ne va lua de mână, dacă îi îngăduim, şi ne va

învăţa să păşim pe apele lumii, astfel încât furtunile şi curenţii să nu ne primejduiască. Suntem cu toţii picături din

acelaşi ocean divin. Câtă vreme sufletul se afla înlauntrul corpului, mergem, ne mişcam şi îndeplinim toate activitaţile lumii. În momentul morţii, atunci când

fluxul spiritului este retras din el, corpul continua sa existe aici, dar el este inutil şi inactiv. La fel şi aceasta lume - soarele, luna, pamântul şi stelele - toate sunt susţinute de Spirit. Când Creatorul


8

îşi retrage din ea curentul Cuvântului, întregul univers se risipeşte asemenea pulberii. Maulana Rum spune, într-unul din imnuri:

“Înlauntrul Mareţei Taine care exista, noi nu deţinem cu adevarat nimic. Şi atunci, de ce aceasta competiţie pe care o simţim, înainte sa trecem fiecare, unul câte unul, prin aceeaşi poarta?” Fiecare din noi este separat de ceilalţi prin minţile şi trupurile noastre, ele sunt cele care ne separă. Dar sufletele noastre sunt unite în Cuvânt. Picaturile din ocean nu sunt separate una de alta. Când un copil care se joaca pe plaja ia într-un vas puţina apa din ocean, picaturile sunt separate de ocean. La fel se petrece cu trupurile şi cu egourile noastre, ele sunt asemenea vasului care ne separa sufletul de Dumnezeu şi de fiecare din ceilalţi. Ce se petrece cu apa din vas şi cum este ea folosita, aceasta este la voia copilului, întocmai la fel cum Iluzia ne-a definit personalitatea şi împrejurarile vieţii noastre - până când am auzit chemarea Maestrului.

Pe calea acestei vieţi suntem cu

toţii fraţi şi surori. Nu pentru că El i-ar fi exclus pe cei care nu sunt discipoli, ci dimpotrivă. Trebuie sa-i privim pe toţi oamenii ca fraţi şi surori, asemenea unei mari familii a lui Dumnezeu. Prima porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise este astfel formulată: Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta, cu toata mintea ta şi cu toata puterea ta. Iar apoi: Iubeşte-i pe semenii tăi ca pe tine însuţi, adica aşa cum îl iubeşti pe Dumnezeu, şi cum ne iubeşte Dumnezeu pe noi. În ceea ce ne priveşte pe noi, ca discipoli pe calea aceasta, recunoaştem că suntem cu toţii tovaraşi de călătorie, aflaţi în aproximativ acelaşi punct al acestui

parcurs spiritual. Cu o diferenţa de plus minus o viaţa sau patru vieţi, ceea ce este o clipită la scara timpului cosmic, ne aflăm aproximativ în acelaşi punct al călătoriilor noastre. Fiind un grup de fraţi şi surori care călătoresc în aceeaşi direcţie şi care se îndreaptă către aceeaşi poartă, ar fi minunat dacă egourile noastre ne-ar îngadui sa ne iubim unii pe alţii, aşa cum ar dori Dumnezeu.

Daca înca nu suntem dispuşi sau

capabili sa ne iubim unii pe alţii aşa cum ar dori Maestrul sa o facem, care ar fi cea mai mica exigenţa posibila, acceptabila ca atitudine şi comportament? Ne putem respecta unii pe alţii. Respectul adevarat înseamnă recunoaşterea prezenţei lui Dumnezeu în celălalt, şi înseamnă a proceda cu bună credinţa. Adevărul nostru este ca Maestrul şi învăţăturile sunt focarul relaţiilor noastre reciproce cu oricine. Conştientizarea prezenţei Maestrului în viaţa noastra o putem ţine înaintea noastra ca pe un scut. Ne este foarte util sa recunoaştem că suntem cu toţii tovaraşi de calatorie, că ne putem ajuta unii pe alţii să depăşim momentele grele cu cât mai multa uşurinţa. Pământul sub picioarele noastre este adesea înşelator. Cu siguranţa ca am remarcat cu toţii: tocmai când ne închipuim ca am ajuns la teren solid, stabil, că relaţiile noastre cu cei din jur sunt bune, că sănătatea ne este în ordine, existenţa sigură, tocmai atunci începe un uşor cutremur, sau chiar unul impresionant, care ne mătură şi după care ne trezim din nou pe apele învolburate ale oceanului. Dar dacă prietenii ne încurajează să apucăm mâna Maestrului şi sa păşim la suprafaţă apei, nici nu mai băgam în seama cutremurul şi nu mai suntem izbiţi de valuri.


9

În lumea Maestrului avem de-a face cu un belşug de iubire. În lumea Iluziei avem de-a face cu absenţa aproape completa a iubirii. Aceasta este esenţa dualitaţii şi sensul afirmaţiei biblice că nu poţi sluji la doi stapâni - şi lui Dumnezeu, şi lui Mammon (sensul restrâns al lui Mammon este banul, sensul mai cuprinzator, lumea).

Noi nu ajungem sa simţim

aceasta iubire automat, îndata ce primim iniţierea, aşa cum am dori. Trebuie sa ne straduim pentru aceasta. Aşa cum spunea Maulana Rum: Nu conteaza ce planuri îţi faureşti, nu conteaza ce dobândeşti, tâlharul va intra prin partea care nu este pazita. Prin urmare ocupa-te de ceea ce valorezi cu adevarat tu însuţi, iar tâlharul va lua ceva mai puţin preţios. Singura năzuinţa pe care o are sufletul nostru este să caute adevarata iubire, aceea pentru Dumnezeu. Dar ceea ce face tâlharul, Iluzia, este să ne îndrume să căutam în locuri nepotrivite, chiar şi după iniţiere, atunci când credem că ştim calea. Dorinţa sufletului nostru este esenţa păcii şi mulţumirii în Cuvânt. Iluzia ne foloseşte însă mintea şi inima pentru a ne îndeparta atenţia de la această căutare. Inimile, minţile şi trupurile noastre sunt asemenea unei coji dure care ne acoperă sufletele, iar ele sunt atrase în cursa relaţiilor cu oameni,

a unor interese pentru obiecte şi lucruri şi dorinţe, care ne distrag şi ne umplu deşertul vieţilor noastre trăite fără iubire.

Fiind atât de ocupaţi să ne

câştigăm traiul, sa ne îngrijim de copii, sa ne platim obligaţiile, sa ne planificam obligaţii, sarbatoriri ale zilei de naştere, Craciunului, şi a multe altele, atenţia ne este ocupată şi astfel este distrasa de la simţământul de singuratate pe care îl avem. Singuratatea este darul lui Dumnezeu care ne îndreapta catre contemplaţie.

Aceste învelişuri opace cu care ne-a dotat Iluzia pentru a ne învalui sufletele pot fi strapunse numai de un Maestru viu. Pentru cei iniţiaţi, aceasta se petrece prin contactul cu învăţăturile unui Maestru spiritual desavârşit acum în viaţa. Iniţierea este începutul conştientizarii ca obiectivul primordial al vieţii noastre este uniunea în Cuvânt.

Cum sa dobândim aceasta? Cum

sa ajungem pe cea mai înalta treapta a scării cu trei trepte? Există o singura putere supremă care este baza şi susţinerea a toate. Cum să parcurgem calea către "Taina locaşurilor interioare ale lui Dumnezeu"? Cum să ajungem dincolo de dualitate, către caminul la care tânjim?

Dumnezeu este iubire, şi nici o creatura, nici o fiinţa omeneasca nu poate trai

fara de El. Chiar şi la acest nivel lumesc, când cea mai mare iubire pe care o

experimentam este doar umbra aceleia reale, ne este necesar, ca şi copiilor mici, sa

avem o iubire omeneasca pentru a supravieţui. Nimeni dintre noi nu a avut parinţi desavârşiţi. Nici chiar cei mai devotaţi şi conştiincioşi parinţi nu ne pot oferi iubirea

desavârşita sau sa ne înveţe cum sa o oferim. Prin urmare, ce sperăm să atingem prin

relaţiile noastre mature? Ne zbatem şi sperăm că partenerii noştri, copiii, părinţii, să fie în masura să ne satisfacă cerinţele. Suntem din ce în ce mai dezamagiţi, dar

continuam sa încercam.


10

Numai Dumnezeu, asemenea soarelui, este în masura sa ne umple vieţile cu caldura şi lumina de care avem într-adevar nevoie. Cautând iubirea în relaţiile lumeşti este ca şi cum ai vrea sa vezi soarele, privind la reflectarea lui într-o balta tulbure. Nu ştim alt fel de iubire decât acesta, şi aceasta este ceea ce cautam, iar ceilalţi ne pot oferi numai aceasta iubire, pentru ca este tot ceea ce ştiu ei. Prin urmare, pentru a ajunge la adevarata iubire, nu este de folos sa cautam altundeva decât la Maestrul nostrum desăvârşit. Aşa cum spunea un mistic, oamenii care au diamante, nu doresc nimicuri. Astfel, singura cale de a experimenta această iubire este meditaţia - ascultarea muzicii vrajite a Sunetului - sunetul iubirii care ne înconjoară.

Nu există limite pentru înălţimile

la care poate ajunge o fiinţă omenească nici pentru adâncurile în care se poate cufunda. Fiecare dintre noi alege între culmile bucuriei şi fericirii şi adâncurile chinului şi suferinţei. Nu găsim cuvinte pentru a exprima necesitatea unei vieţi morale pure. Caracterul moral superior este esenţial pentru progresul spiritual. Nu există nimic ce nu poate fi învins prin iubire, bunătate, tact şi înţelegere. Dragostea şi pofta nu pot exista laolată. Aceşti termeni sunt perfect antagonici precum lumina şi întunericul.Unde este poftă, Dragostea nu are loc. Acolo unde vine Dragostea, pofta se risipeşte.


11

CAUZELE ÎMBĂTRÂNIRII Marius Stan

[email protected] www.succesulpersonal.ro

„Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim

pentru că încetăm să ne jucăm. Există doar câteva secrete pentru a te menţine tânăr, a fi fericit şi a deveni un om de succes. Trebuie să râzi şi să guşti umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjuraţi de oameni morţi şi nici nu ne dăm seama.

E o mare diferenţă între a îmbătrâni şi a evolua. Daca ai 19 ani şi stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani şi zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrâneşte. Nu e nevoie de talent sau pricepere.

Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunităţile care se ascund în inima schimbării. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au facut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte.”

Rose, studentă la 87 de ani Punctul de la infinit, Ilinca Nathanael

Îmbătrânirea – un lucru care ni se întâmplă tuturor. Vedem efectele sale în mod concret – dar oare care sunt cauzele ? Şi, în primul rând, cum am putea defini îmbătrânirea ? Şi oare am putea încetini sau chiar reversa acest fenomen ? Haideţi să vedem împreună câteva idei în acest sens. Putem discerne cauze fizice, mentale şi energetice ale acestui proces (despre cele energetice vom discuta separat).Din punct de vedere medical, declinul treptat pe plan fizic şi mental – concept cunoscut sub numele de îmbătrânire – începe la 20 de ani, dar efectele sale devin evidente la o vârstă medie sau înaintată.Majoritatea

celulelor organismului mor şi sunt înlocuite pe parcursul vieţii, dar înaintea vârstei de 20 de ani numărul celulelor este în creştere, ducând la maturizare. La 20 de ani, transformarea celulelor începe să aibă un efect asupra organismului, înregistrându-se pierderi celulare în unele organe, cu precădere în creier. Cu toate acestea, puţine transformări fizice marcante au loc până la vârsta medie (40-55 ani). Această vârstă aduce cu sine anumite transformări fizice şi sociale. Atât la bărbaţi cât şi la femei, vârsta medie poate fi perioada reafirmării succeselor din trecut şi a proiectelor de viitor, dar poate fi însoţită de stări de nelinişte şi uneori chiar reacţii depresive.


12

Procesul îmbătrânirii nu este

foarte bine înţeles de către lumea ştiinţifică, dar există dovezi că principala cauză a îmbătrânirii este mutaţia celulară. Majoritatea celulelor care mor în organism sunt înlocuite prin diviziunea altor celule vii. Însă unele celule vii suferă mutaţii care au loc fie înainte, fie după diviziune – şi principala ’responsabilitate’ pentru acest fapt o are, din punctul de vedere al unei părţi a ştiinţei medicale, procesul de oxidare a radicalilor liberi.

Un radical liber este o celulă

înzestrată cu un mare potenţial energetic, ce generează un întreg proces de distrugere prin relaţia pe care o stabileşte cu alte celule şi prin capacitatea de a le transforma şi pe acestea în radicali liberi. Radicalii liberi pătrund în organism în principal prin intermediul hranei prelucrate (prin orice fel – coacere, fierbere, conservare, pasteurizare, congelare ş.a.), a poluării, datorită unor emanaţii cosmice (radiaţii solare sau planetare naturale) sau radiaţii nucleare. Ei afectează ADN-ul celulelor şi alte structuri celulare (ADN-ul fiind ‚schema’ care permite celulelor să se dividă ca replici perfecte ale celulei iniţiale, aşa cum se întâmplă în cazul organismelor tinere). După ani de expunere la procesul de oxidare a radicalilor liberi, care distruge structura originală, celulele încep să se dividă în forme aberante, anormale (replici palide ale celulelor originale, ca un fel de „copie xerox după altă copie xerox după altă copie xerox....”).

S-ar părea că unul din efectele

radicalilor liberi este şi scurtarea dimensiunii telomerilor de pe membrana celulară (formaţiuni ce acţionează ca

nişte ‚antene TV’ iar când sunt vătămate şi nu mai recepţionează o imagine ‚clară’ procesul „xerox după xerox...” se accentuează). Acest lucru duce la tulburări ale organului constituit din celulele respective şi astfel la tulburări ale întregului organism, ce se traduc, treptat, prin fenomenul de îmbătrânire a corpului fizic.

Tot din punct de vedere medical, se pare că după o anumită vârstă unele celule (din sistemul nervos şi anumiţi muşchi) nu mai sunt înlocuite de ‚replici xerox’ după ce mor, aceasta putând duce la dereglarea aproape definitivă a funcţiei structurilor respective.

O altă parte a ştiinţei medicale

susţine ideea îmbătrânirii ca urmare a creşterii acidităţii în corp. Personal, sunt mai apropiat de această idee, pe care o consider cea mai realistă abordare a cauzelor fizice ale îmbătrânirii.

Îmbătrânirea reprezintă

acumularea de deşeuri acide în organism. Corpul trebuie să menţină un nivel al pH-ului uşor alcalin pentru a putea supravieţui. PH-ul sângelui în artere este de cca. 7,35 – 7,45 iar al fluidelor din interiorul celulelor 7,2-7,3. În ciuda faptului că celulele produc constant deşeuri acide, fluidele corpului menţin acest pH alcalin. Corpul nostru este o uimitoare maşină care se luptă să ne asigure supravieţuirea în orice condiţii.

Cu toată strădania sa, corpul

sucumbă în faţa dezordinii fizice, atunci când propriile deşeuri se acumulează până la punctul în care rezistenţa sa este doborâtă şi el devine predispus, treptat, la răceală, oboseală, epuizare nervoasă, boli degenerative, chiar cancer. Toate acestea duc la îmbătrânire accelerată şi,


13

în cele din urmă, la moartea corpului fizic. De altfel, dr. George W. Crile, fost şef al Clinicii Crile din Cleveland (SUA) şi renumit chirurg afirma : „Nu există moarte naturală. Toate morţile din aşa numite cauze naturale sunt doar punctul final al unei saturări acide progresive.”

Vom discuta in viitor despre echilibrul alcalin-acid (ce este el şi cum poate fi menţinut, pentru reversarea procesului de îmbătrânire). Acum, să vedem cum este privită îmbătrânirea din punct de vedere mental.

Puţini oameni pun sub semnul

întrebării presupunerea că îmbătrânirea este ireversibilă şi, prin urmare, generaţie după generaţie, oamenii au întărit convingerea uzuală că a îmbătrâni înseamnă un declin progresiv al capacităţilor fizice şi intelectuale.

Conceptul de îmbătrânire,

considerat drept „ceva ce se întâmplă fiecăruia după trecerea unui anumit număr de ani” este o prejudecată ce a fost acceptată de majoritatea oamenilor drept adevăr. Însă există oameni care au dovedit că nu există o lege imuabilă conform căreia trebuie să ‚îmbătrâneşti’ (adică să te degradezi fizic şi mental) la o anumită vârstă. ‚Secretul’ lor : principii care pun accent pe cultivarea vieţii.

Una din excepţiile notabile de la

mitul îmbătrânirii a fost Li Chung Yin care, atunci când a murit, în 1933, avea 256 ani. Conform cotidianului New York Times, vârsta sa fusese confirmată de guvernul chinez în urma unor foarte serioase studii şi cercetări. Se spune despre el că avusese o alimentaţie cumpătată, naturală şi o atitudine calmă şi senină în faţa vieţii. (bine, asta e varianta oficială. Neoficial însă, chinezii

sunt renumiţi pentru practicile energetice ale longevităţii – diferite metode de Chi Kung, Nei Kung, Tai Chi). Şi în zilele noastre există mulţi chinezi cu vârstă cronologică de peste 100 de ani dar înfăţişare şi vârstă biologică de 40-50 de ani. Şi, din păcate, spre deosebire de orientali care, după cum spuneam, trăiesc mai mult după principii ce pun accent pe îngrijirea sănătăţii şi cultivarea în mod conştient a vieţii, occidentalii (aici incluzând nu doar Europa ci şi America) trăiesc după principii care pun accent pe îngrijirea bolii şi ‚cultivarea’ în mod inconştient a morţii. Dar asta e o altă discuţie.

De-a lungul generaţiilor ni s-a

transmis ideea că „toată lumea îmbătrâneşte” şi am fost siliţi să credem aceasta. Iar corpurile noastre au reflectat ele însele aceste convingeri.

Corpul a devenit o reflecţie a

imaginii false din minte. Corpul nostru s-a schimbat efectiv şi a devenit marcat de prejudecata îmbătrânirii.Bineînţeles, cum spuneam mai devreme, există şi alţi factori care au generat starea corpului. Alimentaţia, poluarea, radiaţiile, bolile, stresul, diverse reacţii emoţionale, toate alterează perfecţiunea cu care ne naştem. Aceşti factori interferează de fapt cu capacitatea celulelor corpului de a se reproduce perfect, mutaţiile celulare devenind iminente.

Dar am putea afirma că originea

procesului îmbătrânirii constă în alimentarea minţii cu convingeri eronate, urmată de tulburarea profundă a procesului de reproducere celulară până la nivelul ADN-ului. Adică, mintea noastră, felul în care gândim duce responsabilitatea stării de degradare (corespunzătoare îmbătrânirii) în care


14

ajunge propriul corp. Dacă în privinţa poluării şi radiaţiilor, la nivel individual vorbind, nu prea avem cum să găsim soluţii (sunt probleme ce necesită eforturi şi soluţii globale), cel puţin în privinţa alimentaţiei, evitării stresului, reacţiilor emoţionale şi bolilor, fiecare avem în interior puterea de a alege conştient şi constructiv. Dar, din păcate, modul în care inconştient alegem să gândim în aceste privinţe nu ne este deloc de folos – e chiar destructiv. Îmbătrânim pentru că toate aceste gânduri întreţin ideea principală ‚procesul îmbătrânirii, ca degradare

fizică şi mentală, e inevitabil’. Dar poate

fi acest proces încetinit ? Poate fi oprit

? Poate fi reversat ?

Răspunsul este DA – la toate

întrebările !

Există, într-adevăr mijloace prin

care toate aceste deziderate pot fi atinse. Acum, la începutul mileniului al 3-lea, a venit timpul să schimbăm modul de a gândi şi de a ne comporta şi să modificăm astfel experienţa corpului nostru referitoare la procesul de îmbătrânire ! Cum – vom vedea in curând !


15

QIGONG – CUM SĂ REDEVII UN OM ECHILIBRAT Adrian Florea

Mare Maestru al Federaţiei Mondiale Qigong

Mileniul al treilea a adus cu sine – drept …grea moştenire – o mulţime de

avataruri ce s-au modelat şi hrănit, în mod deosebit, de-a lungul ultimei sute de ani. Dacă majoritatea statisticilor

medicale iau în considerare, cu precădere, bolile cele mai crunte şi nemiloase ce au răpus milioane de oameni: cancerul, SIDA, bolile cardiovasculare etc., aceasta se datorează faptului că pre puţini statisticieni mai iau în calcul răspândirea celei mai distrugătoare molime din istoria omenirii – DEPRESIA PSIHICĂ. Nu este mai puţin adevărat că, încă din vremuri imemoriale, când civilizaţia şi-a pus amprenta asupra rasei umane, depresiile psihice au început să-şi facă apariţia, devenind unele dintre afecţiunile cele mai vechi consemnate de istoria medicinii pe Terra.

Antichitatea a cunoscut şi

înregistrat în cronicile sale efectele

dezastruaose ale depresilor suferite de marii regi şi împăraţi asupra supuşilor lor. Era uşor de pierdut o bătălie importantă, o confruntare diplomatică, o negociere de pace ori chiar tronul, atunci când liderul suprem se afla sub efectul unei stări depresive care îl putea determina să întârzie o decizie, sau să o ia în pripă.

Adesea, boli grave s-au declanşat

din astfel de stări, care puteau conduce cu uşurinţă la ipohondrie. Nu întâmplător, celebrul filosof al antichităţii chineze, Lao Tse, afirma în nu mai puţin celebra sa lucrare Cartea căii şi a virtuţii : „Eşti ceea ce gândeşti că eşti”. El expunea în doar câteva cuvinte un întreg tratat de psihologie şi medicină preventivă.

Printre victimele depresiei vom putea întâlni, adesea, persoane care se

supraestimează şi, apoi, au decepţiile nereuşitelor; alţii sunt obsedaţi de frica

nereuşitelor care le-ar putea aduce pedepse din partea tutorilor sau şefilor. Educaţi în

spiritul lipsei de încredere în propriile forţe, unii cedează la primul insucces,

accentuându-şi starea de autosubestimare. Nepregătiţi de educatorii lor, alţii se văd

descoperiţi în faţa greutăţilor vieţii şi se sperie teribil chiar înainte de a le înfrunta.

Unii se autoblamează, alţii culpabilizează societatea pentru incapacităţile lor şi nu mai

văd nici o ieşire din impas.

Desigur, ar mai fi multe cauze de analizat în cazul depresiilor psihice, dar nu mi-am propus să mă afund în noianul de cunoştinţe de psihologie şi psihiatrie conectate cu acest subiect. Ci, doresc să vă aduc aici, la îndemâna dvs., o soluţie

simplă şi verificată de mii de ani în China: Qigong.

Printre nenumăratele beneficii pe

care această artă a prelungirii vieţii le aduce practicanţilor săi, veţi găsi că


16

ieşirea din stările depresive este foarte rapidă şi eficientă.

Majoritatea stilurilor de Qigong,

create de marii maeştri chinezi, mizează pe faptul că adepţii disciplinei Qigong încep să practice atunci când starea lor psihică este foarte bună şi că, astfel, vor putea să-şi întreţină permanent această stare.

Adaptat modului de viaţă,

tradiţiilor şi problematicilor socio-economice ale europenilor, stilul de Qigong QITAKY are, printre primele efecte, constatate în cel mai scurt timp, o reechilibrare psihică a persoanelor căzute pradă depresiilor. Recunoscut şi admirat de cel mai înalt for al Federaţiei Mondiale de Qigong, stilul QITAKY a cucerit pentru creatorul său - Fundaţia Română QITAKY – un loc suplimentar în rândul Marilor Maeştri. De-a lungul a unsprezece ani, de când s-a înfiinţat, fundaţia a avut mai multe sute de cazuri de diverse forme de depresii psihice rezolvate în intervale de timp cuprinse între 2 – 4 săptămâni. Desigur, ideal ar fi să apelaţi la serviciile fundaţiei noastre, dar, până una-alta vă ofer o primă soluţie: un exerciţiu de meditaţie absolut original, produs al stilului de Qigong QITAKY. Triunghiul solar

Poziţia de lucru Puteţi sta pe marginea unui scaun, astfel încât 2/3 din lungimea de la fese la genunchi să fie suspendate, cu genunchii şi tălpile distanţate la o lăţime de şolduri, cu spatele drept – nesprijinit de spătar – şi cu bărbia uşor retrasă în piept. Palmele stau aşezate pe genunchi, cu faţa în sus.

b) Pregătirea Priviţi într-un punct fix, situat în faţa dvs., la înălţimea ochilor – de preferinţă, o plantă verde, cu multe frunze şi/sau flori. Aduceţi mâna dreaptă la inimă şi încercaţi să-i reglaţi mental ritmul, calmându-l. Reţineţi în memorie acest ritm şi reaşezaţi mâna pe genunchiul drept.

Calmarea ritmului cardiac pe cale

mentală constituie o tehnică întâlnită şi în yoga, având un rol important în realizarea unei bune oxigenări a sângelui şi a unei circulaţii sanguine adecvate. Totodată – cunoscută fiind legătura dintre inimă şi activitatea cerebrală – se atinge starea de linişte interioară şi limpezime a mentalului.

Faza I-a

Închideţi încet-încet ochii şi începeţi să vă imaginaţi Soarele – deasupra creştetului - degajând lumina sa strălucitoare şi revărsând-o exclusiv asupra trupului dvs. Lumina este un simbol al energiei Universului în dinamismul său neîncetat. În dualitatea manifestării sale – undă-corpuscul – lumina reprezintă, în acelaşi timp, expresia existenţei individuale, ca entitate bine definită şi diferenţiată de celelalte entităţi similare, dar şi expresia legii continuităţii transformărilor în Univers. Astfel, aveţi posibilitatea de a vă recunoaşte unicitatea în lume, ca şi capacitatea de a urma calea permanentelor transformări – chiar dacă unele etape pot fi mai dureroase. Învăluindu-vă în lumina Soarelui, veţi dobândi acest dinamism, cheia evoluţiei oriunde în acest Univers. Atunci când reuşiţi să vă imaginaţi această stare, puteţi trece la Faza a II-a.


17

Faza a II-a Imaginaţi-vă, acum, că vedeţi globul solar, într-o lumină galben-aurie, adăpostind – ca într-un leagăn – un copil nou-născut. Priviţi cu duioşie şi candoare această scenă. Ea semnifică optimismul şi perenitatea vieţii. Căci viaţa poate fi mereu luată de la început, ştergând din urmă tot ce este sumbru şi distructiv. Faza aceasta este echivalentă cu rugăciunea prin care cereţi iertarea păcatelor. Ori, ştim că iertarea divină există, dar cere şi o formă sau alta de penitenţă. Aici intervine parcurgerea rapidă a drumului invers străbătut în viaţă şi puterea de a identifica păcatele majore; puterea de a-ţi recunoaşte vina şi de a cere, cu smerenie, iertarea celor faţă de care ai greşit. Nu uitaţi că încărcătura karmică adusă de păcatele uitate este grea şi poate crea, adesea, mari probleme de sănătate sau de altă natură. A fi în stare să te smereşti faţă de cel căruia i-ai greşit şi să ierţi celor ţi-au greşit este un fel de „curăţenie generală” făcută în karma ta, respectând formularea – atât de des rostită şi atât de des uitată! – din Tatăl Nostru:Ş ne iartă nouă greşelile noastre/ Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Astfel, te poţi întoarce la starea de copil, încărcată de seninătate, duioşie, optimism şi candoare. Atunci când imaginea vă devine clară şi sentimentul de puritate a copilului este suficient de puternic, puteţi trece la

d) Faza a III-a

Acum este momentul să radiaţi în jurul dvs. lumina galben-aurie şi iubirea dvs. pentru tot ce este viu, pentru tot ce este Creaţia Divină. Dăruind iubire, toleranţă, bunătate şi sinceritate, aveţi şansa de a căpăta în schimb energia de care aveţi nevoie pentru a învinge propriile incapacităţi şi neîncrederea de sine. Desigur, vi s-a întâmplat câteodată să întâlniţi o persoană care vă crea senzaţia de confort psihic, de linişte interioară şi de seninătate, optimism, siguranţă. O astfel de persoană trebuie să deveniţi şi dvs., atunci când începeţi să emiteţi – mental – energie luminoasă de jur împrejur. Deveniţi dvs. înşivă un Soare. Ca şi el, sunteţi capabili să preluaţi energia creatoare a Universului şi să o răspândiţi cu intensitate mai mare către cei din preajma dvs. Numai atunci când reuşiţi să conştientizaţi acest lucru, puteţi avea certitudinea că aţi ieşit glorioşi în înfruntarea propriile slăbiciuni. Acum, depresia este un „deşeu” rămas din lupta cu sinele şi-l veţi putea privi ca pe o amintire ce se va risipi curând. Este bine să practicaţi acest exerciţiu zilnic, între orele 23.00 – 1.00, timp de aproximativ zece minute. Triunghiul alcătuit din fazele I, II şi III poate fi asociat cu noţiunea de Trinitate din creştinism, dar constituie şi o trinitate de principii ştiinţifice despre Univers: dinamism-continuitate-

transformare. Încercaţi şi veţi vedea efectele miraculoase ale exerciţiului. Iar, dacă aveţi nelămuriri, căutaţi-ne. Succes!


18

Terapii complementare

PICTURA CA TERAPIE Victoriţa Duţu

[email protected]

Trăim într-un secol al vitezei, în

care imaginea ne agresează , ne bulversează, ne irită, ne subjugă şi ne îngreuiază visele. Viaţa pe care o ducem fiecare dintre noi este una a stresului permanent, a fugii continue după performanţă şi după starea aceea de a fi învingători, de a fi mereu pe primul loc, de a ne depăşi pe noi înşine.

Imaginile şi priveliştile din jurul

nostru, în acest oraş supra aglomerat şi blocat, în care trăim şi în care totul pare să se desfăşoare într-un vârtej, devin pentru ochii noştri, pentru subconştientul nostru, săgeţi ale insomniei şi spasmelor sufleteşti pentru că ceea ce trăim zilnic este deosebit de greu.

De aceea arta trebuie să propună

altceva, o alternativă la ceea ce se arată în faţa noastră zilnic. Imaginea pe care trebuie să o propună un artist este una a liniştii şi a odihnei, o imagine care să vorbească despre sănătatea şi libertatea spitului nostru. Nu trebuie să mai vină şi ea să prezinte forma de alienare a societăţii în care trăim şi îndepărtarea de la ordinea şi armonia originară.

Imaginea artistică trebuie să vină

cu lumină şi armonie, cu frumuseţe. E nevoie în timpurile astea să creăm prin artă ordinea pe care o găsim în matematică sau în religia lui Hristos. Arta trebuie să fie această expresie a căutării absolutului, a lui Dumnezeu însuşi, să fie expresia nevoii noastre de

armonie, de sănătate. Ea abia atunci va putea să arate frumuseţea care va salva lumea, aşa cum a spus Dostoievski, dar el vorbea de frumusetea lui Dumnezeu, care este tocmai această stare de armonie dintre corpul nostru, sufletul nostru, şi mintea noastră.

Vă aduc în faţa dumneavoastră o

suită de mai multe tablouri pictate în toate nuanţele de albastru şi albastru ceresc, pentru că albastrul este culoarea nemărginirii, este culoarea infinitului care se întinde deasupra noastră şi sub paşii noştri, prin viaţa pe care o trăim către veşnicia lui Dumnezeu.

Vieţuim în acest oraş în care

clădirile se înalţă din ce în ce mai frumoase dar din cauza înălţimii lor nu mai vedem cerul. Doar daca facem un efort să ne desprindem de ceea ce trăim zilnic, de ceea ce suntem într-un fel obligaţi să gândim si să privim am putea să ne oprim pentru câteva clipe să-i survolăm înălţimea.

Tablourile pe care eu vreau să le

prezint înseamnă pentru mine un fel de încercare de a aduce cerul mai aproape , chiar în faţa ochilor noştri, chiar în faţa privirilor dumneavoastră.

Poeziile pe care le anexez

exprimă această nevoie de a merge mai departe spre armonia şi frumuseţea care este în inima noastră mereu prezentă. Trebuie doar s-o trăim aici şi acum.


19

Albastru acesta ceresc cu lumina lui este în permanenţă pe umărul nostru stâng şi ne însoţeşte, pentru că cerul de deasupra nostră se oglindeşte în noi. Mai rămâne ca noi să aruncăm o privire dinspre inimă către umărul stâng ca să putem privi cerul şi să putem zbura. Aici , cu această dorinţă nu poţi să trişezi.

Acesta este mesajul meu, îmi

doresc să zburăm în lumina cerului şi să ne spălăm în albastrul lui ca într-un ocean. Asta însemnă ordine, armonie, linişte, sănătate, putere şi glorie. Prin frumuseţea pe care Dumnezeu a creat-o în lume şi în noi, putem trăi veşnic.

Mulţumesc.

Puritate, Ilinca Nathanael


20

ALCHIMIA TAOISTĂ INTERNĂ, ŞTIINŢA SPIRITUALĂ AVANSATĂ INTERVIU CU MICHAEL WINN

Emanuel Sandu [email protected]

Urmatorul text este un text complet al unui interviu cu Michael Winn publicat recent in revista Empty Vessel

Partea 1-a

Empty Vessel (EV): multi oameni sunt familiarizati cu practici taoiste precum Tai Ji Quan, Qi Gong si Medicina Traditionala Chineza.

Dar exista un aspect cu totul aparte al muncii spirituale taoiste, un aspect denumit alchimie interna.

Sa vedem daca, discutand putin despre alchimia interna, putem intelege mai mult. Michael Winn: Acesta este un domeniu de cel mai profund interes, pentru mine, un domeniu pe care l-am cercetat timp de 18 ani. Asa am ajuns sa cunosc practica taoista. Inainte practicam mai mult kundalini si meditatia hindusa. Am fost prezentat lui Mantak Chia de un profesor de tai chi, cu care incepusem sa practic. Profesorul de tai chi decisese sa inceteze a mai preda tai chi, dupa ce Mantak Chia i-a spus ca cea mai rapida cale de a invata aspectele interne din tai chi ar fi sa invete sa circule chi-ul prin Orbita Microcosmica. Asa ca am decis, daca tot s-a amanat cursul de tai chi, sa merg in Chinatown, sa vad cine era tipul asta, Mantak Chia. EV: Cred ca majoritatea oamenilor care practica taiji in tara asta (USA) nici macar nu stiu ca au o astfel de Orbita Microcosmica. MW: Este adevarat. Orbita microcosmica ar trebui de fapt sa fie temelia practicii, si nu incununarea ei.

Asa ca l-am intalnit pe Mantak Chia si el a inceput sa vorbeasca despre nemurire. Am tot auzit despre iluminare, dar nu auzisem pana atunci pe cineva sa vorbeasca de nemurire... eram foarte sceptic dar mi-a starnit curiozitatea. Am decis sa cercetez mai profund, dar mi-am continuat practicile kundalini mai multe ore pe zi... stiam ca exista lucruri de genul „corp subtil”... Deja ajunsesem la un nivel de constiinta si credeam ca tot ceea ce am de facut este sa continui practica kundalini si in cele din urma o sa ajung undeva. Dar de fapt nu stiam incotro merg. Foloseam pe atunci modelul chackrelor, in care tot ceea ce faci este sa ridici energia pana in crestetul capului si apoi in afara, catre... undeva. Cred ca asteptam ingerii sa coboare sa mai ia pe sus restul drumului, sau ceva de genul asta... Chia a facut un comentariu legat de practica mea kundalini. El a spus ca ceea ce faceam era doar sa incalzesc camera.


21

Cu alte cuvinte, chi-ul meu iesea din cap, din urechi, din crestet, si nu era recirculat. Observasem deja ca suprarenalele mele deveneau din ce in ce mai slabe, si simteam sa simt frigul mai puternic iarna. Atunci am decis sa cercetez mai cu atentie, daca ceea ce faceam era doar sa jefuiesc corpul fizic pentru a pompa chi in corpul subtil... De atunci am studiat cu multi oameni, dar Chia mi-a daruit o fundatie solida in alchimia interna. Invatatorul lui era un calugar taoist numit Nor Alb, care se pare ca atinsese nivelul de aerovor, in muntii din nordul Chinei. Cand japonezii au inceput sa bombardeze China, el a coborat din munti, si a ajuns intr-un sat unde a inceput sa manance din nou, cu satenii de acolo. In cele din urma s-a mutat in Hong Kong, si a devenit un pustnic pe dealurile din imprejurimi. El detinea sapte formule alchimice, sapte stadii ale alchimiei interne, si a transmis aceste formule lui Mantak Chia. Am inceput sa le studiez impreuna cu tai chi. Treptat am incetat practica kundalini, pentru ca practicile taoiste functionau cu mai putin efort, si erau mai impamantate. Odata ce le porneai, ele functionau de la sine. Accentul pus pe practica fara efort mi-a parut interesanta. Cand am inceput sa practic tai chi, chi kung-ul camasii de fier, si alchimia interna, am devenit mult mai puternic, mai inradacinat, si asta m-a impresionat EV: un alt termen des folosit este cel de nemuritor, care poate capata multe sensuri. MW: am inceput sa cercetez diferenta dintre nemurire si iluminare. Concluzia

mea este ca multi profesori invata iluminarea, ceea ce eu as spune ca este conectarea dintre mintea ta si univers intr-un anume fel. Dar cred ca nemurirea inseamna dizolvarea granitelor dintre minte si corp, si Corpul si Mintea Universala. Corpul este cea mai dificila parte de integrat. In termeni simpli, una este sa iti deschizi al treilea ochi si sa ai o viziune asupra universului, si este cu un cu totul alt lucru sa fuzionezi toate cele trei tan tienuri cu wu chi, care, din punct de vedere alchimic, reprezinta unificarea dintre ching, chi si shen. Foarte multe practici de iluminare dezvolta doar Shen-ul. Shen-ul tau personal, (suflet-in gandirea vestica) poate fi extins si conectat cu Marele Shen, Marele Spirit, de la nivel cosmic. Dar asta nu inseamna ca ti-ai rezolvat problemele cu emotiile negative, nu inseamna ca ti-ai implinit dorintele sexuale si de a avea copii, nu inseamna ca ai renuntat sa ii mai judeci pe altii, nu inseamna ca ti-ai vindecat bolile. De fapt, extinderea shen-ului poate chiar sa amplifice asa numitul sine inferior. Nemurirea, in definitia mea, este fuzionarea lui ching, chi si shen in interiorul matricii lor, in wu chi, sau Supremul Necunoscut. EV: unele din practicile hinduse chiar neaga corpul in favoarea spiritului, sau shen-ului, si unele din practicile ascetice de fapt mortifica corpul pentru a elibera spiritul. MW: in principiu corpului nu i se da nici o valoare. Poti sa faci corpul varza pentru a atinge eliberarea sau pentru a transcende.


22

Din punctul de vedere al Hinduismului traditional, si Buddhismului, e ok. Din punctul

de vedere al taoismului NU ESTE OK. M-am intors catre taoism pentru ca corpul meu are o importanta spirituala atat pentru mine, cat si pentru majoritatea vesticilor. Poti sa cultivi corpul pentru a aduce spiritul in interiorul lui, in loc sa scapi de corp pentru a ajunge intr-un alt loc. Cred ca acesta este motivul pentru care chinezii pun atata pret pe longevitate, pentru ca este nevoie de mult timp pentru a cultiva si rafina shen-ul, spiritul ascuns in corp. Formulele alchimice pe care am inceput sa le studiez aveau trei nivele diferite: Mica, Marea si Suprema Iluminare a Apei si Focului. Aceste practici acceseaza diferitele campuri de chi yin si yang polarizat pentru a dizolva ching-ul si a construi chi-ul originar si shen-ul originar. Inveti sa aduni micul si marele elixir, esenta constiintei tale, distilata prin „coacerea” ching-ului, chi-ului si shen-ului, din microcosmos si macrocosmos. Aceasta practica va cladi un corp energetic yang. Aceasta creeaza un camp de chi originar extraordinar de vindecator si de incantator, care este folosit pentru a dizolva blocajele din toate meridianele, meridianele centrale, din tan tien-uri, precum si pentru curatarea organelor interne, sistemelor nervos, limfatic, maduva osoasa si sistemul circulator sangvin. Iti deschizi ochiul interior in fiecare tan tien si inveti sa administrezi familia ta de spirite interioare. Daca primesti transmisia acestei formule, celelalte formule deseori se dezvaluie spontan.

Marea Iluminare a lui Kan si Li este numita Alchimia Soarelui si a Lunii, pentru ca cupleaza esentele lunare si solare pentru a dizolva granitele dintre corpul energetic personal si corpul energetic al planetei Pamant. Ne conectam sufletele interioare personale cu sufletele puterilor planetare ale celor cinci directii (nord sud est vest si centru) Suprema Iluminare a lui Kan si Li este numita Alchimia Inimii-Sufletului, pentru ca deschide o relatie directa intre shen-ul inimii tale si Marele Shen al Soarelui (Logos-ul Solar, in Vest) Aceasta practica inlatura teama de moarte, si dizolva influentele karmice, genetice si planetare asupra astrologiei personale. Invatam sa ascultam tonurile planetare, si sunetul curentului central care curge prin Soare. Sigilarea Celor Cinci Simturi, (Alchimia Stelara) are legatura cu tan tien-ul superior, steaua polara si gaura neagra din centrul acestui univers. Congresul Cerului si Pamantului, Congresul Omului cu Tao, sunt formulele finale (dupa alte surse, mai sunt vreo cateva, n.tr). Aceste trei formule au legatura directa cu nivelele de nemurire de dincolo de iluminare. In mod traditional, chinezilor le este interzis sa predea aceste invataturi public, pentru a nu cadea in mainile unor oameni nepotriviti, si astfel sa starneasca mania Cerului. Eu simt ca epoca secretelor a trecut. Antrenamentul riguros filtreaza de la sine pe cei nepotriviti sau neseriosi. O parte din munca mea este de a reinterpreta aceste metode taoiste pentru


23

a le face accesibile vesticilor. Cei mai mult profesori chinezi au dificultati de limbaj in predarea acestor practici subtile vesticilor. Terminologia este dificila si poate genera confuzie. Termenii folositi de taoistii alchimisti sunt similari cu cei folositi de medicina chineza, dar intelesul lor este deseori diferit. Cand am inceput, erau putine date disponibile in engleza. Acum aveti mult mai mult la dispozitie, dar nu va ajuta prea mult, daca nu aveti formulele si un profesor. Nu prea am vazut prea multa informatie despre ce este de fapt alchimia, nu inca. Cred ca ne aflam in mijlocul unui transfer tehnologic, ca alchimia interna va fi reinviata ca o stiinta populara a constiintei, in secolul urmator. EV: exista multe carti acum despre alchimia interna. De obicei ele descriu in termeni largi alchimia, dar nu predau intregul proce. MW: asta e problema. Unele dintre cartile recente, precum Ghidul Taoismului de Eva Wong, ofera o privire generala excelenta, dar nu si o metoda. Cand am inceput, singura carte disponibila era cartea lui Charles Luk. Ea descrie practici dar traducerea este ambiguua asa ca nu poti sa practici din carte, daca nu stii deja cum sa faci acele

practici. Yan Xin, un profesor faimos din China, i-a spus unuia dintre studentii mei ca formulele Kan si Li pe care le predau sunt autentice. Practica lui alchimica foloseste o metoda a apei si focului diferita, dar este un principiu similar. EV: credeti ca este posibil sa inveti practicile alchimice dintr-o carte? MW: cred ca este foarte dificil daca nu ai niste baze. Am scris multe carti de nei kung cu si pentru Mantak Chia, dar inca nu am publicat nici o carte despre formulele alchimiei interne (la data respectiva, n.tr.) Am publicat carti despre cele sase sunete vindecatoare, practicile sexuale, respiratia maduvei osoase, camasa de fier, tai chi, orbita microcosmica, si altele. Toate acestea pun doar bazele. Doar Fuziunea celor cinci Elemente incepe explorarea unora din procesele alchimice, cu o serie de practici preluate din kan si li. In alchimia interna iti separi sufletul, chi-ul, si corpul, cu scopul de a le rafina si a le recombina inapoi intr-o esenta spirituala pura. Premisa de baza este ca constiinta ta are o substanta sau esenta care poate fi rafinata, congelata sau cristalizata. Alchimia accelereaza aceasta evolutie naturala, sau dezvaluirea esentei tale. Este foarte diferit de a extinde constiinta pentru a transcende planul fizic.

Ea cere o intreaga intelegere multidimensionala despre cum constiinta ta se misca de

la corpul fizic la cel subtil, la gandurile tale, dorinte sau sentimente. Universul local

este un vas alchimic imens care deja s-a separat in densitati diferite sau dimensiuni pe

care le numim corp, minte si spirit.Viata este procesul prin care ele se rafineaza una pe

alta, pana cand toate cele trei aspecte sunt experimentate ca fiind una. Teoria yin yang si cele cinci elemente stau la baza a tot ce este chi kung si medicina chineza, si se regaseste si in

alchimia interna, de asemenea. Dar exista un tao esoteric si unul exoteric, unul exterior, si o invatatura interioara.


24

Forma populara, externa, este cum sa inveti sa armonizezi si sa echilibrezi curgerea de chi astfel incat sa ai o viata lunga si fericita. Dar din pacate si asta duce la moarte si la frica de necunoscut. Dar te invata sa armonizezi cu elementul postnatal, sau cerul tarziu. In alchimia interna deja te-ai decis sa accelerezi procesul evolutiei si sa te reintorci la origine inainte de moarte. Cred ca aceasta este o cunoastere foarte veche care este veche de multe mii de ani, mai veche decat textele medicale de acum 3500 dde ani, sau decat scolile care au reinviat alchimia interna in secolul 3 d.Cr. Cred ca este mai veche decat I Ching sau simbolurile scrise. Alchimia interna este o amintire foarte veche despre cum ne regeneram si ne renasteam pe noi insine, la inceput. Sunt facute aluzii la o perioada de aur in care spiritul si materia, spiritele yin si yang co-creau fara lupta si fara simtul separarii... "EV: Cand citim textele taoiste, aflam despre atingerea nemuririi, despre rafinarea lui jing in chi, a lui chi in shen, si a lui shen in Tao, si despre oameni care aveau puteri miraculoase. Credeti ca aceste lucruri se mai intampla cultivatorilor de astazi? MW: pot sa va povestesc doar din experienta mea. Am avut o experienta in anii 1981, care inca ma stimuleaza sa merg pe calea alchimiei interne. Eram in Africa, lucrand ca un ziarist independent pe tema razboiului din zona. Am primit o insarcinare din partea revistei Outside de a petrece o noapte in camera regelui din Marea Piramida. Tocmai terminasem o misiune in Etiopia, transportand pe ascuns evrei albi pentru a intalni evreii

negri de acolo, cand, deodata, m-am simtit foarte bolnav. Aveam febra, ameteli, greata si diaree, toate in acelasi timp. Credeam ca era un episod recurent de hepatita asa ca am mers la spital, dar acolo mi-au zis ca n-am nimic. In mod ciudat, nu ma simteam bolnav, dar totusi aveam toate aceste simptome. Corpul meu pur si simplu innebunise si eram supraincalzit. Am stat acolo trei zile, am avut halucinatii si am perceput tot felul de forme astrale si viziuni spiralate. Trebuia sa fac mereu dus, pentru ca eram foarte fierbinte. In fine, deodata apare o persoana in campul meu vizual. Am fost foarte surprins si nu stiam ce sa cred. M-am uitat mai atent si am vazut ca era un chinez foarte batran, cu o roba si cu o barba lunga si subtire, si statea in meditatie. Arata de parca ar fi avut doua mii de ani... Pe masura ce a plutit in campul meu vizual, ma tot uitam la el intrebandu-ma cine era. Brusc, din tant tien-ul lui inferior a iesit o raza ca de laser, si a lovit tan tien-ul meu. O descarcare de energie a urcat prin corpul meu si a explodat deasupra capului ca un nor-ciuperca. Apoi energia a coborat ca o ploaie peste mine, si simptomele de caldura si boala au incetat complet. Pur si simplu am ramas in extaz. Apoi tipul a disparut. M-am tot intrebat cine fusese chinezul acela. Nu stiam de nemuritorii taoisti la acea vreme. Acum cred ca fusese o vizita a unui nemuritor taoist care probabil ca mi-a generat o stare speciala ca si purificare, inainte de a intra in marea piramida. Apoi am avut o experienta cu adevarat intensa in marea piramida, dar asta este o alta poveste. Ceea ce vroiam sa spun este ca fiintele


25

care au atins starea de nemurire chiar exista. Este experienta mea. Speculatia mea este ca ei sunt fiinte realizate care se plimba la granita dintre wu chi si taramul cosmic, sau marele shen. Ei pot alege sa interactioneze cu acest plan, cu toate ca o fac rareori pentru ca vibratiile de aici sunt foarte grosiere si neplacute pentru ei. Si mai tarziu am avut contacte cu alte fiinte care mai mult ca sigur erau nemuritori. EV: si credeti ca in vremurile noastre moderne este posibil sa atingi acele nivele? MW: da, simt ca este posibil, cu siguranta. Altfel nu mi-as fi pierdut timpul practicand alchimia si invatand oamenii. Concluzia mea este ca, la nivel personal, este cel mai important lucru de facut pentru fiecare in parte, pentru ca asta este singurul lucru pe care-l poti lua cu tine. Nu poti sa iti iei banii sau reputatia sau copiii sau casa sau orice altceva. Tot ce poti sa iei cu tine este esenta ta. Si daca nu ti-ai integrat-o, nu poti lua cu tine nici macar fragmente din esenta ta, cu tine, atunci cand vei muri. Pana cand te unifici, nici macar nu esti tu insuti, esti doar un compus temporar alcatuit din spirite diferite. La nivel colectiv, daca chiar si o fiinta umana atinge nemurirea, va deschide o poarta pe care poate sa il urmeze ceilalti. Cred ca asta sparge cercul reincarnarii la nivel cosmic. Exista prea mult shen capturat in jing-ul nostru, substanta noastra fizica, si chiar si in corpul pamantului insusi. Exista si alte aparitii ale nemuritorilor in timpuri moderne. Traditia Kriya a fost

initiata de un nemuritor numit Babaji, care s-a manifestat spontan unui inginer la caile ferate numit Lahiri Mahasay, din 1861. interesant, prima practica de kriya primita de la Babaji este orbita microcosmica. N-ai sa gasesti nici o referinta despre Orbita Microcosmica in Vede, Upanishade, sau literatura tantrica. Oare Babaji s-o fi intalnit cu nemuritori in planurile mediane, si nemuritorii l-or fi sfatuit sa difuzeze aceasta practica a orbitei in India, ca fundament pentru practicile nemuririi? O alta intrebare este relatia dintre reincarnare si nemurire. taoistii vad procesul mortii foarte diferit de alte cai care cred in reincarnare. Din intelegerea mea asupra taoismului nu este adevarat ca toata lumea se reincarneaza. Daca nu ai cultivat putina esenta, nu exista niciun fel de esenta care sa poata fi reincarnata. Mai degraba suntem mai mult sau mai putin reciclati inapoi in Tao, sau in constiinta nondiferentiata. Aceasta patrunde in intrebarea centrala, despre ce anume este fiinta umana, din ce este ea facuta. Este unul din cele mai dificile lucruri de inteles. Textele antice vorbesc despre fluxul neintrerupt de chi dintre pamant si cer, dar n-am intalnit niciodata mentionata vreo referinta despre reincarnarea aceleiasi persoane umane. Pentru a intelege punctul de vedere taoist, ar trebui sa constientizezi prezenta diferitelor spirite ale organelor interne, uneori numite in mod popular si „zeii interiori ai organelor interne”. Cea mai populara versiune descrie trei hun, sau spirite ceresti, care se spune ca


26

au resedinta in ficat, si sapte po, sau spirite telurice, care au resedinta in plamani, apoi shen-ul din inima, spiritul vointei in rinichi, mintea intentionala sau yi care se manifesta prin splina. Acestea sunt cele cinci tipuri principale de grupuri de suflete identificate in textele sacre. Deseori textele ofera descrieri conflictuale intre spirite. Tocmai aici apare necesitatea formulelor alchimice pentru a intelege care este cea mai buna cale de a le adminstra. Am petrecut mult timp dezvoltand o relatie cu ceea ce sunt acestea, adica ceea ce sunt eu, si cum functioneaza ele in mine, sau mai bine zis cum functioneaza ele CA FIIND EU. Acesta este de asemenea un punct de vedere foarte diferit. Multi oameni cred in existenta unui suflet unic, in locul unei colectii de suflete. Intr-adevar, este putin ciudat sa te gandesti la tine insuti ca fiind condus de un comitet. Mi-a luat ceva timp sa accept aceasta idee dar acum inteleg ca este un proces uman normal. In fiecare clipa poti asculta unul din aceste suflete exprimandu-se prin gandurile si emotiile tale, intr-o voce pe care o numesti tu insuti. Daca vei asculta mai atent, vei incepe sa distingi intre ceea ce doreste o voce, care vrea sa faca asta, si ceea ce doreste o alta voce, care vrea sa faca altceva. Se pot certa intre ele. Daca ar exista un singur suflet, dupa viziunea standard crestina, de ce anume exista doua voci? Doua sau trei sau patru sau cinci. Da, cred ca una din misiunile principale ale alchimiei intrne este sa organizezi sau sa administrezi propria echipa de suflete. Este ca o colectie de suflete ceresti si suflete pamantesti, care traiesc impreuna sub acelasi acoperis uman. Treaba lor este sa se adune. Fiecare are

un program diferit, dorinte diferite si vointe diferite, de asemena. Misiunea reala este de a le alinia pe toate pentru a functiona impreuna in momentul prezent. In definitiv, asta inseamna ca trebuiesc aliniate nu doar cu propria persoana, ci si cu spiritele pamantului si cerului, care sunt cele care le-au nascut. Multi practicanti invata sa manipuleze chi-ul lor sau al altor oameni, in special practicantii de arte martiale, sau terapeutii, oameni care se focalizeaza pe manipularea campului altor persoane. Cu certitudine, deprinderea de a manipula chi-ul este necesara la nivelul incepator si intermediar. Apoi, incepi treptat sa intelegi ca manipularea chi-ului trebuie sa curga in acord cu principiile inalte ale lui Tao. Daca devii obsedat de a controla, campul de chi devine limitat de ego-ul tau. Aici apare practica legata de virtuti. Aceasta ridica o intrebare, si anume, cine este cel care iti manipuleaza chi-ul? Daca tu crezi ca este ego-ul, atunci ce este mai exact acel ego? Daca nu devii constient de shen-ul tau personal multiplu, poti crede ca iti cultivi chi-ul, dar, de fapt, s-ar putea sa fii intr-o situatie in care ai acordat putere unui mic grup de spirite interne, in detrimentul celorlalte spirite interne. Asa ca chi-ul tau poate fi puternic, e posibil sa-ti poti cafti adversarul, poti pompa chi in rinichii unui pacient, dar in definitiv NU te vei simti intreg si impacat. Celelalte voci nefericite ale celorlalte shen-uri suprimate nu-ti vor permite asta. In cele din urma, practica ta energetica te va obosi, datorita acestei rezistente subconstiente. Te vei simti putin blocat, chair daca nivelul de cultivare al chi-ului poate parea mai inalt decat al celorlalti.


27

EV: pana gasesti o cale sa unifici shen-urile. MW: da. Metoda superioara a alchimiei interne este de a antrena spiritele interne pentru a administra echilibrul dintre chi-ul yin si chi-ul yang. Cand aspectele yin si yang ale shen-urilor sunt unificate, spiritul originar incepe sa locuiasca in tine. Aceasta este incoltirea mugurelui embrionului nemuritor. EV: vorbiti despre grupul de suflete sau comitet. Credeti ca exista un superspirit care le ghideaza pe toate? MW: da, este in definitiv functia spiritului local care are resedinta in inima si creier. Dar spiritul inimii nu este cu adevarat un superspirit pana nu se uneste cu Marele Shen, Sinele Cosmic sau Superior. Formulele alchimice te ghideaza catre acel stadiu in mod gradat. Shen-ul personal al inimii este cel care ghideaza fluxul de chi catre celelalte spirite ale organelor, la fel cum inima fizica este cea care ghideaza fluxul sangvin catre organele interne. Este modelat de configuratia astrologica si elementala, si de karma personala. Este ceea ce iti ofera modelul personal, personalitatea ta proprie. EV: Ce se intampla in momentul mortii? MW: intelegerea mea este ca toate aceste spirite, fie ca sunt hun, po, jing shen, shen-ul inimi sau yi-ul, sunt toate nemuritoare. Nici unul din ele nu moare cu adevarat. De aceea sunt numiti „zei interiori”. Pur si simplu se despart in toate directiile, din corpul tau, in momentul mortii, si merg pe caile lor

diferite, pana cand sunt fuzionate iarasi intr-o identitate mai mare. Deci ele nu mor. Personalitatea moare, pentnru ca nu exista ceva care sa le tina impreuna. Sufletele po se intorc in pamant, unde vor trai in planurile astrale inferioare ale pamantului pana cand vor „semna un contract nou” si se vor re-amesteca cu alta combinatie de spirite care se aduna impreuna pentru a forma o fiinta umana. Cred ca asta este motivul pentru care taoistii nu se focalizeaza asupra vietilor trecute si reincarnarii, pentru ca nu are nici un sens sa mergi pe fir sa gasesti un individ prin toate aceste lucruri. Ceea ce faci este sa incerci sa cercetezi o intreaga mare de suflete po si suflete hun. Aceasta este renasterea spiritelor lor originare si chi-ului lor originar in spatiu-timp fizic. Uniunea dintre spiritele cerului si pamantuluii in fiinta umana pare a fi intr-un aliniament profund cu Tao. EV: Unii dintre acesti oameni au amintiri din vieþile trecute, ei poate iºi amintesc de fapt vieþile altora. MW: când intri in timpul pamantului ti se dau o alta trupa de spirite ale pamantlui care merg impreuna cu acest corp. Asa ca primesti si amintirile lor, amintirile lor ancestrale. EV: deci n-ar trebui sa luam prea la modul personal aceste amintiri din vietile trecute, de exemplu cand eu, Solala, aflu ca am avut o viata anterioara in China, sau ceva de genul... MW: nu esti doar tu, Solala, ci ar putea sa fie un fragment dintr-o fiinta care a fost acolo si acum s-a reunit cu aceasta


28

echipa de suflete care momentan este numita Solala. Bineinteles, timpul insusi este o iluzie. Trecutul si vitorul sunt dimensiuni diferite ale prezentului. Ele se intampla simultan, deci din punctul de vedere al sinelui cosmic, nu exista vieti anterioare. Exista doar vieti exterioare care se intampla simultan. Pentru a te experimenta pe tine insuti ca fiind aceasta vasta fiinta multidimensionala, a nevoie sa unifici spiritele interioare intr-unul singur, si asta va deschide natural si cu usurinta comunicarea cu parintele tau, Marele Spirit. Marele Spirit personal experimenteaza si observa toate aceste vieti in mod simultan, spre deosebire de spiritul inimii, care este limitat la a experimenta doar vietile locale sau realitatea locala. EV; daca toti suntem nemuritori deja, de ce este necesara toata aceasta munca pentru a completa acest proces? MW: o, dar nu TU esti cel nemuritor, ci spiritele tale interioare. In momentul mortii partile sufletului tau se vor dezintegra si s-ar putea ca tu sa nu mai existi ca atare. Faptul ca tu nu reusesti sa te unifici creeaza confuzie in univers. Deci, in principiu asta este motivul pentru care shen-ul se cazneste sa se incarneze, in primul rand pentru a-si recupera fragmentele lipsa. De aceea ajungem pe pamant cu sentimentul ca suntem incompleti. De aceea suntem flamanzi – sexual, emotional sau din orice alt punct de vedere. Incercam ne regasim si sa ne readunam, si sa ne reunificam cu celelalte parti din shen care au fost fragmentate si imprastiate aici din incarnarile anterioare.

Ai putea spune ca incarnarea umana este un proces inventat de Marele Spirit ca un mijloc prin care sa reunifice spiritele mai mici care ratacesc ca si materie, sau jing shen. Materia insasi nu este altceva decat un spirit ccare nu a ajuns acasa sau refuza sa se integreze cu aspectul fara forma al spiritului. In vest aceasta este vazuta ca si batalia dintre fortele luminii si intunericului. Tao, insa, alege yangul in defavoarea yinului, ci le imbratiseaza pe amandoua, si in acest fel ne reveleaza natura nonduala. Alchimia taoista este o cale de a accelera fluxul de chi dintre jing chi si shen, accelerand fluxul echilibrat dintre yin si yang la fiecare din aceste nivele. Yuan chi rasare din wu chi, si nu are polaritate. Dar nu poti sari direct la wu chi, pentru ca iti lipseste intelepciunea si prezenta de sine pentru a ramane acolo. Spiritul tau personal te va trage inapoi daca nu se va simti complet. Asa ca trebuie sa incepi de la nivelul corpului, sau de la nivel personal, apoi treptat lucreti pana la nivel planetar, apoi stelar, jocul yin-yang-yuan, pana cand te vei simti complet la toate nivelurile. Exista o iluzie populara, promovata de transcendentalismul de tip hindus, care afirma ca toata materia este maya, si ca trebuie sa te intorci la spirit. Asta va termina procesul creatiei. Aceasta notiune spirituala este cea care a condus la culturile dominate de barbati, care exploateaza natura si sunt anti-feminine. Eu cred ca experienta fizica a inceput de fapt ca un fel de explorare de catre spirit, si a devenit in timp o stare stabila. Tao nu va da dintr-o bagheta magica de trei


29

ori, pentru a pune capat intregii suferinte si problemelor create de experienta fizica. De ce? Pentru a spiritul iubeste materia. Shenul iubeste pe jing. Sunt dependenti unul de celalalt. Acest intreg univers fizic poate fi de fapt un loc unde spiritele dependente de drogul experientei fizica isi iau doza necesara. Chiar daca iti „transcenzi” sau dizolvi jing-ul personal inapoi catre wu chi, intotdeauna va mai exista un spirit care asteapta dupa colt, gata sa iti ia locul, asteptand cu emotie experienta fizica. Totusi cred ca ceva nou se dezvolta, ceva ca un hibrid intre spirit si materie, care este un corp fizic mai putin dens, sau un corp de lumina ar fi standardul. Cautarea taoista a nemuririi fizice tine deschisa trecerea catre realizarea practica a acestui corp nou. Si mai cred ca, acest corp nemuritor care evolueaza nu se intoarce pur si simplu la origine, inapoi in uterul wu chi care ne-a nascut spiritul....

Tao va manifesta dorinta spiritului care este in materie, de a-si pastra forma pe Pamant, dar totusi sa existe intr-o forma care poate crea o comunicare mai apropiata cu spiritul fara forma al Cerului. In termeni taoisti, nesfarsita relatie intima intre Cerul Tarziu si Cerul Timpuriu va naste un cer si un pamant nou. Aceasta informatie mi-a parvenit la inceput intr-o meditatie, dar mai tarziu am aflat ca ideea exista deja in China. Termenul folosit pentru acest nou cer este Song Tien. Si adaugã o dimensiune interesanta meditatiei zilnice si modului in care predau alchimia interna. Dar procesul nu este acela de a transcende materia. Este mai degraba un proces de infuzare a materiei cu spirit, si de a le integra. Materia inseamna corp, la nivel personal. Parerea mea este ca toti am venit in aceasta lume pentru a avea un corp, ºi cred ca taoistii au cea mai incantatorare atitudine, de a cultiva nu doar corpul, ci si spiritul. De aceea sunt taoist, pentru ca pentru mine este o alegere mai echilibrata, si cu siguranþa, mai distractiva."


32

Terapii naturiste

TERAPIE PENTRU O VIAŢĂ MAI SĂNĂTOASĂ HRANA VIE SI TRATAMENTUL NATURIST

Terapeut Ionescu Vasile

Tratament natural – pentru eliminarea toxinelor din organism (cura de dezintoxicare).este cura recomandata in medicina naturista pentru indepartarea din organism a diferitelor rezidurii si toxine provoaca deblocarea metabolismului prin arderea grasimilor din organism. Hrana vie- sunt alimentele care nu sunt supuse fierberii sau prajelii (cruditatile) bolile civilizatiei actuale iau nastre printr-o alimentatie neadecvata organismului uman si pot fii vindecate tot pe calea alimentatiei, dar corecte neotravite (alimente pregatite fara sa fie fierte sau prajite) chiar si un regim partial de cruditati (hrana vie) de doua saptamani,poate provoca destula energie si rezistenta.

Tratament naturist - 1 - este un extract din plante,care curata organismul de grasimi si il elibereaza de calculii depozitati, scade valorile glicemieie.inbunatateste metabolismul si in consecinta toate vasele de sange vindeca diafragma si bolile de miocard, inbunantateste semnificativ: arteroscleroza hipertensiunea si bolile bronhopulmonare, durereile de cap si reumatismul, vindeca gastrita, ulcerul de stomac si absoarbe toate tipurile de tumori,ridica imunitatea

organismului, imbunatateste neregularitatile de vedere si auz, circulatia sanguina, artrita, artroza si intreg organismul se recupereaza. Acest tratament nu se poate repeta inainte de 3-5 ani.

Tratment naturist -2 – pentru

tartarea hepatitei a,b,c si a sechelelor de dupa hepatita.

Tratament naturist -3- pentru calmarea durereilor violente ale ficatului(efect indelungat)

Tratament naturist – 4- pentru normalizarea valorilor crescute ale colesterolului si a trigliceridelor Tratament naturist – 5- pentru tratarea anghinei anghinei pectorale durerii si intepaturii la inima.

Tratament naurist – 6- pentru dureri de picioare, carcei semipareze atrofie musculara, paralizie.

Tratament naurist – 7- ceaiuri

pentru scaderea glicemiei crescute (se bea in functie de valoarea glicemiei) pentru persoanele diabetice.

Tratament naurist -8- pentru slabit

(contra obezitatii).


32

Tratament naurist – 9- pentru glanda gusata

Tratament naurist – 10- pentru

tratarea crizelor renale frecvente Tratament naurist – 11- pentru

tratarea raguselii la cantareti, rapsozii, etc. (reda acuratetea vocii)

Tratament naurist -12- pentru

copii (peste 5 ani) care nu au pofta de mancare sau giardia

Tratament naurist -13- contra

ejacularii rapide la tineri

Tratament naurist 14- pentru cresterea parului cazut in urma, socurilor nervoase, stress, glanda

Tratament naurist 15- chifla

dietetica hipoglicemianta pentru diabet( produs natural)

Pentru a intra in posesia acestor tratamente sunati la : 0721.231.827 Ionescu Vasile.


34

Astrologie

INFLUENŢELE ASTRALE PSIHICE ŞI SPIRITUALE ALE LUNII NOI DIN 17 FEBRUARIE 2007

SAU PERSPECTIVA ANULUI ZODIACAL CHINEZESC AL MISTRETULUI DE FOC

Florina Marin, astrolog www.florinamarin.com

Intrarea în Noul An Zodiacal Chinezesc, al Mistretului de Foc este chiar acest moment astral al Lunii Noi din 17 februarie. Dacă dorim să trasăm niste marcaje generale pentru un an de-acum înainte, din punct de vedere psihic si spiritual, trebuie să ne oprim mai întâi la ideea că vom fi inteligenti si creativi în acelasi timp, căutând să ne realizăm idealurile spirituale, umanist-interumane, artistice prin concentrare asupra schimbărilor materiale, concrete sau legate de muncă. Acumulările necesare s-au făcut în timp, si în special de-a lungul anului trecut, iar acum va trebui să le concretizăm, să le fructificăm, să le corectăm dacă este nevoie.

Avem, deasemeni, si multă sustinere astrală si Divină, prin Jupiter situat în Săgetător, în domiciliu si în Casa sufletului. Tot ce veti face cu credintă si cu tot sufletul vostru, va fi ascultat si răsplătit de Dumnezeu. Un alt aspect deosebit care este de remarcat, se referă la faptul că vom fi tot timpul provocati pe diverse căi (probabil prin încercări) să ne definim clar menirea, rostul în această viată, pentru aceia care nu si-au pus problema aceasta sau pentru cei care nu au găsit încă răspunsul la întrebare.

Latura sentimental-afectivă fie în relatia cu familia, cu copiii, fie fată de jumătatea care ne completează, este cu totul deosebită în acest an, în sensul că Marte si Venus conlucrează pozitiv si detin energiile lor extreme, ceea ce

ar putea conduce la realizări de exceptie, care nu au fost posibile de-a lungul a zeci de ani. Beneficiem si de protectie în aprecierea valorilor sau pentru a pastra un simt al măsurii, astfel încât nu ar trebui să ne temem de aceste energii extreme. Autocontrolul va fi mai mult intuitiv sau entitătile care ne călăuzesc din astral, vor face ca inconstientul să se reflecte în constiinta noastră.

În ceea ce priveste cunoasterea si comunicarea, as putea afirma că este un timp favorabil pentru a găsi răspuns la cele mai diverse probleme care ne preocupă, tocmai pe această cale a comunicării cu lumea de dincolo, a perceptiilor extrasenzoriale. Pentru cei mai multi acestea vor fi ceva de noutate, niste experiente incredibile care vor muta planul


35

cunoasterii absolute dincolo de realitate, acolo unde erau ferm convinsi că se află. Acesta poate fi un pas important pentru oameni sa se deschidă spre spiritualitate, să adere la valorile sinelui pe care divinitatea le-a sădit în ei, si să renunte treptat la principiul materialitătii care le dirijează viata. Desi spiritul critic si analitic va domina ratiunea, el va fi înclinat să ne facă mai flexibili si mai dinamici în gândire, pentru a ne putea adapta mai usor la noutate, la schimbările de formă si de fond ce se vor produce. Încercările pot fi atât de puternice, ca si dorinta de echilibrare a valorilor pe o scară de la material la idealul spiritual, si în credintă. Imperativul acestei perioade poate fi, astfel, considerat a fi plusul de cunoastre la nivel general, progresul constiintei în fata naturii umane inferioare, a insensibilitatii si ratiunii reci.

Latura emotională va fi foarte activă ca urmare a nevoii de protectie fizica, afectivă si sentimentală, a nevoii de relationare interumană. Ea este, însă, o altă cale de modificare a constiintei, chiar daca acest lucru presupune tensiuni interioare, conflicte interioare, răsturnarea unor convingeri si obiceiuri bine înrădacinate.

Parcurgând perioada acestui Ciclu Lunar, cu faza de Lună în crestere,cu momentul de Lună Plină din 4 martie si cu faza de Lună în descrestere până pe 19 martie, vom avea prilejul să resimtim aceste influente astrale la nivelul psihicului nostru si în structura noastră spirituală, indiferent de nivelul de la care pornim. Vom detine un Liber

Arbitru puternic în prima jumătate si vom fi aproape complet sub dominatia astrelor în momentul de Lună Plină. Acest lucru ne poate preveni asupra faptului că ceea ce vom “semăna” până în august, vom “culege” până în februarie 2008, si optiunile va trebui sa ni le asumăm cu responsabilitate. Principialitatea, morala si etica se vor reflecta cel mai puternic atât la nivel individual, cât si la nivel social si acesta este un aspect pozitiv, chiar dacă el va veni ca si conditie impusă din afară sau de propria constiintă a fiecăruia.

Atât pentru cunoscători, cât si pentru necunoscători, parcurgerea Simbolurilor ezoterice ale gradelor pozitiilor planetare, poate oferi o imagine mai bogată în semnificatii concrete, si mai convingătore.

Iatã datele tehnice ale configuratiilor astrale si simbolistica lor : Luna Nouă se produce în ziua de 17 februarie, la ora 18:14 (harta pentru Bucuresti ~ Astrolog 5.40), conjunctia Lună-Soare fiind la 29°Vărsător, grad al cărui Simbol Sabian este: “Un fluture iesind dintr-o crisalidă”, Îngerii Instruirii Extracorporale. Ascendentul hărtii este la 5°Fecioară, Simbol Sabian: “Un om devenind constient de spiritele naturii si de energiile spirituale, invizibile de obicei”, Îngerii Iubirii, Armoniei si Frumusetii. Guvernator al Ascendentului si al Lunii Noi este Mercur, situat la 10°Pesti-Retrograd, Simbol Sabian: „Un aviator printre nori”, Îngerii Împlinirii.


36

Mijlocul Cerului este la 30°Taur, Simbol Sabian: „Un cocos făcând paradă pe terasa unui vechi castel”, Îngerii Măiestriei Apei. Guvernatoare a Mijlocului Cerului este Venus, situată la 26°Pesti, Simbol Sabian: „O Lună Nouă anuntă că e timpul ca oamenii să meargă înainte cu diversele lor proiecte”, Îngerii Miracolelor Avansate. Nodul Lunar Nord este la 18°Pesti, Simbol Sabian: „Într-un cort imens, un faimos spiritualist îsi conduce spectaculos sedinta”, Îngerii Relatiilor. Uranus, guvernatorul Lunii Noi si al Casei aVIa, este la 14°Pesti, Simbol Sabian: „O doamnă purtând o blana de vulpe”, Îngerii Artelor. El este în conjunctie cu Mercur si Nodul Lunar Nord, alcătuind o frumoasă conexiune a mentalului de bază cu cel superior, si cu directia prin care Sensul Vietii este atins. Chiron, ghidul nostru spiritual este la 12°Vărsător, Simbol Sabian: „Oameni pe o scară imensă, avansând în sus”,Îngerii limbajului cosmic”. Concentrarea energiilor planetare este pe Vărsător si Pesti, pe Casele Muncii si Sănătătii (a VI-a), si Casătoriei, Parteneriatului si Relatiilor Sociale (a VII-a integral in Pesti). Semnul Pesti ocupă pe lângă aceste două Case si pe cea a Conflictelor si lumii de dincolo, Casa aVIIIa, constituindu-se astfel un sir de Case legate. Configuratia oferită de astre în momentul de maxim al Lunii Noi arată un model holistic numit « Evantai », respectiv grupul de 9 planete grupate în

emisfera Vestică, este condus de Saturn din emisfera Estică, energiile fiind canalizate spre echilibrare prin opozitia Saturn-Neptun. Modelul acesta conferă magnetism, motivatie puternică, energie ce poate fi utilizată pentru fructificarea tuturor oportunitătilor ce apar. Saturn Retrograd, planetă ansă, este la 22°Leu, Simbol Sabian: «Un porumbel călător îndeplinindu-si misiunea», Îngerii Bogătiei,Onorurilor si puterii. Neptun este la 20°Vărsător ca receptor si concentrator al energiilor lui Saturn, Simbol Sabian: „Un mare porumbel alb purtând un mesaj”, Îngerii Vindecării Lumii. Marea cantitate de energie utilizată de grupul executiv al celor 9 planete, este dinamizat de Jupiter (17°Săgetător, în domiciliu, Simbol Sabian: „Un serviciu religios de Pasti, la răsăritul Soarelui”, Îngerii Orfanilor si Exilatilor, conducând sirul planetelor. Deasemeni, modelul dispune si de un plus de energie oferit de cele două planete aflate in exaltare, Venus si Marte, care fac în acelasi timp un foarte strâns sextil. Marte este la 24°Capricorn, Simbol Sabian: „O femeie intrând la mănăstire”, Îngerii Atmosferei, Simbol Kozminsky: „Trei săgeti vibrante zboară către o fecioară îngenunchiată, dar înainte să o lovească ele se dezintegrează în fata unei mâini care coboară brusc din ceruri.” Marte este singura planetă guvernată de Saturn si situată pe un semn cardinal, deci energia lui este cea care va genera forta de care este nevoie pentru a realiza ceva de valoare, sau pentru a finaliza


37

obiective extrem de mult asteptate sau pregătite. Luna Plină va avea loc în ziua de 4 martie 2007, la ora 1:17,(harta pentru Bucuresti). Soarele este la 14°Pesti, sau pe pozitia lui Uranus,guvernatorul Lunii Noi din 17 feb; Guvernatorul Soarelui este Uranus, ca si la Luna Plină precedentă, aflat la 15°Pesti, Simbol Sabian: „Un ofiter instruindu-si oamenii într-un atac simulat”, Îngerii Gesticii. Luna este la 14°Fecioară, Simbol Sabian: „Un arbore genealogic”, Îngerii Medicinei. Guvernatorul Lunii este Soarele si secundar Mercur (Retrograd la 27°Vărsător, Simbol Sabian: „Un vas antic de lut plin cu violete proaspete”.

Ascendentul hărtii este la 7° Săgetător (guvernat de Jupiter, Simbol Sabian: „Cupidon bătând la usa unei inimi omenesti”, sau acolo unde se afla Mijlocul Cerului la Luna Plină precedentă. Mijlocul Cerului este la 27°Fecioară(guvernat de Mercur), Simbol Sabian: „Bătrâne doamne aristocrate bând ceaiul de după-amiază într-o casă bogată”. Chiron este la 13°Vărsător, Simbol Sabian: „Un barometru”, sau pe pozitia Soarelui la precedenta Lună Plină, indicând calea de urmat ca fiind cea pe care ati perceput-o la acel moment (Chiron era atunci la 11°Vărsător, Simbol Sabian: „Într-un moment de liniste, un om primeste o inspiratie nouă ce îi poate schimba viata”).


38

Psihologie

ALEGEREA DOMENIIlOR VIEŢII

Psiholog Maria Cristiana Levitchi

[email protected]

Am intilnit multi parinti ingrijorati pentru copiii lor. Este un lucru absolut normal

sa te ingrijorezi cind copilul are dischinezie biliara, sau cefalee, sau gastrita cronica dureroasa sau lipotimie sau paroxisme cerebrale…

Putini parinti insa se intreaba in

prima instanta care este cauza acestor afectiuni. Intrebind parintii ce fel de viata duc daca sint fericiti cu profesia pe care o au, daca sint multumiti de viata de cuplu sic ea sociala aflu de cele mai multe ori ca parintele respectiv nu e imacat cu serviciul pe care il are, ca seful tipa la el si ca el vine acasa tracasat, ca nu mai are viata sociala si intima, ca nu a mai iesit de foarte mult timp in parc, la cinema sau teatru si multe in acest sens… Intrebarea este ?

Ce avem in vedere mai intii

adultul sau copilul ? Adultul ! Inainte de

a fi parinti sintem oameni cu nevoile noastre implinite sau nu, sintem femei si barbati cu nevoile noastre implinite sau nu. Si daca noi ca adulti nu sintem impliniti ce pretentii mai avem de la copil sa fie fericit si sis a nu aiba tulburati psihosomatice…

Un copil fericit este acela care

are un parinte ce isi iubeste profesia si se simte bine cu ceea ce face, un parinte care se ingrijeste pe sine, un parinte care se simte bine in rolul de barbat sau femeie, un parinte care are viata sociala dincolo de indatoririle casnice.

Aveti grija de voi insiva apoi de cuplu si fericirea familiei se va instala! Succes!


39

Realitatea creştină

MIRACOLUL FĂINII Adriana Pleşca

[email protected]

Adesea ne întâlnim cu miracolul faţă în faţă, trecând pe lângă el ca şi cum nimic special nu s-a întâmplat. Ne minunăm o clipă de măreţia momentului, şi trecem mai departe, considerând ca e o simplă întâmplare. Divinul ne mărturiseşte mereu prezenţa sa, dăruindu-ne asemenea trăiri, spre a ne fi de ajutor şi întărire. Ne oferă, astfel, puncte de sprijin, pentru a întrezări misterul creaţiei şi a-i simţi splendoarea în manifestare.

Despre un asemenea moment aş

dori acum să povestesc, să aduc în prezent o trăire personală de pe vremea când practicam intens rugăciunea isihastă. Pe atunci nu cunoşteam un alt instrument de abordare al divinului, singura cale pe care o ştiam şi pe care o urmam era credinţa creştin ortodoxă. Urmăream în acea vreme să aplic cât mai corect ceea ce citeam şi credeam cu toată fiinţa mea în ceea ce faceam.

Aveam un părinte duhovnic

călugăr, căci mă pregăteam să mă retrag în mănăstire şi credeam că numai un călugăr mă poate pregăti cel mai bine. În urma unei spovedanii, care durase cam o oră, părintele meu duhovnic mi-a dat canon să fac trei slujbe de maslu individuale, pentru a-mi rezolva şi problemele de sănătate cu care mă confruntam. Zis şi făcut. La slujba Sfântului Maslu se duce făină şi untdelemn pentru a fi sfinţite şi ulterior a fi folosite în prepararea hranei. După primele doua slujbe am rămas fără făină şi cum era criză de făină în acele timpuri, începusem să mă ingrijorez cum voi face să procur făină pentru cea de-a treia slujbă şi ultima din cele trei.

Văzând că timpul trece si nu am norocul de a întâlni o "coada" la care să întreb ce se vinde şi să aflu că tocmai făină, am decis să-i mărturisesc părintelui. Era într-o zi de duminică, tocmai se terminase slujba Sfintei Liturghii, şi cu paşi timizi m-am apropriat de părintele să-i mărturisesc frământarea mea. Mai erau puţine zile şi îngrijorarea mea creştea cu fiecare zi care trecea.

I-am explicat micul meu necaz şi

l-am întrebat dacă pot amâna slujba programată sau dacă pot aduce făina pe care am mai adus-o şi care era deja sfinţită. Răspunsul a fost nu, la ambele intrebări. Trebuia sa le fac la rând, fără a sări o săptămână şi nu avea nici un sens să aduc o cantitate de făină care era deja sfinţită. În această situaţie m-am plâns părintelui că eu nu am cum să fac rost de făină, că am încercat să împrumut, dar nu am găsit la nimeni şi încercam să obţin o amânare care sa-mi mai dea răgaz câteva zile. Mi-a răspuns ferm şi clar că nu se poate şi să las în grija Maicii Domnului problema mea. Am gândit că părintele e plictisit de atâta lume care îl abordează şi mi-a răspuns aşa ca să scape de mine, mai ales ca


40

problema mea era un fleac şi făceam o dramă din nimic, pe când alţi oameni chiar aveau necazuri. Am mulţumit şi am plecat întristată spre ieşire.

Dupa doar câţiva paşi mi-a venit

în minte gândul că Dumnezeu vorbeşte prin oameni şi că trebuie să fiu atentă la ce mi se spune, mai ales că omul respectiv era chiar duhovnicul meu. Am dat întristarea la o parte şi mi-am zis, cuvintele acestea vin de la Dumnezeu, aşa ca nu am decât să fac ascultare şi să fac exact ce mi s-a spus, adică să las în grija Maicii Domnului. Toate aceste gânduri s-au realizat până să ies pe poartă şi am crezut în ele din tot sufletul. Am reuşit pentru prima dată în viaţa mea să-i încredinţez divinului problema mea şi să nu mă mai chinuiesc eu cum trebuie să o rezolv. Am luat acele cuvinte ca pe o poruncă divină şi m-am conformat în totalitate, nu doar zicând aşa cu mintea, ci am simţit că sunt la unison si mintea şi sufletul.

Mă îndreptam către casă complet

fără nici o grijă, fară nici o preocupare in mintea mea de cum va face Maica Domnului rost de făină în locul meu. Mare mi-a fost însă mirarea când, intrând in casă, nici nu am apucat bine să mă descalţ, căci a sunat telefonul. La telefon o prietenă de-a mea, care nu ştia

nimic despre nevoile mele, căci nu mai vorbisem de mai bine de un an, mă întreabă: "Nu ai cumva nevoie de nişte făină, căci soţul meu a fost la ţară şi a adus aşa de multă şi nu am ce să fac cu ea?"

Necunoscute sunt cărările

Domnului ! Atunci nu am înţeles decât că

dacă fac ascultare şi am credinţă cu adevărat, toate problemele mele se rezolvă. Acum înţeleg mai mult de atât, înteleg că de starea noastră interioară depinde viitorul nostru, că noi singuri ne încărcăm cu poveri din cauza agitatiei mintii noastre, din cauza sentimentului de separare pe care îl trăim, din cauza faptului că încercăm să ne rezolvăm problemele singuri, fără a avea încredere în Marele Spirit, fără a avea încredere în vocea interioară care ne îndrumă mereu şi mereu, fără a vedea cu adevarat că noi toţi una suntem.

Acum înţeleg că universul, cu

adevărat, răspunde nevoilor noastre, indiferent de natura lor, fie ele necesităţi materiale, profesionale, afective sau spirituale. De fapt toate experienţele pe care le trăim sunt spirituale, doar mintea noastră le separă, le clasifică şi le ierarhizează în fel şi chip.

Miracolul face parte din viaţa noastră, şi nu trebuie decât să privim mai atent la

întâmplările care se succed şi care ne aduc mesaje indiferent pe ce cale spirituală mergem, că important este să mergem. La fiecare intersecţie de drumuri, la fiecare

cotitură ne aşteaptă o ofertă de destin, că fiecare alegere pe care o facem ne schimbă direcţia, dar că indiferent pe ce stradă mergem , drumul duce tot acasă. Fie că ocolim,

sau staţionăm, sau mergem direct, sau urcuşul e mai abrupt, toate drumurile duc către

divinul din noi.


41

Diverse

COPIII CEI NOI AU SOSIT – COPIII INDIGO Rodica Coţoi

[email protected]

PARTEA a II-a “Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului vieţii, de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi, dar nu din voi, Si, deşi sunt cu voi, ei nu vă aparţin. Puteţi să le daţi dragostea voastră, dar nu şi gândurile voastre, Pentru că ei au propriile lor gânduri. Puteţi să le găzduiţi trupurile, dar nu şi sufletul, Pentru că sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, Pe care voi nu o puteţi vizita nici măcar în vis. Puteţi năzui să fiţi că ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemeni vouă.”

In numărul trecut al revistei, am vorbit despre apariţia acum, pe Pământ, a acestor minunate daruri divine, copiii indigo. Vom continua să aducem sub lumina reflectoarelor relaţiile pe care ar trebui să le avem cu aceşti copii pentru ca viaţa să capete alte dimensiuni. Nici o şcoală din lume nu te va învăţa cum să te comporţi cu copiii dacă nu ai dragoste pentru ei. Orice cunoştinţe ştiinţifice, oricât de înalte ar fi, nu-ţi pot oferi pasiune si dăruire. Dacă pentru cadre didactice există totuşi şcoli, pentru părinţi....nu ştiu să fie. Suntem părinţi, prin vocaţie sau nu. Învăţăm zi de zi alături de ei, prin ei. Totuşi a sosit vremea să ne educăm, în primul rând pe noi pentru a-i ajuta pe aceşti binecuvântaţi îngeri.

1. RELATIA PROFESOR – COPIL INDIGO

Sensibilitatea copiilor indigo este un fenomen care scapă celor “pregătiţi” să educe în învăţământ. Rareori ne punem în locul copiilor. Ar trebui să o facem mai des, cu răbdare şi în mod tainic.

Dacă sunt priviţi cu superioritate,

copiii indigo nu acceptă dialogul; trebuie să li se câştige încrederea şi respectul.

Lucrul pe care-l trecem uşor cu vederea la ei este acela că ei reprezintă puntea între “a gândi” şi “a fi” (trecerea din planul intelectual la cel divin).

Copiii indigo au venit aici pentru a

schimba şi structurile de învăţământ; la momentul actual şcoala se bazează pe pedepse, şi nu pe ajutor. Şcoala nu ţine pasul cu copiii indigo, este rigidă şi


42

autoritară, neputându-se plia pe cerinţele copiilor actuali. Cadrele didactice folosesc tehnici de intimidare şi compară elevii între ei, iar acel copil care nu se conformează şi pune întrebări este considerat “un copil cu probleme”.

Copiii “nou veniti” au potenţialele

de a schimba lumea existentă cu ceva mai bun, de a construi şcoli care să-i poată pregăti pentru viaţă. Părinţi şi educatori, deopotrivă, trebuie să le oferim posibilităţi de alegere în toate situaţiile şi în special, absolut niciodata să nu-i minimalizăm şi mai ales, să le explicăm de ce le-am spus să facă ceva, să-i facem partenerii noştri în procesul de educare. De la naştere copiii indigo au nevoie de recunoaştere şi statut. Ei pretind să li se recunoască demnitatea şi valoarea.

Trebuie să-i învăţăm pe copii

CUM să gândească, nu CE să gândească. Noi trebuie să împărtăşim cu ei, nu cunoaşterea, ci înţelepciunea. Când le dăm copiilor doar cunoştinţe, le spunem ce să gândească, ce vrem noi ca ei să creadă. Când le dăm înţelepciune le spunem cum să ajungă la propriul lor adevăr. Evident că înţelepciunea fără cunoaştere nu este posibilă, totuşi nu trebuie uitat că adeseori cunoştinţele se pierd, dar înţelepciunea nu se pierde niciodată. Viitorul educaţiei are ca fundament IUBIREA NECONDIŢIONATĂ, adică esenţa noii fiinţe umane. Vechile modele din şcoli au la bază credinţa că elevii sunt vase goale ce trebuie umplute cu cunoştinţe, utile său nu, de către profesori. ORICE MATERIE CARE LI SE PREDĂ ÎN ŞCOALĂ AR TREBUI SĂ AIBĂ LEGATURĂ CU VIATA. In momentul actual acest lucru nu se petrece. Elevii nu văd rostul

a ceea ce învaţă. Când vor avea motivaţia vor învăţa mai repede ca niciodată.

Un inţelept contemporan afirma că

sistemul actual de învăţământ este ca o conspiratie impotriva copiilor. Ceea ce am putea să-i învăţăm pe copii, cu adevarat valoros, nu se poate vinde pe piaţă, aşa cum nu poţi vinde luna plină; e frumoasă, o admirăm dar n-o putem comercializa.

In Occident există deja şcoli

adaptate cerinţelor copiilor indigo, unde elevii sunt respectaţi, nu sistemul; elevilor li se oferă alegeri în ceea ce priveşte modul în care sunt prezentate lecţiile şi a ritmului de lucru; programa este flexibilă de la clasă la clasă, schimbată în funcţie de cei care învaţă într-un anumit grup; profesorii au o mare autonomie în cadrul grupului de elevi; vechile modele educaţionale nu sunt bătute în cuie, ci ideile noi sunt binevenite. Două din sistemele şcolare cunoscute acum în lume sunt şcolile naţionale Montessori si, mai cunoscutele la noi, şcoli Waldorf. Şcoala Montessori are scopul nu doar de a-l face pe copil să înţeleagă şi să memoreze ci să-i activeze şi imaginaţia. Şcoala Waldorf este preocupată de calitatea educaţiei, de crearea unei fiinţe umane libere, inventive, independente, morale şi fericite. Rudolf Steiner, întemeietorul şcolii Waldorf în 1919 a rezumat astfel: “Acceptaţi copiii cu respect, educaţi-i cu dragoste şi daţi-le drumul în lume ca fiinţe libere”

Cât priveşte cadrele didactice,

orice profesor ar trebui să fie mai întâi profesor de omenie şi apoi profesor la o materie de studiu.


43

La ora actuală percepţia elevilor despre şcoală este că ea reprezintă o miniînchisoare în care trupul este ţinut captiv, în care sunt obligaţi să facă anumite lucruri necreatoare, bazate pe memorie, în care mintea este supusă unui tir înnăbuşitor, contradictoriu şi stupefiant de date şi cifre care trebuie absorbite şi memorate. Aceste şcoli de modă veche

vor fi înlocuite de”comunităţi de învăţare”, în care elevii nu vor fi divizaţi dupa vârstă sau sex, ci se vor grupa în mod firesc, vor forma grupe de interes, indiferent de vârstă, sex, rasă, cultură, origine şi pregatire anterioară. In astfel de grupe se vor reuni tineri şi vârstnici, deopotrivă, împărtaşindu-şi reciproc cunoaşterea şi întrebările.

2. RELATIILE PARINTE – COPIL INDIGO

A ignora educarea acestor copii

nou sosiţi - daruri ale Divinităţii – dupa criterii înţelepte înseamnă să creem în mintea acestei vieti noi şi curate, pe care ei o reprezintă, un dezechilibru, o frustrare de care noi suntem responsabili.

Copiii indigo trebuie lămuriţi de ce

să facă un lucru; dacă li se impun reguli, fără explicaţii, ei reacţionează în moduri neaşteptate

Cer sinceritate totala, cinste

neciobită de ipocrizie; chiar dacă au rezultate mai slabe la şcoală, ei sunt integri. Pentru ei, educaţia fără integritate nu are valoare.

Ca adulţi nu procedăm tocmai

corect; orientându-i spre exterior, îi învăţam să nu-si asculte vocea interioară a spiritului, îi încurajăm să-si dezvolte personalitatea socială, le impunem tipare mult prea strânse pentru imensitatea strălucirii lor; în acest fel îi facem să-si uite instinctele cu care au venit. Ei nefiind în stare să impună regulile cu care au venit pe Pamant încep

să se "stingă". Uneori nu li se acordă niciodată şansa să înveţe să-şi folosească energia creativă cu care au venit în această viaţă.

Copiii indigo nu reacţionează la

pedeapsă, evitaţi pedepsele. Ii întreabă părinţii pe copii ce

preferinţe au? Mulţi dintre ei nu o fac, dar mai mult chiar, aleg ei, în numele copiilor. Cel mai frecvent părinţii aleg haine sau jucării pe care aceştia nu şi le doresc. Adesea pentru că ei , părinţii, işi doresc acele lucruri. Mulţi părinţi încearcă să –si trăiască visele neîmplinite prin intermediul copiilor lor. Ii pun pe copii să practice sporturi şi activităţi pe care aceştia nu le doresc. Copiii nu sunt extensii ale părinţilor. Ei sunt suflete unice, cu vise şi fantezii proprii, unele de neîndeplinit. Nimic nu este mai frustrant pentru un copil, decât să dorească să facă ceva şi acel lucru să le fie interzis. De multe ori, copilul poate fi mult mai adult decât părinţii săi!

Un sfat preţios: jucaţi-vă cu ei, râdeţi cu ei, arătaţi-le că sunt iubiţi. Au nevoie.

Atat de mare nevoie.


44

Dacă nu vom face efortul de a ne adapta noilor cerinţe pe care aceste spirite libere şi le doresc atunci prapastia artificial creată se va adânci generând conflicte dure.

Adulţii încearcă să-i “construiască”

pe copii dupa “chipul şi asemănarea lor” fără să ţină seama că aceştia ştiu exact ce li se potriveşte, ei având nevoie doar de sprijin, şi nu de lecţii. Când copiii au fost lăsaţi să se desfăşoare dupa regulile stabililte de ei rezultatele au fost de domeniul fantasticului uimind lumea psihologilor şi educatorilor, copiii stabilind relaţii de comunicare cu plantele şi animalele iar comportamentul lor era plin de iubire pentru viaţă, amintindu-ţi de ceea ce spunea Lucian Blaga: “dragostea şi înţelepciunea copilului este joaca”.

Impunerea unor reguli, stresul

părinţilor, nemulţumirea acestor copii că nu le reuşeste punerea în aplicare a metodelor cu care ei au venit din Inalt, sunt simţite de ei într-un mod extrem de adânc, creând seisme sufletesti. Orice gest lipsit de mulţumire, orice vorbă dinspre adulţi care sună a reproş, sapă în ei răni adânci. Aceşti copii sunt speriaţi de modul în care se comportă adulţii. Suferinţa lor este imensă pentru că adulţii nu înţeleg că ei sunt oameni total noi.

Părinţii (si nu numai) trebuie să ceeze un mediu bazat pe blândeţe, egalitate şi o atmosferă de bună dispoziţie. Toţi copiii au nevoie din partea adulţilor de atenţie, de timp, încurajare şi îndrumare.

Tonul general al discuţiilor adult-copil trebuie să fie plin de grijă, iubitor, stimulator şi limpede din punct de vedere intelectual, să-i facem să înţeleagă că sunt niste musafiri invitaţi şi bine primiţi în vieţile noastre. Deseori ei simt , datorită comportamentului nostru, că sunt o povară sau o pacoste. Le transmitem mesaje descurajatoare şi dureroase care creează în ei frică şi dezechilibre; ei caută în adulţi modele şi sprijin şi chiar nu e greu să le oferim mesaje din inimă care să le spună că sunt copii buni, că lumea îi acceptă şi îi iubeşte; acestea dezvoltă încrederea în ei şi în ceilalţi, le deschide motivaţia de a evolua, de a învăţa, de a crea.

Cred că ar trebui să aruncăm o

privire şi către trecut. Copiii erau consideraţi o valoare şi la vechii daci. Până la vârsta de 7 ani, copiii erau consideraţi îngeri. Dacă greşeau, li se făcea observaţie dar nu erau pedepsiţi niciodată. Ceea ce spuneau copiii, până la 7 ani, se considera adevărat. Cum se scotea pălăria în faţa bătrânilor, la fel se proceda şi cu copiii ce nu au împlinit 7 ani. Excepţie, de la acest salut, făceau bătrânii.

Bibliografie: Copiii Indigo', de Lee Carroll, Jan Tober.-editura For You "Copiii indigo - cum sa-i hranim si sa-i ingrijim" - editura For You "Copiii indigo - de la manie la iubire" - Dianne Lancaster Osho diferite articole aparute in ziarul "Ziarul", "Lumea misterelor" si pe site-ul editurii For You


45

UN SUFLET … O TRĂIRE Carina Aliona

Caut o ora libera. Astazi vreau

sa-mi trec visurile pe curat. Scol florile cu noaptea in cap sa-mi fie de ajutor. Iau un snop de roiuri din soare si-l pun frumusel pe masa , sa-mi stea asezat la incheietura gandurilor care murmura ca un izvor nepatat de suferinta. Ah...gandurile!!! Pune gandul asta in palma inimii mele acum si citeste-l la lumina florilor. Vei gasi in el toate intrebarile mele intoarse din drum si toate cascadele norilor. Stau sub bolta mea de ganduri ca intr-o cetate deschisa din zori si pana-n noapte. Merg visatoare, incordata, luminoasa si supusa. Vreau sa stiu tot ceea ce au vrut florile sa-mi spuna si inca nu mi-au spus. (dar poate nu in cuvinte...)

Lumea....Nu numai ca ma face sa ma departez de adevar, dar ma face sa urasc cuvintele. Prefer imaginile, filmul. Caci numai acestea pot surprinde privirile, atingerile, minunile care se petrec intre doua fiinte intre care orice distanta isi pierde sensul.

Parerea despre cuvinte nu este o

idee preconceputa, ci este o concluzie ce vine firesc dupa nenumaratele incercari nereusite de a povesti in cuvinte anumite trairi sufletesti din viata mea. Este o descoperire ce mi-a luminat gandurile spre o mai profunda analiza a celor legate de aceste neputincioase cuvinte.

Ca sa ma pot exprima mai

concret am sa recurg la o intrebare: "Ati citit vreodata o carte dupa ce ati vazut ecranizarea ei?!". Facand acest lucru putem realiza ca randurile unei carti iti creeaza o lume in care imaginatia

proprie este foarte libera, insa te indeparteaza foarte mult de realitate.

Asa am reusit sa inteleg o

afirmatie pe care am auzit-o de foarte multe ori insa am respins-o cu acea forta pe care ti-o da sentimentul inaltator, dar foarte mincinos ca esti un om superior. Si anume ca lucrurile frumoase, iubirile devastatoare, discutiile perfecte pot exista doar in carti. Intr-adevar scriitorul are acea capacitate pe care majoritatea oamenilor nu o au: "De a construi viata din cuvinte". Insa in momentele minunate din viata, cuvintele nu au ce cauta, nu incap. Sunt oameni care nu pot vorbi extraordinar de bine, care nu pot sa-si descrie trairile si oameni care o fac chiar foarte bine dar cu falsitate. Nu conteaza daca un om nu se pricepe la vorbe incalcite, caci privirea lui, gesturile lui, sunt mai pretioase decat o insiruire minunata de cuvinte care uneori nu se sprijina pe NIMIC.

Ma reintorc pentru o clipa in

trecut...Undeva inecate in departari dorm visele copilariei....durerile primei iubiri, sperantele luminii. Undeva-n nestiut zace o farama de esenta transfigurata-n ploi. Ploi eterne ce cad intr-o nesfarsire de clipe pe ferestrele sufletului meu si ma racoresc...ma umbresc. Devin un apogeu de soare, un pom uscat fara frunze si soapte...

Ma reintorc la sfarsit pentru ca ma obsedeaza clipa prezenta. Ma invart intr-un cerc cu alte vorbe si alti oameni dar totul este o repetitie. Afara ploua. Totul este mohorat si plin de o tristete racoroasa. Sufletul atipeste intr-o melancolie bolnavicioasa. Vantul bate cu


46

putere si-n mine se cutremura amintirea, oglinda apelor freamata si ma trezesc cu inima insangerata.

Daca exista ceva in mine profund

atunci este aversiunea pentru usuratatile inimii, fata de puterea de a uita repede, fata de acele sentimente care in goana vaporului nostru cad in mare si se scufunda acolo la un loc cu creaturile al caror obiect sunt. Detest toate astea in mine, cat si in ceilalti atunci cand le descopar. Nu stiu cum ajung sa se impace sentimentele care se afla la un loc in sufletul meu; e aici un mister pe care nu mi-l explic deloc si care de multe ori m-a tulburat. Dar Dumnezeu imi e martor ca ele traiesc la un loc si ca unul nu-l anihileaza pe celalalt si ca amintirea celor pe care i-am iubit traieste in mine

mai departe si mi-a ramas mereu scumpa. Si cand intalnesc o inima care nu e capabila de uitare, o inima in care cei disparuti supravietuiesc, ma simt imediat cuprinsa de simpatie si respect pentru ea.

Mi-e dor de dragostea din

oameni. Mi-e dor de sufletul lor...vreau sa fiu langa ei...vreau sa dau oamenilor toata sensibilitatea ce o am in mine. Ma simt inutila si in acelasi timp vad cum e potop in mine. Ce sa fac???

A trecut o ora... Ce repede trece

timpul cand plutesti printre trairi si intrebari... Cascada de ganduri si de trairi ce acum trebuie sa le opresc caci ma reintorc la realitate...


47

AMINTIRI DE VACANŢĂ Aurelia

Cum este obiceiul vara a devenit

pentru noi un punct de oprire din activitatile cotidiene, o pauza, dar si o noua pornire intr-o noua lupta cu viata. Deci pentru cateva zile ne luam un ragaz si spunem un hotarat "stop" muncii si acelor activitati care ne dau atatea batai de cap zilnic si plecam relaxati in vacanta...Asa am facut si eu , fiind parte integranta a acestui univers, nu puteam sa renunt la acest obicei. Au fost cateva zile frumoase, clipe in care am uitat ca, sunt un om obisnuit, care va trebuii sa se intorca la viata cotidiana si am dat frâu liber visarii.... priveam dincolo de crestele muntilor si ma intrebam ce taine ascund....imi ridicam privrea peste inaltimile brazilor si ma gandeam ..."ce aproape sunt de cer.."....in zilele ploioase ma "inecam" in abundenta de nori ce invadau fara nici o mila cerul atat de albastru ... iar picaturile de ploaie ce cadeau fara incetare ma surprindeau ca, isi faceau loc in inima pamantului asa cum uneori lacrimile se ghemuiesc in inimile noastre si cu greu reusesc sa fie invinse de un zambet....iar in minte mi-au venit versurile unui poem norvegian... Invata de la toate Invata de la ape sa ai statornic drum, Invata de la flacari ca toate-s numai scrum, Invata de la umbra sa taci si sa visezi, Invata de la stanca cum neclintit sa crezi, Invata de la soare cum trebuie s-apui, Invata de la piatra cat trebuie sa spui,

Invata de la vant ce-adie pe poteci Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate -ca toate-ti sunt surori- Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori. Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat, Invata de la nufar sa fii mereu curat, Invata de la flacari ce-avem de ars in noi, Invata de la ape sa nu dai inapoi, Invata de la umbra sa fii smerit ca ea, Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea, Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti. Ivata de la stele ca-n cer sunt multe osti. Invata de la greieri -cand singur esti - sa canti, Invata de la luna sa nu te inspaimanti, Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei Si du-te la furnica sa vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea, Invata de la oaie sa ai blandetea sa, Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor, Invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama,fiul al jertfei, prin lumea-n care treci Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.

Mi-am dat seama atunci cat de important este totul si cat de bine este inchegat acest univers care uneori ne pare atat de firav. Am privit totul si mi-am dat seama ca, cunoasterea noastra este atat de limitata , iar barierele universului atat de indepartate ....

Viata, ce aste aceasta stare si care este drumul sper care ne indreptam... ?


48

Reguli pentru articolele revistei Toţi cei care dorec să trimită article pentru a fi publicate în revistă, sunt rugaţi să respecte câteva reguli minimale de formatare:

- Întregul document va fi redactat cu stilul Normal şi nu va depăşi 3 pagini; - Prima linie a articolului va conţine titlul lucrării, iar următoarea prenumele şi

numele autorului; - Textul va fi scris cu font Times New Roman, dimensiune 12; - Paragrafele succesive vor fi separate printr-o linie liberă (cu Enter); - Semnele de punctuaţie tip punct, virgulă, etc. se pun imediat după cuvântul

de dinainte, iar după urmează un spaţiu liber; - Nu folosiţi excesiv punctele de suspensie (...); - Folosirea diacriticelor este OBLIGATORIE; - La început de paragraf, pentru indentare se foloseşte tasta Tab; - Citatele, numele autorilor citaţi în cuprinsul articolului se vor formata cu

Italics. Articolele vor fi trimise la următoarele adrese de e-mail: [email protected]

şi [email protected]

Mulţumiri

Mutumiri tuturor celor care au scris, scriu şi vor scrie articole pentru a apărea

în revista Universul Interior! Mulţumiri colegilor si lectorilor de la ANATECOR.

Mutumiri colegilor si profesorilor de la Univ. Spiru Haret Mulţumim tuturor celor care

ne-au stat alături de-a lungul timpului, ajutându-ne să ni se deschidă calea, să pătrundă lumina în ea, de unde să se reverse către întregul Univers! Mulţumim celor

care au încercat să blocheze drumuri, căci ne-au motivat în a deschide drumuri!

Mulţumim lui Felix care ne-a ajutat să înregistrăm şi să autorizăm toate

numerele on-line ale revistei Universul Interior la Biblioteca Naţională a României.

Nota redactiei Ne cerem scuze pentru eventualele erori legate de tehnoredactarea articolelor.

Preluarea articolelor publicate în Universul Interior este permisă numai cu

acordul scris al revistei. Autorii articolelor sunt răspunzători pentru conţinutul şi originalitatea articolelor lor. Revista Universul Interior a primit aceste articole spre

publicare prin e-mail de la autorii lor, fără a fi implicată nici o altă obligaţie din partea

redacţiei. Dreptul de proprietate asupra textelor articolelor rămâne al autorilor şi nu al

redacţiei.

Universul interior, ISSN 1842 – 8622 Editura Saphira, 2007

ui 2 2007 - :::: revista universul interior fiecare rasuflare, sunetul iubirii ne cuprinde, dar noi...

Documents