Tratatul lui Eugene DelacroixProblema culoriiFerdinand Victor Eugne Delacroix (n. 26 aprilie 1798 - d. 13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada romantismului.

BiografieS-a nscut n localitatea Charenton Saint-Maurice, de lng Paris. n 1805 moare tatl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mut la Paris. Micul Eugne ncepe studiile la Liceul Imperial. Primete o aleas educaie n spirit clasic Homer,Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrim i continu studiile muzicale. n anul 1814, Eugne i pierde i mama - moartea ei duce la destrmarea rapid a familiei Delacroix. La cei 16 ani ai si, Eugne se mut n casa surorii i a cumnatului su. Se ndrgostete de camerista Elisabeth Salter, de origine englez. Pentru a-i putea scrie, pictorul nva limba englez, lucru care-i va permite mai trziu s-i citeasc pe Shakespeare i pe Byron n original. Graie prietenilor si Charles Nodier (1780-1844) i Victor Hugo (1802-1885), leag prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (18021870), Thophile Gautier (1811-1872) i Alphonse de Lamartine (1790-1869); i cunoate pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) i pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869). n 1822 expune la Salon primul su tablou: Dante i Vergiliu n Infern. n 1832 cltorete n Maroc. Viziteaz Andaluzia, unde studiaz pictura spaniol. ntre anii 1833-1861, pictorul lucreaz la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Pcii din primaria Parisului. Picteaz i biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. n ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase. Natura a avut pentru Delacroix o mare nsemntate; adesea i viziteaz prietenii care locuiau la sat. ndeosebi, i apreciaz pe scriitoarea George Sand (1804-1876) i pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care i viziteaz la Nohant, n Frana central. Acolo lucreaz la studii portretistice i florale. ncepnd cu anul 1844, Delacroix

nchiriaz o casa n Champrosay, la sud de Paris. Acolo l ateapt Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inim mare", care l va nsoi pe pictor pn la moarte. n primavara anului 1863, o febr mare l intuiete pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au avut loc pe 17 august n biserica Saint-Germain-des-Prs.

Delacroix i contemporanii si

Cnd Eugne Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-i poate opri un strigt : "Iat-l i pe lup la stn!". Este drept c, la vremea respectiv, Delacroix era considerat un pictor cu o influen duntoare. De la Dante i Vergiliu n Infern - debutul artistic la Salon - pn la ultimele sale tablouri, creaia lui Delacroix este obiectul nencetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepia sa referitoare la arta de a picta, precum i tehnica i irit pe receptorii contemporani ai operelor de art. Reaciile publicului sunt foarte violente, iar critica i stigmatizeaz lucrrile i-l acuz de "masacrarea mascat a picturii". Artistului i se reproeaz faptul c tie numai s schieze. Se spune c este un diletant. De la nceput nc, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, n timp ce autorul lui Dante i Vergiliu n Infern acord atenie n special culorii i tensiunii pe care opera ar trebui s-o degaje. Delacroix dispreuiete critica ; aprofundeaz acest univers al picturii n felul su propriu i nu acord atenie normelor existente, care constrng. n anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Mcelul din Chios. Critica se refer la acest tablou cu rceal sau doar moderat, dar Delacroix i gsete deja civa aprtori, n timp ce tnara coal romantic l ridic direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberai de sub jugul conveniilor, doresc s dea glas liber tririlor personale. Aceast aspiraie i este proprie i lui Delacroix, care afirm : "Nimeni i nimic nu m impiedic s percep lucrurile aa cum vreu eu". Prezentarea la Salon a Morii lui Sardanapal, n anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de apte ani. n tot acest timp, se va vedea exclus din slile de expoziii. Baudelaire descrie astfel aceast situaie : "Niciodat un artist nu a fost mai atacat, mai luat n derdere i mai condamnat. Dar ce nseamn pentru noi aceast indecizie a cercurilor elitiste, nemulumirea ctorva saloane burgheze, respirnd ur i unde pedanteria joac domino ? Problema este expus n detaliu, iar dovada se afl naintea lor evident, mare, strlucitoare". Victor Hugo scrisese : "Oare fluierturile protilor nu reprezint fanfare ale gloriei?"

Opere

Dintre cele mai relevante se pot enumera: Macelul din Chios (1824) Moartea lui Sardanapal (1827) Libertatea conducnd poporul (1830) Femei din Alger (1834) Intrarea cruciailor n Constantinopol (1841) Dante i Vergiliu n Infern (1822) Lupt de cai arabi ntr-un grajd (1860) Lupta lui Iacob cu ngerul (1855-1861) Autoportret cu vest verde (cca. 1837) Vanatoare de Lei (1861) Rpirea Rebeci (1858)

Cea mai inflenta picture a sa, si cea mai romantica, este Libertatea Conducnd Poporul. Numita si le 28 Juillet si La Liberte conduissant le people aux barricades. Revolutia Franceza, 1830, a inspirit ultimile sale picture sa fie catalogate drept romantism. Tehnica sa, era culori contrastante aplicate, creand un effect vibrant cu mici lovituri de pensula. Impresionistii au fost foarte influentati de asta. Aceasta pictura se imparte intre stilul romantic si cel neoclasic, stilul romantic accentua contururile, detasamentul spiritului si al culorilor. El folosea culoarea ca sa arate perspective atmosferica sau aeriana. Obiectele aflate mai la distanta sunt de multe ori mai albastre sau mai reci. Foloseste perspective atmosferice cu cerul neclar si cu cladirile din oras reprezentate cu culori foarte reci. Foloseste foarte multe tente, adaugand alb, umbre, adaugand negru unei nuante de maro, rosu, albastru si negru. Pictura foloseste contururi in brilianta clarobscurului si culorii. Majoritatea operei este facuta in culori low-key, precum culoarea maro inchis. Sursa de lumina vine din spatele Libertatii, reprezentarea

alegorica a unei figuri de zeu precum si o femeie puternica a poporului. Cele mai deschise zone sunt cele din jurul Libertatii iar cele inchise sunt cele de la baza sa. Delacroix se foloseste de timp pentru a ingheta acel moment, ca si cum ar fi facut o fotografie la ceea ce se petrecuse acolo. Ii placea sa foloseasca texturi in operele sale. Mare parte din ea sunt texturi vizuale, ca si niste iluzii, ceva apare in efectiv in textura, dar nu este.

Influente, mostenire si viziunea asupra culorii

Ca unul din ultimii marii artisti ai Renasterii, dar si in acelasi timp printre primii modernisti, lucrand sub Romantism si Neoclasicism si influentand Simbolismul Impresionismul si chiar Postimpresionismul, Delacroix vine dintr-o descendenta a carei fondatori sunt Michelangelo si Rubens. In al sau Jurnal, isi atesta de mai multe ori mostenirea: Familiaritatea cu munca lui Michelangelo a exaltat si elevat fiecare generatie ulterioara de pictori. Desi putem urmarii mostenirea artistica a lui Delacroix inapoi la Michelangelo si Rubens, in materie de culoare, exista o influenta suplimentara, cea a scolii Venetiene. Delacroix este un maestru al culorii iar influenta sa asupra lui Cezanne si Matisse este clara. In propriile lui cuvinte: Munca unui pictor care nu este un colorist, este mai mult iluminatie decat pictura. Daca cineva intentioneaza altceva decat camee, culoarea este, strict vorbind, una din principiile fondatoare ale picturii, nu mai putin putin important decat clarobscurul, proportia sau perspectiva Culoarea da impresia de viata. Chiar din 1824, Stendhal a perceput in Delacroix un elev al lui Tintoretto. In Jurnal, Delacroix noteaza: In Giorgione. Titian si elevii lor, Venetia poseda artisti care redau miracole ale culorii, fara nicio derogare din frumusete. In propriile sale cuvinte, toate mariile probleme ale artei au fost rezolvate in secolul al XVI-lea; perfectiunea in desen, gratie si compozitie a fost atinsa de Raphael si in culoare si clarobscur de Correggio, Titian, si Paolo Veronese. Si totusi, a fost Rubens, care, dupa Michelangelo, a lasat cea mai profunda urma asupra muncii lui Delacroix. A fost coplesit. Afinitatea dintre vitalitatea dinamica ametitoare a artei lui Rubens si Delacroix este clara: Precum vine Rubens, care uitase deja traditia simplitatii si gratiei. Crease un nou ideal prin forta si geniu pur. Puterea, efectele de aplicare si expresivitatea sunt impinse la limite. Delacroix admira in Rubens o calitate care el insusi poseda in abundenta: abilitatea de a unii alegoria si istoria, si formarea lor in niste figure mitologice, istorice, literare si reale tumultoase. Si el putea transmite miscariile turbulente ale formelor viu colorate, fara a deranja armonia aranjarii lor si compozitia in lumina si spatiu generala. El era, mai presus de toate, un colorist.

In 1833, cand Delacroix isi incepe cariera ca si pictor mural, pe care o mentine timp de 28 de ani, el executa opera in diferite cladiri, printre care cea a senatului, cea a primariei, biserica St-Denis-du-St-Sacrement, biserica St-Sulpice sau la Luvru. Trangand mult spre teme clasice si biblice si cu ajutorul asistentiilor, el lanseaza o tehnica prin care amesteca culoarea cu ceara. In anii timpurii ai carierei sale, Delacroix gasea negrul ca o culoare valoroasa. Mai tarziu a spus, Griul este dusmanul tuturor picturilor; iar in cele din urma, Alungati toate culorile pamantesti o miscare care a anticipat entuziasmul impresionistiilor spre pigmenti primari neamestecati. Desi nu parea sa foloseasca un spectru intreg in paleta de culori , se indrepta spre asa ceva, exploatand contraste complementare, si demostrand utilitatea paselor separate si posibilitatea construirii unui tablou prin mijlocul loviturilor de pensula individual imbinate si al peticelor de culoare. Aceste trucuri fiind folosite si mai tarziu de catre impresionisti si postimpresionisti. Pe de alta parte simbolistii, l-au urmat pe Delacroix in proiectiile pictoriale alor fanteziilor interioare imaginative si in abstractivitatea expresiva a folosirii culorii. Numeroase conexiuni au fost propuse intre Delacroix si Chevreul, in timp ce Delacroix a fost obisnuit intr-o traditie artistica a culorii direct urmasa a lui Rubens, nu era nici pe departe lipsit de inovatie proprie. Interesul pe care Lacroix l-a avut in contraste de culoare simultane preceda lucrarea Principiile a lui Chevreul, si este evident in notitele sale din Maroc din 1832: Cele trei culori secundare sunt formate din trei primare.Daca adaugam unei secundare una primara care ii este opusa, o vei neutraliza, in esenta vei produce un semi-ton Dupa cum vedeti umbrele verzi din rosu. Fetele celor doi tarani cel galbui are umbre violete; celalalt mai rozaliu are umbre verzi. Stiinta si culoarea nu erau in antiteza pentru Delacroix, dar nici uniunea lor nu a rezolvat toate problemele artistice de culoare. Paleta lui Delacroix a fost mai complexa decat a multor artisti contemporani. Stilul lui romantic a fost exemplificat de preponderenta de culori calde, atat vechi cat si noi in gama lui de culori. Paleta lui continea in mare toti pigmentii care erau disponibili in sec XVII, cu exceptia verdelui emerald, care a fost cunoscut abia in 1614. Prin 1861, vreme la care stilul lui Delcroix trecuse considerabil spre romantic si accentul pe culoare contra contur, pe masura ce devenea un important teoretician al culorii. Noii pigmenti pe care i-a adaugat se numeau cobalt (un fel de albastru), maro Egiptean (cunoscut si sub numele de Mumia Egipteana), cadmium (galben), galben Indian, galben crom deschis si galben zinc. Delcroix era cunoscut si pentru faptu ca mixa pe paleta sa cel putin 25 de alte culori. Acestea le folosea pe picture murale. Devreme ce violetul cobalt a aparut abia la scurt timp dupa ce a murit, toate nuantele de violet de pe paleta lui au fost amestecate, utilizand combinatii de albastru cobalt, rosu lac si purpuriu, de exemplu. Baudelaire a spus Nu am vazut niciodata o paleta atat de meticulous preparata ca cea a lui Delacroixca un buchet de flori bine ales. Spre sfarsitul vietii, cand el revine spre inspiratii mai pagane, din Africa de Nord, bazate pe trairile lui din Maroc din 1832. Cele mai marcante fiind scenele de violenta animala si vanatorile de tigrii si lei, care au fost create atata din imaginatie cat si inspirate din lucrarile lui Rubens sau observatiilor directe asupra comportamnetului

animalelor din Africa sau Paris. Probabil schita Vanatoarea de Lei, create ca preparare pentru o pictura mare la Bordeaux, este cea mai uimitoare dintre aceste lucrari. Design-ul salbatic si exploziv, creat de peticele fluide de culoare, este considerat pe bun drept, o anticipare a Fauvismului. Alta tehnica de a sa, de a aseja multe culori neamestecate pentru a forma, ceva ce de la distanta apare a un intreg unificat, a fost de asemenea utilizara mai tarziu de impresionisti, ca o alta mare influenta in lucrul cu culoarea. Unul din ultimii mari artisti ai Renasterii si printre primii modernisti descrierea definitorie a lui Baudelaire pentru Delacroix ne cere nu numai sa explicam influentele care au lasat o urma asupra sa, dar si cum a reusit sa le asimileze; cum s-a folosit de ele pentru a-si construii propria-si originalitate. Asta, la randul sau, a devenit propria lui mostenire, iar propria sa influenta a devenit foarte raspandita. Lectia pe care o da este clara, nu este destul sa imiti marii maestrii, in schimb, trebuie sa tragi din ei ca si inspiratie ca cineva care doreste sa le depaseasca realizarile.

Bibliografie

http://en.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_Delacroix http://www.answers.com/topic/eug-ne-delacroix

(Gale Encyclopedia of Biography) (Oxford Companion to French Literature) (Britannica Concise Encyclopedia) (Columbia Encyclopedia) http://www.artchive.com/artchive/D/delacroix.html (Gilles Neret, "Eugene Delacroix 1798-1863: The Prince of Romanticism") http://www.lilinks.com/mara/history5.html http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/delacroix/ http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=408 http://www.collegetermpapers.com/TermPapers/Art/The_Formal_Analysis_of_Liberty_Lead ing_the_People_by_Eugene_Delacroix.shtml http://books.google.ro/books? id=kZcCtT1ZeaEC&pg=PA229&dq=colour+analysis+Delacroix&hl=ro&ei=IyJJTY6YCMT DswbQ8uGNDw&sa=X&oi=book_result&ct=bookthumbnail&resnum=1&ved=0CCsQ6wEwAA#v=onepage&q&f=false (THE RAINBOW BRIDGE: Rainbows in Art, Myth, and Science, de Raymond L. Lee si Alistair B. Fraser)

Vanatoarea de Lei (1861)

Libertatea Conducnd Poporul (1830)

Moartea lui Sardanapal (1827)