REAMINTIND importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului european,DORIND sa completeze procesul inceput prin Tratatul de la Amsterdam in scopul pregatirii institutiilor Uniunii Europene pentru a functiona intr-o Uniune extinsa, HOTARATI sa avanseze, pe aceasta

baza in privinta negocierilor de aderare in scopul de a se ajunge la incheierea lor cu succes, in conformitate cu procedura prevazuta in

Tratatul privind Uniunea Europeana,AU CONVENIT sa modifice Tratatul privind Uniunea

Europeana,Tratatele ce institue Comunitatile Europene si alte acte conexe.

Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorul U.E., atat la nivel interinstitutional, cat si intre statele membre, cresterea rolului Presedintelui Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperari consolidate. Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea institutiilor europene, incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin Tratatul de la Amsterdam, s-a consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii Externe si de Aparare Comuna, Afacerilor Interne si Justitiei. Dupa semnarea Tratatului de la Amsterdam, U.E. a facut pasi mari in realizarea uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian 1999, pasii realizati in asigurarea unei identitati externe si de aparare a Uniunii prin crearea armatei europene, convocarea unei conferinte interguvernamentale in anul 2000, menita sa conduca la reforma institutiilor comunitare.

Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a Conferintei Interguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat pe parcursul anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11 decembrie 2000. El se inscrie in filosofia constructiei europene, a interdependentei intre procesul de extindere si procesul de adancire a integrarii europene.

Conform analiştilor politici, marele învingător la Nisa a fost Germania, din rândul ţărilor membre, şi Polonia – dintre candidate. Lupta dintre Germania şi Franţa s-a încheiat cu acceptul ca Franţa să-şi menţină actuala paritate de voturi în Consiliul de Miniştri, Germania primind, în schimb, recunoaşterea importanţei din punct de vedere demografic şi, prin aceasta, implicit, recunoaşterea că este uriaşul Europei cu cele 82 milioane de locuitori. Acest lucru se răsfrânge în mod direct asupra numărului de deputaţi în Parlamentul European, dar şi asupra ponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie în Consiliile de Miniştri pentru adoptarea unor decizii va trebui să corespundă unui procent de 62 % din numărul de locuitori ai celor 27 de membre ale UE, proporţie dificil de atins fără cele 17 % cât revin Germaniei. Pe de altă parte, având o asemenea pondere, va fi suficient ca, la un moment dat, Germania să se alieze cu două-trei ţări „mari” pentru a bloca o decizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat că Tratatul de la Nisa favorizează statele mari ale UE: Dintre ţările candidate, cea mai avantajată a fost Polonia, căreia i s-au repartizat 27 de voturi, la fel cât a primit si Spania, situând-o printre primele şase ţări ale Europei. Şi celelalte ţări candidate au fost mulţumite, întrucât s-a precizat de câte voturi vor dispune, fiecare, în Consiliul de Miniştri, de faptul că vor avea câte un comisar în Comisia Europeană, precum şi numărul de fotolii din Parlamentul European.

In prima parte a Tratatului sunt cuprinse modificarile fundamentale, prima dintre ele vizand masurile si modalitatea de adoptare a acestor masuri in cazul in care s-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari grave ale Tratatului Uniunii. Precizarile de mai sus s-au impus pornind de la experienta austriaca, cand Uniunea nu avea o baza juridical formala pentru a condamna victoria si includerea in guvernul austriac a unor forte politice de extrema dreapta. Un alt domeniu delicat pe care l-a luat in considerare Tratatul de la Nisa, e cel referitor la politica externa si de aparare comuna. Pornind de la posibilitatea elaborarii progresive a unei politici de aparare comuna, ce poate conduce la o aparare comuna, noul articol 17 al Tratatului de baza precizeaza relatia dintre politica de aparare a Uniunii si specificitatile politicilor de aparare a unor state, respectand angajamentele statelor membre fata de NATO. Tratatul precizeaza ”stransa cooperare in domeniul juridic intre autoritatile competente ale statelor membre, inclusiv cooperarea in cadrul Cooperarii Juridice Europene (Eurojust)”, ceea ce va facilita accelerarea cooperarii intre ministerele competente si autoritatile juridice in statele membre. In partea a doua, ”Prevederi finale si tranzitori”, se specifica faptul ca Tratatul se incheie pe o perioada nelimitata si intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul stat semnatar care indeplineste aceasta formalitate.Tratatului ii sunt anexate patru protocoale referitoare la extinderea U.E., statutul Curtii de Justitie, consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO (2002, la 50 de ani de la infiintare), continutul articolului 67 de instituire a Comunitatii Europene.

La Consiliul de la Nisa s-a fixat ca obiectiv transformarea rapida a U.E. intr-o forta operationala. O decizie in acest sens va fi luata de Consiliul European cat mai curand posibil in cursul anului 2001 si cel mai tarziu de Consiliul European de la Bruxelles. Aceasta decizie nu tine cont de ratificarea prezentului Tratat. Aici gasim exprimata intentia U.E. de a avea o forta militara integrata capabila de actiuni concrete. Cooperarile intensificate respecta: principiile, obiectivele, orientarile generale si coerenta PESC si deciziile luate in acest sens; competentele Comunitatii Europene coerenta intre ansamblul politicilor Uniunii si actiunea sa exterioara

Statul care doreste sa dezvolte o astfel de cooperare va face o cerere Consiliului. Cererea este trimisa apoi Comisiei si, pentru informare, Parlamentului European. Comisia se pronunta printr-un aviz cu privire la coerenta cooperarii intensificate cu Politicile Uniunii. Autorizatia este acordata de Consiliu, care statueaza, conform articolului 23, alin.2 (par 3). Un capitol sensibil al Tratatului de la Amsterdam a fost cel legat de cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne, partial inclus in Acquis-ul comunitar. Tratatul aminteste obiectivul Uniunii de a oferi cetatenilor sai un nivel de protectie ridicat intr-un spatiu de libertate, securitate si justitie. Acest obiectiv urmeaza sa fie atins printr-o cooperare mai stransa intre autoritatile judiciare si cele competente ale statelor membre direct si prin intermediul Unitatii Europene de Cooperare Europeana (Eurojust).

Rolul Eurojustului este intarit de o declaratie inscrisa in actul final al CIG 2000, in care se vorbeste de compozitia Eurojustului (magistrati, ofiteri de politie si de rolul acestora la o mai buna coordonare intre autoritatile nationale insarcinate cu urmaririle penale relative la crima organizata, prevazuta de Consiliul European de la Tampere (15-16 octombrie 1999).

•Facilitarea si accelerarea cooperarii intre ministerele si autoritatiile judiciare competente prin intermediul Eurojust-ului, in ceea ce priveste procedura si executia deciziilor.•Facilitarea extradarii intre statele membre•Asigurarea, in masura necesara, a ameliorarii acestei cooperari, compatibilitatea regulilor aplicabile in statele membre•Prevenirea conflictelor de competente intre statele membre•Adoptarea progresiva de masuri, ce instaureaza reguli minimale relative la elementele constitutive ale infractiunilor penale si a sanctiunilor aplicate in domeniile criminalitatii organizate, terorismului si traficului de droguri.

Actiunea comuna in domeniul cooperarii judiciare in materie penala vizeaza:

Textul Tratatului de la Nisa reia ideea celui de la Amsterdam, dar modifica si sompleteaza conditiile in care acestea trebuie sa se desfasoare.Ca urmare, cooperarea intermediara trebuie:•sa tinda la favorizarea realizarii obiectivelor U.E. si Comunitatii, sa prezerve, sa serveasca si sa intareasca procesul de integrare.•sa respecte tratatele si cadrul institutional unic al Uniunii•sa respecte acquis-ul comunitar si celelalte masuri luate in baza dispozitiilor tratatelor•sa ramana in limitele competentei Uniunii si ale Comunitatii Europene si sa nu aduca atingere domeniilor ce tin de competenta exclusiva a Comunitatii•sa nu aduca atingere pietei interne, nici coeziunii economice si sociale•sa nu constituie o piedica sau o discriminare in calea schimbarilor dintre statele membre si sa nu provoace distorsiuni a concurentei dintre acestea•sa reuneasca minimum opt state membre•sa respecte competentele, drepturile si obligatiile statelo membre neparticipante•sa nu afecteze dispozitiile Protocolului ce integreaza acquis-ul Schengen in cadrul UE.•sa fie deschisa spre toate statele membre

Cooperarea intensificata intra in rol numai daca se stabileste, in sanul Consiliului, ca obiectivele mentionate nu puteau fi atinse intr-un ragaz rezonabil si tinand cont de dispozitiile tratatului. Pentru a face mai operational mecanismul, tratatul suprima posibilitatea actuala a statelor membre de a opune dreptul lor de vot declansarii unei cooperari intensificate. Numarul minimal de state care trebuie sa participe este fixat la opt. Totodata, se prevede posibilitatea instaurarii cooperarilor intensificate in domeniul PESC, mai putin in domeniul apararii. Se garanteaza ca aceste cooperari se situeaza in cadrul UE, respecta rolul institutiilor si permit statelor membre care nu participa imediat la o cooperare intensificata sa adere in orice moment. Consiliul si Comisia asigura coerenta actiunilor intreprinse in concordanta cu politicile Uniunii si Comunitatii. Cooperarile intensificate au fost uneori criticate. Cel putin asa marturiseste Dialogul asupra Europei, lansat de Comisie la 15 februarie 2000, cu sprijinul PE. La intrebarea daca cetatenii UE erau favorabili cooperarilor intensificate, acestia le-au considerat utile in foarte multe domenii, ca: politica sociala monetara, fiscala, a mediului, culturala sau universitara, dar au fost sceptici in ceea ce priveste PESC si apararea. Au fost exprimate reticente fata de aparitia unui posibil directorat al unui grup de tari.

In domeniul social, mult discutat in anii precedenti avand in vedere si rata somajului foarte ridicata in Uniune, textul instituie un Comitet de protectie sociala cu caracter consultativ, avand rolul de a promova cooperarea intre statele membre si Comisie. El are ca misiune:

1. sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala in statele membre si in Comunitate.

2. sa faciliteze schimburile de informatie, de experienta si de bune practici intre statele membre si Comisie.

3. sa pregateasca rapoartele, sa formuleze avize sau sa intreprinda si alte activitati in domeniile ce tin de competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa.

Reforma institutionala

Cea mai importanta reforma a noului Tratat este cea referitoare la institutii. Pentru a contribui la flexibilitatea procesului de decizie, Consiliul de Ministri are la dispozitie trei proceduri: unanimitate, majoritate calificata si majoritate simpla pentru deciziile de procedura. In prezent, unanimitatea se aplica pentru: PESC, cooperare politieneasca si judiciara in materie penala, politica de azil si imigrari, politica de coeziune economica si sociala, fiscalitate. Majoritatea calificata este atinsa daca exista cel putin 62 de voturi favorabile

Era limpede pentru toti participantii la CIG 2000, ca un acord unanim intre 27 de membri va fi imposibil de atins. Ratificarea Tratatului de la Nisa va extinde aplicarea majoritatii calificate la inca 30 de dispozitii, guvernate pana atunci de regula unanimitatii. Pe viitor, majoritatea calificata va fi definita in functie de adeziunile necesare. Decizia insa trebuie sa se bucure de votul favorabil al tuturor statelor membre.

Curtea de Justitie

Conferinta interguvernamentala din 2000 a cautat o solutie privind eficientizarea acestei institutii. Ca o consecinta, Tratatul de la Nisa prevede posibilitatea Curtii de a crea camere jurisdictionale specializate in anumite domenii specifice. Membrii camerelor jurisdictionale vor fi alesi, ca si in cazul Curtii si a Tribunalului de Prima Instanta, dintre persoane independente, avand capacitatea ceruta pentru functiile jurisdictionale. Ei sunt numiti de Consiliul de Ministri printr-o hotarare in unanimitate. Tratatul mentioneaza ca viitoare Curte de Justitie va putea statua in litigii legate de aplicarea actelor care se refera la proprietatea intelectuala.

Si in acest caz, competentele Curtii sunt hotarate de Consiliu in unanimitate, pe baza propunerii Comisiei si consultarii PE. Curtea va fi formata dintr-un judecator al fiecarui stat membru. Ea se poate reuni in camere de 13 judecatori, fara a fi nevoie sa ii reuneasca pe toti judecatorii intr-o formatie deplina.

Parlamentul EuropeanTratatul de la Nisa contine un statut al partidelor politice europene si regulile relative la finantarea lor.

State membre Locuri în P.E.

Germania 99

Regatul Unit 72

Franţa 72

Italia 72

Spania 50

Polonia 50

România 33

Olanda 25

Grecia 22

Republica Cehă 20

Belgia 22

Ungaria 20

Portugalia 22

Suedia 18

Bulgaria 17

Austria 17

Slovacia 13

Danemarca 13

Finlanda 13

Irlanda 12

Lituania 12

Letonia 8

Slovenia 7

Estonia 6

Cipru 6

Luxemburg 6

Malta 5

TOTAL 732

Textul declaratiei CIG mentioneaza ca dispozitiile referitoare la partidele politice (art. 195) nu va implica nici un transfer de competente catre comunitate si nu va afecta regulile constitutionale pertinente. Declaratia contine si principiul conform caruia finantarea partidelor politice la nivel european din bugetul Uniunii nu poate fi utilizata de partidele politice la nivel national. In perspectiva largirii Uniunii, Tratatul de la Nisa a limitat numarul de membri ai PE la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura repartitia locurilor intre Statele Membre si tarile candidate. Deputatii tarilor candidate urmau sa participe la lucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca in randul Consiliului numarul voturilor a fost impartit oarecum in functie de puterea economica si politica a statelor, in cadrul PE regula este cea a numarului cetatenilor.

Curtea de Conturi Tratatul de la Nisa stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un institut national de fiecare stat. Numirea membrilor sai se va face de catre Consiliu, care va decide cu majoritate calificata iar mandatul lor va fi de 6 ani.Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii de rapoarte si avize. Pentru o mai buna cooperare intre aceasta institutie si statele membre, Tratatul invita institutiile nationale sa coopereze cu Curtea de Conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se materializeze printr-un comitet de contact, pus in practica de catre presedintele Curtii de Conturi si presedintele Institutiilor Nationale in domeniu.

Comitetul Economic si SocialTextul Tratatului precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa includa diferite componente ale societatii civile organizate, avand un rol consultativ.

State membre Membri

Germania 24

Regatul Unit 24

Franţa 24

Italia 24

Spania 21

Polonia 21

România 15

Olanda 12

Grecia 12

Republica Cehă 12

Belgia 12

Ungaria 12

Portugalia 12

Suedia 12

Bulgaria 12

Austria 12

Slovacia 9

Danemarca 9

Finlanda 9

Irlanda 9

Lituania 9

Letonia 7

Slovenia 7

Estonia 7

Cipru 6

Luxemburg 6

Malta 5

TOTAL 344

Comitetul RegiunilorNoutatea adusa la Nisa consta in aceea ca pentru a realiza o mai buna legatura intre Comitet si colectivitatile pe care le reprezinta, este necesar ca membrii sai sa aiba un mandat politic efectiv.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) dupa reforma propusa la Nisa: modificarile referitoare la organizare„Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, fiecare in cadrul jurisdictiei proprii, asigura respectarea legii in interpretarea si aplicarea prezentului Tratat” (art. 220 in noua redactare propusa in art. 2 din Tratatul de la Nisa).Curtea de Justitie era compusa, pana la ultima extindere a Uniunii Europene, din 15 judecatori si 9 avocati generali. Tratatul de la Nisa a optat, in redactarea ce inlocuieste vechiul text al articolului 222, pentur un numar de numai opt avocati generali, care asista Curtea de Justitie, cu posibilitatea de a mari numarul lor la cererea expresa a Curtii si cu votul unanim al membrilor Consiliului.

Abordarea economica O analiza din perspectiva economica a Tratatului de la Nisa scoate in evidenta faptul ca, in ciuda aspectelor preponderent politice si institutionale, el este, in egala masura un instrument al continuarii si intaririi integrarii economice. Pentru ca in noile conditii, UE sa poata functiona eficient la parametrii ceruti de cresterea concurentei pe piata mondiala si pentru a-si putea mentine rolul de pol de putere in cadrul acesteia, a fost nevoie deo revizuire a tratatelor anterioare, prin elaborarea unui act normativ care sa corespunda noilor conditii. Acesta a fost Tratatul de la Nisa, a carui aparitie a fost dictata de starea de fapt a UE. Astfel, prin art. 43 (e) se fac referiri la modificarile care pot sa intervina in cadrul pietei interne unice ca urmare a cresterii cooperarii dintre statele membre. Cresterea cooperarii e vazuta, prin prisma aceluiasi articol, drept o intensificare a relatiilor intre toate statele membre; in acest mod ea se poate transforma intr-o

poate determina deteriorarea mediului concurential format in timp.

bariera sau un element de discriminare in comertul dintre statele membre si

Art. 18 din acelasi Tratat aduce unele precizari cu privire la libera circulatie a fortei de munca si a capitalului, iar art. 100 stipuleaza principalele masuri si ajutoare financiare care pot fi oferite unui stat comunitar in cazul in care acesta se afla intr-o situatie economica nefavorabila, generata de cauze care nu pot fi controlate. Un spatiu important din aceasta parte a tratatului se ocupa de modificarile care intervin in procesul de decizie cu privire la reprezentarea, in plan international, a Uniunii, in problemele economice si monetare.Prevederile dedicate politicii comerciale le completeaza pe cele legate de introducerea monedei unice si de intarirea puterii de piata a acesteia. Partea din Tratat dedicata Politicii Comerciale Comune aduce nou faptul ca, spre deosebire de tratatele anterioare, in care accentul a fost pus pe reglementarea tranzactiilor cu bunuri tangibile si intr-o mai mica masura pe servicii, in noul tratat, politicile comerciale „traditionale” sunt completate de principiul uniformizarii tratamentului comercial legat de drepturile de proprietate intelectuala, comertul cu servicii audio-vizuale si educationale sau privind securitatea sociala si sanatatea.

Bibliografie:

•Dumitru Miron – Economia Uniunii Europene, Bucuresti 2006, ed. Luceafarul

•Tratatul de la Nisa – ed. All Back, 2002

•Istoria si Evolutia Uniunii Europene, Universitatea “STEFAN CEL MARE” Suceava, prof. Ghiorghi Prisacaru

•Tratatul de la Nisa – coordonatori: Vasile Vese, Adrian Ivan, ed. Dacia, 2001, Cluj-Napoca