TRATAMENTUL BOLILOR PARODONTALE

Faptul că etiologia bolii parodontale, altădată obscură, acum este în mare parte elucidată, a făcut ca şi măsurile terapeutice să fie mult mai eficiente, axate pe combaterea factorului principal – placa bacteriană.

Un tratament comportând eliminarea sau controlul infecţiei datorate plăcii şi introducerea de măsuri riguroase de control a plăcii, reuşeşte în cea mai mare parte a cazurilor să ducă la restabilirea sănătăţii dentare şi parodontale (Lindhe, 1986).

SCOPURILE TERAPIEI PARODONTALETerapia parodontală poate restaura gingia inflamată cronic astfel încât din punct

de vedere structural aceasta să fie aproape identică cu gingia, care nu a fost niciodată expusă la acumulare excesivă de placă.

Corect efectuată, terapia parodontală duce la eliminarea durerii, a inflamaţiei gingivale şi a sângerării, reduce pungile parodontale şi elimină infecţia, stopează formarea de puroi, opreşte distrucţia ţesutului moale şi a osului, reduce mobilitatea anormală a dintelui, stabilind funcţia ocluzală normală, restaurând, în unele cazuri ţesuturile distruse prin boală, restabileşte conturul gingival fiziologic necesar prezervării parodontale, previne recurenţa bolii şi reduce pierderea dinţilor.

TERAPIA LOCALĂ.Consideraţia primară în terapia locală este indepărtarea plăcii şi a tuturor

factorilor ce favorizează acumularea acestora. Eliminarea în totalitate a plăcii şi prevenirea reformării acesteia sunt, prin ele însele, suficiente de a menţine sănătatea parodontală, chiar dacă persistă forţele traumatice. Totuşi, eliminarea traumei creşte şansele de regenerare osoasă şi de câstig de ataşament. Crearea unor relaţii ocluzale care sunt mai favorabile pentru ţesutul parodontal cresc toleranţa parodonţiului la depunerile minore de placă.

TERAPIA SISTEMICĂ Poate fi folosită ca:

adjuvant al măsurilor locale pentru scopuri specifice

-controlul complicaţiilor sistemice ale infecţiilor acute, -prevenirea efectelor bacteriemiilor post terapeutice, -terapie nutriţională de susţinere, -controlul afecţiunilor sistemice care agravează boala.

Terapia sistemică pentru tratamentul condiţiei parodontale în conjuncţie cu terapia locală este indicată în terapia parodontitei juvenile localizate şi a parodontitei cu progresie rapidă.

În aceste boli sistemice antibioticele se folosesc pentru a elimina complet bacteriile care invadează ţesuturile gingivale şi pot repopula punga după detartraj /surfasaj.

Planul de tratament şi optimizarea trebuie alcătuite după o examinare minuţioasă şi după un diagnostic corect. El variază de la un pacient la altul, în funcţie de stadiul de evoluţie al bolii şi gravitatea leziunilor. Este dificil de a da soluţii standard pentru tratamentul parodontal. Se pot stabili numai liniile directoare, la modul general, după o anumită logică.

De asemenea în planul de tratament trebuie să ţinem cont întotdeauna şi de doleanţele pacientului, de starea lui psihică.

Secvenţa procedurilor terapeutice ar fi următoarea (Carranza & Newman, Rateitschak, Lindhe ):

Faza preliminară Tratamentul urgenţelor:

- dentare sau periapicale,- parodontale,- altele;

Extracţia dinţilor compromişi şi protezare de urgenţă/tranzitorie.

Faza I de terapie – faza etiologică sau etiotropă Are ca scop intercepţia şi oprirea evoluţiei bolii parodontale prin eliminarea şi

controlul tuturor factorilor implicaţi. În acest sens cooperarea pacienţilor joacă un rol deosebit şi trebuie stimulată prin toate mijloacele ce ne stau la dispoziţie. Ea presupune:

controlul plăcii,- controlul dietei (la pacienţii cu carii explozive),

detartrare şi surfasaj, corectarea factorilor iritanţi restaurativi şi protetici, tratamentul cariilor (temporar sau definitiv, în funcţie de prognosticul dintelui), terapia antimicrobiană locală sau sistemică, terapia ocluzală, deplasări ortodontice minore, imobilizare provizorie;

Evaluarea răspunsului la faza IReevaluare: - profunzimea pungilor şi inflamaţia gingivală,

- placă şi tartru;

Faza a II-a de terapie–faza corectivă (chirurgicală/restaurativă) Cuprinde măsurile terapeutice tradiţionale, având ca obiect restaurarea funcţiei

parodontale. Acestea se referă la metode chirurgicale, de terapeutică endodontică, tratamente conservatoare protetice şi/sau de refacere a obturaţiilor, lucrărilor incorecte, cu echilibrarea ocluziei.

Chirurgie parodontală, plasarea implantelor, Terapie endodontică; Restaurări definitive, Protezări fixe şi amovibile, Echilibrarea ocluziei

Evaluarea răspunsului la procedurile restaurativeExaminarea parodontală

Faza a III-a de terapie – faza de menţinere Vizează controlul, prevenirea şi evoluţia bolii, prin reevaluări ale efectelor

tratamentului şi a măsurilor de igienă orală, Reexaminări periodice şi verificări ale:

- plăcii bacteriene şi tartrului,- condiţii gingivale (pungi, inflamaţie),

- ocluzia şi mobilitatea dentară,- alte modificări patologice.

Ca primă etapă în obţinerea colaborării cu pacientul, este obligatorie explicarea planului de tratament. Şansele de reuşită ale tratamentului etiologic sunt de multe ori necunoscute iar rezultatele unor secvenţe ale tratamentului nu pot fi prevăzute cu certitudine (tratamente endodontice, chirurgicale etc).

Deoarece nu se poate previziona dacă toţi dinţii prezenţi la examenul iniţial vor putea fi trataţi cu succes, se stabileşte un plan de tratament iniţial şi, ulterior, după consumarea unor faze de tratament preliminar, este posibil a se stabili planul definitiv de tratament.

La planul iniţial de tratament pot exista mai multe variante, care trebuie discutate cu pacientul, fiind absolut necesară cooperarea pacienţilor