1

1.LEGISLATIE

Transmisiunea drepturilor asupra marcii este reglementata prin legea nr. 84 din 1998, in dispozitiile articolului 40 pana la articolul 44 inclusiv.

Conform articolului 40 principalele moduri de transmitere a drepturilor asupra marcii sunt contractul de cesiune, contractul de licenta sau pe cale succesorala.

(2) Este, de asemenea, considerata transmitere de drepturi si executarea silita a debitorului, titular al marcii, efectuata in conditiile legii.

(3) Inscrierea transmiterii de drepturi asupra marcilor aflate in litigiu se suspenda pana la data ramanerii definitive a hotararilor judecatoresti cu privire la acestea.Art.41 (1) Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comert in care aceasta este incorporata. Cesiunea trebuie facuta in scris si semnata de partile contractante, sub sanctiunea nulitatii.(2) Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar partiala, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se refera.(3) In cazul in care patrimoniul titularului marcii este transmis in totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect si transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afecteaza calitatea de titular al dreptului la marca.(4) Marcile identice sau similare, apartinand aceluiasi titular si care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decat in totalitate si numai catre o singura persoana, sub sanctiunea nulitatii actului de transmitere.

Art.42 (1) Cererea de inscriere a cesiunii va fi insotita de actul doveditor al schimbarii titularului marcii.

Art.43 (1) Titularul marcii poate, in baza unui contract de licenta, sa autorizeze tertii sa foloseasca marca pe intreg teritoriul Romaniei sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost inregistrata. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.(2) Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a incalcat clauzele contractului de licenta, in ceea ce priveste durata folosirii, aspectul marcii si natura produselor sau a serviciilor pentru care licenta a fost acordata, teritoriul pe care marca poate fi folosita, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licentiat sub marca pentru care s-a acordat licenta.(3) Pe durata contractului de licenta de marca, licentiatul este obligat:a) sa foloseasca, pentru produsele carora li se aplica marca, numai marca ce face obiectul contractului de licenta, avand totusi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicand ca el este fabricantul acestora;b) sa puna mentiunea sub licenta alaturi de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.(4) Licentele se inscriu in Registrul marcilor, cu plata taxei prevazute de lege, si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Licenta este opozabila tertilor de la data publicarii acesteia.

Art.44(1) Daca in contractul de licenta nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce in justitie o actiune in contrafacere fara consimtamantul titularului marcii.

2. DOCTRINA

Legea romana consacra principiul transmisibilitatii, atat totale cat si partiale, a dreptului la marca individuala. Mult timp insa, transmisibilitatea dreptului la marca a fost contestata in doctrina.

Spre deosebire de marca indivuduala. Marca colectiva este intransimisibila. Ea nu poate forma obiect de cesiune, nici totala, nici partiala si nici obiect de gaj sau de executare silita.Marca inregistrata poate fi transmisa de titularul ei, cu sau fara intrebuintarea de care este legata, printr-un contract de cesiune.

Cesionarul dobandeste totalitatea drepturilor cedentului titular al marcii care, dupa efectuarea cesiunii, devine un tert in raporturile privitoare la marca.

Marca poate forma obiect de cesiune nu numai totala, dar si partiala. O asemenea cesiune va crea o coproprietate asupra marcii care va apartine atat cesionarului, cat si , in continuare, cedentului.

Contractul de cesiune este supus reglementarilor de drept comun. Astfel, cesiunii cu titlu gratuit I se vor aplica dispozitiile din codul civil privitoare la donatii, iar celei cu titlu oneros, dispozitiile privitoare la vanzare.

In ceea ce priveste raporturile dintre parti, potrivit dreptului comun, ele vor fi guvernate de principiul autonomiei de vointa a partilor contractante.

Prin contractul de cesiune, cesionarul este subrogt in drepturile cedentului. Acesta din urma nu va mai putea exercita actiunea in contrafacere decat pentru fapte anterioare cesiunii, introducand insa in cauza pe cesionar, intrucat in cursul procesului s-ar putea pune problema validitatii marcii transmise.

Cesionarul beneficiaza astfell de depozitul efectuat de cedent, nefiind obligate la efectuarea unui nou deposit. El dobandeste dreptul de a folosi marca, chiar daca este o marca nominala, dar are obligatia de a evita sa creeze vreo confuzie in mintea consumatorilor.

Prin aplicarea regulilor in materie de vanzare, cedentul este considerat a avea o obligatie de garantie fata de cesionar. Cedentul este de asemenea obligat sa se abtina de la orice acte care putea tulbura exploatarea marcii de catre cesionar. Problema se pune in special in cazul marcilor compuse din numele patronymic al cedentului.

Transmisiunea marcilor poate imbraca uneori nu forma unei cesiuni voluntare, ci unei cesiuni fortate.

Problema se pune in cazul executarii silite si al aplicarii unor masuri de expropriere.

Doctrina, ca si jurisprudenta, disting, in asemenea cazuri, intre transmisiunea fortata separate a marcii si transmisiunea fortata a marcii impreuna cu intreprinderea si fondul de comert.

In primul caz, majoritatea autorilor au respins idea ca urmarirea silita s-ar putea indrepta exclusive asupra marcii.

P. Roubier arata ca ar fi greu de admis ca un creditor sa execute silit numai marca unui producator, care va putea astfel continua fabricarea produselor sale, dar se va pierde dreptul de a le marca aplicand semnul sub care sunt cunoscute publicului.

In schimb, jurisprudenta a fost favorabila cesiunii fortate a marcii, ca accesoriu al unei intreprinderi saul al unui fond de comert.

Marca se mai poate transmite si prin contractul de licenta de marca. Titularul unei marci transmite unei alte personae dreptul de a aplica sau atasa marca sa pe produsele pe care le fabrica sau le pune in circulatie.

Contractul de licenta, asemenea contractului de cesiune este supus dispozitiilor de drept comun, deci principiul autonomiei de vointa a partilor contractante. In lipsa unei cause contractuale, se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile privitoare la contractul de locatiune.

Ceea ce caracterizeaza contractul de licenta, deosebindu-l de alte contracte privitoare la marci, este dreptul pe care il dobandeste beneficiarul licentei de a aplica el insusi marca altuia pe produsele fabricate sau procurate de el sau serviciile pe care le presteaza.Tinand seama de aceasta trasatura, in doctrina se arata ca singura forma de licenta propriu-zisa in materie de marca este licenta de exploatare, prin care titularul marcii acorda unui tert nu numai dreptul de a aplica marca transmisa, dar si de a fabrica produsul, astfel incat acelasi semn ajunge sa individualizeze doua productii de orgine diferita, dar identice car priveste caracteristicile lor.

In practica se foloseste insa termenul de licenta si pentru a desemna autorizarea de aplicare sau atasare a marcii pe produse furnizate de cedent. Aceasta forma de licenta denumita de folosire, este in realitate un mod de exercitare prin delegatie a dreptului exclusiv al titularului.

Din punct de vedere teritorial, licenta poate fi nelimitata sau limitata, la fel cum poate fi si din punct de vedere al produselor asupra carora poarta si care pot fi toate sau o parte din produsele pentru care este depusa marca.

Spre deosebire de cel de cesiune, contractul de licenta, este, de obicei, limitat in timp.O alta posibilitate de transmisiune a marcii este contractul de franchising. Aparut la sfarsitul secolului trecut in S.U.A, acest contract complex, implicand o licenta de marca de tip special, a capatat o raspandire larga intre 1950 si 1960, dezvoltandu-se, dupa aceasta data, cu o rapiditate uimitoare si in Europa.

Contractul de franchising este acordul prin care un fabricant sau o intreprindere de prestari de servicii concede uni comerciant, in schimbul unei redevente, o marca de fabrica sau de servicii, angajandu-se totodata sa-I acorde asistenta pentru organizarea interprinderii, formarea personalului, tehnica de comercializare si altele.Adesea contractul de franchising este insotit de o comunicare de know-how si chiar de o clauza de aprovizionare.

Ceea ce ramane insa characteristic pentru acest contract este faptul ca intotdeauna are ca punct de plecare o licenta de marca, cu cateva elemente diferite in plus.

3. JURISPRUDENTA

Speta nr.1Aciune pentru anularea nregistrrii unei mrci rea-credinta, potrivit art.48 din Legea nr.84/1998 privind mrcile i indicaiile geografice.Competena material.n raport cu natura actului litigios, soluionarea aciunii este de competena instanei comerciale i nu a celei civile.Secia civil, decizia nr.4400 din 3 decembrie 2002Reclamanta Spirits Internaional N.V.T.E. Rotterdam, a chemat n judecat prtele S.C. Prodal 94 SRL i Oficiul de Stat pentru Invenii i Mrci pentru ca, prin sentina ce instana va pronuna, s dispun anularea mrcii nregistrate STALINSKAYA, marc verbal nr.depozit 38.330 nr.de marc 25674, eliberat de Oificiul pentru Invenii i Mrci i obligarea acesteia la radierea mrcii.

n motivarea aciunii, reclamanta arat c mandatara este titulara mrcii STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA nr.571311, nregistrat pe cale internaional prin intermediul Aranjamentului de la Madrid, la 21 ianuarie 1991, avnd ca ar desemnat i Romnia. Realiznd un scurt istoric al apariiei primului lot de VODKA STOLICHNAYA produs n U.R.S.S. ca ar de origine, la distileria Leningrad, reclamanta nvedereaz c prta S.C. Prodal 94 SRL a nregistrat marca STALINSKAYA, OSIM-ul acordndu-i acesteia certificatul de nregistrare, cu nclcarea dispoziiilor legale, genernd astfel o confuzie cu marca original STOLICHNAYA.

Se mai susine c prta SC Prodal 94 SRL cu rea-credin a promovat o politic de acaparare a pieii de desfacere cu produsul STALINSKAYA .

Prin sentina civil nr.1417din 19 noiembrie 2001 Tribunalul Bucureti- Secia a III-a civil a respins aciunea, reinnd, n considerentele sentinei, c marca STALINSKAYA a fost nregistrat la 8 februarie 1996, aciunea n anulare putnd fi exercitat n termen de 5 ani, conform art.48 din Legea 84/15 aprilie 1998, astfel c este prescris dreptul material la aciune, fa de data introducerii acesteia, 30 mai 2001.

Prin decizia 155 A din 25 martie 2002 a Curii de Apel Bucureti - Secia a III-a civil s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentina primei instane iar, pe fond, s-a respins excepia prescripiei dreptului material la aciune, s-a admis aciunea dispunndu-se anularea mrcii nregistrate Stalinskaya, marc verbal nr.depozit 38330 nr.marc 25673, emis de O.S.I.M. i oblignd pe prtul Oficiul de Stat pentru Invenii i Mrci s radieze marca Stalinskaya nr.25673 din Registrul Naional al Mrcilor.

mpotriva deciziei a declarat recurs prta S.C. Prodal 94 SRL criticnd soluia instanei cu privire la aplicarea greit a legii, n circumscrierea motivului prevzut de art.304 pct.9 din Codul de procedur civil.

n concret, sunt aduse critici referitoare la: stabilirea datei de la care ncepe s curg termenul de prescripie al dreptului material la aciune n anularea unei mrci, aprecierea greit a existenei relei-credine a prtei SC Prodal 94 SRL n raport de similitudinile ce caracterizeaz cele dou mrci: Stalinskaya i Stolichnaya i a mprejurrii c aceasta a fost pe deplin dovedit; omisiunea cercetrii cauzelor de nulitate ale nregistrrii mrcii n raport de prevederile legale care reglementau condiiile de form i de fond pe care trebuia s le ndeplineasc marca n puterea Legii 28/1967; nepronunarea instanei asupra nscrisurilor existente la dosar, ignornd astfel aprrile formulate n cauz, (art.304 pct 10 din Codul de procedur civil).

Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea apreciaz incidena n cauz a prevederilor art.3o6 alin (2) din Codul de procedur civil, punnd n dezbaterea prilor motivul de ordine public al competenei materiale de soluionare a cauzei.

Astfel, n raport de obiectul aciunii introductive de instan, de natura raporturilor juridice ce caracterizeaz aciunea n anularea mrcii, urmeaz a se admite recursul, a se casa ambele hotrri pronunate n cauz, constatnd necompetena material a instanelor civile care au judecat pricina fa de prevederile Legii 84/1998, publicate n Monitorul Oficial nr.161din 23 aprilie 1998 ce reglementeaz regimul mrcilor i indicaiilor geografice.

Marca este definit, n art.3 al Legii nr.84/1998, ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafic servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparinnd altor persoane.

n nelesul conturrii raporturilor ce deservesc activiti comerciale, generate de scopul pentru care sunt create producia proprie i a unor teri -import, export, publicitate i reclam, transport, mbuteliere, depozitare, - este notorie funcia de comercialitate.

Subiectele raportului juridic sunt subiecte de drept comercial, desfurnd fapte de comer, n spe comercializarea buturilor industriale i naturale, n nelesul prevzut de art.3 din Codul comercial.

n chiar cererea nregistrat la 8 februarie 1996, prta S.C. Prodal 94 SRL se individualizeaz ca subiect de nregistrare a mrcii constnd din denumirea STALINSKAYA cu element figurativ pentru clase de produse i/sau servicii: clasa 33: buturi alcoolice industriale i naturale i produse de vin, n general; clasa 35: comercializarea produciei proprii i a unor teri: import, export, publicitate i reclam ; clasa 39: transport, mbuteliere i depozitare, constituindu-se depozitul nr.38330.

n argumentarea funciei comercialitii i cu privire la marca aflat n conflict, reclamanta Spirits Internaional N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar autorizat ROMINVENT SA, este de menionat c i aceasta se individualizeaz cu marca STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA nr.571311 aceasta din urm numai pentru clasa 33 de produse, fa de clasele de produse i servicii 33, 35 i 39 ale mrcii descrise anterior, i anume STALINSKAYA.

Referitor la natura dreptului de marc, este de precizat c, asemenea tuturor drepturilor de proprietate industrial, acesta a nceput prin a fi definit ca drept de proprietate, pentru ca, apoi, s fie ncadrat n categoria special a drepturilor denumite intelectuale, de clientel sau de monopol. n ultima vreme, n contextul finalitii urmrilor, acesta trebuie privit, potrivit scopului su, ca un drept accesoriu, pentru c legtura sa cu fondul de comer este direct proporional atunci cnd interesul liberei circulaii a produselor o impune.

n noua reglementare, intrat n vigoare la 15 iulie 1998, prin Legea nr.84/1998 privind mrcile i indicaiile geografice, se stipuleaz normele de competen material, n art.48, potrivit cu care orice persoan interesat poate cere Tribunalului Municipiului Bucureti anularea nregistrrii mrcii.

Aadar, dispoziiile Legii 84/1998, ca i celelalte legi speciale referitoare la drepturile de creaie intelectual i cele de proprietate industrial, stabilesc, n prim instan, competena material deplin a Tribunalului Bucureti, fr ns a prevedea i secia (civil sau comercial) a acestuia.

Pentru a stabili i secia competent, este necesar a se determina natura civil sau comercial a raportului litigios.

n evidenierea caracterului comercial al raportului juridic dedus judecii trebuie artate o serie de caracteristici de mrci, astfel cum este reglementat.

Chiar dac dreptul asupra mrcii este de natur patrimonial, prin specificul activitii sub care se deruleaz raporturile juridice asupra mrcilor - de producie, comercializare, import, export, natura patrimonial - acesta trebuie privit ntr-o legtur indisolubil cu natura comercial, determinat de rolul mrcilor pe piaa liber.n aceast interpretare, chiar dac mrcile de fabric, de comer sau de servicii, ca i brevetele de invenie, inovaie, desenele i modelele industriale etc. sunt drepturi de creaie intelectual i de proprietate industrial, cererile avnd ca obiect nregistrarea, anularea sau valorificarea mrcilor, ca elemente ale fondului de comer, sunt, aadar, de natur comercial i aparin jurisdiciei speciale de drept comercial, fiind date n competen Seciei comerciale a Tribunalului Bucureti.

n consecin, dispoziiile art.32 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998, aprobat prin HG nr.833/1998, care atribuie competena soluionrii cererilor n anularea nregistrrii unei mrci Seciei civile a Tribunalului Bucureti, exced prevederilor art.48 alin.1 din lege (care nu stipuleaz expres secia civil), astfel c aceste norme nu pot fi aplicate, ele nefiind date n executarea legii, iar, pe de alt parte, printr-un act administrativ nu se poate reglementa competena material a instanelor judectoreti, stabilit numai prin lege, conform art.125 alin.3 din Constituie.

De altfel, natura comercial a litigiului este dat nu numai de faptul c marca de fabric, comer sau de servicii este un element incorporal al fondului de comer, dar i de mprejurarea c subiectele raportului juridic litigios sunt dou societi comerciale SC Prodal 94 SRL i Spirits Internaional N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar autorizat S.C. ROMINVENT SA, ambele titulare de mrci i care se bucur de prezumia general de comercialitate a actelor recunoscute de art. 4 din Codul comercial.

n concluzie fa de consideraiile evocate n temeiul art.313 din Codul de procedur civil, Curtea a admis recursul, a casat hotrrile n discuie i a trimis cauza spre soluionare, n prim instan, Tribunalului Bucureti, Secia Comercial.

BIBLIOGRAFIE:1. EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI 1996- Regimul juridic al marcilor, Yolanda Eminescu;2. Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice;

3. http://www.inregistrare-marci.ro/jurisprudenta/sentinte.php?sentinta=3 Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice