Transfuzia sangvina

Ce este transfuzia de sange?

Transfuzia de sange este un tratament medical ce consta in inlocuirea sangelui sau a unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o sangerare (intr-un accident, operatie sau boala).

Cand este necesara o transfuzie de sange?

Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o cantitate semnificativa de sange sau cand organismul nu poate reface cantitatea de sange pierduta sau pierde in continuu un component important al sangelui. Sangele se poate pierde in: - accidente sau interventii chirurgicale majore - boli care pot duce la pierderi de sange (hemoragii), ca ulcerul gastric activ - boli ce distrug celulele sangelui, ca anemia hemolitica sau trombocitopenia Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa produca unele componente ce lipsesc din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din sange sunt folosite in tratamentul acestor boli. Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci cand este nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele componente ale sangelui (preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii. Sangele are multe componente, incluzand eritrocitele (celule rosii), plasma, albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare.

Care sunt efectele secundare ale transfuziei de sange?

Desi este imposibila transfuzia de sange fara nici un efect secundar, in tarile in curs de dezvoltare si in tarile dezvoltate, sangele din transfuzii este, in general, necontaminat (fara nici un germene, bacterie, virus etc). Sangele recoltat pentru transfuzii este testat cu grija pentru microorganisme patogene (care pot produce boli). Transmiterea de boli prin transfuzii de sange este foarte rara in zilele noastre si s-a constatat ca sunt sanse de 1 la 1.000.000 de unitati de sange transfuzate. Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange cu grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii. Transfuziile de sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa, uneori amenintatoare de viata. Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu, dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide), frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata prompt.

Ce sunt grupele de sange si de ce sunt ele importante?

Grupa de sange indica markerii specifici (antigenii) eritrocitelor si plasmei unui om. Acesti markeri permit corpului sa recunoasca sangele ca fiind propriu. Daca se foloseste sange cu alt tip de grupa sangvina, sistemul nu il recunoaste ca propriu si il distruge rezultand o reactie posttransfuzionala. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte

rar amenintatoare de viata atunci cand este tratata imediat. O reactie grava la transfuzia de sange poate fi fatala. Cea mai importanta clasificare a tipurilor de grupe de sange este sistemul ABO si sistemul Rh. Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Tipurile de sange din sistemul Rh pot fi Rh pozitive sau Rh negative. O persoana a carei grupa de sange este A+ are sange de grupa A din sistemul ABO si Rh pozitiv. Exista peste 100 de alte subgrupe de sange minore care pot da uneori reactii usoare la transfuzii si pot determina, foarte rar, reactii severe.

Cum se recolteaza sangele?

Sangele pentru transfuzii este recoltat de la voluntari prin bancile de sange. Obiceiul de a plati donatorii a fost pus in vigoare pentru a asigura o rezerva mai mare de sange necontaminat. Inainte de a dona, voluntarii trebuie sa raspunda asistentilor sociali la cateva intrebari despre starea lor de sanatate, antecedente (un istoric al bolilor) si posibile expuneri la boli in timpul calatoriilor prin tari straine, comportament sexual sau abuz de droguri. Doar persoanele care trec cu bine de acest chestionar au posibilitatea sa doneze. Dupa recoltare, sangele este testat cu grija pentru prezenta unor microorganisme patogene si se determina grupa de sange a individului. Daca exista suspiciunea ca sangele ar putea fi infectat acesta este nefolosit si aruncat. Marea majoriatate a sangelui care trece de aceste teste este fractionat, de exemplu in eritrocite, plasma si trombocite, inainte de a fi folosit. Foarte putin sange integral este folosit pentru transfuzii. Sangele si componentele lui pot fi pastrate pentru o perioada limitata de timp si apoi se arunca. De aceea, bancile de sange sunt intr-o continua campanie de recrutare a donatorilor si incurajeaza participarea regulata a acestora.

Indicatiile transfuziilor de sange

Transfuziile folosesc in tratamentul pierderilor de sange (hemoragiilor) sau pentru suplimentarea fractiunilor de sange care nu se pot reface.

Tratamentul hemoragiilor

Hemoragiile pot fi rezultatul unor accidente, a unor interventii chirurgicale majore sau boli care distrug eritrocitele sau trombocitele, doua componente importante ale sangelui. Daca se pierde prea mult sange (hipovolemie), corpul nu mai poate mentine o presiune normala a sangelui si intra in soc. Pierderea de sange scade, de asemenea, si numarul de celule rosii transportoare de oxigen ceea ce duce la oxigenarea insuficienta a organismului. Sangele integral este folosit foarte rar pentru tratamentul pierderilor de sange. In locul acestei proceduri, pacientul primeste fractiunea de sange care ii lipseste cel mai mult. Daca persoana a pierdut multe eritrocite i se da masa eritrocitara. Daca are volumul de plasma scazut i se administreaza plasma si alte fluide pentru a mentine presiunea sangelui. Daca a pierdut foarte mult sange are nevoie si de factori de coagulare sau trombocite pentru a preveni sangerarile. Sangele pierdut in timpul unei operatii poate fi recuperat, filtrat si transfuzat pacientului. Acest procedeu reduce cantitatea de sange nou care ar trebui transfuzat.

Donarea de sange

Sangele este recoltat de la voluntari care pot dona o data la 8 saptamani. Pentru a dona sange trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - varsta de cel putin 17 ani - greutatea de cel putin 50 kg - sanatos clinic Centrele de donare au 5 etape de protectie a rezervelor de sange impotriva infectiilor: - screeningul donatorului. Pentru a dona sange trebuie completat un chestionar despre starea de sanatate, antecedente (istoria bolilor), calatoriile in tari unde sunt frecvente anumite boli si despre comportamentele care pot creste riscul de a contacta unele boli, ca sexul neprotejat si consumul de droguri. Se verifica temperatura corpului, tensiunea arteriala si volumul de celule rosii (eritrocite) dintr-o mostra de sange. Nu poate dona sange persoana care nu face fata acestor teste de screening, care poate fi expusa unor boli infectioase sau este anemica - listele donatorilor respinsi. Organizatiile care recolteaza sange trebuie sa pastreze liste cu numele persoanelor care sunt respinse pentru totdeauna din programul de donatii. Potentialii donatori trebuie sa fie cautati si pe aceste liste. Pe listele donatorilor respinsi se afla oameni care au avut cancere de diferite tipuri, care au avut dupa varsta de 11 ani sau au risc crescut pentru SIDA - testarea sangelui. Dupa donare, fiecare unitate de sange este verificata pentru unele boli cu transmitere prin sange, ca de exemplu hepatita B, hepatita C sau . Daca este gasita vreo boala, sangele este aruncat - carantina. Sangele donat este pastrat separat si nu poate fi utilizat decat dupa ce trece cu bine toate aceste teste - asigurarea calitatii. Centrele de transfuzii trebuie sa tina evidente stricte asupra fiecarei unitati de sange. Daca apare o problema la donarea unei unitati de sange, centrul de transfuzii trebuie sa avertizeze centrele de donare si sa colaboreze pentru rezolvarea problemei.

A dona sange pentru propria utilizare

Persoanele care urmeaza sa fie supuse unor operatii si este posibil sa aiba nevoie de transfuzii de sange, ar trebui sa ia in considerare donarea de sange sau recoltarea propriului sange inainte de operatie (transfuzie autologa). Multi oameni iau in considerare aceasta optiune pentru a se proteja de unele boli cu transmitere prin sange sau de reactiile de incompatibilitate asociate cu transfuziile de sange. Nici transfuzia autologa nu este lipsita de riscuri. Cele mai multe probleme care apar, indiferent de tipul de transfuzie, sunt rezultatul unor greseli administrative, si anume transfuzia cu grupa de sange necorespunzatoare. Aceste tipuri de greseli sunt rare, dar pot duce la administrarea unei alte unitati de sange decat cea pe care a donat-o persoana inainte de operatie. De asemenea, este posibil ca donarea inainte de operatie sa creasca riscul de necesitate a unei transfuzii in timpul operatiei pentru ca sangele nu a avut destul timp sa se refaca.

Grupele de sange

Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici (antigene) de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut ca propriu. Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l recunoaste si il distruge rezultand o reactie posttransfuzie.

Sitemul ABO

Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii. Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.

Grupele de sange minore

Exista mai mult de 100 de subtipuri de grupe de sange. Majoritatea au un efect minor sau nici un efect in timpul transfuziilor, dar unele dintre ele pot fi cauza principala a unor reactii usoare la transfuzie. Reactiile usoare sunt ingrijoratoare dar, daca sunt tratate rapid sunt foarte rar fatale.

Riscurile transfuziei de sange

Riscurile transfuziilor de sange includ reactiile la transfuzii (reactii mediate imun), reactiile nonimune si infectarea sangelui.

Ractiile mediate imun

Recatiile mediate imun apar cand sistemul imunitar ataca fragmente din sangele transfuzat sau cand sangele transfuzat este cauza unor reactii alergice. Majoritatea reactiilor la transfuzii apar datorita erorilor de compatibilitate a sangelui primitorului cu sangele transfuzat. Aceste erori administrative pot apare datorita etichetarii gresite a unitatilor de sange sau a etichetelor nelizibile. Se depune mult efort pentru prevenirea acestui tip de erori care intervin aproximativ o data la 14000 de transfuzii. Chiar si administrarea grupei de sange corespunzatoare poate duce la reactii usoare post-transfuzionale. Aceste reactii pot fi usoare sau severe. In majoritatea cazurilor, cele usoare nu sunt fatale daca se intervine la timp. Totusi si reactiile usoare pot fi ingrijoratoare. Reactiile severe pot fi fatale. Exista cateva reactii mediate imun. -reactiile febrile nehemolitice produc febra si frisoane fara hemoliza (fara distrugerea celulelor rosii). Aceasta este cea mai frecventa reactie post-transfuzionala. Poate apare chiar si atunci cand sangele a fost compatibil si corect transfuzat. Cu cat mai multe tranfuzii primeste un om cu atat mai mult creste riscul aparitiei unei astfel de reactii -in reactiile hemolitice, celulele rosii transfuzate sunt distruse de sistemul imun al persoanei primitoare. Aceasta reactie are loc cel mai frecvent in cazul incompatibilitatii de grupa sanguina ABO sau Rh, dar mai pot fi implicate si unele dintre subtipurile minore de sange, cazuri in care reactiile pot fi fatale -reactiile alergice pot fi severe sau usoare. Reactiile alergice usoare pot include (mancarimi), urticarie si wheezing (respiratie dificila). Reactiile alergice severe pot include socul anafilactic, un raspuns fatal -o reactie imuna la trombocite, in sangele transfuzat, duce la distrugerea lor. Persoanele care

dezvolta o astfel de reactie pot avea dificultati in gasirea unui sange care sa nu dea aceasta reactie -in ocazii rare o reactie imuna posttransfuzionala poate ataca plamanii primitorului (transfuzia cu reactie incrucisata si insuficienta respiratorie acuta). Duce la dificultate la respiratie si alte simptome. Majoritatea se refac complet dupa o astfel de reactie.

Reactii nonimune

Reactiile nonimune implica alterari fizice ale sangelui datorita transfuziei. -hipervolemia (supraincarcarea circulatorie) apare cand se administreaza prea multe lichide in timpul transfuziei, in mod special in cazul in care primitorul nu a pierdut sange inaintea transfuziei. Hipervolemia poate necesita tratament cu (diuretice) care sa creasca diureza (eliminarea de urina) pentru a ajuta corpul sa elimine lichidul in exces -supraincarcarea cu fier (posttransfuzionala) apare cand este transfuzata o cantitate mare de sange integral sau de celulele rosii. Cand celulele rosii mor, fierul din hemoglobina este eliberat si este stocat in corp. De vreme ce fierul este eliminat foarte incet de organism, cantitatile mari de fier care ajung in corp pot depasi capacitatea acestuia de a-l stoca. Supraincarcarea cu fier poate fi tratata cu medicamente fixatoare de fier.

Transmiterea de boli infectioase

Transmiterea unor boli infectioase virale ca hepatita B, hepatita C sau HIV prin transfuziile de sange, a devenit rara datorita masurilor luate de asociatii specializate asupra recoltarii, testarii, pastrarii si transfuzarii sangelui. Transmiterea unor boli infectioase posttransfuzionale in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare apare doar o data la 1.000.000 de unitati transfuzate. Riscul unei infectii cu o boala cu transmitere prin sange este mai mare in tarile mai putin dezvoltate. Este posibil ca sangele, in special trombocitele, sa fie contaminat in momentul donarii sau dupa acest moment. Transfuzia cu sange infectat duce la (sange contaminat cu bacterii). Acest risc este totusi destul de mic datorita masurilor luate in timpul donarii si la manipularea acestuia. Un risc mai mare il prezinta transfuzia cu masa trombocitara. Spre deosebire de celelalte componente ale sangelui, trombocitele pot fi pastrate la temperatura camerei. Daca exista bacterii, acestea se vor multiplica si vor produce o infectie dupa transfuzare.

Primirea de sange transfuzat

Inainte de transfuzia de sange, sangele primitorului este testat pentru a determina grupa de sange. Sangele sau fractiunile de sange care sunt compatibile cu sangele primitorului vor fi comandate de . Acest sange poate fi retestat la laboratorul spitalului pentru confirmarea grupei. O mostra din sangele donatorului este combinata cu o mostra din sangele primitorului pentru a verifica daca da reactii de hemoliza sau aglutinare. Inainte de transfuzia propriu-zisa, medicul si asistentele medicale verifica eticheta de pe punga de sange si o compara cu sangele primitorului a carui grupa este trecuta in fisa medicala a pacientului. Doar cand toata lumea ajunge la concluzia ca aceasta este grupa corecta de sange, se trece la transfuzare. Daca pacientul primeste grupa de sange gresita apare o reactie posttransfuzionala, usoara sau severa. Daca pacientul s-a pregatit pentru transfuzie cu propriul sange (donare autologa), combinarea sangelui nu este necesara, dar eticheta este verificata si de medic si de asistente pentru a confirma ca este sangele primitorului. Este necesar un cateter intravenos. Legatura intre cateter si transfuzie este facuta de un tub si punga cu sange este asezata mai sus de nivelul corpului. Sangele va trece usor in vena.

Medicul sau o asistenta monitorizeaza transfuzia pentru detectarea incipienta a unor reactii adverse.

Sangele de sinteza

Medicii spera ca in curand sa dispuna de sange de sinteza sau inlocuitoare de sange. Inlocuitoarele de sange studiate contin substante care transporta oxigenul (ca perfluorocarbonul) si hemoglobina fara celule-portiunea din celulele rosii care transporta oxigenul. Avantajele sunt urmatoarele: -produsele din sange de sinteza pot fi pastrate pentru perioade mai lungi de timp. Sangele donat trebuie folosit in cateva saptamani de la donare -produsele din sange de sinteza pot fi pastrate la temperatura camerei. Sangele uman trebuie refrigerat pana la utilizare -nu exista riscul aparitiei de reactii posttransfuzionale datorita incompatibilitatii grupelor de sange -produsele din sange de sinteza pot fi sterilizate, eliminand riscul unor boli infectioase. Produsele din sange de sinteza testate inca nu sunt ideale, de exemplu ele pot modifica testele, sunt mult mai repede consumate in organism iar transportorii de oxigen mai putin eficienti. Multe din aceste produse sunt fabricate dar, o data aprobate, utilizarea lor va fi limitata la urgentele cu pierderi mari de sange in urma unor accidente.

Intoarcerea in timpul noptii

Pacientul trebuie sa devina responsabil de prevenirea escarelor ce pot sa apara in timpul noptii. El trebuie sa invete sa se intoarca singur in pat odata la 3 ore, sa-si rearanjeze perna intre picioare si sa se asigure ca lenjeria de pat nu prezinta cute.

Inspectia pielii

Ingrijirea zonelor paralizate si desensibilizate ale corpului trebuie sa formeze o parte integranta a vietii zilnice a pacientului. El trebuie sa invete sa-si inspecteze pielea in timpul noptii si dimineata pentru semne de presiune, zgarieturi si puncte infectate. O atentie speciala va acorda zonelor cele mai vulnerabile: zonele sacrate, trohanterice si ischiatice, plus genunchii, maleolele si degetele de la picioare. Va folosi o oglinda pentru a inspecta partile corpului care nu sunt vizibile direct. Acei pacienti care nu-si pot inspecta singuri tegumentele trebuie sa stie cum sa-I invete pe altii sa o faca.

Membrele paralizate

O mare grija trebuie avuta la ridicarea si transferul pacientului. O contuzie aparuta in urma ciocnirii maleolelor de pedalele scaunului poate sa se transforme intr-o escara grava necesitand saptamani sau chiar luni pentru a se vindeca. Contuziile devitalizeaza tegumentele si trebie trtate ca si semnele unor escare. Este necesar ca zonele desensibilizate sa fie protejate fata de temperaturile extreme.

Ce trebuie si ce nu trebuie facut?Pacientul trebuie sa invete o lista simpla de lucruri pe care are sau nu voie sa le faca atunci cand se da jos din pat.

Da:

Se ridica din scaun la fiecare 10 minute; Ridica membrele paralizate in timpul transferurilor; Foloseste o oglinda pentru a detecta semnele de presiune, flictene, eritem pe fese,

spatele picioarelor si maleolele; Inspecteaza zona genitala pentru a detecta semne de presiune lasate de condom; Isi protejeaza membrele impotriva caldurii excesive Cand face baie, cada trebuie sa fie plina cu apa inainte ca pacientul sa intre in cada, si

apa sa nu fie fierbinte.

Nu:

Nu deschide robinetul de apa calda in timpul imbaierii; Nu tine sticle cu apa calda in pat; Nu isi expune corpul la radiatii solare puternice; tetraplegicii trebuie sa se protejeze cu

palarie de soare; Nu isi loveste membrele paralizate cu corpuri dure; Nu tine in poala bauturi fierbinti; Isi fereste membrele inferioare de surse de caldura ca: radiatoare, calorifere,etc; Nu se va aseza niciodata foarte aproape de surse de foc deschis; Nu isi va lasa niciodata picioarele neprotejate impotriva radiatoarelor din automobile.

Prevenirea escarelor

Cauza directa a escarelor este presiunea. Escarele apar la mentinerea prelungita a pacientului in pat sau in scaunul cu rotile, datorita impiedicarii circulatiei normale in zonele supuse unei presiuni.

Factorii implicati in aparitia escarelor la pacientii cu leziuni ale maduvei spinarii:

Pierderea sensibilitatii si a miscarilor voluntare

Pierderea sensibilitatii impiedica pacientul sa primeasca avertismente in legatura cu expunerea la presiune prelungita. Pacientul nu este numai incapabil sa simta disconfortul, ci din cauza imobilitatii este incapabil sa-si schimbe pozitia.

Pierderea controlului vasomotor

Tulburarile circulatorii produc o scadere a rezistentei tisulare la presiune. Presiunea implica ischemie, de aceea escarele apar cu usurinta. Desi sistemul vasomotor nu va fi niciodata normalizat, unele ameliorari pot sa apara cand activitatea reflexa a maduvei isi revine.

Efectul posturilor..Escarele apar in special la nivelul proeminentelor osoase care sunt supuse la presiune, in pozitie de d.d. sau sezand. Cele mai vulnerabile zone sunt: sacrul, trohanterele, tuberozitatile ischiatice, genunchii, fibulele, maleolele, calcaiele, si metatarsienele 5. Occiputul si coatele sunt de asemenea implicate la pacientii cu leziuni cervicale. Daca pacientul are aplicat un dispozitiv de imobilizare, escarele pot de asemenea sa se dezvolte la nivelul coastelor, apofizelor spinoase, si spinele iliace anterioare si posterioare. Escarele pot

de asemenea sa apara cu usurinta sub alte dispozitive de imobilizare ca: orteze sau corsete aplicate pe segmentele paralizate.Patologie

Primul stadiu

Se caracterizeaza prin tulburari tranzitorii ale circulatiei evidentiate prin eritem si edem. Daca presiunea este indepartata, inflamatia dispare in 48 h.

Al doilea stadiu

Se caracterizeaza prin aparitia leziunilor la nivelul straturilor superficiale ale tesutului cutanat. Apare staza vasculara si eritemul si congestia nu dispar la exercitarea presiunii digitale. Leziunile pielii sau dezvoltarea unor flictene sunt urmate de necroza superficiala si ulceratii.

Al treilea stadiu

Se caracterizeazsa prin necroza profunda si adeseori intinsa cu distrugerea tesutului subcutanat, a fasciilor, muschilor si oaselor. Daca infectia se extinde la nivelul osului, va aparea periostita si osteomielita, avand ca urmare distructia articulara si formarea de osificari ectopice. Netratate, aceste leziuni majore duc in general la septicemie si deces.

Aparitia bursitelor

O bursita poate sa apara la nivelul tuberozitatii ischiatice, datorita pozitiei prelungite in sezand. Tesuturile inconjuratoare sunt rapid implicate daca apare infectia, si o foarte mica solutie de continuitate poate fi adesea singurul semn vizibil al unei cavitati care ajunge pana la nivelul bursei inflamate, si de obicei pana la os.

Prevenirea escarelor

"Unde nu exista presiune, acolo nu vor aparea escare"

Prevenirea escarelor consta prin urmare in eliberarea de sub presiune a proeminentelor osoase in asociere cu corecta pozitionare a pacientului.

Intoarcerea pacientului

Pacientul este intors la fiecare 3 ore, atat in timpul zilei cat si noaptea, folosind pozitiile de dsecubit dorsal si diecubit lateral.

De asemenea alaturi de prevenirea efectelor presiunii prelungite, intoarcerea regulata previne staza urinara. Cele mai susceptibile arii, acolo unde proeminentele osoase sunt superficiale, trebuie sa fie eliberate de sub presiune prin aranjarea pernelor. La fiecare intoarcere zonele de electie sunt inspectate, pielea este verificata si toate cutele cearsafurilor sunt indreptate. Orice semn de presiune locala, chiar minor, este un avertisment important. Roseata care nu diminua la presiune, punctele septice, contuziile, tumefactiile, indurarile, exprima pericolul aparitiei unor escare. Orice presiune trebuie indepartata de pe zonele implicate, pana cand acestea sunt vindecate.

De exemplu, daca la nivelul sacrului exista semne de roseata, se va folosi pozitia de decubit lateral pana la disparitia semnelor.

La "National Spinal Injuries Centre" sunt utilizate paturile Egerton, manevrabile electric, pentru a usura intoarcerea la 3 ore a pacientilor. Aceste paturi sunt divizate longitudinal in trei segmente. Apasand pe un buton, doua din aceste segmente se ridica la 70°. Cel de-al treilea segment poate fi ridicat usor pentru a mentine pacientul in pozitie. Capetele patului vor fi inclinate la 15°. Dispozitivul de tractiune Guttman se va aplica atunci cand este indicata tractiunea cervicala. Acest dispozitiv permite mentinerea unei tractiuni cervicale continue in timpul intoarcerii pacientului. O piesa frontala asigura sprijinul capului in pozitia de d.l. Asistenta sefa este responsabila de fiecare intoarcere si de mentinerea aliniamentului corect al coloanei in timpul intoarcerii. Daca paturile Egerton nu sunt disponibile, pacientul poate fi asezat pe paturi cu saltele segmentate din cauciuc spongios. Spatiile dintre segmente sunt modificate in functie de statura pacientului astfel incat proeminentele osoase sa nu fie supuse la presiune. Pozitia de d.v. este in mod special indicata atunci cand escarele sunt prezente in regiunile trohanterice, pe ischioane sau sacru. In aceasta pozitie trebuie sa ne asiguram ca degetele de la picioare, genunchii, crestele iliace si zona genitala nu sunt supuse la presiune.

Fig. 6.1

Daca nu exista nici saltele de cauciuc, se pot folosi suluri din 5-6 paturi rulate impreuna strans. Sistemul de aparare al organismului este astfel conceput incat sa faciliteze vindecarea escarelor. Diversele tipuri de paturi folosite vor fi adaptate in functie de nevoile fiecarui pacient.

Ingrijirea tegumentelor

Este important ca tegumentele sa fie mentinute curate si uscate. Pielea intacta va fi mentinuta curata utilizand apa si sapunul. Nu se vor folosi aplicatii locale de alcool metilic,etc. Celulele epiteliale descuamate care au tendinta sa se depoziteze la nivelul palmelor si talpilor vor fi indepartate prin stergere cu prosopul, apoi aceste zone se vor unge cu lanolina.

Postura si asezarea

Asezarea corecta a pacientului in scaunul cu rotile si alegerea corecta a pernei de sprijin sunt esentiale pentru a preveni aparitia escarelor. Se poate utiliza un sistem traductor pentru a masura presiunea exercitata in pozitia sezand, asupra zonelor de contact. Ocluzia capilarelor si necroza tisulara apare la exercitarea de 13-14 mmHg. Timpul in care un pacient poate suporta presiunea variaza de la individ la individ. Procesul de necroza este accelerat daca prin pozitionarea incorecta fortele de presiune sunt aplicate pe directie verticala. Pernele de sprijin trebuie sa distribuie presiunile pe o arie cat mai larga posibil, pentru a impiedica deformarea tesuturilor si trebuie adaptate la contururile corpului pacientilor. Cand alege o perna de sprijin, terapeutul trebuie sa examineze si sa evalueze nu numai postura pacientului dar sin capacitatea acestuia de a indeparta presiunile nedorite, tonusul muscular si metodele de transfer. Balansul si stabilitatea in sezand, gradul sau de independenta si stilul sau de viata vor fi de asemenea luate in considerare. Unele perne de sprijin, de exemplu, pot fi foarte grele pentru pacienti sau insotitori, provocand dificultati la transferuri. Pot fi necesare perioade de experienta cu una sau mai multe perne de sprijin.

Cu un sprijin adecvat, multi pacienti cu leziuni medulare recente pot sa adopte o pozitie corecta in scaunul cu rotile, cu trunchiul si capul in pozitie simetrica si toate membrele in pozitie normala. Greutatea corpuli trebuie distribuita pe o suprafata cat mai mare si curburile normale ale coloanei trebuie mentinute. Exceptie de la aceasta regula fac acei pacienti care au probleme neurologice ce implica asimetrii ale corpului si cei care au avut escare. Pacientii care sunt capabili sa se ridice singuri se vor aseza in carucior pe o pernuta de cauciuc de 10 cm. grosime. Elasticitatea acestor perne poate sa scada in timp, de aceea pacientii trebuie sa le schimbe periodic. Pacientii incapabili sa se ridice singuri vor avea nevoie de perne de sprijin speciale.

Exista mai multe tipuri de perne de sprijin si din aceasta varietate vor fi alese acele tipuri adecvate fiecarui pacient pentru a-i asigura confortul si stabilitatea. Pernele sunt confectionate din diferite materiale, incluzand; spuma, gel si”flolite” (un fluid care se adapteaza la forma corpului). O perna sau captuseala se recomanda a fi asezata in regiunea lombara, pentru a mentine lordoza normala.

Posturarile si transferurile sunt parte integranta a programului de recuperare. Pacientii vor fi examinati periodic dupa externare. Eforturile vor trebui concentrate pentru a evalua calitatea vietii fiecarui pacient, factorii sociali si psihici ce influenteaza comportamentul avand un mare impact asupra frecventei de aparitie a escarelor. In timpul imobilizarii la pat, responsabilitatea pentru prevenirea escarelor ii revine personalului medical. Odata ce pacientul se poate mobiliza singur, aceasta responsabilitate ii este transferata. Pentru a mentine o circulatie adecvata in zonele expuse la presiune, ameliorarea presiunii la intervale regulate de timp este esentiala. In pozitia sezand, cea mai mare parte a greutatii este suportata de tuberozitatile ischiatice. De aceea, cat de curand de la trecerea in scaunul cu rotile terapeutul va trebui sa-l invete pe pacient sa se ridice pentru a ameliora presiunea de la nivelul feselor.

Abilitatea de a se ridica depinde in primul rand de nivelul leziunii, dar exista si alti factori ca supraponderabilitatea sau existenta unor fracturi asociate la nivelul bratelor. Totii pacientii sunt instruiti sa se ridice pentru cel putin 10 sec. la fiecare 10min. incluzand momentele in care sunt la masa sau desfasoara activitati sociale: cinema, vizite, etc. Aceasta trebuie sa devina gradat o a doua natura si pacientii se vor ridica automat. Pana atunci li se va reaminti frecvent si vor fi incurajati sa faca acest lucru. Uneori se indica folosirea unor etaloane de presiune prevazute cu sisteme de alarma care sa le reaminteasca pacientilor sa se ridice.

In functie de nivelul leziunii pacientul va fi capabil sa se ridice de la prima sedinta sau vor fi necesare saptamani de antrenament, sau pacientul nu va fi capabil niciodata sa se ridice singur. Acestia din urma vor fi ridicati de catre insotitori la cel putin ½ ora.

Intoarcerea in timpul noptii ..Pacientul trebuie sa devina responsabil de prevenirea escarelor ce pot sa apara in timpul noptii. El trebuie sa invete sa se intoarca singur in pat odata la 3 ore, sa-si rearanjeze perna intre picioare si sa se asigure ca lenjeria de pat nu prezinta cute.

Inspectia pielii ..Ingrijirea zonelor paralizate si desensibilizate ale corpului trebuie sa formeze o parte integranta a vietii zilnice a pacientului. El trebuie sa invete sa-si inspecteze pielea in timpul noptii si dimineata pentru semne de presiune, zgarieturi si puncte infectate. O atentie speciala va acorda zonelor cele mai vulnerabile: zonele sacrate, trohanterice si ischiatice, plus genunchii, maleolele si degetele de la picioare. Va folosi o oglinda pentru a inspecta partile corpului care nu sunt vizibile direct. Acei pacienti care nu-si pot inspecta singuri tegumentele trebuie sa stie cum sa-I invete pe altii sa o faca.

Membrele paralizate

O mare grija trebuie avuta la ridicarea si transferul pacientului. O contuzie aparuta in urma ciocnirii maleolelor de pedalele scaunului poate sa se transforme intr-o escara grava necesitand saptamani sau chiar luni pentru a se vindeca. Contuziile devitalizeaza tegumentele si trebie trtate ca si semnele unor escare. Este necesar ca zonele desensibilizate sa fie protejate fata de temperaturile extreme.

Ce trebuie si ce nu trebuie facut?

Pacientul trebuie sa invete o lista simpla de lucruri pe care are sau nu voie sa le faca atunci cand se da jos din pat.

Da:

Se ridica din scaun la fiecare 10 minute; Ridica membrele paralizate in timpul transferurilor; Foloseste o oglinda pentru a detecta semnele de presiune, flictene, eritem pe fese,

spatele picioarelor si maleolele; Inspecteaza zona genitala pentru a detecta semne de presiune lasate de condom; Isi protejeaza membrele impotriva caldurii excesive Cand face baie, cada trebuie sa fie plina cu apa inainte ca pacientul sa intre in cada, si

apa sa nu fie fierbinte.

Nu:

Nu deschide robinetul de apa calda in timpul imbaierii; Nu tine sticle cu apa calda in pat; Nu isi expune corpul la radiatii solare puternice; tetraplegicii trebuie sa se protejeze cu

palarie de soare; Nu isi loveste membrele paralizate cu corpuri dure; Nu tine in poala bauturi fierbinti; Isi fereste membrele inferioare de surse de caldura ca: radiatoare, calorifere,etc; Nu se va aseza niciodata foarte aproape de surse de foc deschis; Nu isi va lasa niciodata picioarele neprotejate impotriva radiatoarelor din automobile.