8 noiembrie - Sfinţii Arhangheli Mihail

şi Gavriil

Arhanghelii sunt reprezentări mitice

aparţinând calendarului popular dar care

au ca echivalenţi pe Arhanghelii Mihail şi

Gavriil din calendarul ortodox, celebraţi

la 8 noiembrie.

Arhanghelii din calendarul bisericesc

sunt conducătorii cetelor de îngeri, având

aripi şi purtând săbii, ca simbol al

biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în

drumul acestora spre rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de

Dumnezeu la Fecioara Maria să-i ves-

tească taina cea mare a întrupării

Domnului şi tot el a adus drepţilor

Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii

Domnului.

În folclorul religios românesc, Arhan-

ghelul Mihail este un personaj mai vene-

rat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil.

El poartă, uneori, cheile raiului, este un

infocat luptător împotriva diavolului şi

veghează la capul bolnavilor, dacă

acestora le este sortit să moară, sau la

picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai

trăiască. De multe ori îl întâlnim alătu-

rându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta

tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur

grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu,

asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut Arhanghelii erau sărbătoriţi

pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de

la naştere şi până la moarte, rugându-se

lui Dumnezeu pentru sănătatea aces-

tora". Arhanghelii, în viziunea populară,

asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni

ai casei, ard păcatele acumulate de

patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin

Tradiţiile şi obiceiurile din Brumar

Traditii,

În această zi, finii aduc daruri de colăcei

naşilor, un obicei nu chiar întâmplător,

întrucât, la cununie, cele două lumânări

ţinute de naşi sunt simboluri ale celor doi

Arhangheli, Mihail şi Gavriil.

ŸPe data de 8 noiembrie este oprit cu

desăvârşire să lucrezi sau să te înde-

letniceşti cu treburile casei, oamenii care

nu se supun acestei interdicţii fiind hărăziţi

să aibă parte de mare chin la vremea

morţii.

Superstitii ,

post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii

erau celebraţi şi ca patroni ai oilor,

stăpânii acestor animale făceau o turtă

mare din făină de porumb, numită "turta

arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi

de oi), ce era considerată a fi purtătoare

de fecunditate. Această turtă se arunca în

dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla

oilor, odată cu slobozirea între oi a

berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus

era semn încurajator, de bucurie în rândul

ciobanilor, considerându-se că în primă-

vară toate oile vor avea miei, iar dacă

turta cădea cu faţa în jos era mare

supărare. Acum se făceau şi se fac şi

astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi

praznice pentru cei morţi iar, în biserici,

fiecare creştin aprinde câte o lumânare ca

să aibă asigurată lumina de veci,

călăuzitoare pe lumea cealaltă.

"Vara Arhanghelilor" ţine o zi. Pe lângă

aceasta, între Arhangheli şi Crăciun

trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile

senine şi călduroase, numite "vara iernii".

În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac

praznice pentru sufletul morţilor. Ofran-

dele date la pomană pentru morţi, din

Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se

numesc "Moşii de Arhangheli". Fiecare

om trebuie să aprindă o lumânare, care îi

va fi "lumină de veci" în lumea de dincolo.

Se aprind lumânări atât pentru oamenii în

viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără

lumânare.

Sărbătoarea comemorează aducerea

Fecioarei Maria la Templu de către

părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. Intrând

în cea mai sfântă cameră a Templului,

Fecioara Maria s-a dedicat unei vieţi de

rugăciune şi slujire a lui Dumnezeu. Tot

aici va primi vestea cea bună că îl va naşte

pe Hristos. Numeroase biserici şi

mănăstiri au adoptat acest hram. În

tradiţia populară, ziua este numită

Sărbătoarea Luminii.

Această sărbătoare ne aminteşte că ale-

gerea Sfintei Fecioare Maria pentru a-L

naşte pe Hristos nu a fost arbitrară. Fe-

cioara Maria a fost continuatoarea unui

21 noiembrie - Sărbătoarea Luminii -

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

dacă noaptea este întunecată, preves-

teşte iarnă grea; sau se pune o crenguţă

de măr în apă acum şi până la Sf. Vasile

dacă înfloreşte, va fi un an nou roditor.

Cine lucrează de Sf. Andrei se îmbolnă-

veşte de Ignat. Pentru a fi feriţi de moroi şi

strigoi, gospodarii ungeau uşile şi feres-

trele cu usturoi. Fetele măsoară acum 9

ceşcuţe cu apă într-o strachină şi o pun la

icoană până a doua zi; apoi măsoară din

nou cele 9 ceşcuţe; dacă rămâne în stra-

chină fie şi numai o picătură de apă, vor

avea noroc; altfel, dacă ultima ceşcuţă nu

se poate umple însemna că nu se vor mă-

rita nici anul viitor şi nici noroc n-o să aibă.

Practicile divinatorii se făceau şi cu

ajutorul a 3 căpăţâni de usturoi puse într-

o covată păzită de o bătrână la lumina

lumânării; dimineaţa, covata era „jucată”

în mijlocul horei, se împărţea usturoiul

care apoi era folosit ca leac sau la farmece

şi descântece.

Alte superstiţii şi obiceiuri menite a feri

oamenii de relele strigoilor şi lupilor:

„Bocetul Andreiului” era o practică

desacrificiu, acum fiind înlocuită cu o

păpuşă din cârpă care este bocită, iar

sacrificiul în sine a fost înlocuit cu tăierea

porcului. „Aflarea ursitului” era o practică

divinatorie făcută de fete, care se

petrecea la fântână, la coteţul porcului, la

gard sau la poarta casei, la masa cu

usturoi. În această noapte se pune grâu la

încolţit şi după felul cum creşte aflăm

dacă anul ce vine va fi bun sau nu. Toate

acestea erau însoţite de petreceri şi

ospeţe, cu mâncare şi băutură, toate

petrecute la adăpostul caselor, bine unse

cu usturoi.

Denumită şi Noaptea Strigoilor, noaptea

29-30 noiembrie a dat numeroase

superstiţii care au devenit apoi obiceiuri.

Există superstiţia că în această noapte

lupul îşi poate îndoi gâtul, ”îşi vede

coada”, devine mai spinten şi prada nu-i

mai poate scăpa nicicum. Tot acum

spiritele morţilor favorizează divinaţia şi

toate actele magice. Este un timp

nesfârşit în care strigoii ies din cimitire şi

pocesc oamenii, le sug sângele, leagă sau

iau potenţa bărbaţilor, ”strică” taurii,fură

sporul vitelor, se joacă cu urşii şi lupii. În

ajun şi ziua este interzis să se lucreze în

casă. Se spune că Sf. Andrei împarte lupi-

lor prada pentru iarna ce vine. Nu este

bine să mături, tot din cauza lupilor, nici

să dai gunoiul afară din casă, să nu dai cu

împrumut nimic şi nici măcar să nu dai de

pomană. Se fac prevestiri meteo: dacă

este senin şi luna plină, iarna va fi cu mină

pe pământurile Daciei. El trebuie să se fi

bucurat de mare respect de vreme ce ziua

lui de celebrare a înlocuit o importantă

divinitate precreştină, personificare a

lupului. Numele zeului uzurpat s-a pier-

dut. Noaptea de Sântandrei (29 - 30

noiembrie) şi ciclul de înnoire a timpului,

care se suprapun peste perioada calen-

daristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu

fermentarea vinului în butoaie la popoa-

rele tracice, păstrează numeroase urme

precreştine.

Traditii,

Vasile Alexandri descrie Noaptea Sfântului

Andrei astfel: „Vin strigoii, se adună/ Pără-

sind a lor secrii/ Voi, creştinelor popoare/

Faceţi cruci mântuitoare/ Căci e noaptea-

ngrozitoare/ Noaptea Sfântului Andrii!...”

lung sir de slujitori devotaţi lui

Dumnezeu. Părinţii săi, Ioachim şi Ana,

erau consideraţi „drepţi înaintea lui

Dumnezeu“. Ei s-au rugat cu lacrimi

pentru a dobândi un copil, iar Fecioara

Maria a fost rodul rugăciunii lor. Ana a

făgăduit, încă înainte de a o zămisli, că, de

va avea un copil, îl va închina lui

Dumnezeu. Când fetiţa a împlinit trei ani,

cei doi Sfinţi Părinţi şi-au împlinit

promisiunea, aducând-o la Templul din

Ierusalim.

Ovidenia, ziua intrării Maicii Domnului în

Biserică este socotită în popor dret zi

magică. În această zi se fac previziuni

despre vreme şi oamenii se împacă unii

cu alţii prin iertare. Există superstiţia că

dacă pui la icoane un vas cu apă şi aprinzi

o lumânare, apa respectivă poate fi bună

de leac în diverse boli. Se spune că în ziua

de Ovidenie se deschid cerurile şi, acum,

cei neprihăniţi cu duhul pot înţelege

„graiul” animalelor. De Ovidenie se ung

uşile şi ferestrele cu usturoi împotriva

relelor şi a farmecelor care acum încep să

lucreze. Se fac pomeni pentru cei înecaţi

şi pentru cei morţi fără lumânare. Cei care

ţin Ovidenia cred că vor avea spor în

hambare şi belşug în casă; tot astfel se

spune că ologii se pot vindeca de

Ovidenie.

Sântandrei este o mare divinitate geto-

dacă peste care creştinii au suprapus pe

Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat,

ocrotitorul României. El a preluat numele

şi data de celebrare ale Apostolului

Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat

în primele decenii după naşterea lui Iisus

30 noiembrie - Sfântul Andrei