A B O N A M E N T U L : Un an 30 cor. (15 Lei) p e »/, de an . • 15 cor. (750Lei) rj n număr 60 fileri (30 bani.)

Iese ea sumar poporal a! „Unirii" în fceare 3oi. Adresa: „UNIREA POPORULUI", Blaj , Jud. Alba-de-Jos.

Director: Alexandra Lupeanu-Melin, deputat.

ANUNŢURI ŞI RECLAME ne primesc ta Administraţie ţi i r plătesc: un fir mărunt odată 1 cor.

a doua ţi a treia oră 80 fii.

Alexandru Vaida Voevod Inimosul luptător al Ro­

mânilor de dincoace de Carpaţi dl Alexandru Vaida Voevod a fost în­credinţat din partea M. S. Regelui Ferdinaed I. sâ formeze guvernul cel n©« al României întregite.

In aceste clipe sărbăto­reşti când un ardelean se aăă în fruntea ţârii între­gite — trimis acolo elin Încredinţarea ţăranilor no­ştri din Ardeal, iau putem să ae ascundem buauria, oare ne stăpâneşte inimile şi sufletele noastre româ­neşti.

Şi cu noi împreună sim­ţesc toţi românii de pe aşeste plaiuri la fel, cei dela poalele Carpaţtlor, de pe câmpii până în şeaurile Tisei şi inima Banatului românesc.

Noul prim-ministru al ţSrii- împreună cu toţi oeialalţi miniştri cari for­mează guvernul cel nou având între membrii săi •H popularul erou dela Mărâşti generalul Âverescu, s"nt aleşii întregei ţără-nimi din întreg cuprinsul «omâniei întregite, care jfcngară îa cea mai deplină Certate şi-a ales şi trimis 7 s t a t « l ţârii pe aleşii săi Q* azi.

Ţăranul român începe ^ c u c e r e a s c ă dupădrep-^ »o*ul, care i - s e cuvine c l î ? a ? U e c r c a tării şi în

din partea oaiva,

că Parlamentul de azi s'ar putea numi eu drept cu­vânt: parlamentul făra-nilor şi guvernul cel nou, care s'a format din sinul noului parlament tot aşa de drept s'ar putea numi: guvernul ţăranilor.

Avem toată încrederea în bărbaţii luminaţi cari îl alcătuesc, că nu vor des-miaţi porecla asta de fală, care li s'a dat cu atâta cinste din partea iubitori­lor de ţară şi de neam.

Până la alegerile de faţă nu s'a cam pomenit de deputaţi ai ţăranilor, ci aproape toţi deputaţii şi senatorii eşiau ca din fa­brică la porunca guver­nului şi după voia boieri­lor. Azi s'a făcut începutul şi eu drept cuvânt putem zice, că pe aleşii de azi i-au trimis în parlament ţăranul român şi guvernul cel nou al ţării ^-s'a născut din voia şi porunca parla­mentului ţăranilor.

£ de prisos să spunem, că aleşii partidului nostru naţional din Ardeal ai par­tidului naţionalist-demoerat din vechiul regat, ai par­tidului democrat al unirei din Bucovina, ai partidului ţărănesc din vechiul regat şi ai partidului ţărâneac din Basarabia, cari formează azi majoritatea zdrobitoare a, noului parlament dintre fruntaşii cărora s'a format guvernul cel nou al dlui Alexandru Vaida Voevod, sunt cu adevărat reprezen­

tanţii ţăranului român din întreagă România Mare.

Puternicii zilei de ieri, ciocoii vechi de ieri şi a2i au fost cumplit bituţi de solii luminii nouă de ţă­ranii desrebiţi ai României mari, cari prin sângele şi jertfa lor au înfăptuit Ro­mânia nouă de azi.

Surtueurile boierilor ru­giniţi au trebuit să facă loc cinst'telor sumane şi straie ţărăneşti.

înţeleptul nostru rege M. S. regele Ferdinand — din bună vreme a prevă­zut isbânda asta firească şi dre'jv^ a soldaţilor săi şi a poruncit sâ ii-se impăr-ţeaseă moşia regească ţă­ranilor lipsiţi de pământ şi a poruncit mai marilor Ţării să dea toate dreptu­rile politice şi cetăţeneşti —• poporului dela sate, căci vrednic s'a arătat să le dobândească. Din aceea clipă iubitul nostru rege M. S. Ferdinand a fost aşa de mândru poreclit: re­gele Ţăranilor- Vrednic ş'a arătat de acest nume, care e o cinate pentru dânsul — şi întreagă casa domnitoare.

Tot asemenea sperăm, că nici guvernul cel nou, nici parlamentul prin fap­tele, cari le vor îndeplini ns vor fl nevrednice de nu­mele, cari li s'a dat.

Dumnezeu le ajute!

chiul r e g a t — a fost ales cu. 178 voturi presidinte a! c e ­lui dintâi Parlament a! R o -mâniei-mari.

Candidatul oficial al Gu­vernului a fost dl Vasile Goîdtţ deputatul Ardealului şi fruntaş al partidului naţi­onal şi fost ministru.

Dar Camera deputaţilor a crezut să dea aceea cinste celui mai luminat bărbat a neamului, românesc dlui Ni-cola« Iorga, care puae, în locul unde se află, garanta cea mai sigură, câ deputaţii noştrii trimişi tn Parlament

ţ îşi vor face datoria cu vârf | şi îndesat taţâ de alegătorii

cari Iau trimis.

Nicolae lorga, preşedintele Cameral deputaţilor.

Marţi, săptămâna trecută dl NicoUe Jcrga, marele În­văţat ai neamului nostru, d e ­putat şi şeful partidului na­ţionalist-demoerat din re>

Vorbe răspicate Ungurilor.

George Clerk reprezen­tantul conferinţei de pace a spus Ungurilor la Budapesta aiisle trecute aceste vorbe lămurite:

* Prezenţa mea aici nu urmăreşte nici un scop per­sonal, ci reprezintă puterile aliate împotriva cărora Un­garia a luptat şi de cătră cari a fost învinsă.

Dacă nu-mi veţi strânge mâna pe care v'o întind, şi dacă bunăvoinţa mea o veţi înţelege greşit, crezând că ar putea fi vorba de târg»-ială, atunci, cu conştiinţă curată, voiu părăsi Budapesta, dar constatând cu durere, ca Ungaria se apropie do prăpastie.

Sper, câ vă daţi seamă, ce mare peric»l ar însemna aceasta pentru U»garia. Aţi pierde pentru totdeauna simpatia şi încredere© aliaţilor. Statele vtcine, cari svat

fe»

Paj». '¿»

U N I R E A P O T O R J T L U I

aliatele Antantei, vor conlucra din răsputeri ca si-?» c o n ; solideze raporturile cu alint», iar Ungaria va rămânea singură fără ajutor, fără căr­buni şi lemne, sare, şi alte materiale de prima necesi­tate.

Am venit in mijlocul dv. condus de " dorinţa de a vă fi într'ajutor. Am fost cu totul nepărtinitor. Mai mult

na pot face. O saţiune dis­pune de poiitea sa care ii aduce foloase sau nenorociri*.

Ce credeţi, ungarii au înţeles că le-a sunat clopotul pe »rmâ ? ..Răspândesc svonuri, c l la

primăvară vor începe iar râsboiul cu Românii, să-şi ia Ardealul înapoi.

La ziua cea de-apoi va fi şi acea primăvară.

Câieva cuvinte Ia Rădăuii, Răspuns la cuvântul ţăranului Suceveanu.

De Nicolae lorga.

învăpăiatul naţionalist şi marele Învăţat dl N. lorga, de al cărui cuvânt se îndreaptă orice om curat şi fără pri­hană în România de azi şi a viitorului, cum trebuie să fie fiecare la locul său şi cu partea sa de răspundere, grăind unui ţăran, aprinde o lumină în toţi cei ce-1 cetesc. Sâ ne însămnăm şi noi, ce spune şi să ne punem la ini;riâ cuvintele lui.

»Frate Sucevene, sâ-mi dai voie sâ-ţi răspund. Mi-ai spus, ca înainte găsiara în drcmraî cătră Bacovina bârna-galbenă şi neagiă între Bur-dujeni şi Suceava, dar că acum ea nu ne mai împie^ decă, nu mai sunt jandarmi

şi prin urmare drumul e slobod.

Trebuie sâ şti o slăbiciune a mea : eu vie întotdeauna unde am o luptă de purtat, o piedecâ de biruit şi, dacă, dâ n du-se în laturi bârna

galbenă-neagră aşi venî aici, ca să găsesc nu­mai mulţămire şi fericire, aş sta acasă Sa mine. Eu nu r'm decât numai acolo unde pot, din cât am, sâ dau, ceva, cu munci şi jertfă. La dvoastră o să vin, nu pentrucă e bine —- căci drmsiui xâtră lucruriie, cârc sunt bune nu-1 Caut —, ci o să vin pentrucă, e încă atâta rău, care trebuie biruit.

Unirea Bucovinei cu Ro-

mânia este politiceşte, din punct de vedere cultural, într'un sens mai Înalt, es te pe jumătate, iar cultural, in sensul pc carc-1 inţelej; eu : c a fiecare Român s& se poată Înţeleg* cu alt Romf.n în cecace priveşte lucrurile! cele mai sfint* ale neamului Întreg, mai ft. mult de făcut.

Şi, fiindcă e mult de fâcut, fiindcă trebuiesc pre­tutindeni biblioteci de cărţi folositoare, care să se ee -cetească, iar nu că sc ţie în­cuiate şi sâ nu le ce tească nirricni, fiindcă trebui» cu­vântul viu, care să mesrgă câtră- fiecare şi să sco to ­cească in suflete tot ce e mai bun, de aceea am sa mai vin.

Sâ vă spun ţi de ce n'am venit des odinioară aici: nu mai pentrucă ştiam bin«, că la dvoastră nu mă IftsRU să pătrund, am venit rar pen-

* tracă nu voiam sâ compro­mit pe nimeni. Ârn fost odată in Bucovina rieprotc, la un pieot foarte cnrn se cade, dar nici an pâhir de apă nu mi-a dat, ca nu curnv» ftă se «puie, câ afn intrat în casa lui. Aşx erau împrejurările. Ave:* Lmilie, copii şi se t' nica. Ca străin «m intrat în Bucovina, ca străin am plecat.

1 0 B u c ° v i n a veni*,. , p s vremuri pentrucă M aliaţi, cari au murit JS de ani înainte d e , ^ născu t eu, aliaţii a 3 care-! aveţ i Inmorn,^ *

b i s e r i c i ! e d e « i c i : toţiDi; Mo,aove , aproape p l n |

Ştefan ce l marc .

E s t e o inviţatur* ^ d.n faptul a ce su . cei vechi na erau Do N

mari , e rau voevozi de ţsU r i

Casele lor erao goale ' h

proape , u m b l a u tmbrăcgţi t a

ş> ostaşii lor, şi cu boieri lor au trăi t şi a u

Dumnezeu ştie cum,lnm U f 4

»i în tunc rec . Poate nici t u

s'or fi gândi t Domnii c« vechi, r.& c să stea phtii de m a r m u r a pe fiecare moi-mânt . Mnre învăţături, ci t!?;da o m e n e a s c ă na se pitrdţ n ic iodată , şi mai oltsnii!} pierd*: srafciinţn omeneiisci, uiimn o m e n e a s c a şi gkii omenesc . Şi !a aceştia,cari infăţ i^r./ .a t ruda otneneasci şi tot ce vorbeşte pesJ veacuri, ia aceştia venism,

Şi nemn îmi pare bine mir, e.-sre veniam numai li oct mor ţ i , pe cari nti-i p* uit?, pcritrm .ă prea nuntaş, Hăit n u m si cu dânşii, ci« şi la cr.i vii. Dar daci ps morţi nu-i po t f * c e

vii ti poţ i face să fie şi *

o r o a in sa La badea Marin: ci artă 'n

casă. Sunt şi malţi căseni, dar şi larmă fae de nu-i întrece un ciopor de gâşte. Venise jucuţul şi luase în seamă părechea de vaci din grajd, sâ le puie îe vânzare, zice că. pentru o datarie.

Şi muerile, bătrâna cu două .nurori şi o fată; ţi teciorii nu ştiau de asta, nici cât e negru sub unghie.

Acum s'au ps$ toţi cu gura pe capul bietului badea Marin şi ciorovăiesc, şi se crucesc şi băteau în palmi a mirare, mai cu seamă bătrâna, care ţinea morţiş cu tărie la fala câsii. Sunt din neam mare şi-i mare ruşine să cobori cătră ăi ne­voiaşi.

Badea Marin în colţul de vatră, unde se aşezase, tăcea, "cerea Pe»t«lnl. Din când In când Îşi dă după ureche pleata de pir ce se resleţea cazând •* selipeasca firele albe ca de argint. Da ?â a văzut, că vorbăria

ţine lanţ ~ a h ă d a t ă m a i . coate** _ a d ( 8 c h i s ^ •mn\ cara, redea de trthuri, a

ţinut drept la şuri şi a şezut acolo doar s'or mai ogoia ăi din casă, dacă nu i'or vedea aproape.

Beutor a-am fost ca alţii, or să-mi prad cc-am hărăzit dela tata pe niscai haine scumpe, să dau-eu banul pe slăbiciuni, cum văz că fac unii din sat, Doamne păzeşte. Niscai casi n'sm fâcut, cu şura asta ce aia avut chel­tuială mai mare, Încolo m'ara ferit cât am putut, şi nu ştiu cum de o vreme încoace se ţin relele de mine ca scaiul de oaie. Drept că am şi casă grea, din darul Domnului am avut parte de copii mulţi, da de asta parte n'am ce mâ năcăji, ve­cinul Gheorge are şi mai mulţi, Şi-i vezi pe toţi, ca nişte furnici, umblă de còlo,, colo, şi-i strânsură pe lângă casa lor, cum era la tata, când eram eu holtei, de am dat în vorbă cu Simina, şi că, Simina mă ocă­reşte zi şi noapte.

La vecinu asta sunt şi multe guri, dar pe semne mai multe mâni; la mine e întors, U mise sunt mai multe guri c a miai, de aceia nu ne ajung» C H ce ••cm.

Apoi dscă viid, că n'am putut ţinea nici ce a rămas de. tata. n'am ce sS fac, am lucrat toată viaţa ca o vită, când făcea ziua ochii'eu eram in t i pi.

Acum c'a veait jucuţul pe capul meu sâ mi puie vacile la dobâ, e lucru lui- Vasiie , clin Deal, nu şi-o purtat ran'duiaiă la bancă. Am stat bun pentru el de-o căpătat o sută buna, mi-o dat şi mie ceva de-atn astupat gura vecinului ista, mâ tot eicâlea de zece zloţi, cu ce-i datoriam şi, sâ-i dau dintr'a meu nu puteai» ajunge.

Am şi eu datorie, dacă-mi-o trebui t5 am împrumat, m'am în­datorat, ri'ampiâtit camătă, drept, şi s'o fi suit, capu, mai ştiu şi eu câtu i, abia pot ţinea minte, câte ceva de ieri de alaltăieri, dar de când am fâcut şura, cine să-le poarte ÎH miate toate, o fi gândesc, grămădită, mare s u m ă de bani, da nu pentru a mea datorie, ştiu domnii că au pe ce să bizui la mine. Pentru Va­siie din Deal a venit jueuţul şi ne-am făcut de vorbă în sat şi de poveste la lume.

Aşa şi era. In s a t . . .

. . . In sat numai l»d* *f ti jucuţul cran în vorbi 1« s« mai bucnrnu de pacoste»f muiui , «.-Pi mai cu Do»»* zic<-au: Domiim: fereşte-

In poarta diacului M»P» mea se strânsese roata, ?> cu mic cu mare p i l d e i " lupte ale unclnaşului sl»»^

Câad veni *orba i e ^ Marin, canto, wl Ş' ' a 8* ..,.] in ztri. P «rcâ sar tru* ^ 1 ce«pâ ceva de acolo <JIB ^ tarea mate, cobori »P0 1 J câtri muiţime şi | sul domoi, cuminte

— Mă oameni, ^.ţ eu clevtte e. numi i inv*lu ^\¡, i place să »pui o n f l U ^ 1 jiaris 1

gândesc. Aşa şi de ci' ítim de c o p i l a n d r " ' t i > , 1

păzeam mieii la _ta j , V iertst Nu-t saroăo» ^ fl (/ trânului, mii . * i a ,\f de* ochi, toate ie

C0 Când se u.ta la lai, ca pare d « l a

$ J ¡ / trebuia sà-i spu't c f i

> 0 f durmtt la ami»» 1 ' i f , mieii prea mult W P'jj % ^

Marin nu-i aşa* C

£ «I ochii bătrânu, b

£ N I R E A _ P O P 0 R U L U I Pat;. 3 . dâoşii cari , n t r a a i

; depun vii, vi>, pe când vor n n a m a i atunci vor şti să stea-ajtfc! înaintea s trăinului .

•Străinul,'care vrea ne i?e frate, frate' sâ oi fie; d a r sâ V a spun un lucru: nu numai pe capete, pe noi şi pe ei, c i nuwîâraţi pe pu te r i , p e pnteri de cultură, p e pu te r i de msasieă şi p e pn te r i d e bogăţie. Omul se c â n t ă r e ş t e , n , i numai d u p ă t ropu l kd , ci dupăce a aduna t in min tea . şi în jurul lui. C â n d fiecare Român o sâ fia g o s p o d a r cât cel mai bun, ce l ma i lu­minat şi cei mai b o g a t d in t re străinii din Buce-rina, n u m a i atunci se mântu i s ches t ia r o ­mânească aici. (Ap lause p r e ­lungite).

Apoi după aceia p u t e m să facem şi ches t iune socis lâ şi tot ce vreau anumi ţ i d o m n i din Cernăuţi . D e o c a m d a t ă înaâ t rebuie să te- sprijini pe picioarele t a l e şi apoi poţi face şi socialism şi t o t ce pofteşti, d e o c a m d a t ă a v e m si nc ridicăm aşa ca nici un Român să nu iv- ruş ineze că e nuraai R o m â n . ( P u t e r ­nice aplause) .

Pentru aceas ta v 'aş d a un m - - D- ta ai spus dec i tm lucru foarte cumin te , c â n d ai vorbit din inimă d e ca ai văzaî aiurea şi d& ce. ai văzut

faci şură, să aa Se în »-it ca a lui. Bani gata nu svea, că rtu-i rămăsese dela tatăl sita. BâtrâteuS câad tscirips e ghiatorfi de ar­gint, sa ducea ta ' târg şi vsa»a

' Ca păraehe de puieasi, ®ri o vacă, v'o viţea' şi iaeă sşa-şi sporea'el avuta!. Bsai cu asmătă n« 4a. Camătă, aicea, e bau de silă, şi a» lisa sfi-i între în cn*a. B'isc, câ pa câte an om de a-J<Kor şi lipsit "¡1 ajuta e&ad îl •ed»a în strâmtoare, dar fte-1 lua de camătă aici o i&tcaie.

Marin dacă a vatat, că la baaeă sunt dsstui b&ai, şt-i es-păta uşor, au»*] c'o cruce îoeia-t e a aumtlui, şi-© înfundat latr'o 2 1 d » târg şerpariul eu ftât so­cotea c'a face « şură iR-i

- Meargă va «tea p# sate. De aceia cVluat bani cu un-

Pf*mutare, bine a socotit, şi ' n '° "ut »ă strice din neraeatu-

r'la bătrâae, raoţie, efi p l ­a t u l dacă» dai, e dat. Baai *»ni,da P8mâatul o a - l peţispori, *1-i d* . ^ j *

e ttBdti c«-i dat de Dum-d e * ° U h o t * - . ' G * « 4 e vorba *Jtt*gemPSrat' 3 2 i B a p r e a

? i »»'• făo«t Mari», p e cum

aiurea şi de ce ai văzui aici. D ta »i spus deci un lucru foarte ' bun, şi cred ca cea ™™ m & - Par te din ţărănimea bucovinei a ţ a crede: că «cum a venit vremea- câ măcar două feluri de Români sâ mea rgă neconteni t umfir la umăr : Românul , care mun­ceş te cu braţeje şi Românul, car$ munceş t e cu gândul. Ds r a d e v ă r a t cel care mun­ceş te eu gândul . (Risete). Acum Ia b ra ţ e na poţi -înseta lumea u ş o r : fiecare t e vede de m u n c i ţ i ori ba ; dar ia învăţătura nu e aşa. A m o foarte «a re ; experienţa fa c§ priveşte oamenii gândului. Şeptoacei la sută t rag pe sfoară — ţi teci d a r dela mine — ; se fas a gândi, dar nu gâadesc. Omul al gândului e numai acela care nu ros ­teş te un cuvânt fârâ să se vadă t ruda lui ai suferinţa ce se sbate în sufletul lui. Ca dai ca om ai gândului nu e ca banul pe care ' l'a pur ta t unul şi al tul: un căr­turar t rebuie să deie bănui pe car© el l'a bătut îotâiu,-cu p e s e t a îui. Cărturarul a-d&vârat e acela care plăteşte numai cu aces t ban.

Şi aşa d-vosatră , muncitori asupra pământului , noi cei­lalţi, munci tor i , prin d-voastră, tot asupra pământului •— căci

vedeţi o şură, cât ua turn. Şura Ins* stă pe isc, de mândrie şi de fală, datori»' eraţt», eu si as aţâţă focui dintr'a schinteie. Că aite, şura n'aducea venit si plă­tească nici cafl*Sta, de cam capu de bani. Ciaa n'are baail îfl mâna su-şi f*că easă, cri şură, că rău păţeşti, ea Marin. Acum ce gândiţi, abia fa»e moşia l\îi cât e datoria.

Feciorul îui Marin dup* ce s'o însurat, iar o fală fi o mân­drie, © vândut bou şi o luat dpi cai, negrii Înspumaţi, graşi pa­pe» e, de-şi redeau «abalele de oţ«l cât erau de sălbatici. Dupi dsi sai i o vândut cura • patut, slabi de ie puteai număra coas­tele. O trebuit să mai râadâ bi­voliţa de lapte, să-ţi poată lua dou* vaci, să au le rămâie jugu 6*b pâretc. Îs vacile, pe care 1« are acuai Măria, fi !•-» P r « l a , t

jucaţai. „ Ea vi l«-ara Spas P<= c e t e *

mai mari 'lucrări, da cate o fi fost aealo lucruri «aai «Iraat t , eari tosto ™<s d o P S .°7" pod şi l - « d « P e M a f , B t D

pasai rscalti. Ei vedeţi, d.c* e*. f« l o m u l

I bolşevicii nu ştiu ce vorbesc ] .când zic ca lar.u-.a c împâr-

ţîi»i în două; a coi f.-;n uitm-cesc -ş: acei cavi nu tnu*t-cesc şi munca omului r.c poate face dc-o potrivă «ti d e pui mâna pe s-Jpi cu mâna d-tale ori d&ca, prin mijlocul gândului, ai pune mâna pe sapă, sâ mergem, n u unul contra altuia ci la olaltâ.

De tcefta am spus, câ vorba d-ta!e o bună. S Da auzimta PadamcntulRomftmci oameni cari s'au luptat cu viaţa şi ştiu ce este. Sunt sigur, câ pot merge h olaltâ omenii inteligenţi' şi ocunenii muRcii. Şi, la urma urmei, toţ i Românii de t reabă pot să meargă laolaltă cu o con­diţie numii sâ se ţie, de t r e a b l : şi sâ are ie cd se ţin de treabă muncind. Nu e primejdie rnai mare decât

-gândul pe car® l'au băga t ' străinii că Românii t rebuiesc despărţiţi în clase sociale ca să se uresscă pânâ la moar te , iar strinii să meargă s m ă r la urasSr, (Aplause).

De aceea încheind urez ca în Parlamentul r o m â n să au"zim\ mai puţin glasul ve­chilor profesionişti ai Rega­tului român, oameni eari au trăit p a urma politicei şi n'au adus muncă, n 'au adus

cb ehibsuială, pe lângă hăraici». Uade hărnicia şi chibuuia!» la­olaltă îşi pan miaa, acolo Du-:a-n » e u îşi pxee mila.

De după grădini, dela păşune, picur» clinfiaaitul aSut clopot, oamenii diacului elătisau din cap depărtiadu-se.

Unul însurat de curând, na ge putea rsps da lâsgă pilduitor, ar 6 voit si t»t: spuie, lucruri 4« a*tea c« îaţeles, şi uade-S « d e a pe uashiaş între os?m«ai, se vâra cura p»t«a să-i soarbă învăţătura.

Sra Simiott, feciorul vecinului Gheorghe.

T o m a Cocişiu.

— „Unirea Poporului"

aduce totdeauna eclea mai

proaspete ştiri şi în aceeaşi

vreme,, articoli limpezi, cari

privesc vieaţa sătenilor. C e /

reţi şi abonaţi „Unirea

Poporului".

credinţă, nici iubire de ţ a ră şi do neam, ci sâ auzim oa ­meni cari sa n<* spună lucruri scoase din suferinţa, din t i n d a şt din exper ien ţa lor. (Str i­gate d e : Trâi.Jocâ!)

Pentru yiitornl r e p r e s e n -tsnţi adevăra ţ i ai poporului român, ctwi gândesc , cari muncesc , pen t ru acei pc car i şi d-ta, dle Sucevc»e , şi toţ i -ceilalţi sunteţ i dator i a-i a-juta, p sn t rucă nu tot felul de stricaţi, d e secături, d e exploratori le ieie locul, pentru aceşti adovârsţi r e ­prezentanţi ai poporului r o ­mân, închin deci acest pahar . (Aplause îndelung prelungite).

0 învăţătură pentru zilele de astăzi.

A m arâta t în numărul t recut al * Unitei Poporului<, c i lenea ec a îuceput sâ cuprindă pe unii dintre oa­menii noştri, es te o adevă­rată primejdie naţională. ' Spicuim acuma, din car tea u&ui mare învăţat, câteva pă­reri 4n ale lui despre ac&et pâcat .

Leneş e, cei c« m lucră sissica.

Dâră a au-ţ i fâc« datorinţa ori s ţi-o face câne căneşte încă e i ese .

Nimic nu s mai trist, ca dsaă knea se încuiba latr'o familie, tovărăşie ori chiar Intr'un s t s t

Şi ar fi tars trist dacă s'ar îscaiba această boftlâ tocmai J* noi, Românii, eari suntem an popor abia de un *n în­tregit, un popor , care asu­dară e tncă numai în faşe.'

Avem aşâdară noi vre-un drept la odihnă?

Viitor*! aşteaptă dela noi avânt, viaţă, prosperitate; pe când, lenea este o îmbătrâ­nire înainte de vreme, o moarte, o putrezire.

Lenea est® o râsvrâtire Împotriva lui Damneze®, care ds aceea ne-a dat put&rile sufleteşti şi trupeşti ca să le felosim.

Lenea este o s*pire a da­rului , celui mai preţios, pri­mit del* Dumnezeu, a tim­pului.

Leaca este o nedreptate Pontrucfi noi suntem membrii ai societăţii omeneşti, care are drept sa pretindă dela noi raunoă. Lcsea este o nedreptate săvârşita împo­triva acelora, cari au câştigat, cseace risipim noi acuraa.

U N I R E A P O P O R U L U I Nr.

Lenea toceşte mintea, strica inima ţi eate asemenea apei stătute din bălţile fără scurgere, care răspândeşte numai putoare, - e pricina tuturor răutăţilor.

De aceea cu drept cuvânt se numeşte lenea perina dia­volului. Sufletul cuprins de lene e mai ales ispitit de diavolul şi est* in star» sâ facă toate relele. Diavolul se află ca acasă In sufletul le­neşului şi de aceea cu drept cuvânt se nameşte suflatul leneşului perina diavolului.

Faţă dc leneşi Dumnezeu nu are nici cea mai rnieă milă, dupăcum se vede şi din evangeiia despre talanţii pe cari i-a împărţit stăpânul între slugile gale. »Pe sluga cea netrebnică aruncăţi-1 întru întunericul cel mai din afară, acolo va fi plângerea şi scrâş-nirea dinţilor*, zice Mântui­torul.

Ferească Dumnezeu, sâ nu se încuibe în sânul neamului

vnostru acest păcat, care mai înainte era aproape necunos­cut la noii

Recunoştinţa e piatră scumpă.

Dragi sorioare, aceste sunt cuvintele ce mă stăpânesc In aceste zile 4e aducere a-minte a lunei lui Decemvrie.

Sămânţă scumpă a sămă-nat Dumnezeu pe pământ din care a răsărit neamul nostru a românilor, bun la mâ­nă, iertător şi cunoscător celui ce i-a făcut-bine." A lă­sat Dumnezeu din mila lui însă mare încercare în de­cursul vremilor peste noi. Pre cum sbiciueşte vântul de miază-noapte, -aşa eram «biciuiţi de cuvintele de o-cară a celor ce ne erau stă­pânii. Ca răspuns la durerea îndurată, părinţii şi flăcăii noştrii apăsau cu mai multă Indârgire coarnele plugului în pământ. Cu stropi mari de sudori udau sămânţa arun cată cu multă grijă, căci şti­au ei bine, dar nu cunoşteau ciasul, ca dreptatea lui Dum­nezeu nu Întârzie. »Lasâ să sporească grâul că de nu noi, feciorii noştrii din rodul au­rit, udat cu lacrimile noastre. *or aămăna tn pământ eurat romlnese. — Şi nu era In glasul oimărui cârtire !mpo t r i * a lui Dumnezeu. Ştiam

şi noi,, fetele, cari Sprintene adunam spic lângă spic, că dreptatea lui Dumnezeu în­vinge, fi aşteptam ceasul, la bătaia căruia, toată suflarea românească să ne unim şi sâ ne îmbrăţişăm precum spicele grele din snop şi o singură legătură să ne'ncin-gă, legătură fermecată, pre care numeni sâ su o poată desprinde, numai atot pu­ternicul de sus.

Şi a sosit ciasul anul tre-out prima Decemvrie. Un soare nou ne , luminează bietele noastre frunţi întune­cate. S'au sfârşi» chinuirile şi suferinţele pecetluite cu lacrimi şi sânge. Deacum o viaţă nouă ne aşteaptă şi o muncă sârguincioasl pentru noi şi ai noştri.

Acum în luna Decemvrie, mai mult ea ori când, să îndreptăm inimile noastre pline de recunoştinţă, spre bunătatea fără margini alui Dumnezeu. Iată, dragi sori­oare, pentru ce mă cuget tocmai acum la cuvintele a-cestea: Recunoştinţa e o peatră scumpă, ce nu o afli pe toate cărările. Şi neamul nost e un neam ales ce, nu'l afli la toate răspântiile.

Să mulţămim bunului Du­mnezeu dia inimă dragi sori­oare, că n'a întârziat ciasul jucuriei noastre. întreagă luna ui Decemvrie, să o petre­

cem în paee încât naşterea Domnului Hristos să ne afle renăscuţi sufleteşte.

Sufletele noastre sâ fie curate precum curată e za­rea de lumină din jurul lea­gănului domnului Hristos din Viflaim. A voastră sorioară Lal i l i .

Sosesc mărfuri. Direcţiunea generală a co­

merţului din Ministerul in­dustriei şi comerţului a luat următoarele hotârlri privi­toare la împărţirea mărfu­rilor cumpărate prin organele sale din Franţa, Anglia, Ca­nada şi Ceho-Sîovacia.

Din mărfurile sosite până acum In ţ a r t 8 e V Q f p r e d a

contra cost: cânepa s i

*n (fuioare şi tire) Uni-««« generale a industriaşilor »Pr« a le împărţi fabricilor!

Bumbac (suluri şi pachete) o parte Uniunei generale a industriaşilor şi altă parte Cooperativelor săteşti şi Ca­s t o r naţionale.

Pânza se va preda C o ­operativelor orăşeneşti ş\ diverselor organizaţii pro­fesionale ale funcţionarilor.

Coksul, cumpărat prin c o m ­pensaţie din Cehoslovacia, hârtia şi diverse materii prime industriale cumpărate din Canada, se vor preda Direc­ţiei industriei şi Direcţiei refacerei spre a se împărţi industriaşilor.

. Zahărul (circa 4 0 0 va­goane) şi orezul (circa 6 0 0 vagoane) cumpărate prin casa Blank. săpunul şi alte alimente sosite din Franţa se predau Direcţiei apro-vizionârei, care le Împarte populaţ'unei.

Noul s toc de unelte de economie sosite din Canada se predă Ministerului agri­culturii care le împarte a-gricultorilor.

Mărfurile care nu se pot desface tn massă, ca : lin-gerie, obiecte de menaj etc. se vor împărţi asociaţiilor profesionale sau diverşilor 'negustori cărora li se va fixa preţul de vânzare.

Din cauză câ Direcţiunea C. F. R. nu poate pune la dispoziţie vagoanele de lipsă aducerei acestor mărfuri din Brăila, Gilaţi şi Constanţa la Bucureşti sau in alte centre prin.ipale, de unde să se facă Împărţirea, cea mai mare parte din aceste mărfuri se vor m părţi din porturile Galaţi şi Brăila.

J I D A N I I N O Ş T R I .

Cu noi până acuma jidanii nu prea aveau legături. Ji­danii şi românii nu se prea nâraveau; eram ca pisica cu şoarecele, ori ea cânele cu pisc». Acurra Insă încep sâ ne îndrăgească Bagseama nadajdHieac ceva dela noi Te mtri ce. Cu greu credem >n*a sâ ne putem imprietini, tare cu greu. Au fost pr i e -frni c,i ungurii ai | o r sâ fie: noi n avem lipsă de ei

Au |„M ei lipsă de noi, 5> ne o m o a r a « dragostea.

dar un Jucru nu ne place^ ^ e p sâ se tt|pân«£i pe

la unele gazete, n u . »n A ^ a l , c ă ^ k%

peste nasul cel r â r a • % chiul Regat . O e r â ^ ' S gazete din vechiul R e l ^ apucat p e m â n i \\a ia

Şi cum jidanul n t t

ne vrea binele, ^ ţ * moare, ce credeţi, bir* 71 le cetim gazetele lor? 1

Ba mai bine să nu .... de loc. D e cât v ^ bine foame. Nu-i s ş a j ' m

Cei ce prin urmare m

de gând sâ cetiţi garete «j vechiul Regat , întrebaţi-, Intâiu pe noi sâ vă a r k cari sunt jidoveşti, şi n o i ţ. vom .spune cari sunt bureţii buni şi cari cei veninoşi,

Cei ce cetiţi ~ gazete din vechiul Regat, nu băgaţi de seamă, că în unele gazete de dincolo până-i lumea « ponegresc oamenii? Ba unei* gazete se bucurau, când pe România o ajungea vre-trn năcaz Vă Închipuiţi D-V sâ scrie astfel un români Nu-i cu putinţă. Acela ori e jidan ori ţigan, numai ro-mftn nu c. Şi apoi no: n'avem lipsă nici de sfatu­rile jidovilor şi nici de ale ţigani'or. Jidanii, dacă aşa sunt de cuminţi, deie-şi sta-turile fraţilor din ţara jido­vească, ţiganii treacă la uşa cortului Noi ştim, că arem destui români cunvnte ş1

primim sfaturi numai dela binevoitori

Aaadară, mai încet ce dragostea, jupâne Ip'g, raa' încet. Iar dacă nu-ţi p'ace, du-te In Ungaria şi-ţi dâm şi bani de drum.

O cărticică vrednica dc cetit.

A apărut la Făgăraş jj tipografia română »!• H ă ' ţâgan* şi anume:

* Steagul lui Tuder V\* dimirescu în Făgăraş* «cr's

de Pâr. Vasile Podea» protopop în Teaca.

In cărticica aceasta St-tipăreşte patru »°rb>n, _ stite de Sf. Sa cu ^ prilejuri până când a înlocui'

pe Pâr. vicar din F a g g Sunt scrise cu mulţi trag de inima pentru popo^ ^ mânesc şi le poate fl{

cine cu folos. P« g j * dă şi an viers, , u t , a r e . , unuiclopot în Ro mâni»'1" u e j C

în care ne arată ce g1 j c lopotele şi cum îi » d ^ f c

p e oameni la fapte 0° ^ .

Cărticica se P 0 , t $ . jj|>j pftra şi la librăria pentru preţul de 3 c 0 f '

UNIREA P O P Q R m . m Pag. 5.

— R ă v a ş u l »

i n Ţ a r ă -

* 1

România a subscris Pacea. — împuterni­citul Româriiei, dl general Coandă. — Gu­vernul cel nou în Cameră. — Redeschiderea Parlamentului. — Marele nostru învăţat Nicolae Iorga, preşedintele Parlamentului.

—- Ştiri despre neînţelegeri în sânul guvernului. —

Am scris în rândul trecut In »Unirea Poporului*, că Consiliul suprem dela Paris ne-a trimis uo ultimat cu vorbe aspre — ca la duş­mani şi nu ca la pretini cari împreună am luptat pentru cauza dreptăţii — câ in 8 3ile să subscriem pacea, că de unde nu, atunci rup orice legături pretinesti cu noi şi trimişii lor ne vor părăsi Ţara ca un protest împo­triva noastră, câ nu voim să dăm ascultare poruncilor ve­nite dela sfatul păcii dela Paris.

Guvernul generalului Vai-toianu a şi răspuns într'un comunicat bine documentat prin care a arătat respicat şi lămurit, că dacă aşa s'ar purcede faţă de România nedreptate vor face faţă de ea, mai marii legiuitori dela sfatul păcii. Fiindcă Consiliul suprem a stăruit în părerea sa ca România să subscrie pacea, generalul Vaitoianu J Împreună cu întreg ministe-riu! şi-a dat mulţămita. M. S. Regele Ferdinand I. după ntai multe consfătuiri avute cu fruntaşii tuturor partide­

lor, la recomasdaţia iubi­tului nostru Dr. îuliu Maniu '* încredinţat ca prim-mini-stru p e dl Dr. Alexandru Vaida-Voivod, deputatul lghi-

ilut şi ales preşedinte al Par­lamentului

E>1 Alex. Vaida-Voevod a f o s t delegat al României , R conferinţa păcii şi cunos­când amănunţit toa te trebu­i e şi toate şurubăriile de pe |» sfatul păcii — cât ce a

0 l t denumit ca prim-mini-> t r « numai decât a trimis * o l i c grabnică representan-

tului României la Paris, dlui general Coandă, să subscrie pacea. .

Dl general Coandă, împaternicitulRomâniei,Mier-curi ia orele 5 d. a. s'a dus la ministerul de externe (pe­ste treburile d\a afară) ca să subscrie, diferitele acte inter­naţionale cari cuprind recu­noaşterea tratatului d@ pace dela Saiat-Germain şi acel cu Bulgaria de câtră Ro­mânia.

Generalul Coandă a sem­nat şi tratatul, care apără neamurile mai mici din Ro-_ mânia. Tratatului acestuia i-s'au adus următoarele schim­bări: Paragrafele 2 şi 3 cu privire la tratai dela Berlin au fost şterse, adaugându-se un paragraf prin care se spune, că tratatul a fost în­tocmit dupăce a fost ascul­tată România Paragrafele 9 şi 10 au fost Înlocuite prin-tr'o redactare nouă in care se arată, că Evreii din Ro­mânia au drepturi egale cu toţi cetăţenii.

Guvernul oel nou după ce s'a format din reprezen­tanţii ţinuturilor desrobite având în frunte pe inimosul şi energicul nostru luptător din Parlamentul unguresc dl Al, Vaida Voivod, având-ca sprijinitor de frunte pe vestitul general Averescu în­vingătorul dela Mârâşeşti, ca ministru de interne — c a r e se bucură de o mare dra­goste In întreg cuprinsul Ţârii dia partea tuturor sol­daţilor relntorşi dela front.

Alcătuit tn acest chip gu­vernul dlai Vaida Voevod are sorţi de fiaţă l«wg*. c a

a p i ă m â n i i . să poată aduce Pacea bine­cuvântată în Ţară şi să în­făptuiască marile reforme cât mai îngrabă. Ţăranul român să se împărtăşească cu pă­mântul care i se cuvine după vrednicia, care a arătat-o întru, .înfăptuirea României Mari.

Redeschiderea Parla­mentului s'a făcut Marţi săptămâna trecută. Toată lumea a aşteptat cu mare nerăbdare — în faţă îngri­jorărilor cari na veneau-dela Sfatul păcii •— sâ se deschidă odată Parlamentul pentruca să putem auzi cuvântul pri­mului ministru, -al dlui Al. Vaida Voevod.

Oar o boală neaşteptată în urma preawmltelor lucruri cu cari a fost îngreunat ki timpul din urmă — în legă­tura cu starea politică a Ro­mâniei, a făcut ca primul ministru dl Vaida Voevod, sâ nu poată fi de faţă la-redeschiderea Parl*tm*ntu-lui, până se vs însânâtoşa.

In locul dlui prim ministru a cetit decr«tul cu porunca M. S. Regelui di Ministru de stat Ştefan C. Pop.

Dl Nicolae Iorga, pre­şedintele Parlamentului, îndată Ia începutul şedinţei marele învăţat şi neobositul apostol al Românilor, profe­sorul N. Iorga, a ridieat cu­vântul său cel diniâi, anun­ţând Parlamentai, câ în locul dlui prim ministru Al Vaida Voevod, care a fost preşe­dintele Camerei deputaţilor — să se aleagă un nou pre­şedinte.

Candidatul oficios al gu­vernului ia presidcnţts Ca­merei a fost dl Vasite Goldiţ, deputatul Aradului, fost mi­nistru de stat. Dar marele învăţat dl N. Iorga in faţa neîncrederii care o are faţa de unii dintre eamenn politiei ai României — pe cari îi cunoaşte bin^ — a anunţat câ lâsându?se în­duplecat de mai mulţi pretim deputaţi s'a hotărât sâ pri­mească sâ fie ale» preşedintele Parlamentului. In mijlocul

însufleţirii nemărgenite, care a cuprins întreagă Camera la auzul acestor vorbe — a fost ales cu 178 voturi faţă de dl Vasile Goldiş, care a avut 151 voturi.

Ne bucuram din toată i-nima, că locul de onoare — dar tn acelaş timp de mare răspundere şi greutate — de preşedinte al celui diatâiu Parlament ai Românief-Mari 1-a ocupat laminatul învăţat, care cu poveţele sale adânc luminate e chezăşia cea mai sigură, că în Parlamentul a-cesta se va lucra . cu toată hotărirea pentru binele şi fericirea Ţăranului român, al cărui adânc iubitor şi mare apărător este dl Nicolae Iorga.

Ştiri despre neînţelegeri în sânul guvsrnului — scris unele gazete, câ s'ar fi iscat din cauza alagcrii de preşe­dinte a dlui Iorga, dar din semnele, cari se văd cum lucră -guvernul şi parlamentul dovedesc, că lecruri/e merg strună înainte şi dorinţa oa­menilor de bine ajunşi în fruntea Ţârii, e de-a ajuta cu sfatul şi ca puterile lor binele şi fericirea Ţârii şi a locuitorilor ei, cari şi-au pus toată încrederea şi nădejdea în deputaţii trimişi, ca le­giuitori In cel dintâiu Parla­ment naţional a! Româa(ei întregite ca toate ţinuturile dasrobite.

— G*rm»vialn teinl nno-oft Germania înfrântă, s'a îm­păcat cu atarea ta şi îţi încor-deazi braţele la mttnci. Fabrícele au pornit cu sor st nimenea na sta >a hodină si cu mantie în­crucişate, Toţi muncitorii au luat asupra lor să lucre 2 cea* suri din zi ţi plata pentru acale 2 ceaiuri s i se verse In visteria Ţ*rii pentru a ajuta ţi ei cu obolul lor la achitarea despăgu­birilor d« râaboi.

la curând tobo primi chiar mariuri din Gtrmaaia, care se reculege prin munca hotirtti ţi prin dragoste de Ţari — ţi ast­fel 1« scurţi vrem* Germania se va ţti ridica din ao* Ia rasa ţi puterea, care au avut'o înainte de riibot — pria hirotcia fi dragonea de Ţari a poporului «iu.

U N I R E A P O P 0 R £ k £ L Pa£. 6

Consiliul « o r e m a chiemat pe Unguri la Consiliu * . _ y a - r , ţ s p u n d . — Conferinţa pa"'- » , __ i , n : n

o . r h i , a subscris şi ea pacea. - Lemn S a * „acea - Cum vr'ea înţelegerea pacea

mei se rentorc l a i an^. . * sfat de pace. - Amer ican i i au p l e c a t .

In sfârşit Ie-a sosit şi. Un­gurilor vremea atât de mult aşteptată să-şi trimită împu­terniciţi la Sfatul picii, să subscrie tratatul da pace, care li-s's pregătit.

Să vedem acum cina se vor împăca Ungurii nostrii cu hotârlnle, cari reprezen­tanţii lor le vor auzi la Paris şt cum vor răspunde lumii cu cinste ori cu obrăznicie cum su fost dedaţi 1000 ani de când stăpânesc popoarsle azi desrobiie -da sub stăpâ­nirea lor tirană ?l

Destul, că chemării, care ti-s'a fâeut de a-şi trimite reprezentanţii ia conferinţa păcii, răspunde primul mini­stru Huszâr, că guvernul un­guresc ya da cât mai repede cu putinţă ascultare dorinţei Consiliului suprem. Acum noi aşteptăm s i vedem, că iscoa­dele ungureşti, cari vor fi trimise la Paris In frunte cu vestitul grof Apponyi, ce isprăvi vor face pe acolo, cum vor mai putea să-şi mai învie mărţoaga răposată — ca să mai călărească iară. ţanţoşi şi mândri, bătând sfâ-toşi din pinteni şi râsucin-du-şi până după urechi mus-taţele. năclăite?!

De om trăi până a'or r e ­întoarce vom mai vedea ce a mai fi, dar atâta ştim, eâ le vom şti răspunde d u p ă vrednicie ori ce vor zice şi ori ce vor face în faţa sfa­tului pici i .

Eârbia a snbsoris şi ea pacea cu Austria şt Bulgaria, având ca împuter­niciţi pe dnii Ptslci, 7 ruta-bici şi dr. Zalger, cari Vineri au subscris fgliuritele aet« diplomatice la logiturâ cu tratatele de pa«e. Unele pri resc pacea cu Austria, altele cu Bulgaria.

Aeum dupâce şi SArbia

dimpreună cu România au subscris pacea atât cea cu Austria cât şi eea ou B a i -o-aria — In par tea as ta de lume numită Răsăritul Eu­ropei avem nădejdea, că pacea binecuvântată se va sălăşloi In această pa r te dc lume'aşa da mult sbuciuraată şi frământată.

Svârcoliriic neputincioase şi iăud'ăreşiiîe Ungurilor, că la primăvară o să pornească răsboiu împotriva noas t ră , nu no sperie. Vom şti ?n toa tă vremea să le a d u c e m minţile acasă — dacă nu se vor astâmpăra să p r indă iar cu aoi.

Leala îmbie paoea . Din împărăţia aceea mare

a întunericului, unde s'a făcut a tâ ta prăpăd şi m a r e văr­sare ele sânge în oameni — se mişcă iar valuri d c ne­mulţumire împotriva necur­matelor tulburări din întreg I cuprinsul Rusiei nefericite ! v reme de 2 ani de zile. Lenin marele sfetnic al bol­şevicilor se vede silit sf, cea r^ lpaeea .

O te legramă sosită din Stockoim anunţă, că Lenin a sosit din Moscva l a . P e -t rograd şi a dat un manifest că t râ popor, anunţând, că Guvernai Sovietelor propune oac£ tuturor popoarelor în

condiţiani vrednice de primit.

Giwn vrea înţelegerea pacea cu Rusia. Condiţiunile înţelegerii pentru a încheia pacea cu bolşevicii r a ş i a r

ştiind pe bolşevici m c ă p a -ţinaţi în hotărîrile şi p lanu­rile lor. Deal tă pa r t e î n ţ e ­legerea încă e aşa d e pu ­ternică şi încrezută ?n pu­terile ei, cit sâ nu fie sili'.A să ce r şească pacea bolşevi­cilor, ci li va lăsa să se m a c i n e Ruşii ei între ei, până se va face oda tă dela sine lumina în întreagă ţara şi vor şti înşişi Ruşii Intre, cine sa aleagă.

Delega ţ i i German ie i

cari au părăsi t pe n e a ş t e p ­tate Parisai la 22 Noemvr i e — adecă acnşi va fi luna — s'.iw hotar t t sâ se r en tou rcă la P«ris ca sâ se sfătuiască cu împuterniciţi i înţelegerii cu privire la intrai ca in

a a tratatului dc p a c e Un semn Germani i

fi următoarele: Desfiinţarea

formarci unui Sovietelor;

guvern e » reprezentanţi ai barghezimei; Pred . r« Ş e n l o r ^

Pedepsirea tovarăşilor lor

» « t f i vor c u i ; ;

I T : d e ***** -e r c u PBtem p r o r o c i _

Figoare dela Versailles. bun aces ta , îşi revin U senument ' - îc cele m*i bune şi. vreau «ft s tea serios de vorbă cu aliaţii despre p a c e , ta ~poi s i -ş i poată vodca ?n linişti* şi nc-tulburaţi rk- lucru, să-ţi pun."i ţara iar In râ.vd. ici pn-.rti vresr.e Germani i c i p u t e r ea lor de muncă t*ji vor puno iar în picioare ţnra şi va fi iar înfloritoare şi temui ă.

O nonei cenfo r in iâ? Foile engleze susţin, că

ar fi bine şi cu minte .«-.a se cheme o nouiv conferinţa dc pace la Londra l\ capitala Angliei, la care s>. k:e pa r t e tonte popoare le din lume

Acolo împreună reprezen­tanţii popoarelor şi a nea­murilor, i r avea însărcinarea să revizuiască t ra ta te le dc pace încheiate la sfatul păcii dala Paris.

Sfatul ăsta n o u . d e p a c e — spun foile engleze — ar fi d e . l ips i -pent ru a tocmi şi a drege g r e s i i l e şi n e d r e p ­tăţile tăcute de Consiliul Su­prem dela Paris, car» a ne­mulţumit toa te sutele , cari au încheiat pace până acu­ma. Dar dacă i*ră vor înce­pe cu începutul oare când se va ajunge sfârâitul ?

&meri©anii an plecat. Io acelaş tirup când fraţii

de sânge Englezii p ropovă-< ă w e 8 C 0 "«u i «onferinţi de pace — Americanii, dl Polk

fUl d c l W * amerieane împreună ou cetalalţi t n u r l _

c-ir.i au părăs i t M P::ri?ul ""' \

m a n e ca şet a | me r i canc , i va i U C r a

nipotenţ îur ajutat ' H - r i , şi Grewy. D a p J J cârca delegaţ iei a r n f t J ' d d e - a ţ i i englezi, ¡ ^ 7 ' ,

j aponez i vor continua sedii

ţ e i* împreuna cu d&leV fr.n;ccz: p o a t e până j a m . locui lunci Ianuarie. '

Să nAvlftjriuini ca toata k c rede rea , câ cei rămaşi vo, avea J« i n imi soartea p 0pQ a, r d o r şi vor nizui S 4 aduci ca t w-ii cu rând pacea tutu-ror popoa re lo r din ] m t t

îotrer-.-f'..

<2 Şcoli săteşti. Din iiiH-ij i'-ărţi vine jalbă

că nu e şooal* la sate. Or daca c ş;:t;,ilă, mi c învăţătoi Şi nu e miraje. învăţători noştri şi astăzi sunt cu rai mai rău plătiţi decât alţi sluj. ba$i ai statului cu învăţături mult mai puţină decăt ei. Vi înţek'^e, deci, ori cine, cim si face, că ituiiji dintre învăţători, noştri, între astfel de împrejii" r.*irf, îţi văd do alte slujbe mal bine piitite şi pi răsese şcoala

Şi cine tr:<<;e scurta din toatl acestea?

Nesnml întnî?;! Ţara întreaga! pâră ti:i popor deştept ţi lu­

minat prin şco.'.iâ bună, toati învăţătura înaltă a domnilor,a aşa aişilor conducători e H\i goai i în traistă uşoară.

Dovada cea mai grăitoat» despre acest trist adevSr «•<> dă vecina noastră Rusie. Acolo, fiind poporul dela sate ioarte rămas, poate fi tras şi i»P iB,j dugă bunul lor plac, de to| traşi-împinşii. Se scoală usti' şi zice J o s ţarul", „au ne tre­buie ţar!" şi toţi strigi dJP» el: J o s ' , „nu ee trebuie'. V« altul şi strigă .Jos Lew . toţi după el J o s Lenin. * treilea J o s Denlkin" Ş1' ^ mai departe 4s nu mal şî" f

cine-i sus şi cine-i Jos- | amostec de limbi şi de gaj. mai altfel ca la turnai Bat) ntdui. Şl de-ar rămânea B » " la strigăte, «'ar îi nici u» ' că ar încăpea ele, cum '"^ şi răcnetele dobitoacelor-dela strigăte trec 1* fap*«- c J f )

fel au ajuas că ai, R â?'Li«i

dela fire sunt oameni b» ^ paşnici, se sfăşie unii P ' mai cumplit ca fiarele s e l

e«ti Şi când îl întrebi P ^ 8

p 0 t buni pravoslavnici, c " . t o f i i zic» ei despre toţi cuvin'

U N I R E A P O P O R U L U I

spun rf«pi ( .veroo", cum ei) deoarece nu pot avea

? ! n dreptate, ei «ţi respund: domnule noi nu puiem judeca,

"le are d/eptate şi cine nare; n n ; n'avem şcoala .

Aţi a » z ¡ í ? / î a m ; r

şcoala.'" Dumnezeu să ne ienasca de

0 aslfă! de primejdie! Fiindcă însă înţelept e acela, care în­vaţă din păţania altuia să în­văţăm şt «oí din a Ruşilor. Şi daca plătim purcarii, boarii, văcarii, stăvarii, jandarmii, no­tarii fi a t â î i ă seibas» m i c i V mari, să ne . plătit», cum se cade, si învăţătorii, că slujba lor nu-i mai pre jos de a nici unui slujbaş şi atunci nu vor mai fi sate fără şcoli, nici şcoli fără dascăli.

Dascălul loan.

L i p s a sărnănăiurilor d e g r â u .

E lucru în de o b j t e ^ cu­noscut, că în t o a m n a aceasta nu s'au putut face la vreme sămănâturi;e d c t o a m n a şi câ astfel abia a şasa pa r te s'a putut sărnân-.i. La început seceta cea lungă, apoi ploile îsuilte i-au împ iedeca t pe oameni , aşa că * pe enal ce vine no pu tem a ş t ep t a la o lipsă foarte m a r e .

Ce e drept , că iarna do-• tnoală de acum e foarte prielnică pen t ru arat şi să-nrtănat, dar când e uns nu este alta, acum nu afli oa­meni cari să-ţi ajute şi astfel uşor se poa t e în tâmpla să ne rămână o m a r e p a r t e a locului nesămăna t .

De acces e bine, ca oa­menii noştri să se îngri jească din bună v reme de sămânţă de grâu de p r imăvară . Dacă nu au putut s ă r m n a grâu de toamnă, să s 'amene grâu de primăvsră şi să nu lase lo­curile nefolosite.

Ar fi tare bine, dacă Re­sortul de agricui tură ar urma sfaturile da te de agronomul îlie Agârbiceanu în ziarul >Patri*< din 5 Decemvr ie nrui 230 şi ar rechiziţiona din bună v r e m e to t g râu l de Primăvară dela propr ie tar i , dându-!e în sch imb grâu de toamnă, şi apoi a ce s t grâu rechisioaat l-ar împărţi acelor Proprietari, cari au hpsâ de ^ m â n ţ â de g râu la primă­vară.

Aceasta însă trebuie fâ-e t *tâ cât mai iute, pentrucă grâul de primăvară numai atunci reuşeşte, dacă se sa-">*na din bună vreme, în­

dată ce g« desprimăvărează. *-ocul, îa care voim să sâ-

mănăm grâu de primăvară, t rebuie a ra t din iarnă, iar apoi când s« desprimăvă­rează aă se semene şi grape bine , dacă se sarnănâ cu mâna , iar daeâ-i sâmănâm cu maşina grăpâm mai în­tâia bine locui, îi sămăn&m, şi apoi îl m;ti graparn odată cu o grapa mai uşoară.

Grâul de primăvară se desvoal tâ cam deodată .cu orzul; dacă- e sămânat la vreme şi ii mai şi pr ieşte vremea, se coace mai deo­da tă cu cel de toamnă, alt­fel cu ceva mai târziu. Insolo dă roadă pe. o formă cu cel de toamnă , d a c i i-a priit vremea. Cel mult făina fă­cută din grâul de primăvară nu e de o calitate aşa de bună, dar asta nu hotăreş te . Omului flămând îi e pita în gând şi nu mai întreabă câ t e d e bună, pită să fie.

Să ne îngrijim aşadar din bună vreme de ceeac.e ' vom mânea pe anul venitor şi să nu ne lăsăm de pe o zi pe alta. p -n t rucă pe anul venitor va fi şi mai mare scumpe tea ca în ăst an.

Pag. 7.

0 minciună sfruntată. Un profesor din vechiul Regat atacă şcolile Biajului — îi răspunde di­

rectorul „Unirei Poporului". Miercuri \n 3 Decemvrie ut»

profesor din Bucureşti a ţinut 0 cuvâatarc înaintea unui pu­blic Bunaeros di» capitală. A vorbit despre şcolile dia Ardeal şi a sras între altele oă şcolile Blajului au fost o pepinerie de deznaţionalizate, că adecă şcolile ^in Blaj nu Bumai că ri'ar ti lucrat mult pentru sa-ţi«Bea română, ci tsemai dimpo­trivă. " Ne mirăm mult cum-un om

cuminte, u» profesor, poate să s?ună astfel de bazaconii. Se vede , ' că nu cunoaşte istoria, care dovedeşte cu mii şi. mii de pslde tocmai contrarul. Se vede, că nu ştie, că tocmai dascălii Blajului au fost aceia cari au destupat întreg neamul românesc şi cari au dat cea dintâie scân­teie do cultură românească întreg neamului românesc.

.\m rămas uimiţi de neştiinţa' ori 'obraznici» acelui profesor, si parecă nici aeuma nu ne vine a crede, că o putut să spună un aşa mare neadevăr.

Si a'am crede; Doamne fe­reşte, daeft » u « « « i c u d u a r ochii noştri un frumos rlspun. a I directorului gazete, noastre dl dsputat Alexandru Lupeanu 1 Melin, P«"»«ct în g . « £

Renaşterea Român*", otra s* i „ a t sâptămânde trecute la

^ S a l - u - i v i n e — d e

e e « e e a auzit şi lăsând să treaed p 2 dinaintea ochilor săi sufleteşti p c t o ţ i o a m e t i i i D ] H r i

si Blajului, se Jnt.eaba efe oare cum i-a putut v c n i î f t ^ A r i i c

profesorului aceluia sa spână u » atât de mare ne.-.devâr/

Adicătelea şcolile BlnjJni, eari toomai peatruoi au fost prea romaneşti, au fost totdeauna ameainţate do ciUră unguri, şcolile Blajului au fost o pepi­nerie da desnationalizurc !

Oare, cel ee-i zice luminci îatunerec, ce fel de om este?

Dar iar ne întoarcem şi ziseşi, nu a făcut cumva dl. profesor numai o glumă?

Li s'a împuţit brânza. Gâciţi de cine c vorba.

De doi prieteni buni, caro: a li s'a stricat prietini», şi a-nurrte de unguri şi dc jidani.

Vâ mai aduceţi aminte, e i nu-i aşa de demul t ; cine erau prietini mai buni, ca ungurii şi jidanii? S e to t îm­brăţişau şi se pupau p&ni-i lumea. Ţara ungureasca pe care Întemeietorul ei. sfântul rege Ştefan, a închinat-o Preacuratei Vergare Maria, devenise ţară jidovească. Iară Bsdapesta era cunoscută în tes tă lumea sub numirea de Iudapèsta.

O g r ă m ă d i d e oficianţi din Ungaria erau jidani, in vremea din urmă ajunsese .şi câţira miniştri jidani. Ga­zetele erau ap roape toate jidoveşti. Cărţile ungureşti le scriau tot j idani , pentrucă aproape toţi scritoi ii unguri e r s a jidani. ' Comercianţii, măiestrii, fabricanţii, tot ji­dani. In Blaj, pe vremea un­garilor, cine-şi bă teau mai t a re pieptul şi pintenii un­gureşti? Jidanii. Aceisşi ji­dani', cari astăzi spun că-s Români.

Destul atâta, să jidanii erau stăpânii Ungariei. Şi acum jidanul numai binele sau şi-1 caută, jidanii ?i-*u făcut mendrele în Ungaria, s'au înstăpânit asupra ţării, pc vremea revoluţiei au lnat cârma în mână şi sub con­ducerea lui Kuhn Béla şi a lui Sâmuely au dus ţara ia perire.

Desmetecindu-se Inai Un­gurii şi vâzân lu-şi perire» cu ochii, acuma, cam târziu nu-i vorbă, şi-au adus aminte, că jidanii sunt capul tuturor răutăţilor. Şi au început o adevârată goană împotriva a tot ce e jidovesc.

Iîtâ ce scrie acama o ga­zată ungurească »Nép»karat

Voinţa Poporului* despre j idani:

1. »Evreii t rebuie scoşi din toa te funcţiunile de s ta t . 2. Trebu ie lipsiţi dc t o a t e drepturi le poii t ict . o. Vom aduce lege, c& nici un j idan nu poa te fi conducă tor al munci tor ime! iii nici un altfel dc post de conducere nu pot să pr imească, pen t rucă ir.ţi cum sunt la fire, setoşi de a ii în frunte şi dc s. con­duce şi imor»!» peste măsură , iarflş nr In t roduce bolşevis­mul.

4. Nici un evreu, mt poate • să fie gazetar.

Li s'au deschis în sfârşit aşadară si Ungurilor ochii , (iar cam târziu. Şi, D o a m n e , mult le-am mai cântat-o noi, câ evreii le mancă ţara. Nu ne-au crezut. Acuma au văzut.

Iară dacă din păţania a-ceasta n e putem a l r g e şi noi cu ceva învăţătură, noi credem, că r.'ar atrica să ni-o Insemăm bine.

Gât trăiesc ' a n i m a l e l e ,

Răsboiul ce a trecut n nimi­cit vieaţa multor oameni csri aveau tot dreptul să trăiască, şi în aceeaşi vreme a nimicit si vieata multor animale, cari de loc nu erau vinovate pentru

| duşmănia ce se născuse între neamurile pământului. A î u l l c soiuri de animale îa urma răs-boiului s'au rărit tare, aşa că zeci de ani vor trece, şi tot nu vor putea să vină în rând. De aceea astăzi trebuie sâ ÎRgrijim animalele mai mult ca ori şi când, să le hrănim bine şi să le apărăm de duşmani, ca, dacă au pierit din visa răsboiului, cel puţin să nu mai peară din vina noastră.

Oamenii învăţaţi de mult s'au tot trudit să afle cât tră­iesc animalele şi astăzi când nevoia înmulţirii animalelor se simţeşte aşa de mult, va fi po­trivit să ştim cât trăiesc unele animale. Vom începe cu celca mai mici, cari trăiesc mai puţin şi treptat vom continua până la celea cu vieaţă mai lungă.

Musca de primăvară trăieşte 4 - 5 @re, molia (femeie) 3 - 4 zile, larva,de albină 5 - 6 zile, molia (bărbat) 8 - 1 4 zile, că­răbuşul 29 zile, lăcusta 4 săp­tămâni, omida 6 săptămâni, libelula 6 8 săptămâni, flutu­rele de noapte 6—8 săptămâni, albina trântor 6 - 8 săptămâni, melcul sticlos 1 an, melcul de baltă 2—3 ani, regina albinelor 2—5 ani, furnica 3—4 ani, fur­nica mare 4 - 5 ani, melcul de grădini 5 ani, veverija 6 ani, şoarecele 6 ani, iepurele 6 ani, pasările mamute 8—18 ani,

Pag. 8. P O P O R U L U J N r. 47

porumbul 10—20 ani, mierlou 12—18 ani, vulpea 14 ani, pri> veghitoarea 12—18 ani, coţo­fana şi peste 20 ani, racul 20 ani, scroafa 20 aai, porcul săl­batic 25 ani, cucul 32 ani, Icul 35 aai, broasca 40 ani, pisica 40 ani, calul 40 ani, ursul 50 ani, scoica 66-—100-ani, corbul 100 ani, gâscă 100 ani, papa­galul 100 «ni, vulturul şi peste 104 ani, vulturul pleşuv 118 ani, ştiuca 200 ani, cr&pu 200 ani, elefantul 200 ani, lebăda 300 ani.

Natural, nu se poate lisa din •ceasta icoana" aici omul, cart trăieşte eam 60—70 ani fi numai foarte rar st găseşte câte un om, care si ajungă vrlsta papagalului eri a vul-tnralui, dar vieafa lui atunci nu mai este decât o greutate fi un năcaz.

— Plata Ia foaia noas­tră se poate face prin pof ti şi in persoană. Banii tri' raişi prin posta «e adresea* ză- aşa: „Onoratei Adrm> nistraţii „Unirea Poporului" în Blaj (Balâzsfalva)". Dacă se plătesc în persoană, tre* fcue^ să se dea ori dlui pro* resor loan Moldovanu, care este administratorul gazetei, ori apoi dlui Octavion M ă ' celar, conducătorul librăriei seminariale din Blaj, cari vor da în schimb chitanţă în regulă.

Nimenea altul nu este îndreptăţit să primească preş ţul abonamentu lui pentru gazetă. Asta pen tru ca să se ştie.

— Dar viădioeso p»a-tm biserica gnită din Bnoureşti. Cetim în foaia »Tribuna* din Oradea-mare:

în ziua de Arhangheli în biserica unită din Bucureşti P. S. Sa episcopul Orâzii-mari Dr. Dimitrie Radu a ţinut slujbă mare, pentrucâ atunci S 'SH împlinit 33 de ani de când a fost numit preot la aceea biserică. Gu acest prilej P . S. Sa a dă-ruitpemmabiseriei i 100,000 de coroanj».

Frumos darl Sa traiaac* ti mai facă multe asemenea In (olostl neamwAai »*atra l

— Statuia l a i Htatenfenrg d» T&Banrn. Uriaşa statuie a nureşmlului Hiadeaburg *a pieri !n curâad de pa piaţa Berlinului uade a U»t ridicaţi 1« timpul răsboiulal. Coaduo&torii de «ti

ai Germaniei însă au hotărî» altcam, Încât chiar lemnele din cari e compusă se vor vinde pentru. . . încălzit.

Oare ciae ar fi gândit rt'odatS pe vremea preamărirei faimosu-|«i mareşal, că va ajunge să-fi vadă statuia d* vânzare?!

— Serba*©» Bassea . Zeee abi s'aa împlinit, de când © moarte neaşteptată a răpus din­tre cei vii — într'o si mocnită de sfârşit de toamnă — pe învăţatul canonic Dr. Aagustin Bnnet., dela Blaj.

De jale neţărmurită au fost cuprinse toate iBimile româaeşti La vestea morţii caaaaicalui Bunea, nu a fost colţ de pământ românesc ande să nu S străbâtat faima morţii triste a marelui în­văţat — stâmiuâ pretutindeni lacrimi de durera şi jale amară.

Cărturarii de azi ai Blajului în semn de pietate f*ţă de amin­tirea aceluia care prin numele său a Hmpruniatat un titlu de strălucire Blajului — au sărbă­torit Duminecă printr'o frumoasă serbare — numită serbarea Bu­nea, îssplinirea celar 10 ani dela maartea lumisatului eanoaie.

Iavăţatal profesor Dr. Zenovie Piclişanu, a vorbi* despre Bunea ca istoric, iar inimasul profesor leun Georgescu a vorbit despra Bunea ca orator.

Trei clerici: G. Mat ta, C Ckerebeţiu şi I. Şelariu s'au di­stins cu cântări şi dcclamări, cari au fast o podoabă a măre­ţului praznic închinat din partea cărturarilor Blajului în amintirea piessă a aceluia care a fost o-dată mândria Blajului şi a nea­mului românesc.

Tinărd profesor Htltmann sa dovedit ca destoinic condu­cător de chor şi un distins pro­fesor de muzică de care legăm frumoase nădejdi de viitor.

• Serbarea Bunea* a fost o frumoasă serbătoaie de pioasă amintire cu scopul de a ridica wn monument de piatră — la mormântul părăsit al snarclui Bunea.

— Secretaval la i K h a n B e i » pr ins da R o m â n i . In« tr'ua local de petrecere din Bu-cara-ti a fost arestat îa zilele trecute Bonn Andor Iânos fostul secretar al faimosului BelaKuhn.

A tr*cut in Ţara eoagtră pen­tru a face propagandă belşevieă — dar a fost prias de haraie* noastră poliţie ţi pus la răcoare, sa-*i isp&ţaasaă păcatele câte mai are şi să înveţe omeaie.

— I ;cran»!a â « to«. Din Ardeal în scurtă vreme ae v®r experta lama* de foc ta preţ de un mili*rd — la Grecia ţi Italia aade n«-au fost e«r«t«. Avattn păduri uriaşe p e iatrag eupriniml Ardealului şi cum l « m -«ele sunt aţa de căutate act»,» ţi în Ţ*ră ţi la străinătate — aşteptăm în whimb lucruri 4 C

şi alta. lueruri, C a r i « e

lipsesc.

_ î m p ă r ă t e a s a l e i N « -

f ^ m u H l e de-o strălucitoare mărire a poporului francez, în S e trecute fosta împărăteasă ."tai Napoleon al IH-le. aI * f » : { e i __ împărăteasa Eugenia azi

9 vrâstă de 93 aai s'a rentors din Loadrs în capitala Franţei fa Paris, să fie şi ca părtaşă măcar spre sfârşitul vieţii sale la bucuria poporului său pe cafe atât d« mult l-a iubit.

— R e g e l e Ang l i e i ş i riuarui . Regele Angliei trecând îa silele trceute în trăsură pe o stradă din Londra, un «narinar s'a urcat pe o scară a trăsurii, zicând aghiotantului care voia să-1 îrapedece: >Eu am luptat pentru regele şi acum reesc să merg su cl în trăsură i

Regele ausind aceste ouvints ia dat drumul în trăsură. Mari­narul după ce a stat foarte mai-ţămit câteva «lipe la picioarele regelui, a strâns mdaa regelui, spunândo-i, că e iu» om plăcut şi apoi s'a. dat jos din trăsură fericit/ că s'a gutat plimba cu regele pentru care a luptat.

— O «lorhiţ& BofiupiinitA a fentatai „Keiacr*. O ga­zetă dia Awuriea scrie că fostal »Kaiser< Wilhelm al 11-lea al Germaaiei, ineă anuiw 20 de aai, când era încă \w iepliaa lui strălucire şi putere, ar fi apus pretiniîor săi, că ar vrra s i fie prim»! preşedinto al Kcpablicei Germaae, şi vezi lucrul naibii, Germanii cei atât da supuşi şi ascultători odată, sunt acum aşa de răi la iaimâ. că aici nu v«r sa audă de dsrinţ* asta şuchiată a fostului lor «împărat*.

— Gondiţlunile de paoe pentru Ungaria. Condi-ţiuniie de pace impuse la conferinţa păcii — Ungurilor, s u a t : S â plă tească pe lângă a 5-a parte din datoriile fostei monarhii încă şi o des ­păgubire da râsboiu de 18 miliarde.

Timp de 15 ani armata Ungară va fi sub suprave­gherea Antantei şi nu va putea fi întrebuinţată decâ t pentru paza din lăuntru.

Ungaria va preda 2 0 la sută din vapoarelo şi coră­biile, eari le are pe Dunăre statelor naţionale formate din vechea Aostro-Ungaria primind in sehimb piaţă în bani pentru ele. O comisie internaţională ra hotărî va­sele, cari vor trebui predate. Navigaţia pe Dunăre va fi cu total libera.

Ungurii vor căpăta un termin de 10 zile pentru subscrierea păcii — şi încă !n timpul cel mai apropiat.

— D e a l a r a ţ l a 4 e o v e -

Deputaţii de aaţieaalitate ru-teană dia parlamentul raraia «Ieşi tn părţii» Maramurăşalai fi a Ugo«*i a u d , t p r j a g a z e t 8

» declaraţi, icrbătoraatrl p r i a

care îşi tălmăcesc «entim^, de nemărgisitărecuaoştiBţijj tru regele României M. S R gele Ferdinand I. care a j Q

duit poporului rutean. să-şj \-mită reprezentanţii p e C 8 r i .'" vrut poporul în deplină libertât* — să fie trimişii lui, \ n

mentul român din Bucureşti Poporul rutean îşi leagă S o , t .

tea, speranţele şi toată fericit şi tot viitorul său de so«tti României Mari — la care dorţştţ să rămână alipit pentru t«ţde i.

— B a l o n u l , l e a e v l cel m a i hun al o f t i e e i . Un dec tor cnglet a recomasdat ca «1 t»ai bu» leac pentru ofticoşi ÎStrebuiRţarcB baionalui. gj spune, că bolsavul să i e ridicat !n aer cu balonul pâaă la 0

îeălţime de 5G0O de srme, s»de

să rfimlnă eâteva sile, edihaind şi răsuflând aer curat şi înTia-rSeor, aer cu mnlt mai »UE, de­cât In orice loc dia înalţii meisţi cu aer curat.

— tt»ţl d o c&rţi, Utr» Teiuş ţi A i t ^ depc tres a dis­părut un însemnat număr de cărţi de şcoală, care a fost tri­mit şcoliler din Timişoara.

Bănuielile se îndreaptă asupri uaei tovărăşii assMnse ungureşti, care caută să blameze ia forma at ta cultura uaasuâ naţională şi astfel vreau să-ţi bată joc de noi. Dar dt-om găsi tiRe?aţii, vem găsi şi ac âe cojocul lort

Impolriva răspândi­rilor de şfiri.

1. Vor fi, consideraţi ca infractori:

a) Acei cari fără rea credinţă frin localuri publice gări, trenuri, p străzi, etc, vor comu­nica colporta, comenta in orice chip, ştiri fie adevărate, fie imaginare, sau păreri relative la operaţiunile de răeboiu, situaţia si dislocarea tru­pelor, disposiţiunile au-torităilor militare, s»u orice chestiune privitoare la armata română.

Această infracţiune si va judeca şi condamna de pretori in pritn& P ultima instanţă, cu chisoare până la un an şi eu amendă până l* 2000 Lei.

Când faptele de mai®*8

se mr fi săvârşit in sco­pul de aspiona,sautr&da> se aplică pe&epseU văaute de legile p»***1? în vigoare în timp °*

Redactor responsabil :

l U L I U M A l O j k RnnrSr caoiarat fle v&sileSoria^

/