Starea de echilibru

Pentru a se putea bucura în totalitate de frumuseţea vieţii, orice om are nevoie de echilibru în viaţa

sa, doar că pentru unii acest lucru pare a fi mult prea greu de realizat.

Din punct de vedere teoretic, starea de echilibru este determinată de procese opuse care se desfăşoară

simultan cu aceeaşi intensitate. Dacă raportăm teoria la practica existenţială, la viaţa omului simplu,

starea de echilibru devine imposibilă, însă această imposibilitate se întâlneşte doar dacă facem referire

strict la clipa prezentă.

De obicei, oamenii înţeleg greşit echilibrul în viaţă şi cei ce pretind de la tine o viaţă echilibrată,

chiar ei sunt cei care au picat într-o extremă.

A trăi în echilibru nu înseamnă să ai o viaţă monotonă, previzibilă, simplă. Nu, astfel degeaba

mai trăieşti!

Viaţa-i frumoasă atunci când este super colorată, însă montonia nu are decât o singură culoare.

Viaţa-i încântătoare atunci când te surprinde, doar că previzibilitatea nu va surprinde niciodată nimic.

Viaţa-i sclipitoare atunci când este diversificată, însă simplitatea nu îmbracă decât nonculori.

Nu, eu nu îţi doresc o viaţă banală! Vreau să trăieşti viaţa la maxim, să simţi totul, să fii fericit şi să

guşti câte puţin din toate.

Da, gustă totul, savurează viaţa, stoarce totul de la ea şi nu lăsa nimic neexplorat, însă nu neglija un

aspect fundamental, anune, la sfârşitul calatoriei existenţiale, toate lucrurile pe care le-ai făcut în viaţă

trebuie să realizeze echilibrul balanţei. Doar prin realizarea acelui echilibru vei putea spune că ai trăit

viaţa în totalitate.

Aceasta cred că ar trebui să fie baza tuturor predicilor din întreaga lume, pentru că omul oricând va

greşi, oricând va gusta răul şi nu are sens să negăm acest aspect, prim urmare, este mult mai practic să-l

faci să se accepte în totalitate cu tot binele şi răul acestuia, decât să-i impui o viaţă în extrema purităţii.

Orice om trebuie să înţeleagă că binele şi răul sunt componente nelipsite ale vieţii şi că orice parte

reprezintă o alegere, iar respectiva alegere este în totalitate realizabilă.

Din momentul în care ţi se impune o viaţă perfectă „fără de greşeală”, în mod cert apare în faţa ta

un zid imens ce nu mai poate fi depăşit niciodată, iar partea cea mai distructivă al acestui aspect este

reprezentată de faptul că omul începe să se resemneze, acceptând răul în viaţa sa, picând în extrema

negativităţii.

Dar omul trebuie să trăiască în echilibru, nu la extreme, iar acest echilibru devine mirific abia atunci

când există o armonie între cele două extreme.

Dacă nu trăieşti în armonie cu tot ce îţi aparţine, nu vei putea trăi în armonie cu absolut nimic din

ceea ce te înconjoară. Primul pas către o viaţă frumoasă este reprezentată de acceptare.

Din momentul în care te-ai acceptat în totalitate, cu toate părţile tale bune şi rele, în mod automat

vei accepta tot ce te înconjoară. Doar în acest mod vei înţelege complexitatea naturii umane,

imperfectiunuea şi perfecţiunea acesteia.

Nimeni nu poate mânca mereu acelaşi fel de mâncare, nu poate face într-una aceeaşi treaba, nu

poate sta mereu în aceeaşi pozitie, la fel cum nu poate trăi permanent într-o stare de beatitudine. Aşa ceva

nici măcar nu există, iar dacă ar exista această beatitudine permanentă, cu siguranţă ar deveni plictisi-

toare, banală.

Într-o anumită măsură, pot spune că răul dă culoare vieţii, iar fără acesta nimeni nu s-ar mai putea

bucura cu adevărat de frumuseţea binelui şi nici nu l-ar mai putea aprecia la adevărata sa valoare.

Un aspect demn de luat în seamă este reprezentat de faptul că echilibrul este relativ, el putând

diferenţia de la o persoană la alta.

Ce este de făcut pentru a putea păstra

această stare?

În primul rând, se doreşte o cunoaştere şi o abordare a vieţii în complexitatea sa, pentru că nu vom

face referire doar la echilibrul unei anumite categorii de persoane, întrucât nevoia de echilibru a unui

pustnic va fi total diferită faţă de cea a unui petrecăreţ.

Vreau să priveşti lumea în ansamblul ei,

să ieşi din limitări şi astfel să poţi

privi din exterior!

Observ tot mai des că fiecare îşi are propria sa lume şi acele persoane văd lucrurile doar aşa cum le-a

fost dat să cunoască.

De exemplu, noi ne putem uita la acelaşi obiect, dar este foarte posibil ca fiecare dintre noi să

înţeleagă diferit semnificaţia acestuia. Este posibil că tu să vezi un cuţit şi să spui că este excelent pentru

a-l folosi în bucătărie, iar colegul tău e posibil să vadă acelaşi cuţit ca pe o armă. Această diferenţă există,

deoarece fiecare şi-a construit o imagine a lucrurilor în funcţie de experienţele trăite. Din acest motiv un

copil nu are nicio frică, deoarece nu a avut experienţe negative şi din punctul său de vedere totul este

lipsit de răutate; dar dacă într-o zi se loveşte de noul pătuţ, deodată acesta va reprezenta prima sa frică.

Chiar dacă pătuţul este superb şi mulţi copii şi l-ar dori, el tot îl va respinge datorită experienţei neplăcute.

Pentru a-ţi păstra permanent o stare de echilibru este necesar să te priveşti din exterior, să ocupi o

poziţie de observator. Astfel vei putea să ţii o evidenţă a faptelor şi a acţiunilor tale. Urmărindu-te din

exterior îţi va fi mult mai uşor să deosebeşti binele de rău, iar dacă ai greşit nu are sens să te critici sau să

te întristezi, deoarece te vei încarca cu energie negativă. Tu doar echilibrează balanţa şi întoarce-te la

forma iniţială, la starea de echilibru.

Nu pierde energie gândindu-te la „cum ar fi fost dacă” şi nu te plânge. Este suficient să înţelegi că

s-a produs o greşeală şi în modul cel mai conştient să o repari pentru a reechilibra balanţa.

De ce să nu te întristezi sau să te critici?

Din punct de vedere existenţial, este absolut normal să nu fii perfect! Vreau să asimilezi

constructiv această afirmaţie, deoarece nu îmi doresc ca adevărul de faţă să reprezinte cheia ta către o

viaţă iraţională.

Este adevărat că nu putem fi perfecţi, dar trebuie să tindem spre frumos, spre plăcut, iar acest

„frumos” se găseşte la un nivel înalt, foarte aproape de perfecţiune. Acţionând în acest mod vei putea fi

mereu într-o stare de evoluţie.

Nu are niciun sens să te întristezi dacă te-ai murdărit în timp ce te jucai, pur şi simplu nu este nicio

problemă, iar dacă te-ai murdărit, sigura soluţie de a fi iarăşi curat este să te cureţi. Acceptă faptul că

viaţa nu poate să fie lipsită de greşeli, la fel cum nu este posibil să te arunci în apă fără să te uzi.

Vreau ca pentru tine, fiecare zi să fie un nou început şi fiecare dimineaţă să reprezinte momentul

în care balanţa se află din nou în echilibru.

Trăind în acest mod, tot ce va trebui să faci este să întreţii echilibrul noii zile şi nu te întrista dacă

ziua de ieri a ieşit pe minus, deoarece până la sfârşitul zilei de azi vei avea tot timpul să echilibrezi şi lipsa

zilei trecute! Doar aşa vei putea păstra un echilibru în viaţa ta.

Nu uita că în medie trebuie să fii în echilibru şi nu dispera dacă ai greşit, pentru că ai tot timpul să

repari greşeala făcută!

Cel mai important este să acţionezi!

Totul este relativ?

În numele relativismului absolut, se pierde orice motivaţie, orice reper. Nu se mai găseşte niciun

argument suficient de puternic, astfel încât oamenii nu mai cred nici în ei şi nici în acţiunile lor, lăsând

totul la voia întâmplării, spunând că „oricum totul e relativ”.

În momentul de faţă, prea puţini mai au o sursă reală de adevăr. Lumea este plină cu tot felul de

informaţii, unele mai „adevărate” decât altele, creându-se astfel o totală confuzie. Dar cum ar putea să

fie totul relativ, dacă noi folosim relativitatea ca pe ceva absolut? Nu există nicio logică, iar dacă totul

este relativ, în mod automat înseamnă că şi teoria relativităţii devine relativă.

Este adevărat că există şi lucruri relative, binele este relativ, răul este relativ, dragostea este relativă,

frumosul este relativ, la fel de relativ este şi uratul, iar relativitatea acestora apare pentru că suntem

persoane diferite şi vedem lucrurile diferit. Percepţia diferită a acestora se datorează experienţelor diferite

pe care le-am trăit. Spre exemplu, pentru mine, binele poate însemna un anumit lucru, o anumită stare (să

ies cu iahtul în larg alături de persoana iubită), iar pentru tine binele poate reprezenta cu totul altceva (să

ai zece milioane de euro).

Teoriile sunt relative

Dacă urmărim definiţia relativităţii putem observa clar că relativitatea apare între cel puţin două

lucruri, prin urmare acest termen trebuie adresat doar lucrurilor ce pot fi comparate. Dragostea

autentică nu este relativă, deoarece ea e una singură, pe când dragostea raportată la nivel de individ este

relativă şi putem demonstra asta prin exemple practice, vizibile. Eu pot să îţi demonstrez că iubesc într-un

mod diferit faţă de tine.

Nu mi se pare etic să spui că Universul este relativ sau că Dumnezeu este relativ, pentru că tu nu ai

cu cine compara aceste lucruri, ba chiar mai mult de atât, nici măcar nu le cunoşti în totalitate.

Neraportându-le faţă de nimic, relativitatea dispare, pur şi simplu nu există.

Dacă ne raportăm la mulţime, putem spune fără ezitare că noi suntem relativi, dar daca ne

raportăm la unicitatea noastră, în mod automat relativitatea dispare.

Nu totul este relativ şi nici nu ar

trebui să fie!

Gândeşte-te cum ar arăta lumea dacă totul ar fi variabil? Nu ar mai crede nimeni în absolut nimic, iar

lumea s-ar îndoi şi de propriile puteri, s-ar îndoi de divinitate. În acest mod s-ar crea un haos la nivel

mondial, iar lumea ar fi total dezorientată!

Dacă privim cu atenţie, putem vedea că fiecare vietate se ghidează după ceva anume. Vom lua ca

exemplu păsările: cele care zboară ziua se ghidează după soare, iar păsările care zboară noaptea se

ghidează după bolta cerească, aceasta reprezentând pentru ele o hartă, reuşind astfel să ajungă mereu în

locul dorit.

În viaţa unui om, un punct de reper

este absolut necesar

Nu vei greşi cu absolut nimic daca te vei ghida, deoarece un punct de reper te va ajuta să ajungi

acolo unde îţi doreşti. Ai nevoie doar o ancorare reala, de un reper valabil, original, aşa cum este

Universul, sau Creatorul acestuia! Oricum, dacă vei privi către Univers, negreşit vei ajunge să îl cunoşti şi

pe Creatorul acestuia.

Ia-ţi ca punct de reper o sursă autentică şi astfel vei ajunge negreşit acolo unde îţi doreşti. Caută

originea de provenienţă a lucrurilor, nu rezultatul acestora provenit din diverse surse care denaturează.

Este absolut normal ca lucrurile să se degradeze odată cu trecerea timpului, deci este recomandat să te

ancorezi de ceva original.

Creează-ţi o gândire autentică, dar în acelaşi timp critică, cu bun-simţ asupra tuturor lucrurilor

din jurul tău. Pune totul la îndoială, dar nu neglija nimic, deoarece tot ce auzi poate fi atât un adevăr

esenţial, cât şi un fals distructiv.

Poţi să nu crezi nimic, dar trebuie să iei totul în seamă! Foloseşte-ţi propriul filtru de selecţie şi nu

lăsa pe nimeni să gândească şi să aleagă în locul tău.