FLORINA MAMINA

TOAMNA,TARZTIJ

RovtnN

Editura PASTtrL,Bragov,2016

CUPruNS

Nucul de la fereastri di semne de toamni..................5

Ca in fiecare dimineal[ ..........10+ ' - 1rsu1ei.........1,5ln prezent, vlata hecarula lsl urmeaza cu

- Rddeam de glumele colegei noastre .....1,7

La aceasti convorbire. ...........19

Daci nu vii la timp, am si te astept o viati....... .........20

Demult..... ...........24

Agezind incet, cu griji parci......... ..........26

Se apropie din nou ................28

- Ag dori mu1t, i-a mirturisit Dana lui Alex .............46

Danei nu-i vine deloc si creadi....... ........51

Alex pare acum mai suspicios... ...............53

Toamna tdrziu........ ...............56

Agezatd. in fotoliul preferat..... .................58

Epilog .................63

Itrtist piasic

I j.

Nucul de la fereastri di semne de toamni... gi Dana ilprivegte de cdteva zrle cu sentimentul care, de 1a un timp, o in-cearci tot mai mult. Copacul isi Iasd frunzele ruginii si cadi, cu

linistea celui care nu se poate impotrivi timpului. $i iar gindegte

ea ci omul nu are cum si accepte, filr\" a se impotrivi, ofilirea.

Ci stie, ori ci nu gtie asta, copacul va relua in primivard,ano-timpurile si, chiar daci nici el nu mai este tAnir, se va bucura ca

si cum ar fi, cici iui i-a fost dat si triiasci multe vieti si, dupicum se vede, chiar asa este.

Dar omul se trece cu timpul, ireversibil si, cu toate ci gtie

acest lucru, doar tdrziu in toamni igi di seama cd,in multimea

mereu trecitoare, nici el nu face exceptie.

,,Ce gdnduri tristel - ar exclama cei mai optimigti, trecindmai departe, prin timpul care nu iart6. pe nimeni.

-Te-am sunat, spune de la cap[tul firului telefonic Dem, fra-

tele Danei, te-am sunat si te intreb ce zi este astdzr?

Ea crede ci el glumeste cici, din copilirie, ea a inteles ci firea

lui veseld avez apleca e mereu citre glumi. ii rp,tn. rdzdnd ce zieste, dar urmeazd intrebarea:

- $i mdine?

- Ce ai?... intreabi ea surprinsi. Iar Dem rdde gi ii spune cia glumit, cu a doua intrebare, insi prima nu a fost o glumi, ciciuitase,le pierduse sirul, de cdnd este tot mai singur...

,,Nucul de lafereastrd dd semne de toamnd..."

La vdrsta inaintati., omul incepe si. se simti singur tot maimult, chiar daci este inconjurat de ai si.i, poate si pentru ci.accept[ tacit trecerea...

- Ce mai e nou? - vine pe fir intrebarea care, la rdndul ei,intireste impresia retragerii de lume. Asa este totusi viata. co-piii cresc, au rostul 1or, iar cei virstnici accepti, cu timpul, rdn_duielile lumii, cum se spune mereu, de cele mai multe ori cusentimentul detasdrii, pani cdnd pe fiecare il va marca rdnduia-la aceasta si va intelege ci nu poate face exceptie, desi er ar dori.

Mereu spunea Dem ci la bitrdnete va scrie, dar c6.nd a venitacest timp, din mai multe motive, vederea 1ui ii ridic.) iremedi-abile probleme.

De ce? Pentru cd.,iattr,virsta nu iarti, gi din nou inlelegemci totul se leagi de timp.

- Oare cum mai arati acum Valea FintAnilor? se intreabigindul Danei din nou, pentru ci, degi ea a plecat din acele

locuri de multi vreme, nu va uita niciodati nimic din tot ce se

leagi de copilirie.

$i nu poate si creadi ea ci existi vreun suflet care si nu

vrbreze 1a amintirea acelui timp.Cat de frumos suni, pentru Dana, numele locului, Valea

Fint6"nilor! Iar fAntdnile sunt simboluri ale vietii. Cdnd i;i afln

Dana timp pentru asta, se ascunde in vis. De ce s-ar ascunde?

Pentru ci ea cauti ocrotirea in faga a tot ce se leagi de tristete,

neimplinire orr dezamigire. $i iatn ci uiti, ca prin minune uitd,

cici timpul ace1a, regisit in spatiul amintirii, are darul si mdn-

giie...

,,Pretutindeni sunt senlne de toamna, insd cdnd.frunze/e zboard

purtate de vdnt, doar atunci parcd amul prinde de veste cd alta

toamna vine sa-yi spund din nou porlestea ei."

Iar, cdnd vine vorba despre toamni., de fiecare data isiaminteste cum atunci, demult, cdnd era copili, a luat in palmdo frunzd' ruginie, ce zbura rdtd,citd si arungati de vint. A in-velit-o si. nu moarr si a pus-o pe un raft albibliotecii, alituride cirti. Dar cdnd a ci.utat-o, a gisit in locul ei doar o pulbereaurie si a pldns...

Pentru prima datii-a spus mama atunci ci in viatl cu toate

" 'fiffi13011j;r", ferestrei, di iar semne de toamni. pretu-

tindeni sunt astfel de semne insi", cdnd frunzelelui zboari pur-tate de v6"nt, parci numai atunci Dana prinde de veste ci altitoamnl vine si spuni din nou ce, de fapt, inseamni venirea ei.

Dar ratd.,la fe1 cu natura care-si va pune straiele anotinrpu_lui alb si va bucura oamenii cu farmecul ei, si omul poate gisiin toamna vietii, apoi in iarna care- i urmeazd,, bucuria uneiimpliniri, si atunci va intelege ci rdncluiala tttturor lucrurilor isiare si ea farmecul siu.

I-a apirut Danei, asa dintr-odati., un gdnd, o formularepotriviti pentru derularea renti a povestii legate de trecut. siacest g6"nd a prins contuf intr-o expresie simpli intre realitate9i vis...

Si spun multe aceste vorbe, iar ea se opreste la acel ,,intre,,care isi are mereu rolul siu de a demarca eremente contradic-torii.

care ar fi contradictia mai evidenti. decit cea amintiti, c6.ndintotdeauna visul a fost unul iar realitatea nu s-a putut ridicapinl la el?

Sau poate ci s-a intAmplat altfel dar, cu siguranti nu frec_vent, ci in mod exceptional, tocmai spre a intiri regula, spunvorbe mai vechi, desprinse tot din realitate.

$i cum s-ar descurca oare omul, daci nu 1-ar insoti pretu-tindeni gdndul?

Cum ar trece el prin viati, aga de unul singur,fdri si comu*

nice cu sine?

Oprindu-se o secundi la aceasti intrebare, pe Dana o incear-

..'i un fior de adancd tristete.

Gkndul,da, e1 este suportul echilibrului atit de necesar. in el

se afli misterul. Un scriitor rdtd"cea printre gdnduri, in clutarea

ccoului, care, de la o vreme, nu-i mai rispundea. Iaq cind l-aregisit, a exclamat cu incredere:

- Rdzbim noi curuqLa la lumina! adici eu cu mine, mai precis

tcel noi, marca legitura sa cu gAndul, cu sinele.

Niciodati omul nu rimdne singur atunci ch"nd i1 insotegte

gindul.

Stin toamna vielii, omul poate gisi bucuria unor impliniri.