licenţa florina
TRANSCRIPT
INTRODUCERE
În cadrul medicaţiei tubului digestiv, medicametele antiulceroase reprezintă
grupul cel mai important, atât prin numărul mare de produse farmaceutice, cât şi prin
rata lor de prescriere si utilizare.
Gastritele hiperacide, ulcerul gastric si mai ales cel duodenal sunt boli frecvent
intalnite.Studiul mai amanuntit al medicamentelor antiulceroase (proprietati fizico-
chimice ale substanţelor active, proprietăţi farmacocinetice, etc.) este util aistentului de
farmacie atât pentru a da informaţii cât mai complete pacientului (în limitele
competenţei), la eliberarea medicamentelor pe baza de prescripţie medicală, cât şi
pentru a putea decide - în anumite situaţii şi circumstanţe - asupra unor medicamente cu
acţiune antiacidă ce se pot elibera din farmacie, la cererea pacientului.
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DESPRE ANATOMIA STOMACULUI
Stomacul (ventriculus gaster) se prezintă ca o porţiune dilatată şi e situat între
esofag şi duoden. Acesta se află în cavitatea abdominală în partea stângă, sub
diafragmă, sub loja gastrică (vezi figura nr.1).
Stomacul secretă acid clorhidric şi pepsină; în acelaşi timp, există mecanisme de
apărare ale mucoasei împotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru
între agresiunea acidă şi bariera antiacidă (nu există ulcer fara acid). Implicaţi în
aparatiţia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul conţinutului duodenal în stomac,
alcoolul, fumatul, unele medicamente antiinflamatoare de tipul aspirinei,
diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului, stresul.
Totusi, cauza cea mai frecventă a afecţiunilor stomacale nu este stresul, cum
mulţi cred, ci o bacterie descoperită relativ recent, numită "Helicobacter Pylori" sau mai
pe scurt "Hp", acesta este adevăratul inamic al bunei funcţionări gastrice în majoritatea
cazurilor de leziuni gastrice evidenţiate la endoscopie.
Modul de transmitere al infecţiei cu Hp este banal, ca şi în cazul Hepatitei virale
tip A, mâinile murdare şi alimentele fiind sursa principală. Transmiterea directă de la o
persoana la alta este posibilă, fiind cea mai frecventă între membrii aceleiaşi familii.
Ulcerul gastroduodenual este caracterizat prin leziuni ulcerative ale mucoasei
stomacului şi duodenului ce pot însă, în stadii avansate, să depăşească grosimea
mucoasei, devenind chiar perforante (traversează întreaga grosime a peretelui
stomacului sau duodenului) sau penetrante în organele din jur (frecvent pancreas,
pedicul hepatic, etc.), pot eroda vase sanguine generând sângerări şi alte tipuri de
complicaţii.
Boala ulceroasă se întâlneşte la orice vârstă, dar incidenţa maximă este la tineri.
Ea are caracter sezonier, fiind accentuată primăvara şi toamna, perioadele dureroase
alternând cu faze lipsite de durere.
CAPITOLUL II
NOŢIUNI DESPRE FIZIOLOGIA STOMACULUI
În stomac, alimentele suferă consecinţa acivităţilor secretorii şi motorii ale
stomacului, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită
chim gastric.
Activitatea secretoare a stomacului se datorează glandelor gastrice şi celulelor
secretorii izolate.
Glandele gastrice sunt glande exocrine, tubul are ramificaţie şi sunt grupate
dupa criteriul topografic în glande cardial, glandele corpului stomacului (fundice) şi
glandele pilorice. Glandele cardiale şi cele pilorice secretă mucus, iar glandele fundice
secretă trei componente majore ale sucului gastric (HCl, fermenţi şi mucus). Mucusul
mai este secretat şi de celulele izolate, răspândite în mucoasa gastrică.
Sucul gastric este produsul de secreţie al glandelor gastrice. Cea mai importantă
proprietate fizico-chimică a sa este aciditatea; pH-ul sucului gastric este foarte scăzut,
în jurul valorii 1,5. Cantitatea de suc gastric secretat în 24 de ore este de 1,5 litri. Este
un lichid limpede, incolor sau opalescent.
Principalele substanţe organice ale sucului gastric sunt fermenţii şi mucina, iar
dintre cele anorganice, acidul clorhidric.
Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) se datorează musculaturii
netede din cele trei straturi ale sale. Stomacul prezintă două feluri de mişcări: tonice şi
peristaltice. Aceste mişcări asigură umplerea, amestecul alimentelor cu sucul gastric şi
evacuarea stomacului.
Mecanismul de umplere a stomacului se realizează prin mişcările tonice.
Amestecul alimentelor cu sucul gastric se realizează prin acţiunea mişcărilor
peristaltice. Acestea sunt mişcări propagate de la cardia spre pilor. Alimentele rămân în
stomac un timp variabil (2-4 ore), în funcţie de natura alimentelor (grăsimile întârzie
golirea) şi de proprietăţile lor fizice, chimice etc.
Exemplu: alimentele prea reci sau prea fierbinţi întârzie în stomac, lichidele se
evacuează mai repede decât alimenele solide etc. Evacuarea stomacului se realizează
prin mobilitatea coordonată a pereţilor gastrici şi a sfincterului piloric. Mişcările
8
gastrice de evacuare sunt mişcări peristalitice puternice; ele sunt concomitente cu
mişcările tonice, care duc la creşterea presiunii în stomac şi astfel rezistenţa opusă de
sfincterul piloric este învinsă şi o cantitate de alimente este expulzată ritmic în duoden.
Reglarea motilităţii gastrice se face conjugat prin aceleaşi mecanisme
neuroumoral care se reglează şi secreţia sa. Astfel, vagul are efecte excitatoare iar
simpaticul inhibatoare, asupra musculaturii peretelui stomacal. Pe cale umorală,
motilitatea este stimulată de acetilcolină, gastrină, insulină şi inhibată de adrenalină,
noradrenalină şi enterogastron.
II.1 NOŢIUNI DESPRE PATOLOGIA STOMACULUI
II.1.1. ULCERUL GASTRIC
Ulcerul reprezintă o lipsă de substanţă la nivelul stomacului sau duodenului
(nişă ulceroasă), datorită digestiei mucoasei gastrice de secreţia gastrică
clorhidropeptică (acidul clorhidric şi pepsina).
Peste 15% din populaţie a suferit sau va suferi în cursul vieţii de această
afecţiune. Ulcerul poate apărea la orice vârstă. Ulcerul duodenal apare mai des la 35-40
de ani, iar ulcerul gastric la persoane de peste 50 de ani. Autopsic şi enoscopic, ulcerul
gastric apare atât de frecvent ca şi ulcerul duodenal, cam 20% dintre ulcerele gastrice
fiind şi duodenale.
În ulcer au aparut în ultimii ani schimbări revoluţionare în ceea ce priveşte
diagnosticarea bolii. Importanţa durerii tipice ulceroase s-a diminuat, dieta nu mai are
practic nici un rol, chirurgia dispare ca mijloc treapeutic, apare medicaţia anisecretorie
care vindecă ulcerul în patru săptămâni, se precizează rolul Helicobacter Pylori care
trebuie eradicată. Manifestarea clinică a ulcerului cel mai des întâlnită este durerea, dar
se ştie totuşi că 10% - 40% dintre ulcere evoluează asimptomatic, fără durere. Ulcerul
asimptomatic este o descoperire întâmplătoare (endoscopică, radiologică, autopsică) sau
după o evoluţie fără simptome, apare brusc o complicaţie: hemoragia sau perforaţia.
Durerea în ulcer se datorează stimulării receptorilor nervoşi de la nivelul nişei ulceroase
de acidul clorhidric şi spasmului musculaturii gastrice ce însoţeşte nişa. Tradiţional, se
descrie o durere tipic ulceroasă, dar corelaţia nu s-a dovedit fermă, întrucât în 30% -
60% dintre durerile de tip ulceros nu există ulcer. Pe de altă parte, multe ulcere au o
9
durere care nu este deloc "tipică".
II.1.2. Ulcerul doare în orice anotimp
Durerea de tip ulceros este o durere veche (un istoric de 2-3 ani este
obişnuit). Se situează pe linia mediană a abdomenului şi poate iradia lateral în
hipocondre şi în spate (când indică penetraţia în pancreas ori chiar perforaţia
posterioară). Nu iradiază niciodată sub ombilic sau în umeri. Durerea este descrisă
ca un junghi, flacără (arsură), rosătură şi poate fi însoţită de o senzaţie de foame, aşa
numita “foame dureroasă”. Durerea ulceroasă se calmează la ingestia de alimente,
medicaţie antisecretorie sau antiacidă, vărsătură sau în caz de sângerare. Durerea
apare la 1-2 ore dupa masă, durează 30-90 minute şi dispare spontan pentru a
reapărea după masa următoare. Durerea poate trezi bolnavul în prima jumătate a
nopţii, după ultima masă. Durerea abdominală care trezeşte bolnavul spre 3-4
dimineaţa este mai degrabă de origine biliară sau intestinală. Această relaţie tipică,
în raport cu mesele, nu mai are astăzi decât o valoare orientativă relativă. Durerea
ulceroasă este descrisă ca survenind în perioade de 30-45 zile, urmate de perioade
de acalmie, perioadele dureroase survenind de obicei primăvara şi toamna. Se ştie
însă astăzi că ulcerul “doare” în orice anotimp (şi iarna, şi vara). În ulcerul gastric,
durerea se comportă adesea ca şi în ulcerul duodenal, dar în cel puţin 25% dintre
cazuri are alte caracteristici: durerea nu se calmează cu masa, ci chiar este provocată
de prânzuri copioase. Nişa gastrică se vindecă mai greu, mai lent decât cea
duodenală.
II.1.3. Unele ulcere pot fi în realitate cancere
Diagnosticul de ulcer se susţine radiologic şi endoscopic. În ulcerul gastric
evidenţiat radiologic, este obligatorie endoscopia cu biopsie, deoarece unele ulcere
pot fi în realitate cancere. În ulcerul duodenal evidenţiat radiologic nu este
obligatorie endoscopia şi biopsia, întrucât nu există, practic, risc de cancer la nivelul
bulbului duodenal. Geneza ulcerului are la bază dezechilibrul dintre factorii agresori
asupra mucoasei gastrice şi factorii de aspirare, protecţie ai acestuia. Protecţia
mucoasei constă în stratul de mucus şi din bariera epitelială (epiteliul mucoasei)
10
care nu permite ionilor de hidrogen (If) ai acidului clorhidric şi pepsinei şi pătrunde
în profunzime. Integritatea apirarii mucoasei depinde de prezenţa postaglandinei E.
Dacă bariera mucoasei este ruptă, H1 şi pepsina pătrund în profunzime şi digeră,
distrug ţesutul gastric generând ulcerul. Bariera mucoasă este ruptă de către
antiimflamatoriile nesteroidiene, Helicobacter Pylori, alcool, acizi biliari. Aspirarea
mucoasei este deficitara la cirotici, bronsiticii cronici, anemici cronici, categorii care
din această cauză vor suferi mai frecvent de ulcer. Agresiunea asupra mucoasei este
reprezentată de acid clorhidric şi pepsina, ea crescând la cei cu secreţie crescuţi de
acid clorhidric.
Cauzele creşterii secreţiei de acid clorhidric sunt infecţia cu Helicobacter Pylori
(gastrita antrali cu Helicobacter care determină creşterea secreţiei de gastrină, hormoni
care stimulează secreţia de acid clorhidric). Alte cauze ale creşterii secreţiei de HCl
sunt şi moştenirea unei mase crescute de celule secretoase de acid clorhidric,
hipercalcemiei, cafelei, alcoolului, corticosteroizilor. Acestea frânează vindecarea unui
ulcer deja existent (şi îl agravează) dar nu sunt dovediţi ca factori care pot genera ulcer.
La fel, fumatul nu generează ulcer, dar întârzie vindecarea ulcerului deja existent.
Factorii cauzali dovediţi ai unui ulcer sunt practic în număr de trei: Helicobacter Pylori,
antiinflamatoriile nesteroidiene şi factorul genetic. Rareori, ulcerele multiple apar în
tumori pancreatice secretoare de gastrină (Sindrom Zollinger Ellison). Complicaţiile
ulcerului sunt hemoragia, perforaţia şi stenoza pilorică şi necesită tratament endoscopic
sau chirurgical. Se va eradica Helicobacter Pylori folosind două antibiotice. Dacă acest
microb nu este eradicat complet, ulcerul poate recidiva.
O schemă de tratament acceptată este următoarea:
Omeprazol (20mgl ori pe zi x 7 zile gi apoi 20 mgl zi x 2l zile), Claritromicina ( 500
mgl 2 ori pe zi x 7 zile), Amoxicilina (1000 mgl de 2 ori pe zi x 7 zile).
Terapia durează de obicei 30 zile şi rareori este necesară prelungirea acesteia peste o
lună. Tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal necomplicat nu mai este atât de
necesar, excepţie făcând bolnavii care refuzau terapia medicală.
II.1.4. Tratamentul dietetic
Ulcerul, în general, nu necesită internare în spital. Se tratează ambulator şi nici o "aşa-
zisă" dietă pentru ulcer nu accelerează vindecarea acestuia. De aceea, dieta va fi una
normală cu trei mese pe zi. Bolnavul va depista singur şi va evita alimentele care îi
provoacă suferinţa. Este prudent ca în perioada acută (nişă prezentă), bolnavul să evite
11
consumul de cafea şi alcool, să nu fumeze şi să nu consume antiinflamatorii
nesteroidiene sau corticosteroizi.
CAPITOLUL III MEDICAŢIA ANTIULCEROASE
Tratamentul bolii ulceroase urmăreşte corectarea dezechilibrului dintre factorii
agresivi şi cei protectori ai mucoasei gastrice. Terapia ulcerului urmăreşte ca scop
imediat înlăturarea durerii, grăbirea cicatrizării şi prevenirea complicaţiilor, iar ca scop
îndepărtat prevenirea recăderilor. Realizarea corectă a primelor două obiective are
repercursiuni asupra ultimelor. Trebuie subliniat faptul că tratamentul nu este eficient în
lipsa unui regim igienico-dietetic corect. Ţinand seama de factorii care contribuie la
apariţia ulcerului peptic, în mod logic există două categorii de mijloace terapeutice:
a) care reduc aciditatea gastrică şi deci protejează mucoasa de factorii agresivi.
b) care substituie sau stiâmulează mecanismele naturale de apărare ale mucoasei.
În cadrul acestor categorii se folosesc următoarele tipuri de medicamente:
III. A Antiacidele
Antiacidele reacţionează chimic cu acidul clorhidric crescând pH-ul sucului gstric.
III. B Inhibitoare
Inhibitoare ale activităţii secretorii acide a celulelor parietale din mucoasa gastrică prin
interferarea controlului colinergic, histaminergenic, gastrinic şi metabolic al acesteia,
inhibitoare ale pompei protonice care împiedică trecerea acidului în canaliculul secretor
al celulelor parietale.
III.C Protectoare ale mucoasei si stimulatoare ale regenerarii
III.D Alte medicamente utilizate in ulcerul gastric si duodenal
- tranchilizante
- antidepresive
- beta-adrenolitice
- spirulina
IV. TRATAMENTUL HELICOBACTER PYLORI
Tratamentul infecţiei cu H. pylori constă în administrarea unei combinaţii de
antibiotice care să distrugă bacteria, eradicând infecţia.
Medicamente care elimină Helicobacter pylori din organism:
12
Tratamentul infecţiei cu H. pylori se bazează pe antibiotice; medicul prescrie de obicei
o anumită combinaţie de antibiotice faţă de care bacteria are o rezistenţă foarte scazută.
Cel mai probabil, tratamentul va consta într-o combinaţie de două antibiotice
administrate oral, pe o perioadă de 14 zile.
Medicaţia de suprimare a secreţiei acide gastrice
Medicamentele care reduc secreţia acidă gastrică cresc eficienţa antibioticelor,
diminuează simptomatologia şi ajută la eradicarea infecţiei.
Aceste medicamente includ:
1. Inhibitorii pompei de protoni
Aceste medicamente suprimă secreţia acidă prin blocarea unor pompe
moleculare de protoni la nivelul celulelor mucoasei gastrice. Exemple de astfel de
medicamente: omeprazol, lansoprazol, antoprazol, rabeprazol şi esomeprazol.
2. Antihistaminice H2
Aceste medicamente reduc cantitatea de acid eliberată la nivelul tractului digestiv.
Exemple de astfel de medicamente: ranitidina, famotidina, cimetidina si nizatidina.
3. Testarea post-terapeutica în vederea decelării infecţiei cu H. pylori
Medicul vă poate recomanda testarea H. pylori la câteva săptămâni după tratament,
pentru a confirma eradicarea infecţiei din organism şi a certifica succesul terapeutic. În
cazul în care testarea arată un eşec terapeutic, va fi necesar un nou tratament, efectuat
cu o altă combinaţie de antibiotice, urmat de o nouă testare în vederea stabilirii
eficienţei tratamentului.
III. A ANTIACIDELE
Antiacidele reduc acidul clorhidric din cavitatea stomacului acţionând local,
direct printr-un mecanism chimic (reactive de dublu schimb) sau fizic (absorbţie).
Secundar creşterii valorii pH-lui la valori mai mari de 5 se produce o diminuare a
activităţii proteolitice a pepsinei.
După proprietatea de solubilitate în apă şi în acid clorhidric, se împart în 3 grupe:
1. ALCALINIZANTE (Bicarbonat de sodiu, fosfat disodic, citrat de sodiu) solubile în
apă şi acid. Administrate în doze mai mari decat cele necesare pentru neutralizarea
acidului din conţinutul gastric, produc o reacţii alcaline a acestuia cu stimularea
secundara a secreţiei acide. Se absorb din tubul digestiv şi modifică rezerva alcalină.
2. NEUTRALIZANTE (Carbonat de calciu, oxid, carbonat si trisilicat de magneziu,
hidroxid si fosfat de aluminiu), insolubile in apa, dar solubile in acid. Administrate
13
in exces nu modifica rezerva alcalina.
3. ABSORBANTE (Săruri de bismut, silicat de aluminiu şi magneziu, bentonite)
insolubile în apă şi în acid. Au efect antiacid redus, acţionează ca "pansamente" ale
mucoasei gastrice, formând un film protector la suprafaţa acesteia.
După capacitatea de a se absorbi sau nu, din tubul digestiv antiacidele se împart în
două grupe:
1. SISTEMICE (alcalinizante)
2.NESISTEMICE (neutralizante şi absorbante).
Dintre nesistemice, carbonatul de calciu şi derivatţi de magneziu sunt parţial
sistemice. Antiacidele sistemice (bicarbonatul de sodiu) se absorb din intestin, putând fi
cauza de alcaloză metabolică, atunci când sunt administrate în doze mari. Alcaloza
metabolică devine semnificativă clinic mai ales la bolnavii cu insuficienţă renală.
Antiacidele nesistemice formează în intestin săruri insolubile care nu se absorb; ele nu
modifică echilibrul acido-bazic în organism. Antiacidele se administrează obişnuit,
asociate între ele sub formă de comprimate (orale sau pentru supt), pulberi sau
suspensii. Unele preparate acide conţin în plus săruri de bismut (protectoare pentru
mucoasă) şi beladona sau alte anticolinergice (care inhibă secreţia şi întârzie golirea
stomacului). Administrarea antiacidelor se face ţinând seama de influenţa
medicamentelor asupra secreţiei şi motilităţii gastrice. O schemă raţională de tratament
recomandă o primă doză la o oră după ingestia alimentelor, când efectul de tamponare
al acestora diminuează şi secreţia acidă creşte; o a doua doză se administrează seara, la
culcare.
Se evită asocierea antiacidelor cu alte medicamente pentru a nu influenţa
absorbţia acestora. Antiacidele sunt indicate în gastrita hiperacidă, ulcer gastric şi
duodenal, esofagită de reflux. Se administrează pentru a calma temporar durerile
epigastrice existente sau pentru a le preveni. Nu este dovedită grăbirea cicatrizării
ulcerelor gastrice prin antiacide. În ulcerul duodenal, grăbirea vindecării este
condiţionată de administrarea antiacidelor în doze şi la intervale adecvate, pentru un
efect tampon real. În afară de obtinerea unei capacitati tampon adecvate, la
administrarea antiacidelor se ţine seama şi de înlăturarea efectelor asupra tranzitului
digestiv, asocierea derivaţilor de aluminiu sau/si calciu (întârzie tranzitul) cu cei de
magneziu (care grabesc tranzitul), fiind cea mai recomandata. Formulele frecvent
folosite contin hidroxid de aluminiu si oxid de magneziu. Se pot asocia, cu beneficii
variabile: celelalte antiacide, parasimpatolitice, pentru actiunea antispastica si
14
inhibitoarele secretiei de acid clorhidric, intarziind, insa, golirea stomacului; dimeticona
cu actiune protectoare a mucoasei si antiflatulenta; anestezice locale, pentru diminuarea
durerilor iritative; acid alginic cu indicatie particulara in tratamentul refluxului
gastroesofagian. Antiacidele sunt frecvent asociate cu antiinflamatoare (cortizonice şi
nesteroidiene) pentru creşterea toleranţei gastrice.
1. COMPUŞI DE ALUMINIU
Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slabă şi lentă. La
beneficiul terapeutic poate contribui şi capacitatea de legare a acizilor biliari din bila
refulată, agresivi pentru mucoasa gastrică şi esofagiană. Hidroxidul de aluminiu poate fi
cauză de constipaţie, ionii de aluminiu trivalenţi inhibând motilitatea gastro-intestinală
(în parte datorită acţiunii astringente). La folosirea hidroxidului de aluminiu trebuie
avut în vedere că acesta micşorează disponibilitatea pentru absorbţie a multor
medicamente (tetraciclină, unele sulfamide, indometacin, clorpromazin , digoxină,
propranolol s.a) iar administrarea acestora se face la distanţa de priză de hidroxid de
aluminiu. Hidroxidul de aluminiu se foloseşte ca gel în suspensie apoasă, câte 5-30 ml
sau ca gel uscat, câte 0.5g odată.
Produse farmaceutice:
ALU-PHAR este o suspensie de uz intern ce conţine hidroxid de aluminiu
Compoziţie: Flacon a 500 ml suspensie pentru uz intern, conţinând hidroxid de
aluminiu 320 mg/5 ml.
Acţiune terapeutică: Antiulceros, antiacid, pansament al mucoasei gastrice.
Indicaţii: boală ulceroasă, gastrită hiperacida, adjuvant în terapia cortizonica.
Mod de administrare: de 3 ori/zi câte o măsură (linguriţă) înaintea meselor principale.
Contraindicaţii: Achilie gastrică, gastrită hipoacida, stază gastrică, glaucom.
Reacţii adverse : Rareori greaţă, vărsături şi constipaţie (datorită acţiunii astringente a
hidroxidului de aluminiu).
ALUMINIU HYDROXIDE compr. 500mg. Se adminstrează înaintea meselor
principale.
Indicaţii: Aluminium Hydroxide este indicat în diminuarea indigestiei şi a
arsurilor la stomac şi pentru a controla nivelul de fosfat la pacienţii cu afecţiuni renale.
15
Contraindicaţii: Nu luaţi acest medicament dacă: sunteţi însărcinată/veţi avea în
viitorul apropiat un copil sau alăptaţi, suferiţi de porfirie sau sunteţi
alergic la acest medicament sau la oricare alt medicament.
Almagel este un gel îndulcit şi aromatizat, pentru uz intern, conţinând la 5 ml (o
linguriţă mensura): şi hidroxid de aluminiu gel 0,3 g hidroxid de magneziu gel 0,1 g
(flacon cu 170 ml);
Acţiune terapeutică: este un antiacid gastric neutralizat prin hidroxidul de aluminiu şi
hidroxidul de magneziu. Almagel A conţine şi benzocaină, care are acţiune anestezică
locală.
Indicaţii: ulcer duodenal şi ulcer gastric, gastrită hiperacidă, esofagită de reflux.
Mod de administrare: oral, câte 1-2 linguriţe la 1 si 3 ore după mese, apoi se reia
ciclul masă-antiacid.
Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită hipoacidă, alergie la benzocaină, stări de
hiperfosfatemie; prudenţă în insuficienţa renală avansată (risc de acumulare a
magneziului şi aluminiului).
Antiacidele pe baza de aluminiu şi magneziu micşoreaza absorbţia intestinală a
tetraciclinelor, dioxinei şi altor medicamente. Administrarea acestora trebuie făcută cu
cel puţin o oră înainte sau 3 ore după Almagel.
Benzocaina poate antagoniza acţiunea sulfonamidelor antibacteriene (prin acidul
aminobenzoic, pe care îl eliberează prin hidroliză).
Reacţii adverse: rareori reacţii alergice cutanate (la benzocaină).
Tratamentul îndelungat, abuziv, poate fi cauzat de carenţa fosfatică (în intestin se
formează fosfat de aluminiu insolubil, care se elimină), cu osteoporoza, hipercalciurie şi
nefrolitiaza secundară.
2. COMPUŞI DE MAGNEZIU - OXID DE MAGNEZIU (MAGNESIA USTA), HIDROXID DE MAGNEZIU, CARBONAT
BAZIC DE MAGNEZIU ŞI TRISILICAT DE MAGNEZIU
Oxidul de magneziu este o pulbere amorfă, albă, cu densitate mică, cu gust slab
alcalin, insolubilă în apă, solubilă în acizi diluati. Fixează bioxidul de carbon din aer,
trecând în carbonat. Carbonatul bazic de magneziu este o pulbere albă, uşoară, fără
gust, insolubilă în apă, solubilă în acizi diluaţi cu efervescenţă.
16
Trisilicatul de magneziu este o pulbere albă, fără gust, uşor higroscopică,
insolubilă în apă, solubilă lent în acizi minerali diluaţi cu formarea sărurilor de
magneziu corespunzătoare şi a oxidului de siliciu coloidal. După indigestie, compuşii
de magneziu reacţionează cu acidul clorhidric, trecând în clorură de magneziu. O parte
din magneziu ( 5-10 % ) se absoarbe şi se elimină renal, altă parte este excretată prin
fecale. În prezenţa insuficienţei renale, magneziul absorbit se poate acumula în cantităţi
toxice, provocând fenomene de deprimare centrală. Oxidul de magneziu sau magnesia
usta formează în apă hidroxid de magneziu, acţionând ca atare. Hidroxidul de magneziu
este un antiacid cu acţiune relativ rapidă, intensă şi de durată medie. Carbonatul de
magneziu şi trisilicatul de magneziu au efect antiacid mai slab, mai lent şi mai durabil.
Ionii de magneziu au proprietăţi laxative; de aceea preparatele de magneziu se asociază
obişnuit cu antiacide constipante. Pentru oxidul de magneziu, dozele utile sunt de 150
mg - 1 g ca antiacid si 2 - 5 g ca laxativ.
Produse famaceutice:
MILK OF MAGNESIA - comprimate cu 300 mg magnesium hidroxydum.
Se administrează la adulţi 2-4 comprimate pe zi. Se recomandă sugerea lentă a
comprimatelor.
Compoziţie: Flacoane a 100 ml suspensie pentru uz intern, conţinând 415 mg hidroxid
de magneziu/5 ml.
Acţiune terapeutică: Antiulceros, antiacid, laxativ.
Indicaţii: hiperaciditate gastrică, flatulenţă, constipaţie.
Mod de administrare: Per os. În caz de hiperaciditate şi flatulenţă adulţi 1-2 linguriţe
(5-10 ml/zi); copii (3-12 ani): 1 linguriţă (5 ml/zi). În constipaţie - adulţi: 2-3 linguri
(30-45 ml)seară; copii (1-12 ani): 1-2 linguriţe (5-10 ml) seară. Produsul
poate fi administrat cu lapte sau apă.
TRISILICALM - comprimante conţinând trisilicat de magneziu 0,500 g.
Este indicat în ulcer gastric şi duodenal. Comprimatele se sug la o oră şi la 3 ore după
mese sau la nevoie. Dozele mari pot provoca diaree. Nu se administrează concomitent
cu digoxina şi tetraciclină deoarece diminuează absorbţia intestinală a acestora.
Compoziţie: Comprimate conţinând 0,500 g trisilicat de magneziu.
Acţiune terapeutică: Trisilicatul de magneziu are proprietăţi antiacide şi
adsorbante. Ajuns în stomac, acesta intră în reacţie cu acidul clorhidric, dând
naştere clorurii de Mg şi acid silicic hidratat, acesta din urmă joacă rol de
17
adsorbant al HCl, intensificând eficientă trisilicatului de magneziu, în ceea ce
priveşte scăderea acidităţii gastrice. Clorură de magneziu, rezultată din prima
reacţie chimică a trisilicatului, ajungând în intestin, reacţionează cu conţinutul
acestuia, astfel luând naştere carbonatul de magneziu, care se elimina prin fecale,
şi clorură de sodiu, care este resorbită.
Indicaţii: ulcerul gastric şi duodenal (în special ulcerul peptic), gastrită hiperacida.
Doze şi mod de administrare: Timp de 7-10 zile de la instituirea tratamentului se
administrează de 3 (sau chiar 4) ori pe zi câte 2 comprimate, ultima priză seara cât
mai târziu. Apoi doza zilnică se poate reduce la 3 comprimate în 3 prize. Preparatul
se administrează între mese sau la 2 ore după masă.
Contraindicaţii: Insuficientă renală, diaree indiferent de etiologie.
Reacţii adverse: Relativ rar, o uşoară tendinţa la diaree.
ALMAGEL A Compoziţie: 5 ml suspensie conţin hidroxid de magneziu pastă 350 mg (corespunzător
la oxid de magneziu 75 mg), hidroxid de aluminiu gel 2 180 mg corespunzător la oxid
de aluminiu 218 mg) şi benzocaină 109 mg şi excipienţi: sorbitol, hidroxietilceluloză, p
– hidroxibenzoat de metil, p- hidroxibenzoat de n-propil, p- hidroxibenzoat de butii,
zaharină sodică, ulei volatil de lămâie, alcool etilic 96°, apă purificată.
Grupa farmacoterapeutică: antiacide, combinaţii şi complexe de compuşi de aluminiu şi
magneziu.
Indicaţii terapeutice:
- tratament simptomatic de scurtă durată al durerilor provocate de afecţiunile
esogastroduodenale, însotite de hiperaciditate.
Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului. Insuficienţă renală.
Suspiciune de abdomen acut chirurgical - Copii.
Precauţii:
La înghiţirea unei anumite cantităţi de Almagel A poate să apară senzaţie de amorţeala
şi insensibilitate la nivelul mucoasei bucale şi limbii. Aceste fenomene sunt tranzitorii.
Almagel A nu conţine zahăr şi se poate administra pacienţilor diabetici.
Medicamentul conţine sorbitol, de aceea nu este indicat în cazul pacienţilor cu
intoleranţă congenitală la fructoză.
Consumul de băuturi alcoolice sau alimentelor acide (lămâie, oţet) ar trebui evitat pe
durata tratamentului cu Almagel A.
18
Folosirea indelungată (mai mult de 6-7 zile) nu este recomandată datorită conţinutului
în benzocaină, deşi aceasta este în cantitate mică.
Interacţiuni - Antiacidele înteractionează cu alte medicamente care se absorb din
tubul digestiv
Se recomandă ca alte medicamente sa fie luate cu 1-2 ore înainte de Almagel A.
Almagel A schimbă aciditatea conţinutului gastric, având efect asupra absorbţiei,
biodisponibilităţii şi concentraţiei plasmatice maxime ca şi a excreţiei a numeroase
medicamente, administrate în acelaşi timp.
Asocieri nerecomandate:
creşterea concentraţiei plasmatice a acesteia cu risc de supradozare (prin inhibiţia
excreţiei renale a antiaritmicului).
Asocieri care necesita precauţii:
2.tuberculostatice (etambutol, izoniazidă), penicilamină, tetracicline,fluorochinolone,
lincosamide, antihistaminice H2, atenolol, metoprolol, propranolol, dorochină, digoxină,
diflunisal, bifosfonati, fluorură de sodiu, glucocorticoizi (prednrsolon, dexametazonă),
indometacin, ketoconazol, neuroleptice, fenotiazinice, fosfaţi, săruri
de fier, lansoprazol: diminuarea absorbţiei digestive a acestora în cazul administrării
concomitente.
Ca măsură de precauţie se va administra antiacidul ia un interval de timp de peste 2 ore
fată de alte medicamente (iar pentru fluorchinolone peste 4 ore).
Asocieri de care trebuie sa se tina cont:
- salicilati: creşterea excreţiei renale a salicilatilor prin alcalinizarea urinii.
Dacă se administrează simultan produse gastrorezistente, alcalinitatea crescută a sucului
gastric poate conduce la dezintegrarea mai rapidă a învelişului lor şi la iritarea
stomacului şi duodenului. Almagel A nu trebuie administrat în timpul tratamentului cu
sulfonamide, din cauza conţinutului de benzocaină. Benzocaina, ca derivat al acidului
para-aminobenzoic antagonizează efectul antibacterian a sulfonamidelor.
3. COMPUŞI DE CALCIU
3.1. CARBONATUL DE CALCIU
19
Carbonatul de calciu este o sare foarte puţin solubilă în apă, are acţiune
antiacidă predominant nesistemică relativ rapidă, intensă şi de durată medie. Calciul
precipită în intestin, cu consecinţe constipante. O mică parte se absoarbe, tratamentul
prelungit cu doze mari ( peste 8 g/zi ) provoacă hipercalcemie cronică ce poate fi
periculoasă în prezenţa insuficienţei renale; hipercalciuria favorizează formarea
calculilor renali. Carbonatul de calciu se administrează în doze de 1-2 grame, asociat de
regulă cu alte antiacide, pentru a evita dozele prea mari şi constipaţia. Carbonatul de
calciu scade efectele unor medicamnete, dacă sunt administrate concomitent: atenolol,
anticoagulante, clorpromazina, fier, acid nalidixic, fenilbutazona, peniciline, sulfamide,
tetracicline, vitaminele A si C. Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid al carbonatului
de calciu.
4. COMBINAŢII CU COMPUŞI DE ALUMINIU, CALCIU ŞI MAGNEZIU
Combinaţiile realizează o capacitate antiacidă sporită, folosind doze ale fiecărui
component care sunt tolerate. Asocierea calciului cu magneziul determină înlăturarea
reciprocă a efectelor opuse asupra tranzitului digestiv (calciul întarzie, magneziul
accelereazp).
ALMAGEL – SUSPENSIEAluminiu hidroxidat gel, magneziu hidroxidat gel, sorbitol. Conţine în plus faţă de
ALMAGEL, benzocaină, care este un anestezic cu acţiune locală. Se administrează
oral, 1-2 linguriţe de 4 ori pe zi, eventual şi 1-2 doze în timpul nopţii. Copiii până la 10
ani trebuie să ia 1/3 din doza adulţilor.
20
ANDREWS ANTACID comprimate, carbonat de calciu 600 mg., carbonat de
magneziu 125mg. Comprimatele se sug sau se sparg în gură, 1-2 comprimate la nevoie
şi maxim 12 comprimate în 24 de ore. Nu se recomandă la copii. Acest medicament are
atât efect laxativ cât și o acțiune antiacid care ajută la ameliorarea simptomelor de
dureri de stomac, indigestie, și asupra producției de bilă. Acest medicament conține trei
ingrediente principale, şi anume bicarbonat de sodiu și acid citric, ele fiind antiacide
care acţioneazp prin neutralizarea acidului în exces și ajută la ameliorarea simptomelor
de discomfort, asociate cu dureri de stomac şi indigestie. Sulfatul de magneziu are o
acțiune laxativă. Acest medicament este disponibil sub formă de pulbere efervescentă,
care urmează a fi dizolvată în apă înainte de a se lua. Înainte de a utiliza Original
Andrews Saruri, trebuie ştiut că:
Acest medicament nu poate fi potrivit pentru toată lumea. Trebuie verificat prospectul
care vine cu medicamentele, pentru a fi asigurat că medicamentul este adecvat.
Următoarele medicamente pot interacționa cu acest medicament:
tetracicline
medicamente care sunt afectate de un alcalin sau urina mai puțin acidă
Reacții adverse posibile ale medicamentelor Andrews săruri: cele mai multe
medicamente pot provoca unele efecte secundare, dar acest lucru nu este valabil pentru
toată lumea.
Următoarele efecte secundare au fost asociate cu persoane care iau acest medicament:
niveluri anormal de ridicate de magneziu sau niveluri scazute de calciu - acestea
pot apărea la persoanele cu probleme renale, dacă de ia frecvent acest
medicament, sau pentru perioade lungi de timp
diaree
Sarcina și alăptarea - dacă încercați să rămâneți gravidă , sunteți gravidă sau alăptați,
trebuie să cereți sfatul medicului înainte de a lua acest medicament
RENNIE comprimate masticabile
Carbonat de calciu 680mg, carbonat de magneziu 80mg.
Compoziţie: Carbonat de calciu 0,680 g. Carbonat de magneziu 0,080 g. Excipienţi
(pentru un comprimat).
21
Acţiune terapeutică: Acest medicament este un antiacid, deci diminuează. Principala
sa acţiune este de a degaja tractul digestiv, calmând durerile stomacale. Carbonaţii de
calciu şi de magneziu au o capacitate ridicată de neutralizare a hiperaciditătii gastrice.
Indicaţii : Rennie combate efectele neplăcute cauzate de hiperaciditatea gastrică,
indigestie acidă, indigestie pe bază nervoasă sau cauzată de tulburări biliare, pirozis,
dispepsie, deranjamente stomacale şi calmeaza durerile de stomac.
Doze şi mod de administrare: 1-2 comprimate masticabile de 2 până la 3 ori pe zi,
(maximum 12 tablete pe zi) după mese sau în momentul durerii. Copii de peste 6 ani: 1
comprimat masticabil de 2 până la 3 ori pe zi. Comprimatele au o aromă de mentă, nu
conţin sodiu, drept care pot fi utilizate şi de persoanele supuse unui regim desodat.
Contraindicaţii: Este interzisă administrarea în cazul unor tulburări renale grave. În
orice situaţie contradictorie, nu ezitaţi să solicitati avizul farmacistului.
Masuri de precautie: În cazul în care simptomele nu dispar în şapte zile de la
începutul tratamentului, este necesar a se consulta medicul curant. Dacă durerile sunt
însoţite şi de stări febrile sau de vomismente, trebuie solicitat sfatul medicului. În cazul
unei utilizari îndelungate există riscul hipercalcemiei.
Precautii de utilizare: antiacizii pot diminua acţiunea terapeutică a unor alte
medicamente. În cazul administrării concomitente cu un alt produs medicamentos,
trebuie consultat medicul sau farmacistul, pentru evitarea oricăror interacţiuni. Pentru
siguranţă, este recomandabil a nu se asocia Rennie cu alt medicament. Orice altă
medicaţie poate fi administrată cu două ore înaintea tratamentului cu Rennie. A nu se
lăsa la îndemâna copiilor.
ANTACIDIN - comprimate
Aluminiu hidroxid gel 500mg
Magneziu hidroxid 300mg
Acţiune terapeutică: Carbonatul de calciu aparţine clasei antiacidelor sistemice. La
nivelul stomacului reactioneaza cu acidul clorhidric, în urma reacţiei rezultând clorura
de calciu. Are loc astfel neutralizarea excesului de aciditate gastrică. La nivelul
duodenului, 80-90 % din clorura de calciu se transformă în carbonat insolubil, iar restul
de 10-20% se absoarbe. Capacitatea de neutralizare a carbonatului de calciu este
ridicată: 4,5 g neutralizează 50 mEq de acid clorhidric. Fiind puţin solubil, staţionează
la nivelul stomacului mai mult timp decat bicarbonatul de sodiu, de unde rezultă
acţiunea de durată mai lunga. La nivelul intestinului are un efect absorbant, favorizând
22
constipaţia. Administrarea carbonatului de calciu poate fi urmată de o uşoara creştere a
aciditătii (efect rebound).
Indicaţii: Este indicat în tratamentul unor simptome, cum ar fi pirozisul sau dispepsiile
datorate unei gastroduodenite sau refluxului gastroesofagian.
Mod de administrare:Oral, 1-2 comprimate la nevoie. Doza se poate repeta dacă
reapar simptomele. A nu se administra mai mult de 16 comprimate in 24 h şi, la acest
dozaj maxim, tratamentul să nu depăşească două săptămâni. Comprimatele se sfarmă
sau se lasă să se topească în gură.
Contraindicaţii: Nu se administrează persoanelor cu debilitate fizică, la cei cu funcţia
renală alterată sau în caz de hipercalcemie.
Precauţii: La vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală, ca şi în cazul unui tratament
îndelungat cu doze mari, se va supraveghea calcemia (şi eventual funcţia renală).
Interacţiuni medicamentoase: Poate diminua absorbţia unor medicamente:
tetracicline, cimetidina şi alţi antagonişti ai receptorilor H2, preparate pe bază de fier,
clorpromazină. Se va evita administrarea simultanp a acestora cu Antacid.
Administrarea concomitentp a diureticelor tiazidice poate creşte riscul hipercalcemiei.
Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid.
Reacţii adverse: Poate să apară constipaţie. Administrarea îndelungată a unor doze
mari poate duce la hipercalcemie şi alcaloză metabolică, care se manifestă prin
simptome digestive (greţuri, vărsături) şi oboseală. Aceste efecte pot apărea şi în cazul
unei insuficienţe renale. Priza prelungită de Antacid în doze mari şi consumul simultan
de lapte pot provoca apariţia sindromului Burnett.
ANTIGAST- comprimate masticabile, Carbonat de calciu 0,68g, Carbonat bazic de
magneziu, Antiacid gastric de tip neutralizant
Este eficient în îmbunătăţirea simptomatologiei în tulburări gastrice care
evoluează cu hiperaciditate tradusă prin pirozis, balonare postprandială, senzaţie de jenă
sau greutate în epigastru, adjuvant în ulcer gastro-duodenal, esofagită de reflux,
calmează durerile tractului digestiv superior, e un protector al mucoasei gastro-
duodenale şi e recomandat în arsurile gastrice pe perioada sarcinii.
Nu se administrează persoanelor cu funcţie renală alterată şi cu diabet zaharat.
Mod de administrare: Antigast: 1 comprimat de 3 ori/zi. Antigast Forte: 1-2
comprimate la 1 oră după masa de prânz şi seara la culcare. Comprimatele se sfărâmă
sau se lasă să se topească în gură.
23
DICARBOCALM - comprimate Carbonat de calciu 0,48g
Indicaţii: Dicarbocalm este indicat in tratamentul simptomatic al afecţiunilor gastrice
care evoluează cu hiperaciditate, tradusa prin pirozis, balonare postprandiala, senzaţie
de jena sau greutate in epigastru etc.
Compoziţie: Comprimate conţinând 0,489 g carbonat de calciu, 0,011 g carbonat de
magneziu şi 0,006 g trisilicat de magneziu. Preparatul este aromatizat cu ulei de mentă.
Acţiune farmacoterapeutica: Antiacid cu acţiune relativ rapida, fara efecte sistemice
de tip alcalozic daca funcţia renala este normala. Preparatul nu acţionează catartic sau
constipant, nu determina o hiperaciditate de "rebound".
Contraindicaţii: Dicarbocalm nu se administrează la persoane cu debilitate fizica
marcata sau cu funcţie renala alterata.
Posologie şi mod de administrare: 1-4 comprimate pe zi, în două prize (la 1 oră
după masa de prânz şi seara la culcare). Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se
topească în gura.
Formă de prezentare: Flacoane a 50 de comprimate.
Carbonat de magneziu 0,011g.
Trisilicat de magneziu 0;006g. Comprimatele se sug sau se sfărâmă, se iau câte 1-2
comprimate la 1 - 3 ore după mese.
MAALOX HEARTBURN RELIEF - suspensie şi comprimate. Hidroxid de
aluminiu, Carbonat de magneziu, Bicarbonat de potasiu
Se administrează 1-2 comprimate sau linguri la apariţia durerilor sau la 1 oră după
masă. Suspensia se agită înainte de întrebuinţare.
Compoziţie: Maalox comprimate: hidroxid de aluminiu 400 mg; hidroxid de magneziu
400 mg; excipienţi aromatizaţi q.s.p. un comprimat. maalox suspensie buvabilă, plicuri:
24
hidroxid de aluminiu 0,5235 g; hidroxid de magneziu 0,5985 g; parahidroxibenzoat de
metil 0,0150 g; parahidroxibenzoat de propil 0,0075 g; excipienti aromatizati q.s.p. 15
ml. maalox suspensie buvabilă, flacon: hidroxid de aluminiu 3,49 g; hidroxid de
magneziu 3,99 g; parahidroxibenzoat de metil 0,1 g; parahidroxi-benzoat depropil 0,05
g; excipienti aromatizati q.s.p. 100 ml.
Acţiune terapeutică: Maalox calmează timp de mai multe ore, durerile tractului
digestiv superior. Antiacid, protector al mucoasei esogastroduodenale,transparent la
radiatiile x.
Indicaţii: Tratamentul simptomatic al tulburărilor datorate acidităţii gastrice. Gastrita,
hernie hiatala, dispepsie, ulcer gastroduodenal, aciditate esofagiana.
Doze şi mod de administrare: Acest medicament se administrează în momentul
durerilor sau la 90 de minute după masă, sau după sfatul medicului. De obicei
maximum de 6 ori pe zi. Comprimate:1-2 comprimate în momentul durerilor sau la 90
deminute după masă. Plicuri, soluţie buvabilă: 1-2 plicuri în momentul durerilor sau la
90 de minute după masă. Flacon, suspensie buvabilă: 1-2 linguri în momentul durerilor
sau la 90 de minute după masă.
Contraindicaţii: Insuficienţă renală severă. În cazul unor tulburări renale grave,
trebuie cerut avizul medicului sau farmacistului.
Masuri de precauţie: Precauţii de administrare la pacientii cu dializă renală cronică.
Dacă durerile digestive persistă, consultaţi medicul. Dacă durerile sunt asociate cu febra
sau vomismente, consultatţi imediat medicul. Acest produs poate modifica absorbţia
altor medicamente. În caz de tratamente asociate, consultaţi medicul. Alte medicamente
pot fi administrate după aproximativ 2 ore de la administrarea antiacidului.
Reacţii adverse: La fel ca toate produsele active, acest medicament poate produce, la
anumite persoane, efecte neplăcute: constipaţie, diaree.
ALMAGEL – suspensie, Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu
Formă de prezentare: Suspensie orală; 5 ml conţin: 4,75 ml hidroxid aluminiu gel şi
100 mg hidroxid de magneziu gel; ct 1 fl. 170 sau 200 ml
Indicaţii: Ulcer gastric şi duodenal, gastrită hiperacidă, esofagită de reflux.
Dozare şi mod de administrare: intern, 1-2 linguriţe la 1 si 3 ore după mese, apoi se
reia ciclul masa-antiacid.
Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită hipoacida, alergie la benzocaină,
hiperfosfatemie, asocierea cu tetracicline, digoxina (le scade efectul).
25
Atenţionări: insuficienţă renală avansata.
Reacţii adverse: carenţa fosfatică cu osteoporoza, hipercalciurie şi nefrolitiaza
secundară.
MALUCOL - comprimate masticabile, Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu
Compoziţie: 200 mg hidroxid de aluminiu gel uscat, 200 mg hidroxid de magneziu,
excipienti q.s. pentru un comprimat.
Formă de prezentare: cutii conţinând 6 blistere a câte 10 comprimate.
Acţiune terapeutică: Antiacid, protector al mucoasei eso-gastro-duodenale.
Indicaţii: Tratamentul simptomatic al hiperacidităţii gastrice din: ulcerul gastric
necomplicat, ulcerul duodenal, gastrite, hiperaciditate gastrica, esofagita de reflux,
hernie hiatală.
Contraindicaţii: insuficienţă renală severă.
Precauţii: Malucol poate modifica absorbţia altor medicamente administrate
concomitent, fenomen ce trebuie evaluat de către medicul curant.
Interacţiuni cu alte medicamente: Malucol scade efectul tetraciclinelor,
anticoagulantelor, clorpromazinei, fierului, izoniazidei, acidului nalidixic,
fenilbutazonei, digoxinei, vitaminelor A si C şi creşte efectele meperidinei, efedrinei.
Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid al produsului.
Doze, mod de administrare: 1-4 comprimate de 3-4 ori pe zi, administrate la 20
minute sau cel mult o oră după mese şi respectiv înainte de culcare. În timpul crizelor
dureroase se administrează 1-4 comprimate. În general, nu se recomandă administrarea
a mai mult de 16 comprimate pe zi. Comprimatele sunt masticabile, edulcorantii şi
aromatizantul din formulă conferind produsului un gust plăcut, dulce-mentolat-
răcoritor. Produsul poate fi utilizat şi de către diabetici.
MALUGEL - suspensie Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu Sorbitol. Este
indicat la pacienţii cu ulcer peptic, balonare, gaze, arsuri la stomac şi hiperaciditate
gastrică
MALUGEL B - conţine în plus benocaină, Malugel-B este indicat la pacienţii cu:
ulcer peptic, balonare, gaze, arsuri la stomac şi hiperaciditate gastrică.
NOVALOX - comprimate masticabile şi suspensie, Aluminiu glicinat, Oxid de
magneziu.
Novalox este un antiacid gastric oral eficace, care conţine un compus organic
larg studiat, respectiv Aluminium Hidroxide Glycine. Acesta neutralizează rapid
26
aciditatea gastrică şi produce o ameliorare promptă a durerii, fără a cauza o alcaloză
sistemică. În plus, Glycina are un efect emolient asupra mucoasei gastrice şi duodenale,
şi un efect de cicatrizare a suprafeţelor afectate. Deoarece Novalox-ul nu conţine
compuşi carbonaţi, toate tulburările serioase rezultate prin eliberarea bioxidului de
carbon sunt evitate. Prezenţa oxidului de magneziu în Novalox intensifică puterea de
neutralizare şi combate efectiv constipaţia. Novalox este un anitiacid foarte eficace, cu
acţiune imediată; nu conţine zahăr şi nu cauzează efecte laxative sau de constipaţie.
Indicaţii: Ulcer peptic, ulcer duodenal, gastrită hipertrofică, tulburări gastrointestinale
asociate cu hiperaciditate şi hipermotilitate, gastrite cronice, esofagite, sindrom de
colon iritabil, meteorism.
Efecte secundare nedorite: Dozele mari pot provoca constipaţie sau diaree. Bolnavii
care utilizează săruri de aluminiu pentru o perioadă îndelungată de timp, cu o dieta
săracă în fosfor, pot prezenta osteomalacie şi miopatie centrală.
Precauţii la administrare: Pacienţii cu insuficienţă renală îl pot utiliza numai sub
supraveghere medicală.
Interacţiuni medicamentoase: nu se administrează la pacienţii care sunt în tratament
cu antibiotice conţinînd orice formă de Tetraciclina, deoarece se impiedică absorbţia ei.
Dozare: O jumătate de oră după masă, 2 linguri de supă sau 2 comprimate care se
mestecă. Doza se poate dubla fără pericol. În cazuri de crize gastrointestinale, se
recomandă mestecarea a 1-2 comprimate între mese.
Formă de prezentare: Novalox comprimate: Cutii cu 50 comprimate. Novalox
suspensie: Flacoane a 300 ml suspensie.
SILICOLACT – comprimate conţinând trisilacat de magneziu şi hidroxid de
aluminiu.
TALCID - comprimate masticabile sau suspense, conţine alumino - magneziu hidrozi
- carbonat hidratat, sare complexă insolubilă în apă. Se administrează 1-2 comprimate
sau 1 plic suspensie de 3 - 4 ori pe zi la 1 - 2 ore după mese, înainte de culcare sau la
apariţia senzaţiei dureroase.
Compoziţie: 1 comprimat masticabil conţine: componentă activă 500 mg hidrotalcit
(hidroxicarbohidrat de magneziu şi aluminiu).
Excipienţi: manitol, zaharină sodică, aromatizanţi.
Indicaţii: Antiacid, antiulceros. Gastrite (inflamaţii acute şi cronice ale mucoasei
gastrice), ulcere gastrice şi duodenale, esofagită de reflux, tratamentul următoarelor
27
simptome: arsuri gastrice, eructaţii, senzaţia de abdomen balonat, dureri în regiunea
abdominală superioară.
Doză: 1-2 comprimate masticabile la 1-2 ore după masă, înainte de culcare sau când
apar senzaţii de disconfort abdominal.
Modul şi durata administrării: tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale cu Talcid
comprimate masticabile trebuie continuat cel puţin 4 săptămâni după dispariţia
simptomelor. Tratamentul trebuie continuat, dacă este necesar, timp de mai multe luni.
Alte informaţii: nu s-au semnalat cazuri de depăşire a dozei. Un comprimat masticabil
Talcid este echivalent cu 0,0086 BU şi are un conţinut foarte scăzut în sodiu. Talcid
comprimate masticabile poate fi administrat diabeticilor şi hipertensivilor.
Contraindicaţii: Tratament prelungit cu doze mari în cazul pacienţilor cu
disfuncţionalităţi de excreţie renală.
Reacţii adverse: Dozele mari pot provoca o creştere a frecvenţei scaunelor. Respectând-
se dozele recomandate, aceste fenomene sunt foarte rare.
GELUSIL si GELUSIL LAC comprimate şi suspensie - conţin silicat hidratat de
aluminiu şi magneziu.
Indicaţii: Gelusil Liquid este indicat că un antacid (o substanţă care neutralizează
aciditatea stomacului).
Acţiune: Gelusil Liquid are acelaşi proprietăţi că un antacid.
5. ANTIACIDE CU BICARBONAT DE SODIU
Hidrogenocarbonat de sodiu este o sare alcalină solubilă, este un antiacid
sistemic cu acţiune rapidă, intensă şi de scurtă durată. Bicarbonatul de sodiu
alcalinizează urina. Riscul alcalocei este semnificativ când se administrează îndelung în
doze mari. Prin conţinutul mare în sodiu, poate fi dăunător la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă, hipertensiune arterială şi insuficienţă renală. Dozele obişnuite ca antiacid
gastric sunt de 0,5 – 4 grame odată, fără a depăşi 16g/zi (8g/zi la bătrâni). Se foloseste
substanţa singură sau asociată cu alte antiacide în formule magistrale. FR X prevede
"pulberea alcalină" sau "pulberea pentru soluţia Bourget" care conţine bicarbonat de
sodiu, fosfat de sodiu şi sulfat de sodiu, în cantităţi respective de 6,4 si 2g. Întreaga
cantitate se dizolvă într-un litru de apă şi se bea câte 150 – 200 grame cu cel puţin 1/2
ora înainte de masă. Are o acţiune antiacidă şi slab coleretică, fiind utilă pentru
drenarea blândp a cpilor biliare.
28
Preparate industriale:
ULCEROTRAT - comprimate conţinând bicarbonat de sodiu, azotat bazic de
bismut, carbonat bazic de magneziu, coajă de crusin, rădăcina de calam - prin ultimele
două componente având acţiune laxativă. Se administrează 1-2 comprimate la o ora şi
la 3 ore după mese, şi la nevoie.
Compoziţie: Comprimate conţinând nitrat bazic de bismut 350 mg; carbonat bazic de
magneziu 300 mg; bicarbonat de sodiu 200 mg. Rizom de acorus calamis 25 mg.
Formă de prezentare: Cutii cu 2 folii a 10 comprimate. Cutii cu 100 folii x 10
comprimate.
Indicaţii: Ulcer gastroduodenal, ulcer peptic, gastrită cronică hiperacida.
Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită hipoacida, complicaţiile ulcerului
(hemoragii, perforaţii), insuficientă renală severă (risc de efecte toxice produse de
magneziu). Nu seadministrează la copii sub 7 ani.
Precauţii: Prudenţă în folosirea dozelor mari în caz de obstacol la nivelul
intestinului şi la copii (risc de efecte toxice ale magneziului şi bismutului subnitric).
Interacţiuni medicamentoase: Compuşii de magneziu scad absorbţia intestinală a
tetracilcinei, digoxinei şi altor medicamente.
Mod de administrare: Adulţi: 2 comprimate de 3-4 ori pe
zi, imediat după mesele principale; tratamentul
poate dura de la 3 la 6 săptămâni până la 3 luni.
Copii 7-15 ani: 1/2-1 comprimat de 3 ori pe zi. Nu se administrează copiilor sub 7 ani.
Acţiune farmacoterapeutică:Antiacid şi protector al mucoasei, favorizând
epitelizarea şi vindecarea ulceratiilor gastroduodenale.
6. ANTIACIDE, ALTE COMBINAŢII
6.1. SĂRURI DE BISMUT
Se folosesc: carbonat bazic de bismut (bismuthi subcaarbonas) şi azotatul bazic de
bismut (bismuthi subnitras). Sunt pulberi insolubile în apă, cu absorbţie redusă din
tubul digestiv. Au acţiune slab absorbantă şi astringent, şi efect protector mecanic
asupra mucoasei digestive. Cu hidrogenul sulfurat din intestin formează, sulfura de
bismut neagră care colorează fecalele. Sărurile de bismut se folosesc ca antiacide
29
singure sau în asociere 0.3 - 1,2 - 2 grame odată, iar ca pansamente 5 grame de 2 ori pe
zi, cu cel puţin o ora înainte de masă, în suspensie apoasp extemporanee.
Produse farmaceutice industriale:
ULCEROTRAT şi BENTONITELE sunt silicaţi de aluminiu hidrataţi natural. Au
acţiune antiacidă slabă şi sunt protectoare ale mucoasei gastrice.
Indicaţii: Carbophos este indicat doar adulţilor în tratamentul simptomatic al
afecţiunilor intestinale, în special în cazul balonărilor.
Contraindicaţii:Hipersensibiliate la ingredientele produsului.
Administrare: 1-2 comprimate după masă sau la nevoie.
Compoziţie: zaharoză, carbonat de calciu, fosfat de calciu, Polyvidone (E1201),
stearat de magneziu (E572), aromă naturală de lemn dulce (pudra), anetol, dextroză.
Prezentare ambalaj: Comprimate rotunde negre.
GASTROBEN - conţine bentonită coloidală, oxid de magneziu, carbonat de
magneziu, sorbitol, glicocol, xilina (anestezic local) şi se administrează 3-4 linguri pe
zi. Ca toate medicamentele, Gastroben comprimate masticabile poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Gastroben comprimate masticabile este
în general bine tolerat, iar reacţiile adverse care pot apărea sunt rare. Acestea sunt în
legătură cu hidroxidul de aluminiu (constipaţie,greaţă, vărsături, carenţă de fosfaţi, cu
osteoporoză, eliminarea calciului prin urină, litiază renală, modificări la nivelul
structurii oaselor, afecţiuni musculare, precum şi manifestări la nivel de sistem nervos,
de tipul demenţei sau a convulsiilor) şi cu hidroxidul de magneziu (diaree, iar în urma
administrării în doze mari şi timp îndelungat,creşte nivelul magneziului în sânge, cu
înroşirea feţei,sete, scăderea tensiunii arteriale, bloc neuro-muscular, inhibarea
respiraţiiei, aritmii şi convulsii). Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau
dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
ACIDUL ALGINIC - obtinut din alge, este un protector al mucoasei gastrice şi
absorbant şi este folosit în tratamentul pirozisului. Acidul alginic, continut de algele
marine (in special de cele brune) actioneaza in mod detoxifiant si depurativ in toate
patologiile legate de intoxicatia cu metale grele. Alga numita Durvillea antarctica este
cea ce contineacid alginic in proportie de 48%, fiind cea mai eficienta in stoparea
radicalilor liberi responsabili cu procesul de imbatranire si degenerare a celulelor.
30
Actiunea acidului alginic se manifesta prin absortia substantelor nocive ce se gasesc in
radicalii liberi si ajuta la eliminarea lor, evitand astfel inmagazinarea lor in structurile
osoase. Acidul alginic si sarurile minerale continute de Durvillea antarctica,
precum seleniul, zincul, magneziul, calciul, asociate cu plante precum Ridichea-
neagra, Menta, Lemnul-dulce, Anghinarea.
NICOLEN - granule conţine alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, trisilicat de
magneziu.
Compoziţie: Granule conţinând: alginat de sodiu 5 g, fosfat de aluminiu gel 10 g,
trisilicat de magneziu 10 g, nipagin 0,01 g, galben de tartrazina 0,05 g, aromă orange
0,3 g, PVP K3 3 g, glucoză monohidrat ad 100 g.
Acţiune farmacoterapeutică: Protector al mucoasei gastrice şi duodenale, cu
proprietăţi adsorbante faţă de bacterii, virusuri, toxine, gaze provenite din
fermentaţie sau putrefacţia intestinală, precum şi faţă de radionuclizii
proveniţi din contaminări accidentale. Preparatul are şi un uşor effect antiacid.
Granulele în prezenţa lichidului (apă, suc gastric,etc.) formează o soluţie coloidală cu
o mare putere de aderare la mucoasa gastric şi duodenală, asigurând un pansament
protector al mucoasei timp de 2-3 ore de la ingerare. Produsul nu se absoarbe, nu
provoacă secreţie reactivă de acid clorhidric, nu produce constipaţie şi nu colorează
fecalele.
Indicaţii: Gastrite hiperacide, ulcer gastric sau duodenal (chiar în cazuri cu hemoragii
digestive), esofagite de reflux, enterocolite, colopatii, sigmoidite, rectite,
intoxicaţii prin ingerări de substanţe toxice, contaminări accidentale cu radionuclizi.
Contraindicaţii: Diabet zaharat (datorită conţinutului de glucoză al produsului).
Mod de administrare: Produsul se administrează ca atare sau diluat: 1
pachet sau 2 linguriţe la 200 ml lichid (apă, ceai). Doză uzuală este de 5 g granule (1
pachet sau 2 linguriţe) de 2-3 ori pe zi între mese. În faza acută a ulcerelor se
administrează 1 pachet (2 linguriţe) la 2-3 ore. O cură durează 15-30 zile. În
intoxicatiile prin ingestie de substanţe toxice sau caustice se pot administra 6-10
linguriţe (3-5 pachete) dizolvate în apă.
Formă de prezentare: Cutii cu 10 pachete a 5 g produs. Borcane a 100 g produs.
GAVISCON - Gaviscon Mentol comprimate masticabile aparţine unui grup de
medicamente numite “supresori ai refluxului” care formează un strat protector peste
31
conţinutul stomacului, împiedicând acidul gastric să părăsească stomacul, unde
acţionează, şi să pătrundă în esofag, unde provoacă durere şi disconfort.
Sunt comprimate masticabile ce se utilizează pentru tratamentul simptomelor refluxului
gastro-esofagian, cum sunt regurgita (ia acida, senzaţia de arsură în capul pieptului) şi
indigestia -legate de reflux- care apar, de exemplu, după mese sau în timpul sarcinii şi
la pacienţii cu simptome asociate esofagitei.
GAVISCON MENTOL - SUSPENSIE ORALĂ
Alginat de sodiu, hidrogenocarbonat de sodiu şi carbonat de calciu, Gaviscon Mentol
suspensie orală aparţine unui grup de medicamente numite “supresori ai refluxului",
care formează un strat protector peste conţinutul stomacului, împiedicând acidul gastric
să părăsească stomacul, unde acţionează, şi să pătrundă în esofag, unde provoacă durere
şi disconfort.Acest medicament este utilizat pentru tratamentul simptomelor refluxului
gastro-esofagian, cum sunt regurgitaţia acida, senzatia de arsura in capul pieptului si
indigestia (legate de reflux) care apar, de exemplu, dupa mese sau în timpul sarcinii sau
la pacienţii cu simptome asociate esofagitei de reflux.
Indicaţii: Gaviscon Mentol comprimate masticabile aparţine unui grup de
medicamente numite "supresori ai refluxului", care formează un strat protector peste
conţinutul stomacului, împiedicând acidul gastric să părăsească stomacul, unde
acţionează, şi să pătrundă în esofag, unde provoacă durere şi disconfort. Gaviscon
Mentol comprimate masticabile se utilizează pentru tratamentul simptomelor refluxului
gastro-esofagian, cum sunt regurgitaţia acidă, senzaţia de arsură în capul
pieptului şi indigestia (legate de reflux) care apar, de exemplu, după mese sau în timpul
sarcinii şi la pacienţii cu simptome asociate esofagitei.
Contraindicaţii: - ştiţi că sunteţi alergic la oricare dintre componente, deoarece foarte
rar au apărut dificultăţi în respiraţie şi erupţii trecătoare pe piele
(pentru lista completăvezi informaţiile suplimentare). recomandat să urmaţi o dietă restr
ictivă privind vreuna dintre aceste două săruri, va rugăm să va adresaţi medicului dumn
eavoastră înainte de a lua acest medicament.
Administrare: Pentru administrare orală. Mestecaţi bine înainte de înghiţire.
Adulţi, inclusiv vârstnici, şi copii cu vârstă de 12
ani şi mai mari: la apariţia simptomelor, luaţi două până la patru comprimate după masă
şi la culcare (maxim depatru ori pe zi).
32
Reacţii adverse: Foarte rar (mai puţin de 1 din 10000), există şanse de apariţie a
unei reacţii alergice la componente. .
Interacţiuni cu alte medicamente: Nu luaţi acest medicament în decurs de două ore
de la administrarea altor medicamente pe cale orală, deoarece acesta poate
interacţiona cu anumite medicamente.
Sarcina şi alăptarea: Puteţi lua acest medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
Similar tuturor medicamentelor, durata tratamentului trebuie limitată .
7. ANTIACIDE CU ANTIFLATULENTE
CARBOPHOS – comprimate conţine cărbune vegetal, carbonat de calciu, fosfat de
calciu, arome naturale. Este indicat în tulburări dispeptice, meteorism abdominal, arsuri
epigastrice.
Indicaţii: afecţiuni intestinale, în special în cazul balonărilor.
Contraindicaţii:Hipersensibiliate la ingredientele produsului.
Administrare: 1-2 comprimate după masă sau la nevoie.
Compoziţie: zaharoză, carbonat de calciu, fosfat de calciu, Polyvidone (E1201),
stearat de magneziu (E572), aromă naturală de lemn dulce (pudra), anetol, dextroză.
Prezentare ambalaj: Comprimate rotunde negre.
33
DI-GEL - comprimate masticabile şi suspensie conţine hidroxid de aluminiu,
hidroxid de magneziu, carbonat de calciu, dimeticon, arome naturale.
Di-gel este utilizat pentru a trata indigestia, asurile la stomac,
gazele şi aciditatea la stomac. Di-gel este un antacid (neturalizeaza aciditatea
din stomac) şi antiflatulent (atenuează sau previne gazele intestinale excesive).
EXTRA MAALOX PLUS - comprimate si suspensie cu trei arome diferite
conţine hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, dimeticon.
Este utilizat pentru a trata simptomele acidului la stomac precum: stomac deranjat,
arsuri (la stomac) şi indigestie. Mai este indicat pentru a ameliora simptomele
gazelor suplimentare: erupţii, balonare şi disconfort la stomac şi intestine.
EPICOGEL - suspensie conţine hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu,
dimeticon.
34
Compoziţie: 100 ml suspensie orală conţin hidroxid de aluminiu gel uscat 8,1 g,
hidroxid de magneziu 2 g, simeticonă 2,5 g şi excipienţi: acid citric anhidru, acid
clorhidric, peroxid de hidrogen, ulei de mentă, manitol, p-hidroxibenzoat de metil
sodic, p-hidroxibenzoat de propil, zaharină sodică, sorbitol soluţie 70%, apă purificată.
Grupa farmacot- erapeutică: Antiacide cu antiflatulente
Indicaţii terapeutice: Tratamentul simptomatic al gastralgiei şi flatulenţei.
Contraindicaţii: Datorită conţinutului în magneziu, Epicogel este contraindicat la
bolnavii cu insuficienţă renală severă.
Interacţiuni: Administrarea concomitentă cu chinidina sau salicilaţii poate determina
creşterea concentraţiei plasmatice a acestora (alcalinizarea urinii le micşorează
eliminarea) cu risc de supradozaj Administrarea concomitentă pe cale orală de Epicogel
şi: unele antibiotice (tetracicline, fluorochinolone, chimioterapice antituberculoase -
etambutol şi izoniazidă, lincosamide), antihistamicine blocante H2, blocante (3
adrenergice (atenolol, metoprolol, propranol etc.), clorochină, digoxină, difosfonaţi,
săruri de fier, florură de sodiu, glucocorticoizi, indometacină, ketoconazol, neuroleptice
fenotiazinice, penicilamină, micşorează absorbţia digestivă a acestora. Se recomandă ca
Epicogel să se administreze la interval mai mare de 2 ore de aceste produse
medicamentoase.
Atentionări speciale: La bolnavii cu insuficienţă renală şi la cei dializaţi cronic este
necesară prudenţă din cauza posibilităţii acumulării de aluminiu cu riscuri toxice.
Sarcina si alăptarea: înainte utilizării produsului Epicogel se recomandă consultarea
medicului. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Epicogel nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare: Doza uzuală este de 1-3 măsuri dozatoare (5-15ml)
suspensie orală în timpul durerii. A se agita înainte de fiecare utilizare.
Reacţii adverse: în funcţie de doze sunt posibile modificări ale tranzitului intestinal
(constipaţie prin hidroxidul de aluminiu, diaree prin hidroxidul de magneziu).
Tratamentul îndelungat cu doze mari poate fi cauză de carenţă fosfatică cu osteoporoză,
hipercalciurie şi nefrolitiază secundară (prin hidroxidul de aluminiu).
GASTRALGINE - comprimate masticabil conţine dimeticon, hidroxid de aluminiu,
aluminiu glicinat, magneziu trisilicat.
35
36
ANTIFLATULENTE - Plante
CEOLAT, comprimate
Indicaţii: De elecţie în flatulenţă şi meteorism abdominal, inclusiv cel postoperator;
sindrom Roemheld; premergător explorărilor de diagnostic abdominale, pentru a
reduce umbrele determinate de conţinutul gazos (sonografii, radiografii) şi
împiedicarea formării de spumă în timpul gastroscopiei.
Efecte secundare: Produsul CEOLAT conţine acid phidroxibenzoic că şi
conservant care poate induce reacţii alergice.
Interacţiuni medicamentoase: se va evita administrarea în combinaţie cu
antiacide (hidroxidul de aluminiu şi carbonatul de magneziu inhibă în mod specific
proprietăţile antispumante ale dimeticonului).
Precauţii: Tabletele vor fi bine mestecate şi înghiţite cu puţină apă. În cazul
apariţiei de reacţii alergice se vor administra corticosteroizi.
SAB, susp.
SAB SIMPLEX, susp.orală
SAB SIMPLEX,compr.masticabile
Indicaţii: Formarea excesivă şi acumularea de gaze în tractul gastrointestinal
(meteorism) însoţită de simptome gastrointestinale cum sunt flatulenţa, senzaţia de
plenitudine şi de tensiune în abdomenul superior. Creşterea formării de gaze în intestin
consecutivă unei intervenţii chirurgicale. Eliminarea acumulărilor nedorite de gaze
intestinale pentru pregătirea unor explorări cu scop diagnostic cum sunt radiografia,
radioscopia, ecografia şi gastroduodenoscopia. Intoxicaţii cu detergenţi. Tulburări prin
balonare şi senzaţia de saţietate la adulţi. Balonările şi senzaţia de saţietate la adulţi pot
avea la origine tulburări funcţionale şi organice sau modificări metabolice. În multe
cazuri nu se pot identifica cauze organice. Diferitele porţiuni ale tractului digestiv
37
conţin cantităţi variabile de aer, respectiv gaze. Odată cu alimentele se înghite aer. În
intestin rezultă gaze prin descompunerea bacteriană a alimentelor. O parte a aerului
înghiţit este eliminată prin eructaţii (râgâieli). Gazele intestinale sunt parţial resorbite
sau eliminate pe cale naturală. Dacă echilibrul între formarea de gaze şi eliminarea
acestora este perturbat, se formează baloane mici de spumă. Aerul nu poate trece mai
departe, consecinţa fiind senzaţia de balonare. Cantitatea şi compoziţia gazelor
intestinale sunt dependente de obiceiurile alimentare şi de compoziţia hranei. Un
conţinut ridicat de grăsimi în alimente, în special grăsimi de origine animală, ca şi
cantităţi mari de albumine pot provoca balonări. Anumite alimente de origine vegetală
ca varza, ceapa şi leguminoasele provoacă acumulări excesive de gaze.
Balonări şi colici (de trei luni) la copiii mici Durerile abdominale după
alimentarea sugarilor şi a copiilor mici fac parte din tulburările cele mai frecvente cu
care se confruntă mama şi medicul pediatru. Episoadele regulate de plâns (ţipete) la
circa o jumătate de oră după orele de masă pot fi un indiciu de tulburări digestive prin
acumulare de gaze în intestin dacă au fost excluse posibilele cauze organice. Ele apar
frecvent în primele trei luni de viaţă de unde şi numele "colicile sugarului". Aceste
tulburări reprezintă un disconfort pentru copil şi părinte, dar ele nu sunt considerate boli
şi nici nu provoacă tulburări de dezvoltare. Ele apar atât la sugarii alăptaţi, cât şi la
copiii hrăniţi cu biberonul. Cauza acestor colici este alimentaţia cu lapte, care provoacă
formarea de spumă care persistă mai multe ore în tractul gastrointestinal. Aerul
acumulat nu poate trece mai departe şi provoacă balonări dureroase. Substanţa activă şi
mod de acţiune Balonările şi colicile se produc atunci când prea mult aer şi gaze din
stomac sau intestin sunt incluse sub formă de baloane mici într-o spumă care nu le
permite eliminarea. Aceste acumulări de spumă sunt dezintegrate de Sab Simplex®.
Substanţa activă din Sab Simplex®, dimeticonă, descompune spuma astfel încât gazele
intestinale sunt eliminate pe cale naturală sau pot fi resorbite de peretele intestinal. Sab
Simplex® nu influenţează chimic conţinutul stomacului şi intestinului, nu este preluat
de organism, ci este eliminat nemodificat împreună cu restul conţinutului intestinal. Nu
se cunosc reacţii adverse datorate produsului Sab Simplex®. Din acest motiv, poate fi
administrat şi sugarilor. Sab Simplex® poate fi administrat pacienţilor cu diabet
zaharat, deoarece nu conţine hidraţi de carbon.
Durata utilizării: Durata utilizării este în funcţie de evoluţia simptomatologiei.
Sab Simplex® poate fi utilizat după caz timp îndelungat. Sab Simplex® nu va fi utilizat
după depăşirea termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.
38
Compoziţie şi Mod de Prezentare: Un ml suspensie orală (aproximativ 25 picături)
conţine: 69,19 mg dimeticonă 350 dioxid de siliciu 92,2:7,5 şi excipienţi:
metilhidroxipropilceluloză, citrat de sodiu, acid citric, aromă de vanilie, carbomer,
ciclamat de sodiu, aromă de zmeură, benzoat de sodiu, zaharină sodică, apă purificată.
Contraindicaţii: Sab Simplex® suspensie nu trebuie folosit în caz de hipersensibilitate
cunoscută la dimeticonă sau alţi componenţi ai produsului
Reactii Adverse: Nu au fost semnalate până în prezent.
Mod de Administrare: Sab Simplex® suspensie este indicat în special pentru sugari,
copii mici şi persoane vârstnice. Dacă nu sunt alte indicaţii, se utilizează următoarele
doze: Sugari: se adaugă în fiecare biberon 15 picături (0,6 ml) Sab Simplex® suspensie.
Sab Simplex® suspensie este uşor miscibil cu alte lichide, de exemplu lapte. La sugarii
care sunt alăptaţi, Sab Simplex® suspensie poate fi administrat cu o linguriţă înainte de
alăptare. Copii mici: 15 picături (0,6 ml) în timpul sau după mese. Dacă este necesar, se
mai pot administra 15 picături înainte de culcare. Copii de şcoală şi adulţi: în
tratamentul balonărilor şi senzaţiei de saţietate se recomandă următoarele doze:
* şcolari: 20-30 picături (0,8-1,2 ml)
* adulţi: 30-45 picături (1,2-1,8 ml)
Aceste doze se administrează la fiecare 4-6 ore şi pot fi repetate la nevoie.
Sab Simplex® se administrează cel mai bine după mese sau înainte de culcare.
Flaconul se agită bine înainte de întrebuinţare! Pentru picurare flaconul se ţine vertical
cu picurătorul în jos şi se bate uşor cu degetul pe fundul flaconului. Înclinarea
flaconului duce la micşorarea vitezei de picurare. Administrarea este îmbunătăţită prin
îndepărtarea sistemului picurător în următoarele cazuri:
39
CARBO MEDICINALIS
Compoziţie: Comprimate conţinând carbo-medicinalis: 403 mg.
Acţiune farmacoterapeutică şi indicaţii: Absorbant, antiputrid şi dezodorizant în
cazuri de gastroenterite, dispepsii, flatulenţă, diaree fetide, intoxicaţii cu fosfor, arsen,
cu alcaloizi şi ciuperci, colite de fermentaţie.
Mod de administrare: De 3-5 ori pe zi, câte 1-2 comprimate după mese.
Formă de prezentare: pungi cu 100 de comprimate.
SIMETHICOM CEOLAT
Acţiune: Dimeticonul, substanţă activă din tabletele masticabile de Ceolat este un agent
chimic neutru, lipsit de efecte sistemice,care nu este absorbit la nivel intestinal.
Tensiunea de suprafaţă a conţinutului intestinal gazificat este modificată şi ca urmare, o
mare parte din gazele eliberate în intestin este resorbită de către dimeticon la acest
nivel.
Indicaţii: Deelecţie în flatulenţă şi meteorism abdominal, inclusiv cel postoperator
sindrom Roemheld premergător explorărilor de diagnostic abdominale, pentru a reduce
umbrele determinate de conţinutul gazos (sonografii, radiografii) şi împiedicarea
formării de spumă în timpul gastroscopiei.
Administrare: După mese şi înainte de culcare, zilnic, 1-2 tablete se vor mesteca şi
înghiţi cu puţin lichid. Cu două zile înainte de efectuarea examinărilor de diagnostic
abdominal, se vor mesteca 2 tablete de 3-4 ori pe zi, apoi în dimineaţa examinării se vor
mesteca 2 tablete care se vor înghiţi cu apă (dupa postul de noapte). Două tablete se
vor mesteca şi inghiţi cu puţină apă înainte de gastrocopie.
DEGASIL Degasil este un dispozitiv medical, sub formă de capsule, care îmbunătățește confortul
intestinal și abdominal la persoanele cu tulburări gastro-intestinale legate de acumularea
de gaz la nivel intestinal: balonare, meteorism și tensiune abdominală. Degasil este pe
40
bază de simeticonă, substanță dovedită științific că acționează prin reducerea tensiunii
superficiale a bulelor de gaz prezente la nivel gastro-intestinal:
reduce acumularea de gaz la nivel intestinal, balonarea și flatulența (acesta este
un efect antispumant)
reduce umbrele produse de gaze la nivel intestinal (necesar în explorările radio-
imagistice). Degasil poate fi folosit și pentru pregătirea în vederea examinării
medicale a abdomenului prin radiografie, ecografie sau endoscopie.
Pachetul Degasil 32 capsule plus Fibre 30 tablete poate fi comandat incepand cu data
de 15 septembrie 2012 - 28 februarie 2013 in limita stocului disponibil.
Compoziţie: Simeticona; 257,5 mg
Dozare: 1 - 2 capsule după fiecare masă principală, cu un pahar mare de apă
8. ANTIACIDE CU ANTISPASTICE
Antispasticele pot fi utile în asociere cu antiacidele, contribuind la calmarea
durerilor epigastrice care au şi o componentă spastic, şi la diminuarea modesteă a
secreţiei de acid clorhidric.
Compoziţie Calmogastrin: hidroxid de aluminiu coloidal 750 mg; extract moale de
Beladona 5 mg.
Formă de prezentare Calmogastrin: 100 folii cu 20 comprimate.
Actiune terapeutica Calmogastrin: Antiacid neutralizant şi antiseptic protector al
mucoasei gastrointestinale, constipant prin hidroxidul de aluminiu; antisecretor şi
antispastic prin beladonă.
Indicaţii Calmogastrin: Hiperaciditate gastrica, boală ulceroasă, diaree cronică.
Mod de administrare Calmogastrin: De 3 ori/zi câte 1-2 comprimate înaintea
meselor.
Reacţii adverse Calmogastrin: Rareori greaţă, vărsături şi constipaţie.
Contraindicatii Calmogastrin: Achilie gastrică, gastrită hipoacida, stază gastrică;
glaucomă.
41
III. B. INHIBITOARELE SECREŢIEI GASTRICE
(ANTISECRETOARE)
Secreţia gastrică acidă poate fi inhibată medicamentos prin:
substanţe parasimpatolitice de felul atropinei, care diminuează controlul
parasimpatic;
blocantele H2 - histaminergice, de tipul ranitidinei, care împiedică acţiunea
excito-sercretoare a histaminei;
substanţe antigastrinice (proglumidul);
inhibitoare ale anhidrazei carbonice (acetozolamida);
inhibitoare ale pompei protonice (omeprazol);
III.B.1 PARASIMPATOLITICELE
Parasimpatoliticele sau anticolinergicele administrate în doze obişnuite inhibă
secreţia de acid clorhidric cu 40 - 50 %. Diminuează de asemenea tonusul şi
perisaltismul gastric. Cu întârzierea golirii stomacului şi prelungirea efectului
antiacidelor - asocierea cu antiacidele provoacă o uşurare simptomatică, grăbeşte
vindecarea ulcerului gastric şi duodenal şi scade, în mica masură, frecvenţa
complicaţiilor şi a recurenţilor.
Dozele eficace provoacă frecvent efecte nedorite: uscăciunea gurii, tulburări de
vedere, constipaţie, dificultatea de a urina. Deşi minore, acestea sunt deserori
supărătoare şi fac ca tratamentul de durată să fie greu de acceptat. Glaucomul constituie
o contraindicaţie. Întârzierea golirii stomacului este dezavantajoasă la bolnavii cu
obstacol piloric şi la cei cu esofagită de reflux.
ATROPINA - are efect antisecretor puţin selectiv şi de durată relativ scurtă (3 - 5 ore).
Reacţiile adverse sunt frecvent supărătoare. Pot fi utilizate şi preparate de Beladonna.
BUTIL SCOPOLAMINA
Scobutil
Scopantil
42
SCOBUTIL Indicaţii: Colici intestinale, biliare, ureterale, spasm piloric sau de cardia, ulcer
gastroduodenal, colita mucomerabranoasa; dismenoree, retentie de lohii; pentru
efectuarea duodenografiei hipotone si diagnosticul diferenţial radiologie intre spasmele
funcţionale si stenoza organica.
Prezentare farmaceutica: Comprimate conţinând butilscopolamina bromura 10 mg
(flac. cu 20 buc); supozitoare conţinând butilscopolamina 10 mg sau 7,5 mg (cutie cu 6
buc); fiole a 1 ml soluţie apoasa injectabila conţinând butilscopolamina bromura 10 mg
(cutie cu 10 buc).
Acţiune terapeutică: Antispastic digestiv şi genito-urinar prin acţiune
parasimpatolitica si slab gang Hoplegica; antisecretor gastric. Absorbţia intestinala
este slaba, iar durata de acţiune relativ scurta; forma injectabila este mai activa.
Mod de administrare: Adulţi, oral cate 1-2 comprimate sau supozitoare de 3-5 ori/zi;
intramuscular sau intravenos lent, 1-2 fiole la nevoie. Copii 6-12 ani, 1 comprimat de 3
ori/zi.
Reacţii adverse: Uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, constipatie,
dificultate in urinare (mai ales la doze mari si pentru injecţii); injectarea întravenoasa
poate provoca sedare, tahicardie, hipotensiune ortostatica.
Contraindicaţii: Glaucom, adenom de prostata cu retentie urinara, Ueus paralitic,
megacolon, obstacol mecanic la nivelul tubului digestiv, hernie hiatala cu reflux
esofagian, tahiaritrnii supraventriculare (mai ales pentru injecţii); prudenta in
cardiopatia ischemica grava si la bolnavii cu hipertiroidism marcat (nu se injectează).
Prudenta cand se asociază cu chinidina, amantadîna, antidepresive triciclice (creste
riscul reacţiilor adverse)
43
Buscopan
Formă de prezentare: Drajeuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu.
Acţiune terapeutică: Buscopan acţionează la nivelul ganglionilor situaţi în pereţii
viscerelor şi exercită o acţiune specific antispastică, ce se manifestă asupra
musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar şi urinar. Efectul farmacologic
se produce cu mult înainte ca reacţiile secundare specific substanţelor de tipul
atropinei să apară. De aceea, în cazul administarii Buscopan în doze terapeutice
nu se constată apariţia efectelor secundare asupra sistemului nervos central sau
asupra glandelor salivare.
Indicaţii: Ulcer gastric şi duodenal, spasm şi hipermotilitate gastrointestinală,
pilorospasmul copiiilor, vărsături post-operatorii, constipaţie spastică,
dischineziebiliară şi spasm al tractului urinar, relaxarea prea lentă a segmentului
uterin inferior, dismenoree.
Contraindicaţii: Nu se cunosc contraindicaţii ale administarii orale ale Buscopan.
Buscopan nu trebuie administrat parenteral în următoarele stări patologice: glaucom,
hipertrofia prostatei cu tendinţa la retenţia urinei, stenoza mecanică a tractului
gastrointestinal, megacolon, tahicardie.
Avertismente, precauţii: Datele disponibile, limitate sub aspect preclinic, nu au
evidenţiat un risc, dar cu toate acestea siguranţă administrării Buscopan în timpul
sarcinii încă nu a foststabilită. O precauţie obişnuită cu privire la utilizarea
medicamentelor în această perioada fiziologică, în special în primul trimestru
trebuie avută în vedere. Siguranţa în timpul lactaţiei nu a fost încă stabilită.
Efecte secundare: Dacă Buscopan se administrează în doză obişnuită, nu se
constată apariţia efectelor secundare caracteristice atropinei asupra glandelor
salivare şi secretiei gastrointestinale. În doze mari, poate cauza ocazional o tulburare
trecătoare a acomodaţiei vizuale, care dispare spontan. Pentru aceste
44
motive, în urmă administarii parenterale a Buscopan se va evita conducerea
vehiculelor şi manipularea maşinilor şi utilajelor.
Interacţiuni: Chinidină, antidepresivele triciclice şi amantadina potenţează efectul
anticolinergic al Buscopan.
Dozare, administrare : În cazul când medicul nu prescrie altfel: Adulţii şi copiii
peste 6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie înghiţite cu o
cantitate mică de lichid.
Condiţii de păstrare: Se va păstra într-un loc uscat, la o temperatură care să nu
depăşească 25 grade Celsius. Se va păstra într-un loc sigur şi nu se
va lăsa la îndemână copiilor.
USCOSIN - Este antispastic (mai ales asupra tubului digestiv). Scade volumul şi
aciditatea sucului gastric, secreţia salivară şi pancreatică.
Indicaţii: Afecţiuni spastice gastro-intestinale, biliare şi urogenitale.
Cazuri uşoare-medii de diaree acută şi cronică.
Contraindicaţii:
- hipersensibilitate la bromură de N - butilscopolamoniu sau la oricare dintre
excipientii produsului;
- miasteniagravis;
- megacolon;
- stenoza pilorică;
- glaucom cu unghi închis;
- tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară.
Administrare: Adulţi: doză uzuală recomandată este de 1 supozitor Uscosin 10 mg
(10 mg bromură de N-butilscopolamoniu), administrat rectal de 3-4 ori pe
zi. Doză se ajustează înfuncţie de necesarul şi toleranţă pacientului.
Compoziţie: Un supozitor conţine bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg şi
excipienţi: parafină lichidă, gliceride de semisinteza (Witepsol H15), dioxid de
siliciu coloidal.
Precauţii: La dozele recomandate s-a putut observa o creştere a vâscozităţii
secreţiilor bronsice, făcând mai dificilă expectoraţia lor.
Atenţionări: La pacienţii cu reflux gastroesofagian, administrarea antispasticelor
parasimpatolitice poate agrava afecţiunea, prin inhibarea peristaltismului gastric şi
relaxarea cardiei.
45
La pacienţii cu glaucom cu unghi deschis se recomandă prudenţă şi ajustarea
tratamentului antiglaucomatos (antispasticele parasimpatolitice pot produce
o uşoară creşterea presiunii intraoculare).
Se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii de peste 40 de ani, datorită
riscului agravării unui eventual glaucom nediagnosticat.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări obstructive gastro-intestinale sau
colită ulceroasă, deoarece dozele mari de parasimpatolitice inhibă peristaltismul
intestinal şi pot să provoace ileus paralitic sau megacolon toxic. Se recomandă
prudenţă la cardiaci, în special la cei cu tahiaritmii, insuficientă cardiacă congestivă,
angină pectorală şi stenoza mitrală, deoarece creşterea frecvenţeicardiace poate
agrava aceste afecţiuni. De asemenea, se recomandă prudenţă în hipertiroidie,
insuficienţă hepatică şi renală.
Copii: Nu au fost stabilite siguranţă şi eficacitatea administrării butilscopolaminei
la copii.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozelor.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
în general, bromură de N-butilscopolamoniu nu influenţează capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi deposibilitatea
apariţiei tulburărilor de acomodare vizuală.
Reacţii adverse: Pot să apară reacţiile adverse comune
parasimpatoliticelor: uscăciunea gurii, constipaţie, tahicardie, creşterea presiunii
intraoculare, retenţie urinară, tulburări de acomodare vizuală; aceste reacţii
adverse sunt, în general, uşoare şi tranzitorii.
De asemenea, a fost raportată confuzie mentală, în special la vârstnici. Foarte rar au
fost raportate reacţii de hipersensibilitate, în special reacţii cutanate;
excepţional dispnee.
Supradozaj: Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. în caz de supradozaj,
este posibil să apară simptome de tip parasimpatolitic: retenţie urinară, uscăciunea
gurii, înrosirea pielii, tahicardie, constipaţie şi tulburări de vedere tranzitorii.
Tratamentul constă în administrarea de parasimpatomimetice. în cazul pacienţilor cu
glaucom, se va administra local pilocarpină. Dacă este necesar, se va injectaintramuscul
ar sau intravenos neostigmină în doze de 0,5-2,5 mg. în caz de retenţie urinară,
poate fi necesar sondaj uretro-vezical.
46
La nevoie, se instituie tratament desusţinere a funcţiilor vitale.
Interacţiuni cu alte medicamente: Anticolinergicele cresc pH-ul gastric, reducând
astfel absorbţia ketoconazolului. Administrarea concomitentă cu metoctopramida
poate antagonize efectele metoclopramidei asupra motilitătii gastrice.
Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului
paralitic sau retentiei urinare. Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central
creşte riscul sedării excesive. Bromură de N-butilscopolamoniu poate potenţa efectele
anticolinergice ale antidepresivelor triciclice, antihistaminicelor H1, chinidinei,
disopiramidei şi amantadinei. Asocierea cu simpatomimetice ß,-adrenergice
poate agrava tahicardia. Bromură de N-butilscopolamoniu antagonizează efectele
pentagastrinei şi histaminei, modificând rezultatele testelor pentru determinarea
secreţiei gastrice; se recomandă păstrarea unui interval de 24 de ore între administrarea
parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste.
Sarcina şi alăptarea: Studii preclinice nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau
teratogene. Administrarea de bromură de N-butilscopolamoniu în perioada
sarcinii se va face cu prudenţă şinumai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic
matern / risc potenţial fetal. Bromură de N-butilscopolamoniu se excretă în laptele
matern; de aceea, se recomandă evitarea administrării la femeile care alăptează.
Prezentare ambalaj: Cutie cu 2 folii termosudate din PVC/polietilenă a câte 3
supozitoare.
Condiţii de păstrare: A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la
îndemână copiilor.
PROPANTELINA - are actiune antisecretorie si antispastica. Este indicata in ulcer
gastric si duodenal asociata cu antiacide.
Compoziţie: Un drajeu conţine 15 mg. bromură de propantelina.
Acţiune terapeutică: Anticolinergic cu acţiune selectivă asupra tractului
gastrointestinal(şi urogenital în mai mică măsură); inhibă motilitatea digestivă încetinin
d tranzitul, diminuează secreţia gastrică acidă şi relaxează spasmul biliar.
Indicaţii: Afecţiuni spastice gastrointestinale, ulcer gastric şi duodenal (se asociază cu
antiacide), hiperclorhidrie, gastrite, colită ulceroasă, diaree funcţională, hiperhidroză,
diskinezii spastice biliare, colită renală şi ureterală, enurezis.
47
Doze şi mod de administrare: În general, se administrează până la 8 drajeuri/zi, în
mai multe prize, cu cel puţin o ora înainte de mesele principale. În ulcer, doză
recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 1 drajeu de trei ori pe zi şi 2
drajeuri înainte de culcare.
Ulterior, dozarea poate fi ajustată funcţie de răspunsul individual al pacientului şi
de toleranţă la produs.
Contraindicaţii: Glaucom cu unghi îngust, adenom de prostată cu retenţie
de urină, afecţiuni obstructive ale tractului digestiv sau urinar, stenoza pilorică, atonie
intestinală, colită ulcerativă gravă, megacolon toxic, hernie hiatala asociată cu reflux
esofagian, bolnavi cu ileostomie sau colostomie, instabilitatea mecanismului de
reglare vasculară în timpul hemoragiilor acute, miastenie gravă, hipersensibilitate la
bromură de propantelina, copii sub 12 ani.
Sarcina şi alăptare: se va evita administrarea de propantelina în perioada de sarcina
şi alăptare (produce efecte atropinice la făt şi sugar, diminuează sau suprimă lactatia).
Măsuri de precauţie:Propantelina va fi administrată cu mare prudenţă pacienţilor
cu afecţiuni cardiace severe, tahiaritmiile supraventriculare, hipertensiune, cardiopatie
ischemică, boli pulmonare cronice, afecţiuni renale sau hepatice, tulburări de reglare
vegetativă, hipertiroidism, persoanelor în vârstă. La pacienţii cu hipertrofie
prostatică mictiunea poate fi îngreunată, fapt ce poate fi minimalizat dacă pacienţii
sunt avertizaţi să urineze înainte de administrarea medicamentului. Pacienţii cu
colită ulcerativă trebuie trataţi cu deosebită precauţie deoarece propantelina
supreseaza motilitatea intestinală până în situaţia producerii ileusului
paralitic, precipitând sau agravând megacolonul toxic. Efecte asupra capacităţii de
conducere auto sau de exploatare a altor maşini: Prudenţă în tratamentul ambulator,
deoarece propantelina diminueazăperformanţele psihomotorii ale bolnavului.
Reacţii adverse: Ocazional, mai ales la doze mari: uscăciunea gurii cu deglutitie
dificilă, sete, îngroşarea secretiilor bronsice, tulburări de vedere prin midriază şi
cicloplegie, creşterea presiunii intraoculare, diminuarea secretiei lacrimale,
congestia fetei, uscăciunea pielii, scăderea secretiei sudoripare, şocuri calorice,
bradicardie urmată de tahicardie, palpitaţii şi aritmii, disurie cu retenţie de urină,
constipaţie. Rareori, nervozitate şi confuzie mintală (îndeosebi la vârstnici).
48
PIRENZEPIN
Gastrozepin
Gastrizin
Este anticolinergic selectiv cu efect inhibitor al secreţiei gastrice acide şi de pepsina,
indicat în ulcer gastro-duodenal, curativ şi în tratament de întreţinere. Dozele mari pot
provoca reacţii adverse atropinice - uscăciunea gurii, tulburări de vedere.
Indicaţii: Formele cronice şi acute ale ulcerului gastric şi duodenal, gastrită, stomacul
iritat hiperacid, afecţiunile stomacului provocate de medicamente, sindromul Zollinger-
Ellison.
Contraindicaţii: Primul trimestru al sarcinii, hipersensibilitatea la preparat.
Administrare: Câte 50 mg de 2 ori pe zi cu 30 minute înainte de mâncare timp de
4 săptămâni.
Acţiune: Blocant selective al colino receptorilor M1 ai celulelor bazale şi parietale
din mucoasa stomacului. Inhibă secreţia acidului clorhidric şi pepsinei fără a
deregla funcţiile fiziologice ale tractului GI. Se absoarbe puţin şi nu provoacă
simptome centrale.
Precauţii: Glaucomul, hipertrofia de prostată.
Reacţii adverse: Uscăciunea gurii, uşoare tulburări de acomodare (în doze ridicate, în
debutul tratamentului).
Supradozaj: Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate.
Interacţiuni cu alte medicamente: Antiacidele cresc efectul pirenzepinei. În
sindromul Zollinger-Ellison se asociază cu antihistaminice H2.
III.B.2. ANTIHISTAMINICELE H2
Antihistaminicele H2 blochează selectiv receptorii H2 din mucoasa gastrică,
implicaţi în secreţia acidului 14. Indicaţia majoră a antihistaminicelor H2 este ulcerul
duodenal evidenţiat endoscopic sau radiologic. Cicatrizarea se obţine în 60 - 90 % din
cazuri în 4 - 6 săptămani. S-a recomandat şi administrarea prelungită pentru evitarea
recăderilor, folosind jumătatea din dozele curative. În ulcerul gastric, antihistaminicele
H2 mai pot fi administrate asociate pentru tratamente scurte cu antiinflamatoare
nesteroidiene pentru a preveni acţiunea ulcerigenă a acestora.
49
Reacţiile adverse ale antihistaminicelor H2 sunt digestive (fenomene
dispeptice, pancreatita), neuropsihice (cefalee, astenie, somnolenţă, confuzie), cutanate
(erupţii diverse), cardio-vasculare (bradicardie, hipotensiune), renale (nefrite). Prin
scaderea aciditatii gastrice antihistaminicele H2 pot modifica absorbtia unor
medicamente.
CIMETIOINA Este indicată numai în ulcere confirmate. În ulcerul duodenal, se obţine dispariţia
durerilor după câteva zile şi cicatrizarea după 4 săptămani la 60-90 % din bolnavi. În
ulcerul gastric, efectele sunt mai reduse. Întrucat substanţa nu modifică “terenul
ulceros", nu se poate vorbi de o “vindecare” prin cimetidină, bolnavii prezentând
recăderi în decurs de un an de la întreruperea tratamentului. Procentul recaderilor poate
fi scăzut prin administrarea unei singure doze zilnice de întreţinere, de 400 mg. mai
multe săptămâni.
Cimetidena nu se administrează în timpul sarcinii şi nici în cazul cancerului gastric.
Produse farmaceutice industriale:
ALTRAMET-comprimate filmate si fiole
Compoziţie: Tabletă conţine 200, respectiv 300 mg cimetidina. Fiola conţine 200 mg
cimetidina sub formă de cimetidina clorid, fiola conţine 200 mg cimetidina sub
formă de cimetidina clorid. Cimetidina este denumirea generică pentru N cian - N-
metil-N'-2 [(5-metil-1 H-imidazol-4-)metil] -ţio – etil - guanidin.
Acţiune terapeutică: Cimetidina este antagonistul receptorilor histaminergici
H2. Inhibă secreţia bazală şi stimulantă a acidului gastric şi diminuează secreţia
pepsinelor.
Indicaţii: ulcer duodenal diagnosticat prin Rontgen sau endoscopie, reflux esofagian,
sindrom Zollinger Ellison, hemoragie digestivă superioară.
Mod de administrare: Doză uzuală este de trei ori pe zi câte 200
mg în timpul meselor, iar seară înainte de culcare 400 mg sau de trei ori pe zi câte 300
mg şi seară înainte de culcare 300 mg. Doza obişnuită de întreţinere este de
300 sau 400 mg seară înainte de culcare. În cazuri deosebit de grave doză de
50
Altramet se poate mari la 2 400 mg pe zi. Tratamentul injectabil: Doză individual
pentru administrarea intravenoasă este de 200 mg. Injecţiile se administrează la
intervale de 4-6 ore. Cea mai mare doză zilnică este de 2 400 mg.
Perfuzii intravenoase: Doza este de 100 mg pe ora în curs de două ore. Această doză
se poate repeta la intervale de 4-6 ore. Cea mai mare viteză a perfuziei, care nu
trebuie depăşită este de 150 mg la ora s au 2 mg/kg/ora. Altrametul se poate
administra şi în perfuzii continue. Cea mai mare doză zilnică de Altramet nu poate
depăşi 2 400 mg. În această doză Altrametul se administrează după indicaţii timp de 4-
6 săptămâni. În cazul recidivelor sau a hemoragiilor temporare apărute din cauza
întreruperii bruşte a tratamentului, se recomandă continuarea tratamentului cu doză de
întreţinere şi anume 300 sau 400 mg Altramet seara înainte de culcare în cursul
următoarelor 6 luni.
Contraindicaţii: Medicamentul este contraindicat în timpul sarcinii, alăptării şi la
copii până la 14 ani.
Precauţii: Altrametul se dozează cu prudenţă pacienţilor cu funcţiile hepatice şi renale
afectate că şi bolnavilor vârstnici. La aceşti bolnavi dozele sunt mai reduse în raport
cuafecţiunile hepatice şi renale.
Reacţii adverse: Altrametul poate provoca greţuri, vărsături, diaree, constipaţie,
meteorism, oboseală, ameţeli, cefalee, dureri musculare, alergie cutanata. Cimetidina
poate accentua secreţia prolactinei cu o posibilă acţiune antiandrogena; la o
administrare de lungă durata cimetidina poate provoca ginecomastie, iar foarte
rar impotenţa.
CIMEDINE - comprimate şi comprimate filmate
Formă de prezentare: Cimedine 200 tablete: cutii cu 50,500 tablete (folii x 10
tablete), fiecare tablet conţine 200 mg cimetidina.
Indicaţii:Tratamentul ulcerului duodenal şi gastric benign; esofagită de reflux;
sindromul Zollinger - Ellison; profilaxia şi tratamentul recidivelor ulceroase.
Dozare: În ulcerele duodenale doză recomandată pentru adulţi este de 800 mg,
seară, înainte de culcare, sau 400 mg în două prize, dimineaţă şi seară, sau 200 mg
de 3 ori/zi i 400 mg seară, înainte de culcare. Tratamentul trebuie urmat minim 4
săptămâni. În esofagită de reflux se recomandă 400 mg de 4 ori/zi, timp de 4-
8 săptămâni. Doză trebuie individualizată în funcţie de răspuns şi nu trebuie să
depăşească 2400 mg/zi (pentru pacienţii cu nivele foarte mari de secreţie acidă
51
gastrică).
Precauţii: Pacienţii ce necesită tratament îndelungat trebuie urmăriţi periodic,
clinic şi biologic pentru depistarea eventualelor efecte secundare. Dozele trebuie
reduse la pacienţii cu tulburări ale funcţiei renale deoarece au loc acumulări
ale substanţei active. În cazul ulcerului peptic, înainte de începerea tratamentului,
se recomandă examinări pentru excluderea malignităţii. Administrarea concomitentă
de anticoagulante poate prelungi timpul de protrombine, recomandându-se urmărirea
periodică a pacientului. La copii, administrarea se face cu precauţie, în doze limitate
la 20-40 mg / kg corp/zi.
Contraindicaţii: Cimedine este contraindicată în hipersensibilitatea la cimetidina şi
în afecţiuni hepatice. Utilizarea în sarcina şi lactaţie trebuie evitată, cu excepţia
cazurilor deosebite.
Reacţii adverse: La unii pacienţi au fost evidenţiate modificări biochimice şi
morfologice reversibile hepatice, dureri musculare, diaree uşoară şi tranzitorie, erupţii
cutanate. Ginecomastie medie, creşteri uşoare ale creatininei plasmatice,
stări confuzionale, nefrite interstiţiale pot apărea mai ales la pacienţii vârstnici
sau grav bolnavi, sau în tratamentul de lungă durata. Acestea sunt reversibile
la întreruperea tratamentului.
Farmacologie: Cimedine inhibă competitiv acţiunea histaminei la nivelul receptorilor
H2 ai celulelor parietale. Cimedine nu este un agent anticolinergic, totuşi inhibă atât
secreţia acidă bazală, cât şi cea stimulată. Reduce de asemenea secreţia de
pepsină. Se absoarbe rapid după administrarea orală. Perioada de înjumătăţire este de
aproximativ 2 ore, iar principala cale de eliminare este cea urinară.
CIMEHEXAL - comprimate filmate
Compoziţie: Un comprimat filmat conţine 200 mg cimetidina; glicerol; hipromelose;
macrogol 6.000; stearat de magneziu; natriu laurisulfat; polividon; poli (O-
carboximetil) amidon; sodiu; coloranţi E171, E172
Indicaţii: În tratamentul afecţiunilor tractului gastroduodenal, la care este necesară
diminuarea secretiei gastrice, ex.: ulcer duodenal (ulcus duodeni), ulcer gastric (ulcus
ventriculi), ulcere apărute după operaţii (recidivulcera după operaţii, de ex. ulcus
pepticum jejuni); tratament profilactic (profilaxia recidivelor) al ulcerelor duodenale
cât şi ulcerelor de anastomoze la eventuală aciditate reziduală.
52
Mod de administrare: Cimehexal 200 comprimate filmate se iau nemestecate
cu puţin lichid. Medicamentul să nu fie utilizat după termenul de expirare prevăzut pe
ambalaj. Medicamentul să fie păstrat ferit de copii.
Precauţii: În cazuri de afecţiuni gastroduodenale uşoare, de ex. Hiperkinezie gastrică
nu este indicat Cimehexal 200. În special înaintea tratamentului de ulcer gastric (ulcus
ventriculi) trebuie luate măsuri de a verifică eventuală existenţa a unei leziuni maligne.
Reacţii adverse:Efectele adverse care sunt legate de utilizarea temporară a acestei
substanţe active, dar care nu trebuie să apară la fiecare pacient, sunt menţionate
în continuare: în timpul tratamentului cu cimetidina pot apărea efecte adverse
pasagere că diaree, dureri articulare şi musculare, edeme, ameţeli sau mâncărimi
CIMESAN - comprimate filmate
CIMETIDIN - comprimate
HISTODIL - comprimate
Acţiune terapeutică: Histodil (cimetidina) este un antagonist de receptori H2.
Preparatul inhibă atât secreţia bazală de acid gastric, cât şi pe cea stimulată, prin
reducerea acidităţii, a volumului de suc gastric şi a conţinutului acestuia în pepsină.
Indicaţii: Ulcer benign peptic, gastric, duodenal şi/sau dejunal, confirmat prin
endoscopie sau prin examen radiologic, esofagită de reflux, gastrită erozivă, sindrom
Zollinger-Ellison. Terapie adjuvantă a eroziunilor secundare tratamentului cu
antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene. Histodil va fi utilizată cu grijă în cazul
femeilor însărcinate sau al mamelor care alăptează, deoarece medicamentul
străbate bariera placentară şi este excretat în laptele matern. Tratamentul parenteral, în
cazurile menţionate, necesită o atenţie deosebită şi este justificat numai însituaţii-
limita (cu risc vital).
RANITIDINA
Este un antihistaminic H2 mai activ ca inhibitor al secreţiei gastrice decât cimetidina.
Se apreciază că produce mai puţine reacţii adverse.
Ranitidina este indicată în:
53
- ulcer gastric
- ulcer duodenal
- prevenirea recăderilor în ulcer
- esofagita de reflux
- prevenirea hemoragiilor gastro-duodenale la bolnavi cu risc de ulcer de stres.
Compoziţie: pe cp.
RANITIDINUM .......... 150 mg
Indicaţii terapeutice :
ulcer duodenal evolutiv
ulcer anastomotic
ulcer stomacal
esofagită de reflux
stări de hipersecreţie gastrică:
- sindrom Zollinger-Ellison
- histiocitoză sistemică
prevenirea gastritei hemoragice la pacienţii cu
suferinţe grave
prevenirea alcalozei metabolice la pacienţii cu
aspiraţie gastrică extinsă
prevenirea absorbţiei lichidului gastric în timpul
anesteziei generale şi la naştere
Condiţii de păstrare :
a nu se utiliza după perioada înscrisă pe ambalaj
a se păstra la temperatura camerei, ferit de lumină
şi umiditate, în ambalajul original
a nu se lasa la îndemana copiilor
Reacţii adverse :
54
tulburări digestive:
- constipaţie sau diaree
- greaţă
- dureri abdominale
- uscarea gurii
- schimbări reversibile si trecătoare în funcţile hepatice
tulburări cardio-vasculare:
- hTA
- bradicardie
rare:
- somnolenţă
- ameţeală
- astenie
- cefalee
- confuzie
- căderea părului
- dureri articulare
- leucopenie
- trombocitopenie
- agranulocitoza
- ginecomastie
- întarzierea ciclului menstrual
extrem de rar:
- tulburări neuropsihice:
- confuzie mentală
- halucinaţii
- tulburări de vedere
55
reacţii de hipersensibilitate acută (dispar la întreruperea tratamentului):
- febră
- bronhospasm
- urticarie
- edem angioneurotic
- şoc anafilactic
Contraindicaţii :
hipersensibilitate la ranitidină
tulburări gastrointestinale minore (stomac iritat)
copiilor sub 10 an
Precauţii :
a nu se utiliza pe durata sarcinii, numai dacă este
absolut necesară
a se evita în timpul alăptării
administrare cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică
dacă se administrează pacienţilor cu leucopenie, este necesară
monitorizarea numărului de leucocite
pentru pacienţii cu HTA, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale
a nu se utiliza în cancer gastric (poate masca simptomele şi poate
întarzia vindecarea)
Mod administrare:
p.o.
- adulţi:
- 150 mg x 2/zi, dimineaţa şi seara, 4-8 săptămâni.
- 300 mg x 1/zi, seara, în esofagita de reflux şi ulcer prin AINS, 8
săptămâni.
- 150 mg x 3/zi, în sindromul Zollinger Ellison.
56
- 150 mg x 1/zi, seara, doza de întreţinere.
- copii 10-18 ani: 50-150 mg x 2/zi (maxim 300 mg/zi).
- intervenţii chirurgicale: 150 mg cu 2 ore înaintea anesteziei generale.
- în insuficienţa renală se scad dozele la 150 mg/zi.
Interacţiuni :
interacţiunile cu medicamentele metabolizate de SOMH sunt mai slabe
şi cu risc mai mic de creştere a toxicitaţii acestor medicamente, întrucât
inhibă mai puţin SOMH (la doze terapeutice), comprativ cu cimetidina
poate creşte efectele adrenoliticelor si nifedipinei (poate diminua
biotransformarea lor)
absorbţia ranitidinei este scăzută în asociere cu antiacide
După 4 săptămâni de tratament, se obţin vindecări în 75-95 % din cazurile de ulcer
duodenal.
Produse farmaceutice industriale:
GERTOCALM- comprimate filmate
LUMERAN -fiole
MED RANITTDIN-comprimate
NOVO-RANITIDINE-comprimate filmate
RANIBERL- comprimate
Compoziţie: 1 comprimat filmat conţine: clorhidrat de ranitidina 167 mg echivalent cu
150 mg ranitidina.
Formă de prezentare: Cutii cu 20, 50, 100 comprimate filmate. Valabilitate: 3 ani.
Indicaţii : Reducerea secretiei de acid gastric în ulcer duodenal şi ulcer gastric
benign. Tratamentul de lungă durata în ulcer gastric şi duodenal pentru a preveni
recidivă. În tratamentul esofagitei de reflux şi a sindromului Zollinger-Ellison. În
timpul travaliului se administrează o singură doză pentru a preveni aspiraţia
acidă. Ca tratament de întreţinere în hemoragiile gastrointestinale prin ulceraţii induse
de stres; profilaxia hemoragiilor recurente şi că tratament de susţinere în cazul
hemoragiilor gastrice şi duodenale produse de eroziuni sau ulceraţii.
57
Contraindicaţii: Nu se recomandă administrarea la copii sub 10 ani, la pacienţi cu
porfirie acută sau la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la ranitidina. Raniberl
150 se vaadministra cu precauţie şi numai sub strictă supraveghere la copii peste 10
ani şi adolescenţi până la 14 ani.
Interacţiuni: La administrarea concomitentă de alte medicamente, efectele Raniberl
150 pot fi diminuate sau potenţate. De asemenea, Raniberl 150 poate influenţă
acţiunea altor medicamente. De aceea se va informa medicul despre o altă terapie
în curs sau recent administrată. Efectul alcoolului poate fi intensificat la
administrarea concomitentăde Raniberl 150.
Sarcina şi alăptare: Raniberl 150 se va administra în timpul sarcinii numai la strict
indicaţie. Deoarece pot apărea tulburări în secreţia de acid gastric la sugar,
se recomandă evitarea alăptării copilului în timpul tratamentului cu Raniberl 150.
Mod de administrare: La adulţi cu funcţie renală normală: Pacienţi cu ulcer gastric
benign sau duodenal: 2 comprimate filmate Raniberl 150 o dată pe zi seară sau câte 1
comprimat filmatdimineaţă şi seară. De regulă, ulcerul se vindecă în 4 săptămâni de
tratament. Dacă ulcerul nu se vindecă complet după 4 săptămâni, în cazuri individuale,
tratamentul seva continuă pentru încă 4 săptămâni cu aceeaşi doză. La pacienţii care au
răspuns la tratamentul iniţial de scurtă durata şi cu antecedente de recurente ulceroase s
erecomandă continuarea tratamentului cu 1 comprimat Raniberl 150 seară. În
tratamentul esofagitei de reflux se recomandă 1 comprimat filmat Raniberl
150 dimineaţă şi searăsau 2 comprimate filmate seară la culcare, timp de 8 -
12 săptămâni. În cazul unui nivel foarte ridicat al secretiei acide (sindromul Zollinger-
Ellison) doză zilnică sepoate creşte la 4 - 6 comprimate filmate Raniberl 150 după
o doză iniţială de 3 comprimate filmate de Raniberl 150 pe zi. Se recomandă 1
comprimat filmat Raniberl 150 pentru a preveni aspiraţia acidă în timpul
travaliului. În profilaxia hemoragiei digestive prin ulceraţii induse de stres sau în
profilaxia hemoragiei recurente lapacienţi cu ulcer gastric sau duodenal, se va
administra 1 comprimat filmat Raniberl 150 de d ouă ori pe zi. Comprimatele se
administrează nemestecate, cu o cantitatesuficientă de lichid, independent de orele
de masă. Durata tratamentului va fi stabilită de medic.
Dozarea la pacienţi cu funcţie renală afectată: Se recomandă următoarele doze
funcţie de clearance-ul de creatinină (ml/min) sau nivelul seric de creatinină.
Efecte adverse: Raniberl 150 este în general bine tolerat. Rareori
pot apărea tulburări gastrointestinale, prurit. În cele mai multe cazuri, aceste simptome
58
dispar dacă tratamentul secontinuă. Cu totul izolat au fost raportate cazuri de artralgii,
mialgii şi aritmii. Modificări temporare ale valorilor hepatice pot apărea,
dar sunt reversibile la continuarea tratamentului sau când se întrerupe tratamentul.
Rareori tratamentul poate produce hepatită reversibilă.
Creşterea pilozităţii a fost raportată în unele cazuri extrem de rare. Rareori au
fost înregistrate reacţii acute de hipersensibilitate. În cazuri izolate
au apărut modificări reversibile ale hemogramei.
RANISAN- comprimate si fiole
RANITIDIN -comprimate si comprimate filmate
RANITTN- comprimate
ULCORAN- capsule
ULTTDIN - comprimate
ZANTAC-comprimate filmate, comprimate efervescente, fiole
FAMOTIDINA
Este mai activă decât cimetidina, şi efectele adverse sunt mai reduse decât cimetidina.
Compoziţie: fiecare comprimat filmat conţine 20 mg sau 40 mg de famotidină.
Acţiune terapeutică: famotidina reduce secreţia gastrică bazală şi stimulată prin
antagonizarea receptorilor H2 a celulelor parietale din mucoasa gastrică. Absorbţia ei nu
este afectată de administrarea concomitentă de hrană sau de produse antiacide.
După administrarea orala, efectul apare într-o oră şi durează 10 -12 ore.
Biodisponibilitatea famotidinei este de 40 -45%, timpul de înjumătăţire al plasmei este
de 2,3 - 3,5 ore, dar la un clearance de creatinina mai scăzut de 10 ml/min., poate fi
crescut până la 20 ore, 30 - 35% din doza orală este excretată prin rinichi sub forma
neschimbată.
Indicaţii: ulcer gastric şi duodenal, reflux gastroesofagian şi alte stări de hipersecreţie
(sindromul zollinger-ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea aspiraţiei de
acid gastric în anestezia generală (sindromul Mendelsson).
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţă activă, sarcină, alăptare. Este
contraindicată la copii, din cauza lipsei de experienţă clinică în domeniu.
59
Precaţii: înainte de începerea tratamentului cu Famotidina, trebuie exclusă prezenţa
unei tumori maligne. La pacienţii cu afecţiuni hepatice, doza se va reduce.
Reacţii adverse: în cazuri rare pot aparea: cefalee, hipertermie, oboseală, diaree sau
constipaţie, reacţii alergice, aritmii, icter colestatic, creşterea transaminazelor serice,
anorexie, vomă, greaţă, uscăciunea gurii. În situaţii foarte rare, pot apărea
agranulocitoza, pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri
articulare, tulburări psihice tranzitorii, bronhospasm, alopecie, acnee, prurit, piele
uscată, tulburări ale gustului.
Mod de administrare: în ulcerul gastroduodenal, o singură doză pe zi la culcare de 40
mg, sau de 2 ori pe zi câte 20 mg dimineaţa şi seara. Durata tratamentului este de 4-8
săptămâni. Prevenirea recidivelor se realizează cu o singură doză de 20 mg. pe zi
înainte de culcare. În refluxul gastro-esofagian se administrează 20 mg. de două ori pe
zi (dimineaţa şi seara timp de 6 săptămâni). Dacă esofagita persistă, se vor administra
de două ori pe zi câte 20-40 mg., timp de 12 săptămâni. În sindromul Zollinger -
Ellison, administrarea se va individualiza în funcţie de pacient. În mod normal, doza
iniţială este de 20 mg., la fiecare 6 ore.
Administrarea se va continua atâta timp cât starea clinică o cere. În anestezia generală,
pentru prevenirea aspiraţiei de acid gastric, se vor administra 40 mg. în seara
premergătoare intervenţiei chirurgicale sau în dimineaţa operaţiei.
Produse farmaceutice industriale:
FAMODAR comprimate
FAMODIN comprimate
FAMOGAST comprimate şi comprimate filmate
FAMOSAN comprimate
FAMOTIDINA comprimate filmate
QUAMATEL comprimate si pulbere pentru solutie injectabila
ULCERAN comprimate
ULFAMID comprimate
În ulcerul gastro - duodenal, se administrează 40 mg. seara sau 20 mg. de 2 ori pe zi,
dimineaţa şi seara, timp de 4 - 6 - 8 săptămâni.
NIZATIDINAIndicaţii: Tratamentul ulcerului duodenal şi gastric-benign-activ, pentru o perioadă de
4-8 săptămâni, terapia de întreţinere în ulcerul duodenal cronic, după vindecarea
ulcerului duodenal activ. Înainte de administrarea tratamentului, trebuie exclusă
60
posibilitatea ulceraţiilor gastrice maligne. Tratamentul esofagitei diagnosticate
endoscopic, inclusiv a esofagitei erozive şi ulcerative e asociată cu pirozis datorat
refluxului gastroesofagian pe o perioada de 12 săptămâni. Diminuează pirozisul prezent
la pacienţii cu reflux gastroesofagian după prima zi de tratament.
Doze şi recomandări: Terapeutic 300 mg/zi; profilactic 150 mg/zi. Doze în IR
moderată şi severe
Reacţii adverse: 150 mg la 2-3 zile.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nizatidină sau la alţi antagonioti de receptori
histaminici H2, sarcină şi alăptare.
Atenţionări: Raspunsul simptomatic la terapia cu nizatidină nu exclude existenţa unei
formaţiuni gastrice maligne. Prudenţă în IR sau IH.
Reacţii adverse: Rareori apar reacţii de hipersensibilitate sau de şoc anafilactic.
Cazuri rare de leziuni hepatice colestatice şi/sau la nivel hepatocelular, reversibile la
încetarea tratamentului. Ocazional anemie, urticarie, dureri de cap, ameţeală şi
transpiraţii.
AXID - capsule şi fiole
Se administrează în ulcerul duodenal, în ulcerul gastric benign, prevenirea recidivelor
în ulcerul duodenal şi în esofagia de reflux.
Indicaţii terapeutice: Axid este indicat pentru tratamentul ulcerului
duodenal activ, pentru o perioada de pana la 8 săptămâni. La majoritatea
pacienţilor, ulcerul se vindeca in 4 săptămâni. Axid este indicat in doze reduse, de 150
mg/zî în terapia de intretinere la pacienţii cu ulcer duodenal cronic, dupa vindecarea
ulcerului duodenal activ. Nu se cunosc consecinţele continuării terapiei cu nizatidina
mai mult de un an. Axid este indicata pentru o perioada de 8 săptămâni si in tratamentul
ulcerului gastric benign activ. înainte de administrarea tratamentului trebuie exclusa
posibilitatea ulceraţiilor gastrice maligne. Axid este indicata pentru o perioada de 12
săptămâni in tratamentul esofagitei diagnosticate endoscopic, inclusiv a esofagitei
61
erozive si ulcerative si asociata cu pirozis datorat refluxului gastroesofagian. Pirozis-ul
prezent la pacienţii cu reflux gastroesofagian a fost diminuat chiar dupa prima zi de
tratament. Axid injectabil este indicat, ca o alternativa de scurta durata, pentru pacienţii
spitalizaţi aflaţi in imposibilitate de a primi medicatie pe cale orala.
Compoziţie: Nizatidina, USP, este un antagonist de receptor histaminic H2. Nizatidina
are formula empirică (Ci2H2iN502S2) reprezentând greutatea moleculară de 331,45.
Nizatidina pulvis este o substanţa solidă, cristalină, de culoare alb-gălbui, până la
galben deschis, solubila în apă. Are un gust amar si un uşor miros sulfurat. Fiecare
capsula conţine, pe langa substanţa activă pentru administrare orală, şi alţi ingredienţi:
gelatină, amidon pregelatinizat, silicon, amidon, bioxid de titan, oxid galben de fier,
magneziu stearat (capsule de 150 mg.), carboximetilceluloză sodiu, povidon, oxid roşu
de fier şi talc (capsule de 300 mg.). Nizatidina injectabilă este un lichid clar, incolor
până la gălbui, cu uşoara tendinţă spre galben închis. PH-ul soluţiei este de 6,0-8,0.
Formula conţine si 0,5% fenol ca stabilizator.
Forma de prezentare: Axid 150 mg: capsule conţinând 150 mg (0,45 mmol)
nizatidina. Axid 300 mg: capsule conţinând 300 mg (0,91 mmol) nizatidina. Axid 100
mg: solutie injectabila, fiole a 4 ml, fiecare ml conţine 25 mg de nizatidina.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nizatidină sau alţi antagonisti de receptori
histaminici H2.
Precauţii speciale in folosire: Răspunsul simptomatic la terapia cu nizatidină nu
exclude existenţa unei formaţiuni gastrice maligne. Cum nizatidina este parţial
metabolizată de ficat şi în cea mai mare parte excretată de rinichi, pacienţii cu
insuficienţă renală sau hepatică trebuie trataţi cu multă grijă. 1
Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiuni: Nici o informaţie de
importanţă clinică.
III.B.3. SUBSTANŢE ANTIGASTRICEPROGUMIDA este un derivat de acid izoglutamic. Are proprietăţi antisecretorii şi
favorizează cicatrizarea ulcerului. Se administrează oral şi injectabil. Nu este prevăzut
în nomenclatorul de produse farmaceutice utilizate în ţara noastră.
1 Vezi "Posologie şi mod de administrare"
62
III.B.4. INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICEACETAZOLAMIDA acţionează ca inhibitor al carbonanhidrazei, enzimă importantă
pentru secreţia ionilor de hidrogen de către celulele parietale. Administrată la doze
relativ mari, inhibă secreţia gastrică. La bolnavii cu ulcer gastric şi duodenal a fost
semnalată dispariţia durerii şi grăbirea vindecării leziunii. În afara proprietătii
antiulceroase, acetazolamina are efect diuretic slab, diminuează presiunea intraoculară
în glaucom, poate fi utilă ca adjuvant în epilepsie (în micul rau), efecte atribuite de
asemenea inhibării carbonanhidrazei.
III.B.5. INHIBITOARELE POMPEI DE PROTONI
Inhibă secreţia gastrică în faza finală. Sunt antiulceroase de rezervă, indicate pentru
ulcere rezistente la alte medicamente. Sunt contraindicate în sarcină şi în perioada de
alăptare.
OMEPRAZOL
Se acumulează în celulele parietale şi la nivelul canaliculului secretor, inhibând H (+),
K (+), ATP - aza, care funcţionează ca pompă protonică. Efectul este specific şi de
lungă durată. Au fost semnalate rezultate terapeutice superioare în ulcerul gastric, unde
grăbeşte vindecarea şi previne recăderile. Se administrează oral, o singură doză pe zi, 2-
4 săptămâni, în ulcer duodenal şi maxim 8 săptămâni în ulcer gastric. Doza este de 20
mg pe zi, în cazuri grave 40 mg pe z
Reacţii adverse:
- cefalee
63
- greata
- meteorism
- eruptii cutanate
- diaree sau constipatie.
Preparate farmaceutice industriale:
EPIRAZOLE - capsule 20 mg
LOSEC - capsule de 10 si 20 mg, pulbere liofilizata inj. 40mg/ml
OCID - capsule 20 mg
ODASOL - capsule 20 mg
OMERAN - capsule 20 mg
OMEZ - capsule 20 mg
ULTOP - capsule 20 mg
HELICID - capsule 10 mg, 20 mg
OMEPRAZOL - capsule 20 mg
ORTANOL - capsule 10 mg, 20 mg, 40 mg
RISEK - capsule 20 mg
ULZOL - capsule 20 mg
GLAVERAL - capsule 20 mg
PANTOPRAZOL - Ca şi omeprazolul, se administrează oral, o dată pe zi (40mg), în ulcer gastric şi duodenal. Durata tratamentului nu va depăsi 8 săptămâni.
Produse farmaceutice industriale:
CONTROLOC - comprimate 20mg,40mg.
DICARBOCALM CONTROL conţine substanţa activă pantoprazol, care
blochează “pompa” care produce acidul din stomac. În plus, reduce cantitatea de acid
din stomac. Dicarbocalm Control este utilizat pentru tratamentul de scurtă durată al
simptomelor bolii de reflux (de exemplu arsuri în capul pieptului, regurgitaţie acidă) la
adulţi. Refluxul este întoarcerea acidului din stomac în esofag (tubul care face legătura
dintre cavitatea bucală şi stomac), care se poate inflama şi deveni dureros. Aceasta
poate produce simptome cum sunt senzaţia de arsură dureroasă în piept care iradiază
spre gât (pirozis) şi un gust acid în gură (regurgitaţie acidă). Este posibil ca simptomele
de reflux acid să se amelioreze după numai o zi de tratament cu Dicarbocalm Control,
însa acest medicament nu este destinat ameliorării rapide. Pot fi de luate, comprimatele,
timp de 2-3 zile consecutiv pentru ameliorarea simptomelor.
64
REDACIB conţine substanţă activă pantoprazol, care blochează "pompa" care produce acidul din stomac.
Prin urmare, acesta reduce cantitatea de acid din stomac. Redacib este utilizat pentru
tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux (de exemplu, senzaţie de arsuri în
capul pieptului, regurgitare de acid) la adulţi. Refluxul este reprezentat de întoarcerea
acidului din stomac în esofag, care devine inflamat şi dureros. Astfel, se produc
simptomele dumneavoastră, cum sunt senzaţia dureroasă de arsură la nivelul pieptului
care urcă spre gât (pirozis) şi gust acru în gură (regurgitare de acid). Puteţi prezenta o
ameliorare a simptomelor de reflux acid şi de arsură în capul pieptului după numai o zi
de tratament cu Redacib, însă acest medicament nu are ca scop ameliorarea imediată.
Ar putea fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a
obţine ameliorarea simptomelor.
LANSOPRAZOL
Lansoprazol are aceleaşi indicaţii terapeutice şi reacţii adverse ca şi omeprazolul. Doza
uzuală este de 30 mg., o dată pe zi.
Produse farmaceutice industriale:
LANZAP - capsule 30 mg
LANZUL - capsule 30 mg
65
LANOL - capsule 15 mg, 30 mg
LASOPROL - capsule 30 mg
LEVANT - capsule 15 mg, 30 mg
LANSOPRAZOL - capsule 15 mg, 30 mg
LANSOGASTROP - capsule 30 mg
LANZOL - capsule 15 mg, 30 mg
ESOMEPRAZOL
NEXIUM - comprimate 20 mg, 40mg
Nexium conţine o substanţă numită esomeprazol. Acesta aparţine unui grup
medicamente numite inhibitori de pompă de protoni. Aceste medicamente acţionează
prin reducerea cantităţii de acid pe care o produce stomacul dumneavoastră. Nexium
comprimate este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecţiuni:
boală de reflux gastro-esofagian (BRGE). Această boală apare când acidul din
stomac urcă înapoi în esofag (segmentul din tubul digestiv care face legătura
între faringe şi stomac) determinând durere, inflamaţie şi arsuri în capul
pieptului.
ulcere la nivelul stomacului sau la nivelul părţii superioare a intestinului
(duoden) infectate cu un tip de bacterie denumită Helicobacter pylori.
ulcere la nivelul stomacului, determinate de medicamente denumite AINS
(antiinflamatoare nesteroidiene).
Comprimatele de Nexium pot fi utilizate şi la prevenirea apariţiei ulcerelor la nivelul
stomacului, dacă luaţi AINS - prea mult acid în stomac determinat de o tumoră de la
nivelul pancreasului (sindrom Zollinger-Ellison). Tratamentul de lungă durată după
prevenirea resângerării ulcerelor realizată prin administrarea de Nexium i.v.
Nexium poate provoca reacţii adverse:
Respiraţie şuierătoare apăruta brusc
Umflarea buzelor, limbii şi a gâtului sau corpului
Erupţie trecătoare pe piele
Leşin sau dificultate la înghiţire (reacţie alergică severă)
Înroşirea pielii cu apariţia de băşicuţe şi cojirea pielii
Îngălbenirea pielii
Urina închisă la culoare şi oboseală
Aceste simptome pot fi cauza unor probleme la nivelul ficatului.
66
Aceste reacţii sunt rare, afectând mai puţin de unu din 1000 de personae.
Nexium poate determina, în cazuri foarte rare, afectarea celulelor albe ale sângelui,
ducând la deficit imunitar.
III. C . PROTECTOARE ALE MUCOASEI ŞI STIMULATOARE ALE REGENERĂRII
Mucoasa gastrică şi duodenală pot fi protejate de agresiuni chimice şi mecanice prin
formarea unei pelicule protectoare sau prin stimularea secreţiei de mucus protector.
III.C.1. SĂRURILE DE BISMUTSărurile de bismut insolubile, administrate la ulcerosi, pot creşte proporţia vindecărilor
în primele 4-6 săptămâni de tratament. Efectul a fost atribuit formării unei pelicule
protectoare de proteinat de bismut, prin coagularea proteinelor la suprafaţa leziunii
ulceroase. În plus, intervine probabil şi proprietatea de a lega pepsina şi o acţiune
antiacidă slabă. Dozele mici (5 grame o dată) au efect constipant, dozele mari (20g) au
efect laxativ. Scaunul capătă o culoare neagră (simulează melena) prin sulfura de
bismut formată în intestin. Bismutul este de obicei lipsit de toxicitate în dozele mici,
obişnuite. Dozele mari, în anumite condiţii chiar dozele obişnuite (în prezentţ
sindroamelor oclusive şi insuficiente renale) pot provoca un sindrom neurologic grav,
cunoscut sub denumirea de encefalopatie mioclonică. Preparatele folosite obişnuit în
ulcer sunt carbonatul bazic de bismut, fosfat de bismut şi subnitratul de bismut,
administrate în doze de 5 grame de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol. Ultimul dintre
preparate trebuie utilizat cu grijă, deoarece dozele mari pot provoca fenomene de
intoxicaţie cu nitriţi, manifestate prin methemoglobinemie şi colaps.
SUBCITRATUL DE BISMUT COLOIDAL
67
Este mai eficace şi mai bine suportat. În contactul cu acidul clorhidric din stomac, se
formează oxiclorura de bismut care protejează nişa ulceroasă şi favorizează
cicatrizarea. Este activ numai în prezenţa nişei. Subcitratul de bismut poate fi asociat cu
amoxacilina + metronizadol (Helicocin) pentru a îmbunătăţi rata de eradicare a
Helicobacter pylori. Se administrează 240 mg. de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara sau 120
de mg. de 4 ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă şi la culcare. Tratamentul
durează 4 săptămâni prelungit cu maximum 4 săptămâni la nevoie. În timpul
tratamentului cu subcitrat de bismuth, se exclude laptele din alimentaţie. De asemenea,
se exclud antiacidele cu jumătate de oră înainte sau după bismut.
Produse farmaceutice industriale:
CITRAT BAZIC DE BISMUT - drajeuri 120 mg
DE - NOL - comprimate 120 mg
III.C.2. SUCRALFATComplex al hidroxidului de aluminiu şi esteri octasulfurici zaharozei. Este o pulbere
albă, insolubilă în apă, solubilă în aicizi şi alcani. În mediu acid formează un complex
cu proteinele de la nivelul nişei ulceroase şi realizează astfel un strat protector faţă de
acţiunea acidului clorhidric, pepsinei şi sărurilor biliare. Nu este antiacid.Este indicat în
ulcer gastric şi duodenal în faza evolutivă, obţinându-se în 4-6 săptămâni cicatrizări la
procente asemănătoare cu antihistaminicele H2. Ar fi mai eficace în ulcerul duodenal.
Nu se administrează decât la bolnavii cu nişa ulceroasă. Nu se asociază cu antiacide sau
antihistaminice H2. Se administrează oral 1 g. de 4 ori pe zi cu jumătate de oră înainte
de mese şi la culcare. Comprimatele pot fi înghiţite întregi, cu apa, supte sau sub formă
de suspensie în jumătate de pahar cu apă. Efectul advers cel mai frecvent este
constipaţia, rareori greţuri, hiposalivatie, urticarie.
68
Produse farmaceutice industriale:
ALUSULIM - comprimate 1 g
GATROFAIT - comprimate 1 g
SUCRALAN - comprimate 1 g
SUCRAPHIL - comprimate 1 g
VENTER - comprimate 1 g si granule suspendabile 1g/plic.
III.D. ALTE MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN ULCERUL
GASTRIC ŞI DUODENAL
III.D.1. HELICOCIN1 comprimat filmat oval cu 750 mg amoxicilină
1 comprimat filmat rotund 500 mg metronidazol
Ambele substanţe sunt active pe Helicobacter pylori. Preparatul este indicat în gastrica
cronică activă, indusă de Helicobacter pylori, asociat cu antiulceroase (antihistaminice
H2, sucralfat, omeprazol). Nu se recomandă asocierea cu substanţe ce reduc
peristaltismul (anticolinergice). Se administrează un comprimat de 3 ori pe zi, înainte
de masă, timp de 12 zile. Cele 2 comprimate trebuie luate una dupa cealaltă.
Tratamentul nu se repetă înainte de a verifica sensibilitatea bacteriei. Dintre antibiotic,
mai este activă pe Helicobacter pylori şi claritomicina (KLACID).
III.D.2. MISOPROSTOL - prostaglandinăAre acţiune antisecretoare şi citoprotectoare gastrică. Este indicat în ulcer gastric şi
duodenal evolutiv şi în agresiunea gastro-duodenală a antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Se administrează oral 200 mg. de 4 ori pe zi, 4-8 săptămâni.
Produse farmaceutice industriale:
CYTOTEC - comprimate 200 mg
69
III.D.3. METIONINAAminoacid esential indicat în ulcer duodenal. Se administrează oral, 1 g. de 3 ori pe zi.
Produse farmaceutice industriale:
ULCOSTOP - capsule 250 mg
III.D.4. PLANTE
GALOV G - comprimate conţinând extracte de: tătăneasă, gălbenele, sunătoare, sovarf
şi ulei de fenicul. Preparatul este indicat ca adjuvant în gastrite, antispastic.
HIRAMNITAN - capsule conţinând ulei de cătină şi alfatocoferol acetat. Este indicat ca
adjuvant în gastrite şi ulcer digestiv.
SPIRULINA - Spirulina platensis este o microalga albastra- verde. Contine:
proteine, lipide, glucide, minerale, acizi nucleici, steroli, vitamine
( B12, A, E ).
Se foloseşte sub formă de comprimate, singură sau asociată.
Indicaţii: energizant, adjuvant în diabet, anemii, hepatită cronică, gastrite, pancreatite,
glaucom. Administrată la bolnavii cu ulcer gastric şi ulcer duodenal, spirulina a
influenţat puţin durerea, nu a modificat secreţia gastrică şi a favorizat cicatrizarea mai
puţin decât alte antiulceroase moderne (cimetidină, ranitidină, subcitrat de bismut).
70
CAPITOLUL IV FORME FARMACEUTICE PREPARATE ÎN
FARMACIE, INDICATE ÎN HIPERACIDITATE GASTRICĂ ŞI ÎN
ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL
Dintre formele farmaceutice realizate la receptură în farmacie, indicate în hperaciditate
gastrică şi ulcer gastric şi duodenal, sunt pulberile compuse nedivizate, de uz intern.
Ele conţin:
antiacide
protectoare ale mucoasei
antispastice
sedative
anestezice locale.
lată câteva exemple de formule magistrale:
1. Rp / Carbonat de calciu
Azotat bazic de bismut aa 30,00 g
Bicarbonat de sodiu 25,00 g
Oxid de magneziu 10,00 g
Clorhidrat de novocaina 0,75 g
Extract de belladonna 0,15 g
M.f pulv.
D.S. intern 3x1 lingură pe zi după mese
Prepararea acestei pulberi se face triturând extractul de belladonna, cu o mică
cantitate de bicarbonat de sodiu; se omogenizează şi se adaugă restul de bicarbonat de
sodiu. Se adaugă apoi treptat bicarbonatul de calciu şi azotatul bazic de bismut şi la
sfârsit oxidul de magneziu. Se trece prin sita VII şi se omogenizează din nou, la mojar.
Încorporarea ingredientelor prevăzute în prescripţia de mai sus se face potrivit regulilor
generale de la prepararea pulberilor (în ordinea crescândă a cantităţilor şi în ordinea
descrescândă a densităţilor). Oxidul de magneziu fiind o pulbere uşoară, foarte afânată,
uşor dispersabilă, se încorporează la sfârsit în pulberea compusă. Pulberea compusă
obţinută se introduce într-o cutie de carton sau material plastic corespunzătoare pe care
71
se aplică eticheta cu modul de întrebuinţare. Pulberea compusă obţinută are acţiune
antiacidă calmantă şi se utilizează ca pansament gastric.
2. Rp / Oxid de magneziu 25,00 g
Bicarbonat de sodiu 20,00 g
Carbonat de calciu 10,00 g
Oleozahar de menta 5gtt
M.f. pulv.
D. S. Intern, 3 linguriţe pe zi în prescripţia de mai sus este prevăzut oleo zahărul
dementa. Oleozaharurile sunt amestecuri de uleiuri volatile şi zaharoză, pulverizate (sita
VII) în proporţie de 1 picatură ulei eteric la 2 g. zaharoza. Se prepară iniţial oleozaharul
de mentă, triturând 5 picături de ulei de mentă cu 10 g. de zahăr. Separat, se triturează
şi se amestecă bicarbonatul de sodiu cu carbonatul de calciu, se adaugă oleozaharul de
mentă şi la sfârşit oxidul de magneziu.
Pulberea obţinută se introduce într-o cutie ermetic închisă, pentru evitarea volatirizarii
uleiului eteric. Se etichetează cu etichetă pentru uz intern şi se menţionează modul de
administrare. Pulberea compusă obţinută are acţiune antiacidă, antispasmotică şi este
indicată ca pansament gastric.
3. Rp / Extract de belladonna 0.15g
Fenobarbital 0.30g
Clorhidrat de papaverina 0.50g
Oxid de magneziu 15.00g
Hidrogenocarbonat de sodium 25.00g
M.f. pulv.
D.S. intern 3x1 linguriţă pe zi după mese
Se triturează extractul de beladona cu o cantitate de bicarbonat de sodiu, se adaugă apoi
fenobarbitalul şi papaverina, se omomgenizează şi se aduce restul de bicarbonat de
sodium .Se adaugă apoi treptat oxidul de magneziu. Pulberea obţinută se trece prin sita
VII şi se omogenizează din nou la mojar. Se ambalează corespunzător şi se aplică
eticheta pentu uz intern, specificându-se modul de întrebuinţare. Are acţiune antiacidă,
calmantă, antispastică.
72
PLANTE MEDICINALE FOLOSITE ÎN AFECŢIUNI GASTROINTESTINALE
MENTHAE FOLIUM - frunzele de mentă se folosesc sub formă de infuzie:
ulei cu acţiune antispastică, aromatizantă, datorită uleiurlor volatile.
73
CALENDULAE FLOS - flori de gălbenele, au acţiune antiinflamatorie locală
calmantă la nivelul stomacului, se administrează sub formă de infuzie, tinctura, ulei
de gălbenele sau capsule conţinând pulbere de flori.
HYPERICI HERBA, iarba de sunătoare, pojarniţa cu acţiune antiinflamatoare,
colagoga se foloseste intern sub formă de infuzie, capsule conţinând ulei volatil sau
74
pulbere de plantă, tinctură alcoolică sau în combinaţie cu alte plante.
HAMOMILLAE FLOS - florile de muşetel se întrebuinţează pentru acţiunea
lor antiinflamatorie şi antispastica sub formă de infuzie, uleiul volatil (conţine
azulene).
CHELIDONII HERBA - iarba de rostopască, conţine alcaloidul numit
chelidonina, responsabil de acţiunea antispastică colagoga, utilizată ca atare sub
75
formă de infuzie sau prelucrată sub formă de ulei, tinctură, ceaiuri combinate.
LIQUIRITIAE RADIX - rădăcină de lemn dulce, conţine acid glicirizic cu
acţiune calmantă protectoare la nivelul stomacului. Se găseşte condiţionat în
farmacie sub formă de capsule, sirop, ceaiuri combinate (ex. Efitusin sirop).
FOENICULI FRUCTUS - fruct de anason dulce conţin ulei volatil cu acţiune
carminativă, aromatizant utilizat în special în tratamentul colicilor, sub formă de
infuzie sau în combinaţie cu alte plante.
76
CARVI FRUCTUS - fructele de chimion conţin ulei volatil cu acţiune
calmantă carminativ aromatizantă.
GASTROVIT - compr. conţine extract de patlagină, gălbenele, sunătoare,
sovarf, ulei de fenicul, indicat în aerofagie, hiperaciditate, gastrite .
TRATAMENTUL BOLILOR DIGESTIVE DIN APITERAPIE
Apiterapia înseamnă tratarea celor mai diverse afecţiuni cu produse apicole
naturale fără nicio prelucrare, cu extracte sau combinaţii ale acestora ori cu
medicamente apiterapice standardizate. Deşi s-a făcut un mare pas înainte prin
recunoaşterea apiterapiei în rândul competenţelor medicale, ea este departe de a fi
77
fundamentată ca teorie ştiinţifică, fiind lacunară în această direcţie nu numai în
România, ci şi la nivel internaţional. Produsele stupului: mierea, polenul, păstura,
lăptişorul de matcă, apilarnilul, descapacitura, propolisul şi veninul, conform legislaţiei
în vigoare, cu excepţia ultimelor două enumerate, sunt alimente de origine animală
(„animalul” ce le produce, albina, are o masă corporală de circa 10 mg, 10.000 de
albine cântărind un kilogram!). Produsele apiterapice pot avea un potenţial alergen, iar
întrebuinţarea lor fără cunoaşterea răspunsului uman particular la acestea implică unele
riscuri.
În gastrită, mierea de albine normalizează activitatea secretorie şi motorie a
stomacului. Se recomandă că ceaiurile să fie îndulcite cu miere. Indicăm a se consumă
câte 50 g miere, înainte cu 0,5 ore de cele 3 mese principale. Cură durează 1-3 luni şi se
poate repetă. Gastrită hiperacida şi ulcerul gastroduodenal se pot trata cutinctura de
propolis 20%. Se iau 40 de picături dimineaţă, pestomacul gol, într-un pahar de lapte
cald. Cura durează până la ameliorarea şi chiar vindecarea ulcerului. Sindromul
dispeptic duodenal se poate trata cu polen. Se comsuma uscat, pe nemâncate sau puţin
înaintea meselor, după care se bea apă îndulcită cu miere. O cură durează 30 de zile şi
de repetă după 3 luni, de 4 ori pe an. Cantitativ se iau 20 g polen pe zi (o lingură rasă)
sau 6-8 lete În enteritele cronice apiterapia constă în:
a) a se lua polen uscat înaintea meselor, cea 20 g pe zi. O cură durează 30 zile.
b) se poate utiliza extract de propolis în alcool proporţie
1:5. După 40 de ore se dizolvă în apă distilată 30%. Se iau 30-40 picături, într-un pahar
de apă caldă, cu o ora înaintea meselor sau câte 10-20 g propolis, sub formă granulată
sau praf, pe zi, până la completă vindecare. În colitele de putrefacţie se recomandă 20 g
polen pe zi, dimineaţă pe nemâncate. O dată cu polenul se va bea şi apă îndulcită cu
miere. O cură este de 30 zile şi se face în fiecare trimestru. Un alt tratament este cel cu
tinctura de propolis 20% în alcool de 70A. Se vor lua 20-30 picături, de 3 ori pe zi, cu o
ora înaintea meselor principale.
În diareele persistente se recomandă a se lua 20 g polen granulat pe zi,
dimineaţă pe stomacul gol.
Pentru a trata consflpatia cronică habituală se recomandă a se mânca zi mic 100 g
miere, în 2-3 reprize, de preferinţă cu suc de mere. Totodată vindecă constipaţiile cele
mai rebele şi un tratament cu 20 g polen pe zi, după care se va bea apă îndulcită. O cură
78
durează o luna, apoi se face o pauză de 2 luni. Se repetă cură de 4 ori pe an. Constipaţia
cronică se mai poate trata cu aloe, un vârf de cuţit la 250 ml apă, amestecată cu 1-2
linguri de miere. Acest amestec se fierbe 3 minute. Se iau din el zilnic 3 linguri înainte
de mese. Hepatită cronică prede un regim igienico- dietetic ser. Se recomandă a se lua
miere de albine 80-l20 g/zi, în mai multe reprize, înainte de mese. O altă recomandare
este de a lua 20 g de polen dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 30 zile. Cură este
trimestrială şi se repetă de 4 ori pe an. În tratamentul cirozei hepatice se recomandă a se
lua înainte de mesele principale, 80-l20 g miere/zi. În tratarea pancreatitei cronice sunt
indicate a se lua 3 drajeuri pe zi de lăptişor de matcă.
79
ROLUL ASISTENTULUI DE FARMACIE ÎN CONSILIEREA
BOLNAVULUI CU SUFERINŢE GASTRICE
Cei care sunt în ingrijirea unui medic pentru gastrită, ulcer sau alte probleme de
hiperaciditat, trebuie să folosească antiacidele numai la indicaţia medicului sau a
farmacistului. Antiacidele pot fi folosite ocazional pentru a calma senzaţia de arsură
dată de hiperaciditate sau refluxul gastro-intestinal. În farmacii, se găsesc sute de
produse antiacide, dar ele conţin doar câteva principii active. Aluminiul constipă de
obicei, dacă nu este combinat cu magneziu. Carbonatul de calciu poate să constipe,
trebuie adăugata o alimentaţie cu mai multe fibre, mai multă apă şi suc de prune.
Magneziul are tendinţa de a produce diaree, daca nu este combinat cu aluminiu.
Bicarbonatul de calciu este efficient, dar riscant pentru cei care trebuie să aiba un aport
scăzut de sodiu. Produsele condimentate conţin, de obicei, aluminiu şi magneziu care
îşi contracarează reciproc efectele adverse. Ele nu sunt întotdeauna perfect echilibrate
pentru fiecare individ deci poate aparea şi diareea, fie constipaţia. Cei predispuşi la
litroza trebuie să evite antiacidele. Alimentaţia în cazul bolnavului cu suferinţe gastrice
trebuie să fie raţională, ordonată, evitând abuzurile de alcool, tutun, cafea. Bolnavul
trebuie să fie sfatuit a evita alimentele cu multe reziduuri, condimente, prăjeli, sosuri şi
pe cele pe care nu le tolerează. Profesiile de farmacist şi asistent de farmacie sunt
profesii libere, bazate pe o etică în care libertatea şi conştiinţa fixează reperele, după
care se desfăşoară. Asistentii de farmacie din spitale eliberează medicamentele pe baza
condicii, iar cei din farmaciile publice eliberează medicamentele pe baza reţetelor, dar
şi după propria recomandare, avandu-se în vedere eventuala depistare a unor reacţii
adverse la medicamente.
Asistentul de farmacie asigură distribuirea medicamentelor conform FARMACIEI
DE STAT, execută formule magistrale, sub stricta supraveghere a farmacistului şi
apreciază anumite incompatibilităţi medicamentoase existente în unele formulări
greşite. Pentru a evita reacţiile adverse la anumite medicamente, asistentul de farmacie
are obligaţia de a cere sfatul farmacistului sau de a îndruma bolnavul să consulte un
medic. Rămâne bine de ştiut că prima lege morală a cadrelor sanitare este o bună
pregătire profesională. A doua lege este să asculte glasul conştiinţei, să nu întreprindp
nimic din ceea ce nu îl priveşte. Întotdeauna să te gândeşti că pacientul îţi este fie
părinte, fie soră sau frate.
80
MIC DICŢIONAR DE SPECIALITATE
Acid - 1. S.m. Substanţa chimică, cu gust acru şi cu miros înţepător, care în soluţie
apoasă, înroşeşte hârtia albastră de tumesol, reacţionează cu metale, degajând hidrogen,
neutralizează bazele.2. S.m. Substanţă chimică capabilă să cedeze protoni; donor de
protoni.3. S.m. (Biol.; în expr.) Acid esenţial, aminoacid asigurat prin alimentaţie, care
nu este sintetizat de organism şi care are rol important în metabolismul proteinelor.4.
Adj. Care are proprietăţile unui acid (1); cu gust acru, înţepător.
Antidot - substanţă care neutralizează efectul unei otrăvi, acţiunea unui virus, a unor
bacterii; contraotravă. • (fig.) remediu, soluţie.(fr. antidote)
Clinic - adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secţie a unui) spital pentru
cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor. • instituţie medicală
unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor. (fr. clinique,
lat. clinicus, gr. klinikos)
Farmacopee - îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare,
control, de păstrare şi de întrebuinţare a medicamentelor. [Art. farmacopeea; G.-D.
farmacopeii; Sil. -pe-e](fr. pharmacopee)
Hidrosolubil - (despre solutii) solubil în apă.(fr. hydrosoluble)
Laxativ - (despre substante) Care are proprietăţi purgative.(fr. laxatif)
Liposolubil - (despre substanţe) care poate fi dizolvat în grăsimi sau uleiuri.(fr.
liposoluble)
Motilitate - proprietate a anumitor celule nervoase de a determina contracţii musculare;
motricitate.(fr. motilite); (FIZIOL.) motricitate. (~ intestinală.)
Parental -(despre administrarea medicamentelor) pe altă cale decât prin tubul digestiv.(fr.
parenteral)
Toxic - 1.Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor.2. S.n. Otravă.
Ulcer -„ulcer“. (fr. ulcer/o/-, cf. lat. ulcus, - eris, rana). 2. 1. leziune a pielii sau a unei
mucoase care nu se cicatrizează şi care are tendinţa să se întindă şi să supureze; ulcus.
2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase.(fr. ulcere, lat.
ulcus).
81