Modulul: EVALUAREA CONTINUA LA CLASATema: AVANTAJE/LIMITE IN PROIECTAREA ITEMILOR

Evaluarea a devenit deja în ultimii ani, şi va deveni din ce în ce mai mult, una din problemele majore ale formarii. Din pacate însa, se constata o discrepanta între bogatia discursului teoretic şi saracia practicilor evaluative . De aceea se vorbeşte astazi din ce în ce mai mult despre necesitatea unei "CULTURI EVALUATIVE" care trebuie formata, în rândul celor care se ocupa de formarea tinerelor generatii. Despre evaluare se scrie şi se vorbeşte în variate contexte. Daca pe plan international teoria se afla înaintea practicilor şcolare, inclusiv a celor evaluative, se pare ca în invatamântul românesc lucrurile se petrec invers . Prin Curriculum-ul National şi prin alte documente şcolare elaborate la nivel central au fost promovate importante modificari care necesita punerea în practica a unor idei moderne din teoria pedagogica internationala.

Principalul instrument de evaluare este testul. Testul cuprinde un ansamblu de itemi variaţi ca mod de formulare: întrebări, exerciţii,

probleme, care vizează un volum mai mare de cunoştinţe şi capacităţi pentru a afla ce informaţii deţine şi ce ştie să facă elevul, în care se solicită diferite procese psihice: memorie, gândire, imaginaţie.

Prin itemi vom înţelege elementele componente ale unui instrument de evaluare, sub forma unei simple întrebări, un enunţ(cu sau fără elemente grafice) urmat de o întrebare, exerciţii şi probleme, întrebări structurate, eseuri precum şi tipul de răspuns aşteptat din partea elevilor.

Tipul de itemi folosiţi în evaluare depinde de mai mulţi factori: caracteristicile elevilor cărora li se adresează; specificul disciplinei; nivelul şi tipul de rezultate ale învăţării ce vor fi măsurate; timpul necesar pentru proiectarea, administrarea şi prelucrarea rezultatelor obţinute; modalităţile prin care sunt valorificate rezultatele obţinute în urma testării.Itemi obiectivi

În privinţa obiectivităţii există trei direcţii ce caracterizează procesul de evaluare şi anume: obiectivitatea a construcţiei itemilor – cerinţa structurată şi corelată cu un obiectiv

operaţional de evaluare; obiectivitatea notării – evaluatori diferiţi acordând acelaşi punctaj(notă) pentru aceeaşi

soluţie a unui item; obiectivitatea percepţiei sarcinii de către elevul examinat; elevi diferiţi soluţionând la fel

acelaşi item.Itemi de tip pereche solicită elevilor recunoaşterea unor elemente aflate într-o relaţie dată.

Domenii de utilizareUtilizarea acestor itemi se limitează la măsurarea informaţiilor factuale, bazându-se pe asociaţii, respectiv pe abilitatea de a identifica relaţia existentă între două câmpuri. În general acoperă o varietate de domenii cu tipuri de relaţii:

principii – exemplificări; reguli – exemple; termeni – definiţii; simboluri – concepte; autori – opere; părţi componente – utilizări; personalităţi – realizări deosebite; date – evenimente istorice.

Cerinţe pentru alcătuirea itemilor de tip pereche: includerea unui număr inegal de premise şi răspunsuri; instruirea elevilor pentru ca fiecare răspuns să fie folosit o dată, de mai multe ori sau

niciodată: utilizarea unui material omogen, respectând regula de a selecta din acelaşi domeniu

obiectivele ce vor fi corelate; premisele şi răspunsurile să fie plasate pe aceeaşi pagină; pentru a evita furnizarea oricăror indicii ce ar conduce elevul spre „ghicirea” răspunsului

corect, coloana răspunsurilor să fie aranjată într-o ordine logică(alfabetică, crescătoare, descrescătoare).

Itemi cu alegere duală este acea sarcină care probează capacitatea elevului de a identifica valoarea de adevăr a unei afirmaţii, obiectivitatea ei sau raportul „cauză - efect” dintre două afirmaţii.

Domenii de utilizare Cunoaşterea unor termeni, date factuale sau principii; Capacitatea de a diferenţia enunţurile factuale de cele de opinie; Capacitatea de a identifica relaţii de tip cauză – efect.Cerinţe pentru construirea itemilor cu alegere duală: se va include un număr egal de premise şi răspunsuri, iar elevii să fie instruiţi ca fiecare

răspuns să poată fi folosit o dată, de mai multe ori sau niciodată; limbajul şi terminologia folosite să fie adecvate grupei de vârstă elevilor; enunţurile să nu fie prea lungi şi complexe; să nu folosim enunţuri nerelevante din punct de vedere educaţional; să nu folosim enunţuri cu structuri ambigue, dificil de înţeles; să nu folosim enunţuri cu caracter foarte general, când se solicită aprecierea lor drept

adevărate sau false; să nu introducem mai multe idei într-un enunţ(excepţie: itemii „cază-efect”); să nu furnizăm în enunţ indici care să faciliteze „ghicirea” soluţiei; se va evita utilizarea enunţurilor negative şi în special folosirea dublei negaţii.Avantaje : Măsoară într-un timp relativ scurt un volum semnificativ de rezultate ale învăţării; Se construiesc rapid şi sunt uşor de cuantificat; Prezintă o fidelitate mare.Limite Dificultatea de a găsi un material omogen semnificativ pentru obiectivele şi rezultatele pe

care vrem să le măsurăm; Tipul de rezultate ale învăţării ce pot fi măsurate se plasează la nivelele cognitive

inferioare(excepţie întâlnim în cazul identificării relaţiei cauză-efect şi a discriminării între enunţurile factuale şi cele de opinie);

Acest tip de itemi sunt vulnerabili faţă de răspunsurile date la întâmplare. Elevul având şansa de 50% de a selecta răspunsul corect;

Identificarea unui enunţ ca fiind neadevărat nu implică cunoaşterea de către elev a alternativei adevărate.

Pentru a verifica dacă elevul deţine soluţia itemului se elimină inconvenienţa de mai sus prin folosirea altei variantei a itemilor cu răspuns dual, aşa numita „Modificare a variantei false”, unde se cere elevilor să schimbe parţial enunţul pentru ca acesta să devină adevărat.

Itemi cu alegere multiplă

Itemul cu alegere multiplă solicită elevului să aleagă un răspuns dintr-o listă de răspunsuri oferite pentru o singură premisă.Alegerea răspunsului corect

Printre alternativele oferite se găseşte una care este corectă în raport cu premisa. Celelalte răspunsuri, în afara celui corect se numesc distractori(alternative incorecte, plauzibile şi paralele).

Alegerea celui mai bun răspuns Elevul trebuie să aleagă răspunsul „cel mai bun” din alternativele prezentate relativ la o

anumită premisă.Domenii de utilizare

Aceşti itemi pot fi utilizaţi pentru:Măsurarea rezultatelor învăţării, a cunoştinţelor asimilate:

cunoaşterea terminologiei; cunoaşterea unor principii; cunoaşterea unor elemente specifice; cunoaşterea unor metode sau proceduri.

Măsurarea rezultatelor învăţării ca reflectare a nivelului comprehensiv şi aplicativ: capacitatea de a interpreta relaţii cauză-efect; capacitatea de a justifica metode şi proceduri; abilitatea de a identifica aplicaţii ale faptelor şi principiilor; abilitatea de a aplica teoria în rezolvarea problemelor.

Cerinţe pentru alcătuirea itemilor cu alegere multiplă: premisa va conţine o singură problemă bine definită; premisa să fie formulată într-un limbaj corespunzător nivelului de vârstă al elevilor; distractorii să fie plauzibili şi paraleli; răspunsurile pe cât posibil să aibă aceeaşi lungime; răspunsurile să nu fie opuse sau sinonime ca înţeles; alternativele trebuie să fie omogene şi să urmeze logic şi gramatical enunţul.Itemi de tip pereche solicită elevilor recunoaşterea unor elemente aflate într-o relaţie dată.

Domenii de utilizareUtilizarea acestor itemi se limitează la măsurarea informaţiilor factuale, bazându-se pe asociaţii, respectiv pe abilitatea de a identifica relaţia existentă între două câmpuri. În general acoperă o varietate de domenii cu tipuri de relaţii:

principii – exemplificări; reguli – exemple; termeni – definiţii; simboluri – concepte; autori – opere; părţi componente – utilizări; personalităţi – realizări deosebite; date – evenimente istorice.

Cerinţe pentru alcătuirea itemilor de tip pereche: includerea unui număr inegal de premise şi răspunsuri; instruirea elevilor pentru ca fiecare răspuns să fie folosit o dată, de mai multe ori sau

niciodată: utilizarea unui material omogen, respectând regula de a selecta din acelaşi domeniu

obiectivele ce vor fi corelate; premisele şi răspunsurile să fie plasate pe aceeaşi pagină;

pentru a evita furnizarea oricăror indicii ce ar conduce elevul spre „ghicirea” răspunsului corect, coloana răspunsurilor să fie aranjată într-o ordine logică(alfabetică, crescătoare, descrescătoare).

Avantaje: se construiesc rapid şi cu uşurinţă; măsoară un volum mare de rezultate ale învăţării într-un timp scurt.

Limite: dificultatea de a găsi un material omogen semnificativ pentru obiectivele şi rezultatele ce

vrem să le măsurăm; tehnica nu poate fi folosită pentru abordarea unor rezultate complexe ale învăţării.

Itemi cu răspuns scurt/de completare Itemi cu răspuns scurt sunt acei itemi pentru care elevii trebuie să ofere răspunsul sub

forma unui cuvânt, simbol, număr sau sub forma unei propoziţii, fraze. Itemii de completare sunt cei care solicită în general drept răspuns doar unul sau două

cuvinte, care să se încadreze în contextul – suport oferit. Diferenţa între itemi cu răspuns scurt şi cei de completare este forma diferită de prezentare

a cerinţei sau a problemei şi în unele cazuri dimensiunea răspunsului cerut diferenţa de formă a cerinţei este că la itemi cu răspuns scurt se foloseşte o întrebare directă, iar la cei de completare un enunţ sau o reprezentare grafică incompletă.

Domenii de utilizare: Sunt folosiţi în evaluarea unor rezultate ale învăţării care vizează nivelurile scăzute din

domeniul cognitiv şi unele capacităţi destul de simple.Cerinţe pentru alcătuirea itemilor cu răspuns scurt/ de completare:

răspunsul solicitat să fie scurt şi bine definit; spaţiul liber furnizat trebuie să sugereze dacă răspunsul va conţine un cuvânt sau

mai multe(propoziţii, fraze); dacă mai multe cuvinte trebuie scrise atunci spaţiile libere vor avea aceeaşi lungime

pentru a nu oferi elevilor indicii privind răspunsul; unităţile de măsură vor fi precizate atât în întrebare, cât şi după spaţiul liber, astfel

încât un răspuns greşit al elevului să nu fie urmarea unei erori de citire sau de înţelegere a întrebării;

nu se indică folosirea unui text din manual, deoarece s-ar încuraja memorarea şi s-ar putea testa altă capacitate decât cea dorită;

se va evita excesul de spaţii albe şi formulările incomplet definite, care cresc imprecizia.

Avantaje: se construiesc uşor, datorită complexităţii reduse a rezultatelor de învăţare testate; existenţa unui model complet a răspunsului complet facilitează construirea lor, iar apariţia

unor ambiguităţi este limitată; permit evaluarea unui număr mai mare de concepte, priceperi şi capacităţi; solicită un anumit grad de coerenţă în realizarea răspunsurilor; se marchează destul de uşor şi relativ obiectiv, dacă se eleborează o schemă de notare

adecvată.Limite:

nu sunt adecvaţi pentru măsurarea capacităţilor superioare (rezolvare de probleme, analiză, sinteză);

faţă de itemii obiectivi, pentru fiecare zonă de conţinut avem nevoie de un număr mai mare de itemi;

uneori, răspunsurile scurte cerute, nu duc la dezvoltarea abilităţilor complexe.

Itemi semiobiectiviItemii semiobiectivi sunt acei itemi prin care elevului i se cere să dea un răspuns în totalitatea lui sau o parte componentă a unei afirmaţii, a unei reprezentări grafice, astfel încât aceasta să capete sens şi valoare de adevăr.

Principalele caracteristici ale itemilor semiobiectivi sunt sintetizate de N. Gronlund: trebuie să aibă precizate: obiectivul, enunţul şi schema de notare; răspunsul cerul elevului poate fi limitat ca spaţiu, formă, conţinut prin structura întrebării; libertatea elevului de a reorganiza informaţia primită şi de a formula răspunsul în forma

dorită este redusă; pentru a oferi răspunsul corect, elevul trebuie să demonstreze nu numai cunoaşterea dar şi

abilitatea de a structura, de a elabora cel mai potrivit şi scurt răspuns.Principalele tipuri de itemi subiectivi sunt:

Itemi cu răspuns scurt/de completare; Întrebări structurate.

Itemi cu răspuns scurt/de completare Itemi cu răspuns scurt sunt acei itemi pentru care elevii trebuie să ofere răspunsul sub

forma unui cuvânt, simbol, număr sau sub forma unei propoziţii, fraze. Itemii de completare sunt cei care solicită în general drept răspuns doar unul sau două

cuvinte, care să se încadreze în contextul – suport oferit. Diferenţa între itemi cu răspuns scurt şi cei de completare este forma diferită de prezentare

a cerinţei sau a problemei şi în unele cazuri dimensiunea răspunsului cerut diferenţa de formă a cerinţei este că la itemi cu răspuns scurt se foloseşte o întrebare directă, iar la cei de completare un enunţ sau o reprezentare grafică incompletă.

Domenii de utilizare: Sunt folosiţi în evaluarea unor rezultate ale învăţării care vizează nivelurile scăzute din

domeniul cognitiv şi unele capacităţi destul de simple.Cerinţe pentru alcătuirea itemilor cu răspuns scurt/ de completare:

răspunsul solicitat să fie scurt şi bine definit; spaţiul liber furnizat trebuie să sugereze dacă răspunsul va conţine un cuvânt sau

mai multe(propoziţii, fraze); dacă mai multe cuvinte trebuie scrise atunci spaţiile libere vor avea aceeaşi lungime

pentru a nu oferi elevilor indicii privind răspunsul; unităţile de măsură vor fi precizate atât în întrebare, cât şi după spaţiul liber, astfel

încât un răspuns greşit al elevului să nu fie urmarea unei erori de citire sau de înţelegere a întrebării;

nu se indică folosirea unui text din manual, deoarece s-ar încuraja memorarea şi s-ar putea testa altă capacitate decât cea dorită;

se va evita excesul de spaţii albe şi formulările incomplet definite, care cresc imprecizia.

Avantaje: se construiesc uşor, datorită complexităţii reduse a rezultatelor de învăţare testate; existenţa unui model complet a răspunsului complet facilitează construirea lor, iar apariţia

unor ambiguităţi este limitată; permit evaluarea unui număr mai mare de concepte, priceperi şi capacităţi; solicită un anumit grad de coerenţă în realizarea răspunsurilor; se marchează destul de uşor şi relativ obiectiv, dacă se eleborează o schemă de notare

adecvată.Limite:

nu sunt adecvaţi pentru măsurarea capacităţilor superioare (rezolvare de probleme, analiză, sinteză);

faţă de itemii obiectivi, pentru fiecare zonă de conţinut avem nevoie de un număr mai mare de itemi;

uneori, răspunsurile scurte cerute, nu duc la dezvoltarea abilităţilor complexe.Rezolvare de probleme Problema desemnează antrenarea elevilor într-o activitate nouă, ieşită din tiparele obişnuite ale procesului instructiv-educativ, cu scopul dezvoltării creativităţii, gândirii multidisciplinare, imaginaţiei, a capacităţii de generalizare etc.Obiectivele urmărite prin utilizarea rezolvării de probleme sunt sintetizate astfel:

înţelegerea problemei; obţinerea informaţilor necesare rezolvării problemelor; formularea şi testarea ipotezelor; descrierea metodelor de rezolvare a problemei; elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obţinute; posibilitatea de generalizare şi de transfer a tehnicilor de rezolvare.

Cerinţele de proiectare se pot clasifica în cerinţe generale şi cerinţe specifice: Cerinţe generale: situaţia – problemă să fie adecvată nivelului de vârstă şi de pregătire a elevilor; în funcţie de natura şi de conţinutul problemei activitatea se poate desfăşura individual sau

în grup; activitatea să fie în concordanţă cu obiectivele şi conţinutul disciplinei; utilizarea în cadrul activităţii a unor resurse materiale simple, puţin costisitoare şi

confecţionabile.Cerinţe specifice rezultate din natura situaţiei-problemă:

folosirea unor metode alternative de rezolvare; obţinerea rezultatelor pe căi clare şi verificabile; prezentarea în redactarea finală a raţionamentelor, calculelor, diagramelor, graficelor care

sunt mai importante şi ajută la înţelegerea realizării sarcinilor.Avantaje:

permite evaluarea cunoaşterii metodelor şi a capacităţilor de alegere a metodei adecvate; activează atitudinea critică şi învaţă pe elevi să aprecieze metoda cea mai bună de lucru; oferă posibilitatea analizei erorilor; oferă posibilitatea unei interdependenţe.

Limite: necesită un timp lung de proiectare; implică resurse materiale costisitoare; nu poate fi utilizată curent; necesită un timp mare de administrare şi completare a sarcinii; există o anumită subiectivitate în evaluare; când se doreşte notarea fiecărui elev, aceasta trebuie făcută nuanţat, în funcţie de ajutorul

acordat de profesor, contribuţia fiecărui elev în cadrul grupului etc. Când metoda este utilizată în grup şi nu numai atunci se va ţine seama de: abordarea problemei, strategiei grupului pentru rezolvarea sarcinii; soluţia problemei; măsura în care problema a fost rezolvată corect; modul de realizare a sarcinii, s-a folosit o metodă adecvată, s-au verificat rezultatele; generalizarea problemelor; comunicarea cu profesorul; originalitatea şi creativitatea în abordarea rezolvării.