Deşi există multe deosebiri între autori în privinţa modului de clasificare a relaţiilor sociale, se poate aprecia că cea mai larg utilizată este următoarea tipologie:

a. După natura (sau conţinutul) lor:- relaţii de producţie (de producţie propriu-zise, de consum, repartiţie şi schimb;- relaţii educaţionale;- relaţii politice; - relaţii juridice;- relaţii etnice;- relaţii religioase etc.

În legătură cu relaţiile sau raporturile juridice, este de menţionat faptul că acestea nu sunt altceva decât forma juridică pe care o îmbracă practic toate sau, cel puţin, majoritatea relaţiilor sociale, consfinţirea juridică, legală a acestora. Astfel, relaţiile de producţie au şi o dimensiune juridică (relaţia de proprietate fiind, de exemplu, o relaţie economică reglementată juridic); relaţiile de muncă au, pe lângă dimensiunea tehnic-profesională şi o dimensiune juridică; relaţiile familiale au, în bună măsură, şi un aspect juridic. Acest lucru se datorează funcţiei reglatorii pe care o îndeplineşte subsistemul juridic în raport atât cu sistemul social general cât şi în raport cu toate subsistemele componente ale acestuia.

Relaţiile (raporturile) juridice sunt extrem de variate, ele putând fi relaţii între indivizi, între instituţii sau organizaţii, între individ şi instituţii sau organizaţii, după cum pot avea un caracter contencios sau necontencios etc.

b. După cadrul lor de desfăşurare:- interindividuale (de prietenie, colaborare, duşmănie, conflict);- între individ şi grup;- intergrupale – între grupuri ca entităţi.

c. După modul cum afectează coeziunea socială:- relaţii de cooperare (cooperare personală sau impersonală, directă sau indirectă);- relaţii de subordonare sau de supraordonare;- relaţii de compromis sau de toleranţă;- relaţii de marginalitate – în situaţia în care indivizii participă la grupuri cu modele valorice diferite, fără a se identifica cu vreunul;- relaţii de competiţie – în situaţia în care se urmăreşte obţinerea unui rezultat pe seama (în dauna) altora;- relaţii conflictuale.

d. După natura activităţii ce formează obiectul relaţiei:- relaţii de muncă;- relaţii de familie;- relaţii de vecinătate.

e. După gradul de reglementare:- relaţii formale (instituţionalizate);- relaţii informale.

Studierea relaţiilor sociale, în complexitatea, diversitatea şi dinamica lor, prezintă o importanţă deosebită nu numai pentru buna înţelegere a structurii, funcţionării şi dinamicii sistemului social, ci şi pentru intervenţia practică, reglatorie la diverse paliere ale sistemului social.