Martorii vorbesc

Iliescu Dana-Alina

S.N.S.P.A.

Facultatea de Stiinte Politice anul 2 grupa 1

RISE Cuvinte cheie:

Holocaust, marturie, dovada vie, realitate, negationism

Structura:

1. Introducere

2. Interviu cu un evreu

3. Anexe

4. Urme ale Holocaustului. Sachsenhausen azi.

5. Anexe

Rezumat:

Proiectul meu este structurat in doua parti . Prima este formata dintr-un interviu

format din 15 intrebari adresate domnului Nicusor Croitoru cu privire la numeroase

aspecte referitoare la Holocaust. In a doua parte am incercat sa arat, prin ilustrarea unor

imagini din lagarul de concentrare Sachsenhausen din Germania, cateva dintre urmele

Holocaustului.

1. Introducere

Holocaustul constituie o realitate, un fenomen unic.

Aceasta cruda realitate generatoare de umilinte si crime incredibile a fost, de-a

lungul timpului, desmintita de catre vocile agresive ale negationistilor. Printre cele mai

importante dovezi ale existentei Holocaustului se numara marturiile supravietuitorilor.

Aceste marturii constituie dovada vie si autentica.

Am ales ca acest proiect sa fie bazat pe interviu datorita faptului ca am considerat

ca sunt foarte valoroase informatiile pe care le-am obtinut de la fiul unei persoane care se

numara printre putinii supravietuitori ai Transnistriei. Raspunsurile primite la intrebarile

pe care le-am formulat constituie inca o davada in plus, fata de miile de dovezi existente

ale Holocaustului.

Persoana intervievata se numeste Nicusor Croitoru. Are 60 de ani si si-a petrecut

o parte din copilarie la Stefanesti, Judetul Botosani. In prezent locuieste in Statele Unite.

Tatal lui se numeste Mihael Croitoru iar mama sa Ghizela Croitoru. Tatal lui este, cum

am mai mentionat, unul dintre supravietuitorii Transnistriei.

In Romania a stat numai o saptamana. In acea saptamana am avut timp sa vorbim

despre foarte multe lucruri. Acesta era foarte deschis la discutie. Inainte sa ii adresez

intrebarile, i-am explicat ca studieaz Holocaustul la facultate si de aici au pornit discutii

lungi, foare interesante. Domnul Croitoru, era foarte impresionat de faptul ca se studiaza

intr-o universitate din Bucuresti viata evreilor si mai ales de faptul ca stiam multe lucruri

de la seminar si de la curs. Chiar la un moment dat mi-a zis: „ am ramas profund

impresionat, stii de 10 ori mai multe lucruri la varsta ta decat o evreica”. Chiar am jucat

si un joc. Fiecare punea o intrebare si trebuia sa raspundem corect. Mi-a promis ca vom

mai colabora. Mi-a povestit multe lucruri: de viata parintilor lui, despre tatal lui in

special, de Anne Frank, de Lista lui Schindler, despre religia evreilor, despre viata lor ,

despre Germania nazista, despre Raoul Wallenberg, despre Klaus Barbie, despre Klaus

von Stauffenberg etc. Mi-a raspuns incantat la intrebari, chiar daca multe dintre aceste

declansau in sufletul lui amintiri dureroase. Am adunat foarte multe informatii de la el si

sunt mandra de faptul ca prin intermediul acestui proiect am invatat multe lucruri, atat

despre viata evreilor, cat si despre negarea drepturilor sale la viata.

2. Interviu cu Iancusor Croitoru (n. 1949, Stefanesti)

1. Pentru inceput, puteti sa imi povestiti cateva lucruri despre dumneavoastra?

De exemplu: Unde ati copilarit? Cum se numeau parintii dumneavoastra? Cat ati

stat in locul natal? Din cati membri era compusa familia dumneavoastra?

Am copilarit in targul Stefanesti, in judetul Botosani. Am locuit in acest loc pana

la varsta de 15 ani cand am parasit tara cu parintii si sora mea.

2. Era numeroasa comunitatea de evrei din satul dumneavoastra natal?

In anii 30’ Stefanestiul era cunoscut ca „stupul de albine” al Moldovei. La

rascruce intre drumuri care mergeau catre Est si Basarabia, si drumuri catre Sud si Nord,

catre Iasi si Dorohoi, Stefanestiul avea o pozitie economica. Erau in orasel atunci peste

3000 de evrei, din totala populatie de 6000 de locuitori. Astazi nici unul nu a mai ramas.

Tot ce a ramas este cimitirul vechi, de peste 400 de ani. Ultimul evreu a parasit oraselul

in 1972. Cartierul evreiesc, distrus total, este astazi un teren agricol.

3. Puteti sa imi faceti o scurta descriere a unei zile petrecute in Stefanesti? In

acea perioada?

In perioada interbelica Stefanestiul era un orasel pasnic si foarte activ cu viata

evreiasca. Erau in orasel 7 case de rugaciuni (sinagogi), iar toti evreii din tara au stiut de

Rabinul Stefanestiului, Avraham Matitiau Fridman. Era cunoscut in lume prin faptele lui

si intelepciunea lui. Se zicea ca a facut si miracole, si pentru multi era un sfant. A decedat

in 1933 si a fost inmormantat in cimitirul Stefanestiului. Mormantul a fost inchis intr-o

camera iar peste mormant un dulap ca un sicriu deschis enorm tinea scrisorele infinite de

rugaminti al credinciosilor, evrei cat si crestini, adunate cu anii. Tin minte ca de ziua

aniversarii mortii lui, oraselul era arhiplin de evrei venind sa se roage la mormant. Eu

fiind copil nu prea intelegeam de ce in jurul dulapului plin de scrisorele se plangea...dar

de cateva ori am indraznit sa ma ridic pe degete si sa privesc in el, vazand scrisorele

infinite, scrise de mana in limbi straine cat si desigur romana si idish. In 1972 osemintele

rabinului au fost deshumate si reingropate in Israel. Locul nou al mormantului a devenit

un loc de intrunire si pelerinaj al tuturor evreilor din Stefanesti care locuiesc in Israel.

Pentru mine acest cimir era un loc de joaca, si ultimul contact ramas cu o

comunitate care a disparut. Nu trece un an sa nu merg acolo. Intre morminte vechi care si

inscriptiile nu se mai vad, sunt ciresi, nuci, duzi, caise si o iarba pana la brau. Toata

familia mea din generatii este acolo. Am fost trist ca au dezhumat osemintele Rabinului.

Ar fi mai bine sa fi ramas intre mormintele coreligionarilor lui, in cimitirul Stefanesti.

Stefanestiul avea 2 zile de targ: Joi si Duminica. In acele zile eu eram super

fericit. Cai si carute pline de produse agricole intrau in orasel, maidanul plin de tarani cu

produse si vite, si desigur bunicul meu, fierar, era foarte ocupat potcovind caii. In acele

zile de targ mai arunca catre mine un 3 Lei, o bancnota din anii 1960. Cu asta imi

cumparam bomboane, sau o inghetata vara, sau un bilet la roata cu scaunele, care te lasa

ametit de cap, dar totul era o aventura pentru mine. In mijlocul saptamanei mergeam la

scaldat in Prut vara, iar iarna cu saniuta pe deal. De multe ori mergeam la cimitir, mai

ales vara. Acolo cresteau pomi fructiferi ca visine, nuci, caise si dude. Ne delectam cu

fructe pana ne apuca stomacul. Seara mergeam la cinema, un singur cinema desigur, unde

de multe ori vedeam filmul pe jumatate din cauza ca generatorul de electricitate se

defecta mereu. In casa nu aveam electricitate, si toate lectiile erau facute la lumina lampei

de petrol. Baie faceam o data pe saptamana. Vineri seara ne pregateam pentru Sabat.

Asa am trait si am crescut si nu ne-a parut ca ne lipseste nimic...

4. Tatal dumneavostra se numara printre supravietuitorii din Transnistria.

Puteti sa imi detaliati, va rog, aspectele care vi se pare cele mai importante privind

viata tatalui dumneavoastra? Trecut, prezent si viitor.

Suferintele din Transnistria au fost greu de descris. Multi ani nu mi s-a povestit

despre groaznicele imagini: prunci care sugeau tita de la mame moarte, tifos peste tot,

paduchii asa de multi incat toti iarna se dezbracau goi si dormeau unul langa altul sa nu

inghete, iar hainele erau atarnate afara in ger. Dimineata scuturau paduchii morti din ele

astfel incat zapada devenea intunecata...

Tatal meu s-a nascut in Stefanesti. Strabunicii mei s-au nascut tot in Stefanesti.

Cimitirul de acolo este foarte vechi. Aproape s-a scufundat sub pamant. Se mai observa

doar partea de sus a pietrei. Inscriptia de abia se mai distinge. Totul, din cauza timpului s-

a erodat.

Bunicul meu era fierar. In preajma Razboiului, a inchis feraria si a plecat

impreuna cu familia lui, cu niste carute spre un orasel de langa Balti. Acolo a lucrat si

lucrurile mergeau cat de cat bine. Toata familia mea era in cautarea unei sperante de

viata. Din pacate, a inceput Razboiul si au fost inconjurati, prinsi si bagati in lagare in

Transnistria. Totul acolo era ca o mizerie de nedescris...nu cred ca mai are sens sa

dezvolt. Ma apasa in suflet numai cand ma gandesc ca s-a putut intampla asa ceva si ca

putea exista un loc atat de ingrozitor precum Transnistria. Tatal meu a stat in acel loc tot

razboiul. Dupa doi ani, dupa sfarsitul Razboiului au fost eliberati.

Din Transnistria, tatal meu si familia lui s-au reintors in Stefanesti. In anul 1965

tatal meu a plecat in Israel. Acolo locuieste in prezent. La inceputul anului trecut s-a

recasatorit. Isi traieste din plin ultimii ani din viata. In prezent este un om foarte sanatos

si fericit. Din pacate nu pot sa il vizitez prea des, doar de cateva ori pe an.

5. Care intamplare, dintre cele povestite de tatal dumneavoastra, v-a marcat cel

mai mult?

Au fost enorm de multe realitati povestite de catre tatal meu. Am sa ma refer doar

la una dintre ele. Totul s-a petrecut intr-o zi ...obisnuita...in lagar toate zilele erau la fel.

Tatal meu era urmarit si vinat de o haita de caini si de niste ucrainieni. Jumatate de zi a

fugit prin padurea de langa lagar. Padurea era foarte rece si intunecata. Flamand si speriat

ca in orice moment poate sa moara a ajuns seara tarziu in lagar, in camera in care mai

erau inca 30 de evrei. Bunica mea, mama lui nu avea cu ce sa il hraneasca. Avea la

indemana doar un ou, stricat. Tatal meu l-a mancat si multe zile dupa aceea i-a fost

ingrozitor de rau. De atunci nu a mai mancat niciodata oua.

6. Cu mama dumneavoastra ce s-a intamplat?

Mama se numara printre evreii care locuiau in Stefanesti si care au fost evacuati

in Botosani. La inceput a lucrat ca croitoreasa pentru boierii din Botosani. Mult timp a

purtat steaua galbena.

In vara lui `44 multi evrei s-au reintors in Stefanesti (aproximativ 500). In sat nu

mai era nimic. Casele fusesera pradate. Absolut tot era distrus. A inceput reconstruirea

caselor. In `47 mama s-a casatorit cu tatal meu iar in `49, pe 23 iunie m-am nascut eu.

Intre timp, mama s-a specializat pe vopsitul textilelor. Am avut noroc deoarece

am avut parte de niste parinti muncitori.

In urma cu 15 ani, mama a decedat.

7. Ce inseamna pentru dumneavoastra Holocaustul? Considerati ca in

Romania a avut loc Holocaust?

Holocaustul inseamna cea mai mare crima fizica si psihica din istoria omenirii. In

Romania au fost multe atrocitati (Dorohoi, Iasi etc.). Insa, consider ca lucrurile nu au fost

atat de crunte ca in Polonia, de exemplu. Mama avea cetatenie romana. Ea a purtat

intotdeauna steaua galbena. A avut noroc. Cei cu cetatenie romana erau doar umiliti, prin

numeroase metode. Erau cat de cat aparati de Regat. Au mai fost cazuri in care evreii au

fost aparati (de exemplu, Primarul Cernautiului).

Cei care nu aveau cetatenie romana au avut de suferit complet. In Transilvania

hortista au avut loc deportari in masa. In Romania, situatia a fost mai „linistita” decat in

Polonia sau in alte tari, insa nu trebuia sa fi fost nici macar o victima.

8. Ce stiti despre „Trenul Mortii”?

La Iasi totul a fost o nenorocire la care au participat multi antisemiti fara mila. Au

participat inclusiv institutii ale statului roman: Armata, Politia, Caile Ferate Romane etc.

Consider ca Iasiul a fost cea mai grava expresie a unui antisementism cultivat de multe

generatii. Antisemitii s-au aratat „coltii”. Au fost sute de politisti, legionari, militari care

au luat parte la numeroase crime realizate intr-un mod cat mai transparent.

9. Puteti sa imi explicati de ce credeti ca s-a ajuns la Holocaust? Atat in

Romania cat si in alte tari?

Pentru a-si da raspunsul la aceasta intrebare, omul trebuie sa se uite in istorie cat

mai adanc. Evreul, a fost intotdeauna, din toate punctele de vedere, o persoana

independenta. El a fost independent mai ales din punct de vedere religios si economic.

Lupta pentru pamant si pentru practicarea „profesiilor libere” a facut ca evreii sa comita

anumite greseli. Ei isi doreau sa ajunga cat mai departe in societate. De asemenea aveau

numeroase medote prin care „business-ul” lor triumfa. Datorita dorintei de independenta

si a faptului ca nu s-au asimilat cu celelalte popoare, s-a nascut treptat, intr-un ritm

nelistitor, ura religioasa si sociala. Ei au fost impinsi de soarta lor sa evolueze. Astfel a

aparut ura si invidia. Erau considerati ca fiind o „implantatie straina”. S-au pus in joc

mai multe clisee asupra evreului. Cel mai neadevarat cliseu este faptul ca evreii l-au

omorat pe Iisus. De aici s-au dezvoltat numeroasele atrocitati si crime de neexplicat.

10. Credeti ca in Romania anti-semitismul este dezvoltat in prezent? Ce

sentimente aveti in prezent fata de Romania?

Nu cred ca mai exista antisemitism in Romania. Chiar daca exista, nu cred ca se

manifesta maxim. Generatia noua nu stie prea multe lucruri despre antisemitism, despre

Holocaust sau despre suferinta evreilor si a altor categorii de persoane, cum ar fi:rromi,

homosexualii, handicapatii. Ea este mai degraba atrasa de alte lucruri, de tehnologii cat

mai noi si cat mai performante. Generatia veche a fost una de tip anitisemit.

In Romania, vin de cateva ori pe an. Inima ma trage catre locul natal. Dragostea

mea fata de Stefanesti este foarte mare. Cimitirul, familia mea, Stefanesti, amintirile de

cand eram copil sunt infipte in inima mea, sunt ca un „bold care nu se scoate”.

11. Cum credeti ca este vazut evreul in Romania? Dar in Statele Unite?

In Statele Unite, poti sa fii exact ceea ce vrei sa fii. Insa, trebuie sa respecti o

conditie: legea. Poti sa fii evreu religios, nereligios, negru, roman etc. Poti sa ai orice fel

de viata. Raspund la aceasta intrebare povestindu-ti o intamplare care a avut loc la

ceremonia care a avut loc acum 20 de ani, prin care mi-a fost acordata cetatenia

americana. In sala in care urma sa aiba loc discursul judecatorului si depunerea

juramantului erau forte multe persoane de nationalitati diferite din toata lumea: chinezi,

negri, albi etc. Discursul judecatorului a continut o fraza remarcabila: „Cea mai

importanta responsabilitate este sa fiti cetateni buni si sa va mentineti traditiile pe care le

aduceti cu voi din tara de provenienta si sa le transferati copiilor vostri”. In America este

liber, respectat si incurajat sa iti mentii felul de viata. Poti sa iti serbezi cand vrei, in sanul

familiei tale, sarbatorile pascale sau Craciunul. Totul functioneaza, asemanator

principiului „unitate in diversitate” al Uniunii Europene. Evreul este o persoana

respectata.

O singura data am sesizat acte de vandalism asupra evreilor. In sinagoga din

orasul in care locuiesc eu (California, Thousand Oaks), cativa talhari au desenat multe

simboluri naziste: svastici etc. In general, Thousand Oaks este un oras linistit, curat, fara

talhari si fara probleme de parcare. A doua zi dupa realizarea desenelor antisemite, cateva

mii de crestini, preoti au venit la sinagoga si si-au manifestat sprijinul, solidaritatea

pentru comunitatea evreiasca. Dintr-o populatie de 200.000 de locuitori, in Thousand

Oaks sunt aproximativ 10.000 de evrei. Intre evrei si neevrei (crestini, musulmani,

indieni) exista o armonie perfecta. Se tine cont de principiul de baza al societatii –

respectul dintre oameni.

In Romania, au ramas foarte putini evrei. Inainte evreii se identificau prin

profesiile libere pe care le practicau. Acum aceste meserii sunt practicate in mare parte de

romani. Acum ei sunt practic invizibil din punct de vedere social. E greu sa mai incerci sa

urasti pe cineva neidentificabil si absent.

12. Cunoasteti persoane care neaga existenta Holocaustului?

Sincer, nu cunosc persoane negationiste.

13. Cunoasteti persoane care au aparat si salvat viata evreilor?

Am auzit multe cazuri in care au existat asemenea persoane. Nu cunosc personal acei

oameni insa pot sa iti povestesc o intamplare din Stefanesti. Intr-o noapte, un vecin

crestin ne-a spus „Daca se intampla ceva cu evreii, eu o sa va ascund chiar daca ma

spanzura”. Stii foarte bine, ca cei care aparau evreii si ii ascundeau era spanzurati. In

Stefanesti, era cat de cat liniste. In orase se intamplau marile nenorociri. In anii `60,

Romania era deja comunista. Multi si-au manifestat inclinatia catre apararea evreilor: „ii

vom apara”.

14. V-ati simtit, vreodata, urat de catre alte persoane numai din cauza faptului

ca sunteti evreu?

Niciodata nu m-am simtit urat. Poate o singura data, m-am simtit exclus. Aveam

35 de ani. A trebuit sa ma duc acasa la un american din Statele Unite (inginer, educat) sa

imprumut o carte. In momentul in care a auzit ca sunt evreu mi-a raspuns: „Tata nu-mi da

voie sa aduc evrei in casa”. Dupa acest incident, aceasta persoana a fost vazuta cu alti

ochi si chiar criticata pentru gestul urat pe care l-a facut.

15. Ce tip de caracter este evreul? Cum il descrieti?

Evreul este o persoana ca oricare alta. Nu mai este vazut cum era odata.

Caracterele negative, cat si cele pozitive au disparut. A devenit „gri”, ca orice alta

persoana. In America se stie ca evreii stiu sa faca bani. Ei sunt admirati, ca si turcii, ca si

grecii etc. Deasemenea, sunt priviti ca un popor care a suferit. Grupurile crestine

religioase isi manifesta o mare dragoste fata de evreii din America deoarece acestia „l-au

nascut pe Iisus”. Sentimentele deosebit de calde, respectul, admiratia sunt omniprezente.

● Daca ati avea puterea sa rescrieti istoria, cum ati face acest lucru?

As rescrie istoria prin inlaturarea existentei tuturor victimelor care au cazut in

urma Holocaustului.

3. Anexe

Poze personale

Mihael Croitoru, tatal meu (stanga) impreuna cu varul meu (dreapta)

Sora mea (stanga) si verisoara noastra (dreapta). Poza este facuta la mormantul bunicilor mei.