R O M Â N I A NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar nr. __

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

Nr. _________ din ___________ 2015

Maior (just.mil.) Cristina ( ŞTEFAN ) NICOLAIE

TEZĂ DE DOCTORAT

(REZUMAT)

TEMA: DREPTUL AFACERILOR CIVILE ÎN OPERAŢII

MILITARE

Conducător de doctorat

Colonel (r) prof.univ.dr.

Ion DRAGOMAN

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR ÎN ŞTIINŢE

MILITARE

- Bucureşti, 2015 -

- Pagină albă -

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE ....................................................................................................................

CAPITOLUL I. INTERDEPENDENŢA OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE ÎN

MEDIUL ACTUAL DE SECURITATE ……………………………………………….…

1.1. Abordarea cuprinzătoare a rezolvării crizelor şi conflictelor contemporane ...…

1.1.1. Concepţia globală şi multilaterală a păcii şi securităţii internaţionale ...........

1.1.1.1. Securitatea europeană în noul mediu internaţional de securitate ........

1.1.1.2. Conceptul de politicii globale …………..…………………………..

1.1.1.3. Guvernarea internaţională ...................................................................

1.1.1.4. Sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite ..............................................

1.1.1.5. De la dreptul internaţional la dreptul global .......................................

1.1.1.6. Regionalismul – o nouă structură de guvernare ..................................

1.1.1.7. Transformarea comunităţii politice sub impactul globalizării ………

1.1.1.8. Conceptele strategice ale Alianţei Nord Atlantice …………………..

1.1.2. Abordarea cuprinzătoare a securităţii în Europa ............................................

1.1.2.1 Originea conceptului „abordare cuprinzătoare” ...................................

1.1.3. Strategia sistemică şi coordonată a securităţii naţionale ………………........

1.1.3.1. Strategia de securitate naţională ..........................................................

1. 2. Afaceri politice şi strategice în teoria şi practica guvernării ………………..…

1.2.1. Hard-power şi soft-power în realizarea scopurilor guvernării ....................

1.2.1.1.Conceptul Soft Power …………………..……………………………

1.2.1.2. Distincţia dintre hard şi soft power ………………...………………..

1.2.2. Transformarea misiunilor forţelor armate în mediul actual de securitate ...

1.2.2.1. Tendinţe globale în sistemul relaţiilor internaţionale ………….........

1.2.2.2. Misiunile forţelor armate în mediul actual de securitate în plan zonal

şi regional ..................................................................................................................

1.2.3. Interdependenţa obiectivelor politico – strategice în guvernarea

multinivel ………………………………………………………………………….

1.2.3.1. Caracteristicile guvernării multinivel .................................................

1.2.3.2. Descentralizare şi regionalizare în UE ................................................

1.3. Afaceri militare şi civile în contextul utilizării forţei armate ..................................

1.3.1. Noţiunea de afaceri militare şi particularităţile revoluţiei în afaceri militare ..

1.3.1.1. Noi abordări ale revoluţia în afacerile militare ...................................

1.3.2. Evoluţia afacerilor civile în contextul operaţiilor tip combatant şi de

stabilizare ...................................................................................................................

1.3.2.1. Afaceri civile .......................................................................................

1.3.2.2. Forţele armate .....................................................................................

1.3.2.2.1 Noţiune ..................................................................................

1.3.2.2.2. Delimitări conceptuale .........................................................

1.4. Afaceri juridice ca izvoare ale dreptului public militar ……………………………..

CAPITOLUL II. RELAŢII MILITARI – CIVILI ÎN TIMP DE CRIZĂ ŞI DE

CONFLICT ARMAT ………………………………………………………………………

2.1. Controlul civil asupra forţelor armate ........................................................................

2.1.1.Comanda, controlul şi cooperarea în sistemele de securitate .........................

2.2. Managementul relaţiilor militari civili în operaţii militare ……….………….…….

2.2.1. Viziunea sociologică asupra relaţiilor militari-civili …………….…………

2.2.1.1. Societatea civilă şi Armata …………………………………………

7

33

34

34

35

36

40

42

44

47

50

53

62

62

65

65

68

68

70

70

71

72

80

86

87

88

89

90

90

91

92

95

95

99

102

107

107

108

116

116

117

2.2.2. Legitimitatea şi managementul relaţiilor militari –civili în operaţii

naţionale ...............................................................................................................

2.2.2.1. Relaţiile civil- militare în societatea românească ………..………..

2.2.2.2. Complexitatea şi interdependenţa raportului dintre armată şi

societate …………………….……………………………………….……..

2.2.3. Instrumente ale conducerii politice în operaţii multinaţionale …….………..

2.2.3.1. Tendinţe ale mediului internaţional de securitate …………....……….

2.3. Doctrina şi practica CIMIC în gestionarea crizelor şi conflictelor ………….............

2.3.1. Principiile doctrinare ale CIMIC ……………..………………………………

2.3.1.1. Evoluţia definirii conceptului de CIMIC …………..………….….

2.3.1.2. Rolul afacerilor civile în operaţiile militare ………..……………..

2.3.2. Forţe şi mijloace specifice în activităţile CIMIC ……………..…………..….

2.3.2.1. Activitatea CIMIC ………………………………………………..

2.3.2.2. Forţe şi mijloace CIMIC în teatrele de operaţii …………….…….

2.4. Operaţii de afaceri civile ale forţelor armate ……………………………………….

CAPITOLUL III. PROBLEME JURIDICE ALE AFACERILOR CIVILE ÎN

OPERAŢII MILITARE NAŢIONALE ŞI MULTINAŢIONALE ……………………...

3.1. Consideraţii şi restricţii legale în operaţiile militare ……………………………….

3.1.1. Relaţia dintre principiile militare şi cele juridice în obţinerea

succesului operaţional ………………………..………………………………………

3.1.1.1. Mijloace de constrângere fără recurgerea la forţa armată …..……..

3.1.1.2. Mijloace de constrângere fără recurgerea la forţa armată …………

3.1.2. Influenţa legalităţii şi legitimităţii asupra procesului de planificare şi şi

desfăşurare a operaţiilor militare ……………………..…………………..……..……

3.1.2.1. Raportul dintre legalitate şi legitimitate ……………………………

3.1.2.2. Dreptul războiului …………………………………………….……

3.1.3. Responsabilitatea cunoaşterii şi valorificării limitărilor juridic în acţiunea

forţelor armate …………………………………..………….……………………..…

3.1.3.1. Asistenţa juridică în operaţii militare ………………..…………….

3.2. Rolul asistenţei juridice în operaţiile de afaceri civile ……………….…………..

3.2.1. Dreptul operaţional, fundament juridic al activităţii militare şi garanţie a

victoriei …………………………….……………………………………….………..

3.2.1.1. Operaţii speciale …………………….………………………………

3.2.2. Asistenţa juridică în CIMIC ............................................................................

3.2.2.1. Asistenţa juridică reglementată de Manualul pentru cooperarea

civili-militari ………………………………….……………………………….

3.2.2.2. Asistenţa juridică reglementată de Manualul pentru luptă al echipei

CIMIC ………………………………………………………………………….

3.2.3. Cooperarea consilierilor juridici cu celelalte componente ale

comandamentului operaţional ……………………………………………………. …

3.2.3.1. Componentele comandamentului operaţional ……………....……….

3.2.3.2. Consideraţii referitoare la forţele pentru operaţii speciale …...……..

3.3. Afacerile civile în documentele structurilor juridice militare ....................................

3.3.1. Mandatul ONU ….. …….……………………………..……………………….

3.3.1.1. Forţele multinaţionale de menţinere a păcii ……….…………..…..….

3.3.2. Regulile de angajare şi targeting ………………………………..…...………..

3.3.2.1. Consideraţii generale …………………………………………………

3.3.2.2. Valoarea juridică a regulilor de angajare……………………...………

3.3.3. Interfaţa CIMIC...................................................................................................

3.3.3.1. Aspecte strategice ale operaţiilor militar – civile (CMO) în doctrina

SUA …………..……….………………..………………………..…………………….

119

120

123

126

127

128

128

129

132

134

135

136

138

141

141

142

143

144

145

145

147

149

149

150

151

152

154

154

155

156

156

159

161

162

164

165

165

166

168

168

3.3.3.2. Operaţiuni civili – militare şi niveluri de război ……………………….

3.3.3.3. Elemente ale operaţiilor civili – militare………………….……………

3.3.3.4. Operaţii civil – militare, afaceri civile şi acţiuni unificate ...………..…

3.4. Studiu de caz: afaceri civile în operaţiile juridice militare ........................................

3.4.1. Concepţia Forţelor Armate ale SUA asupra operaţiilor juridice ………………

3.4.1.1. Regulile de angajare în concepţia Armatei SUA…………….………

3.4.1.2. Elaborarea ROE ………………………….……..……………………

3.4.2. Misiunile structurilor serviciului juridic al Armatei Americane la pace, criză

şi război ………………………………………….…………………………………………

3.4.2.1. Misiunea JAGG .…………..……………….……………………….

3.4.2.2. Evoluţia dreptului operaţional ….………….……………………….

3.4.3. Elaborarea unui model de ghid al comandantului pentru introducerea

dreptului operaţional în managementul activităţilor ……….…………………………….…

CONCLUZII ŞI PROPUNERI .............................................................................................

LISTĂ CU ACRONIME ŞI ABREVIERI ...........................................................................

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................

I. Acte normative generale ..................................................................................

II. Acte normative specifice .................................................................................

III. Regulamente şi instrucţiuni militare străine …………………………………

IV. Lucrări de sinteză ale autorilor români şi străini .............................................

V. Articole, comunicări, reviste şi volume de specialitate ...................................

VI. Documente de referinţă………………………………………….……………

VII. Surse web .........................................................................................................

LISTA ANEXELOR ………………………….………………………………….…………

ANEXE…….............................................................................................................................

173

177

181

184

184

184

186

188

188

189

193

203

213

217

217

218

219

220

226

227

228

231

233

CUVINTE CHEIE

1. Afaceri civile;

2. CIMIC;

3. Afaceri juridice;

4. Operaţii militare;

5. Drept militar.

INTRODUCERE

În condiţiile anterior menţionate, ipotezele centrale ale cercetării ştiinţifice se

referă la realitatea că afacerile civile reprezintă un ansamblu de activităţi de sine

stătătoare ale operaţiilor militare, ale căror fundamente juridice formează dreptul

operaţional al afacerilor civile a cărui implementare în teatrul de operaţii este

asigurată de către comandanţi şi statele lor majore, consiliaţi de compartimente

juridice care realizează funcţii de asistenţă juridică operaţionale ca formă de sprijin

în acţiunile militare având menirea de a coordona cooperare civil – militară sub

toate aspectele şi a contribui în mod esenţial la obţinerea succesului operaţional în

condiţii de legitimitate, legalitate şi responsabilitate, de a proteja civilii, obiectivele

şi activităţile populaţiei civile. Având în vedere complexitatea ipotezelor,

demonstraţia ştiinţifică a realităţii acestora a fost realizată prin intermediul unei

metodologii de cercetare interdisciplinare pentru înţelegerea fenomenului de

ansamblu utilizând analiza şi sinteza informaţiilor culese din diverse surse

bibliografice relevante, care să permită exprimarea argumentată a unor puncte de

vedere noi şi originale. Vor fi avute în vedere opiniile exprimate în principal în

ştiinţa şi arta militară dar şi în domenii conexe auxiliare precum dreptul militar

operaţional, teoria relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, psihologia militară

sau managementul comandanţilor şi trupelor. Istoria militară şi lecţiile învăţate din

operaţiile deja desfăşurate, ca şi studiile de cazuri de drept militar comparat din

diferite ţări vor putea aduce clarificări suplimentare şi precizări ori delimitări

conceptuale.

Structura lucrării sistematizează subiectul pe trei părţi din care prima este

dedicată interdependenţei obiectivelor operaţionale în mediul actual de securitate,

cu scopul de a defini într-o modalitate cuprinzătoare asemănările şi deosebirile

dintre afacerile politice, strategice, militare, civile şi juridice în guvernarea

naţională, europeană şi globală, în timp ce partea a doua se focalizează pe

specificul relaţiilor militar – civile în timp de pace, criză şi conflict armat încercând

să particularizeze operaţiile de afaceri civile ale forţelor armate în asigurarea

stabilizării şi reconstrucţiei societăţilor umane; ultima parte are ca subiect

contribuţia serviciilor juridice militare în obţinerea succesului operaţional în

misiunile naţionale şi multinaţionale de afaceri civile, cercetarea ştiinţifică ajungând

în final la concluzii şi propuneri de perfecţionare în viitor a dreptului românesc al

afacerilor civile în operaţii militare.

CAPITOLUL I

INTERDEPENDENŢA OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE ÎN MEDIUL

ACTUAL DE SECURITATE

Înţelegerea adecvată a interdependenţelor reciproce dintre obiectivele

operaţionale în mediul actual de securitate este facilitată de analizarea distinctă a

următoarelor aspecte: abordarea cuprinzătoare a rezolvării crizelor şi a conflictelor

contemporane; afacerile politice şi strategice în teoria şi practica guvernării;

afacerile militare şi civile în contextul utilizării forţei armate; afacerile juridice ca

izvoare ale dreptului public militar. În ceea ce priveşte „abordarea cuprinzătoare” în

gestionarea crizelor, se consideră că aceasta cunoaşte o largă răspândire şi aplicare

pe scena mondială fiind metoda utilizată de state şi de organizaţii internaţionale

pentru o mai bună armonizare şi coordonare a actorilor internaţionali şi locali, civili

şi militari, pe timpul crizelor, practic fiind vorba de o mai bună combinare şi

concentrare a eforturilor civile şi militare pentru soluţionarea situaţiilor conflictuale

pe baza avantajelor interacţiunii organizaţionale, a îmbunătăţirii angajării în teatrul

de operaţii şi dezvoltării unui parteneriat mai eficient1. Aşa s-a ajuns în ultimii ani

ca metoda respectivă să fie analizată în literatura de specialitate militară atât în

articole publicate în reviste cât şi în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice ori

ale studiilor doctorale2. Din studiul efectuat asupra acestei problematici rezultă că

abordarea cuprinzătoare (în limba engleză „comprehensive approach” iar în limba

franceză „approche globale”) a fost intenţia multor teoreticieni şi practicieni pentru

o viziune mai integrată şi mai globală asupra situaţiilor de rezolvat dar originea sa

mai sistematizată în formele mai concrete o regăsim în documentele CSCE unde s-a

încercat soluţionarea disputelor dintre lumea capitalistă şi cea comunistă sub

dimensiunile securităţii, cooperării şi respectiv drepturilor individuale; dacă în Actul

Final din 1975 de la Helsinki se făceau referiri la un „proces cuprinzător” al 1 T. Frunzeti, Abordarea cuprinzătoare în gestionarea crizelor, în Impact Strategic nr. 3/2012, p. 14-16. Autorul

menţionează că în 2010, UE a elaborat documentul „Implicaţiile operaţionale ale abordării cuprinzătoare pentru

aprofundarea coordonării civil – militare (CMCO) în cadrul Serviciului European de Afaceri Externe (SEAE). 2 Doar cu titlu exemplificativ amintim pe C. Avram, Abordarea comprehensivă a crizelor în Nordul Africii, în

Buletinul U.N.Ap. „Carol I” nr. 4/2011 şi pe G. M. Stoian, Actualitate şi tendinţe în abordarea comprehensivă a

efectelor în operaţiile postconflict, teză de doctorat, U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti 2012.

destinderii Est – Vest, în codul de conduită din 1994 de la Budapesta privind

aspectele politico – militare ale securităţii se confirmă validitatea „conceptului

cuprinzător” de securitate, pentru ca în Declaraţia de la Lisabona din 1996 asupra

Modelului comun şi atotcuprinzător de securitate pentru Europa secolului XXI să se

consacre „abordarea atotcuprinzătoare şi indivizibilă” a securităţii prin cooperare şi

respectarea drepturilor omului, economie de piaţă, supremaţiei legislaţiei.

Având în vedere eficacitatea modelului de la OSCE, abordarea cuprinzătoare

s-a răspândit la alte organizaţii de guvernare a problemelor globale şi regionale ca şi

la state, în domeniul militar căpătând nuanţe specifice pentru perfecţionarea

conducerii şi sinergia acţiunilor militare. De altfel, armatele fuseseră deja obişnuite

cu această maniera de organizare şi funcţionare prin concepte precum „cooperarea

dintre părţi şi mijloace” sau „operaţii întrunite” ce presupun interoperabilitate pentru

atingerea scopurilor. Indiferent de numele pe care îl poartă (sinergie, prolism,

multidimensionalitate, plurilateralitate, integralism, interoperabilitate) abordarea

cuprinzătoare a fost rapid însuşită în mediul militar care are sarcini importante în

conceptele de securitate umană, cooperativă şi comprehensivă3. Ca urmare, nu a fost

deloc surprinzător când şefii de state şi guverne ai Alianţei Nord Atlantice au

aprobat la Bucureşti, în 2008, un Plan de acţiune care cuprinde compuneri

pragmatice de dezvoltare şi reglementare a contribuţiei NATO la abordarea

cuprinzătoare4 iar Noul Concept Strategic adoptat la Lisabona în 2010 a subliniat că

învăţămintele operaţiilor din Afganistan şi Balcanii Occidentali evidenţiază că

abordarea cuprinzătoare, politică, militară şi civilă este indispensabilă pentru

gestionarea crizelor5. Şi nici nu este de mirare că Programul de guvernare a

României în perioada 2013 – 2016 accentuează creşterea şi consolidarea profilului

şi rolului ţării noastre în cadrul UE şi NATO în contextul securităţii comprehensive

prin participarea la misiuni civile şi militare de gestionare a crizelor6. Trebuie să

precizăm că abordarea cuprinzătoare are atât o dimensiune verticală, combinând

3 P. Robinson, Dicţionar de securitate internaţională, Ed. C.A. Publishing, Cluj Napoca, 2010, p.198, 199 şi 205. 4 Declaraţia Summitului NATO de la Bucureşti, din 2008, pct. 4, 6, 11, 14 şi 16. 5 Noul Concept Strategic al NATO, Lisabona, 2010, pct. 21 şi 25. 6 Monitorul Oficial 577/2012.

toate treptele de guvernare, de la cea naţională până la cea universală, dar şi una

orizontală care implică convergenţa eforturilor în toate domeniile pentru realizarea

păcii, securităţii şi dezvoltării.

Este mai mult decât evident că astfel de obiective complexe nu pot fi realizate

decât prin proiectarea inteligentă a afacerilor politice şi strategice, domeniu în care

teoria managementului public şi a guvernării deţine un rol decisiv. În ceea ce ne

interesează, nivelul politic şi strategic al acţiunilor de securitate demonstrează

necesitatea controlului civil asupra forţelor armate într-o societate democratică,

structurile militare fiind partea instrumentală şi operaţională de implementare a

direcţiilor politico – strategice în condiţiile stabilite prin ROE. Este mai mult decât

evident că „războiul e prea important să fie lăsat pe seama generalilor”, dar tot atât

de evident este că forţele armate nu joacă doar un rol minor şi pasiv în gestionarea

crizelor şi conflictelor, ba dimpotrivă, din păcate, în anumite situaţii şi circumstanţe

care transformă radical misiunile militare în actualul mediu de securitate, impunând

o nouă cultură politică şi militară a parteneriatului dintre armată şi societate dar şi

dintre mijloacele diplomatice şi cele bazate pe forţă. Interdependenţa obiectivelor

politico – strategice în guvernarea multinivel înseamnă luarea în considerare nu

numai a aspectelor pur politice şi pur militare ci şi a celor conexe, cum ar fi

economia, diplomaţia, protecţia mediului, sănătatea, cultura şi educaţia,

umanitarismul, administraţia. Este adevărat că prin natura lor, militarii nu vor fi

priviţi niciodată ca „apostoli” ai păcii, nici măcar în operaţiile de sprijinire a păcii,

dar executarea de către aceştia într-o manieră integrată a misiunilor politico –

strategice va rămâne în continuare indispensabilă şi va impune întărirea

parteneriatului civil – militar în buna guvernare a treburilor publice şi în buna

administrare a securităţii. Toate acestea constituie argumente în favoarea

aprofundării teoriei şi practicii instituţionale a afacerilor politice şi strategice.

În abordarea pragmatică a afacerilor militare şi civile în contextul utilizării

forţei armate trebuie să se explice locul şi rolul formelor de organizare civică în

ansamblul instituţiilor de planificare şi executare a operaţiilor de securitate şi

impactul acestora din urmă asupra vieţii şi activităţii populaţiei civile.

Documentarea preliminară asupra acestui subiect demonstrează că, sub aspect

conceptual, iniţial a apărut termenul de „afaceri civile” încă din timpul celui de al

doilea Război Mondial în contextul interferenţelor produse în teatrele de operaţii

între armata SUA şi populaţiile civile autohtone cu întreaga multitudine de culturi

pe care le reprezentau, un fel de al treilea subiect al acţiunilor militare caracterizate

prin lupta între doi inamici, subiect de care trebuia să se ţină cont dacă luptele

respective aveau pretenţia să-l elibereze de controlul şi autoritatea unui regim

totalitar; se consideră că imediat după încheierea conflagraţiei mondiale, conceptul

a fost revizuit şi îmbunătăţit iar primul proiect de anvergură de „civil affairs” a fost

Planul Marshall în condiţiile Războiului Rece după căderea Cortinei de Fier şi

lecţiile învăţate din războiul din Golf din 1990 – 1991, când în teatrele de operaţii

sunt implicate forţe internaţionale masive, utilizându-se cu precădere expresia

CIMIC – cooperare între militari şi civili7. Unii cred că între CIMIC şi „afaceri

civile” nu sunt diferenţe prea mari, ambele fiind utilizate în acelaşi context

instituţional (structuri militare specifice) şi funcţional (măsuri specializate) al

operaţiilor de stabilitate şi sprijin. Cercetarea ştiinţifică a fenomenului are însă

menirea să demonstreze că în timp ce termenul CIMIC are o vocaţie mai largă,

îndreptată şi înspre relaţiile dintre forţele armate şi propria societate politică şi

civilă, conceptul de „afaceri civile” se referă cu precădere la raporturile operaţionale

dintre combatanţi şi autorităţile şi populaţia civilă adversarul său, în cadrul

operaţiilor de pacificare a doi beligeranţi, cu autorităţile şi civilii acestora, indiferent

de implicarea forţelor naţionale (coaliţie – alianţă) şi a organizaţiilor internaţionale;

mai mult decât atât, vor exista multiple particularităţi ale „afacerilor civile” în

campaniile terestre, aeriene şi maritime ori în funcţie de tipul de beligeranţă,

simetric sau asimetric.

Pe de altă parte, expresia „afaceri civile” are uneori în operaţiile militare un

înţeles destul de restrâns, nu neapărat de protecţie a civililor de consecinţele uzului

de forţă armată, ci de asigurare a condiţiilor de trai şi supravieţuire după încetarea

7 V. Paul, CIMIC – de la responsabilitatea fiecăruia la o activitate militară distinctă, în Observatorul militar nr.

20/2007.

ostilităţilor, cum este cazul componenţei de „afaceri civile” a administraţiei

interimare a ONU în Kosovo, care în afara poliţiei civile (pentru ordine publică) şi a

afacerilor judiciare (pentru administrarea justiţiei ) se ocupa de afaceri civile

precum planificare buget şi finanţe, sănătate publică, educaţie şi cultură, servicii

sociale şi utilităţi publice8. De asemenea, definirea corectă a ansamblului

activităţilor ce pot compune „afacerile civile” trebuie să ţină seama de conceptul de

„afaceri militare” cu care se află în relaţie dar şi cu alte expresii care evocă

legăturile dintre societăţile politică/civilă şi forţele armate, precum „drepturi civile

şi politice”, serviciu civil, justiţie civilă, pierderi şi pagube civile, funcţionar civil,

administraţie civilă, război civil, drept civil, cod civil, autorităţi civile, personal

civil, putere civilă ş.a.. Uneori cuvântul se utilizează în interes instituţional (ca în

Ministerul Afacerilor Externe ori Direcţia de afaceri europene) alteori în înţeles

funcţional. Nu în ultimul rând, merită făcută precizarea că termenul „affairs” nu are

în limba engleză înţelesul de „bussines” ci pe acela de problemă, domeniu,

activitate, materie, ceea ce înseamnă şi lipsa de semnificaţie pentru fenomenul

analizat al „dreptului afacerilor” în sensul comercial al cuvântului.

Şi în domeniul juridic se utilizează conceptul de „afacere” în înţelesul

menţionat anterior, între componentele administraţiei interimare a ONU în Kosovo

existând şi una de „afaceri judiciare” ca sarcini legate de documentarea legală,

managementul sistemului penal şi instituţia instanţelor de judecată9; de altfel,

Departamentul operaţiilor de menţinere a păcii din Secretariatul ONU dispune în

organigrama sa şi de compartimente de supremaţie a legii (role of law), drept penal

şi consiliere juridică10. Ca şi „afacerile civile” cele juridice aparţin tot genului

afacerilor publice (şi nu private) chiar dacă uneori fac referire la anumiţi indivizi.

Aşa aste cazul unor procese celebre care rămân în memoria publică sub denumirea

de „afacerea Drezfus”11 ori „afacerea Studza”12 şi „afacerea Eichman”13. Cunoscute

8 D. Ungureanu, Participarea structurilor MAI la misiuni internaţionale, Teză de doctorat U.N.Ap. „Carol I”,

Bucureşti, 2009, p. 139 şi Anexa nr. 16. 9 Vezi Anexa la Documentul ONU cu indicativul S/1999/672 din 12.06.1999. 10 Amănunte în V. Dobrescu, Operaţiile umanitare militare şi civile de protecţie a populaţiei, referat de cercetare

ştiinţifică, U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2012, p.16. 11 M. Baumond, În miezul afacerii Drezfus, Ed. Politică, Bucureşti, 1980.

sunt şi cazurile de jurisprudenţă internaţională cum ar fi cele ale Curţii

Internaţionale de Justiţie14 („afacerea Strâmtorii Corfu” pentru minarea apelor

maritime de Marea Britanie în 1948, afacerea din 1986 intitulată „Activităţi militare

şi paramilitare în Nicaragua şi împotriva acesteia” sau afacerea legalităţii armelor

nucleare din 1996) ale Curţii Europene a Drepturilor Omului15 („afacerea Loizidou

contra Turciei” din 1989 generată de războiul din Cipru, „afacerea Mc Cann şi alţii

contra Marii Britanii” din 1991 referitor la acţiunea militară contra teroriştilor,

„afacerea Strelets, Kessler şi Krenz” contra Germaniei” din 1996 privind uciderea

celor care încercau să treacă Zidul Berlinului sau „afacerea Isaieva contra Rusiei”

din 2000 în contextul bombardării unui sat cecen de către aviaţia militară) sau ale

Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie16 (cu mediatizatele afaceri

procesuale pentru Milosevici, Koragici, Mladici). Alături de legislaţia scrisă internă

şi internaţională, ca şi de sursele cutumiare, principiile generale de drept ori doctrina

celor mai calificaţi specialişti, jurisprudenţa cunoscută şi sub numele de „afaceri

judiciare” formează izvoarele dreptului militar naţional şi internaţional.

Deşi în esenţa lui dreptul operaţional17 militar este un drept public, el are şi

elemente de drept privat civil şi comercial pentru că în situaţii de pace şi de conflict

armat structurile militare intră în relaţii juridice cu autorităţile civile, societatea

civilă şi particulari, în special în ceea ce priveşte regimul proprietăţii, achiziţiile şi

contractele de furnizare de resurse, aspecte reglementate de dreptul comun al

Statelor de care aparţin forţele armate, al statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor

sau organizaţiilor internaţionale de securitate ori al statului gazdă ori pe teritoriul

căruia se desfăşoară activităţile militare, inclusiv ale statelor din vecinătate care ar

putea avea interese proprii în operaţiile respective mai ale în ceea ce priveşte

cererea şi acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale ori morale aduse

12 P. Truică, Acţivităţi desfăşurate de procurori militari pentru investigarea infracţiunilor de ordine şi disciplină

militară, teză de doctorat, U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2012, p.105 – 115. 13 H. Arendt, La Ierusalim, Ed. All, Bucureşti, 1997. 14 M. Sassoli, A. Bouvier, How does law protect in war, ICRC, Geneva, 1999, p. 566 şi 903. 15 V. Berger, Jurisprudenţa CEDO, Ediţia a VI a, IRDO, Bucureşti, 2008, p. 15, 21, 393 şi 685. 16 D. Coman, V. Ponta, Răspunderea în dreptul internaţional umanitar, Universul juridic, Bucureşti, 2010, p. 63 -66

şi 98 – 108, 111 -114 . 17 Noţiune utilizată iniţial în armata SUA, de unde s-a răspândit şi în alte sate şi organizaţii de securitate, amintită în

Operational law hand book, The Judge Advocate General’s Schools Charlottesville, Virginia, 2010.

civililor. Aşa se face că utilizăm noţiunea de drept operaţional militar într-un sens

larg ce include pe lângă „afacerile juridice” sus menţionate şi asistenţa juridică

relevantă din comandamentele militare referitoare la statutul militarilor ori la

regimul juridic al mijloacelor şi metodelor de război în general al activităţilor

militare. Nu în ultimul rând trebuie menţionat că suntem martorii unui proces

îndelungat de „civilire” a dreptului public militar atât la nivel naţional cât şi

internaţional, exemplul cel mai evident fiind în organizarea şi funcţionarea

instituţiilor penale care au trecut de la Tribunalul Militar Internaţional de la

Nuremberg la instanţe civile cum este actuala Curte Penală Internaţională, realitate

care determină consecinţe şi pentru domeniul „afacerilor civile” şi operaţiilor

militare.

CAPITOLUL II

RELAŢII MILITARI – CIVILI ÎN TIMP DE CRIZĂ ŞI DE CONFLICT

ARMAT

În cel de al doilea capitol de cercetare ştiinţifică atenţia este concentrată pe

reliefarea locului şi rolului cooperării dintre militari şi civili (CIMIC) pentru

îndeplinirea necesităţilor forţelor armate într-un mediu de securitate, tot mai

complex, în care interacţionează o multitudine de actori ale căror obiective

particulare trebuie conciliate pentru a putea fi obţinute rezultatele dorite de factorul

politic care a decis trecerea la utilizarea mai largă sau mai restrânsă a mijloacelor

violenţei armate. Premisa pe care se fundamentează investigaţia este că,

dintotdeauna, în sistemele sociale au existat atât funcţii şi instrumente civile

(sănătatea publică, educaţia, ordinea, justiţia etc.) cât şi militare (apărarea de

ameninţările şi riscurile externe), care în cazul unor pericole urgente şi extreme au

fost constrânse să colaboreze pentru salvgardarea valorilor apărate de societăţile

umane organizate politic. Rezultată din parteneriat, complementaritate şi

solidaritate, această colaborare dintre funcţiile (şi instrumentele) specializate militar

sau civil, a avut diferite forme şi grade de intensitate, de la simpla consultanţă ori

coordonare mutuală până la asistenţa, sprijinul şi susţinerea structurală permanentă

şi cuprinzătoare bazată pe sinergie18 şi abordare globală.

Necesitatea şi importanţa CIMIC este vizibilă astăzi mai ales în operaţiile de

pace, stabilitate şi reconstrucţie în care forţele armate îndeplinesc şi misiuni

poliţieneşti de ordine publică iar structurile de poliţie civilă sunt angrenate adesea în

operaţii cu un adevărat caracter militar în ceea ce priveşte utilizarea forţei armate, ca

în Kosovo, Irak, Afganistan sau Mali. Inexistenţa unei linii de demarcaţie precise

între afacerile militare şi civile ale operaţiilor moderne presupune analizarea CIMIC

din următoarele perspective: controlul civil asupra forţelor armate; managementul

relaţiilor militari – civili în operaţiile militare; doctrina şi practica CIMIC în

18 Definită în DEX, Ed. Academică, Bucureşti, 1984, p. 865, Sinergia reprezintă asocierea mai multor organe pentru

îndeplinirea aceleiaşi funcţii, fiind preluată de cibernetică managementul public pentru a explica necesitatea acţiunii

comune.

gestionarea crizelor şi conflictelor; tipologia operaţiilor de afaceri civile ale forţelor

armate.

Aparţinând mişcării moderne a ideilor despre societate, stat şi armată,

controlul civil asupra forţelor militare îşi are originea în înţelegerea puterii publice

ca putere civilă asupra întregii societăţi dar şi în necesitatea îngrădirii puterii armate

prin mijloace politice şi juridice pentru a nu se abate de la misiunile încredinţate

constituţional. În realitate, alături de decizie şi cooperare, controlul este o funcţie

primordială a conducerii sistemelor sociale, particularităţile controlului civil asupra

armatei rezultând, pe de o parte, din definirea războiului ca o continuare a politicii

cu alte mijloace şi, pe de altă parte, din limitarea democratică a competenţelor

autorităţilor militare la cele strict funcţionale, bazată pe ideea că „războiul e prea

important pentru a fi lăsat pe seama militarilor”19. Devenită în timp un principiu de

organizare şi funcţionare al sistemului social democratic, cooperarea dintre

elementele componente se aplică şi în cadrul guvernanţei securităţii, în care se

acceptă primatul politicii asupra marilor decizii din domeniul apărării societăţii de

orice riscuri şi ameninţări. Cercetarea ştiinţifică trebuie să încerce să definească în

acest context nivelurile şi formele de cooperare dintre actorii securităţii, stabilind şi

sectoarele care califică idealitatea sistemelor20 în scopul definirii caracteristicilor

CIMIC pe niveluri şi sectoare de securitate civilă şi militară.

Caracterul interdisciplinar al analizei va fi vizibil şi în prezentarea

managementului relaţiilor militari – civili în operaţiile militare, domeniul în care

sociologia militară a avut nenumărate contribuţii, mai ales în condiţiile în care

„cursurile privind forţele armate şi relaţiile dintre civili şi militari nu sunt prezente

(în spaţiul universitar, n.n.) nici în departamentele de ştiinţe politice iar precaritatea

acestora se explică prin tendinţele tipice instituţiei academice şi mai puţin prin

19 Amănunte în Ion Dragoman, Actele autorităţilor militare, Ed. Lumina lex, Bucureşti, 2003, p. 371. Vezi şi Dorel

Bahrin, Controlul democratic civil privind armata, teză de doctorat, UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2005. 20 În gândirea constructivistă comprehensivă, diferitele sectoare de activitate (politic, economic, social, militar şi

mediu) asigura calificarea identităţii sistemului internaţional prin diferenţieri între securitatea, politică, economică,

socială, militară şi a mediului. Amănunte în B. Bozan, O.Waever, J. de Wilde, Securitatea, un nou cadru de analiză,

Ed. Ca Publishing, 2011, p.21.

importanţa subiectului în sine”21. Ne raliem şi noi opiniei conform căreia fenomenul

relaţiilor militari – civili nu se referă exclusiv la subordonarea autorităţilor militare

strategice faţă de comanda şi direcţia politică civilă, ci la un întreg complex de

responsabilităţi şi aşteptări mutuale pe toate treptele ierarhiei până la nivelurile

tactice, unde influenţa controlului civil se manifestă mai ales prin intermediul

obligaţiei militarilor de a aplica fără ezitare, în literă şi în spirit, regulile de angajare

decise de „marea strategie”. Doar în acest fel putem înţelege atât locul militarilor în

calitate de consilieri la elaborarea directivelor de război ale puterii civile, cât şi

rolul experienţei militare în crearea unei politici de securitate viabilă, în lipsa unei

relaţii biunivoce autorităţile civile fiind private de aportul unor informaţii vitale

pentru un proces decizional adecvat. În afara evidenţierii viziunii sociologice asupra

relaţiilor militari – civili merită aprofundate încă două aspecte esenţiale ale acestora

şi anume problema legitimităţii în managementul relaţiilor militari – civili în

operaţii naţionale ca şi cea a instrumentelor de conducere politică în operaţii

multinaţionale.

Pe bazele create de analizele anterioare se poate cerceta în continuare doctrina

şi practica CIMIC în gestionarea crizelor şi conflictelor. Conceptul CIMIC s-a

dezvoltat în special în cadrul organizaţiilor militare, indiferent de modul de

guvernare, din necesitatea precizărilor de competenţe şi sarcini între componentele

militare şi cele civile. Astfel, în cadrul ONU, Departamentul Operaţiilor de

Menţinere a Păcii (DPKO) a avut o contribuţie esenţială la dezvoltarea strategiilor

globale asupra folosirii coordonate a resurselor civile şi militare, CIMIC având loc

între componenta militară şi toate componentele civile (militară, poliţienească şi

administrativă) ale operaţiunilor, inclusiv actori interni şi externi, pe parcursul

tuturor fazelor misiunii, de la stabilizare la tranziţie şi apoi la consolidare -

reconstrucţie22. La fel, în NATO, ca funcţie militară integrată a tuturor operaţiilor

moderne multidimensionale, CIMIC se referă la toate părţile care cooperează într-o

21 J. Callaghan, F. Kernic (coord.), Securitatea internaţională a forţelor armate, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004, p.14.

Vezi şi Armata şi societatea, culegere de texte de sociologie militară, Ed. Info – team, Bucureşti, 1998; Globalization

of civil – military relations: democratization, reform and security, Enciclopedien Publishing House, Bucharest, 2002. 22 Paul Dănuţ Duţă, Instituţii de securitate globale, partea generală, Ed. Tehno – Media, Sibiu, 2006, p.102.

situaţie de conflict, facilitând sprijinul reciproc al capabilităţilor civile pentru forţele

armate şi viceversa23. În politica de apărare şi securitate comună a UE, Consiliul a

luat în ultimii ani mai multe decizii pentru asigurarea condiţiilor unei mai bune

coordonări şi cooperări civil-militare, cu scopul declarat de a integra structurile de

planificare civile şi militare şi de a lansa activităţi de formare comună a unor

capabilităţi civil militare24. Şi statele naţionale au preocupări în acest domeniu, atât

din motive naţionale cât şi internaţionale, exemplul României ultimilor ani fiind

concludent prin adoptarea în 2005 a Doctrinei CIMIC şi în 2011 a Manualului

CIMIC în acesta din urmă precizându-se că se abordează problematica respectării în

timp de pace şi în situaţii de răspuns la crize (atât în apărarea naţională cât şi în cea

colectivă), că ea a constituit dintotdeauna o componentă a acţiunilor militare (fie că

e vorba de asistenţa civilă în pregătirea pentru luptă acordată părţilor în conflict din

zonele de operaţii, fie de asistenţa militară şi refacerea economiei şi infrastructurii

unei naţiuni) şi că aceasta poate constitui partea centrală a misiunii (de exemplu, în

operaţiile de asistenţă umanitară la dezastru) sau doar un factor auxiliar al misiunii

(în scopul obţinerii sprijinului populaţiei civile pentru desfăşurarea operaţiilor

militare)25.

Definirea operaţiilor de afaceri civile ale forţelor armate evidenţiază atât

genul proxim al acestora, cu caracterele generale ale tuturor acţiunilor militare, cât

şi diferenţa specifică de a fi planificate, organizate şi desfăşurate de formaţiuni

specializate, împreună cu autorităţi şi componente civile, în sprijinul atingerii unor

obiective proprii comunităţilor umane aflate în curs de stabilizare şi reconstrucţie.

Considerate ca activităţi exercitate pentru optimizarea relaţiilor civil – militare din

zonele de operaţii militare dar şi pentru conducerea operaţiilor civil – militare

(CMO)26, afacerile civile reprezintă rezultatul interacţiunii dintre forţele armate şi

23 Introducere la Allied Joint Doctrine for civil – military cooperation, AJP – 3.4.9., published by the NATO

STANDARDIZATION AGENCY, 2013. Documentul precizează în ceea ce îi priveşte, militarii au sarcini CIMIC la

toate eşaloanele de decizie şi execuţie, atât în comandamente cât şi pe teatrele de operaţii, chiar dacă sunt sau nu

specializaţi expres în CIMIC. 24 Handbook on CSDP, Europeean Union, Vien, 2010, p.77. 25 SMG/P.F.A. – 53, Manualul pentru cooperare civili – militari (CIMIC), Direcţia operaţii, Bucureşti, 2011, p.5-7. Să

notăm că acest document abrogă manualul similar elaborat în 2003. 26 După cum precizează Glosarul Doctrinei pentru cooperarea civili – militari (CIMIC), SMG/P.F. – 5.2/2005,

termenul de operaţii civil – militare (CMO) este specific forţelor armate ale SUA.

mediul civil guvernamental şi al societăţii civile, constând în totalitatea acţiunilor şi

măsurilor întreprinse pentru înfăptuirea eficace a coordonării şi cooperării între

comandanţii militari, pe de o parte, şi responsabilii şi reprezentanţii autorităţilor

naţionale şi locale, ale populaţiei civile, ale organizaţiilor internaţionale,

neguvernamentale şi private de voluntari. Delimitarea tipologică a operaţiilor de

afaceri civile ale forţelor armate va oferii elemente utile pentru precizarea

particularităţilor documentelor operaţionale folosite în practica militară ale acestora

şi, în final, va restrânge analiza la cooperarea judiciară în sprijinul operaţiilor

militare de afaceri civile.

În condiţiile abordării cuprinzătoare a fenomenului militar contemporan o

formă specifică de cooperare civil – militară este cea care integrează şi aspectele

juridice ale utilizării forţelor armate, atât în operaţii de luptă cât şi în cele

necombatante; Într-adevăr, creşterea responsabilităţilor juridice pentru îndeplinirea

legală a misiunilor, ca şi demilitarizarea crescută a justiţiei penale naţionale şi

internaţionale au determinat apariţia cooperării judiciar militare în vederea

asigurării legitimităţii şi legalităţii participării militarilor la orice tip de operaţii,

întărind statutul acestora de agenţi însărcinaţi cu aplicarea legii, mai ales în acţiunile

de afaceri civile. Spre exemplu, considerentele 4 şi 5 ale Preambulului Statutului

Curţii Penale Internaţionale (CPI) fac apel la necesitatea cooperării internaţionale

pentru reprimarea celor mai grave crime de război iar art. 54 prevede obligaţia şi

competenţa procurorului (şi implicit a instanţei) de a cere în anchetele pe care le

efectuează cooperarea oricărui stat sau organizaţii ori dispozitiv guvernamental

(deci inclusiv celor militare), conform competenţelor sau mandatului lor27. Referiri

mai precise la importanţa cooperării judiciar – militare găsim în Acordurile privind

Statutul Forţelor (SOFA) în care se dispune, de obicei, soluţionarea disputelor prin

consultări între părţi indiferent că este vorba de civili ori militari şi fără distincţie

dacă s-a făcut apel sau nu la vreo instanţă judiciară28. Merită amintită şi Legea nr.

27 Vezi textul Statutului CPI în Drept internaţional umanitar – instrumente juridice internaţionale, Ed. RAMO,

Bucureşti, 2003, p.500. 28 I. Dragoman, A. Crăciun, M. Crăciun, Instrumente juridice din domeniul militar în dreptul internaţional public, Ed.

VIS Print BREN, Bucureşti, 2005, p.259.

302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală29 care

precizează în art. 21 că extrădarea va fi refuzată dacă, între alte cauze se referă la o

infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun. Oricum,

cooperarea judiciară militară include toate aspectele de legitimitate şi legalitate ale

operaţiilor de afaceri civile şi oferă concluzii importante pentru cooperarea militari

– civili în îndeplinirea misiunilor forţelor armate.

29 Republicată în Monitorul Oficial nr. 377/2011.

CAPITOLUL III

PROBLEME JURIDICE ALE AFACERILOR CIVILE ÎN OPERAŢII

MILITARE NAŢIONALE ŞI MULTINAŢIONALE

Ultimul capitol al cercetării ştiinţifice a dreptului afacerilor civile în operaţii

militare are menirea de a evidenţia contribuţia serviciului juridic militar la obţinerea

succesului în operaţiile de afaceri civile în condiţiile în care acest obiectiv este

comun tuturor componentelor unei forţe militare ca şi întregului personal angajat în

îndeplinirea misiunilor primite. Din păcate, eficacitatea militară concretizată în

obţinerea succesului şi legalitatea militară, condiţionată de respectarea dreptului

intern şi internaţional au fost adesea analizate în mod separat, astfel încât, după

specificul analizelor şi concluziilor din fiecare din aceste două domenii esenţiale ale

ştiinţei militare, balanţa s-a înclinat fie în favoarea obţinerii cu orice preţ a victoriei

în luptă, fie pe exagerarea cerinţelor de legitimitate şi legalitate în operaţiile forţelor

armate, exagerare care înfrânează spiritul combativ al beligeranţilor şi posibilitatea

realizării scopului acţiunii militare. În aceste condiţii, premiza pe care se

fundamentează această parte a tezei de doctorat este aceea că între eficacitatea şi

legalitatea acţiunilor militare există un raport de compatibilitate30, în sensul că

indiferent de tipul operaţiei, comandamentul şi structurile subordonate ale forţei au

îndatorirea îndeplinirii obiectivelor primite şi asumate numai în condiţii de

conformitate cu principiile şi normele legale în vigoare.

Demonstraţia acestei premize ştiinţifice încearcă să argumenteze că în

operaţiile militare moderne ale realităţilor secolului al XXI lea nu ar putea fi

permise victorii prin comiterea de încălcări ale legislaţiei pertinente după cum

respectarea principiului legalităţii operaţionale n-ar trebui să limiteze în mod inutil

obţinerea succesului operaţional; cu alte cuvinte, atât actele normative cu specific

30 Dintre studiile relativ recente asupra acestui subiect vezi: „eficienţa militară în condiţiile obligaţiei de a respecta

limitele acţiunii militare impuse prin dreptul dezarmării”, în I.M. Bârchi, Impactul dreptului dezarmării asupra

puterii militare a statului, teză de doctorat, UNAp „Carol I” Bucureşti, 2008, p. 149 -161; „compatibilitatea strategiei

militare moderne cu principiile şi normele dreptului conflictelor armate” în M.Radu, Responsabilitatea autorităţilor

militare în aplicarea dreptului conflictelor armate în operaţiiloe militare moderne, teză de doctorat, UNAp. „Carol I”

Bucureşti, 2008, p. 143 – 147; „raportul dintre legalitatea şi eficacitatea operaţiilor militare” în A.V. Istrătescu,

Garantarea drepturilor omului în procesele militare, teză de doctorat ,UNAp „Carol I” Bucureşti, 2013, p.251 – 265.

militar cât şi principiile operaţionale şi practicile utilizări mijloacelor şi metodelor

de război se bazează tocmai pe sublinierea importanţei egale a legalităţii şi

eficacităţii militare în acţiunile militare ale statelor individuale şi ale coaliţiilor şi

alianţelor care formează organizaţii militare integrate. Dificultăţile de înţelegere şi

aplicare a acestui compromis dintre eficacitatea şi legalitatea operaţiilor militare vor

putea fi surmontate prin analizarea contribuţiei serviciului juridic militar la

obţinerea succesului operaţional în trei domenii teoretice esenţiale - restricţiile

legale operaţionale, asistenţa juridică operaţională şi componenta de afaceri civile a

documentelor juridice militare – ca şi prin evidenţierea posibilităţilor practice de

concepere şi desfăşurare a „operaţiilor juridice militare” în Armata României, după

modelul american care a influenţat strategiile multor state şi organizaţii

internaţionale.

Analizând consideraţiile şi restricţiile legale în operaţiile militare ne-am

focalizat atenţia mai întâi asupra relaţiei dintre principiile militare şi cele juridice în

obţinerea succesului operaţional. Din cercetarea aprofundată a actelor normative

specifice domeniului militar se poate constata fără mari dificultăţi că accentul cade

pe principiile militare fără ca cele juridice să fie complet eludate. Astfel, Doctrina

Armatei României din 2012, analizând principiile operaţiilor întrunite şi

multinaţionale prezintă în art. 0120 o serie de principii strict „militare” (definirea

obiectivelor, unitatea de efort şi scop, concentrarea şi economia efortului etc.)

pentru ca în art. 0121 care urmează să se facă referire la „alte consideraţii privind

operaţiile întrunite şi multinaţionale, între care şi principiile legitimităţii şi ale

„limitării întrebuinţării forţei”, proporţional cu necesitatea şi concretizat prin

legislaţia naţională şi internaţională ca şi prin regulile de angajare (ROE); chiar

separând principiile militare de cele juridice, abordarea respectivă are deficienţa de

a considera că principiile juridice se aplică numai în operaţiile de sprijin a păcii,

ceea ce este în mod evident eronat şi ar trebui corelat într-o viitoare reglementare31.

Oricum, reglementările militare fac apel şi la legitimitate şi legalitate ca principii

31 Uneori, principiul legalităţii a fost introdus în reglementările româneşti sub influenţa NATO, aşa cum a fost cazul

F.A. – 1 din 2005, Doctrina pentru operaţii a forţelor aeriene, completată în 2011 cu art. 0142 care dispune că

operaţiile aeriene trebuie să se desfăşoare fără a încălca legislaţia naţională şi acordurile internaţionale.

juridice ale operaţiilor militare, indiferent că acestea apar ca atare ori sub forma

„limitărilor”, „restricţiilor”, „constrângerilor” sau „consideraţiilor”. După

demonstrarea influenţei legalităţii şi legitimităţii asupra procesului de planificare şi

desfăşurare a operaţiilor militare va fi posibilă şi concretizarea cunoaşterii şi

valorificării limitărilor juridice în acţiunea forţelor armate indiferent de natura şi

tipul operaţiei.

Trecând la stabilirea rolului asistenţei juridice în operaţiile de afaceri civile a

fost definit „dreptul operaţional” ca fundament juridic al acţiunii militare şi ca

garanţie a victoriei legitimate. Indiferent de denumirea din regulamentele militare,

de asistenţă (consiliere) juridică sau sprijin (suport) legal, această activitate

specializată în cadrul comandamentelor operaţionale asigură legalitatea deciziilor

luate dar şi conformarea comportamentului tactic cu regulile atestate ale cooperării

militar – civile în teatrele de operaţii, de la achiziţionarea de produse şi servicii

necesare forţelor armate până la anchetarea acuzaţiilor de comitere a abaterilor

disciplinare ori a încălcărilor grave ale dreptului operaţional şi trimiterea

făptuitorilor în justiţie dacă este cazul32. Esenţial în realizarea acestui deziderat este

facilitarea colaborării tuturor structurilor comandamentului cu compartimentele

juridice şi valorificarea oportună a expertizei acestora în hotărârilor ce se iau; un

exemplu elocvent este art. 04121 din F.T. -5 din 2012, Manualul operaţiilor de

contrainsurgenţă care dispune crearea unui grup de targeting, condus de şeful de stat

major şi compus din şefii de compartimente inclusiv juristul şi ofiţerul CIMIC,

concentrându-se pe determinarea şi angajarea ţintelor umane.

Valorificarea competenţei, responsabilităţilor şi experienţei consilierilor

juridici militari se realizează şi în domeniul afacerilor civile ale operaţiilor forţelor

armate, problematică în cadrul căreia se va face apel mai întâi la mandatele ONU şi

UE. Un bun exemplu în acest domeniu este cadrul general de organizare a misiunii

din Kosovo pe baza Rezoluţiei nr. 1244/1999 a Consiliului de Securitatea al ONU

32 O primă menţiune asupra rolului asistenţei juridice într-un regulament militar românesc a fost făcută în art. 203 din

A.N. – 1 din 1996, Regulamentul general al acţiunilor militare, în art. 114 menţionându-se că în luptă militarii trebuie

să manifeste disciplină în conformitate cu legile internaţionale şi naţionale, acţiunea disciplinată având la bază actele

normative, dreptul conflictelor armate şi scopul strategic al războiului. Ulterior, această dispoziţie a fost preluată în

toate actele normative cu specific militar adoptate în România.

conţinând mandatul prezenţei internaţionale de securitate în care regăsim şi

elemente de afaceri civile, în special: stabilirea unui mediu de securitate în care

refugiaţii şi persoanele deplasate să se poată reîntoarce acasă în siguranţă iar

prezenţa internaţională civilă să poată opera, realizând administraţia tranzitorie şi

livrarea ajutoarelor umanitare; asigurarea siguranţei şi ordinii publice până când

prezenţa internaţională civilă îşi poate asuma responsabilitatea acestei sarcini;

sprijinirea adecvată şi coordonarea strânsă cu activitatea prezenţei internaţionale

civile. În schimb, operaţiile UE, chiar dacă stabilesc şi elemente proprii de afaceri

civile fac trimitere la rezoluţiile CSONU, aşa cum este cazul constituirii în 2011 a

„EUFOR Libia” pentru susţinerea mandatelor Naţiunilor Unite în vederea sprijinirii

asistenţei umanitare în Libia, mutării şi evacuării în condiţii de siguranţă a

persoanelor strămutate şi sprijinirii agenţilor umanitari în activităţile lor. Aspecte

substanţiale de afaceri civile se regăsesc în regulile de angajare şi targeting ca şi în

interfaţa operaţională CIMIC. Astfel, potrivit Anexei nr. 5 din F.T. – 6 din 2012,

Manualul sprijinului de foc în operaţiile grupării de forţe, consilierul juridic îşi

desfăşoară activitatea în cadrul centrului de decizie şi coordonare al punctului de

comandă al marii unităţi de artilerie, e subordonat nemijlocit comandantului şi

asigură legalitatea managementului ţintelor în acord cu ROE; majoritatea

regulamentelor militare asigură şi colaborarea dintre specialistul CIMIC cu cel

juridic prin luarea în calcul a consideraţiilor legale şi celor referitoare la mediul

civil.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Studiul de caz final cu privire la afacerile civile în operaţiile juridice militare

porneşte de la concepţia forţelor armate ale SUA asupra operaţiilor juridice ca

activităţi desfăşurate de către structurile serviciului juridic militar la pace, criză şi

război33. În fapt, Regulamentul american F.M. 27 – 100 din 1991 intitulat „Operaţii

juridice”34 prezintă activităţile desfăşurate pe teatrul de operaţii de către

formaţiunile şi personalul Serviciului Juridic Militar şi conţine principiile

conducerii acestui tip de operaţii, principii necesare comandanţilor, statelor majore,

ofiţerilor de justiţie militară şi consilierilor juridici, instrument util pentru

comandanţii de la toate eşaloanele dar şi pentru personalul Serviciului Juridic

Militar, regulamentul respectiv este în concordanţă cu celelalte acte normative

operaţionale şi detaliază structura serviciului juridic militar definind misiunile,

atribuţiile, îndatoririle şi responsabilităţile acestora. Se precizează în acest context

că operaţiile juridice trebuie să fie flexibile şi conforme cu ordinele primite de la

comandanţii de la toate eşaloanele, de–a-lungul tuturor etapelor operaţionale, şefii

compartimentelor de asistenţă juridică fiind obligaţi să anticipeze, să iniţieze şi să

asigure toate serviciile juridice necesare. În acest context general există misiuni

juridice specifice afacerilor civile în operaţiile militare, care pot constitui punctul de

pornire pentru propunerea unui manual românesc al operaţiilor juridice ca

finalizare a scopului cercetării ştiinţifice. Această finalizare a scopului cercetării

ştiinţifice a fost posibilă nu numai prin evidenţierea contribuţiei americane la

dezvoltarea teoriei afacerilor civile în operaţiile militare ci şi prin invocarea

influenţelor dreptului militar comparat ori al organizaţiilor internaţionale de

securitate ci şi a tradiţiei istorice a Armatei României.

33 Această concepţie referitoare la rolul şi importanţa fenomenului juridic în operaţiile militare s-a concretizat în SUA

nu numai prin elaboararea de manuale specifice ci şi prin generarea unor lucrări specifice care au făcut cultura

juridică a militarilor, lucrări între care amintim: Operational Law Handbook, The Judge Advocate General’ School,

U.S. Army, Charlottes ville, Virginia, 2000; The military commader and the law Air Force Judge Advocate General

School, Alabama, 2000; Rules of Engagement Handbook, Center for Low and Military Operations, Virginia, 2000. 34 Şi mai recentul F.M.1 – 04 din 2013 intitulat Sprijinul juridic operaţional al armatei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Acte normative generale

1. Constituţia României, Republicată, Monitorul Oficial al României, partea

I, nr. 767, Bucureşti, 2003;

2. Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României, Republicată, cu

modificările şi completările ulterioare;

3. Legea 45/1994 privind apărarea naţională a României, cu modificările şi

completările ulterioare;

4. H.G. nr. 318 din 20 aprilie 2000 pentru aprobarea Strategiei militare a

României;

5. H.P. nr. 36 din 18 decembrie 2001 privind adoptarea Strategiei de

securitate naţională a României;

6. H.P. nr. 33 din 23 iunie 2015 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de

Apărare a Ţării pentru perioada 2015 – 2019 – Pentru o Românie puternică în

Europa şi în lume, Bucureşti, 2015;

7. Strategia naţională de ordine şi siguranţă publică pentru perioada 2015 –

2020, adoptată de Guvern şi transmisă în CSAŢ;

8. Strategia naţională privind imigraţia pentru perioada 2015 – 2018, adoptată

de Guvern şi transmisă în CSAŢ

II. Acte normative specifice

1. S.M.G./P.F.A.-5.2. Doctrina pentru cooperarea civili-militari (CIMIC),

Bucureşti 2013;

2. S.M.G./P.F.-3 Doctrina pentru operaţii întrunite a Armatei României,

Bucureşti 2014;

3. S.M.G./P.F.A.-5.3 – Manualul pentru cooperarea civili-militari (CIMIC),

Bucureşti, 2015;

4. F.T./CIMI -5 Manualul pentru luptă al echipei CIMIC, Bucureşti, 2015.

III. Regulamente şi instrucţiuni militare străine

1. Joint Pub 3-07 Joint Doctrine for MOOTW, June 16, 1995;

2. Command Arrangements for Peace Operations, Editura Institutului Naţional de

Studii Strategice, SUA, 1995;

3. BI-MNC Directive for NATO Doctrine for Peace Support Operations, 1998;

4. The North Atlantic Treaty, NATO Public Diplomacy Division, Brussels,

Belgium, 2004;

5. HQDT/18/34/46 Army doctrine publication, vol. 1, Operations;

6. FM-1, The Army, Department of the Army, June 2005;

7. NATO Handbook, NATO Public Diplomacy Division,1110 Brussels,

Belgium, 2006;

8. Joint Publication 3-16, Multinational Operations, March 2007;

9. AAP-15, NATO Glossary of Abbreviations Used in NATO Documents;

10. Secretary of Defense, Report to the Congres on the Implementation of the

DoD Directive 3000.05, Military Support for Stability, Security, Transition and

Reconstruction (SSTR) Operations, April 1, 2007;

11. AAP-6, NATO Glossary of Terms and Definitions, 2008;

12. Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the

North Atlantic Treaty Organization, Lisabona, 2010;

13. MC 411/2, NATO Military Policy on Civil-Military Cooperation (CIMIC)

and Civil-Military Interaction (CMI);

14. Bi-SC Directive Number 86-3 Establishment of a Bi-SC CIMIC

Operational Capability;

15. Allied Joint Doctrine for Civil-Military Cooperation AJP-3.4.9 Edition A

Version 1 (AJP-3.19);

16. CIMIC Field Handbook 3rd edition / Civil-Military Co-operation Centre

of Excellence;

17. BI-SC Civil-Military Co-Operation Functional Planning Guide;

18. ACO Manual (AM) 86-1-1 ACO CIMIC Tactics, Techniques and

Procedures;

19. Joint Publication 3-05 - Special Operations, 18 Aprilie 2011;

20. Field Manual No. 1-04 - Legal Support to the Operational Army,

Headquarters, Department of the Army, Washington, DC, 18 March 2013;

21. Field Manual Department of the Army No. 3-57 (FM 3-05.40) Civil

Affairs Operations Washington, DC, 28 January 2014.

IV. Lucrări de sinteză ale autorilor români şi străini

1. Bell D., Communication technology: for better or for worse? în The

information society, ed. J. L.

2. Bentley, J. H., Saivaggio, Cross-cultural interaction and periodization in

world history, în American Historical Review, 101, 1996. 1989;

3. Bitzinger, R. A., The globalization of the arms industry, în International

Security, 1994;

4. Dragoman, I., Actele autorităţilor militare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

2003;

5. Dragoman, I., Crăciun, A., Crăciun, M., Instrumente juridice din domeniul

militar în dreptul internaţional public, Ed. VIS Print BREN, Bucureşti, 2005;

6. Dragoman, I., Privatizarea administraţiei afacerilor militare, în Caietul

Ştiinţific al Institutului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”, nr. 12/2012,

Sibiu;

7. Dragoman, I., Militaru, C., Panduru, C., Relaţii internaţionale actuale, Ed.

Intergraf, Reşiţa, 2004;

V. Articole, comunicări, reviste şi volume de specialitate

1. Gândirea Militară Românească, colecţia din anii 2007-2015.

2. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia din anii

2006-2015.

3. Revista Forţelor Terestre, colecţia din anii 2007-2015.

4. Revista Impact Strategic, colecţia din anii 2007-2015.

5. Revista NATO Review din anii 2007-2012.

VI. Documente de referinţă

1. Final Communiqué, Ministerial Meeting of the North Atlantic Council Held

in Reykjavik on 14 May 2002, www.nato.int/docu/comm/2002/0205-icl/0205-

icl.htm

2. Reuters, US Proposes Worldwide NATO Strike Force, The Globe and Mail,

2002,www.lobeandmail.com/servlet/ArticleNews/front/RTGAM/20020924/wnato

0924/Front/homeBN/ breakingnews

3. Presidency Progress Report to the Helsinki European Council on

Strenghtening the Common European Policy on Security an Defence, în: European

Union Foreign, Security and Defence Policy. Basic Documents”, pp. 278-279.

4. The Future of Europe – debate, Title V: External Action of the Union,

European Commission, Secretariat General, Document TF-AU/3, 2003.

5. Conceptul Strategic al Alianţei, Bruxelles, 1999.

VII. Surse web

1. http://consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf

2. http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-2-2009.pdf

3. http://www.eulex-kosovo.eu/en/front/.

3. http://www.senat.fr/ue/pac/E3964.html.

5. http://europa.eu/

6. http://ro.wikipedia.org

7. http://www.epochtimes-romania.com

8. http://www.money.ro

9. http://www.dw-world.de

10. http://www.tvr.ro