tezĂ de doctorat radu urloiu.doc

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE ISTORIE

TEZĂ DE DOCTORAT

Legiunile romane de la Domitianus la Hadrianus.

Studiu asupra repartiţiei legiunilor între anii 81-138

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Constantin C. Petolescu

Candidat:

Radu-Laurenţiu Urloiu

Bucureşti2013

Cuprins

Abrevieri........................................................................................................p. 2

I. Introducere.................................................................................................p. 13

II. Stadiul cercetării.......................................................................................p. 26

III. Evoluţia legiunilor...................................................................................p. 32

IV. Distribuţia legiunilor romane între anii 81-138....................................p. 269

V. Concluzii.....................................................................................................p. 299

VI. Bibliografie...............................................................................................p. 309

1

ABREVIERI

Archäologische Anzeiger: Archäologischer Anzeiger. Deutsches Archäologisches

Institut, Walter de Gruyter, Berlin

AAA: Athens Annals of Archaeology, Athena

AAAS: Annales archélogiques arabes syriennes, Damasc

AAASH: Acta antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, Akadémiai Kiadó,

Budapest

AAWW: Anzeiger der Österreichischen Akademie der Wissenschaften in Wien,

Philosophisch-historische Klasse, Wien

AArchHung: Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Akadémiai

Kiadó. Budapest

AClassUnivDebr: Acta Classica Universitatis Scientiarum Debreceniensis, Debrecen

ADAJ: Annual of the Department of Antiquities of Jordan, Department of Antiquities,

Hashemite Kingdom of Jordan, Amman,

AE: Année Épigraphique, Paris, 1888 −

AEA: Archivo español de arqueología. Madrid : CSIC, Centro de Estudios Históricos

Aegyptus: Aegyptus. Rivista Italiana di egittologia e di papirologia, Vita e Pensiero,

Milano

AÉrt: Archeológiai Értesítő, Budapesta

AIIIA Cluj: Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj

AIJ: V. Hoffiller, B. Saria, Antike Inschriften aus Jugoslawien. 1: Noricum und

Pannonia superior, Zagreb 1938, reeditat la Amsterdam în 1970

AJA: American Journal of Archaeology, Archaeological Institute of America, Boston

University, Boston-Massachusetts

AJPh: American Journal of Philology, Johns Hopkins University Press, Baltimore-

Maryland

Alba Regia: Alba Regia. Annales Musei Stephani Regis = az István Király Múzeum

évkönyve, Székesfehérvár

AKorrBl: Archäologisches Korrespondenzblatt, Verlag des Römisch-Germanischen

Zentralmuseums, Mainz

AMN: Acta Musei Napocensis, Cluj

AMP: Acta Musei Porolissensis, Zalău

AnB: Analele Banatului. Serie Nouă. Arheologie-Istorie, Timişoara

2

Ancient Warfare Magazine: Ancient Warfare Magazine, Rotterdam

AncW: The Ancient World. A Scholarly Journal for the Study of Antiquity, Ares

Publishers, Chicago-Illinois

ANRW: Aufstieg und Niedergang der römischen Welt. Geschichte und Kultur Roms

im Spiegel der neueren Forschungen (ed. Hildegard Temporini, Wolfgang Hasse),

Berlin-New York, 1970 —

ANSMusN: American Numismatic Society Museum Notes, The American

Numismatic Society, New York, 1945-1988

AnzWien: Anzeiger. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-

Historische Klasse

Apulum: Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia

Aquila Legionis: Aquila legionis. Cuadernos de estudios sobre el ejército romano,

Signifer Libros, Madrid

ArchIug: Archaeologia Iugoslavica, Societas Archaeologia Iugoslaviae, Beograd,

1954-

ArchRozhledy: Archeologické Rozhledy, Praga

Arctos: Arctos. Acta Philologica Fennica/Klassilis-filologinen yhdisty, Helsinki

Argesis: Argesis. Studii şi comunicări – seria istorie, Piteşti

Arheološki Pregled: Arheološki Pregled. Savez arheoloških društava Jugoslavije,

Beograd

AS: Anatolian Studies, Journal of the British Institute of Archaeology from Ankara

ASSC: Annals of the Society for the Study of Caucasia, University of California, Los

Angeles

AUI: Analele Universităţii Iaşi, Istorie

ArhVest: Arheološki Vestnik – Acta Archaeologica, Ljubljana

Athenaeum: Athenaeum. Studi di letteratura e storia dell’antichità. Como

Atiqot: Atiqot. English series, Israel Antiquities Authority, Jerusalem

BASP: Bulletin of the American Society of Papyrologists, Ann Arbor, Michigan

BullArchStDalm: Bullettino di archeologia e storia Dalmata, Split, 1878-1919

BCH: Bulletin de Correspondence Hellénique, École française d’Athènes, Athènes; E.

de Boccard, Paris

Bep: Bulletin Épigraphique, Paris

3

BGU: Ägyptische Urkunden aus den Staatlichen [Königlichen] Museen zu Berlin,

Griechische Urkunden. 19. vol., Berlin: Staatliche Museen zu Berlin, 1895-2005

BIES: Bulletin of the Israel Exploration Society, Jewish Palestine Exploration Society

Jerusalem, 1933-1967

BJb: Bonner Jahrbücher des Rheinischen Landesmuseums in Bonn und des

Rheinischen Amtes für Bodendenkmalpflege im Landschaftsverband Rheinland und

des Vereins von Altertumsfreunden im Rheinlande. Rheinland Verlage, Köln

BMCRE: Coins of the Roman Empire in the British Museum, 6 vol., 1923-1963,

British Museum Publications

BMC: British Museum Catalog of Greek Coins, 1873-1927

BRGK: Bericht der Römisch-Germanische Kommission des deutschen

archäologischen Instituts, von Zabern, Mainz

Britannia: Britannia. A Journal of Romano-British and Kindred Studies. Society for

the Promotion of Roman Studies, London

BVb: Bayerische Vorgeschichtsblätter, München

Carnuntum Jahrbuch: Carnuntum Jahrbuch – Zeitschrift für Archäologie und

Kulturgeschichte des Donauraumes, Petronell-Carnuntum

CE: Chronique d'Egypte, Association Égyptologique Reine Élisabeth, Bruxelles

Chiron: Chiron. Mitteilungen der Kommission für Alte Geschichte und Epigraphik

des Deutschen Archäologischen Instituts. C.H. Beck Verlag, München

CIG: Corpus Inscriptionum Graecarum (edidit A. Boeckh), Berlin, I-IV, 1828-1877

CIL: Corpus Inscriptionum Latinarum, I-XVII, Berlin, 1863-.

CIIP: Corpus Inscriptionum Iudaeae/Palestinae: A multi-lingual corpus of the

inscriptions from Alexander to Muhammad. Vol. I, Jerusalem, Part 1: 1-704; Part 2:

705-1120, Cotton, H.M., Segni, L.D., Eck, W., Isaac, B., Kushnir-Stein, A., Misgav,

H., Price, J., Roll, I., Yardeni, A. (ed.), Walter de Gruyter Gmbh & Co. KG, Berlin,

2010; Corpus Inscriptionum Iudaeae/Palaestinae: Corpus Inscriptionum

Iudaeae/Palestinae: A multi-lingual corpus of the inscriptions from Alexander to

Muhammad. Vol. II. Caesarea and the Middle Coast 1121-2160, Ameling, W. Cotton,

H.M., Eck, W., Isaac, B., Kushnir-Stein, A., Misgav, H., Price J., Yardeni A. (eds.),

Walter de Gruyter Gmbh & Co. KG, Berlin/Boston, 2011

CPJ I: Corpus Papyrorum Judaicarum, ed. V. Tcherikower, V. Fuks, I, 1957

CQ: The Classical Quarterly, Oxford University Press, Oxford

CR: Classical Review. Oxford University Press, Oxford

4

http://brepols.metapress.com/content/121652/?p=441540d3f324421aae06dd8ef8c3c9d1&pi=0

CRAI: Comptes rendus, Académie des inscriptions et belles-lettres, de Boccard, Paris

CSIR Deutschland II.4: Corpus Signorum Imperii Romani Detuschland II, 4.

Germania Superior, H.G. Frenz, Denkmäler römischer Götterkultes aus Mainz und

Umgebung, Bonn, 1992

CSIR Deutschland II.5: Corpus Signorum Imperii Romani Detuschland II, 5.

Germania Superior, W. Boppert, Militärische Grabdenkmäler aus Mainz und

Umgebung, Bonn, 1992

Dacia: Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Éd. de l’Académie

roumaine, Bucarest, 1924; N.S., 1957

DE IV: Dizionario epigrafico di antichità romane, G. Cardinali (ed.), vol. IV, Roma,

1949

DIVR: Dicţionar de istorie veche a României, sub red. D.M. Pippidi, Editura

Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976

DNP: Der Neue Pauly. Enziklopädie der Antike

DNTH: E. M. Smallwood, Documents Illustrating the Principates of Nerva, Trajan

and Hadrian, Cambridge, 1966

Dura-Europos 1933: Baur, P., Rostovtzeff, M., Bellinger, A., (eds), The excavations

at Dura-Europos. Preliminary Report of the Fourth Season, 1930-1931, Yale

University Press, New Haven, Connecticut

Dura-Europos 1936: Rostovtzeff, M., Bellinger, A., Hopkins, C., Welles, C., (eds),

The excavations at Dura-Europos. Preliminary Report of the Sixth Season, 1932-

1933, Yale University Press, New Haven, Connecticut

Dura-Europos 1959: Wells, C. B., The Parchments and Papyri, în: The Excavations

at Dura Europos. Final Report, V/1, New Haven, Connecticut

EA: Epigraphica Anatolica. Zeitschrift für Epigraphik und historische Geographie

Anatoliens, Dr. Rudolf Habelt Gmbh Verlag, Bonn

EAIVR: Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, sub red. C. Preda şi

colectiv, vol. I –A-C (1994), vol II – D-L (1996), vol. III – M-Q (2000), Editura

Pedagogică, Bucureşti

ECM: Echos du Monde Classique, Classical views, : University of Calgary Press,

Calgary -Alberta

EE: Ephemeris Epigraphica. Corporis Inscriptionum Latinarum Supplementa, I-IX,

Berlin, 1872-1903

EHR: The English historical review, Oxford University Press, Oxford

5

Electrum: Electrum: Studia z historii starożytney = Studies in Ancient History,

Jagellonian University Press, Kraków

EphemNap: Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca

Epigraphica: Epigraphica. Rivista italiana di Epigrafia, Fratelli Lega Editore, Faenza

Epigraphische Studien: Epigraphische Studien, Dusseldorf

FA: Folia Archaeologica. A Magyar Nemzeti Múzeum Évkönyve/Annales Musei

Nationalis Hungarici, Budapest

FIFAO: Fouilles de l’Institut Français d’Archéologie Orientale, Institut Français

d’Archéologie Orientale, Cairo

Gallia: Gallia. Archéologie de la France antique, CNRS Éd., Paris

Germania: Germania. Anzeiger der Römisch-Germanischen Kommission des

Deutschen Archäologischen Instituts. von Zabern, Mainz

GRBS : Greek, Roman and Byzantine Studies, Duke University, Department of

Classics Durham- North Carolina

GaR: Greece and Rome, Clarendon Press, Oxford

Gymnasium: Gymnasium. Zeitschrift für Kultur der Antike und humanistische

Bildung, Winter Verlag, Heidelberg

Habis : Habis. Filología clásica, historia antigua, arqueología clásica, Universidad de

Sevilla, Secretariado de Publicaciones, Sevilla

Hermes: Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie, Franz Steiner Verlag, Stuttgart

Historia: Historia. Zeitschrift für Alte Geschichte, Franz Steiner Verlag, Stuttgart

HSCPh: Harvard Studies in Classical Philology, Harvard University Press,

Cambridge-Massachusetts

Hertfordshire Archaeology and History: Hertfordshire Archaeology and History,

1968-

HUCA: Hebrew Union College Annual, Cincinnati, Ohio, Hebrew Union College-

Jewish Institute of Religion

IAM II: Euzennat, M., Marion, J., Gascou, J., De Klisch, J. (ed.), Inscriptions

antiques du Maroc II. Inscriptions latines, Editions du Centre National de la

Recherche, Paris, 1982

IASHP: The Israel Academy of Sciences and Humanities Proceedings, Ierusalim

IDR: Inscriptiones Daciae Romanae − Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti, Editura

Academiei. Colecţie îngrijită de D.M. Pippidi şi I.I. Russu: I. Introducere istorică şi

epigrafică − Diplomele militare − Tăbliţele cerate (de I.I. Russu), 1975; II. Oltenia şi

6

Muntenia (de Gr. Florescu şi C.C. Petolescu), 1977; III/1, Dacia Superior. Zona de

sud-vest (de I.I. Russu, în colaborare cu N. Gudea, V. Wollmann şi Milena Dušanić),

1977; III/2, Ulpia Traiana Dacica (Sarmizegetusa) (de I.I. Russu, în colaborare cu I.

Piso, V. Wollmann), 1980; III/3, Dacia Superior. Zona centrală (teritoriul dintre

Ulpia Traiana, Micia, Apulum, Alburnus Maior, Valea Crişului) (de I.I. Russu, în

colaborare cu Oct. Floca şi V. Wollmann), 1984; III/4, Zona răsăriteană (de I.I.

Russu), 1988; III/5 (două fascicule): Inscriptiones d’Apulum, Paris, 2001) (Mémoires

de l’Académie des Inscriptions et Belles Lettres, XXIV); III/6: Apulum −

Instrumentum domesticum, Bucureşti, 1999 (CI.L. Băluţă)

IDRE I: C.C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes

concernant l`histoire de la Dacie (Ier - IIIe siècles) I. L`Italie et les provinces

occidentales, Bucureşti, 1996

IDRE II: C.C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes

concernant l`histoire de la Dacie (Ier - IIIe siècles) II. Zones du CIL III et du CIL

VIII, Bucureşti, 2000

IEJ: Israel Exploration Journal, Israel Exploration Society, Jerusalem

IG: Inscriptiones Graecae, I-XV, Berlin, 1903

IGLS: Inscriptions grecques et latines de la Syrie. 1929 —

IGR: R. Cagnat et alii, Incriptiones Graecae ad res Romanas Pertinentes, Paris, I

(Italia şi provinciile occidentale) 1906 [reimprimat: Chicago 1975], II (nu a apărut),

III (provinciile asiatice, cu excepţia Asiei proconsulare) 1906; IV (Asia proconsulară)

1927

IIt XIII: Inscriptiones italiae academiae italicae consociatae ediderunt: Vol. 13. Fasti

et elogi. Elogia / curavit Atilius Degrassi, Volumul 13, Libreria Dello Stato, Roma,

1937

IJordanie 2: Gatier, P.-L. (1986), Inscriptions de la Jordanie. Tome 2. Région centrale

(Amman-Hesban-Madaba-Main-Dhiban), Institut Français d’Archéologie du Proche-

Orient, Bibliothèque Archélogique et Historique, t. CXIV, Inscriptions Grecques et

Latines de la Syrie, Paris

ILAlg: Inscriptions latines d'Algérie, I, Inscriptions de la Proconsulaire, Paris 1922;

II. Inscriptions de la Confédération cirtéene, de Cuicul et de la tribu de Suburbures,

vol. 1 (recueillies par Stéphane Gsel, préparées par E. Albertini et J. Zeiller, publiées

7

par H.-G. Pflaum sous la directionde L. Leschi), Paris, 1957; vol. 2 (recuellies par St.

Gsell, publiées par H.-G. Pflaum), Alger, 1976

ILD: C.C. Petolescu, Inscripţii latine din Dacia, Bucureşti, 2005

ILJug 1986: Šašel, A., Inscriptiones Latinae quae in Iugoslavia inter annos MCMII et

MCMXL repertae et editae sunt, Situla 25, Ljubljana (nr. 1123-3128)

ILN: Inscriptions Latines de Narbonnaise (I.L.N.) 01: Fréjus, Paris 1985. - 02:

Antibes (= a), Riez (= r), Digne (= d), Paris 1992. - 03: Aix-en-Provence, Paris 1995. -

04: Apt, Paris 1997

ILS: H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selectae, Berlin, I 1892, II 1902, III 1916

ILSard I: Giovanna Sotgiu, Iscrizioni Latine della Sardegna (Supplemento al Corpus

inscriptionum Latinarum X e all'Ephemeris epigraphica VIII), I, CEDAM, Padova,

1961.

IMS: Inscriptions de la Mésie Supérieure, sous la direction de Fanoula Papazoglou,

Belgrad: I. Singidunum et le nord-ouest de la province (M. Mirković, S. Dušanić),

1976; II. Viminacium et Margum (M. Mirković), 1976; III/2, Timacum Minus et la

vallée de Timoc (P. Petrović), 1979; VI. Scupi et la région de Kumanovo (Borka

Dragojević-Josifovska), 1982

IPan: A. Bernand, Pan du désert, Leiden 1977

IPD4: A. Dobó, Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae ad res

earundem provinciarum pertinentes4, Budapest-Amsterdam, 1975

IRT: The Inscriptions of Roman Tripolitania, J.M. Reynolds - J.B. Ward-Perkins,

Published for the British School at Rome, Londra, 1952

JJS: The Journal of Jewish Studies, Oxford

JMH: The Journal of Military History, Lexington-Virginia

JÖAI: Jahreshefte des Österreichischen Archäologischen Institutes in Wien, Rohrer,

Wien.

JQR: Jewish Quarterly Review, University of Philadelphia Press, Philadelphia-

Pennsylvania

JRA: Journal of Roman Archaeology, Portsmouth-Rhode Island

JRS: Journal of Roman Studies, Londra

JS: Journal des Savants, E. de Boccard, Paris

Klio: Klio. Beiträge zur Alten Geschihte, Berlin

Latomus : Latomus. Revue d’études latines. Bruxelles

8

LIMC 1997: Lexicon Iconograhicum Mythologiae Classicae, Suppl. I, Heidelberg,

997

MEFRA: Mélanges d’archéologie et d’histoire de l’École Française de Rome.

Antiquité, Paris

MZ: Mainzer Zeitschrift. Mittelrheinisches Jahrbuch für Archäologie, Kunst und

Geschichte, Mainz, 1845

Numaga: Numaga, Nijmegen, 1954-

Oikumene: Oikumene. Studia Ad Historiam Antiquam Classicam Et Orientalem

Spectantia, Akadémiai Kiadó, Budapest

OML: Oudheidkundige Mededelingen uit het Rijksmuseum van oudheden te Leiden,

Leiden, 1930

ORom: Opuscula Romana. Annual of the Swedish Institute in Rome, Åström,

Sävedalen

Pallas: Pallas. Revue d’études antiques. Presses Universitaires du Mirail , Toulouse

Patrimonium Banaticum: Patrimonium Banaticum, Timişoara

PBSR: Papers of the British School at Rome, London, British School at Rome

PdP: La Parola del Passato, Napoli

PEQ: Palestine Exploration quarterly, London. Palestine Exploration Fund, Maney

Publishing Leeds

PEFQSt: Palestine Exploration Fund Quarterly Statements, Londra (1869-1936,

numită ulterior PEQ)

Phoenix: Phoenix. Journal of the Classical Association of Canada = Revue de la

Société canadienne des études classiques, University of Toronto Press, Toronto-

Ontario

Phoibos: Phoibos. Cercle de philologie classique et orientale, Bruxelles

PIR²: Prosopographia Imperii Romani saec. I. II. III, editio altera, Berlin: I 1933

(literele A-B), II 1936 (litera C), III 1943 (literele D-F), IV/1 1952 (litera G), IV/2

1958 – E. Groag şi A. Stein; IV/3 1966 (litera I), V/1 1970 (litera L), V/2 1983 (litera

M) – Leiva Petersen; V/3 1987 (literele N-O) – Leiva Petersen (în colaborare cu J.

Burian, K.-P. Johne, L. Vidman, Kl. Wachtel); VI, 1998 (litera P) (L. Petersen, Kl.

Wachtel et alii); VII/1, 1999 (literele Q-R) (Kl. Wachtel et alii)

P.Mich. III: Miscellaneous Papyri, Winter, J.G. et al (ed.), Ann Arbor, 1936., nr. 131-

221

9

P.Mich VII: Latin Papyri, Sanders, H.A. (ed.) with contributions by Dunlap, J.E., Ann

Arbor, 1947, nr. 167-168, 429-463

P.Mich IX: Papyri from Karanis, Third Series, Husselman, E.M. (ed.), Cleveland,

1971, nr. 522-576

PME: H. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto

ad Gallienum, Leuven, I (1976) II (1980); III (Indices 1980); IV (Supplementum I)

(1987); V (Supplementum II) (1993)

Pontica: Pontica. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie, Constanţa

Potaissa: Potaissa. Studii şi comunicări, Turda

QDAP: Quarterly of the Department of Antiquities in Palestine, Ierusalim, Oxford

University Press

RA: Revue Archéologique, Presses universitaires de France, Paris

RAAN: Rendiconti della Accademia di Archeologia, Lettere e Belle Arti. Società

Nazionale di Scienze, Lettere ed Arti, Napoli

RB: Revista Bistriţei, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud

RCHME 1962: An Inventory of the Historical Monuments in the City of York. 1.

Eburacum, Roman York, London

RCRF Acta 33: Rei Cretariae Romanae Fautorum 33: Congressus undevicesimus

Rei Cretariae Romanae Fautorum in Dacia habitus MCMXCIV, Dr. Rudolf Habelt

Gmbh Verlag, Bonn

RdI: Revista de Istorie, Bucureşti

RE: Real-Encyclopädie der Klassischen Altertumswissenschaf, Stuttgart

REA: Revue des Études Anciennes, Université Michel de Montaigne-Bordeaux III,

Maison de l’archéologie, Pessac

RGZM: Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums in Mainz

RhM: Rheinisches Museum für Philologie, Sauerländer, Frankfurt am Main

RIB: R.G. Collingwood − R.P. Wright, The Roman Inscriptions of Britain, I, Oxford,

1965

RIC2: Sutherland, C. H. V., 1984, The Roman Imperial Coinage Volume I: 31 BC-AD

69., Revised edition, Spink & Son, London

RIHM: Revue Internationale d’Histoire Militaire. Comité International des sciences

historques. Commission Internationale d’Histoire Militaire, Karlsruhe

10

RISchweiz: Walser, G., Römische Inschriften in der Schweiz. Teil 1: Westschweiz,

1979; Teil 2: Nordwest- und Nordschweiz, 1980; Teil 3: Wallis, Tessin, Graubünden,

Meilensteine aus der ganzen Schweiz, 1980, Haupt, Bern

RIU: Die römischen Inschriften Ungarns, Budapest, I-VI

RLÖ = Der römische Limes in Österreich, Verlag der Österreichischen Akademie der

Wissenschaften, Wien

RMD: Margaret M. Roxan, Roman Military Diplomas 1954-1977, Londra, 1978 (nr.

1-78); eadem, Roman Military Diplomas 1978-1984, Londra, 1985 (nr. 79-135);

eadem, Roman Military Diplomas 1985-1992, Londra 1993 (nr. 135-189); Margaret

M. Roxan, Paul Holder, Roman Military Diplomas, IV, Londra, 2003 (nr. 202-322);

Paul Holder, Roman Military Diplomas, V, Londra, 2006 (nr. 323-476)

RN: Revue numismatique, 6e série, Société française de numismatique, Les Belles

Lettres, Paris

Römische Limes Ungarn: Fitz, J., (ed.), Der römische Limes in Ungarn, Budapesta,

1976

RPC I: Amandry, M., Burnett, A., Ripollès, P.P. (ed.), Roman Provincial Coinage I:

From the death of Caesar to the death of Vitellius (44 BC-ad 69), London, 1992

Sargetia: Sargtia. Acta Musei Devensis, Deva

RSH: Revue Suisse d’Histoire, Berna

SCI: Scripta Classica Israelica, Journal of the Israel Society for the Promotion of

Classical Studies, Tel Aviv

SCIV(A): Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Bucureşti

SEG: Supplementum Epigraphicum Graecum, Lugdunum Batavorum (Leiden), I,

1923 −

SHT: Studia Humaniora Tartuensia. Department of Classical Philology, University of

Tartu, Estonia

SJ: Saalburg Jahrbuch, von Zabern, Mainz

Starinar: Starinar. Organ Srbskogo arheološkogo društva, Belgrad

StComC: Studii şi Comunicări de Etnografie – Istorie, Caransebeş 1975-1982

Steininschriften Köln: Brigitte und Hartmut Galsterer, Die römischen Steininschriften

aus Köln, Wissenschaftliche Kataloge des Römisch-Germanischen Museums Köln,

Bd. II. Köln, 1975

Syria: Syria. Revue d’art oriental et d’archéologie. Beyrouth : Institut français

d’archéologie du Proche-Orient.

11

TA: Tel Aviv. Journal of the Institute of Archaeology of Tel Aviv University

Talanta: Ta¯lanta Proceedings of the Dutch Archaeological and Historical Society,

Amsterdam: Nederlands Archeologisch-Historisch Genootschap

TAM: Tituli Asiae Minoris. Collecti et editi auspiciis Academiae Litterarum

Austriacae, Wien, 1901-1989

TAPhA: Transactions of the American Philological Association, Johns Hopkins

University Press, Baltimore-Maryland

TCWAAS: Transactions of the Cumberland and Westmorland Antiquarian and

Archaeological Society, Ambleside

Transylvanian Review: Transylvanian Review, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-

Napoca

Tyche: Tyche. Beiträge zur Alte Geschichte, Papyrologie und Epigraphik, Wien

TZ: Trierer Zeitschrift für Geschichte und Kunst des Trierer Landes und seiner

Nachbargebiete Rheinisches Landesmuseum, Trier

WZGK: Westdeutsche Zeitschrift fu r Geschichte und Kunst, Trier, 1882-1913

ŽA: Živa Antika – Antiquité vivante, Skopje

Zbornik NMB: Zbornik Narodnog Muzeja Beogradu

ZDPV = Zeitschrift des Deutschen Palästina-Vereins, Abhandlungen des Deutschen

Palästina-Vereins, Leipzig

ZPE: Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphick, Habelt, Bonn

I. INTRODUCERE

12

Una dintre cele mai controversate şi interesante probleme ale istoriei militare a

Principatului o constituie dislocarea legiunilor romane din perioada împăraţilor

Domitianus, Traian şi Hadrianus.

Bilanţul militar al dinastiei Flaviilor din persectiva lui Tacitus nu era unul

foarte măgulitor în ceea ce îi privea pe aceşti principi care, deşi se distinseseră în

războaiele din Orient, înregistraseră eşecuri în Occident1. Criticile marelui istoric îl

vizau, în special, pe Domitianus, calităţile militare ale predecesorilor Vespasianus şi

Titus fiind dovedite2. Fără a se referi direct la Domitianus, Tacitus face aluzie la lipsa

de fler a acestuia în alegerea unor generali capabili de a conduce războaiele3.

Tacitus nu este singurul autor care minimalizează calităţile de general ale lui

Domitianus. Potrivit lui Suetonius, „el a pornit o campanie împotriva Galliei si a

germanilor care nu era necesară şi la care prietenii şi tatăl său nu l-au încurajat,

deoarece dorea să fie egal cu fratele său în glorie şi putere”4. Vespasianus a pus capăt

ambiţiilor militare ale lui Domitianus, căruia i-a rezervat rolul umil de însoţilor al

lecticii tatălui şi fratelui său, fiindu-i îngăduit doar să îi urmeze călare în timpul

ceremoniei triumfale decernate acestora pentru victoria asupra iudeilor5. Încercarea

tânărului principe de a fi numit comandant în fruntea unor trupe auxiliare ce urmau să

fie trimise în ajutorul regelui part Vologaeses I pentru a participa la o campanie

împotriva alanilor s-a soldat, de asemenea, cu un eşec6.

1 Tacitus, Historiae 1.2.1: trina bella civilia, plura externa ac plerumque permixta: prosperae in Oriente, adversae in Occidente res: turbatum Illyricum, Galliae nutantes, perdomita Britannia et statim omissa: coortae in nos Sarmatarum ac Sueborum gentes, nobilitatus cladibus mutuis Dacus, mota prope etiam Parthorum arma falsi Neronis ludibrio.2 Referitor la Vespasianus: Tacitus, Historiae 2.5: Vespasianus acer militiae anteire agmen, locum castris capere, noctu diuque consilio ac, si res posceret, manu hostibus obniti, cibo fortuito, veste habituque vix a gregario milite discrepans; prorsus, si avaritia abesset, antiquis ducibus par; referitor la Titus: Tacitus, Historiae 5.1.1: Eiusdem anni principio Caesar Titus, perdomandae Iudaeae delectus a patre et privatis utriusque rebus militia clarus, maiore tum vi famaque agebat, certantibus provinciarum et exercituum studiis. Atque ipse, ut super fortunam crederetur, decorum se promptumque in armis ostendebat, comitate et adloquiis officia provocans ac plerumque in opere, in agmine gregario militi mixtus, incorrupto ducis honore. 3 Tacitus, De vita Agricolae 41.2: Et ea insecuta sunt rei publicae tempora, quae sileri Agricolam non sinerent: tot exercitus in Moesia Daciaque et Germania et Pannonia temeritate aut per ignaviam ducum amissi, tot militares viri cum tot cohortibus expugnati et capti; nec iam de limite imperii et ripa, sed de hibernis legionum et possessione dubitatum.4 Suetonius, Domitianus 2.1: Expeditionem quoque in Galliam Germaniasque neque necessariam et dissuadentibus paternis amicis inchoavit, tantum ut fratri se et opibus et dignatione adaequaret.5 Suetonius, Domitianus 2.1: Ob haec correptum, quo magis et aetatis et condicionis admoneretur, habitabat cum patre una, sellamque eius ac fratris, quotiens prodirent, lectica sequebatur ac triumphum utriusque Iudaicum equo albo comitatus est.6 Suetonius, Domitianus 2.2: Nec tamen eo setius, cum Vologaesus Parthorum rex auxilia adversus Alanos ducemque alterum ex Vespasiani liberis depoposcisset, omni ope contendit ut ipse potissimus mitteretur; et quia discussa res est, alios Orientes reges ut idem postularent donis ac pollicitationibus sollicitare temptavit.

13

După moartea lui Titus, Domitianus a continuat politica predecesorilor săi care

considerau drept principala ameninţare populaţiile situate la est de Rin, menţinând

cele mai mari efective în cele două districte militare germanice.

Din biografia lui Domitianus scrisă de Suetonius aflăm că împăratul „a

întreprins expediţii, fie de voie, fie de nevoie; de voie, împotriva chattilor, una

împotriva sarmaţilor, deoarece au măcelărit o legiune împreună cu comandantul ei, şi

două împotriva dacilor: prima, după ce a fost înfrânt consularul Oppius Sabinus, iar a

doua după înfrângerea lui Cornelius Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene,

căruia îi încredinţase comanda supremă a războiului. Asupra chattilor şi dacilor a

obţinut un triumf, după un şir de lupte cu rezultat schimbător, iar împotriva sarmaţilor

n-a adus decât o cunună de lauri lui Jupiter pe Capitoliu”7.

Vizibil influenţat de opera lui Suetonius este Eutropius care scrie despre

Domitianus că „a întreprins patru expediţii: una împotriva sarmaţilor, cealaltă

împotriva cattilor, iar două contra dacilor. Asupra dacilor şi cattilor a serbat un triumf;

împotriva sarmaţilor a obţinut doar o cunună de lauri. Totuşi a suferit multe înfrângeri

în aceste războaie; căci în Sarmatia o legiune a fost nimicită împreună cu comandantul

ei, iar consularul Appius Sabinus şi prefectul pretoriului Cornelius Fuscus au fost

ucişi de daci împreună cu marile lor armate”8.

Pe un ton retoric şi, fără îndoială exagerând, Orosius scrie că în pofida

dezastrului lui Cornelius Fuscus şi a altor eşecuri suferite în faţa dacilor pe care

Tacitus a preferat să le treacă sub tăcere, „totuşi, Domitianus, umflat de cea mai

nebunească vanitate, sub pretextul înfrângerii duşmanilor, triumfa pentru legiunile

distruse”9.

Unul dintre istoricii căruia Domitianus îi datorează un portret deloc măgulitor

este Cassius Dio. Istoricul orginar din Nicaea ne informează că, după dezastrul lui

7 Suetonius, Domitianus 6.1: Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario: sponte in Chattos, necessario unam in Sarmatas, legione cum legato simul caesa, in Dacos duas, primam Oppio Sabino consulari oppresso, secundam Cornelio Fusco, praefecto cohortium praetorianarum, cui belli summam commiserat. De Chattis Dacisque post varia proelia duplicem triumphum egit. De Sarmatis lauream modo Capitolino Iovi rettulit.8 Eutropius 7.23.4: Expeditiones quattuor habuit, unam adversum Sarmatas, alteram adversum Cattos, duas adversum Dacos. De Dacis Cattisque duplicem triumphum egit, de Sarmatis solam lauream usurpavit. Multas tamen calamitates isdem bellis passus est; nam in Sarmatia legio eius cum duce interfecta est et a Dacis Oppius Sabinus consularis et Cornelius Fuscus, praefectus praetorio, cum magnis exercitibus occisi sunt.9 Orosius, Adversus Paganos 7.10.4: Nam quanta fuerint Diurpanei Dacorum regis cum Fusco duce proelia quantaeque Romanorum clades, longo textu euoluerem, nisi Cornelius Tacitus, qui hanc historiam diligentissime contexuit, de reticendo interfectorum numero et Sallustium Crispum et alios auctores quamplurimos sanxisse et se ipsum idem potissimum elegisse dixisset. Domitianus tamen prauissima elatus iactantia, sub nomine superatorum hostium de extinctis legionibus triumphauit.

14

Oppius Sabinus, Domitianus a venit la Naissus şi, în loc să acţioneze cu energie, el s-a

dedat unui comportament indolent şi a încedinţat comanda războiului altor bărbaţi10.

După încheierea războiului dacic, Domitianus „ca un biruitor, trimise la Roma, între

altele, nişte aşa-zişi soli ai lui Decebal şi o pretinsă scrisoare de-a acestuia, despre

care se spune că ar fi plăsmuit-o el”, adaugă Cassius Dio11. De la istoricul de origine

greacă mai aflăm că „Domitianus îşi împodobi triumful cu multe lucruri ce nu

fuseseră luate ca pradă...Aceste lucruri el le-a scos din mobilierul împărătesc. Căci el

folosea totdeauna asemenea lucruri ca pradă de război, ca unul ce adusese Imperiul în

stare de robie”12.

La rândul său, Plinius cel Tânăr ridiculizează triumfurile lui Domitianus, „un

împărat despre a cărui înfrângere nu există altă dovadă mai sigură decât triumfurile pe

care le serba”13. Autorul panegiricului îl elogia pe Traian pentru restabilirea disciplinei

soldaţilor de rând ce avusese de suferit în timpul ultimului reprezentant al dinastiei

Flavia14.

Cel căruia i-a revenit meritul reabilitării lui Domitianus a fost istoricul francez

St. Gsell, în teza sa de doctorat susţinută în 189315. Informaţiilor aduse de izvoarele

literare, majoritatea nefavorabile lui Domitianus, li s-au adăugat cele epigrafice şi

arheologice care pun domnia acestui principe într-o altă lumină. Domitianus nu s-a

lansat în aventuri militare şi ambiţiile sale ca strateg nu au depăşit limita

rezonabilului16. De asemenea, împăratul nu a dat dovadă de indolenţă, acţionând de

multe ori cu energie, şi nici de vanitate, renunţând la dorinţa de a se distinge în funcţia

de comandant suprem şi încredinţând conducerea operaţiilor unor generali

experimentaţi17.

10 Cassius Dio 67.6.3.11 Cassius Dio 67.7.3.12 Cassius Dio 67.7.4.13 Plinius Secundus, Panegyricus 11.4: quoniam imperatoris pulsi fugatique non aliud maius habebatur indicium, quam si triumpharetur.14 Plinius Secundus, Panegyricus 18.2: Quam speciosum est enim, quod disciplinam castrorum lapsam exstinctamque refovisti, depulso prioris seculi malo, inertia et contumacia et dedignatione parendi? Tutum est reverentiam, tutum caritatem mereri: nec ducum quisquam, aut non amari a militibus, aut amari timet: et inde offensae gratiaeque pariter securi, instant operibus, adsunt exercitationibus, arma, moenia, viros aptant.15 Gsell 1894.16 Potrivit Birley 1974, 16, ideea unui război de expansiune era pentru Domitianus „anachronistic and contrary to the interests of the state”.17 Iordanes, Getica 77: Qua necessitate suorum Domitianus cum omni virtute sua Illyricum properavit et totius pene rei publicae militibus ductore Fusco praelato cum lectissimis viris amnem Danubii consertis navibus ad instar pontis transmeare coegit super exercitum Dorpanei.

15

Domnia împăratului Traian reprezintă ultimul moment ofensiv al Imperiului

Roman. Dinamismul acestui principe, un adevărat vir militaris, a influenţat profund

gândirea strategică romană în următoarele secole. Însă ambiţiile militare ale acestuia

l-au împins în ultimii ani de domnie spre proiecte irealizabile, precum cucerirea

Regatului Parthic, campanie care a fost la un pas de a se încheia printr-un dezastru18.

Mai grav, însă, a fost pericolul reprezentat de invaziile barbarilor asupra limes-ului

dunărean şi a celui britannic şi de revoltele evreilor din provinciile orientale aflate în

spatele frontului19.

Mai pragmatic şi mai realist, succesorul său, Hadrianus, a renunţat la cuceririle

de peste Eufrat şi a procedat cu energie pentru restabilirea frontierelor. El a

reorganizat Dacia şi a redistribuit forţele romane cu scopul de a asigura o apărare cât

mai eficientă a Imperiului. Este cert că prin politica sa, Hadrianus dă semnalul

strategiei defensive care va marca începând cu anul 117 politica externă a statului

roman20.

Încă din timpul dinastiilor Iulia-Claudia şi a primilor doi principi ai dinastiei

Flavia, principala concentrare de forţe militare se afla în zona Rinului şi în Britannia.

Începând cu domnia lui Domitian, se constată emergenţa provinciilor dunărene şi

deplasarea centrului de greutate al dispozitivului militar roman în această zonă.

Tabloul privind dislocarea legiunilor romane în primul an al principatului lui

Domitianus faţă de cel pe care îl găsim şase decenii mai târziu, la moartea lui

Hadrianus, este sensibil diferit21.

PROVINCIA GARNIZOANA LEGIUNI

81 138

BRITANNIA Isca Silurium

Lindum

Eburacum

Deva

II Augusta

II Adiutrix

IX Hispana

XX Valeria

II Augusta

-

VI Victrix

XX Valeria

18 Strobel 1984; Bennett 1997; Speidel 2009a, 121-165; Strobel 2010. 19 SHA, Vita Hadriani 5; 6.6-8; Eutropius 8.6: Qui Traiani gloriae invidens statim provincias tres reliquit, quas Traianus addiderat, et de Assyria, Mesopotamia, Armenia revocavit exercitus ac finem imperii esse voluit Euphraten. Idem de Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderentur, propterea quia Traianus victa Dacia ex toto orbe Romano infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas. Dacia enim diuturno bello Decibali viris fuerat exhausta.20 Birley 1997a.21 E. Ritterling, RE XII, 1925, s.v. Legio, 1364.

16

Victrix

GERMANIA

SUPERIOR

Mogontiacum

Argentoratum

Vindonissa

I Adiutrix,

XIVGemina

VIII Augusta

XI Claudia

XXII Primigenia

VIII Augusta

-

GERMANIA

INFERIOR

Novaesium

Noviomagus

Bonna

Castra Vetera

VI Victrix

X Gemina

XXI Rapax

XXII

Primigenia

-

-

I Minervia

XXX Ulpia Victrix

HISPANIA

CITERIOR

Léon VII Gemina VII Gemina

NUMIDIA Lambaesis III Augusta III Augusta

PANNONIA Poetovio

Brigetio

Carnuntum

Vindobona

Aquincum

XIII Gemina

-

XV Apollinaris

-

-

-

I Adiutrix

XIV Gemina

X Gemina

II Adiutrix

MOESIA Viminacium

Singidunum

Novae

Oescus

Durostorum

Troesmis

VII Claudia

-

I Italica

V Macedonica

-

-

VII Claudia

IIII Flavia

I Italica

-

XI Claudia

V Macedonica

DALMATIA Burnum IIII Flavia -

DACIA Apulum - XIII Gemina

CAPPADOCIA Melitene

Satala

XII Fulminata

XVI Flavia

Firma

XII Fulminata

XV Apollinaris

SYRIA Raphaneae

Zeugma

III Gallica

IIII Scythica

III Gallica

IIII Scythica

17

Samosata VI Ferrata XVI Flavia Firma

IUDAEA (SYRIA-

PALAESTINA

Hierosolyma

Caparcotna

X Fretensis

-

X Fretensis

VI Ferrata

ARABIA Bostra - III Cyrenaica

AEGYPTUS Nikopolis III Cyrenaica

XXII

Deiotariana

II Traiana

Raportul de forţe între Occident şi zona dunăreană şi Orient este net favorabil

primului termen al acestui raport, pentru anul 81. Distribuţia forţelor între cele trei

regiuni este radical diferită 60 de ani mai târziu, în favoarea zonei dunărene 22. În anul

81, în Occident staţionează 13 legiuni, faţă de numai 6 la Dunăre, în timp ce în Orient

se aflau 8 legiuni. În 138, în Occident staţionau numai 8 legiuni, în timp ce în

provinciile dunărene aflăm nu mai puţin de 10 legiuni. În Orient, lucrurile vor rămâne

aproape neschimbate: numărul legiunilor a crescut de la 8 la 9.

Dispunerea dispozitivului strategic roman, care îşi avea centrul de greutate în

zona renană, dă seama de priorităţile politicii externe a principilor primei dinastii,

pentru care principala ameninţare venea dinspre neamurile germanice. Această

situaţie se va modifica începând cu domnia lui Domitian şi va continua ulterior.

În anul 83, Domitian, care purta un război împotriva neamului germanic al

chattilor, va considera necesară crearea unei noi legiuni, I Minervia, care va staţiona

la Bonna, în Germania Inferior23.

Considerând obiectivele sale atinse în Britannia, împăratul a dispus oprirea

campaniilor conduse de legatul acestei provincii, Cn. Iulius Agricola, şi a rechemat în

acelaşi an legiunea II Adiutrix, care a fost trimisă în Pannonia la Aquincum24.

Invazia dacilor în provincia Moesia, soldată cu devastarea acesteia şi moartea

legatului consular C. Oppius Sabinus25, a determinat intervenţia personală a

împăratului şi deplasarea acestuia pe teatrul de operaţii de la Dunăre26.

22 Ritterling,, RE XII, 1925 1366.23 Ritterling, RE XII, 1925 1420; Cassius Dio 55.24.3.24 Ritterling, RE XII, 1925 col. 1443; Tacitus, Agricola 25.25 Iordanes, Getica, 76; Suetonius, Domitianus 6.1; Eutropius 7.23.4; Thomasson LP 125, nr. 27; Cassius Dio 67.6.1; Strobel 1984, 88.26 Iordanes, Getica, 77; Cassius Dio 67.6.5; Patsch 1937, 6.

18

Domitian, contrar celor afirmate de autorii antici ostili, a acţionat cu energie27;

a divizat Moesia, creând două noi provincii, Moesia Superior şi Moesia Inferior.

Aceste măsuri au fost salutare, deoarece Moesia avea o frontieră prea lungă şi greu de

apărat. În Moesia Superior staţionau legiunile IIII Flavia Felix, adusă din Dalmatia la

Singidunum28, şi VII Gemina, la Viminacium29. În Moesia Inferior staţionau, de

asemenea, două legiuni, I Italica, la Novae30, şi V Macedonica, la Oescus31.

Conflictele purtate de împărat pe cursul mijlociu şi inferior al Dunării vor impune

deplasarea unor legiuni de la Rin spre această zonă de conflict. Începând din anul 83,

până în 86, în Germania Superior vor staţiona nu mai puţin de 5 legiuni: legio XXI

Rapax a fost transferată de la Bonna în Germania Superior. La Bonna a fost stabilită

legio I Minervia, nou înfiinţată de către împărat. Această situaţie nu a durat mult,

deoarece, în anul 86, legio I Adiutrix a plecat în Pannonia32. În perioada în care

Domitian a purtat bellum suebicum et sarmaticum33, în Pannonia staţionau 4 legiuni: I

Adiutrix, II Adiutrix, XIII Gemina şi XV Apollinaris. Mult timp s-a crezut că legio XXI

Rapax a fost transferată de la Mogontiacum, în Pannonia, în 89 sau 90 cel mai târziu,

unde ar fi fost distrusă de sarmaţi34. Învăţatul francez François Bérard a respins

această ipoteză, remarcând, în mod just, că nu există nici o dovadă a prezenţei legiunii

în Pannonia35. În acelaşi timp, el reaminteşte observaţia lui Suetonius, potrivit căruia

împăratul Domitian a interzis, după revolta lui L. Antoninus Saturninus, legatul

27 Cassius Dio 67.6.5; Orosius 7.10.3-4; Eusebius, Chronicon, 190.15i. 28 CIL V 7160; AE 1915, 77; Ritterling, RE XII, 1925 1541-1543; Benea 1983, 143-148; Ritterling, RE XII, 1925 1541, propunea Viminacium, ca sediu al legiunii a VII-a Claudia, opinie adoptată şi de către Patsch 1937, 9.,20,41; de asemenea, şi Alföldy 1959, 117-119; Mirković 1968, 162-164 localiza legio IIII Flavia la Margum, fără a aduce nici un argument; ulterior, Mirković 1996, 36, a susţinut ipoteza staţionării legiunii în timpul lui Domitian la Viminacium. Cu privire la staţionării legiunii la Ratiaria: Filow 1906, 63, punct de vedere la care s-a raliat iniţial şi Syme 1928, 49-55. Mirković 1968, 74-83, 165; Mirković 1977, 824; Alföldy 1959, 118, au susţinut, pe bună dreptate, inexistenţa unui castru de legiune la Ratiaria înainte de anul 272 p.Chr.; Kondic 1974, 75-84 a sugerat altă ipoteză: legio IIII Flavia Felix ar fi staţionat la Cuppae (Golubac), reluând o teorie mai veche susţinută de Swoboda 1939. Au fost formulate şi alte ipoteze, conform cărora legiunea ar fi staţionat la Aquincum, în Pannonia; Ritterling, RE XII, 1925 1445-1446; Syme 1971, 89; Alföldy 1959, 140; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, 614; Mócsy 1974, 86 ; Lörincz 1978a, 299-312; Bojović 1976, 59-65; Fitz 1986a, 337-341; Strobel 1988b, 206-207; această ipoteză a fost combătută de către Benea 1983, 145-148; Dušanić, Vasić 1977, 300, nota 51; 302, nota 72.29 Ritterling, RE XII, 1925 1620-1622; Patsch 1937, 72; Hanslik, RE, Supplementum X, 1965 1062, s.v. M.Ulpius Traianus; Mócsy 1974, 72; Benea 1983, 34-35; Mirković,1996, 36-37. 30 Ritterling, RE XII, 1925 1410-1411.31 Flavius Josephus, Bellum Iudaicum 7.5.3; Ritterling, RE XII, 1925 1575.32 Ritterling, RE XII, 1925 1387-1388. 33 Cassius Dio 67.7.1; Statius, Silvae, 1.1.80-81; Eutropius 7.23.4. 34 Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII, 1925 1736, 1788-1789, pornind, probabil,de la textul lui Eutropius 7.23.4; Suetonius, Domitianus 6.; Tacitus, De Vita Agricolae, 41.35 Bérard 2000, 55-58.

19

Germaniei Superior, din anii 88-89, staţionarea a două legiuni într-un singur castru36.

La Mogontiacum staţionau, anterior revoltei, legiunile XIIII Gemina şi XXI Rapax.

Eruditul francez a propus ipoteza dizolvării legiunii de către împărat, pentru

susţinerea acordată generalului rebel. Drept urmare, în Germania Superior au rămas,

pentru scurt timp doar trei legiuni, în timp ce în Germania Inferior numărul acestora s-

a menţinut, pentru scurt timp, la patru. Începând din acest an, însă, numărul legiunilor

care staţionau la Rin şi, implicit, în Occident, a scăzut continuu până la a ajunge, în

timpul domniei lui Hadrianus, la jumătate din efectivul iniţial.

Iniţiative importante în sensul modificării balanţei strategice şi a transferului

centrului de greutate al dispozitivului militar dinspre Rin spre Dunăre intervin abia

sub domnia împăratului Traian. Aceste schimbări au fost determinate, fără îndoială,

de necesitatea concentrării unor efective superioare la Dunărea de Jos pentru purtarea

războaielor dacice. Imperative strategice precum purtarea războiului dacic dar şi

crearea unei noi provincii în Orient în 106 (Arabia) au fost, cu siguranţă, raţiunile care

l-au determinat pe Traian să creeze două noi legiuni, II Traiana37 şi XXX Ulpia, cel

mai probabil în 103-10438.

Legiunea XXII Primigenia a fost transferată de la Castra Vetera, din Germania

Inferior, la Mogontiacum, în Germania Superior cel mai târziu în anul 9739, după cum

o demonstrează informaţiile existente în Historia Augusta informaţiile referitoare la

primele etape din cursus honorum al împăratului Hadrian40. Ea ar fi înlocuit legio

XIIII Gemina Martia Victrix, care a părăsit Germania Inferior în acelaşi an pentru a fi

stabilită în Pannonia. Aproape simultan, legio X Gemina a fost transferată de la

Novaesium la Vetera Castra. Legio XIIII Gemina este atesatată la Vindobona abia în

103-10641, dar se poate presupune că a ajuns în această provincie în anul 97, pentru a

36 Suetonius, Domitianus 7.3.37 Cassius Dio 55.24.3; Ritterling, RE XII, 1925 1484. Potrivit Parker 1928, 109-114, legio II Traiana a fost creată după înfiinţarea legiunii XXX Ulpia Victrix, în perioada dintre cele două expediţii dacice sau în perioada cuprinsă între războiul dacic şi războiul parthic al lui Traian. Syme 1965, 345; Strobel 1984, 97-98; Strobel 2010, 248 (103/104). Potrivit Farnum 2005, 17, legiunea a fost înfiinţată de Traian în 102. Această teorie este contestată Freeman 1996, 91-94, cu menţiuni bibliografice.38 Cassius Dio 55.24.4; Ritterling, RE XII, 1925, 1280-1282. Marele epigrafist german a omis posibilitatea ca legio XXX Ulpia Victrix să fi fost creată în perioada dintre cele două expediţii dacice ale lui Traian; Parker 1928, 109-116; Salmon 1936, 102; Syme 1971, 91-92; Mann 1963, 483; Strobel 1984, 97-98; Keppie 1984, 213 data înfiinţarea celor două legiuni în anul 101; Strobel 2010, 254.39 Baatz 1969, 126-128; Lörincz 1981, 285.40 SHA, Vita Hadriani 2.5; CIL III, 550. 41 CIL III, 4563 = 13496; CIL III 4578; Rittlerling, RE XII 1925, 1738; Strobel 1988f, 437-453; Strobel 1988b, 208; CIL XIII 7289. Potrivit Bechert 1969, 48-53, inscripţia poate fi completată astfel: [Im]p(erator) Ca[es]ar div[I Nervae] / [f(ilius)] Nerv[a T]raianus Aug(ustus) Ger/[ma]nicu[s D]acicu[s p]ontif(ex) ma/[ximu]s t[rib(unicia) potestat(e) VIII?] imp(erator) IIII c[o(n)]s(ul) V, / [p(ater) p(atriae) per leg(ionem) XIIII Gem(inam) Mart(iam) Victr(icem) fecit]. Potrivit Mráv 2000,

20

participa la bellum Suebicum, care tocmai izbucnise în Pannonia42. S-a presupus că în

primii ani a staţionat la Mursella (Petrijevci) şi apoi al Ad Flexum, după cum o atestă

ţiglele care poartă ştampila cu numele legiunii, găsite în aceste localităţi43. Aşadar, în

timpul lui Nerva şi în primii ani ai domniei lui Traian, în Pannonia au staţionat nu mai

puţin de cinci legiuni. Unitatea a participat, alături de vexillaţii ale legiunilor I

Adiutrix, XIII Gemina şi XV Apollinaris, la construcţia castrului de la Brigetio44.

Potrivit majorităţii cercetătorilor, legio XIIII Gemina s-a stabilit apoi la Vindobona,

unde a rămas până în anul 118/119. Ulterior, unitatea a fost transferată la Carnuntum,

în locul legiunii XV Apollinaris, care a plecat spre Cappadocia. În această lucrare,

vom încerca să demonstrăm, pe baza surselor epigrafice şi arheologice de care

dispunem că transferul legiunii XIIII Gemina Martia Victrix la Carnuntum s-a

petrecut cu cel puţin zece ani mai devreme. De asemenea, vom incerca să

demonstrăm, reluând o ipoteză avansată de E.L. Wheeler într-o comunicare susţinută

în 1998 şi publicată doi ani mai târziu, că legio XV Apollinaris a fost transferată de la

Carnuntum la Nikopolis, în Egipt, în anul 106/10745. O asemenea ipoteză nu doar că

oferă o intepretare adecvată informaţiilor care au fost analizate pentru a o demonstra,

dar răspunde întrebărilor ridicate frecvent de cercetători cu privire la situarea unor

legiuni în perioada 106-119.

Declanşarea primului război dacic al lui Traian a făcut necesară dislocarea

unor legiuni din Pannonia în campania condusă de împăratul Traianus între anii 101-

102. Legiunile (sau cel puţin, detaşamente ale acestora) I Adiutrix46, II Adiutrix47 şi

XIII Gemina48, au plecat în noua provincie, unde au rămas cel puţin în timpul domniei

lui Traian (cu excepţia legiunii II Adiutrix care a revenit la Aquincum în 106/10749).

Legio XIIII Gemina a participat, de asemenea, cu o vexillatio, dar garnizoana sa a

81, inscripţia poate fi datată între 103-106.42 CIL V 7425; AE 1923 8; Lörincz 1975, 343-352.43 Ritterling, RE XII, 1925 1736; Stein 1932, 105; Csyzsz 1994, 155; Speidel 1975. 38, plasează acest eveniment în anul 93 p.Chr. În 97: Baatz 1969, 126; Lőrincz 1975, 345; 349; Lőrincz 1981a, 285; Strobel 1981, 262; Strobel 1984, 96; Nagy 1986, 381; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 100-101; Franke 2000b, 198-199; Lőrincz 2001, 71. 44 Lörincz 1975, 351.45 Wheeler 2000, 259-30846 Strobel 1984, 85-86; Piso 2000, 205-206; Petolescu 2010, 192-194.47 Strobel 1984, 87-88; Piso 2000, 211-213; Petolescu 2010, 202.48 Strobel 1984, 95-96; Moga 1985, 20-22; Piso 2000, 221-224; Petolescu 2010, 200-222.49 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-321, care remarcă faptul că Gorsium a devenit o aşezare civilă cel mai târziu în 105 (vezi Jilek 1999, 124); Wheeler 2000, 282-295; Fitz 2005, 67; Lóki, Szabó, Visy 2011, 62.

21

rămas la Vindobona50. La Aquincum, în locul legiunii II Adiutrix a venit legiunea X

Gemina51, iar la Brigetio a sosit legio XI Claudia52. La scurt timp, însă, legio XI

Claudia a plecat la Oescus şi apoi la Durostorum, în Moesia Inferior53. La Brigetio a

venit una dintre legiunile create de Traian, XXX Ulpia54. La rândul său, legio V

Macedonica a fost transferată din castrul de la Oescus la Troesmis (Igliţa, com.

Turcoaia)55. În anul 106 a fost creată noua provincie Dacia, de rang consular. Este

atestată prezentţa, cel puţin pentru perioada domniei lui Traian, prezenţa, în această

provincie, a legiunilor I Adiutrix56, XIII Gemina57, IIII Flavia58.

Un moment esenţial în evoluţia acestei regiuni îl constituie divizarea, cel mai

probabil în anul 106, a Pannoniei, în două noi provincii: Pannonia Superior, de rang

consular, şi Pannonia Inferior, de rang pretorian. Ultima informaţie referitoare la

Pannonia ca provincie unică datează din anul 10259. În anul 107, Hadrianus era legat

de rang pretorian al Pannoniei Inferior60. Pannonia era o provincie care avea de

controlat o porţiune de limes prea lungă (peste 700 de kilometri), fiind expusă unui

50 CIL III 1158 = ILS 2477 = IDR III/5 366; CIL III 1196 = IDR III/5 574; Ritterling, RE XII 1925, 1282, 1741, 1753; Patsch 1937, 59-60; 158 considera că legiunea a participat la războiul dacic al lui Traian cu efectiv complet; Saxer 1967, 119 a sugerat că legiunea a trimis în războiul dacic o vexilaţie mai numeroasă; Mócsy 1974, 92; Gostar 1979, 117-118; Strobel 1984, 96, nota 71; Piso 2000, 224; Petolescu 2010, 205. Potrivit Strobel 1984, 96, legio XV Apollinaris ar fi participat la războiul dacic al lui Traian cu o vexilaţie numeroasă. Vezi şi Mann 1983a, 14; Wheeler 2000, 282; Franke 2005, 319; Farnum 2005, 23; Strobel 2010, 316, 345, nota 23. Pentru participarea trupelor Pannoniei la războiul dacic al lui Traian, vezi Benea 2006, 29-40.51 Ritterling, RE XII, 1925 1292, 1424, 1683; Parker 1928, 157-158; Mócsy, RE Supplementum IX 615 (101/102); Mócsy 1974, 92; Strobel 1984, 92 (anul 102); Strobel 1988b, 208 (102); Strobel 1988f, 444, 445, 446, 449-450; Strobel 2010, 214 (102). Cu privire la datarea transferului legiunii în 104/105, vezi: Bogaers 1967, 56, 61 (este luată în considerare posibilitatea transferului în anul 104); Lőrincz 1978a, 310 (datează venirea legiunii X Gemina la Aquincum în 105, dată care apare şi la Lőrincz 1981a, 286); Fitz 1986a, 332; Fitz 1986b 320 (103/104); Enckevort 2005, 90 (în 104). 52 Sarnowski 1987, 107-122; Strobel 1988c, 501-511; Matei-Popescu 2010, 262. Vezi şi Strobel 2010, 218.53 Matei-Popescu 2010, 133-134, 262-263; Sarnowski 1987, 107-122; Strobel 1988c, 501-511.54 Ritterling, RE XII, 1925, 1822; AE 1957, 188; Römische Limes Ungarn, 35; CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respective, Brigetio; CIL III 11370a-c; Lőrincz 1975, 347, 351-353; cu privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pentru Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; AE 1957, 188; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia Victrix la Brigetio în 103.55 CIL III 151; Ritterling 1903b, 476-480; Ritterling, RE XII, 1925 col. 1486; Strobel 2010, 254, 364.56 Ritterling, RE XII, 1925 1390-1391; Parker 1928, 157-158; Lőrincz 1975, 343-352; Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 79-89; Opreanu 2003, 315-316; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 192-194. Contra: Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306.57 Ritterling, RE XII, 1925, 1391, 1717-1727; Parker 1928, 157-158; Syme 1971, 93; Strobel 1984, 95-96; Moga 1985; Piso 2000, 220-224; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 200-202.58 Ritterling, RE XII, 1925 1544; Glodariu 1966, 429-435; Protase 1967, 47-72; Benea 1983, 151-159; Strobel 1984, 89-90; Piso 2000, 208-211; Piso 2008, 303; Petolescu 2010, 194-195.59 CIL XVI, 47.60 SHA, Vita Hadriani 3.9; CIL III, 550; Thomasson LP 111, nr. 1.

22

dublu pericol: germanic, dinspre nord, şi sarmatic, dinspre est. A. Mócsy a sesizat o

situaţie care poate fi identificată ca principiu cu valabilitate generală de aplicare în

perioada principatelor lui Traian şi Hadrianus: numărul legiunilor care staţionau într-o

provincie era egal cu numărul coloniilor care se aflau pe teritoriul acesteia 61. Astfel, în

Pannonia Superior, unde se aflau coloniile Siscia, Poetovio şi Savaria, vor staţiona

legiunile X Gemina, XIIII Gemina Martia Victrix şi XXX Ulpia Victrix. În Pannonia

Inferior, unde exista colonia Flavia Sirmium, va staţiona doar legio II Adiutrix.

Vexilaţii ale legiunilor de la Dunăre au participat la războiul parthic,

desfăşurat între anii 114-117.

După moartea lui Traian, Hadrianus a ordonat ca toate teritoriile cucerite de

predecesorul său la este de fluviul Eufrat să fie abandonate62. O parte din forţele

romane s-au întors în provinciile din care proveneau, în timp ce altele au fost

transferate în provinciile în care izbucniseră revolte sau care erau invadate de barbari.

Se pare că legatul consular al Daciei, prestigiosul C. Iulius Quadratus Bassus, a căzut

în anul 117 în luptele duse împotriva invadatorilor sarmaţi63. Hadrian a plecat spre

Moesia64 apoi l-a numit pe energicul şi devotatul său general Q. Marcius Turbo

Fronto Publicius Severus în Pannonia Inferior şi Dacia pentru a restabili situaţia65.

Numirea unui ofiţer de rang ecvestru este legată de neîncrederea reciprocă dintre

împărat şi Senat, în urma reprimării complotului celor patru consulari, operaţiune la

care a luat parte şi Turbo. Înainte de a fi primit misiunea din Dacia şi Pannonia

Inferior, Q. Marcius Turbo a reprimat revolta maurilor conduşi de unul dintre marii

generali ai lui Traian, Lusius Quietus 66. Pannonia Inferior şi Dacia au fost pacificate

abia în 118/119, în urma intervenţiei lui Q.Marcius Turbo. El a reorganizat Dacia, în

acelaşi an, act care a coincis cu o masivă restructurare a dispozitivului defensiv roman

pe limes-ul dunărean67. În locul provinciei consulare Dacia au fost create trei noi

61 Mócsy 1974, 94.62 SHA, Vita Hadriani 5; 6.6-8; Eutropius 8.663 Piso 1993, 23-29; IDRE II 381. 64 SHA, Vita Hadriani 6.6: audito dein tumultu Sarmatarum et Roxolanorum, praemisis exercitibus, Moesiam petit.65 SHA, Vita Hadriani 6.7: Marcium Turbonem post Mauretaniam praefecturae infulis ornatum Pannoniae Daciaeque ad tempus praefecit; SHA, Vita Hadriani 7.3: Dacia Turboni credita titulo Aegyptiacae praefecturae quo plus auctoritatis haberet ornato.66 SHA, Vita Hadriani 5.8: Lusium Quietum sublatis gentibus Mauris, quos regebat, quia suspectus imperio fuerat, exarmavit Marcio Turbone Iudaeis conpressis ad deprimendum tumultum Mauretaniae destinato.67 SHA, Vita Hadriani 6.7; Petolescu 1985, 45-55; Piso 1993, 31-33; Petolescu 1993, 285-290; Petolescu 1995, 51; Opreanu 1998c, 63; Petolescu 2010, 166-167. Vezi şi Eck, MacDonald Pangerl 2004, 48-50, nr. 7 = ILD 14 = Eck, Pangerl 2006, 61-67; RMD V 351.

23

provincii : Dacia Superior, provincie de rang pretorian, condusă de un legat senatorial

care era şi comandantul singurei legiuni, XIII Gemina, care staţiona în aceasta, şi

Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis, provincii imperiale administrate de procuratori

cum iure gladii, care aveau în subordine doar trupe auxiliare.

Pericolul reprezentat de sarmaţi şi daci i-a determinat pe împăraţii romani,

începând cu Domitian, să regândească dispozitivul defensiv roman, care avea, până

atunci, ca centru de greutate, zona Rinului. Presiunea asupra limes-ului renan s-a

redus treptat, prin operaţiile ofensive ale principilor, urmată de pacificarea acestei

regiuni. Drept urmare, numărul legiunilor care staţionau în cele două Germanii a fost

redus la jumătate, de la 8 la 4, în mai puţin de un sfert de secol. Patru dintre aceste

legiuni au plecat în zona Dunării mijlocii şi de Jos (I Adiutrix, X Gemina, XI Claudia

şi XIIII Gemina), şi una (II Adiutrix) din Britannia. Sectorul dunărean a devenit

centrul de greutate al defensivei romane, fapt demonstrat de numărul forţelor

concentrate în zonă. Trupele de la Dunăre vor juca un rol capital, la sfârşitul secolului

II, în competiţia pentru tron, ele reuşind să îl impună ca împărat pe candidatul lor, L.

Septimius Severus, întemeietorul ultimei dinastii a Principatului.

În Orient au loc, de asemenea, transformări importante începând cu domnia lui

Traian. Momentele cheie au fost anexarea Arabiei şi războiul parthic. Plecarea

legiunii III Cyrenaica din Egipt în Arabia68, noua provincie, a făcut necesar transferul

unei legiuni din Pannonia la Nikopolis, în 106/10769. Considerăm că până la dispariţia

legiunii XXII Deiotariana, probabil în timpul revoltei iudaice din anii 132-135, în

Egipt au staţionat în permanenţă două legiuni.

În ultimul an de domnie al lui Traian sau, cel mai târziu, în primul an al

principatului succesorului său, Hadrianus, Iudaea a devenit o provincie de rang

consular, prin venirea unei a doua legiuni, II Traiana, care s-a stabilit la Caparcotna70.

Una dintre cele mai controversate probleme ale istoriei militare romane din

această perioadă o constituie dispariţia legiunilor VIIII Hispana şi XXII Deiotariana.

În încercarea de a oferi o explicaţie cât mai onestă cu privire la aceste unităţi care nu

mai apar pe lista legiunilor înregistrată pe un bloc de inscripţie care datează din timpul

lui Marcus Aurelius71, am analizat sursele literare, arheologice şi epigrafice existente

68 Préaux 1950-1951, 123-125; Paribeni 1927, 19; Speidel 1977, 691-693; Kennedy 1980, 283-309; Strobel 1988a; Gatier 2000, 341-349; Cotton 2000, 353; Strobel 2010, 271-273.69 Wheeler 2000, 259-308.70 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979b, 149-155; Isaac, Roll 1982a, 131-132; Tepper 2007, 57-71.71 CIL VI 3492 = ILS 2288 = IDRE I 24.

24

şi am consultat lucrările care tratează această temă. Fără a pretinde că am elucidat

acest “mister”, am încercat să oferim soluţia care, în opinia noastră, este, în pofida

precarităţii informaţiilor oferite de surse, cea mai plauzibilă.

II. STADIUL CERCETĂRII

Prima lucrare în care a fost abordată problema distribuţiei legiunilor în epoca

Principatului îi aparţine britanicului E. G. Hardy şi a fost publicată în 188772. O

importanţă capitală în studiul legiunilor romane l-a avut, fără îndoială, articolul Legio

publicat de învăţatul german E. Ritterling în 1925 în Real-Enzyklopädie73. Au urmat

sinteze precum lucrarea lui H. M. D. Parker74 şi articolul savantului italian E.

72 Hardy 1887, 626-656.73 Ritterling, RE XII, 1925 1211-18.74 Parker 1928.

25

Passerini, apărut în 194975. La acestea se adaugă cartea istoricului italian G. Forni,

apărută la Roma în 1953, privind recrutarea militarilor legiunilor76.

Pe tema transferului legiunilor s-au scris numeroase lucrări, care prezintă

separat istoria acestora în ultimul secol al Republicii şi în primele două secole ale

Principatului sau în contextul legat de istoria unor provincii. Un rol foarte important

în elucidarea aspectelor referitoare la istoria legiunilor îl au congresele limes-ului.

Cea mai recentă şi mai cuprinzătoare sinteză privind preoblematica legiunilor

în epoca Principatului o datorăm Congresului organizat la Lyon în 17-19 septembrie

1998, ale cărui lucrări au fost publicate doi ani mai târziu (Les Légions de Rome sous

le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), 2 vol., ed. Y. le

Bohec, C. Wolff, Lyon, 2000). O altă lucrare de sinteză meritorie, dedicată studiilor

privind legiunile romane este Roman Fortresses and Their Legions: Papers in

Honour of George C. Boon, ed. R. J. Brewer, publicată la Londra în anul 2000.

Lucrarea lui L.J.F. Keppie, apărută la Londra, în 1984, urmăreşte procesul de

transformare al legiunilor din entităţi efemere în unităţi permanente în contextul

războaielor civile în ultimul secol al Republicii şi al primelor decenii ale

Principatului77. Cartea Legions and Veterans, a aceluiaşi autor, apărută la Stuttgart, în

2000, în seria „Mavors”, consacrată studiilor militare romane, alocă un spaţiu

considerabil temelor care tratează istoria legiunilor. Mai pot fi citate culegerea de

studii ale lui E. Birley, The Roman Army Papers 1929-1986, din seria Mavors,

publicată la Amsterdam, în 1988, o istorie a armatei romane datorate istoricului

britanic G. Webster78, şi sinteza datorată lui J. H. Farnum, The Positioning of the

Roman Imperial Legions, Oxford, 200579. Ultima lucrare, superficială ca argumentaţie

şi aparat critic, conţine numeroase erori.

Una din direcţiile de cercetare conexă celei referitoare la problematica

legiunilor este cea a datei la care Iudaea a devenit o provincie consulară, fapt care a

determinat venirea unei a doua legiuni. Ipoteza venirii legiunii VI Ferrata în Iudaea în

anul 133 p.Chr., respinsă de Mommsen, a fost formulată pentru prima dată de istoricul

german P. von Rohden în 188580, şi confirmată de E. Schürer în 189681, şi de R.K.

75 Passerini DE IV, 549-562, s.v. Legio, 549-624.76 Forni 1953.77 Keppie 1984a.78 Webster 1985.79 Farnum 2005.80 Rohden 1885.81 Schürer 1973.

26

McElderry în 190882. Problema a fost reluată de o serie de cercetători precum B.

Lifshitz83, H.-G. Pflaum84, M. Avi-Yonah85, L. J. F Keppie86, B. Isaac şi I. Roll87, J.

Rea88 şi D. L. Kennedy89.

Un studiu privind rolul jucat de legiunile romane în perioada revoltei din

Iudaea desfăşurate între anii 132-135 p.Chr. a fost realizat de cercetătorul israelian M.

Mor90. Merită, de asemenea, menţionate lucrarea lui S. Applebaum referitoare la

Iudaea îm perioadele elenistică şi romană91, studiile lui W. Eck referitor la revolta lui

Simon bar Kochba92, sau cel datorat lui K. Strobel referitor la repartiţia legiunilor

romane în Orient în primele decenii ale secolului II p.Chr.93

O demonstraţie interesantă privind transformarea Iudeei într-o provincie de

rang consular în anul 108 p.Chr. şi venirea legiunii II Traiana îi aparţine istoricului

german W. Eck94 şi pe care a reluat-o într-o lucrare mai recentă95. Problema statutului

Iudeii şi componenţa garnizoanei acestei provincii în perioada revoltei conduse de

Simon bar a fost tratată de P. Schäfer într-o lucrare apărută la Tübingen în 200796.

O altă problemă care a suscitat dezbateri între cercetători este aceea privind

identitatea primei legiuni care a staţionat în Arabia, după crearea acestei noi provincii

de către Traian, în 106 p.Chr. Prima lucrare majoră pe această temă le aparţine

cercetătorilor R. E. Brünnow şi A. von Domaszewski, apărută la Strasburg, în trei

volume, între 1904-190997. E. Ritterling susţinea în articolul său apărut în Real-

Encylopädie că legio III Cyrenaica a staţionat în Arabia începând cu epoca lui

Hadrianus98, punct de vedere susţinut şi de H. M. D. Parker99 şi J. Lesquier100. Pe baza

papyrilor Michigan 465-466, care conţin textul scrisorilor soldatului roman Iulius

Apollinaris datând din 26 martie 107 şi, respectiv, 19/20 martie 108 p.Chr., s-a stabilit

82 McElderry 1908, 110-113.83 Lifshitz 1960, 109-111.84 Pflaum 1969, 225-233.85 Avi-Yonah 1973, 209-213.86 Keppie 1973, 859-864.87 Isaac, Roll 1979a, 54-66; Isaac, Roll 1979b, 149-156; Isaac, Roll 1982a, 131-132.88 Rea 1980, 220-221.89 Kennedy 1980, 283-309.90 Mor 1990, 163-177.91 Applebaum 1989.92 Eck 1999a, 76-89; Eck, Foerster 1999, 294-313; Eck, Tepper 2001, 85-88; Eck 2007a; Eck 2007c.93 Strobel 1988a, 251-280.94 Eck 1984, 55-67.95 Eck 2007a, 113, nota 15.96 Schäfer 2007. 97 Brünnow, Domaszewski 1904-1909.98 Ritterling, RE XII, 1925 1510-1511, 1591.99 Parker 1928, 159.100 Lesquier 1918

27

că prima legiune care a staţionat în Arabia a fost III Cyrenaica. Teza a fost formulată

de C. Préaux101 şi susţinută de R. Dussaud102 L. Petersen103, M. P. Speidel104, D. L.

Kennedy105, K. Strobel106 şi P. Freeman. Considerăm că aceasta este cea mai plauzibilă

ipoteză.

G. W. Bowersock107 şi M. Sartre108 susţin că prima legiune care a staţionat în

Arabia a fost VI Ferrata.

Strâns legată de temele statutului Iudeii şi a primei legiuni care a staţionat în

Arabia este problema dispariţiei legiunilor VIIII Hispana şi XXII Deiotariana.

Absenţa oricăror dovezi ale existenţei celor două legiuni după anul 108, respectiv 119

p., Chr. au generat controverse şi ipoteze temerare privind dispariţia acestora. În acest

sens merită menţionate studiile unor istorici precum J. E. Bogaers109, M. Mor110, J.

Schwartz111, L. J. F. Keppie112, J. K. Haalebos113 şi D.B. Campbell114. Stadiul actual al

cercetării nu permite formularea unor concluzii definitive privind dispariţia acestor

legiuni, dar cel mai probabil acestea au fost desfiinţat de Hadrianus după ce au suferit

pierderi grele în conflictele din timpul domniei acestui principe.

Cercetările care au ca temă istoria legiunilor din zona Dunării sunt numeroase.

Ne vom mărgini să cităm câteva care abordează una din problemele care au generat

controverse între istorici. Este vorba despre plecarea legiunii XV Apollinaris de la

Carnuntum, datată de istorici precum J. Fitz115 şi E. L. Wheeler116 în 106 p.Chr., în

timp ce autori precum K. Strobel117, Th. Franke118 şi B. Lőrincz119 susţin că aceasta a

avut loc în anul 118/119 p.Chr.

Această dispută prezintă o mare importanţă pentru studiul problemelor

complexe legate de distribuţia legiunilor romane în perioada împăraţilor Domitianus

101 Préaux 1950-1951, 123-139.102 Dussaud 1955, 154.103 Petersen 1967, 160, nota 3.104 Speidel 1977, 689-693.105 Kennedy 1980, 283-309.106 Strobel 1988a, 251-280, Strobel 1988b, 193-222; Strobel 2010.107 Bowersock 1970, 37-38; Bowersock 1971, 232-233; Bowersock 1975, 184.108 Sartre 1974, 85-89.109 Bogaers 1967, 54-76.110 Mor 1986b, 278-278.111 Schwartz 1989, 101-102.112 Keppie 1989, 247-255; Keppie 1990, 54-61; Keppie 2000a, 83-100.113 Haalebos 2000, 465-489.114 Campbell 2010, 48-53.115 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 329-369; Fitz 1986b, 319-331.116 Wheeler 2000, 259-308.117 Strobel 1984; Strobel 1986c, 903-967; Strobel 1988b, 193-222; Strobel 2010, 375, nota 10.118 Franke 2005, 318-328.119 Lőrincz 1981a, 285-288; Lőrincz 1995, 115-138; Lőrincz 2001.

28

şi Traianus, în care războaiele de la Dunăre joacă un rol esenţial. Pannonia ocupă rolul

de „placă turnantă” în economia acestei demonstraţii deoarece modificările

garnizoanei sale trimit la modificări suferite de provinciile de la Rin şi din Orient.

O lucrare importantă pe tema istoriei legiunii XV Apollinaris a fost publicată

de M. Mosser120, dar care nu face trimitere la această controversă.

De plecarea legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum este legată cea a venirii

în acest castru a legiunii XIIII Gemina Martia Victrix. Data venirii acesteia în

Pannonia şi, implicit, a plecării de la Mogontiacum, din Germania Superior,

constituie, de asemenea, subiect de controversă. Ea este legată de transferul legiunii

XXII Primigenia de la Xanten, din Germania Inferior la Mogontiacum.

Potrivit lui Th. Franke121, plecarea legiunii XIIII Gemina de la Mogontiacum

datează din 97 p.Chr. Principalele argumente prezentate de acest cercetător sunt

pasajul din Historia Augusta, Vita Hadriani, 2, 5, absenţa ţiglelor ştampilate cu

epitetul D(omitiana) în castrul de la Mogontiacum şi inscripţia de la Atena care oferă

informaţii în legătură cu cursus honorum al împăratului Hadrianus122. Acestea

dovedesc faptul că, în a doua parte a anului 97 p.Chr., când Traian a fost adoptat de

Nerva, iar Hadrianus era tribun laticlav al legiunii XXII Primigenia, aceasta era

prezentă la Mogontiacum. Franke consideră prezenţa legiunii XXII Primigenia la

Mogontiacum drept o dovadă implicită a plecării legiunii XIIII Gemina în Pannonia,

fără a oferi, teză pe care ne-o asumăm.

Teza transferului legiunii XIIII Gemina din Germania Superior în Pannonia în

anul 97 p.Chr. este susţinută de K. Strobel123, B. Lőrincz124 şi F. Bérard125. Teza

privind transferul legiunii în anul 100/101 p.Chr. este susţinută de G. Waurick126 şi H.

G. Frenz127.

Ipoteza potrivit căreia legio XIIII Gemina ar fi plecat în Pannonia în anul 92

p.Chr., fiind înlocuită la Mainz de legio XXII Deiotariana128 porneşte de la

presupunerea transferului legiunii XXI Rapax de la Mogontiacum în Pannonia în 89

120 Mosser 2003.121 Franke 2000b, 197-198; Franke 2000c, 97-99,122 CIL III 550.123 Strobel 1988b, 218.124 Lőrincz 1981a, 285-287.125 Bérard 1994, 224.126 Waurick 1986, 834-837.127 Frenz 1989, 155-158.128 Ritterling, RE XII, 1925 1803; Syme 1928, p. 41-55; Mann 1963, 26; Decker, Selzer 1976, 457-559, în special p. 532-533.

29

p.Chr. şi distrugerea acesteia de sarmaţi, trei ani mai târziu. Până în prezent nu au

apărut dovezi privind prezenţa legiunii XXI Rapax în Pannonia, iar F. Bérard129.

Transferurile de legiuni care au avut loc în această perioadă la Rin şi pe

Dunăre au strânsă legătură cu războiul dacic al lui Traian şi transformarea regatului

lui Decebal în provincie romană.

Literatura de specialitate pe tema legiunilor care au staţionat în Dacia este

foarte bogată şi complexă. Merită menţionate, în primul rând, monografiile unor

legiuni care au staţionat în Dacia: XIII Gemina (V. Moga130), V Macedonica (M.

Bărbulescu131), IIII Flavia (D. Benea132) sau monografii ale unor istorici precum C. C.,

Petolescu133, I. Piso134 sau K. Strobel135. La acestea se adăugă studii care tratează tema

istoriei legiunilor provinciilor de la Dunăre în primele decenii ale Principatului 136.

O dispută domină de mai mulţi ani dezbaterile pe tema legiunilor care au

staţionat în Dacia în timpul lui Traian. Este de vorba de fortificaţiile de la

Sarmizegetusa Regia şi de blocurile de piatră pe care apar inscripţii ce menţionează

numele legiunilor II Adiutrix, IIII Flavia şi VI Ferrata137. Diverşi autori au pus în

legătură aceste epigrafe cu pasajul Istoria romană a lui Cassius Dio unde istoricul din

Nicaea face referire la aşezarea unei garnizoane romane lângă reşedinţa lui Decebal

după primul război dacic (Cassius Dio 68.9.7). Inscripţiile respective reprezintă

dovada participării unor vexilaţii ale legiunilor respective la războiul dacic al lui

Traian şi care ar fi staţionat la Sarmizegetusa Regia în perioada 102-105138.

Un punct de vedere opus, potrivit căruia aceste vexilaţii trebuie datate în

perioada ulterioară cuceririi Daciei îi aparţine istoricului clujean I. Piso139.129 Bérard 2000, 49-67.130 Moga 1985.131 Bărbulescu 1987.132 Benea 1983.133 Petolescu 1995; Petolescu 2010.134 Piso 1993. 135 Strobel 1984.136 Protase 1967, 47-72; Strobel 2000, 515-528; Piso 2000, 205-225; Zuckermann 1988, 279-287; Lőrincz 2000a, 151-158; Lőrincz 2000b, 159-168; Matei-Popescu 2010.137 IDR III 268, 269a-c, 270.138 Petolescu 1995, 48; Protase 1997, 96-100; Diaconescu 1997, 18; Opreanu 1999-2000, 151-168; Opreanu 2006a, 51-74; Opreanu 2006b, 115-120; Oltean 2007, 56; Petolescu 2010, 145, 194, 202; Wheeler 2010, 1202-1203. Mai recent, C.H. Opreanu şi-a schimbat opinia cu privire la referinţa din Cassius Dio 68.9.7, susţinând că istoricul greco-roman se referea la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Opreanu 2010, 47). Bogdan Cătăniciu 2005, 726, nota 24, (unde respinge ideea existenţei unui castru roman la Sarmizegetusa Regia începând cu 102 sub motiv că acest sit nu a fost explorat sufficient) 727, nota 31 (unde arată că micul castru de la Sarmizegetusa Regia nu ar fi putut adăposti decât o vexillatio a legiunii care, începând cu 102, era cantonată la Berzobis). Cu toate acestea, autorul german propune datarea în perioada ulterioară anului 106 a garnizoanei romane de la Sarmizegetusa (Strobel 2010, 278).139 Piso 2000, 211-213; Piso 2008, 303-304.

30

O altă dispută care animă comunitatea ştiinţifică este cea privind garnizoana

Daciei sub domnia lui Traian, în special locul unde a staţionat legio I Adiutrix. O serie

de cercetători consideră că legiunea a staţionat la Apulum140. I. Piso consideră că în

Dacia a staţionat doar o vexillatio a legiunii I Adiutrix, sub motiv că începând cu

perioada lui Domitianus, în timp de pace nu au mai existat situaţii în care un singur

castru să găzduiască două legiuni141.

III. EVOLUŢIA LEGIUNILOR

Legio I Adiutrix

Legio I Adiutrix a fost creată de Nero în anul 68 din echipajele flotei

pretoriene de la Misenum, motiv pentru care Tacitus o numeşte classica, classicorum

legio sau prima classicorum142. În pofida mărturiilor din sursele antice, informaţiile

noastre cu privire la începuturile istoriei acestei legiuni sunt vagi143. Cassius Dio a pus

înfiinţarea legiunii pe seama lui Galba144.

Nero nu a avut ocazia să îi confere noii legiuni statutul de iusta legio. Un

incident tragic petrecut la mijlocul lunii octombrie anul 68 p.Chr., relatat de Suetonius

şi Plutarh, ne oferă câteva informaţii în legătură cu statutul legiunii create de ultimul

principe al dinastiei Iulia-Claudia. La scurt timp după desemnarea sa, Galba a refuzat

să recunoască noua legiune creată de predecesorul său şi a hotărât ca militarii acesteia

140 Bogdan Cătăniciu 1981, 21, potrivit căreia castrul de la Apulum ar fi adăpostit ambele legiuni; Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 79-89; Opreanu 2003, 315-316. Cercetătorul clujean şi-a fundamentat concluziile pe teza lui Mann 1983a, 40, potrivit căreia dacă municipium Septmimium Apulense a luat naştere din canabele legiunii XIII Gemina, municipium Aurelium Apulense s-a născut din canabele legiunii I Adiutrix. Dezvoltarea spectaculoasă a acestei aşezări ar fi fost legată şi de prezenţa, în apropiere, a reşedinţei legatului consular al Daciei, a conchis istoricul englez. Ipoteza privind prezenţa legiunii I Adiutrix în Dacia este susţinută şi de Petolescu 1995, 50; Benea 1999, 42-48; Farnum 2005, 15, 38, 62; Benea 2006, 34-35; Petolescu 2010, 165, 192-194. 141 Piso 2000a, 205-206; Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306. Vezi şi Diaconescu, Piso 1993, 69-70, unde cei doi cercetători arată că nu există niciun element care să indice existenţa pe teritoriul actualului „Partoş” a unui castru anterior aşezării civile. O opinie similară la Ardevan 2000, 99-101.142 Tacitus, Historiae 1.31 (classica); 36 (classicorum legio); 2.67 (prima classicorum). 143 Ritterling, RE XII, 1925, 1380-1384; Parker 1928, 100; Keppie 1984a, 187; 213; Webster 1985, 47, nota 3, 105, nota 3; 157; Miller 1981, 73-80; Lőrincz 2000a, 151-152, unde prezintă o bibliografie exhaustivă; Farnum 2005, 15. 144 Cassius Dio 55.24.2.

31

să revină la condiţia anterioară. Ajuns la Pons Mulvius în drumul său spre Roma,

împăratul a fost asaltat de soldaţii legiunii, care îi cereau să le permită să îşi păstreze

statutul. Consternat de această primire, Galba le-a ordonat călăreţilor care îl însoţeau

să îi disperseze pe solicitanţi şi să îi decimeze celor mai agresivi145. Acest episod este

evocat şi de Tacitus în opera sa Historiae, unde vorbeşte de un adevărat masacru

căruia i-ar fi căzut victimă câteva mii de soldaţi146. Mărturia lui Suetonius potrivit

căreia legiunea ar fi fost desfiinţată este contrazisă, însă, de cea a lui Tacitus, care

menţionează că soldaţii legiunii formată din foşti classiarii nu se bucurau de

încrederea împăratului deoarece acesta ordonase masacrarea camarazilor lor. Cu puţin

timp înainte de asasinarea împăratului, la 15 ianuarie 69, militarii legiunii i-au jurat

credinţă lui Otho. Acest pasaj dovedeşte că legiunea exista ca unitate constituită în

ianuarie 69147.

În ceea ce priveşte momentul în care legiunea I Adiutrix a devenit iusta legio,

sursele antice sunt contradictorii. Astfel, potrivit lui Tacitus, Otho „îi organizase pe

supravieţuitorii măcelului de la Pons Milvius, trataţi de Galba în cruzimea sa ca nişte

prizonieri de război, în unităţi de legionari şi le-a promis celorlalţi marinari în viitor

un statut superior celui pe care îl avuseseră”148. Unitatea apare pentru prima dată cu

numele legio prima în pasajul referitor la începutul campaniei lui Otho împotriva lui

Vitellius şi cu titlul complet legio I Adiutrix la bătălia de la Bedriacum149. Loialitatea

faţă de Otho şi bravura dovedită pe câmpul de luptă de la Bedriacum par să indice că

acest principe a fost cel care i-a conferit statutul de iusta legio150.

Trei diplome datând din 22 decembrie 68 vin, însă, să confirme afirmaţia lui

Cassius Dio potrivit căreia legiunea a fost creată de Galba151. E. Ritterling a conchis,

pe baza acestor documente, că Galba este cel care i-a acordat legiunii statutul de iusta

legio şi stindardul, i-a eliberat din serviciu pe veterani şi le-a oferit tuturor soldaţilor

145 Suetonius, Galba 12.2: Nam cum classiarios, quos Nero ex remigibus iustos milites fecerat, redire ad pristinum statum cogeret, recusantis atque insuper aquilam et signa pertinacius flagitantis non modo immisso equite disiecit, sed decimavit etiam; Plutarh, Galba, 15, 3-4.146 Tacitus, Historiae 1.6. 147 Tacitus, Historiae 1.31: legioni classicae diffidebatur infestae ob eaedem commmilitonum quos primo statim introitu trucidaverat Galba; 1.36: postquam universa classicorum legio sacramentum eius accepit, fidens viribus, et quos adhuc singulos extimulaverat, accendendos in commune ratus pro vallo castorum ita coepit.148 Tacitus, Historiae 1.87:...quod reliquos caesorum ad pontem Mulvium et saevitia Galbae in custodia habitos in numeros legionis composuerat, facta et ceteris spe honoratae in posterum militiae.149 Tacitus, Historiae 2.11; 23 (legio prima); 2.43.150 Miller 1981, 76. 151 CIL XVI 7-9: militaris qui militaverunt in legione I Adiutrice honesta missionem et civitatem dedit; RMD 136.

32

unităţii, activi şi în retragere deopotrivă, civitas Romana şi conubium152. H.M.D.

Parker a apreciat drept excesive aceste concluzii şi a remarcat că drepturile respective

le-au fost acordate doar veteranilor care au primit honesta missio. De asemenea, în

diplome unitatea este menţionată cu numele de legio I Adiutrix, nu de legio

classiarorum, fapt care arată că statutul de iusta legio i-a fost acordat anterior datei de

22 decembrie 68. De asemenea, primirea cetăţeniei concomitent cu lăsarea la vatră

demonstrează că militarii activi ai legiunii nu posedau civitas pe perioada serviciului.

Cetăţenia urma să le fie acordat simultan cu honesta missio153. Acest raţionament a

fost acceptat şi B. Lőrincz, potrivit căruia simbolul legiunii – capricornul – trimite la

semnul zodiacal cu acelaşi nume, asociat perioadei 15 decembrie-15 ianuarie. Prin

urmare, conchide istoricul maghiar, legio I Adiutrix ar fi devenit o iusta legio la o dată

situată în intervalul 15-21 decembrie. Dies natalis aquilae poate fi identificată şi în

funcţie de ziua de naştere a împăratului, la 24 decembrie154.

O altă temă de dispută între cercetători a constituit-o semnificaţia numelui

legiunii, Adiutrix. Unii istorici au tradus acest epitet prin termeni precum “de

rezervă”, “de sprijin”, care sugerează inferioritatea legiunii I Adiutrix din punctul de

vedere al calităţii combative în raport cu celelalte legiuni. Parker susţinea că acest

epitet era menit să sublinieze faptul că legiunile constituite din marinari erau

inferioare ca valoare combativă, motiv pentru care le erau încredinţate misiuni de

importanţă secundară. Pentru G. Webster, numele Adiutrix indică faptul că aceste

unităţi au fost create pentru a consolida forţa legiunilor existente155. Miller a respins,

în mod just, asemenea interpretări, remarcând că niciuna dintre aceste pretinse

atribuţii rezervate legiunilor I şi II Adiutrix nu se regăsesc în istoria militară romană.

O traducere mult mai adecvată ar fi aceea de “ajutătoare”, consideră Miller. Un nume

care ar fi sugerat că noilor legiuni avea să îi fie rezervat un rol secundar nu era de

natură să stimuleze moralul şi curajul militarilor în confruntările dure ale războiului

civil şi nici fidelitatea faţă de principe156. Dimpotrivă, prin comportamentul său pe

câmpurile de luptă, legio I Adiutrix s-a dovedit a fi un adversar redutabil pentru

legiunile mai experimentate. În războiul civil din anii 69-70, legio I Adiutrix s-a

152 Ritterling, RE XII, 1925, 1381-1382. 153 Parker 1928, 102-104; Miller 1981, 77; Lőrincz 2000a, 152, în special nota 9. 154 Ritterling, RE XII, 1925, 1383; Lőrincz 2000a, 152. 155 Parker 1928, 104; Webster 1985, 104. 156 Miller 1981, 78-79.

33

numărat printre cele mai valoroase unităţi care au luptat pentru cauza lui Otho157. În

bătălia de la Bedriacum, I Adiutrix a făcut faţă în mod onorabil legiunii XXI Rapax,

venită împreună cu Vitellius din Germania Superior, în final fiind, totuşi înfrântă158.

Fiindu-i cunoscută loialitatea militarilor legiunii I Adiutrix faţă de fostul său

rival la purpura imperială, Vitellius a trimis această unitate în Hispania Citerior, unde

mai staţionau şi legiunile VI Victrix şi X Gemina159. Cu toate acestea, legio I Adiutrix a

continuat să îi fie fidelă memoriei lui Otho şi ostilă lui Vitellius şi a ridicat steagul

revoltei în care au fost antrenate şi celelalte două legiuni din Hispania160.

Perioada de staţionare a legiunii în Hispania a fost foarte scurtă, poate de doar

câteva luni, fapt care explică absenţa dovezilor privind prezenţa sa în această

provincie. În aprilie 70, legio I Adiutrix şi legio VI Victrix au fost trimise la Rin în

expediţia lui Q. Petilius Cerialis împotriva rebelilor sequani, treviri şi a batavilor 161.

Cu toate acestea, se pare că legiunea nu a participat la campania condusă de Cerialis

pe cursul inferior al Rinului. Începând din 70 sau 71, legio I Adiutrix a staţionat

împreună cu XIV Gemina la Mogontiacum (Mainz), unde au înlocuit legio XXII

Primigenia, care a fost transferată la Vetera II 162. Inscripţia onorifică dedicată unui

primipilar a ridicat anumite întrebări în legătură cu participarea legiunii I Adiutrix la

războaiele lui Domitianus. Este vorba despre inscripţia lui C. Velius Rufus de la

Heliopolis (Baalbek):

C. Velio Salvi f. Rufo, p(rimo) p(ilo) leg(ionis) XII Fulminatae, praef(ecto)

vexillariorum leg(ionum) VIIII: I Adiut(ricis), II Adiut(ricis), II Aug(ustae), VIII

Aug(ustae), VIIII Hisp(anae), XIIII Gem(inae), XX Vict(ricis), XXI Rap(acis),

157 Tacitus, Historiae 2.13: Gallus legionem primam in auxilium Placentiae ducebat, diffisus paucitati cohortium, ne longius obsidium et vim Germanici exercitus parum tolerarent. ubi pulsum Caecinam pergere Cremonam accepit, aegre coercitam legionem et pugnandi ardore usque ad seditionem progressam Bedriaci sistit; 3.13: et abesse unicum Othoniani exercitus robur, primanos quartadecimanosque, quos tamen isdem illis campis fuderint straverintque; Farnum 2005, 15.158 Tacitus, Historiae 2.43: Forte inter Padum viamque patenti campo duae legiones congressae sunt, pro Vitellio unaetvicensima, cui cognomen Rapaci, vetere gloria insignis, e parte Othonis prima Adiutrix, non ante in aciem deducta, sed ferox et novi decoris avida. primani stratis unaetvicensimanorum principiis aquilam abstulere; quo dolore accensa legio et impulit rursus primanos, interfecto Orfidio Benigno legato, et plurima signa vexillaque ex hostibus rapuit ; Plutarh, Otho 12. 159 Tacitus, Historiae 2.67: prima classicorum legio in Hispaniam missa ut pace et otio mitesceret. Potrivit lui Farnum 2005, 15, 37, 42, legiunea a staţionat în această perioadă în apropiere de Merida.160 Tacitus, Historiae 3.44: Capto Valente cuncta ad victoris opes conversa, initio per Hispaniam a prima Adiutrice legione orto, quae memoria Othonis infensa Vitellio decimam quoque ac sextam traxit.161 Tacitus, Historiae 4.68: ..sexta ac prima ex Hispania accitae. 162 Ritterling, RE XII, 1925, 1384; Parker 1928, 140-145; Syme 1928, 41; Schönberger 1959, 155; Webster 1985, 50, nota 3; Lőrincz 2000a, 152-153; Farnum 2005, 15, 37, 42, 45. Cu privire la legio XXII Primigenia, vezi Franke 2000c, 97.

34

trib(uno) coh(ortis) XIII urb(anae), duci exercitus Africi et Mauretanici ad nationes

quae sunt in Mauretania comprimendas, donis donato ab imp(eratore) Vespasiano et

imp(eratore) Tito bello Iudaico coron(a) vallari, torquibus, fa[le]ris, armillis, item

donis donato corona murali, hastis duabus, vexillis duobus et bello Marcomannorum

Quadorum Sarmatarum adversus quos expeditionem fecit per regnum Decibali regis

Dacorum corona murali, hastis duabus, vexilllis duobus; proc(uratori) imp(eratoris)

Caesaris Aug(usti) Germanici provinciae Pannoniae et Dalmatiae, item proc(uratori)

provinciae Raetiae ius gladi. Hic missus in Parthiam Epiphanem et Callicinum, regis

Antiochi filios, ad imp(eratorem) Vespasianum cum ampla manu tributariorum

reduxit. M. Alfius M. f., Fab(ia) Olympiacus aquili[f]e[r] vet(eranus) leg(ionis) XV

Apol[l]inar(is).163

Comanda lui Velius Rufus asupra celor opt vexilaţii (nu nouă fapt care

reprezintă o eroare de lapicid, remarcată de Th. Mommsen164) a fost pusă în legătură

de unii autori cu ştampilele tegulare ale vexilaţiilor unor legiuni concentrate în castrul

de la Mirebeau, din Germania Superior, cu prilejul războiului lui Domitianus

împotriva chattilor dintre anii 82-83165. În realitate, însă, ofiţerul respectiv a deţinut

acest comandament extraordinar cu prilejul expeditio Germanica din 89. Este

adevărat, însă, că vexilaţiile menţionate au fost concentrate de Domitianus cu câţiva

ani înainte, probabil în 85, în vederea războiului cu dacii166.

Legio I Adiutrix a fost trimisă în zona Dunării în jurul anului 85/86167, ca

urmare a atacului întreprins de dacii conduşi de Diurpaneus în iarna anului 84/85168. 163 IGLS 2796 = ILS 9200. Despre acest personaj, vezi: Ritterling 1904b, 23-35; McElderry 1920, 68-78; Ritterling, RE XII, 1925, 1442, 1463, 1668, 1776; Syme 1928, 42 şi urm.; R. Hanslik, RE VIII.A 1 Supplementum, 1955, 629-631; Pflaum 1960-1961, I, nr. 50, 114-117; III, 966; Saxer 1967, 22-23; Dobson 1978, nr. 94, 216-217; Visy 1978, 37-60; Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986a, 257-264; Strobel 1986b, 265-286. 164 Mommsen 1903, 817-824. Potrivit Ritterling 1904b, 23-25, Ritterling, RE XII, 1925, 1276, 1668 şi Bérard 1994, 228, eroarea de lapicid a constat în faptul că acesta a uitat să noteze numele legiunii XI Claudia. Contra: Strobel 1986b, 268.165 Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986a, 257-264; Strobel 1986b, 265-280; Strobel 1989, 78; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 314-315; Bérard 1994, 222-223, 227-230; Farnum 2005, 15; Strobel 2010, 80. 166 Bérard 1994, 228-229; Strobel 2010, 111, 119. 167 Ritterling, RE XII, 1925, 1387-1388; Syme 1928, 44; Patsch 1937, 9; Syme 1938, 269; Alföldy 1959, 121-123; Mirković 1971, 28-30; Strobel 1984, 85; Bérard 1985, 224; Lőrincz 2000a, 153; Farnum 2005, 15, 38, 61 (care o localizează de la început la Brigetio). Vezi Strobel 1989, 48 şi Strobel 2010, 91, 95, unde este propus anul 87. 168 Iordanes, Getica 76: Cui provinciae tunc post Agrippam Oppius praeerat Savinus, Gothis autem Dorpaneus principatum agebat, quando bello commisso Gothi, Romanos devictos, Oppii Savini caput abscisum, multa castella et civitates invadentes de parte imperatoris publice depraedarunt; Orosius, Adversus Paganos 7.10.3-4: Bellum aduersum Germanos et Dacos per legatos gessit pari reipublicae pernicie, cum et in urbe ipse senatum populumque laniaret et foris male circumactum exercitum

35

Transferul legiunii s-a înscris în strategia politico-militară iniţiată de Domiţian de a

deplasa centrul de greutate a dispozitivului militar roman dinspre zona renană spre cea

de pe cursul mijlociu şi inferior al Dunării. Au fost emise diferite ipoteze cu privire la

aşezarea în care a staţionat legiunea după venirea sa în Pannonia. Legio I Adiutrix a

fost localizată, succesiv, la Burnum, Brigetio, Sirmium şi Poetovio169. Sirmium

întruneşte adeziunea majorităţii cercetătorilor ca prim loc de staţionare al legiunii I

Adiutrix în Pannonia. O inscripţie votivă şi două ştampile tegulare descoperite la

Sirmium au fost considerate de M. Mirković ca dovezi ale prezenţei legiunii în această

aşezare la o dată necunoscută între anii 86-97170. Alţi cercetători au sugerat că

legiunea ar fi staţionat în tot acest interval la Sirmium171. Această ipoteză nu poate fi

acceptată dacă avem în vedere că Vespasianus a fondat la Sirmium o colonie

romană172. Pe de altă parte, nu avem nicio dovadă că la Sirmium ar fi fost ridicat un

castru de legiune şi trebuie acceptată mai curând ipoteza potrivit căreia legio I

adsidua hostes caede conficerent. Nam quanta fuerint Diurpanei Dacorum regis cum Fusco duce proelia quantaeque Romanorum clades, longo textu euoluerem, nisi Cornelius Tacitus, qui hanc historiam diligentissime contexuit, de reticendo interfectorum numero et Sallustium Crispum et alios auctores quamplurimos sanxisse et se ipsum idem potissimum elegisse dixisset; Suetonius, Domitianus 6.1: Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario: sponte in Chattos, necessario unam in Sarmatas, legione cum legato simul caesa, in Dacos duas, primam Oppio Sabino consulari oppresso, secundam Cornelio Fusco, praefecto cohortium praetorianarum, cui belli summam commiserat; Tacitus, Agricola 41.2: Et ea insecuta sunt rei publicae tempora, quae sileri Agricolam non sinerent: tot exercitus in Moesia Daciaque et Germania et Pannonia temeritate aut per ignaviam ducum amissi, tot militares viri cum tot cohortibus expugnati et capti; nec iam de limite imperii et ripa, sed de hibernis legionum et possessione dubitatum; Eutropius, Ab Urbe condita 7.23.4: Multas tamen calamitates isdem bellis passus est; nam in Sarmatia legio eius cum duce interfecta est et a Dacis Oppius Sabinus consularis et Cornelius Fuscus, praefectus praetorio, cum magnis exercitibus occisi sunt; Cassius Dio 67.6.1-6, Eusebius, Chronicon 190.15i (pentru anul 86): Nasamones et Daci dimicantes adversum Romanos victi. Cu privire la acest război, vezi Ogilvie, Richmond 1967, 291-292; Patsch 1937, 5-9; Strobel 1989, 35-43; Petolescu 2010, 101-110. Cu privire la consulatul ordinar al lui Oppius Sabinus în 84 p.Chr., alături de Domiţian vezi: Degrassi 1952, 25; PIR2 V/3, 453-454, O 122; RE XVII.1, 1939, 744-745. Legatus Augusti pro praetore în Moesia în 85/86 (Stein 1940, 34; Thomasson LP 125, nr. 27), în 84/85 (Strobel 1989, 39). 169 Poetovio: Ritterling, RE XII, 1925, 1388-1389; Brigetio: Syme 1928, 44; 55; Syme 1938, 269-271; Sirmium: Alföldy 1959, 121-122; Poetovio: Mann 1983a, 32-33. 170 CIL V 7425 = ILS 2720 = ILJug 3017 = Stehlik 1969, 83 nr. 101 = Dobó 1968, 97, nr. 511: Q(uinto). Attio T(iti) f(ilio) / Maec(ia tribu) Prisco / aed(ili), IIvir(o) quinq(uennali), / flam(ini) Aug(usti), pont(ifici) / praef(ecto) fabr(um), praef(ecto) coh(ortis) I/ Hispanorum et coh(ortis) I/ Montanorum et coh(ortis) I/ Lusitanor(um), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I / Adiutric(is), donis donato / ab imp(eratore) Nerva Caesare Aug(usto) / Germ(anico) bello Suebic(o) coron(a) / aurea hasta pura vexill(o) ,/ praef(escto) alae I Aug(ustae) Thracum / plebs urbana; AE 1923, 28 = Stehlik 1969, 84 nr. 102: ...hast(ato) priori leg(ionis) I Adiut(ricis), p(rimo)p(ilo) et principi peregrinor(um), d(onis) d(onato) ab Imp(eratore) Caes(are) Traiano Aug(usto) Germanico....Mirković 1971, 62, 12 = ILJug 3017: I(ovi) O(ptimo) M(aximo)/ Q. Sabini(us)/ Maximus/ mil(es) leg(ionis) I Ad(iutricis)/ (centuria) Egna(ti) Paet(i)/ s(olvit) l(ibens) m(erito); Milošević 1971, nr. 96, 114. Cu privire la staţionarea legiunii la Sirmium între anii 86-89, vezi Mirković 1971, 62; Strobel 1984, 85, nota 1; Mirković 1990, 636; Strobel 2010, 95. 171 Mócsy 1974, 82; cf. Alföldy 1959, 141; Dušanić 1967, 69.172 Mócsy 1959, 77.

36

Adiutrix a staţionat lângă acest oraş doar pe perioada războiului dacic (86-89)173. Unii

cercetători au propus ipoteza potrivit căreia legio I Adiutrix şi legio II Adiutrix ar fi

fost transferate în Moesia Superior, unde au luptat sub conducerea lui Tettius Iulianus

împotriva dacilor.174

În ceea ce priveşte data transferului legiunii, nu dispunem de niciun indiciu cu

privire la prezenţa acesteia în Pannonia înainte de anul 97175. Totuşi, avem o inscripţie

funerară la Carnuntum dedicată unui beneficiarius despre care se crede că ar data din

deceniul nouă al secolului I. p.Chr.176 Unii cercetători au presupus că legio I Adiutrix

ar fi fost trimisă în anul 89 spre nord în războiul împotriva quadilor şi marcomannilor

şi ar fi staţionat, provizoriu, într-un castru de campanie în apropiere de Brigetio177.

Legiunea a participat la războiul suebic al lui Nerva dintre anii 96-97, când, de fapt,

este atestată pentru prima dată în Pannonia178.

Data la care legiunea a fost transferată la Brigetio este extrem de

controversată, singurul lucru pe care îl cunoaştem cu certitudine fiind că acest lucru a

avut loc mai cel mai târziu în anul 97. Acest punct de vedere a fost formulat de B.

Lőrincz, care a invocat în sprijinul ipotezei sale argumente de ordin istoric şi

arheologic179. Alţi istorici au datat acest transfer în anul 89 sau în 92180. Cu acest prilej,

legiunii i-ar fi fost conferit epitetul (ex virtute) pia fidelis181.

Încercarea de a stabili locul în care a staţionat legio I Adiutrix în perioada 85-

89 devine şi mai dificilă ca urmare a disputei cu privire la apartenenţa teritoriului

173 Mirković 1971, 28-30; Eadie 1977, 211; Strobel 1984, 85, în special nota 1. 174 Alföldy 1959, 122 şi urm.; Strobel 1984, 85, 87-88; Strobel 1989, 71-72; Strobel 2010, 95. Cele două legiuni ar fi fost transferate în Pannonia în anul 89, potrivit Strobel 1989, 96-98 şi Strobel 2010, 114.175 CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511: Q(uinto) Attio T(iti) f(ilio) / Maec(ia tribu) Prisco / aed(ili) IIvir(o) quinq(uennali) / flam(ini) Aug(usti) pontif(ici) / praef(ecto) fabr(um) praef(ecto) coh(ortis) I / Hispanorum et coh(ortis) I / Montanorum et coh(ortis) I / Lusitanor(um), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I / Adiutric(is) donis donato / ab Imp(eratore) Nerva Caesare Aug(usto) / Germ(anico) bello Suebic(o) coron(a) / aurea, hasta pura, vexillo / praef(ecto) alae I Aug(ustae) Thracum / pleps urbana. 176 AE 1992 1402: Q(uintus) Varius Q(uinti) f(ilius) / Cl(audia) Sabinus / Sav(aria), mil(es) leg(ionis) / I Ad(iutricis) b(neficiarius) leg(ati) co(n)s(ularis), / stip(endiorum) XVII an(norum) XXXV. / P(ublius) Val(erius) eq(ues) leg(ionis) / XV, s(ecundus) h(eres) ex t(estamento). Pentru alte stele funerare din Pannonia decorate asemănător, vezi referinţe la Lőrincz 2000a, 153, nota 25. 177 Alföldy 1959, 127; 138; Syme 1938, 269 şi urm.; Strobel 1984, 85, nota 2. 178 CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511; Cu privire la acest război, vezi: Dušanić, Vasić 1977, 291-304; Dušanić 1983, 13-21; Strobel 1989, 107; Jones 2002, 153-155. 179 Lőrincz 1975, 343-352. 180 Alföldy 1959, 127. Vezi şi AE 1994 1392 (în 89); Strobel 1988b, 215-217; Strobel 1989, 100 (în 92); Strobel 2010, 115 (unde sugerează că legiunea ar fi fost prezentă la Brigetio începând cu anul 93), deşi nu avem nicio dovadă cu privire la prezenţa legiunii XXI Rapax la Brigetio şi în Pannonia, în general. 181 CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511; Strobel 1987a, 276; Strobel 1989, 107, 132; Strobel 2010, 189. Lőrincz 2000a, 154, nota 33 datează acordarea acestui titlu în perioada războiului dacic al lui Traian.

37

coloniei Flavia Sirmium în perioada cuprinsă între ultimii ani ai domniei lui Domiţian

şi divizarea Pannoniei, în 106. Potrivit lui W. Pfitzner, a cărui ipoteză a fost susţinută

ulterior de alţi istorici, graniţa dintre Moesia Superior şi Pannonia a fost mutată spre

vest după anul 86. Astfel, în perioada 86-106, Sirmium s-ar fi aflat pe teritoriul

Moesiei Superior. După divizarea Pannoniei, Sirmium ar fi intrat în componenţa

Pannoniei Superior.182 G. Alföldy a încercat să demonstreze că legio I Adiutrix a

staţionat la Sirmium, şi ar fi aparţinut Moesiei Superior pe baza tezei formulate de

Pfitzner183. Această teză, aşa cum au arătat mai recent alţi cercetători, nu se susţine184.

Odată cu venirea lui Nerva la tron, legio I Adiutrix a fost implicată, alături de

alte legiuni pannonice, într-o intensă activitate constructivă. Astfel, unitatea a

participat la construcţia castrului de la Brigetio între anii 97-101, alături de vexilaţii

ale altor legiuni pannonice: XIII Gemina, XIV Gemina şi XV Apollinaris185. După

plecarea legiunilor I Adiutrix şi XIII Gemina, în războiul dacic al lui Traian, în 101, la

Brigetio a fost dislocată legio XI Claudia186, care a fost transferată de la Vindonissa

(Windisch), din Germania Superior, când acest castru a fost abandonat187. Se pare că

aceasta a participat, alături de vexilaţii ale legiunilor XIIII Gemina şi XV Apollinaris,

la ridicarea castrului II de la Brigetio188. Indicii ale activităţilor constructive în care a

fost implicată această legiune au apărut şi la Aquincum, Scarbantia, Tokod şi Ad

Flexum189. Cel mai probabil, legiunea a fost transferată, ca urmare a atacului aliaţilor

lui Decebal din iarna anului 101-102, la Oescus, în Moesia Inferior, împreună cu un

detaşament sau poate a întregii legiuni I Minervia. Se pare, însă, că acea

Bauvexillatio care participa la ridicarea castrului de la Brigetio a mai rămas în

Pannonia până în 106190.

Locul legiunii XI Claudia la Brigetio a fost luat de recent înfiinţata legio XXX

Ulpia Victrix191.

182 Pfitzner 1881, 77, 122. Această teză a fost preluată şi de Gündel 1895, 42; Ritterling, RE XII, 1925, 1444; Fluss, RE XV 2353, s.v. Moesia; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, 585, s.v. Pannonia; Alföldy 1959, 122. 183 Alföldy 1959, 122. 184 Mirković 1971, 28-30; Strobel 1984, 88, nota 22; Strobel 1986, 903-967; Strobel 1989, 66, nota 60; 71-72, nota 11. 185 Lőrincz 1975, 343-352.186 Lőrincz 1975, 347; 351. 187 Ritterling, RE XII, 1925, 1697; Lőrincz 1975, 343-352; Matei-Popescu 2010, 133, 262.188 Lőrincz 1975, 346-349. 189 Lőrincz 1975, 350.190 Sarnowski 1987, 107-122; Strobel 1988c, 501-511; Matei-Popescu 2010, 262. Vezi şi Strobel 2010, 218.191 Ritterling, RE XII, 1925, 1822; AE 1957, 188; Römische Limes Ungarn, 35; CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respective, Brigetio; CIL III 11370a-c; Lőrincz 1975, 347, 351-352; cu

38

Legio I Adiutrix a participat la războiul dacic al lui Traian. Cel care a formulat

pentru prima dată această ipoteză a fost E. Ritterling192. Istoricul german şi-a întemeiat

ipoteza, în special, pe informaţiile oferite de două inscripţii. Una, descoperită la

Apulum, constituie o dedicaţie pentru Traian a unui veteran al legiunii L. Antonius

Apollinaris, în care împăratul nu poartă încă epitetul Parthicus, aşadar poate fi datată

înainte de anul 116: Domin(o?) Aeterno, pro salute Imp(eratoris) Nervae Traiani

Ceas(aris) Aug(usti) Ger(manici) Daci(ci), L(ucius) Antonius Apollin[aris],

vet(eranus) leg(ionis) I Ad(iutricis) p(iae) f(idelis)193.

A doua este, de asemenea, o inscripţie de la Apulum: Fortunae Augustae

sacr(um) et Gen[i]o canabensium, L(ucius) Silius Maximus, vet(eranus) leg(ionis) I

Ad(iutricis) p(iae) f(idelis), magistra(n) primus in can(abis), d(ono) d(edit) et Silia

Ianuaria et Silius Firminus194.

Un alt document reprezentativ este o inscripţie găsită în acelaşi oraş:

Aesculapio et Hygiae, Ti(berius) Cl(audius) Valerianus, (centurio) leg(ionis) XIII

G(eminae) et leg(ionis) I A(d)i(u)tricis195. Este posibil ca avansarea acestui centurion

din legiunea XIII Gemina în I Adiutrix să fi avut loc tot în castrul de la Apulum. Se

pare că acelaşi centurion apare într-o inscripţie de la Hoghiz din timpul lui Hadrianus:

[vexil(latio) leg(ionis, -onum) I Ad(iutricis) et] XIII G(eminae) sub Tib(erio)

Cl(audio) [Valeriano ? (centurione) leg(ionis)] XIII G(eminae) Antoninianae (?)

(supranumele imperial a fost adăugat în timpul lui Caracalla). Epigrafa dovedeşte că

ofiţerul respectiv a fost, de fapt, avansat din legio I Adiutrix în legio XIII Gemina196.

Alte argumente de ordin epigrafic au fost inventariate de B. Lőrincz197.

privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pt Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia Victrix la Brigetio în 103.192 Ritterling, RE XII, 1925, 1390-1391; Syme 1938, 276; Strobel 1984, 85-86; 98-99; Piso 2000, 205-206; Farnum 2005, 15, 38, 61; Benea 2006, 29; Petolescu 2010, 192-193; Strobel 2010, 254. 193 CIL III 1004 = IDR III/5 65.194 CIL III 1008 = IDR III/5, 74. 195 CIL III 981 = IDR III/5 11. Vezi Strobel 2010, 254, unde autorul susţine că legiunile I Adiutrix şi XIII Gemina ar fi staţionat pe locul viitoarei Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa începând cu 103/104.196 CIL III 953 = IDR III/4, 230; lectură oferită de C. C. Petolescu în ILD 431. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi Petolescu 2010, 193. 197 Lőrincz 2000a, 154-155: CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511; AE 1923 28; AE 1972 573 = AE 1969/1970 595b; CIL XII 3167 = ILS 1016; AIJug 375; AIJug 374.

39

Cel mai controversat document îl constituie o tegulă ştampilată de la Apulum:

LEGXIIIGETADI198. O ştampilă cu un text similar a fost descoperită la Drobeta, acest

document fiind remarcat pentru prima dată de Th. Mommsen, căruia marele istoric

german i-a dat următoarea lectură: leg(ionis) XIII G(eminae) (et) I Adi(utricis)199. E.

Ritterling a contestat lectură oferită de Mommsen şi a citit TADI, de la Tadius,

antroponim rar care ar fi fost alăturat numelui legiunii XIII Gemina, propunând

următoarea reconstrucţie: leg(ionis) XIII Ge(minae) Tadi(us)200. Însă, în 1984, la

Apulum au fost descoperite alte două fragmente tegulare care au dovedit asocierea

numelui celor două legiuni: (legio, -ionis) I Ad(iutrix, -cis)/ leg(io, -ionis) XIII201.

Aceste fragmente tegulare dovedesc, în mod incontestabil, prezenţa legiunii I Adiutrix

în Dacia, după crearea noii provincii.

Un alt argument invocat în favoarea ipotezei participării legiunii expeditio

secunda a războiului dacic al lui Traian o reprezintă inscripţia onorifică dedicată lui T.

Iulius Maximus Manlianus, care a deţinut, succesiv, comanda legiunii I Adiutrix şi a

legiunii IIII Flavia Felix. Legio IIII Flavia Felix a făcut parte din armata Daciei în

epoca lui Traian, motiv pentru care se consideră că Iulius Maximus a deţinut comanda

legiunii I Adiutrix în 105-106202.

Ipotezele care au format obiectul controversei sunt legate de durata staţionării

şi poziţia legiunii. Unii istorici au postulat ipoteza staţionării legiunii I Adiutrix în

Dacia în perioada 106-118/119 p.Chr. Potrivit cercetătorului C.H. Opreanu, legiunea a

staţionat la Apulum, în cartierul „Partoş”, pe locul viitorului municipium Aurelium

Apulense, la câţiva kilometri sud de „Cetate”, unde se afla castrul legiunii XIII

Gemina203. O ipoteză asemănătoare a propus I. Bogdan Cătăniciu, potrivit căreia

castrul de la „Cetate” ar fi adăpostit cele două legiuni, I Adiutrix şi XIII Gemina204. D.

198 IDR III/6 246 (cu bibliografie completă). Alte ştampile cu text similar au fost găsite la Crişeni (IDR III/3, 12,2) şi la Pianu de Jos (IDR III/4, 1). 199 CIL III 1628 = 8062 = ILS 9109 = IDR II, 101. 200 Ritterling, RE XII, 1925, 1390-1391; 1717. Opinia sa a fost susţinută şi de Syme 1938, 276-277; Russu 1965, 228-230, nr. 21, fig. 31; Russu IDR III/4, 1, cu întreaga discuţie. 201 IDR III/3, 12,2; IDR III/4, 1: publicate IDR III/6, 1: LEG I AD/ LEG XIII; Băluţă 1997, 167-168; Opreanu 1998, 122; Piso 1993, 6-8; Piso 2000a, 205; Piso 2008, 304; Petolescu 2010, 193. 202 Piso 1993, 8; 201-213, nr. 49. 203 Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 79-89; Opreanu 2003, 315-316. Cercetătorul clujean şi-a fundamentat concluziile pe teza lui Mann 1983a, 40, potrivit căreia dacă municipium Septmimium Apulense a luat naştere din canabele legiunii XIII Gemina, municipium Aurelium Apulense s-a născut din canabele legiunii I Adiutrix. Dezvoltarea spectaculoasă a acestei aşezări ar fi fost legată şi de prezenţa, în apropiere, a reşedinţei legatului consular al Daciei, a conchis istoricul englez. Ipoteza privind prezenţa legiunii I Adiutrix la Apulum este susţinută şi de Farnum 2005, 15, 38, 62.204 Bogdan Cătăniciu 1981, 21.

40

Benea consideră că legiunile au staţionat la „Partoş” între 101/102-107/108205. Acest

castru ar fi fost construit ca bază pentru lansarea atacului împotriva fortăreţei dacice

de la Piatra Craivii, situată la peste 20 de kilometri nord de Apulum. La rândul său, K.

Strobel a postulat participarea legiunii I Adiutrix la construirea castrului de la Apulum

alături de legio XIII Gemina. Ulterior, legio I Adiutrix ar fi plecat spre estul

Transilvaniei, ipoteză în sprijinul căreia istoricul german nu a adus dovezi206.

Aceste ipoteze au fost respinse de I. Piso, care a arătat că nu a existat un castru

dublu sau un al doilea castru în care ar fi staţionat legio I Adiutrix, deoarece un

asemenea fapt vine în contradicţie cu topografia militară de la Apulum207. Istoricul

clujean a invocat ca argument suplimentar un pasaj din opera lui Suetonius, potrivit

căruia Domiţian ar fi dispus, după înnăbuşirea revoltei lui Antonius Saturninus ca

niciun castru să mai găzduiască mai mult de o legiune208. Aici ne vom mărgini la a

remarca faptul că la Nikopolis, în Egipt, în castrul dublu au continuat să staţioneze

două legiuni până în timpul lui Hadrianus. Singurul castru care a existat la Apulum a

fost cel de la „Cetate”, unde staţiona legio XIII Gemina, remarcă învăţatul clujean209.

Pe de altă parte, în Dacia pot fi distinse clar două zone de acţiune, una aparţinând

legiunii IIII Flavia Felix şi cealaltă legiunii XIII Gemina210. Ştampile tegulare ale

celor două legiuni au fost găsite în zeci de localităţi211, în timp ce tegulele care poartă

numele legiunii I Adiutrix au apărut doar la Apulum şi, poate, la Sarmizegetusa Regia,

alături de vexilaţiile altor trei legiuni212. Din aceste motive, consideră I. Piso, legio I

Adiutrix nu a staţionat cu întregul efectiv în Dacia, ci doar cu o vexillatio, care a

participat la ridicarea castrului legiunii XIII Gemina la Apulum, în timp ce aceasta din

urmă era ocupată cu construirea castrelor pentru unităţile auxiliare şi a drumurilor de

importanţă strategică. Un argument în favoarea acestei interpretări o constituie cariera

lui T. Iulius Maximus Manlianus, care ar fi comandat legio I Adiutrix în timpul celei

205 Benea 1999, 42-48; Benea 2006, 34-35.206 Strobel 2006, 109-110; Strobel 2010, 280-281.207 Piso 2000a, 205-206; Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306. Vezi şi Diaconescu, Piso 1993, 69-70, unde cei doi cercetători arată că nu există niciun element care să indice existenţa pe teritoriul actualului „Partoş” a unui castru anterior aşezării civile. Vezi o opinie similară la Ardevan 2000, 99-101. 208 Suetonius, Domitianus 7.3: Geminari legionum castra prohibuit, nec plus quam mille nummos a quoquam ad signa deponi; quod L. Antonium apud duarum legionum hiberna res novas moliens fiduciam cepisse etiam ex depositorum summa videbatur.209 Moga 1985, 21-22. 210 Bogdan Cătăniciu 1997, 122, nota 35. 211 Vezi Piso 2000a, notele 67, 204, 207. 212 Piso 2000a, 211-213. Prezenţa reliefurilor cu capricorni afrontaţi nu constituie o dovadă a prezenţei legiunii I Adiutrix la Sarmizegetusa Regia, după cum a arătat Opreanu 1999, 572. Vezi şi Opreanu 1999-2000, 159-164; Piso 2000b, 281; Daicoviciu 1969, 167-169.

41

de-a doua expediţii dacice a lui Traian, iar după ce legiunea ar fi plecat la Brigetio, în

Pannonia, ar fi fost numit în fruntea legiunii IIII Flavia Felix, care a rămas în Dacia,

conchide Piso213. Vexilaţia legiunii I Adiutrix a rămas în Dacia până în anul 113, când

ar fi plecat în războiul parthic al lui Traian.

Fără a interveni în disputa pe marginea castrului de la Apulum, considerăm că

legio I Adiutrix a rămas, totuşi, în Dacia, în perioada 106-118/119, întemeindu-ne

această teză pe următoarele argumente.

1. Materialul tegular al legiunii găsit la Brigetio datează ante 101. Dovezile

epigrafice şi arheologice privind prezenţa acesteia în Pannonia în primele două

decenii ale secolului II p.Chr. lipsesc214.

2. Legio I Adiutrix a fost înlocuită la Brigetio de legio XI Claudia, care a fost

transferată de la Vindonissa (Windisch), din Germania Superior215. După plecarea

legiunii XI Claudia, locul acesteia a fost luat, cel mai târziu în 106, de legio XXX

Ulpia Victrix, ştampilele tegulare găsite la Brigetio, dar şi la Vindobona şi Carnuntum

dând seama de activităţile constructive ale acesteia în Pannonia216. În condiţiile în care

la Aquincum staţiona legio II Adiutrix, legio X Gemina se afla la Vindobona, legio XIV

la Carnuntum, iar legio XXX Ulpia Victrix la Brigetio, rezultă că legio I Adiutrix nu s-

ar fi putut afla în Pannonia fără a fi încălcată dispoziţia lui Domitianus cu privire la

prezenţa a două legiuni în acelaşi castru pe timp de pace. Avem în vedere că în cazul

Daciei, recent anexată, aplicarea unei asemenea măsuri cu stricteţe era mai puţin

probabilă.

3. C. Iulius Quadratus Bassus, participant la războiul dacic şi la războiul

parthic, a fost trimis ca guvernator în Dacia după guvernarea Syriei, provincie

importantă, de rang consular, în care staţionau trei legiuni (III Gallica, IIII Scythica şi

VI Ferrata)217.

Se pare că legio I Adiutrix a participat cu o vexillatio la războiul parthic al lui

Traian218.

213 Piso 2000a, 205-206; Piso 2008, 306.214 Lőrincz 1975, 343-352. 215 Matei-Popescu 2010, 261-264.216 E. Ritterling, RE XII, 1925, 1822; Lőrincz 1975, 350; Syme 1936, 275; Mócsy RE Suppl. IX, 1962, s.v. Pannonia 615; Strobel 1984, 86, 98-99. 217 Despre acest guvernator: IDRE II 381 (cu bibliografie); Piso 1993, 23-29, nr. 4. 218 E. Ritterling, RE XII, 1925, 1284; 1392; AE 1939 61 = IGLS VI 2789; Lepper 1947, 176; Hanslik, RE Suppl X, 1965, s.v. M. Ulpius Traianus, 1095; Saxer 1967, 26-27; Mócsy 1974, 96; AE 1977 819; Strobel 1984, 86; Petolescu 1989a, 253; Gudea 1996d, 171; Piso 2000a, 206; Opreanu 2003, 319; Farnum 20005, 15; Petolescu 2010, 194; Strobel 2010, 364.

42

După sfârşitul acestui conflict, legiunea a revenit la Brigetio, în Pannonia

Superior. Curând, unitatea a început ridicarea aşa-numitului castru III, după cum

aflăm dintr-o inscripţie descoperită în principia, datând din primii ani ai domniei lui

Hadrianus219: [Imp(erator) Cae]sar divi/ [Traiani Par]thici fil(ius), / [divi Nervae

ne]p(os), Traian[us / Hadrianus Aug(ustus),] pont(ifex) m[ax(imus), / tribunic(ia)

potest(ate) III?]I, co(n)s(ul) [III per / legionem I ad(iutricem) p(iam) f(idelem)]

fe[cit]. Datarea iniţială a inscripţiei în anul 124 (a opta putere tribuniciană a

împăratului: 10 dec. 123 - 9 dec. 124)220, când s-a presupus că Hadrianus ar fi vizitat

Pannonia Superior, a fost reconsiderată, fiind ştiut că vizita imperială a avut loc, de

fapt, în anul 118221. Rezultă că înscripţia respectivă datează, cel mai probabil, din

119/120222. O altă dovadă privind prezenţa legiunii la Brigetio o constituie o monedă

datând din 134 găsită în praetentura aşa-numitului castru III.223 Rezultă că legio XXX

Ulpia Victrix nu se mai afla la Brigetio, ci la Vetera Castra, în Germania Inferior224.

Legio I Adiutrix nu a participat la războiul împotriva lui Simon bar Kochba şi

nici nu a trimis vexilaţii în această expediţie225. În schimb, legiunea a fost împlicată

într-o serie de activităţi constructive. După războiul împotriva suebilor şi quadilor

purtat între anii 136-138, legiunea a trimis o vexillatio la Scarbantia, unde a participat

la refacerea Capitoliului local226. De asemenea, legiunea a participat la refacerea

castrului auxiliar de la Carnuntum-Petronell227, unde a fost găsit un bloc de construcţie

pe care au fost gravate inscripţia leg(io) I Ad(iutrix) p(ia) f(idelis) şi un capricorn, dar

şi numeroase ştampile tegulare228.

219 RIU 498. 220 AE 1947, p. 17; AE 1971 318. 221 Halfmann 1986, 190, 195. 222 Lőrincz 1975, 350; Lőrincz 2000a, 155.223 Lőrincz 1975, 350, nota 89. 224 Ritterling, RE XII, 1925, 1823; Mócsy 1974, 99; Strobel 1984, 99; Le Bohec 2000a, 71-74; Farnum 2005, 15, 39, 62; Strobel 2010, 412.225 Mor 1990, 173. 226 Szilágy 1933, 16, nr. 88-89; Gömöri 1986, 386; Lőrincz 1995, 119. 227 Stiglitz 1986, 222, fig. 12 (non vidi) = Kandler 1991, 237-238, fig. 43.1.228 Kandler 1991, 238, fig. 43.2-3.

43

Legio II Adiutrix

Începând cu Th. Mommsen, istoricii au identificat viitoarea legio II Adiutrix

cu acea classicis legio aflată în subordinea lui Vitellius care a îmbrăţişat în decembrie

69, la Narnia, cauza Flaviilor229. Însă, potrivit lui H.M.D. Parker, legiunea ar fi fost

constituită din marinarii flotei de la Ravenna, care, la iniţiativa prefectului acesteia,

Lucilius Bassus, au trecut de partea lui Vespasian. Drept răsplată pentru loialitatea

dovedită faţă de noul principe, Mucianus ar fi format din legiunea de classiarii o nouă

legiune230. Potrivit lui E. Ritterling, legio II Adiutrix a fost creată în anul 69, iar

statutul de iusta legio i-a fost conferit în anul 70231. Principalul argument invocat în

acest sens de istoricul german l-au constituit diplomele militare datând din 7 martie 70

acordate unor militari ai legiunii232. Parker a respins ipoteza formulată de Ritterling

faţă de care a emis patru obiecţii233:

1. Textul diplomelor militare face referire doar la soldaţii lăsaţi la vatră, nu şi

la cei activi în legiune.

2. Soldaţii lăsaţi la vatră sunt numiţi veterani ai legiunii II Adiutrix, nu ai unei

legio classiariorum. Prin urmare, legiunea a devenit o iusta legio la o dată anterioară

celei emiterii diplomei.

3. În cazul în care conferirea statutului de iusta legio ar fi asociat cu acordarea

unei aquila şi de signa, dar şi a cetăţeniei romane, dăruirea veteranilor cu civitas la

eliberare devine caducă.

4. Analogia invocată de Ritterling cu cazul legiunii V Alaudae care nu şi-a

primit acest titlu în mod oficial până în anul 47 a.Chr., când membrii acesteia au

229 Tacitus, Historiae 3.55; 63. 230 Tacitus, Historiae 3.40; Ritterling, RE XII 1925, 1438; Parker 1928, 101; Farnum 2005, 16. 231 Ritterling, RE XII, 1925, 1438-1439. 232 CIL XVI 9 şi 11; AE 1932 CIL XVI 10 = AE 1932 27. 233 Parker 1928, 102-104.

44

primit cetăţenia romană234 nu constituie un argument satisfăcător. Caesar a manifestat

„generozitate” atât faţă de locuitorii Galliei Cisalpine cât şi faţă de cei din Gallia

Transalpină pe care i-a recrutat în legiunile sale. Mult mai semnificativă este diploma

acordată de Domitianus unor veterani cu statut de peregrini ai legiunii X Fretensis235.

Legiunea a participat la operaţiunile din 70-71 împotriva batavilor236, în

subordinea lui Q. Petilius Cerialis Caesius Rufus, guvernatorul Germaniei Inferior.

Potrivit lui J. B. Ward Perkins, în timpul acestei campanii, legatul legiunii II Adiutrix

ar fi fost Sex. Iulius Frontinus237. Această ipoteză a fost infirmată, fiind insuficient

susţinută în lumina surselor existente238.

Legio II Adiutrix a fost redislocată în Britannia, unde a ajuns împreună cu noul

guvernator al provinciei, Petilius Cerialis239. Printre dovezile privind acest transfer

legiunii de la Rin în Britannia se numără înscripţia unui soldat al legiunii originar din

Lugdunum, recrutat în perioada în care unitatea a luptat împotriva batavilor, decedat

după numai doi ani la Lindum (Lincoln)240.

Legiunea a staţionat la Lindum până în anul 77 sau 78241, iar ulterior a fost

transferată la Deva (Chester)242. Legio II Adiutrix este atestată cu certitudine la Deva

începând cu anul 79243. Potrivit majorităţii cercetătorilor, în urma campaniei conduse

de Cn. Iulius Agricola împotriva caledonienilor şi a victoriei de la Mons Graupius,

234 Ritterling, RE XII, 1925, 1382; 1439. 235 ILS 9059; Parker 1928, 103-104; Mann 1983a, 53; Isaac 1986, 263. 236 Tacitus, Historiae 4.68.4; 14.1; 16.1; 20.1; Farnum 2005, 16. 237 Perkins 1937, 102-105.238 PIR² I 322; Birley 1981, 70; Eck 1985, 141. 239 Ritterling, RE XII, 1925, 1441; Birley 1981, 65; 68; Hassall 2000b, 445; Farnum 2005, 16, 37, 52. 240 Ritterling, RE XII, 1925, 1441; RIB 253. 241 Potrivit lui Hübner 1881, legio II Adiutrix şi legio VIIII Hispana au staţionat împreună la Lincoln între 71-88; potrivt lui Hassall 2000, 53, rezultă că Mommsen 1886 a localizat legio II Adiutrix la Wroxeter după venirea acesteia în Britannia, după care aceasta ar fi fost transferată la Lincoln, alături de legio VIIII Hispana, de unde ambele legiuni ar fi plecat împreună la York, în anul 72; Ritterling, RE XII, 1925, 1441, potrivit căruia legio II Adiutrix a staţionat la Lincoln între 71-74, fiind transferată în castrul dublu de la Chester, unde ar fi staţionat alături de legio XX Valeria Victrix până în anul 86; Collingwood, Myres 1936 au localizat legio II Adiutrix la Lincoln între 71-77 şi la Chester (alături de legio XXI) între 77-85/86; Richmond 1955, potrivit căruia legio II Adiutrix a staţionat la Lincoln între anii 71-78, iar în perioada 78-87 s-a aflat la Chester; Frere 1978, 122, 137: la Lincoln (71-77) şi la Chester (77-87/90); Frere 1987: la Lincoln (71-77), la Chester (77-87); Webster 1985, 55 la Lincoln (71-78) şi Webster 1985, 57 la Chester (78-88); Hassall 2000a, 63 (71-78), Hassall 2000b, 446, 449, 449; Malone 2006, 45-47, potrivit căruia legio XX Valeria Victrix a fost tranferată la Deva în anul 88, fără a considera această dată drept un terminus ante quem pentru plecarea legiunii II Adiutrix din Britannia. Ipoteza susţinută de Mason 2000, 169, potrivit căreia legio II Adiutrix a fost transferată la Deva după ce castrul din această aşezare ar fi fost construit de legio XX Valeria Victrix a fost infirmată de Malone 2006, 48.242 Thompson 1965, 9-10; Petrikovits 1975, 150, fig. 2; Frere 1978, 122; 137; Holder 1982, 104; Hassall 2000a, 63; Hassall 2000b, 446 (anul 78); Farnum 2005, 16, 38, 52 (anul 78). 243 RIB 2434, 1-3: Imp(eratore) Vesp(asiano) VIIII, T(ito) Imp(eratore) VII co(n)s(ulibus) Gn(aeo) Iulio Agricola, leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore).

45

legio XX Valeria Victrix s-a stabilit în anul 83/84 în castrul de la Inchtuthil, unde a

rămas până cel târziu în anul 87. După plecarea legiunii II Adiutrix la Dunăre, locul

acesteia la Deva a fost luat de legio XX Valeria Victrix244. O ipoteză diferită a fost

formulată de M. Hassall, care aduce în discuţie o inscripţie funerară de la Deva

dedicată unui militar al legiunii XX, unde numărul de ordine al legiunii nu este însoţit

de titlul Valeria Victrix245. În cazul în care acest cognomen ex virtute i-a fost conferit

legiunii după victoria de la Mons Graupius, rezultă că transferul acesteia de la

Wroxeter la Chester a avut loc în 83/84, iar legio II Adiutrix a staţionat la Inchtuthil.

În 87, legio II Adiutrix ar fi fost transferată la Dunăre246.

Legiunea a fost transferată, împreună cu legio I Adiutrix, sau la scurt timp

după aceasta, la Dunărea de Jos pentru a participa la războiul dacic al împăratului

Domitianus. Ipoteza potrivit căreia legio II Adiutrix a staţionat la Sirmium în această

perioadă îi aparţine lui W. Pfitzner, fiind întemeiată pe interpretarea unui fragment din

biografia lui Hadrian din Historia Augusta: Quare a Traiano adductus a patria et pro

filio habitus nec multo post decemvir litibus iudicandis datus atque inde tribunus

secundae Adiutricis legionis creatus. Post hoc in inferiorem Moesia translatus

extremis iam Domitiani temporibus247. Deşi pasajul nu menţionează provincia în care

staţiona legiunea II Adiutrix, Pfitzner a sugerat că aceasta ar fi Moesia Superior. O

asemenea identificare ar fi sugerată chiar de construcţia gramaticală a ultimei

propoziţii a fragmentului respectiv. Inversarea ordinii normale a adjectivului inferior,

care precede substantivul Moesia demonstrează, potrivit istoricului citat, o relaţie de

simetrie dar şi de opoziţie faţă de sintagma Moesia superior. Astfel, înainte de a fi fost

transferat în Moesia Inferior, unde a servit ca tribun al legiunii V Macedonica, viitorul

împărat a efectuat primul tribunat militar în legio II Adiutrix în Moesia Superior248.

Pfitzner a mai invocat în sprijinul tezei sale o o inscripţie funerară dedicată unui

centurion decorat în războiul dacic de către un împărat al cărui nume nu este

menţionat249. Epigrafa nu poate fi datată, dar, datorită lipsei numelui principelui, care 244 Pentru un inventar al acestor ipoteze, vezi Hassall 2000a, 51-67; Frere 1978, 137, 139-140, unde autorul consideră că legio II Adiutrix ar fi rămas la Deva până în 89/90. Legio XX Valeria Victrix ar fi neglijat refacerea castrului de la Wroxeter care a fost ulterior demolat şi s-a stabilit la Chester în jurul anului 87 sau 89; Strobel 1987b, 207-208, 211, Strobel 1989, 57 şi Strobel 2010, 95, unde este propus anul 87; Manning 2000, 69-81. 245 RIB I 502.246 Hassall 2000a, 62-63; Hassall 2000b, 446, 449. Potrivit autorului, inscripţia ar putea fi datată în intervalul foarte scurt de timp dintre transferul la Chester şi acordarea epitetului Valeria Victrix. 247 SHA, Vita Hadriani 2.2. 248 Pfitzner 1881, 77, 122. 249 CIL III 10244 = ILS 9193 = Mirković 1971, 70, nr. 33: T. Cominius / T. f(ilius) Vol(tinia) Seve/rus Vienna (centurio) / leg(ionis) II Adiutric(is) /donis donat(us) / ab imp(eratore) Caesare / Aug(usto)

46

a fost omis sau martelat, s-a presupus că este vorba despre războiul dacic al lui

Domitianus dintre anii 85-89. Inscripţia dedicată lui T. Cominius Severus a fost

considerată de Pfitzner drept o dovadă în ceea ce priveşte deplasarea frontierei

Moesiei Superior către vest în perioada 86-106. Astfel, Sirmium, care aparţinea iniţial

Pannoniei ar fi intrat în componenţa Moesiei Superior250. Drept argument suplimentar,

Pfitzner a evocat inscripţia descoperită la Potentia dedicată unui ofiţer de rang

senatorial care a servit ca tribun laticlav al legiunii II Adiutrix în războiul în anul 92,

în războiul împotriva sarmaţilor şi suebilor, şi a fost distins de Domitianus cu dona

militaria specifice rangului rangului său251. Deşi numele acestor cinci legiuni nu este

menţionat, s-a presupus că inscripţa trimite la cele cinci legiuni ale celor două Moesii:

I Italica, V Macedonica, IV Flavia, VII Claudia şi II Adiutrix252.

Această ipoteză a fost respinsă, pe bună dreptate, de către M. Mirković.

Potrivit cercetătoarei de la Belgrad, nu există dovezi în sprijinul argumentului invocat

de Pfitzner potrivit căruia în pasajul referitor la serviciul efectuat de Hadrian în legio

II Adiutrix ar exista lacune. Totodată, niciuna din sursele epigrafice referitoare la

această legiune nu permit localizarea ei pe teritoriul Moesiei Superior. Inscripţia de la

Potentia, în care numele celor cinci legiuni nu este menţionat, nu permite decât o

identificare speculativă a acestora cu legiunile celor două Moesii, orice altă ipoteză

fiind la fel de plauzibilă253.

Fluss a adus în sprijinul acestei ipoteze un nou argument cu privire la

presupusa intrare a teritoriului dintre Sava si Drava în componenţa Moesiei Superior

între anii 86-107: un pasaj din lucrarea lui Orosius, Adversus Paganos: Moesia ab

bello Dacico / torquibus armillis / phaleris corona val/lari vixit ann(is) XXXV / T. Caesernius Macedo / proc(urator) Aug(usti) her(es) ex test(amento) p(osuit). 250 Pfitzner 1881, 77, 122. Această teză a fost preluată şi de Gündel 1895, 42; Ritterling, RE XII, 1925, 1444; Fluss, RE XV 2353, s.v. Moesia; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, 585, s.v. Pannonia; Alföldy 1959, 122. 251 CIL X 135 = ILS 2719 =IPD4 508: ..[S]atrio Q. f. Hor. Sep/….to IIIIvir viarum cur[an/da]rum tribuno militum l[eg. / sec]undae Adiutricis p.f. donis [mi/li]taribus bello Suebico it[em / Sar]matico corona murali coro[na / val]lari hastis puris duodus (sic) vex[ill. / ar]genteis duobus, optioni tribun[or. / le]gionum quinq., quaest. pro [pr. / pr]ovinciae Cretae et Cyren[ar(um), / tr]ib. plebis, praetori, / patrono municip[ii, ex]testamento fili eius / [L.] d. d. d. Cu privire la interpretarea sintagmei optioni tribunorum, vezi Strobel 1988d, 235-236. 252 Ritterling, RE XII, 1925, 1444-1445; Syme 1928, 46-49, care localizează legio II Adiutrix pentru această perioadă la Singidunum; Alföldy 1959, 122, potrivit căruia inscripţia de la Potentia menţiona doar legiunile care aparţineau Moesiei Superior: II Adiutrix, V Alaudae, IIII Flavia Felix, VII Claudia; Filow 1906, 41-42; Dušanić, Vasić 1977, 302, 304 consideră că este vorba despre legiunile Pannoniei. Ulterior, Dušanić 1983, 13, nota 2 şi-a revizuit ipoteza, susţinând că inscripţia face referire la legiunile Pannoniei şi ale Moesiei Superior. Strobel 1983, 131-132; Strobel 1988d, 235-236 nu a specificat cărei provincii îi aparţineau legiunile respective; Mann 1983a, 32, consideră că legiunile I şi II Adiutrix au staţionat în această perioadă la Poetovio şi Mursa. Vezi Strobel 1988d, 235-236 şi Strobel 1989, 130-131, potrivit cărora inscripţia nu permite identificarea celor cinci legiuni la care face referire inscripţia.253 Mirković 1971, 26-28.

47

oriente habet ostia fluminis Danubii, ab euro Thraciam, a meridie Macedoniam, ab

Africo Dalmatiam, ab occasu Histriam, a circio Pannoniam, a septentrione

Danuuium254. Mirković a observat că menţionarea cursului Dunării ca limită de nord a

Moesiei nu demonstrează faptul că la sfârşitul secolului I p.Chr. în această provincie

ar fi fost inclusă o parte din teritoriul Pannoniei.

Aflăm din opera lui Plinius cel Bătrân că teritoriul Pannoniei se extindea la est

de confluenţa Savei cu Dunărea şi cuprindea Taurunum (Zemun) şi cuprindea şi

teritoriile amantinilor şi sirmiensilor255. O informaţie similară cu privire la frontiera

care despărţea Pannonia de Moesia în timpul lui Traian aflăm şi din opera lui

Ptolemaios256. La rândul său, Suetonius nu face nicio referire la o eventuală

modificare a graniţelor provinciilor dunărene şi biografia consacrată lui

Domitianus257.

G. Alföldy a sugerat că inscripţia de la Potentia face referire la cele cinci

legiuni care ar fi staţionat în Moesia Superior în perioada 85-89: I Adiutrix, II

Adiutrix, V Alaudae, IIII Flavia şi VII Claudia. Aceste forţe erau dispuse pe un

aliniament delimitat, la vest, de Sirmium, iar la est de rîul Ciabrus. Legio II Adiutrix ar

fi staţionat, în ultimii ani ai secolului I p.Chr., la Singidunum258, iar legio IIII Flavia

Felix ar fi fost transferată, temporar, la Aquincum259. Materialul tegular asociat cu

prezenţa unei unităţi auxiliare, cohors V Callaecorum (CVC) constituie, potrivit

istoricului german, o dovadă suplimentară, pe lângă inscripţii, a prezenţei legiunii I

Adiutrix la Sirmium. Alföldy a făcut referire la o practică larg răspândită prin care

unităţile auxiliare şi legiunile unei provincii erau transferate împreună în altă

provincie. Astfel, tegule purtând ştampila cohortei V Callaecorum a fost găsit la

Crumerum, aflat în apropiere de Brigetio, unde legio I Adiutrix a staţionat permament

începând cu anul 118/119260. Însă această practică nu constituia o regulă, motiv pentru

care nu putem afirma pe un ton peremptoriu că legio I Adiutrix ar fi staţionat în

Moesia Superior în anii 85-89261.

254 Fluss, RE XV 2353; Orosius, Adversus paganos 1.55. 255 Plinius Maior, Naturalis Historia 3.148.256 Ptolemaios, Geographia 2.15.2.257 Mirković 1971, 28.258 Idee susţinută de Strobel 1989, 71, nota 1; 102-103. Potrivit Strobel 2010, 254 legio II Adiutrix a înlocuit legio IIII Flavia Felix la Singidunum după 103.259 Alföldy 1959, 139-140; Fitz 1986a, 337-341; Strobel 1988b, 206-207. 260 Alföldy 1959, 122 şi urm.; Strobel 1984, 85, 87-88, în special nota 22; Strobel 1989, 71-72. 261 Dušanić, Vasić 1977, 297, nota 38. Ipoteză susţinută şi de Strobel 2010, 95.

48

M. Mirković a subliniat şi în acest caz absenţa argumentelor convingătoare cu

privire la includerea Sirmium în componenţa Moesiei Superior. Deşi este posibil ca

legio I Adiutrix şi legio II Adiutrix sau vexilaţii ale acestora să fi fost concentrate la

Sirmium în timpul lui Domitianus, acest fapt nu constituie o dovadă privind

deplasarea frontierei Moesiei Superior la vest de Sirmium. Totodată, informaţiile cu

privire la cele cinci legiuni evocate de inscripţia de la Potentia nu ar trebui

supraestimate, afirmă cercetătoarea belgrădeană. Cinci legiuni reprezintă o garnizoană

mult prea mare pentru această provincie. Deşi în timpul unor operaţiuni militare exista

posibilitatea concentrării unor forţe mai numeroase într-o singură provincie, nu avem

dovezi în acest sens pentru Moesia Superior262.

Prin urmare, dovezile existente nu ne permit să presupunem că legio I Adiutrix

şi legio II Adiutrix ar fi staţionat în Moesia Superior în ultimul deceniu al secolului I

p.Chr., ci mai curând în Pannonia. La fel de lipsită de temei şi teza apartenenţei

aşezării de la Sirmium la Moesia Superior între anii 86-106, a conchis Mirković263.

De asemenea, B. Lőrincz a arătat că dovezile privind prezenţa legiunii IIII

Flavia Felix la Aquincum nu datează din timpul lui Domitianus, ci din perioada 162-

166. În lumina documentaţiei existente, nu rezultă decât că legiunea sau o vexillatio a

acesteia a fost prezentă în Pannonia între anii 89-101, fără a fi cunoscută, însă,

aşezarea în care a staţionat264.

Printre vexilaţiile celor opt legiuni din inscripţia de la Helipolis dedicată

primipilarului C. Velius Rufus se află şi un detaşament al legiunii II Adiutrix. Această

comandă extraordinară a fost deţinută de ofiţerul respectiv, cel mai probabil, cu

prilejul unei expeditio Germanica în anul 89265.

Cea mai timpurie atestare a legiunii la Aquincum sub Domitianus o constituie

o ştampilă tegulară cu textul leg(ionis) II Ad(iutricis) / p(iae) f(idelis) D(omitianae)266.

262 Mirković 1971, 28. 263 Mirković 1971, 29-30. Concluziile sale au fost acceptate de majoritatea cercetătorilor. Vezi: Strobel 1989, 66, nota 60; 71, nota 11; Lőrincz 1975, 345; Lőrincz 2000a, 161, nota 22; Lőrincz 2001, 65, nota 369 cu bibliografie; Lőrincz 2003, 25. Potrivit Strobel 2010, 95, în 87, legiunile I Adiutrix şi II Adiutrix staţionau la Singidunum şi, respectiv, la Margum, aflându-se, temporar, în subordinea legatului Moesiei Superior.264 Lőrincz 1978, 299-309. 265 Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986a, 257-264; Strobel 1986b, 265-280; Strobel 1989, 78; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 314-315; Bérard 1994, 222-223, 227-230; Farnum 2005, 15; Strobel 2010, 80, 11, 119. Potrivit Strobel 1989, 98 şi Strobel 2010, 114, legio I Adiutrix şi II Adiutrix ar fi fost transferate din Moesia Superior în Pannonia în anul 89, cu prilejul bellum Suebicum.266 Parragi 1986, 163, Kat. 39; Lőrincz 1995, 115; Lőrincz 2000b, 162. Potrivit Strobel 1989, 96, 123, legiunea a construit castrul de pământ de la Aquincum în 89.

49

Această inscripţie precum şi alte documente epigrafice demonstrează prezenţa legiunii

II Adiutrix la Aquincum (Óbuda) în ultimii ani ai principatului lui Domitianus267.

Legiunea a participat la războiul dacic al lui Traian, fiind de presupus că a

părăsit Aquincum încă din anul 101268. Datarea inscripţiei gravate pe blocul de

construcţie de la Sarmizegetusa Regia, document care atestă participarea legiunii la

această campanie, a provocat dispute aprinse în rândul cercetătorilor.

Un pasaj din opera lui Cassius Dio269 face referire la prezenţa unei consistente

garnizoane romane în perioada 102-105, în special la Sarmizegetusa: tau=ta

sunqe¿menoj kaiì toÜ strato¿pedon e¹n Sarmizegeqou¯sv

katalipw¯n, th¿n te aÃllhn xw¯ran frourai½j dialabw¯n, e©j thìn

'Itali¿an a¹nekomi¿sqh. Potrivit lui C. Daicoviciu, istoricul roman din secolul III

ar fi confundat viitoarea capitală a provinciei romane Dacia cu reşedinţa lui

Decebal270. În realitate, cum judicios a remarcat I. Piso, Cassius Dio se referea la

Sarmizegetusa Regia271. Reşedinţa lui Decebal se afla pe masivul Grădiştea

Muncelului, la altitudinea de aproximativ 1100 m. Potrivit lui I. Glodariu, romanii ar

fi demolat în perioada dintre cele două expediţii dacice ale lui Traian zidul sudului al

fortificaţiei dacice construite în opus quadratum şi au prelungit incinta acesteia,

construind un castru cu suprafaţa de aproximativ 3 ha272. În zidul acestei fortificaţii au

fost descoperite două blocuri de calcar pe care este gravat numele legiunii IIII Flavia

Felix273. De asemenea, în emplecton au fost descoperite alte două blocuri, unul

purtând inscripţia l(egio) II Ad(iutrix) p(ia) f(idelis)274, în timp ce pe al doilea era

gravat vex(illatio) leg(ionis) VI Ferr(atae)275. Mai recent, A. Diaconescu a avansat

ipoteza potrivit căreia la vexilaţii ale legiunilor II Adiutrix, IIII Flavia Felix şi VI

Ferrata ar fi ridicat o fortificaţie de la Sarmizegetusa Regia, unde acestea ar fi

267 CIL X 135; CIL III 10224; CIL III 14347²; Lőrincz 1978, 309-310; Fitz 1986a, 341-343, nr. 17-29; Strobel 1989, 80; Németh 1994, 139-152; Lőrincz 2000b, 162; Farnum 2005, 16, 38, 52, 61; Strobel 2010, 114, 119. 268 IDR III/3 268 = AE 1983, 824; Ritterling, RE XII, 1925, 1282, 1444; Patsch 1937, 60; Mócsy 1974, 92; Strobel 1984, 88; Piso 2000, 211-213; Farnum 2005, 16, 38-39, 62 (care localizează legio II Adiutrix la Ulpia Traiana Sarmizegetusa între 102-104, apoi susţine că legiunea ar fi staţionat în Dacia între anii 106-120); Strobel 2010, 155, 218. 269 Cassius Dio 68.9.7.270 Daicoviciu 1945, 86-87; Daicoviciu 1960, 307; Daicoviciu 1972, 327-328; Daicoviciu, RE Suppl. XIV, 1974, 599 şi urm.271 Piso 2000, 208, 211. 272 Glodariu 1989-1993, 22. 273 IDR III/3, 269 b-c. 274 IDR III/3 268 = AE 1983 824.275 IDR III/3 271 = AE 1983 271.

50

staţionat în perioada 102-105276. Ipoteza respectivă a fost respinsă de Piso, care

susţine că aceste inscripţii au fost gravate după cucerirea Daciei, în 106277. Ipoteza

emisă de Diaconescu a fost preluată şi dezvoltată şi de C.H. Opreanu, C. C. Petolescu,

dar şi de către alţi istorici 278. La rândul nostru, considerăm corectă ipoteza celor doi

cercetători, dar ne permitem să remarcăm că, indiferent de data la care a fost ridicată

fortificaţia de la Grădiştea Muncelului, participarea legiunii II Adiutrix la ambele

expediţii dacice ale lui Traian cu greu poate fi pusă la îndoială. De asemenea, mai

mult ca sigur, legio II Adiutrix a părăsit Dacia la scurt timp după transformarea Daciei

în provincie romană şi a revenit la Aquincum.

Potrivit lui K. Strobel, legio II Adiutrix a fost transferată la Singidunum în 103

ca urmare a plecării legiunii IIII Flavia Felix în Dacia. Aici, potrivit aceluiaşi istoric,

Traian concentrase nu mai puţin de 5 legiuni în vederea celei de-a doua expediţii

dacice279.

Legio II Adiutrix a fost înlocuită la Aquincum după plecarea sa în războiul

dacic de legio X Gemina, care a fost transferată de la Noviomagus, din Germania

Inferior280. În legătură cu data la care a avut loc acest transfer au fost formulate diferite

ipoteze. Potrivit lui E. Ritterling, legio X Gemina ar fi venit la Aquincum la o dată

cuprinsă între anii 103-107 (cel mai probabil în 105)281. Un element care trebuie avut

în vedere este faptul că cele mai târzii atestări ale legiunii X Gemina în zona Rinului

datează din anii 101-102282. J. Fitz a avansat ipoteza potrivit căreia legio X Gemina a

276 Diaconescu 1997, 19 şi urm. Teza sa a fost susţinută şi de Protase 1997, 99-100. 277 Glodariu, Iaroslavschi, Rusu, 1988, 128-129; Piso 2000, 212-213; Piso 2008, 304; Bogdan Cătăniciu 2007, 127; Strobel 2006, 111, Strobel 2010, 234 (autorul german exclude existenţa unei fortăreţe dacice anterior castrului roman). Strobel 2010, 278 în mod eronat include şi un detaşament al legiunii I Adiutrix în componenţa garnizaonei de la Sarmizegetusa Regia,278 Petolescu 1995, 48; Protase 1997, 96-100; Diaconescu 1997, 18; Opreanu 1999-2000, 151-168; Opreanu 2006a, 51-74; Opreanu 2006b, 115-120; Oltean 2007, 56; Petolescu 2010, 145, 194, 202; Wheeler 2010, 1202-1203. Mai recent, C.H. Opreanu şi-a schimbat opinia cu privire la referinţa din Cassius Dio 68.9.7, susţinând că istoricul greco-roman se referea la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Opreanu 2010, 47). Bogdan Cătăniciu 2005, 726, nota 24, (unde respinge ideea existenţei unui castru roman la Sarmizegetusa Regia începând cu 102 sub motiv că acest sit nu a fost explorat sufficient) 727, nota 31 (unde arată că micul castru de la Sarmizegetusa Regia nu ar fi putut adăposti decât o vexillatio a legiunii care, începând cu 102, era cantonată la Berzobis). Cu toate acestea, autorul german propune datarea în perioada ulterioară anului 106 a garnizoanei romane de la Sarmizegetusa (Strobel 2010, 278).279 Strobel 2010, 254.280 CIL III 3550; 10479; 10517 = AE 1891, 74; 15162; AE 1965, 121. În ceea ce priveşte materialul tegular al legiunii, vezi: Lőrincz 1977, 144-145. 281 Ritterling, RE XII, 1925, 1683. O listă exhaustivă a istoricilor care au emis ipoteze în legătură cu această dată, vezi Lőrincz 2000b, 163, nota 36. Majoritatea cercetătorilor au datat venirea legiunii X Gemina la Aquincum în anul 102. 282 CIL XIII 7697; 7715; 7716; Eck 1985, 161-162, nr. 26.

51

fost transferată de la Noviomagus direct la Vindobona, în timp ce la Aquincum ar fi

staţionat doar o vexillatio283.

Potrivit lui B. Lőrincz, legio X Gemina ar fi staţionat la Aquincum între anii

105-118284. O asemenea ipoteză presupune că legio II Adiutrix ar fi staţionat în Dacia

în aceeaşi perioadă285, or nu avem nicio dovadă în acest sens. De asemenea, în stadiul

actual al cercetării nu dispunem de nicio mărturie privind prezenţa legiunii în altă

provincie. Prin urmare, considerăm că staţionarea legiunii X Gemina la Aquincum a

fost de scurtă durată. După încheierea războiului dacic al lui Traian şi divizarea

Pannoniei, legio II Adiutrix a revenit la Aquincum, iar legio X Gemina a fost

transferată la Vindobona, unde a înlocuit legio XIIII Gemina. Legiunea XIIII Gemina

a fost dislocată la Carnuntum, ca urmare a plecării legiunii XV Apollinaris în Egipt.

Majoritatea autorilor datează plecarea legiunii X Gemina la Vindobona în 118/119 în

funcţie de revenirea legiunii II Adiutrix la Aquincum. De asemenea, revenirea legiunii

II Adiutrix la Aquincum a fost datată în 118/119 p.Chr. în funcţie de plecarea legiunii

X Gemina, într-un demers circular care nu conţine nicio dovadă precisă cu privire la

data acestui transfer286.

Legio II Adiutrix a participat la războiul parthic al lui Traian, de unde a revenit

la Aquincum în 118/119287. În primii ani ai domniei lui Hadrianus, la Aquincum a fost

ridicat un nou castru în care s-a stabilit legio II Adiutrix288. Deşi există posibilitatea ca

unele unităţi auxiliare ale celor două Pannonii să fi participat la operaţiunile împotriva

rebelilor conduşi de Simon bar Kochba, nu există mărturii convingătoare privind

prezenţa legiunii sau a unei vexillaţii a acesteia pe frontul iudaic289.

283 Fitz 1986a, 329-331; Fitz 1986b, 319-321; Jiménez de Furundarena 1996, 40; Lóki, Szabó, Visy 2011, 63.284 Lőrincz 1978, 310. Ipoteza a fost preluată de Gómez-Pantoja 2000, 186-187. 285 Farnum 2005, 16-17, 38-39, 62.286 Vezi Fitz 2005, 67.287 AE 1936, 163; AE 1977, 820; Farnum 2005, 17; Lőrincz 2000b, 164. Cu privire la revenirea legiunii la Aquincum în 118/119, vezi: Ritterling, RE XII, 1925, 1445; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, 614, 616; Nagy 1977, 359-366; Lőrincz 2000b, 164; Strobel 2010, 412. 288 Nagy 1977, 359-366; Póczy, Németh, Szirmai, Kocsis 1983, 398-403. 289 Mor 1990, 173; AE 1936 163; Lőrincz 2000b, 164; Farnum 2005, 17.

52

Legio II Traiana Fortis

În pofida documentelor epigrafice şi papyrologice tot mai abundente

referitoare la legio II Traiana, datele oferite de aceste surse nu au adus noi informaţii

cu privire la istoria legiunii.

Prima sursă care atestă prezenţa legiunii II Traiana în Egipt este opera lui

Cassius Dio, Istoria romană290. Crearea acestei unităţi de către Traian, împreună cu

legio XXX Ulpia, a fost datată de E. Ritterling în perioada războiului dacic dintre 101-

102, 105-106291. H.M.D. Parker a considerat ca fiind cea mai plauzibilă datare

perioada dintre cele două expdiţii dacice ale lui Traian292. În opinia noastră, ipoteza se

verifică în cazul legiunii XXX Ulpia; însă în ceea ce priveşte crearea legiunii II

Traiana, ea trebuie pusă în legătură, mai curând, cu expediţia de anexare a Arabiei,

din anul 106 şi, poate, cu planurile împăratului de a porni o vastă ofensivă împotriva

parţilor293.

În absenţa unor dovezi concrete, au fost formulate diferite ipoteze în legătură

cu provincia în care a staţionat legiunea în primii săi ani de existenţă. Marele istoric

britanic R. Syme a localizat legiunea în provinciile dunărene între anii 103-105 p.Chr.

Astfel, legio II Traiana ar fi staţionat în Moesia Inferior294. În ceea ce priveşte

participarea acestei legiuni la războiul dacic al lui Traian, referinţele directe lipsesc.

Unul dintre puţinele documente referitoare la această legiune şi care datează,

cel mai probabil, din timpul lui Traian este o inscripţie descoperită la Ephes, dedicată

lui M. Arruntius Claudianus, ofiţer aparţinând tagmei ecvestre, promovat în ordinul

senatorial inter aedilicios în timpul lui Domitianus. După efectuarea preturii a fost

numit legat al proconsulului provinciei Achaia, apoi a servit timp de doi ani succesiv

ca legat al provinciei Asia, iar ulterior a devenit legat al legiunii II Traiana, iar în anul

290 Cassius Dio 55.24.3: (sune¿tacen) Traianoì» toì deu¿teron toì Ai¹guption…291 Ritterling, RE XII, 1925 1484. Potrivit Parker 1928, 109-114, legio II Traiana a fost creată după înfiinţarea legiunii XXX Ulpia Victrix, în perioada dintre cele două expediţii dacice sau în perioada cuprinsă între războiul dacic şi războiul parthic al lui Traian.292 Parker 1928, 109-115.293 Syme 1965, 345; Strobel 1984, 97-98; Strobel 2010, 248 (103/104). Potrivit Farnum 2005, 17, legiunea a fost înfiinţată de Traian în 102. Această teorie este contestată Freeman 1996, 91-94, cu menţiuni bibliografice.294 Syme 1971, 91-93; Mann 1963, 483-489.

53

115-116, el a fost numit proconsul în Macedonia295. Prin urmare, comanda legiunii II

Traiana poate fi datată în intervalul cuprins între anii 105-115 p.Chr. O datare mai

precisă este imposibilă din cauza absenţei unor informaţii sigure cu privire la

momentul în care a fost promovat în ordinul senatorial. K. Strobel a datat comanda lui

Arruntius Claudianus asupra legiunii în primii ani de existenţă şi, prudent, a propus

ipoteza unei eventuale participări la cea de a doua expediţii dacice a lui Traian şi a

staţionării legiunii în zona Dunării296.

O altă inscripţie care datează din timpul lui Traian sau din primii ani ai

succesorului său îi este dedicată lui [L. Cosso]nius Gallus Vecilius Crispinus

Mansuanius Marcellinus Numisius Sabinus, căruia i-a fost încredinţată, printre altele,

comanda unor legiuni:...leg(ato) legionum I Italicae et II Traianae fortis...297. O altă

inscripţie descoperită la Caesarea Maritima, în Iudaea, evocă, de asemenea,

comenzile deţinute succesiv de acest senator asupra legiunilor I Italica şi II

Traiana298. La începutul carierei sale, Gallus a fost tribun laticlav al legiunii XXI

Rapax. Despre această legiune s-a presupus că a fost distrusă în cursul războaielor cu

sarmaţii, în jurul anului 92 p. Chr299. Cercetătorul francez F. Bérard a pus dispariţia

legiunii pe seama unei decizii a împăratului Domitianus, care ar fi dizolvat-o drept

pedeapsă pentru susţinerea uzurpatorului L.Antonius Saturninus, în 89 p. Chr300. În

295 IGR III 615 = ILS 8821 = TAM II 1 282. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi: PIR² C 753; PME A 166; Franke 1991, 41-43, 366, nr. 21; IDRE II 373 cu bibliografia aferentă. 296 Strobel 1988a, 271-273; Strobel 2010, 265, 299: legio II Traiana a staţionat, începând cu anul 105, în Moesia Inferior, în regiunea Munteniei actuale. Potrivit Farnum 2005, 17, 38, 63, legio II Traiana s-a alăturat legiunii I Italica la Novae. 297 CIL III 6813 = ILS 1038: [L(ucio) Cosso]nio L(ucii) f(ilio) Stel(latina tribu) / Gallo Vecilio / Crispino Mansuanio / Marcellino Numisio / [S]abino leg(ato) Aug(usti) pro pr(aetore) / provinciar(um) Galatiae Pisid(iae) / [P]aphlagoniae, sodali Fla/viali, proco(n)s(uli) prov(inciae) Sard(iniae), / leg(ato) legionum I Italicae et / [I]I Traianae Fortis, praef(ecto) frum(enti) / dandi, curatori viae Clodiae / Cassiae Anniae Ciminiae Tra/ianae novae, praetori, trib(uno) pl(ebis), / quaestori provinc(iae) Ponti et / [B]ithyniae, leg(ato) Asiae, IIIvir(o) capital(i), / [trib(uno)] milit(um) leg(ionis) XXI Rapacis; PIR² G 71; C 1541; Franke 1991, 20-22, nr. 12. Discuţii pe baza acestei inscripţii: Ritterling, RE XII, 1925 1485-1486; Syme 1971, 91, 106; Strobel 1984, 98, în special nota 77; Eck 1984, 59-61; Cotton, Eck 2001, 219-213. 298 AE 2003 1801 = CIIP II, 159-160, nr. 1227: [L(ucio) Coss]onio L(ucii) f(ilio) S[tel(latina tribu) Gallo / Vecil]io Cris[p]ino Ma[nsuanio / Marc]ellino Numi[sio Sabino / co(n)s(uli), VI]I vir(o) epul(onum), [leg(ato) Imp(eratoris) Hadri/ani Aug(usti) p]r(o) pr(aetore) [p]rov(inciae) Gal]atiae, pro[co(n)s(uli) prov(inciae) Sardiniae, / leg(ato) leg(ionis) I Ita(licae)] et leg(ionis) I[I Traian(ae) fort(is) --]. 299 Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII, 1925 1736, 1788-1789; Syme 1936, 177; Mócsy 1974, 83-84; Strobel 1986d, 217; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 84 et passim; Wilkes 1983, 269-270 (în special notele 74 şi 78); Jones 2002, 149, 152. Concluziile acestor cercetători se întemeiază pe afirmaţiile unor istorici antici: Suetonius, Domitianus 6.1: Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario: sponte in Chattos, necessario unam in Sarmatas legione cum legato simul caesa...; Eutropius 7.23.4: Multas tamen calamitates isdem bellis passus est; nam in Sarmatia legio eius cum duce interfecta est et a Dacis Oppius Sabinus consularis et Cornelius Fuscus, praefectus praetorio, cum magnis exercitibus occisi sunt.300 Bérard 2000, 55-60.

54

oricare din aceste situaţii, comandamentul deţinut de Gallus asupra legiunilor I Italica

şi II Traiana datează din timpul lui Traian, fiind datată în jurul anului 106 p. Chr (R.

Syme), 109/110 p. Chr (W. Eck), respectiv 113/114 (K. Strobel). Cu toate acestea, R.

Syme avea serioase dubii în legătură cu participarea legiunii la războiul dacic al lui

Traian301. K. Strobel consideră că legiunea se afla în 113/114 în Syria, sub comanda

lui Gallus, pentru a participa la războiul parthic al lui Traian. W. Eck şi K. Strobel fac

o paralelă între cazul lui [L. Cosso]nius Gallus şi cel al lui P. Tullius Varro care, la

rândul său, a comandat succesiv două legiuni, ultima fiind legio VI Victrix302. El ar fi

deţinut comanda acestei legiuni în jurul anului 122 p.Chr., dată la care aceasta a fost

transferată din Germania Inferior în Britannia, după ce, anterior, a comandat legio XII

Fulminata în Cappadocia303. Un caz similar care merită amintit este cel al lui T. Iulius

Maximus care a comandat, succesiv, legiunile I Adiutrix şi IIII Flavia304. Comanda

asupra celor două legiuni a fost datată în 104-108 p.Chr. Prin urmare, T. Iulius

Maximus a comandat legio I Adiutrix, care aparţinea Pannoniei, în timpul celei de-a

doua campanii a lui Traian în Dacia (105-106 p.Chr.). După cucerirea Daciei, el a fost

numit în fruntea legiunii IIII Flavia, care a făcut parte din garnizoana acestei

provincii305. Din studiul carierei lui T. Iulius Maximus şi a lui P. Tullius Varro rezultă

că ofiţerii respectivi, care comandaseră anterior o legiune, au primit comanda unei a

doua legiuni – situaţie atipică – în situaţii speciale, precum constituirea garnizoanei

noii provincii Dacia şi, respectiv, transferul legiunii VI Victrix din Germania Inferior

în Britannia. Putem presupune că T. Iulius Maximus şi L. Cossonius Gallus erau de

aproximativ aceeaşi vârstă şi că au debutat în cariera senatorială aproape în acelaşi

timp. Evoluţia carierei lui Gallus a fost, însă, mai lentă. El a fost consul suffectus în

anul 116306, după ce a guvernat Galatia, Paphlagonia şi Pisidia, funcţie care poate fi

datată între anii 113-115307. Anterior, el a guvernat Sardinia ca proconsul timp de un

301 Syme 1971, 91; Eck 1984, 60; Strobel 1984, 98; Strobel 1988a, 273-275. 302

CIL XI 3364 = ILS 1047: P(ublio) Tullio / Varrionis fil(io) / Stel(latina) Varroni co(n)s(uli) / auguri proco(n)s(uli) provinc(iae) / Africae leg(ato) Aug(usti) pro pr(aetore) / Moesiae superior(is) curat(ori) / alvei Tiberis et riparum / et cloacarum urbis praef(ecto) / aerari(i) Saturn(i) proco(n)s(uli) prov(inciae) / Baeticae ulterioris Hispa/niae leg(ato) leg(ionis) XII Fulminatae / et VI Victris P(iae) F(idelis) / praetori aedil(i) Ceriali / quaestori urb(ano) tribuno / milit(um) leg(ionis) XVI Fl(aviae) Xviro stlitibus / iudicand(is) praetori Etruriae quin/quennali Tarquinis / P(ublius) Tullius Callisto posuit.303 Alföldy 1967, 26 şi urm., nota. 34; 78 şi urm.304 CIL XII 3167 = ILS 1016. 305 Alföldy 1969, 247-248; Syme 1971, 99, 108; Pflaum 1978, 317 şi urm; Piso 1982, 50 şi urm; Piso 1993, 210-213. 306 AE 1995 1185; AE 1999 93b; RMD IV 229.307 Eck 2007b, 201; Eck, Werner (Cologne). "Cossonius." Brill’s New Pauly. Brill Online, 2013. Reference. 18 April 2013 http://www.paulyonline.brill.nl/entries/brill-s-new-pauly/cossonius-

55

http://www.paulyonline.brill.nl/entries/brill-s-new-pauly/cossonius-e12220910




an, fiind probabil, primul guvernator de rang senatorial al acestei provincii care,

pentru o lungă perioadă de timp a fost condusă de procuratori aparţinând tagmei

ecvestre. Potrivit lui W. Eck, mandatul lui L. Cossonius Gallus în Sardinia datează din

110-111308. Curatela sa asupra drumurilor Clodia, Cassia, Annia, Cimina, Traiana

nova nu pot data anterior anului 109309. Prin urmare, L. Cossonius Gallus a îndeplinit

funcţia de praefectus frumenti dandi în anul 110. Prin urmare, guvernământul său în

Sardinia trebuie datat mai curând în 113 sau 112 cel mai timpuriu. De aici rezultă că

el a deţinut comanda legiunilor I Italica şi II Traiana fortis între anii 110-112/113.

Epitetul fortis trimite la o eventuală participare a legiunii la războiul dacic al lui

Traian. În asemenea condiţii ne apare plauzibilă teza unei staţionări a legiunii în

Moesia Superior, unde nu se mai afla decât legio VII Claudia, după dislocarea legiunii

IIII Flavia Felix în Dacia, între anii 106-117/118. Cu siguranţă, această construcţie

este speculativă, dar credem că merită luată în considerare ca ipoteză de lucru.

E. Ritterling mai invocă o inscripţie funerară descoperită la Sidon, dedicată

unui soldat roman, datată în anul 118 p. Chr310. Marele învăţat german a presupus că

legiunea se afla deja în Orient fie ca parte a garnizoanei unei provincii (Syria ?), fie în

cadrul unui corp expediţionar participant la războiul parthic al lui Traian311.

O primă concluzie care merită formulată este că tentativele de a data cu

precizie crearea legiunii II Traiana Fortis şi de a afla numele provinciei în care a

aceasta a staţionat în primul deceniu al existenţei sale sunt sortite eşecului din cauza

informaţiile insuficiente. Această problemă este strâns legată de cea privind

dezbaterile cu privire la data la care Iudaea a devenit o provincie consulară.

O inscripţie descoperită la Roma, datrând din timpul lui Marcus Aurelius,

cuprinde o listă a legiunilor existente în acea perioadă în ordinea geografică a

provinciilor în care staţionau. Lista este posterioară anului 165 (apar legiunile II

Italica şi III Italica, înfiinţate atunci de acest împărat), dar anterior anului 168 p.Chr.,

deoarce legio V Macedonica este menţionată alături de legiunile I Italica şi XI

e12220910, Thomasson LP² 103, 28:019. Cf. Sherk 1979, 168, nr. 3; Sherk 1980, 954-1052.308 Eck 2012, 320-321. Thomasson LP² 103, 28:019: 110-114, vel etiam postea. În opinia noastră, guvernământul lui L. Cossonius Gallus în Galatia, Paphlagonia şi Pisidia poate fi datat şi între anii 114—116.309 Harris 1965, 113-133; Thomasson LP² 103, 28:019.310 CIL III 151: G(aio) Ant(istio) Ve(tere) / co(n)s(ule) G(aius) Iu/lius Fabi/anus G(ai) f(ilius) / Cy(rina tribu) Uti(ca) m(iles) / l(e)g(ionis) II Trai(anae) f(ortis) / vixit ann(os) / L, mil(itavit) an(n)o(s) / XXIII.311 Ritterling 1903b, 476-480; Ritterling, RE XII, 1925 col. 1486. Cu privire la o eventuală participare a legiunii II Traiana fortis la războiul parthic al lui Traian, vezi: Farnum 2005, 17, 39, 62, 82, potrivit căruia legio II Traiana fortis ar fi staţionat în perioada 113-120 la Samosata, în Syria şi apoi imediat în Egipt, ignorând informaţiile care localizează legiunea la Caparcotna, în Iudaea, în 119/120; Strobel 2010, 254, 364.

56


Claudia în Moesia Inferior, înainte de a fi transferată la Potaissa, în Dacia. Pe această

listă, legiunea VI Ferrata este menţionată după legiunea XVI Flavia Firma şi înainte

de legio X Fretensis. Acest fapt dovedeşte că, începând cu domnia lui Marcus

Aurelius, cel mai târziu, legio VI Ferrata staţiona în Iudaea care avea statul de

provincie imperială de rang consular312.

Mommsen a pus la îndoială veridicitatea informaţiei oferite de Cassius Dio,

potrivit căruia legio VI Ferrata ar fi staţionat în Iudaea313. E. Ritterling a remarcat că,

în anul 152 p.Chr., cel mai târziu, legiunea staţiona la Caparcotna, numită în lucrarea

lui Eusebius - Chronicon – şi Legio314. Primul autor care a datat sosirea acestei legiuni

în Iudaea în perioada revoltei conduse de Simon bar Kochba (132-135 p.Chr.) a fost

învăţatul german P. von Rohden315. Legiunea a rămas în Iudaea, care ar fi devenit în

135 p.Chr. provincie de rang consular sub numele de Syria-Palaestina.

Ulterior, a fost remarcat faptul că guvernatorul Iudeii la data izbucnirii revoltei

lui Simon bar Kochba, în 132 p.Chr., era Q. Tineius Rufus, consul suffectus în anul

127 p.Chr.316 Diferite surse literare antice îl indică pe Tineius Rufus drept singurul

comandant roman care a condus operaţiunile împotriva iudeilor317. E. Groag318 şi E.

M. Smallwood319 au sugerat că Tineius Rufus a rămas în Iudaea după ce Cn. Minicius

Faustinus Sextus Iulius Severus a preluat comanda trupelor romane de pe teatrul de

operaţii şi a fost numit din nou în fruntea provinciei după reprimarea revoltei. Această

supoziţie este lipsită de fundament întrucât sursele epigrafice referitoare la cariera lui

Sextus Iulius Severus demonstrează că acesta a fost numit guvernator în Iudaea şi apoi

în Syria320.

Într-un studiu consacrat carierelor unor guvernatori şi a unui procurator al

Iudeii, H.-G. Pflaum a sugerat că schimbarea de statut a Iudeii a avut loc în jurul

312 CIL VI 3492 = ILS 2288. 313 Notă la CIL III 6641; Cassius Dio 55.23.3.314 Ritterling 1903a, 633-635; Ritterling, RE XII, 1925 1591. Despre Caparcotna ca sediu al legiunii VI Ferrata, vezi: CIL III 6814-6816; Ramsay 1916, 129-131; Levick 1958, 75-76; AE 1920 78. Surse antice care evocă Caparcotna: Caporcotani (Tabula Peutingeriana, X, 1-2); KaparkotneiÍ (Ptolemaios, Geographia 5.15.4); Eusebius, Onomasticon, passim. Numele derivă din cel care apare în sursele ebraice sub forma Kefar ‛Otnay. Apare în sursele târzii sub numele de urbs Maximianopolis: Eusebius, Patrologia Latina, XXV, col. 1591, ed. J. P. Migne, Paris, 1845; Numit astăzi, în limba arabă, El-Lejjûn. 315 Rohden 1885, 30 şi urm. 316 Groag, RE VI A, 1937 1376 şi urm., s. v. Tineius Rufus; Fasti Ostienses, Inscriptiones Italiae, XIII, I, 205; Schürer 1973, 518; Syme 1962, 90; Smallwood 1976, 550; Eck 1970, 18, nr. 88; Nollé, Roxan 1997, 269-276. 317 Vezi discuţia la Applebaum 1989, 117-123. 318 Groag, RE VI A, 1937 643, s. v. Tineius. 319 Smallwood 1976, 550-551. 320 În Iudaea: CIL III 2830; în Syria: CIL III 199 = ILS 1056.

57

anului 123 p.. Chr. Argumentul îl constituie înlocuirea procuratorului de rang centenar

cu un procurator de rang ducenar la această dată321.

Însă, în 1908, R. K. McElderry a avansat o nouă ipoteză, potrivit căreia Iudaea

ar fi devenit provincie de rang consular în anul 117 p. Chr322. Cercetătorul britanic şi-a

fundamentat ipoteza pe informaţia oferită de un pasaj din opera lui Cassius Dio,

potrivit căruia, generalul de origine maură Lusius Quietus a guvernat Iudaea în calitate

de vir consularis (consulatul deţinut, cu siguranţă, in absentia)323. Unii istorici au

considerat că acest fapt nu a fost definitoriu pentru transformarea de statut a

provinciei şi că numirea lui Quietus a fost atipică, datorându-se energiei şi durităţii

generalului de origine maură324. Ipoteza lui Mc Elderry a fost preluată şi de învăţatul

israelian M. Avi-Yonah325.

Această teză vine să fie confirmată de alte inscripţii referitoare la carierele

unor senatori care au guvernat Iudaea în calitate de viri consulares326. L. Cossonius

Gallus, consul în 116 p.Chr., a guvernat Iudaea între 118-120 p.Chr., după cum o

demonstrează o inscripţie din Caesarea Maritima327. M. Paccius Gargilius Antiquus,

consul suffectus în 119 p.Chr., este atestat la Dor între 122-125 p. Chr328. Rezultă că

Iudaea a devenit o provincie consulară cel târziu în anul 117 p.Chr., fapt asociat cu

venirea unei a doua legiuni. Identitatea acestei legiuni a generat dispute aprinse între

cercetători.

Prima dovadă indubitabilă privind prezenţa legiunii II Traiana în Iudaea

datează din primii ani ai domniei lui Hadrianus. Este vorba de o bornă miliară

descoperită la 4 iulie 1978 de I. Roll şi B. Isaac în cursul unor explorări efectuate de

Institutul „Absalom” din Tel-Aviv, pe drumul care lega Ptolemais (Acco) de

321 Pflaum 1969, 232-233; Pflaum 1982, 33 şi urm., nr. 103A.322 McElderry 1908, 110-113; McElderry 1909, 53. 323 Cassius Dio 68.32.3; Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.5.2; Eusebius, Chronicon, CCXXIII Olympias, an. XVII, 115; Orosius, Adversus Paganos 7.12.7; Hyppolitus, Commentarii in Matthaeum 24.15-22; Groag, RE XIII, 1927 1874 şi urm., s. v. Lusius Quietus; PIR² L 439; Thomasson LP 324-325, nr. 26; Syme 1958b, 9; Avi-Yonah 1973, 209-213. Vezi, de asemenenea inscripţia dedicată lui Lucius Tettius Crescens: AE 1929 167 = ILSard I 57 = AE 2000 647 = IDRE 169: Tettius Crescens, / domo Roma, / vix(it) ann(is).../ expedition(i)b(us) interfuit / Daciae bis, Armeniae / Parthiae et Iudaeae / se vivo fecit. Potrivit lui Bruun 1992, 99-106, Crescens ar fi fost doar un civil care a însoţit armata romană, ipoteză infirmată de Strobel 2010, 398, nota 45.324 Syme 1958b, 9; Schürer 1973, 518; Keppie 1973, 859-864. 325 Avi-Yonah 1973, 209-213; Eck 2007a, 114, nota 17; Strobel 2010, 392. 326 Pucci ben Zeev 2008, 101. 327 AE 1999, 93b; Cotton, Eck 2001, 209-213 = AE 2003 1801 = CIIP II, 159-160, nr. 1227; Pucci ben Zeev 2008, 101; Thomasson LP² 133, nr. 26(1). 328 Gera, Cotton 1991, 258-266, nota 1; Pucci ben Zeev 2008, 101; Thomasson LP² 133, nr. 26(2). Câţiva ani mai târziu, A Dabrowa a demonstrat că Dor aparţinea Iudeii: Dabrowa 1995, 100.

58

Diocaesarea (Sepphoris). Pe acest miliar este gravată o inscripţie pentru care cei doi

cercetători au oferit următoarea lectură329:

[Imp(erator) Caesar divi Tr]aiani

Part<h>ici fil(ius) D[ivi Nervae] nepos

Hadrianus Aug(ustus) pontif(ex)

max(imus) trib(unicia) potestas (sic)

iiii co(n)sul iii Leg(io) ii T(raiana)

Potrivit acestei lecturi, inscripţia datează din timpul celei de-a patra puteri

tribuniciene a împăratului Hadrianus (10 dec. 119 – 9 dec. 120 p.Chr.). Această

epigrafă dovedeşte faptul că legiunea respectivă se afla în Iudaea, cel mai târziu, încă

din primii ani ai domniei lui Hadrianus. Drumul dintre Ptolemais şi Diocaesarea

constituia una dintre porţiunile complexei reţele rutiere construite în această provincie

construite în timpul acestui principe, fapt atestat de descoperirea mai multor borne

miliare, datând din perioada 129-135 p. Chr330.

Legio II Traiana a staţionat, cu siguranţă, de la început la Caparcotna (Kefar

‘Otnay), numit ulterior Legio331. Putem, însă, presupune, având în vedere că Iudaea a

devenit o provincie consulară cel mai târziu în anul 117 p.Chr., că legiunea s-a stabilit

la Caparcotna încă din această perioadă.

O altă dovadă cu privire la venirea unei a doua legiuni în Iudaea cel mai târziu

în timpul lui Hadrianus o reprezintă dublarea numărului unităţilor auxiliare în această

provincie. Potrivit lui Tacitus, efectivele trupelor auxiliare ale unei provincii erau

egale cu cele ale legiunilor din teritoriul respectiv332. Această regulă nu şi-a dovedit

valabilitatea în cazul tuturor provinciilor şi pe întreaga perioadă a Principatului. Ea se

aplică, totuşi, în cazul Syriei şi Cappadociei333. Potrivit unei diplome militare emise în

anul 86 p.Chr., în Iudaea staţionau şase unităţi auxiliare cu un efectiv total de

aproximativ 5.000 de militari334. Într-o diplomă datând din anul 139 p.Chr., apar 3

alae şi 12 cohortes, dintre două miliare. Aşadar în Iudea, redenumită Syria-Palaestina

după înăbuşirea revoltei conduse de Simon bar-Kochba, staţionau cel puţin 8.500 de

militari ai trupelor auxiliare. Acest efectiv a fost cu siguranţă, mai numeros, deoarece,

329 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979b, 149-155. Ipoteza celor doi cercetători a fost constestată de Rea 1980, 220-221. Demonstraţia a fost reluată în Isaac, Roll 1982a, 131-132, unde autorii ipotezei au revenit asupra inscripţiei şi au adus noi argumente în favoarea lecturii iniţiale. 330 Isaac, Roll 1979a, 55, nota 17. 331 Isaac, Roll 1982b index; Tsuk 1988-1989, 92-97; Isaac 1990, 432-433; Tepper 2007, 57-71. 332 Tacitus, Annales 4.5.6. 333 Isaac 1990, 37-38, 106. 334 CIL XVI 33. Cu privire la trupele romane care au staţionat în Iudaea, vezi: Mor 1986a, 575-602.

59

cu siguranţă, în diplomă nu apar toate unităţile auxiliare aflate atunci pe teritoriul

provinciei. Este posibil, însă, ca înainte de anul 186 p.Chr. să fi avut loc o reducere a

efectivelor granizoanei provinciei. O diplomă datând din acest an conţine doar 2 alae

şi 7 cohorte, dintre care două miliare, cu un efectiv total de 5.500 de militari, inferior

celui din 139 p.Chr., dar superior celui din anul 86 p. Chr335. Această evoluţie

aleatorie a efectivelor trebuie privită, însă, cu circumspecţie, deoarece nu avem

certitudinea că diplomele respective menţionau toate unităţile auxiliare existente în

Iudaea la data respectivă.

Un papyr descoperit la Dura-Europos, datând din 232 p.Chr., menţionează o

cohors XII Palaestinorum336. Potrivit unei ipoteze emise de D. Kennedy, numărul de

ordine respectiv este egal cu cel al cohortelor auxiliare care staţionau în Iudaea la data

la care această unitate a fost creată. Ulterior, la o dată necunoscută, cohorta a fost

transferată în Syria337.

O ipoteză diferită a fost emisă de W. Eck, în 1984. Potrivit istoricului german

citat, legiunea s-ar fi aflat în această provincie încă din anul 107/108338. Concomitent,

Iudaea, care, începând cu anul 70 p.Chr., avea statutul de provincie imperială de rang

pretorian, a devenit provincie de rang consular, fapt ilustrat de cele două inscripţii

care redau demnităţile îndeplinite de Q. Roscius Coelius Murena Pompeius Falco. W.

Eck a remarcat maniera în care, în ambele epigrafe, sunt notate comanda legiunii X

Fretensis şi funcţia de guvernator al provinciei Iudaea339. Guvernatorul provinciei era,

implicit şi comandantul legiunii, motiv pentru care, în mod obişnuit, cele două funcţii

nu sunt menţionate separat. Formularea întâlnită în cele două inscripţii este întâlnită

pentru prima dată în timpul lui Marcus Aurelius. Faptul că titlul de guvernator al

Iudeii este asociat, în cazul ILS 1036 cu cel de consularis constituie un indiciu clar,

susţine cercetătorul german, al transformării de statut a provinciei. Q. Roscius Coelius

Murena Pompeius Falco ar fi exercitat consulatul in absentia, în perioada în care mai

era guvernator în Iudaea340. 335 RMD I 69; Lifshitz 1976, 117-121. Vezi discuţie cu privire la RMD I 60 la Reeves 1979, 117-123. 336 Dura-Europos 1959, nr. 30. 337 Kennedy 1983b, 214-216. 338 Eck 1984, 55-67. A fost reluată recent, cu noi argumente de Eck 2007a, 114-115. Teza a fost contestată, pe bună dreptate, de Schwartz 2008, 25, nota 4.339 CIL X 6321 = ILS 1035: leg. Aug. pr. pr. provinc. [Iudaeae e]t leg. X Fret.; CIL III 12117 = ILS 1036: leg Aug. leg. X Fret. et leg. pr. pr. [pr]onvinciae Iudaeae consularis. 340 Eck 1984, 56-61. Q. Roscius Coelius Murena Pompeius Falco a asumat consulatul la în iulie 108 p.Chr. (Vidman Fasti Ostienses², 47, nr. 103; Birley 1981, 98 şi urm.; Birley 2005, 117, nota 74). Ipoteza gestionării consulatului in absentia de către Q. Pompeius Falco, formulată şi de Groag, RE XIII, 1927 1883, a fost respinsă de Syme 1958b, 4. Marele cercetător britanic a remarcat că nici în ILS 1035 şi nici în AE 1957 336 nu este menţionat titlul consularis, a cărui prezenţă în textul ILS 1035 o

60

Nu suntem de acord, însă, cu teza istoricului de la Köln potrivit căreia

Pompeius Falco ar fi deţinut comanda legiunii şi după ce a devenit consular, invocând

ca argument „situaţia excepţională”341. În anul 108 p.Chr., Iudaea nu au avut loc

tulburări, iar ridicarea acesteia la rangul de provincie consulară nu a fost un act dictat

de împrejurări care să fi reclamat luarea unor decizii care să ducă la situaţii atipice.

Plănuită de Traian din timp, această schimbare de statut a provinciei a fost însoţită de

venirea legiunii II Traiana care, cu siguranţă, a avut propriul legat, un vir praetorius.

Plauzibilă în cazul carierei lui Q. Roscius Coelius Murena Pompeius Falco,

analiza lui W. Eck ni se pare mai puţin convingătoare în cazul interpretării

fragmentului din lucrarea lui Eusebius, Historia ecclesiastica, referitor la martiriul lui

Simeon, episcopul al Ierusalimului342. Martirizarea a avut loc e©piì Traianou½

Kai/saroj kaiì u¸patikou½ ¡Attikou½. Faptul că guvernatorul Iudeii din acea

perioadă, Atticus, avea randul de consularis este de menţionat de două ori în text. La

începutul secolului IV p.Chr., când a fost scrisă Historia ecclesiastica, acest titlu nu

era coextensiv celui de personaj al ordinului senatorial din categoria foştilor consuli,

ci erau decernat automat guvernatorilor provinciali proveniţi din amplissimus ordo.

W. Eck precizează că sursa utilizată de Eusebius a fost cronograful Hegesippos, care a

trăit în secolul II p.Chr. (floruit 150-190 p.Chr.). Cercetătorul german susţine că în

textele datând din secolul II p.Chr., termenul de consularis era evocat în sensul său

propriu, de fost consul343. Această teză este, în opinia noastră, eronată. Termenul

u¸patiko¿j = consularis este utilizat şi în secolul II p.Chr. în accepţiunea sa mult

mai cuprinzătoare de guvernator de rang senatorial, nu de membru al ordinului

senatorial de rang consular344. O dovadă în acest sens o oferă scrisoarea lui Iulius

Apollinaris, militar, după toate probabilităţile, al legiunii III Cyrenaica, adresată

tatălui său, Iulius Sabinus, datând din 19/20 februarie 108 p. Chr345. Soldatul

utilizează expresiile Klau¿dion S?e?[ouh½]r?[o]n toÜn u¸patikoìn (r. 26-27)

şi tou½ u¸patikou½ th½j legew½noj (r. 32-33). În realitate, C. Claudius

Severus, care, ca prim guvernator al Arabiei a deţinut, concomitent şi comanda

pune pe seama unei erori de lapicid. 341 Eck 1984, 60-61.342 Eusebius, Historia ecclesiastica 3.32.3. 343 Eck 1984, 60-63. 344 Stein 1940, 54; cu privire la folosirea termenului consularis în timpul lui Traian, vezi: Speidel 1970, 142-153, în special 152, nota 116.345 P. Mich. VII 465, 466. Cu privire la interpretările pe care le-au generat aceste documente, vezi: Speidel 1977, 691-697; Kennedy 1980, 289-292; Freeman 1996, 98 (unde datează începutul guvernământului lui C. Claudius Severus în Arabia în 111 p.Chr.); Gatier 2000, 342-343.

61

legiunii III Cyrenaica, a asumat consulatul, probabil in absentia, abia în anul 112 p.

Chr346. Prin urmare, teza lui Eck potrivit căreia apariţia termenului u¸patiko¿j în

Historia ecclesiastrica ar constitui dovada faptului că guvernatorul Iudeei citat în

această lucrare – Atticus – era de senator de rang consular nu se verifică.

O altă eroare a fost comisă prin identificarea acestui Atticus cu Ti. Claudius

Atticus Herodes, tatăl celebrului sofist Herodes Atticus din timpul lui Antonius Pius şi

al lui Marcus Aurelius347. S-a dovedit, ulterior, că această identificare este eronată. Ti.

Claudius Atticus Herodes a fost promovat adlectus inter praetorios abia în primii ani

ai domniei lui Hadrianus şi a asumat consulat suffect între anii 128-138 p.Chr.348, prin

urmare el nu poate fi acel Atticus evocat în Historia ecclesiastica.

Un alt argument invocat de W. Eck privind transformarea Iudeii într-o

provincie consulară în timpul lui Traian este o inscripţie de la Sidon referitoare la

cariera unui procurator, L. Sempronius Senecio349, a cărui carieră a fost studiată de H.-

G. Pflaum350. Potrivit marelui epigrafist francez de origine germană, transformarea de

statut a provinciei influenţa nu doar rangul guvernatorului dar şi pe cel al

procuratorului financiar. Astfel, prin venirea unei a doua legiuni în Iudaea, în locul

unui guvernator de rang pretorian a fost numit un legat de rang consular, iar

procuratorul centenar a fost înlocuit de un procurator ducenar. Înainte de a fi numit

proc(urator) provinc(iae) Iudaeae, L. Sempronius Senecio a servit ca proc(urator)

monetae la Roma, având rangul de centenarius. După cum susţinea Pflaum „la

procuratè1e de la monnaie appartient aux fonctions de l'échelon supérieur des postes

centenaires et 'sert de tremplin' vers les functions ducénaires.....Ce qui pose alors un

problème, c'est que la procuratèle financière de Judée à l'époque des Flaviens et de

Trajan, ne rapporte que 100 000 sesterces à ses titulaires.... Il paraît donc

invraisemblable que l'ont ait promu Senecio en faisant fides réglements en vigueur à

l'époque: il aurait dû avancer à un poste ducénaire.”351 Pflaum a datat procuratela lui

346 PIR² C 1023; Vidman, Fasti Ostienses², 48; Sartre 1982, 78-80; Eck 1982, 343 şi urm.; Strobel 1988a, 261-264, în special 263. 347

PIR² A 1338; Ti. Claudius Atticus Herodes ca guvernator de rang pretorian al Iudeii: Smallwood 1962, 131-133, în special 132, nota 17, unde sunt menţionate lucările care abordează această temă; Schürer 1973, 516; Eck 1982, 334 şi urm. Potrivit Syme 1958b, 4 şi Halfmann 1979, 122 şi urm., Atticus a guvernat Iudaea ca legat de rang consular. 348

Referitor la diploma militară care a dus la infirmarea acestei ipoteze, vezi: Pietsch 1990, 247–263; AE 1990 763 (cf. AE 1991 763); RMD III 159, 278 şi urm. Pentru discuţia cu privire la această temă, vezi Birley 1997b, 209-245. 349 AE 1975 849. 350 Pflaum 1969, 232-233; Pflaum 1982, 33 şi urm., nr. 103A. 351 Pflaum 1982, 34 şi urm.

62

Sempronius Senecio în anul 123 p.Chr., an pe care îl consideră drept un terminus ante

quem pentru transformarea de statut a provinciei. W. Eck a propus o cronologie

diferită pentru cariera acestui personaj. Sempronius Senecio a fost pro(curator)

Aug(usti) a censib(us) provinc(iarum) Thrac(iae) et Aquitan(iae). Potrivit

cercetătorului german, Sempronius Senecio ar fi efectuat prima procuratelă la data la

care Thracia a devenit o provincie imperială de rang pretorian, aşadar în jur de

107/108 p.Chr. Procuratela din Aquitania ar data în jurul anului 110 p.Chr., fiind

urmată de funcţia de proc(urator) monetae şi de cea de proc(urator) provinc(iae)

Iudaeae. Prin urmare, conchide W. Eck, există posibilitatea ca Sempronius Senecio să

fi fost procurator al Iudeii în ultimii ani ai domniei lui Traian, mai precis în intervalul

110-117 p. Chr352.

Concluzia care se desprinde în urma acestor observaţii este că ipoteza privind

transformarea Iudeii într-o provincie de rang consular în 108 p.Chr. nu beneficiază de

o documentaţie solidă, dar poate fi acceptată ca ipoteză de lucru. În favoarea acestei

teze pot fi invocate argumente suplimentare dacă este privită în contextul mai larg al

politicii lui Traian între anii 105-106 p.Chr., când s-a dovedit a fi foarte activă din

punct de vedere militar şi politico-administrativ. R. Syme considera că numirea

experimentatului vir militaris Q. Roscius Coelius Murena Pompeius Falco ca

guvernator în Iudaea ar fi putut avea legătură cu eventuale tulburări care ar fi izbucnit

atunci în această provincie sau cu o posibilă ameninţare parthică. Istoricul britanic a

enunţat printre posibilele motive ale acestei numiri şi anexarea regatului nabateean,

teză care a fost preluată şi de W. Eck353. P.-L. Gatier a plasat anexarea Arabiei şi al

primei legiuni care a staţionat în această provincie în contextul mai larg al strategiei

imperiale în zona Orientului354. Potrivit lui B. Isaac355, principala misiune a trupelor

romane din Arabia şi Iudaea ţinea într-o mai mică măsură de asigurarea frontierelor

răsăritene ale Imperiului, având, mai curând, sarcini de poliţie internă. Conceptul de

„mare strategie imperială”, prezent în lucrările unor eminenţi istorici militari precum

B. H. Liddell Hart356 şi E. N. Luttwak357 sunt caduce şi anacronice atunci când sunt

aplicate realităţilor politico-militare ale Imperiului Roman. Nu exista un sistem

352 Eck 1984, 65-67. Această ipoteză a fost acceptată şi de alţi cercetători, vezi: Demougin 1997, 41-45. 353 Eck 1984, 60. 354 Gatier 2000, 343. 355 Isaac 1990, 372.356 Liddell Hart 1954. 357 Luttwak 1979.

63

defensiv funcţional la frontiere, iar unii autori au încercat să acrediteze ideea potrivit

căreia cuceririle efectuate de Traian în Orient au avut un asemenea obiectiv358.

Cu toate acestea, la o analiză mai atentă a evenimentelor din 106-107 p.Chr.,

se poate constata, pe fondul războiului dacic şi al anexării regatului nabateean, ample

modificări în distribuirea legiunilor. Crearea celor două noi provincii, Dacia şi Arabia,

precum şi divizarea Pannoniei în două noi provincii, Pannonia Superior şi Pannonia

Inferior i-au impus împăratului Traian reconfigurarea sistemului defensiv roman în

funcţie de noile imperative strategice. Crearea provinciei Dacia a dus la dislocarea a

trei legiuni din Pannonia – XIII Gemina şi I Adiutrix, care au fost trimise în Dacia şi

XV Apollinaris, care a fost transferată în Egipt – şi divizarea acestei provincii. În

Pannonia Superior, provincie de rag consular, unde a rămas doar legio XIIII Gemina,

la Carnuntum, au fost aduse legio XXX Ulpia, recent creată, la Brigetio şi X Gemina,

care în primii ani după transferul său de la Noviomagus, din Germania Inferior, a

staţionat la Aquincum. După încheierea războiului dacic al lui Traian, legio II Adiutrix

a revenit la Aquincum, unde se afla reşedinţa guvernatorului provinciei Pannonia

Inferior, de rang pretorian.

După plecarea sa de la Carnuntum, legio XV Apollinaris s-a stabilit în castrul

de la Nikopolis, lângă Alexandria, alături de legio XXII Deiotariana359, unde a înlocuit

legio III Cyrenaica, transferată în noua provincie Arabia360.

În timp ce legio XXX Ulpia Victrix a consolidat garnizoana Pannoniei

Superior, după cucerirea Daciei, un rol similar l-a jucat în Orient legio II Traiana,

unde apăruse o nouă provincie. Nu poate fi exclusă, de asemenea, intenţia lui Traian,

încă din această perioadă, de a porni războiul împotriva parţilor peste câţiva ani361.

Dinamica deosebit de complexă a legiunilor romane între anii 101-107 p.Chr.

coincide cu cea a operaţiunilor în urma cărora au fost create cele două noi provincii –

Dacia şi Arabia. Toate aceste operaţiuni demonstrează existenţa unui plan coerent şi

metodic, specific modului de a acţiona al lui Traian. Nu trebuie uitat că Traian a

început pregătirile pentru războiul dacic încă din 101 p.Chr. Cert este că anexarea

358 Dyson 1985. Contra: Mitchell 1986, 288-289. 359 Wheeler 2000, 259-308.360 Préaux 1950-1951, 123-139; Dussaud 1955, 154; Petersen 1967, 160, nr.3; Speidel 1977, 689-693; Kennedy 1980, 289-292; Strobel 1988a, 251-280; Freeman 1996, 91-118; Gatier 2000, 341-349. Vezi Strobel 1988b, 196 şi Strobel 1988a, 262-263, 266-267, potrivit cărora în Egipt a rămas, timp de 12 ani, doar legiunea XXII Deiotariana. Wheeler 2000, 288, nr. 168, consideră că teza reducerii garnizoanei romane din Egipt la o singură legiune în timpul lui Traian nu e plauzibilă.361 Ammianus Marcelinus 24.3.9: Sic in provinciarum speciem redacta videam Daciam, sic Pontibus Histrum et Euphratem superem.

64

regatului nabateean a fost rezultatul unei iniţiative imperiale, nu a guvernatorului

Syriei, A. Cornelius Palma, aşa cum susţine Ph. Freeman362. Cu siguranţă, stabilirea

legiunii II Traiana în Iudaea constituia una din etapele complexului de măsuri

ordonate de Traian între anii 101-107 p.Chr. în contextul creat de războiul dacic şi de

anexarea regatului nabateean.

Prezenţa unei vexilaţii a legiunii III Cyrenaica la Ierusalim în 116/117

p.Chr.363 poate fi pusă în legătură cu expediţia de represalii condusă de energicul

general L. Quietus împotriva rebelilor din Iudaea. Eventuala participare a unor trupe

care staţionau în Iudaea, între care şi legio II Traiana, la operaţiunile de pe frontul

parthic, a dus la slăbirea forţei militare romane din această provincie, care a devenit,

astfel, devină vulnerabilă în faţa rebelilor. Acesta ar putea fi motivul pentru care în

subordinea generalului de origine maură se aflau trupe care nu staţionau în Iudaea,

precum legio III Cyrenaica. Nu există indicii privind participarea legiunii X Fretensis

la operaţiunile de pe frontul parthic, prin urmare se poate presupune că această unitate

nu a părăsit Iudaea pe toată perioada conflictului364.

Legio II Traiana este atestată în Egipt în 127 p.Chr.365 Cea mai plauzibilă

ipoteză privind transferul legiunii din Iudaea în Egipt la o dată cuprinsă în intervalul

120-127 p.Chr. este asocierea acestuia cu un eveniment politico-militar semnificativ

al perioadei. În anul 123 p.Chr., Ti. Claudius Quartinus, fost tribun militar al legiunii

III Cyrenaica, promovat de Traian în ordinul senatorial în anul 109 p.Chr., a primit un

comandament excepţional, fiind numit de Hadrian în fruntea unor vexilaţii ale

legiunilor II Traiana şi III Cyrenaica, pe fondul unei ameninţări cu războiul din partea

regelui part: [praep(ositus) vex(illationum) sau leg(atus?)] iussu imperatoris

Hadriani Aug(usti) [leg(ionis) II Traian(ae)] fort(is) et III Cyre[naic(ae)...]366. Se

pare că situaţia a fost destul de gravă, împăratul fiind nevoit să îşi întrerupă călătoria

în Hispania şi să se îndrepte către Syria, dar a reuşit să aplaneze tensiunile prin

negocieri367. L. J. F. Keppie a evocat posibilitatea unui transfer al legiunii II Traiana

362 Freeman 1996, 93-94. 363 CIL III 13587; Thomsen 1921, 1-2.364 Dabrowa 2000, 320.365 CIL III 42 (19 aprilie 127); CIL III 79 = 14147(6), (5 februarie 128). 366CIL XIII 1802, 1803 = ILS 5919 (Lugdunum); cu privire la cariera acestui personaj şi la incidentul din 123: PIR2 C 990; Alföldy 1969, 79-81; Keppie 1973, 864, nota nr. 33; Kennedy 1980, 303-304; Eck 1985, 56-57; Keppie 1990, 58; Gatier 2000, 347; Birley 2008, 140. Vezi Kennedy 1980, 304, nota nr. 60, care remarcă faptul că Ti. Claudius Quartinus era iuridicus în Hispania Citerior, în momentul în care Hadrianus vizita Hispania; cf. Alföldy 2008, 445. 367 SHA, Vita Hadriani 12.8.

65

în Egipt în jurul anului 123 p.Chr., în preambulul acestei expediţii368. În opinia

istoricului britanic, comandamentul deţinut de Ti. Claudius Quartinus asupra unor

vexilaţii aparţinând celor două legiuni sugerează că acestea staţionau în aceeaşi

provincie, respectiv Egiptul. Deşi speculativă, această ipoteză nu trebuie exclusă, fiind

pusă pe seama venirii lui Hadrianus în Orient în contextul ameninţării parthice.

Transferată în Egipt, legio II Traiana ar fi înlocuit fie legiunea III Cyrenaica, fie

legiunea XXII Deiotariana. În Iudaea, care, cel puţin începând din anul 117 p.Chr.,

avea statutul de provincie consulară, legiunea II Traiana a fost înlocuită de o altă

legiune. Putem elimina ipoteza venirii legiunii VI Ferrata, aflată, începând cu anul

117/118 p.Chr., în Arabia369, deşi această legiune este atestată mai târziu în Iudaea,

într-o inscripţie de la Roma datând din timpul lui Marcus Aurelius, la Roma370.

Numărul legiunilor care staţionau în Egipt a ajuns la trei prin transferul legiunii II

Traiana în această provincie, ipoteză care este inacceptabilă. Rezultă, în mod logic, că

una dintre cele două legiuni care staţionau în Egipt, III Cyrenaica sau XXII

Deiotariana a fost redislocată în Iudaea. Cea mai plauzibilă ipoteză este cea a

transferării legiunii XXII Deiotariana. O serie de inscripţii evocă lucrările de reparaţie

efectuate la apeductul care aproviziona cu apă Caesarea Maritima, ridicat de Herodes

cel Mare, de legiunea VI Ferrata, sub domnia lui Hadrianus, fără a se menţiona, totuşi,

data371. Alte inscripţii menţionează lucrări similare efectuate de legiunile II Traiana şi

X Fretensis372. S-a presupus că aceste lucrări au fost efectuate fie după cutremurul din

anul 115 p.Chr., fie după seismul produs în anul 130 p.Chr.373 Una dintre inscripţiile

de pe acest apeduct a fost, potrivit lui B. Isaac, martelată374. Cea mai plauzibilă

interpretare este cea potrivit căreia numele martelat ar fi aparţinut legiunii XXII

Deiotariana, care, în urma unei înfrângeri zdrobitoare suferită în cursul revoltei

iudeilor dintre anii 132-135 p.Chr., ar fi căzut în dizgraţie şi ar fi fost desfiinţată de

Hadrianus375. Ipoteza venirii legiunii XXII Deiotariana în Iudea ca urmare a a ridicării

acesteia la rangul de provincie consulară a fost formulată pentru prima dată de către E. 368 Keppie 1990, 60. Acest punct de vedere a fost formulat pentru prima dată de Ritterling, RE XII, 1925 1486-1487, 1795; vezi şi Parker 1928, 162; Gilliam 1956, 366, nr. 28; Isaac, Roll 1979, 54-66; Tepper 2007, 57-71; Strobel 2010, 391. 369 Cotton 2000, 351-357, în special 354-356. 370 CIL VI 3492 = ILS 2288.371 Vilnay 1928b, 108-109 = AE 1928 137 = Saxer 1967, nr. 290.8 ; Lifshitz 1960, 109. 372 Negev 1964, 244; Negev 1972, 52-53 = AE 1973 670. 4 şi 5; Vilnay 1928a, 45 şi urm. = AE 1928 136 = Saxer 1967, nr. 291; Lifshitz 1963, 784 = AE 1964 189; Olami, Ringel 1975, 148-150; Frova 1966, 220. 373 Boatwright 2003, 118, nr. 31. 374 Isaac, Roll 1979, 59-61. 375 Isaac, Roll 1979, 59-61; Keppie 1990, 57-61.

66

Ritterling376, fiind preluată ulterior şi de alţi cercetători377. Această ipoteză poate fi

acceptată numai dacă admitem că, în perioada 123-127 p.Chr., legio VI Ferrata

staţiona încă în Arabia. În condiţiile în care această legiune se afla în Arabia, rezultă

că în Egipt staţionau legio II Traiana şi legio III Cyrenaica. Un asemenea raţionament

face posibilă ipoteza prezenţei legiunii XXII Deiotariana în Iudaea cel mai târziu în

anul 127 p.Chr.378 O opinie diferită a emis M. Mor, care respinge ipoteza dispariţiei

legiunii XXII Deiotariana ca urmare a unei catastrofe militare suferite în faţa iudeilor

conduşi de Simon Bar-Kochba. Cercetătorul israelian a remarcat faptul că nu există

dovezi privind venirea unor noi unităţi auxiliare în Syria-Palaestina după suprimarea

revoltei ca urmare a pierderilor suferite în cursul luptelor379. De asemenea, Mor

susţine că legio VI Ferrata, care staţiona la Raphaneae, în Syria, a fost transferată în

Iudaea înainte de izbucnirea revoltei conduse de Simon bar Kochba, teză care, în

opinia noastră, este pe deplin plauzibilă380.

Legiunea a participat, probabil, la operaţiunile dintre 132-135 p.Chr. împotriva

rebelilor iudei cu cel puţin o vexillatio381.

Legio III Cyrenaica

Istoria începuturilor legiunii III Cyrenaica este învăluită în obscuritate382.

Potrivit lui Emil Ritterling, legiunea ar fi fost creată de Lepidus. Istoricul german a

emis această ipoteză pornind de la faptul că în urma împărţirii provinciilor între

triumviri, Cyrenaica i-a revenit lui Lepidus383. La rândul său, H.M.D. Parker a dedus

că, în condiţiile în care legio III Augusta era în subordinea lui Octavian, iar legio III

Gallica se afla sub comanda lui Antonius, ipoteza potrivit căreia singura legiune cu

376 Ritterling, RE XII, 1925 1795. 377 Keppie 1973, 863; Isaac, Roll 1979, 61; Cotton 2000, 354. 378 Potrivit Strobel 2010, 391-392, transferul legiunii II Traiana fortis în Egipt ar fi avut loc în 122/123. Cu acest prilej, legio III Cyrenaica ar fi plecat definitiv de la Alexandria la Bostra, unde ar fi înlocuit legio VI Ferrata, care, în schimb, ar fi luat locul legiunii II Traiana fortis la Caparcotna, în Iudaea.379 Mor 2003, 118; Eck 1999a, 80-81. 380 Mor 2003, 118 şi urm; cf. Cotton 2000, 351-357; Keppie 1986, 423. 381 CIL X 3733 = ILS 2083: C(aio) Nummio C(ai) fil(io) Fal(eria tribu) / Constanti p(rimo) p(ilo) leg(ionis) II Traianae, / centurion(i) II, leg(ionis) III / Cyreneicae et VII Cla(udiae), / evocato in foro ab actis / militi coh(ortis) III praet(oriae) / et X urb(anae), donis donato ab / imp(eratore) Traiano torquibus / armillis phaleris ob / bellum Parthicum, i[te]m ab / imp(eratore) Hadriano corona / aurea torquibus armillis / phaleris ob bellum ludeicum, heredes ex testamento; Mor 1990, 168; Mor 1986a, 575-602; AE 1904, 91 = CIIP II, 32-33, nr. 717. 382 Vezi Wolff 2000b, 339-340; Laronde 1988, 1022.383 Ritterling, RE XII, 1925, 1506.

67

acelaşi număr de ordine, III Cyrenaica, se regăsea printre trupele celui de-al treilea

membru al triumviratului, este perfect plauzibilă384. Pornind de la o remarcă făcută de

Ritterling, unii istorici au considerat că legiunea îşi datora epitetul Cyrenaica mai

curând faptelor de arme săvârşite în această provincie385.

Potrivit lui L. J. F. Keppie, legiunea ar fi fost creată de Lepidus între 40-36

a.Chr., fie de către Antonius între 40-31 a.Chr. În anul 40 a.Chr., Lepidus a transferat

şase legiuni aflate sub comanda sa în Africa, unde a preluat alte patru legiuni care se

aflaseră anterior în subordinea lui Sextus Pompeius386. Aflăm că, în Cyrenaica,

Antonius dispunea înainte de bătălia de la Actium de patru legiuni387. Legio III

Cyrenaica s-ar fi numărat printre legiunile pe care legatul lui Antonius, Pinarius

Scarpus, le-a predat, după bătălia de la Actium, susţinătorului lui Octavian, C.

Cornelius Gallus388. Ulterior, Cornelius Gallus a fost numit prefect al Egiptului iar

legiunea a intrat în garnizoana acestei provincii389.

Principala lucrare care tratează istoria legiunii III Cyrenaica a apărut în 1918

şi îi aparţine lui A. Lesquier390. Cunoştinţele cu privire la istoria şi prosopografia

legiunii s-au îmbogăţit continuu prin intermediul surselor epigrafice şi papirologice

publicate ulterior. Cu toate acestea, în stadiul actual al cercetării, informaţiile

referitoare la apariţia legiunii nu permit depăşirea domeniului ipotezelor.

O teză diferită a fost formulată de H. A. Sanders, care, pe baza unei inscripţii

publicate de Mommsen în Corpus Inscriptionum Latinarum391, a dedus că legiunea a

fost creată, împreună cu legio XXII Deiotariana de regele Deiotarus al Galatiei.

Ulterior, aceste două legiuni au fost preluate de Antonius de la tetrarhul Galatiei 392.

Inscripţia respectivă conţine listele cu numelel unor militari ai celor două legiuni care

staţionau în Egipt, III Cyrenaica şi XXII Deiotariana, ce urmau să fie lăsaţi la vatră.

Majoritatea covârşitoare a acestor veterani provenea din Galatia. Potrivit altor

cercetători, acest fapt nu trebuie pus în mod obligatoriu pe seama originei galate a

384 Parker 1928, 264; Farnum 2005, 18.385 Sanders 1941, 84. 386 Appianus, Bella Civilia 5.75. 387 Plutarh, Antonius 68, 2; Orosius, Adversus Paganos 6.19.15.388 Lesquier 1918, 56; Brunt 1971, 504, 506; Keppie 1984a, 134, 142, 206; Keppie 2000a, 78; Strobel 2002, 58; Plutarh, Antonius 69.1, 74.1; Cassius Dio 51.5.6; 51.9.1 Orosius, Adversus Paganos 6.19.15.389 Cassius Dio 52.23.5; Strabo 17.1.53; ILS 8995.390 Lesquier 1918. 391 CIL III 6627. 392 Sanders 1941, 84-87.

68

celor două legiuni, ci se poate datora unei recrutări masive operate în rândul

populaţiei acestei provincii după moartea lui Amyntas, în 25 a.Chr.393

Legio III Cyrenaica figurează printre legiunile evocate de Cassius Dio ca

datând din perioada augustană394.

Aflăm din Geographia lui Strabo că, în timpul lui Augustus, în Egipt staţionau

trei legiuni. Astfel, o legiune staţiona la Alexandria, alta la Babylon (Cairo)395, locul

de staţionare al celei de-a treia nefiind menţionat396. Informaţiile oferite de Strabo sunt

extrem de preţioase pentru istoria militară a Egiptului roman în epoca lui Augustus

dacă avem în vedere că istoricul grec era prieten şi membru al anturajului lui Aelius

Gallus, guvernatorul Egiptului în anii 26-24 a.Chr.

În 1926, J. Baillet a publicat o nouă lectură a unei inscripţii care menţionează

un personaj, Alexander, praefectus castrorum al legiunii care staţiona la Theba397.

Faptul că în primele decenii ale Principatului, fiecare dintre legiunile care staţionau în

Egipt avea în frunte un praefectus castrorum este acceptat de majoritatea

cercetătorilor398. Evocarea în textele inscripţiilor doar a cognomen-ului constituia o

practică curentă în Egipt în perioada lui Augustus399. Prin urmare, este evident că

garnizoana celei de-a treia legiuni se afla la Theba. Legio III Cyrenaica este atestată în

Egipt în anul 11 p.Chr., garnizoana sa aflându-se, după toate probabilităţile, la

Theba400.

Cel mai târziu în anul 23 p.Chr., în Egipt mai staţionau doar două legiuni401.

Cu siguranţă, plecarea celei de-a treia legiuni a determinat concentrarea celorlalte

două, probabil simultan, în castrul dublu de la Nikopolis, în apropiere de

Alexandria402.

În deceniile următoare, legio III Cyrenaica nu a fost implicată în acţiuni de

anvergură. Primele informaţii datează din epoca lui Nero, în anul 63, când legiunea a

393 Devijver 1974, 455-456; Wolff 2000b, 340; Strobel 2000, 515-528. 394 Cassius Dio 55.23.2; Syme 1933, 31-33.395 Strabo 17.1.12; 30.396 Lesquier 1918, 56 şi urm, 408 şi urm.; Ritterling, RE XII, 1925, 1506; CAH X, 687; Wheeler 2007, 241.397 Baillet 1926, 1733; Speidel 1984, 317-318. 398 Domaszewski, Rangordnung2; Speidel 1984, 318; Dobson 1993, 242-257; Maxfield 2009, 66. 399 CIL III 6588, unde P. Rubrius Barbarus este numit doar cu cognomen-ul Barbarus. 400 AE 1910 207; Ritterling RE XII, 1925, 1506. Potrivit lui Farnum 2005, 18 staţona la Babylon.401 Tacitus, Annales 4.5: cetera Africae per duae legiones, parique numero Aegyptus.....coercita; Speidel 1984, 317-322.402 Lesquier 1918, 58-60; Ritterling, RE XII, 1925, 1506-1507; Fink 1971, 198; Dobson 1993, 242-257; Farnum 2005, 18.

69

trimis o vexilaţie în Armenia pentru a participa la expediţia condusă de Corbulo

împotriva parţilor403.

Legiunea a participat, de asemenea, alături de legio XXII Deiotariana, la

reprimarea revoltei evreilor din Alexandria în ultimii ani ai domniei lui Nero404.

Cele două legiuni care staţionau în Egipt, în frunte cu guvernatorul acestei

provincii, prefectul Tiberius Iulius Alexander, l-au proclamat împărat pe

Vespasianus405.

Legiunile III Cyrenaica şi XXII Deiotariana au participat, fiecare, câte o

vexillatio milliaria, la asediul Ierusalimului, sub comanda lui Titus406. În acelaşi timp,

însă, nu avem informaţii în legătură cu o eventuală participare a legiunii III Cyrenaica

sau al unui detaşament al acestei la corpul expeditionar condus de L. Licinius

Mucianus trimis spre Italia pentru a înfrunta forţele fidele lui Vitellius.

Următorul episod semnificativ în istoria legiunii îl reprezintă anexarea Arabiei

de către Traian în anul 106. Identitatea primei legiuni care a staţionat în această

provincie ca principală forţă de ocupaţie a generat controverse aprinse între

cercetători.

Potrivit lui E. Ritterling, acest rol ar fi fost asumat de către una din legiunile

Syriei, III Gallica sau VI Ferrata. Marele erudit german a respins ipoteza potrivit

căreia această legiune ar fi fost III Cyrenaica407. Primul istoric care a formulat teza

venirii legiunii III Cyrenaica în noua provincie în anul 106 a fost R. Paribeni, în

1927408. Ipoteza a fost preluată de Claire Préaux în 1950, care a venit cu noi mărturii,

precum cele două scrisori, datând din 107 şi 108 ale lui Iulius Apollinarius, militar,

după toate probabilităţile, în legio III Cyrenaica, expediate tatălui său care locuia în

Alexandria409.

Istoricul american de origine germană M. P. Speidel a adus noi argumente:

două scrisori ale aceluiaşi soldat, datate în anul 119, unde este menţionat în mod

explicit faptul că Iulius Apollinaris servea în legio III Cyrenaica410. Potrivit lui David

L. Kennedy, legio III Cyrenaica a staţionat în Arabia între 106-116, de unde a plecat

403 Tacitus, Annales 15.26: vexilla electorum ex Illyrico et Aegypto.404 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.18.8. 405 Suetonius, Vespasianus 6; Tacitus, Historiae 2.79.406 Tacitus, Historiae 5.1; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.1.6; 4.3; 6.5.407 Ritterling, RE XII, 1925 1510-1511, 1591.408 Paribeni 1927, 19.409 Préaux 1950-1951, 123-125; P.Mich. VII 465, 466.410 P. Mich. VII 562; P. Mich. VII 571, care dovedeşte că şi tatăl lui Iulius Apollinarius, numit Iulius Sabinus, a servit în legio III Cyrenaica; Speidel 1977, 691-693.

70

în războiul parthic al lui Traian. Legiunea a participat la operaţiunile de reprimare a

marii revolte a evreilor din Iudaea şi Egipt, înainte de a reveni la Alexandria. Cel mai

târziu în anul 127, legio III Cyrenaica a revenit în Arabia, iar legio VI Ferrata a fost

transferată din această provincie în Arabia411. Concluziile acestui cercetători au fost

susţinute şi de Karl Strobel, P.-L. Gatier şi Hannah M. Cotton412.

În pofida demonstraţiei riguroase a celor trei cercetători, istoricul american

Glenn W. Bowersock a continuat să susţină teza prezenţei legiunii VI Ferrata în

Arabia în primii ani de existenţă ai acestei provincii413. Cercetătorul american a

invocat în sprijinul tezei sale şi faptul că Iulius Apollinarius nu a menţionat numele

legiunii III Cyrenaica în scrisoarea sa din 107. Un alt argument invocat de Bowersock

este o inscripţia fragmentară de la Gerasa, datată la începutul domniei lui Hadrianus,

care ar constitui dovada prezenţei legiunii în Arabia încă din primii ani ai ocupaţiei

romane414. Ipoteză este susţinută şi de M. Sartre, care a făcut trimitere în acest sens la

inscripţia funerară dedicată lui T. Flavius Marcianus415.

O ipoteză diferită a fost propusă de B. E. Thomasson. Potrivit învăţatului

suedez, Iulius Apollinarius a servit în legio III Cyrenaica în 107, an în care legiunea

respectivă se afla în Arabia. La scurt timp după crearea acestei provincii, legiunea s-a

întors în Egipt, iar Iulius Apollinarius a fost transferat în legio VI Ferrata, care a fost

stabilită la Bostra. Înainte de august 119, militarul a revenit în legio III Cyrenaica,

aflată la Alexandria416. Această reconstrucţie, deşi interesantă, este totuşi speculativă,

nefiind susţinută de dovezi.

Ph. Freeman a propus o reconstrucţie diferită, fundamentată pe ipoteza potrivit

căreia anexarea regatului nabateean nu s-a înscris în cadrul aşa-zisei „marii strategii”

imperiale, ci a fost un act dictat de circumstanţe417. Acest fapt, susţine Freeman, este

dovedit şi de caracterul improvizat al planului pe baza căruia s-au desfăşurat

operaţiunile militare. Astfel, ocuparea regatului nabateean a fost efectuată în două

etape. Într-o primă fază, rolul principal a fost deţinut de trupele din Syria, conduse de

guvernatorul acestei provincii, A. Cornelius Palma. Începând cu anul 111, procesul de

411 Kennedy 1980, 283-309.412 Strobel 1988a; Gatier 2000, 341-349; Cotton 2000, 353; Strobel 2010, 271-273. Potrivit lui Farnum 2005, 18, 39, 82, legio III Cyrenaica a fost transferată la Bostra abia în anul 120.413 Bowersock 1970, 40; Bowersock 1971, 232. Teză preluată şi de Farnum 2005, 20, 39, 82. 414 Jones 1928, 146-147, nr. 3, care a datat textul în 121 sau 131 p.Chr.; datat în 130 de Welles 1938, 435, nr. 171; în 123 de Bowersock 1970, 43; în 121 de Pflaum 1982, 35-36; în 118/119 de Kennedy 1980, 297-299 şi de Cotton 2000, 354-356. 415 Sartre 1974; Sartre 1982, 78-80. 416 Thomasson 1973, 64. 417 Freeman 1996, 93-94.

71

organizare al noii provincii a intrat în faza sistematică, odată cu venirea primului

guvernator, C. Claudius Severus. Până la această dată, în Arabia au staţionat

detaşamente din legiunile III Cyrenaica şi VI Ferrata418. Legiunea III Cyrenaica ar fi

fost transferată cu întregul său efectiv în Arabia abia în anul 111419. Savantă şi

inteligent argumentată, această demonstraţie nu se poate susţine, în lumina

documentaţiei existente420.

Prin urmare, considerăm că ipoteza propusă de Préaux şi Speidel este corectă,

aceasta fiind acceptată şi de alţi cercetători421. Legio III Cyrenaica a venit în Arabia, la

Bostra, în 106 p.Chr., dată la care regatul nabateean a fost transformat în provincie

romană. Nu trebuie exclusă participarea legiunilor din Syria la campania condusă de

A. Cornelius Palma, dar nu dispunem de nicio informaţie cu privire la eventuala

prelungirea staţionării acestora în Arabia. O asemenea ipoteză nu este susţinută nici de

epistola din 107 a lui Iulius Apollinarius, în care este menţionat guvernatorul Arabiei,

C. Claudius Severus, fapt care dovedeşte că teritoriul anexat nu se afla sub autoritatea

provizorie a legatului Syriei.

În anul 115 sau 116 p.Chr., militarii legiunii III Cyrenaica i-au dedicat lui

Traian un arc de triumf la Dura-Europos cu prilejul victoriei asupra parţilor422. De

asemenea, în Syria a fost descoperit un tezaur monetar, trei monede purtând

contramarca legiunii III Cyrenaica423.

Ultimele documente care atestă prezenţa legiunii în Egipt datează din 104/105

p.Chr. şi 119 p.Chr. Între aceste două date avem o perioadă de aproximativ 15 ani în

cursul căreia nu dispunem de indicii privind prezenţa militarilor acestei legiuni în

Egipt. Din punct de vedere statistic, acest fapt poate fi interpretat ca o dovadă a

faptului că legio III Cyrenaica nu a staţionat în Egipt în perioada respectivă424.

O inscripţie mutilată, descoperită la Phaselis, în Lycia, redă cariera unui ofiţer

de rang senatorial, Q. Voconius Saxa Fidus, decorat de Traian în războiul parthic, care

a servit ca tribun laticlav în legio III Cyrenaica. La comanda legiunilor din Egipt nu

erau numiţi legaţi de rang senatorial, ci un praefectus castrorum. De asemenea, în

418 Freeman 1996, 96. 419 Freeman 1996, 111-112. 420 Gatier 2000, 343-344. 421 Kennedy 1980; Strobel 1988a; Gatier 2000; Cotton 2000. 422 AE 1933 230; Gould 1933, 56-65; Gould 1936, 480-482: Imp(eratori) Ca[es]ari divi N[er]vae f(ilio) Nervae / Traiano [Opt(imo) Au]g(usto) Ge[rm(anico) D]ac(ico) p[o]nt(ifici) max(imo) tri(buniciae) / po[t(estate) XX ?, imp(eratori) IX ?, co(n)s(uli) VI p(atri) p(atriae) le]gio [I]II Cyr(enaica); AE 1982 904; 1982, 198; Bowersock 1983, 84-85; Strobel 2010, 369. 423 Brunk 1980, 63-76 (non vidi); Kindler 1983, 41.424 Cavenaille 1970; Kennedy 1980, 293, nota nr. 34.

72

statul-major al celor două legiuni nu serveau tribuni laticlavi, ci doar tribuni

angusticlavi. Deşi nu poate fi datată cu precizie, această epigrafă dovedeşte că într-o

anumită perioadă a domniei lui Traian legiunea III Cyrenaica nu a staţionat în

Egipt425.

Legiunile din Orient au participat cu efectiv complet sau cu vexilaţii la

războiul parthic al lui Traian. În absenţa lor, în spatele frontului au izbucnit revoltele

evreilor în Cyrenaica, Egipt, Iudaea, Cipru şi Mesopotamia. După victoriile obţinute

în Mesopotamia în anii 115/116, o parte dintre acestea au fost trimise împotriva

rebelilor.

În 116 sau 117 p.Chr., o vexillatio a legiunii III Cyrenaica se afla la Ierusalim,

unde i-a dedicat lui Iupiter Optimus Maximus Sarapis o inscripţie pentru victoria şi

sănătatea împăratului Traian (pro salute et victoria)426.

În acelaşi timp, avem indicii care sugerează că legio III Cyrenaica nu s-a aflat

în Egipt între anii 114-118. Aducem aici în atenţie, în acest sens, carierele a doi

tribuni laticlavi care, potrivit unui calcul elementar ar fi servit în această legiune în

perioada sus-amintită.

Q. Voconius Saxa Fidus, consul în 146, a efectuat o operaţiune de dilectus în

apropierea Romei în calitate de vir praetorius, misiune care datează, cel mai probabil,

în deceniul patru al secolului II p.Chr., cu ocazia războiului iudaic al lui Hadrian427.

Caesarianus Statianus, consul în 147428, a recrutat tineri în Transpadana.

Potrivit lui G. Alföldy, această operaţiune a fost efectuată în 134 în scopul completării

efectivelor trupelor care suferiseră pierderi în războiul împotriva rebelilor iudei

conduşi de Simon bar Kochba429.

Numeroşi autori, începând cu E. Ritterling, au susţinut ipoteza participării

legiunii III Cyrenaica la operaţiunile împotriva rebelilor evrei din Egipt. Istoricul

425 ILS 8828 = IGR III 763 = SEG 31, 1987, 1300; RE Suppl. IX, col. 1834, nr. 14; Halfmann 1979, 151, nota nr. 62; Blackman 1973, 566-568; Devijver 1974, 459; Kennedy 1980, 295; Blackman 1981, 154-159, nr. 2; Kaygusuz 1983, 37-39; Freeman 1996, 96. Vezi şi AE 1986 686; Bérard 1890, 643-645 = Van Buren 1908, 187-188, nr. 16; TAM II, 1201-1201A; Alföldy 1977, 51. 426 CIL III 13587 = ILS 4393: Iovi (Optimo) M(aximo) Sarapidi pro salute et victoria imp(eratoris)Nervae Traiani Caesaris optumi Augusti Germanici Dacici Parthici et populi Romani vex(illatio) leg(ionis) III Cyr(enaicae) fecit; Thomsen 1921, 1-2.427 ILS 8828 = IGR III 763 = SEG 31, 1987, 1300; cf. Gilliam 1956, 359; Mann 1963, 488. CIL XIV 3610 = ILS 1071, consul în 147, a servit ca tribun laticlav în timpul revoltei lui Simon bar Kochba. 428 CIL VIII 7063 = ILS 1068; AE 1955, 238. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi Alföldy 1977, 347-350.429 Alföldy 1977, 350; Brunt 1974, 90-115.

73

francez P.-L. Gatier a respins această ipoteză, fără a aduce însă argumente în sprijinul

afirmaţiilor sale430.

Împăratul Traian l-a trimis împotriva rebelilor din Egipt pe excelentul general

din ordinul ecvestru Q. Marcius Turbo Fronto Publicius Severus431 în fruntea unui

corp expediţionar alcătuit din vexilaţii ale legiunilor XII Fulminata, XVI Flavia

Firma432, VI Ferrata433 şi III Cyrenaica434.

Unul dintre documentele ce trimite, probabil, la participarea legiunii III

Cyrenaica la represaliile din Egipt este un papyrus descoperit la Hermoupolis care

anunţă o înfrângere suferită de o legiune şi trupele neregulate recrutate din rândul

localnicilor în faţa răsculaţilor. În scrisoare se menţionează că prefectul Egiptului,

Rutilius Lupus, aştepta altă legiune (allē legeōn), aflată în drum spre Memphis435.

J.L.F. Keppie a identificat această legiune cu III Cyrenaica436, ipoteză care a fost

confirmată şi de M. Pucci ben Zeev, S. Applebaum şi K. Strobel437. O opinie diferită a

formulat E. L. Wheeler, potrivit căruia legio XV Apollinaris a fost transferată de la

Carnuntum, din Pannonia, la Nikopolis, în Egipt, în 105/106 p.Chr., simultan cu

plecarea legiunii III Cyrenaica în Arabia438. Potrivit cercetătorului american, legio XV

Apollinaris nu a participat activ la războiul parthic al lui Traian. Wheeler susţine, cu

titlul de ipoteză, că legiunea a îndeplinit, la o dată necunoscută între anii 115-117,

doar o misiune de susţinere logistică a trupelor romane care operau în sudul Iudeii

împotriva rebelilor evrei. Astfel, legiunea la care face referire scrisoarea de la

Hermoupolis poate fi legio XV Apollinaris sau legio XXII Deiotariana. În opinia sa,

această legiune nu putea fi III Cyrenaica, deeoarece, ca parte a corpului expediţionar a

430 Gatier 2000, 347. Teza participării la războiul parthic este susţinută de Speidel 1977, 693; Kennedy 1980, 283-309; Strobel 1988a, 251-280; Farnum 2005, 18; Strobel 2010, 364.431 Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.3-4; Appianus, Bella civilia 2.90; SHA Vita Hadriani 5.8. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi: PIR2 M 249; Syme 1962, 87-96; Alföldy 1979, 233-253; Petolescu 1993, 285-290; Absil 1997, 166-167; Piso 2004, 271-273. 432 Este vorba de monede emise în timpul lui Traian în Caesarea Cappadociei, descoperite la Ptolemais, în Cyrenaica: Kraeling 1962, 17, 268, 269, nr. 291; BMC, Cyrenaica, CCX; cf. BMC, Galatia, Cappadocia, and Syria, 53. nr. 54-57; 59, nr. 112-116.433 Cotton 2000, 354-356.434 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-314; Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196; Pucci ben Zeev 2008, 96-97, cu indicarea surselor bibliografice. Birley 1997a, 74 a remarcat că documentul evocă, printre trupele învinse, şi o legiune; contra Smallwood 1976, 402, nr. 50, care susţine că în acel moment în Egipt se mai afla doar legio XXII Deiotariana. Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196 admite că în corpul expediţionar condus de Turbo s-a aflat şi o vexillatio a legiunii XV Apollinaris. 435 Smallwood 1966 57 = P. Bremen 1 = CPJ I 438. 436 Keppie 1973, 862. 437 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-314; Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196; Pucci ben Zeev 2008, 96-97. 438 Wheeler 2000, 282-295; Wheeler 2007, 250; Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356.

74

revenit în Egipt împreună cu corpul expediţionar aflat sub comanda lui Q. Marcius

Turbo439.

În condiţiile în care nu dispunem de mai multe informaţii cu privire la

activitatea legiunii XV Apollinaris, considerăm ipoteza propusă de cercetătorul

american drept insuficient argumentată, dar nu lipsită de plauzibilitate. Dispunem, în

schimb, de mult mai multe informaţii cu privire la activitatea legiunii III Cyrenaica în

Egipt în perioada revoltei dintre anii 116-117440, motiv pentru care ni se pare că

ipoteza potrivit căreia aceasta ar fi unitatea la care face referire papyrul de la

Hermoupolis este mult mai plauzibilă. Pentru moment, însă, rămânem doar pe terenul

ipotezelor, până când o eventuală descoperire va aduce noi informaţii care să permită

clarificarea acestui aspect.

Legio III Cyrenaica este atestată din nou, în anul 119, în castrul dublu de la

Nikopolis, alături de legio XXII Deiotariana441. Informaţia oferită de papyrul BGU I

140, datând din 4 august 119 p.Chr., a fost pusă la îndoială de o serie de autori, dintre

care cel care are tonul cel mai peremptoriu este P.-L. Gatier. Cercetătorul francez

citează numele a doi papyrologi care au dat o nouă lectură acestui document şi al unor

istorici care au pus la îndoială veridicitatea informaţiilor oferite de acesta442. Obiecţiile

lui Gatier şi ale celorlalţi istorici nu vizează corectitudinea lecturii iniţiale a papyrului

ci actualitatea informaţiilor cu privire la prezenţa celor două legiuni în Egipt. Astfel,

deşi legio III Cyrenaica nu ar mai fi prezentă în Egipt – Gatier consideră că, din

momentul transferului său în Arabia, în 106, legiunea nu a mai părăsit provincia decât

cu ocazia războiului parthic al lui Traian – castrul de la Nikopolis a continuat să îi

poarte numele. Această interpretare ni se pare cel puţin stranie deoarece, dacă tabăra

păstra numele unei legiuni care nu se mai afla în Egipt (idee oricum neverosimilă),

documentul menţionează şi numele legiunii XXII Deiotariana, despre care nu avem

439 Wheeler 2000, 291. 440 Pucci ben Zeev 2008, 96-97. Autoarea invocă P. Vindob. L. 2., utilizând interpretarea dată acestui text de către Fink 1971, 12. Însă, aşa cum a remarcat Kramer 1993, 148, această interpretare, potrivit căreia menţionarea a opt soldaţi decedaţi permit datarea papyrului respective în perioada revoltei din anii 115-117, deşi probabilă, nu este sigură. Este menţionat, de asemenea, P. Heid. Lat. 7 care evocă concentrarea unor forţe semnificative: flotele de la Misenum şi Ravenna, legio III Cyrenaica şi mai multe unităţi auxiliare între care şi cohors I Flavia Cilicum Equitata. 441 BGU I 140 = Smallwood 1966, 333= Oliver 1989, nr.70; AE 1951 88; Jarrett-Mann 1970, 181; Oliver 1989, nr. 70; cf. Boswinkel 1985, 3-6; P.Mich. IX 562 ar putea constitui o dovadă cu privire la prezenţa legiunii în Egipt în septembrie 119. Despre castrul de la Nikopolis, vezi: Alston 1995, 192-193; Hanson 1980, 249-254. 442 Gatier 2000, 343, în special nota nr. 21. Pentru o nouă lectură a BGU I 140, vezi Hunt, Edgar 1995, nr. 213. În ce priveşte scepticismul cu privire la veridicitatea informaţiei oferite de acest document, vezi Avi-Yonah 1973, 209-213; Speidel 1977, 693, nota nr. 13.

75

informaţii că nu ar mai fi fost în Egipt. Astfel, alăturarea numelui unei legiuni care

fusese transferată în urmă cu 13 ani şi a unei legiuni care continua să staţioneze în

castrul de la Nikopolis forţează mult prea mult limitele logicii, în opinia noastră,

pentru a justifica inerţia autorului textului înscris pe papyrul BGU I 140. O asemenea

inerţie este cu atât mai puţin de înţeles în condiţiile în care documentul respectiv era

un act oficial - o scrisoare trimisă chiar de către împăratul Hadrianus prefectului

Egiptului, Q. Rammius Martialis.

În al doilea rând, susţinătorii acestei ipoteze ignoră o serie de alte documente

care atestă prezenţa legiunii III Cyrenaica în Egipt începând, poate, chiar din 117443.

De asemenea, istoricii respectiv au ignorat o inscripţie mutilată descoperită la Dakka

(Pselkis) în Nubia, în 1909 şi publicată în 1919444:

.....LIV[.....

SVB C[VRA...

Q RAMM[...

MIL LEG III[...

ET COH[...

R. 2-4 ale aceastei inscripţii pot fi completate, parţial, astfel: sub c[ura...]/

Q(uinti) Ramm[i Martialis...]/ mil(ites ?) leg(ionis) III [Cyrenaicae]. Singura legiune

care a staţionat în Egipt şi al cărei număr de ordine începe cu trei haste este legio III

Cyrenaica. Fără îndoială că în r. 3 al epigrafei recunoaştem numele lui Q. Rammius

Martialis, praefectus Aegypti între 117-119445.

Prin urmare, obiecţiile istoricilor evocaţi mai sus în legătură cu veridicitatea

BGU I 140 şi cu prezenţa legiunii III Cyrenaica în Egipt, la Nikopolis, în 119, sunt

lipsite de temei.

Un alt argument în favoarea existenţei legiunilor III Cyrenaica şi XXII

Apollinaris îl oferă un pasaj din textul biografiei lui Hadrianus din Historia Augusta,

unde este menţionat faptul că Dacia Turboni credita titulo Aegyptiacae praefecturae

quo plus auctoritatis haberet ornato (SHA, Vita Hadriani 7.3). În vara anului 118,

când Marcius Turbo a fost numit în fruntea Daciei, aceasta era o provincie de rang

consular în care staţionau trei legiuni (I Adiutrix, IIII Flavia şi XIII Gemina). Prin 443 Fink 1971, nr. 34; vezi comentarii Kasher 1976, 156 (non vidi); Pucci ben Zeev 2008, 96-97.444 Evelyn White 1919, 49, vezi Isaac-Roll 1998, 188, nota nr. 25; Maxfield 2009, 74. 445 Thomasson LP 348, nr. 49.

76

urmare, acordarea unui titlu egal cu cel al prefectului Egiptului era menită să îl pună

pe energicul general din ordinul ecvestru pe picior de egalitate cu legaţii senatoriali de

rang consular, aceştia având dreptul de a comanda cel puţin două legiuni.

K. Strobel a inclus printre dovezile privind revenirea legiunii III Cyrenaica la

Alexandria în anul 117 un papyrus aflat la Viena care conţine o listă cu numele unor

militari ai legiunilor III Cyrenaica şi XXII Deiotariana, fiind menţionaţi şi opt militari

morţi446. Deşi poate fi datat cu oarecare probabilitate între anii 98-127, nu există

suficiente dovezi pentru a lega această listă de evenimentele din anii 115-117447. De

asemenea, istoricul german menţionează o scrisoare a unui demnitar local, strategul

Apollonios către soţia sa. Acest papyrus relatează participarea lui Apollonios la o luptă

împotriva rebeilor, desfăşurată în apropiere de Memphis, datată în aprilie/mai 117. În

opinia lui Strobel, scrisoarea respectivă constituie un indiciu pentru datarea revenirii

legiunii III Cyrenaica în Egipt448.

Gatier vede în inscripţia onorifică de la Attaleia în Pamphylia, dedicată lui

Lucius Gavius Fronto , primus pilus al legiunii III Cyrenaica şi praefectus castrorum

al legiunii singurul document care poate menţionat în această dispută449. După

lichidarea revoltei evreilor, Traian i-a încredinţat acestui ofiţer misiunea de a coloniza

în Cyrenaica 3000 de veterani ai unei legiuni. Gatier consideră că misiunea de a fonda

o colonie în această regiune devastată şi depopulată din cauza războiului nu implică

participarea anterioară a legiunii III Cyrenaica la represalii450. Cu toate că remarca

cercetătorului francez pare judicioasă la prima vedere, inscripţia dedicată lui Gavius

Fronto merită studiată cu mai multă atenţie.

E.L. Wheeler consideră că acest document constituie o dovadă suplimentară a

prezenţei legiunii XV Apollinaris în Egipt în perioada 106-117451. Potrivit opiniei lui

B. Dobson, Gavius Fronto aparţinea ordinului ecvestru şi a intrat în armată având

rangul de centurion452. Inscripţia menţionează că a fost decorat de un impărat al cărui

nume nu este menţionat. Cu siguranţă, împăratul al cărui nume nu apare este

Domiţian, iar faptele pentru care ofiţerul a fost răsplătit au fost săvârşite în timpul

războaielor de la Dunăre ale acestui principe. Legio III Cyrenaica nu a participat la

446 Kramer 1993, 147-158.447 Ipoteză susţinută de Fink 1971, 12; Strobel 2010, 389-390.448 CPJ II 439; Strobel 2010, 390.449 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = Smallwood 1966, 313; AE 1972 617. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi Dobson 1978, nr. 113. 450 Gatier 2000, 347. Vezi şi Gasperini 2003, 166.451 Wheeler 2000, 292-293. 452 Dobson 1978, 233, nr. 113.

77

campaniile de la Dunăre, prin urmare Gavius Fronto nu servea în această legiune când

a fost dăruit cu dona militaria de către Domiţian453. Gavius Fronto a fost avansat

primus pilus în legio III Cyrenaica, iar B. Dobson crede că el a fondat colonia când

încă servea în această legiune. Potrivit aceluiaşi cercetător, Gavius Fronto a fost

promovat praefectus castrorum al legiunii XV Apollinaris în 117 sau chiar mai târziu.

Cu toate acestea, obiectează E.L. Wheeler, nimic nu sugerează că ofiţerul respectiv şi-

ar mai fi continuat cariera militară după înfiinţarea coloniei şi că ar fi însoţit legiunea

XV Apollinaris în Cappadocia. Ca ofiţer care îşi începuse cariera după anul 80, sub

domnia lui Domitianus, Gavius Fronto se apropia în anul 117 de vârsta lăsării la

vatră.

K. Strobel a emis ipoteza promovării lui Gavius Fronto la rangul de praefectus

castrorum şi a transferului acestuia în legio XV Apollinaris. Având această poziţie, el

ar fi comandat o vexillatio a legiunii în cadrul corpului expediţionar condus de Q.

Marcius Turbo, trimis împotriva rebelilor din Egipt454.

Wheeler a contestat această ipoteză sub motiv că, până la războaile

marcomannice din timpul lui Marcus Aurelius, vexilaţiile legionare nu erau

comandate de praefecti castrorum, ci doar de ofiţeri de rang senatorial455. Exemplele

invocate de Strobel, şi anume manevrele efectuate uneori în afara castrului de către

detaşamente ale unor legiuni, sub comanda unui praefectus castrorum, pe teritoriul

aceleiaşi provincii, reprezintă situaţii diferite faţă de cele în care forţe expediţionare

conduse de ofiţeri de rang senatorial erau trimise în campanii pe alte teatre de operaţii,

cel puţin înainte de domnia lui Marcus Aurelius456. Misiunea îndeplinită de

primipilarul C. Velius Rufus, care a comandat, având rangul de praefectus, vexilaţii a

opt legiuni în epoca lui Domitianus, ar constitui o excepţie, potrivit cercetătorului

american457. Pe de altă parte, Wheeler consideră că scrupulele de ordin

„constituţional” care operau în mod curent au fost lăsate ignorate de Traian sub

presiunea evenimentelor. Astfel, în cazul vexilaţiilor legionare aflate sub comanda lui

Q. Marcius Turbo nu a mai fost respectată regula care nu permitea subordonarea unor

ofiţeri de rang senatorial unui general din tagma ecvestră458.

453 Strobel 1988b, 197, nota nr. 25, crede că împăratul al cărui nume nu este menţionat ar fi Hadrianus, ipoteză considerată, pe bună dreptate, neverosimilă de către Wheeler 292, nota nr. 197. 454 Strobel 1988b, 195-196; Dobson 1978, 233.455 Wheeler 2000, 292, nr. 198; Domaszewski Rangordnung2, 172; Saxer 1967, 120-121. 456 Dobson 1978, 71, nr. 183-184.457 IGLS VI 2796 = ILS 9200; Dobson 1978, nr. 94; cf. Saxer 1967, 23.458 Wheeler 2000, 292-293.

78

În ceea ce priveşte această ultimă apreciere, ne mărginim la a afirma că

formarea corpurilor expediţionare care reuneau sub o comandă unică mai multe

vexillationes provenite din cel puţin două legiuni presupuneau apariţia unor condiţii

excepţionale. Prin urmare, clasificarea acestor forţe în funcţie de situaţiile apărute ca

„ordinare” sau „excepţionale” este caducă de la bun început. Însă, în absenţa unor noi

date documentare, ne vom abţine de la formularea unor concluzii definitive pe această

temă.

Însă afirmaţia potrivit căreia anterior epocii lui Marcus Aurelius nu au existat

vexillationes în adevăratul sens al cuvântului, care să fi fost conduse de praefecti

castrorum în misiuni în afara provinciei în care staţionau nu se susţine în lumina

documentaţiei existente. În octombrie 66 p.Chr., guvernatorul Syriei, C. Cestius

Gallus a plecat de la Antiohia spre Ierusalim în fruntea legiunii XII Fulminata şi a

unor vexilaţii numărând câte 2.000 de soldaţi din celelalte trei legiuni ale provinciei459.

Istoricul Flavius Iosephus menţionează într-un pasaj că din această forţă expediţionară

făceau parte şi militari ai legiunii VI Ferrata, în frunte cu praefectus castrorum,

Turranius Priscus460. Apoi, trebuie avut în vedere că în anul 117, după reprimarea

revoltei evreilor din Egipt, legio III Cyrenaica revenise în Egipt, unde staţiona alături

de legio XXII Deiotariana461. Prin urmare, este logic să presupunem că transferul

legiunii XV Apollinaris din Egipt la Satala, în Cappadocia, fusese decisă deja. În acest

context, nu este exclus ca întemeierea unei colonii cu veteranii conduşi de praefectus

castrorum Gavius Fronto să fi constituit ultima acţiune pe continentul african a

acestei legiuni înainte de plecarea spre Cappadocia.

Aşa cum remarca Wheeler, structura de comandă a legiunilor egiptene este

puţin cunoscută, însă potrivit informaţiilor de care dispunem în stadiul actual al

cercetării, se pare că la comanda celor două legiuni din Egipt se afla un singur

prafectus castrorum, având funcţia de praefectus exercitus qui est in Aegypto462. Acest

ofiţer era un fost primus pilus iterum, de rang ducenar, şi nu un simplu praefectus

castrorum promovat din rândul primipililor ordinari. Prin urmare, Gavius Fronto,

despre care aflăm din inscripţia de la Attaleia că a fost promovat la rangul de

praefectus castrorum al legiunii XV Apollinaris după ce a servit ca primus pilus în

459 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum II. 18. 9 (500). 460 Flavius Iosephus II.19.4; 7; vezi Tully 1998, 226-232.461 Kennedy 1980, 283-309; MacAdam 1979, 134. 462 CIL III 6809 = ILS 2696: praef. ex[er]citu qui est in Aegypto; Dobson 1978, nr. 52; Dobson 1993, 242-257.

79

legio III Cyrenaica, era inferior în rang unui praefectus castrorum Aegypti, aşa cum,

de altfel, afirma şi Wheeler. Pe de altă parte, însă, tocmai acest fapt ne îndreptăţeşte să

presupunem că, la data când acestui ofiţer i-a fost încredinţată misiunea de a întemeia

o colonie în Cyrenaica, legio XV Apollinaris nu mai aparţinea garnizoanei egiptene.

Concluzia care se impune în urma acestei discuţii este cea potrivit căreia legio

III Cyrenaica a participat la războiul parthic al lui Traian şi a revenit în Egipt în anul

117.

În continuare, se pune întrebarea în ce an a fost transferată legiunea în Arabia.

Legio II Traiana fortis, atestată în Iudaea în 119/120463, se afla în Egipt, cel mai târziu

în anul 127464. Prin urmare, II Traiana a înlocuit una din cele două legiuni care

staţionau în Egipt, prezenţa a trei legiuni în această provincie neavând niciun sens din

punct de vedere politico-militar. În condiţiile în care nu avem dovezi privind prezenţa

legiunii XXII Deiotariana în Iudaea465, iar legio VI Ferrata, atestată în Arabia în

118/119, a fost transferată ulterior în Iudaea466, rezultă că transferul legiunii III

Cyrenaica din Egipt în Arabia a avut loc la o dată situată în intervalul 119-127.

Din această perspectivă, cel mai semnificativ moment îl reprezintă anul 123,

când a apărut pericolul izbucnirii unui război cu parţii467. Hadrianus, aflat în Hispania

sau Mauretania, a fost nevoit să pună capăt călătoriei şi să se deplaseze personal în

Orient. Un ofiţer de rang senatorial, promovat din tagma cavalerilor în anul 109,

Tiberius Claudius Quartinus, a primit o comandă excepţională asupra legiunilor (sau

mai curând a unor vexilaţii ale acestora) II Traiana fortis şi III Cyrenaica, corpul său

expediţionar fiind trimis, probabil, spre Eufrat pentru a face o demonstraţie de forţă

menită să îi intimideze pe parţi468. În cele din urmă, incidentul a fost aplanat pe cale

diplomatică469.

Unii istorici au fost de părere că acest comandament ar constitui dovada

faptului că legio II Traiana fortis şi legio III Cyrenaica staţionau în aceeaşi provincie,

463 Isaac-Roll 1979, 149-156; Rea 1980, 220-221 : Isaac-Roll 1982, 131-132.464 CIL III 42 (19 aprilie 127); CIL III 79 = 14147(6), 2300 (5 februarie 128).465 Vezi capitolul consacrat legiunii XXII Deiotariana.466 Vezi capitolul consacrat legiunii VI Ferrata.467 SHA, Vita Hadriani 12.8.468CIL XIII 1802, 1803 = ILS 5919 (Lugdunum); cu privire la cariera acestui personaj şi la incidentul din 123: PIR2 C 990; Alföldy 1969, 79-81; Keppie 1973, 864, nota nr. 33; Kennedy 1980, 303-304; Eck 1985, 56-57; Keppie 1990, 58; Gatier 2000, 347; Birley 2008, 140. Vezi Kennedy 1980, 304, nota nr. 60, care remarcă faptul că Ti. Claudius Quartinus era iuridicus în Hispania Citerior, în momentul în care Hadrianus vizita Hispania; cf. Alföldy 2008, 445. 469 SHA, Vita Hadriani 12.1.

80

respectiv Egiptul470. Această ipoteză a fost respinsă, pe bună dreptate, de K. Strobel,

care a remarcat că nu există nicio dovadă că legio II Traiana fortis şi III Cyrenaica ar

fi staţionat în aceeaşi provincie471. În anul 123, în Iudaea staţionau legio X Fretensis şi

II Traiana, în Arabia staţiona legio VI Ferrata, în Syria se aflau legiunile III Gallica,

IIII Scythica şi XVI Flavia Firma, iar în Egipt staţionau legiunile III Cyrenaica şi

XXII Deiotariana.

Anul 123 poate fi luat, cu titlul de ipoteză, ca reper pentru o nouă redistribuire

a legiunilor în Orientul roman. Astfel, legio III Cyrenaica a revenit în Arabia, iar legio

II Traiana a fost transferată în Egipt472. Nu dispunem de indicii privind prezenţa

legiunii XXII Deiotariana în Iudaea; pe de altă parte, există dovezi substanţiale

privind un transfer al legiunii VI Ferrata în Iudaea înainte de anul 130.

Un alt episod semnificativ în istoria legiunii îl reprezintă anul 125. Este vorba

despre celebra alocuţiune rostită de Hadrianus în anul 128 la Lambaesis în faţa

militarilor legiunii III Augusta, în cursul vizitei efectuate de acest împărat în Numidia.

Discursul ne-a parvenit sub forma unei inscripţii, datorită căruia, aflăm, printre altele,

despre întăririle trimise cu trei ani înainte de legio III Augusta unei legiuni al cărei

număr de ordine era, de asemenea, trei: quod ante annum tertium cohortem et

qua[ternos] ex centuris in supplementum comparum tertianorum dedistis473.

Majoritatea cercetătorilor a identificat legio III Cyrenaica drept legiunea căreia i-au

fost trimişi cei aproximativ 700 de militari ca întăriri. Motivul pentru care a făcut

necesar acest transfer nu au fost, în opinia istoricilor, eventualele pierderi suferite în

operaţiunea din 123 împotriva parţilor, ci posibilităţile reduse ale Arabiei de a furniza

legiunii III Cyrenaica recruţi de calitate şi într-un număr suficient474.

Legio III Cyrenaica a participat la operaţiunile împotriva rebelilor iudei

conduşi de Simon bar-Kochba cel puţin cu o vexilllatio475. În acest sens, merită

amintită o inscripţie onorifică dedicată lui C. Nummius Constans, despre care unii

470 Ritterling, RE XII, 1925 1486-1487, 1795; Parker 1928, 162; Gilliam 1956, 366, nr. 28; Isaac, Roll 1979, 54-66; Keppie 1990, 60; Tepper 2007, 57-71; Strobel 2010, 391. 471 Strobel 1988a, 266-268; este vorba de P.Mich. VII 435.Vezi Fink 1963-1964, 44 şi Fink 1971, 306-310, nr. 77, care contestă această lectură. 472 Kennedy 1980, 306-308; Bowersock 1983, 106; Kindler 1983, 87; Strobel 2010, 391.473 CIL VIII 2552 a,b; ILS 2487; “…cu trei ani în urmă aţi trimis o cohortă şi patru oameni din fiecare centurie pentru a-i ajuta pe camarazii voştri din legiunea a treia…”; Mor 1986a, 575-602, în special 585. 474 Kennedy 1980, 305-308; Gatier 2000, 347, în special nota nr. 7, unde menţionează că unii istorici au optat pentru identificarea legiunii evocate în alocuţiune cu legio III Gallica. 475 Ritterling, RE XII, 1925, 1511; Eck 1999a, 76-86, care observă că guvernatorul Arabiei între anii 130-134, T. Haterius Nepos Atinas Probus Publicius Matenianus, a fost distins cu ornamenta triumphalia de către împăratul Hadrian pentru participarea la războiul împotriva lui Simon bar Kochba.

81

cercetători cred că trimite la serviciul său în legiunea III Cyrenaica476. De asemenea,

într-o altă epigrafă, dedicată lui C. Popilius Carus Pedo, se menţionează că acest

senator a servit ca tribun laticlav în legio III Cyrenaica în timpul revoltei şi a fost

decorat de Hadrianus pentru bravură477.

Pe de altă parte, merită menţionată inscripţia de la Cyrene dedicată lui C.

Iulius Karus, ofiţer de rang ecvestru care a fost decorat în bellum Britannicum în

primii ani de domnie ai lui Hadrianus pe când efectua prima miliţie deţinând funcţia

de praefectus cohortis II Asturum. Ulterior, acest ofiţer a devenit tribun angusticlav al

legiunii III Cyrenaica478.

Legiunea este atestată la Bostra şi de sursele literare din secolul II p.Chr.479

Însă primele mărturii directe privind prezenţa legiunii în Arabia datează din perioada

140-144, sub domnia lui Antoninus Pius. Este vorba de mai multe monede pe care

este figurat un bust al lui Iupiter Ammon, însoţit de legenda leg. III Cyr.480 Asocierea

acestor monede cu Bostra este pe deplin întemeiată, potrivit lui P.-L. Gatier, care

aduce în discuţie monedele care poartă contramărcile LIIIC şi III pe mai multe

monede emise de acest oraş în timpul lui Antoninus Pius481.

476 CIL X 3733 = ILS 2083; Maxfield 1981, 211; Mor 1990, 169. 477 CIL XVI 3610 = ILS 1071; Smallwood 1976, 447 şi urm.478 AE 1951 88: C(aio) Iulio C(ai) f(ilio) Vo[l(tinia tribu)] / Karo ex provincia Narbo/nensi trib(uno) mil(itum) leg(ionis) III Cy[r(enaicae)] / praef(ecto) coh(ortis) II Asturum eq(uitatae) / donato bello Britannico c[or(ona)] / murali, corona vallari, cor(ona] / aurea hasta pura / [c]enturiones et milites leg(ionis) III Cyr(enaicae) et leg(ionis) [X]XII missi in provinciam / [C]yrenensium dilectus caussa; Vezi Birley 1998, 302, nota 19. 479 Ptolemaios, Geographia 5.17.7; P. Mich. III 166, datând din 107, menţionează o cohortă care a fost trimisă de la Petra la Bostra, cu toate că nu este precizat numele legiunii. 480 Seyrig 1941, 31-44; Kindler 1975, 144-147; Kindler 1983, 92-95. Vezi Dabrowa 2001, 83.481 Spijkerman 1978, 68-69, nr. 5, 1a; Kindler 1983, 40, 41, 105; Gatier 2000, 344, nota nr. 29, unde atrage atenţia asupra unei monede găsite la Bostra, datând din timpul lui Antoninus Pius, pe care este figurat un berbec care îl reprezintă pe Iupiter Ammon.

82

Legio IIII Flavia Felix

Legio IIII Flavia Felix a fost creată de Vespasianus în anul 70 p.Chr. Tacitus

şi Cassius Dio menţionează crearea a trei legiuni de către primul principe al dinastiei

Flaviilor fără, însă, a oferi informaţii specifice privind legio IIII Flavia Felix482. Ea se

număra, cu siguranţă, printre acele legiuni recens conscriptae evocate de Tacitus în

Istoriile sale483. Este posibil ca misiunea încredinţată lui Cn. Iulius Agricola la

începutul anului 70 de către L. Licinius Mucianus de a găsi recruţi în Italie pentru a-i

înrola în noile legiuni să fi avut legătură şi cu legio IIII Flavia Felix484.

Legiunile IIII Flavia Felix şi XVI Flavia Firma au fost create de Vespasianus

cu scopul de a înlocui legiunile IIII Macedonica şi XVI Gallica485.

482 Cassius Dio 55.24.3; Dabrowa 1982, 614-619; Benea 1983, 141; Farnum 2005, 19.483 Tacitus, Annales 4.68.4.484 Tacitus, Agricola 7: missum ad dilectus agendos Agricolam integreque ac strenue versatum XX legioni…praeposuit; Ritterling, RE XII, 1925 1540. 485 Ritterling, RE XII 1925 1554; 1764, 1765, potrivit căruia legio IIII Macedonica şi XVI Flavia Firma au fost desfiinţate printr-o missio ignominiosa, a pus crearea celor două noi legiuni pe seama intenţiei lui Vespasianus de onora legiunile III Gallica şi XV Apollinaris, acestea fiind primele legiuni care şi-au declarat adeziunea faţă de cauza sa; potrivit Parker 1928, 107-108, Vespasianus a intenţionat să creeze o nouă legiune cu numărul de ordine IIII şi o legiune cu numărul de ordine XVI ca urmare a dispariţiei legiunii XVI Gallica; Birley 1928, 56-59, consideră că, deoarece legiunile IIII Macedonica şi XVI

83

Ca efigie a unităţii a fost ales leul, un indiciu privind data la care a fost

înfiinţată legiunea fiind monedele emise la Viminacium. Zodia leului fiind cuprinsă

între 20 iulie şi 19 august, coincide cu perioada în care Vespasianus a ajuns la purpura

imperială, nu cu data de naştere a principelui (18 noiembrie)486.

La scurt timp după înfiinţarea sa, legio IIII Flavia Felix a fost trimisă în

Dalmatia, la Burnum (Ivoševci, în Croaţia)487, unde a înlocuit legio XI Claudia, care a

fost transferată la Vindonissa (Windisch, Elveţia) în Germania Superior488. În castru

au fost descoperite opt ştampile tegulare datând din perioada Flaviilor (70-86)489. Una

dintre aceste ştampile corespunde celui mai vechi tip de tegulă a legiunii IIII Flavia

Felix din perioada staţionării acesteia în Dacia, descoperit în castrul de la Bersobis490.

Prezenţa legiunii IIII Flavia Felix este atestată de materialul tegular descoperit

şi în alte localităţi ale provinciei: Asseria491, Promona (Tepljuh)492, Andetrium

(Mać)493, Bigeste (Humac)494, Salona (Split)495, Vitina (Ljubuški)496.

În timpul lui Vespasianus, legiunea a fost însărcinată cu delimitarea teritoriului

aşezării de la Zadar497.

Unul dintre puţinele documente de ordin epigrafic ale legiunii IIII Flavia Felix

în Dalmatia o reprezintă o inscripţie descoperită la Dobričevo care menţionează

refacerea unui pod care traversa râul Trebisnjica de către un detaşament al unităţii,

condus de un optio, Cassius Fronto498. Inscripţia i-a fost dedicată guvernatorului

provinciei, L. Funisulanus Vettonianus, fapt care permite datarea acesteia cu

aproximaţie în anul 84499.

Gallica au părăsit cauza rebelilor treveri şi batavi, militarii acestora au fost iertaţi de Vespasianus, care i-ar fi înrolat sub stindardele noilor legiuni IIII FLavia şi XVI Flavia Firma (ipoteză confirmată şi de Gómez-Pantoja 2000b, 115). 486 Ritterling, RE XII 1925, 1540-1541; Benea 1983, 141. 487 CIL III 14995; 15110a; Ritterling, RE XII 1925 1541; Betz 1939, 46-48; Alföldy 1959, 114, 116; Alföldy 1987, 311, 324; Farnum 2005, 19, 37, 61; Strobel 2010, 91. 488 Fellmann 2000, 127; Hartmann 1986, 71-76; Matei-Popescu 2010, 129; Farnum 2005, 37, 45, 61 .489 Zabelicky 1979, 40-42.490 Zabelicky 1979, pl.22/2; Flutur 2002-2003, 157-162. Acestea au fost datate de Opreanu 2006a, 54 în 101-102; Opreanu 2010, 43.. 491 CIL III 15110f.492 CIL III 15110d, e.493 CIL III 15110c. 494 CIL III 14021.495 Bulić 1907, 136, nr. 1309 (non vidi). Cu privire la materialul tegular al legiunii IIII Flavia Felix descoperit în Dalmatia, v. Tončinić 2009, 1452-1453.496 CIL III 14021.497 ILJug II 945 = AE 1967 355.498 Sergejevski 1964, 93-95. 499 Stein 1940, 35; Thomasson, LP 91, nr. 26.

84

Unul dintre cei mai prestigioşi legaţi ai legiunii, care îndeplinea această

funcţie în jurul anului 81, a fost celebrul jurist C. Octavius Tidius Tossianus L.

Iavolenus Priscus500.

Data la care legiunea a primit epitetul Felix nu este cunoscută. În inscripţiile

din Dalmatia, legio IIII Flavia apare mereu purtând acest cognomen. Potrivit lui E.

Ritterling, posibilitatea ca legiunea să fi primit titlul încă de la înfiinţarea sa este

foarte redusă501. Este mult mai probabil ca epitetul să îi fi fost decernat cu prilejul

unor campanii militare purtate în timpul lui Vespasianus. Una dintre aceste campanii

ar putea fi cea condusă în anul 70 împotriva sarmaţilor de către guvernatorul Moesiei,

Rubrius Gallus502. Cercetătorul german a evocat posibilitatea participării la o

operaţiune militară la Rin înainte de transferul în Dalmatia. O ultimă posibilitate ar

reprezentat-o participarea la o campanie militară pe Rinul Inferior în anii 77/78503. În

absenţa mărturiilor epigrafice privind absenţa epitetului Felix, ce mai verosimilă

ipoteză este cea potrivit căreia acesta i-a fost acordat încă de la creare504.

În 86, an în care a avut loc divizarea Moesiei, legio IIII Flavia Felix a fost

transferată în Moesia Superior pentru a consolida limes-ul dunărean în faţa

ameninţării reprezentate de regatul dacic condus de Decebal505. Ca urmare a acestui

transfer, Dalmatia a devenit o provincia inermis506.

Absenţa documentelor epigrafice şi arheologice cu privire la sediul legiunii în

perioada cuprinsă între anul 86 şi războiul dacic al lui Traian i-a determinat pe

cercetători să formuleze mai multe ipoteze. Aceste ipoteze au fost trecute în revistă şi

analizate de cercetătorul român D. Benea507.

Unii istorici au presupus că legio IIII Flavia Felix a staţionat, cel puţin în

perioada 86-89, la Viminacium, în pofida faptului că dimensiunile castrului din

această aşezare (430×350 m) nu permiteau cantonarea a două legiuni508.

Fără a oferi argumente convingătoare în acest sens, M. Mirković a emis

ipoteza unei staţionări temporare a legiunii IIII Flavia Felix la Margum (Orašja), între 500 CIL III 9960.501 Ritterling, RE XII 1925 1542.502 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.4.3; Ritterling, RE XII 1925 1542. Cu privire la acest personaj, vezi PIR¹ R 94; Thomasson, LP 125, nr. 23; Jones 1992, 58.503 Ritterling, RE XII 1925 1542. 504 Benea 1983, 143. 505 Ritterling, RE XII 1925 1542; Syme 1928, 46, 49; Patsch 1937, 9; Syme 1971, 86; Benea 1983, 148-150; Strobel 1984, 88; Strobel 1989, 48, 71, 95; Farnum 2005, 19, 38, 61. 506 Glavičić, Miletić 2008, .507 Benea 1983, 143-148. 508 Valtrović 1884, 3-14; Vasić 1905, 105 (potrivit acestui cercetător, castrul avea 442,7×385,6 m); Ritterling, RE XII 1925 1543; Syme 1971, 89; Alföldy 1959, 117-119, Strobel 2010, 95.

85

Viminacium şi Singidunum509. Autoarea a adus în sprijinul acestei ipoteze o inscripţie

fragmentară descoperită la Margum, care menţionează un veteran al legiunii şi un

c(urator) c(ivium) R(omanorum) Ma[rgi consistentium]510. De asemenea, Mirković a

invocat inscripţia dedicată centurionului L. Valerius Seranus Luco, găsită la Kovin,

sat situat pe malul stâng al Dunării, vis-à-vis de Margum511. Însă cercetările

arheologice efectuate la Margum nu a dus la descoperirea unei fortificaţii de mari

dimensiuni care să permită cantonarea unei legiuni512.

B. Filow a localizat legio IIII Flavia Felix la Ratiaria513. Această ipoteză a

fost, de asemenea, infirmată, prezenţa legiunii nefiind atestată anterior anului 272 nici

arheologic, nici epigrafic514.

C. Patsch a localizat legio IIII Flavia Felix la Durostorum515.

V. Kondić a propus ipoteza staţionării legiunii la Cuppae (Golubac), pornind

de la ştampilele tegulare de tipul LEG IIII F F CUPP(is), descoperite la Boljetin.

Acestea au apărut într-un nivel data stratigrafic cu ajutorul unor monede emise sub

Domitianus516. Însă castrul de la Golubac (165×165 m) este prea mic pentru a adăposti

o legiune, iar ştampilele tegulare evocate mai sus nu permit o datare precisă. Mai

mult, chiar Kondić a recunoscut că acestea datează de la sfârşitul secolului III sau

începutul secolului IV517.

De asemenea, au existat cercetători care au localizat legiunea la Aquincum în

perioada războaielor dacice ale lui Domitianus518. Ipoteza a fost lansată de W.

Pfitzner, având ca punct de plecare analiza lingvistică şi gramaticală a unui pasaj din

SHA, Vita Hadriani 2.2, potrivit căruia viitorul împărat Hadrianus, care servea în

jurul anului 95/96 ca tribun militar laticlav în legio V Macedonica, în Moesia Inferior,

a fost transferat în legio II Adiutrix, unde a deţinut acelaşi rang. Potrivit lui Pfitzner,

transferul lui Hadrianus din legio V Macedonica în legio II Adiutrix s-a datorat

509 Mirković 1968, 162-164; Mirković 1976, 29.510 JÖAI 6, 1903, beibl. 23, nr. 30 + JÖAI 8, 1905, beibl. 18. 511 CIL III 8143. 512 Benea 1983, 144; Strobel 1984, 89, nota 29. 513 Filow 1906, 63.514 Alföldy 1959, 118; Mirković 1968, 74-83, 165; Mirković 1977, 824; Strobel 1984, 89, nota 29; Strobel 1989, 14, nota 73.515 Patsch 1937, 46. 516 Kondić 1974, 75-84; reluată de Kondić, Zotović 1978, 221.517 Benea 1983, 144.518 Alföldy 1959, 130-136, 139-140, potrivit căruia legio IIII Flavia Felix ar fi staţionat la Aquincum între anii 89-101, garnizoană unde ar fi staţionat şi o vexilaţie a legiunii II Adiutrix între anii 89-92 (Alföldy 1959, 128-129, 135-136). Potrivit Fitz 1986a, 337-341, potrivit căruia legio IIII Flavia ar fi staţionat la Aquincum între 89-92. Împotriva acestei teze, v. Strobel 1984, 89 nota 30 şi Strobel 1988b, 206-207.

86

faptului că aceasta din urmă staţiona în Moesia Superior519. Această teză presupunea,

implicit, prezenţa legiunii IIII Flavia Felix la Aquincum. Teza a fost infirmată de B.

Lőrincz, care a demonstrat că materialul epigrafic şi tegular al acestei unităţi

descoperit în castrul de la Óbuda datează dintr-o perioadă mai târzie (cel mai probabil

din timpul războiului dus de Marcus Aurelius între anii 163-166 împotriva

marcomannilor şi sarmaţilor, dar chiar şi din perioade ulterioare), când unitatea ar fi

înlocuit cu o vexilaţie sau efectiv complet legio II Adiutrix, care fusese trimisă în

Orient împotriva parţilor520. Însă regretatul istoric maghiar a localizat legio IIII Flavia

Felix pe limes, unde aceasta ar fi înlocuit legio XXI Rapax, distrusă în anul 92 de

sarmaţi. Lőrincz a invocat în sprijinul ipotezei sale inscripţia CIL XI 5992, dedicată

lui L. Aconius Statura, care ar dovedi participarea legiunii la bellum Suebicum et

Sarmaticum521.

Însă, ca urmare a cercetărilor efectuate ulterior, istoricii au ajuns la concluzia

că legiunea a staţionat încă din primul an al venirii sale în Moesia Superior la

Singidunum522. Ilustrativ, în acest sens, este studiul materialului tegular al legiunii.

Cele mai timpurii ştampile tegulare descoperite la Singidunum, databile în ultimii ani

ai secolului I şi prima jumătate a secolului II sunt cele de tipul LEG IIII FF 523. Alături

de acestea au mai fost descoperite ştampile ale legiunii VII Claudia (LEG VII C.P.F.)

identice ca tipologie cu cele descoperite la Drobeta şi de la Ratiaria, fapt care permite

datarea acestora în timpul domniei lui Traian524.

Prezenţa legiunii la Singidunum este documentată prin numeroase mărturii

epigrafice525. Prezenţa legiunii este atestată epigrafic şi la Viminacium526. De

519 Pfitzner 1881, 77, 122. Vezi discuţia cu privire la acest subiect în capitolul dedicat legiunii II Adiutrix.520 Lőrincz 1975, 299-309. Este vorba de inscripţiile CIL III 3537, 3555, 10518, 10337, 15149 = 3306, AE 1967 362 = 1978 651; AE 1976 545; AE 1962 112; AE 1955 13 nu a putut fi datată.521 Lőrincz 1981, 285.522 Ptolemaios, Geographia 3.9.3; Dušanić, Vasić 1977, 302, nota 72; Bojović 1978, 51-56, unde sunt menţionate tegule purtând ştampila LEG IIII F F încele mai timpurii niveluri ale castrului; Bjelalac 1982, 61-64; Benea 1983, 147-148; Strobel 1984, 89; Bojović 1996, 53-68, în special 65-66. Potrivit lui Strobel 2010, 95, legio IIII Flavia Felix a fost transferată la Singidunum în anul 89.523 CIL III 6326 = 8276a; Kondić 1974, 74; Bojović 1978, 51-56; Bojović 1996, 62, fig. 6.524 Benea 1979a, 199-208; Benea 1983, 147; Bollini 1980, 93-127.525 CIL III 1663 = IMS I 33; CIL III 1665 = IMS I 39; CIL III 6305 = IMS I 36; CIL III 8148 = IMS I 9; CIL III 8154 = IMS I 24; CIL III 8156 = IMS I 27; CIL III 8166 = IMS I 176; CIL III 12663 = IMS I 35; IMS I 1 = AE 1952 186 = ILJug I 16; IMS I 3 = AE 1990 854; IMS I 6; IMS I 29; IMS I 30; IMS I 34 = AE 1934 178; IMS I 38; IMS I 40 = AE 1971 417; IMS I 42 = AE 1971 416; AE 1973 469; AE 1976 600; AE 1989 632. 526 CIL III 1646 = IMS II 9; CIL III 1649 = IMS II 92; CIL III 1652 = IMS II 93; CIL III 6300 = IMS II 91; CIL III 8120 = IMS II 94; CIL III 14511 = IMS II 89 = AE 1902 24; IMS II 86 = AE 1913 172; IMS II 16; IMS II 59 = AE 1975 734; IMS II 87, 88; IMS II 90 = AE 1971 420 = ILJug II 487; Ritterling, RE XII 1925 1543; Le Bohec, Wolff 2000, 239.

87

asemenea, au fost găsite dovezi de ordin epigrafic la Margum527, Timacus Minus528,

Naissus529, Kumanovo530, Montana (Mihailovgrad)531 şi Kosijerevo532.

Legio IIII Flavia Felix şi legio VII Claudia aveau misiunea de a supraveghea

vestul Banatului şi zona situată pe malul opus al Tisei, împreună cu trupele din estul

Pannoniei, iar după 118 cu cele din Pannonia Inferior533.

Este surprinzătoare absenţa ştampilelor tegulare ale legiunii în Moesia

Superior datând de la sfârşitul secolului I.

Legio IIII Flavia Felix a participat, cu siguranţă, la bellum Germanicum et

Sarmaticum desfăşurat între anii 92/93-96534. Sectorul Singidunum-Viminacium se afla

în faţa sarmaţilor iazygi şi este greu de crezut că legiunile care staţionau în aceste

două castre nu ar fi intervenit535.

Unul dintre argumentele de ordin epigrafic invocate în favoarea ipotezei

participării legiunii la acest război îl constituie o inscripţie de la Tifernum Mataurense

(Italia) dedicată unui centurion, decorat de împăratul Traian în răzbiul dacic et a

priorib(us) principis eisdem [do]nis donato o[b b]ellum Germa(nicum) et

Sarmatic(um)536. Fiind decorat de împăratul Traian în războiul dacic din 101-102 în

timp ce servea ca centurion în legio VII Claudia pia fidelis, rezultă că a fost răsplătit

cu dona militaria pentru prima dată de către Domitianus în timp ce servea în legio IIII

Flavia Felix în războiul împotriva sarmaţilor iazygi537, sau în bellum Suebicum, de

527 CIL III 14555 = IMS IV 92; IMS II 319; IMS II 325. 528 IMS III 2, 28; AE 1995 1314.529 CIL III 1675 = IMS IV 19; CIL III 1690 = IMS IV 75; CIL III 8249 = IMS IV 7. 530 IMS VI 241 = ILJug II 561 = AE 1984 790; AE 1984 784.531 AE 1985 745.532 ILJug II 647.533 Gudea 1977, 851; Gudea 1996a, 115-124.534 Cu privire la acest război, vezi Köstlin 1910; Ritterling, RE XII 1925, 1545; Patsch 1937, 40; Alföldy 1959, 119; Mócsy 1959, 82; Mirković 1971, 85, nr. 91; Dušanić, Vasić 1977, 291-304; RMD I 6; Dušanić 1983, 13-21; Strobel 1989.535 Benea 1983, 148; Strobel 1984, 89; Strobel 1989, 102, 130-131. 536 CIL XI 5992 = IDRE I 125: L(ucio) Aconio L(uci) f(ilio) Clu(stamina tribu) / Staturae / (centurio) leg(ionis) XI C(laudiae) p(iae) f(idelis), leg(ionis) IIII F(laviae) f(elicis), leg(ionis) / V Maced(onicae), leg(ionis) VII C(laudiae) p(iae) f(idelis), doni(s) / donato ab Imp(eratore) Traiano / Aug(usto) Germ(anico) ob bellum Dacic(um) / torquib(us) armill(is) phaleris / corona vallar(i) et a priorib(us) / principibus eisdem [do]nis / donato o[b b]ellum Germa(nicum) et Sarmatic(um), a divo Traiano / ex militia in in equestrem / dignitatem transl[a]to, / Arimini pontiff(ici) quinq(uennali) / Tiferni Mat(aurensis) flamini pontiff(ici) / quinq(uennali), / L(ucius) Aconius Statura, f(ilius), / ex testamento eius cuius / dedicatione epulum decu-/rionibus et plebi dedit. / L(ocus) d(atus) d(ecreto) d(ecurionum); Patsch 1937, 40; Alföldy 1959, 130; Dušanić 1983, 14; Benea 1983, 149-150; Strobel 1984, 89, nota 31; Strobel 1989, 130-13.537 Dio Chrysostomos 12, 16-20 (vezi Dušanić, Vasić 1977, 295, nota 24); Benea 1983, 148-149; Dušanić 1983, 14; Strobel 1984, 89; Strobel 1989, 131.

88

către Nerva538. Se pare că o vexilaţie a legiunii a fost trimisă în Pannonia pentru a

participa la aceste operaţiuni539.

După încheierea păcii, au început lucările de fortificare a limes-ului moesic, în

special a segmentului Viminacium-Ratiaria. Refacerea drumului săpat în stâncă este

atestat epigrafic la Gospodin Vir în anul 92. Este probabil că la această lucrare au

participat şi detaşamente ale legiunii IIII Flavia Felix540.

În apropierea castrului de la Aureus Mons (100×150 m), construit la sfârşitul

secolului I, au apărut, într-un mormânt, ştampile tegulare purtând inscripţia LEG VII

CL şi LEG II (acestea, aparţinând, probabil, legiunii IIII Flavia Felix)541. Este posibil

ca garnizoana acestui castru să fi fost formată de un detaşament al legiunii IIII Flavia

Felix542.

Zona cea mai periclitată era cea aflată la est de Viminacium, unde au fost

cantonate şi detaşamente ale legiunii IIII Flavia Felix. Este posibil ca după încheierea

păcii detaşamente ale legiunilor Moesiei Superior să fi staţionat pe malul stâng al

Dunării, la Drobeta şi Pojejena543.

Pregătirea războiului dacic al lui Traian a fost marcată de pregătiri intense,

între care se numără şi refacerea unei şosele de importanţă strategică pe malul drept al

Dunării, între Viminacium şi Ratiaria (anul 100). Împăratul a dispus chiar ca, în

clisura Cazanelor, drumul să fie săpat în stâncă. Principala contribuţie le-a revenit

538 Dušanić 1983, 14. 539 Inscripţie fragmentară de la Aquincum: CIL III 3578; inscripţia fragmentară de la Cornacum (Sotin) CIL III 10250 = Mirković 1971, 85, nr. 91. Potrivit Mirković 1971, 30-31, 80, nr. 73, această inscripţie poate data fie din timpul lui Domitianus fie din timpul lui Marcus Aurelius. Alföldy 1959, 130 considera inscripţia CIL III 10250 drept o dovadă a participării legiunii IIII Flavia Felix la războiul sarmatic al lui Domitianus. De fapt, epigrafa nu poate fi datată cu precizie din cauza stării sale fragmentare. De asemenea, CIL III 3250, 3251 = Mirković 1971, 80, nr. 73c, de la Sirmium, nu poate fi datată. În ceea ce priveşte materialul tegular descoperit în regiunea Sirmium (CIL III 10664a (LEG IIII FL P C), b (LEG IIII FL CAST), c (LEG IIII SC ER), VHAD 7, 1889, 13, 10 (LEG IIII)) nu datează din secolul I, aşa cum susţine Mirković 1971, 30, nota 172, ci de la sfârşitul secolului II (Milosević 1971, 98-99, 110, nr. 8,9; Strobel 1989, 71, nota 11).540 CIL III 13813; Šašel 1961, 160. CIL III 13813d este datată în timpul celei de-a douăsprezecea puteri tribuniciene a lui Domitianus (1ianuarie-13 septembrie 92). Cu privire la măsurile luate de Domitianus pentru fortificarea limes-ului Moesiei Superior, vezi Mirković 1996, 27-40.541 Garašanin 1951, 53.542 Benea 1983, 150. 543 Florescu 1967, 146; Gudea 1977, 878; Benea 1983, 150.

89

celor două legiuni ale Moesiei Superior, IIII Flavia şi VII Claudia, după cum o atestă

o inscripţie descoperită la Cazanele Dunării544, în amonte de Tabula Traiana545.

De asemenea, pentru a asigura o mai bună navigaţie pe Dunăre, dificilă din

cauza pragurilor de la Porţile de Fier, Traian a dispus, în 101, săparea unui canal de-a

lungul malului drept între Šip şi Carataš. Această acţiune, consemnată printr-o

inscripţie a fost, cu siguranţă, opera celor două legiuni ale Moesiei Superior546.

Cu siguranţă, legio IIII Flavia Felix a participat la războiul dacic al lui

Traian547. În mai toate inscripţiile apărute în Dacia, legiunea apare cu numele abreviat

sub forma leg(io) IIII F(lavia) f(elix), care constituie un criteriu pentru datarea

acestora în timpul urmaşului lui Nerva548.

Potrivit lui K. Strobel, în expediţia din 101-102, legiunea ar fi înaintat până la

Berzobis, unde ar fi staţionat până la sfârşitul războiului dacic al lui Traian549.

Una dintre problemele cele mai controversate din istoria legiunii IIII Flavia

Felix o reprezintă locul unde a staţionat aceasta în perioada 102-105. Un pasaj din

opera lui Cassius Dio referitor la perioada ulterioară primei expediţii a lui Traian

menţionează: „După ce rândui acestea şi lăsă oaste la Sarmizegetusa, punând străji şi

în restul ţării, el se întoarse în Italia”550.

Obiectul dezbaterii dintre cercetători îl constituie fortificaţia construită în opus

quadratum de la Grădiştea Muncelului având o suprafaţă de 3 ha, situată la altitudinea

1100 m. Potrivit lui I. Glodariu, pe amplasamentul unei citadele dacice a fost ridicat

un castru roman încheierea campaniei din anul 102. Reconstrucţia romană a inclus şi

extinderea ariei cuprinse în perimetrul zidului de incintă de la 1 ha la 3 ha551. La 544 Gabričević 1972, 408-415: Herculi sacri lapidari(i) qui f[ec]eru[nt] AT sau AII ancones F. C[l(audius)? Sacer]/dos (centurio) legionis III[I Flav(iae) i]/t(em) legionis VII C[l(audiae) p(iae) f(idelis)]/ vo[tum] so[lvit]; J. Šašel a oferit o nouă lectură a r.2-4: qui f[ue]ru[nt] at ancones facien/dos legionis III[I Flav(iae)... Petrović 1986, 49: Herculi sacrum / lapidarii qui exieru/nt ancones facien/dos legionis IIII Fl(aviae) / et legionis VII Cl(audiae) / vot(um) so[lverunt]; AE 1973 473; Strobel 2010, 190. 545 CIL III 8267 = 1699 = ILS 5863 = ILJug I 63 = AE 1978 474 = Smallwood 1966, 413: Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) / Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) / pontif(ex) maximus trib(unicia) pot(estate) IIII / pater partriae co(n)s(ul) III / montibus excisi[s] anco[ni]bus / sublatis via[m] f[ecit]. Cu privire la drumul roman între Cazane şi Porţile de Fier, vezi Petrović 1986, 41-52.546 Šašel 1973, 80-85; AE 1973 475 = ILJug II 468: Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) / Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) / pont(ifex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) V p(ater) p(atriae) co(n)s(ul) IIII / ob periculum cataractarum / derivato flumine tutam Da-/nuvi navigationem fecit.547 Strobel 1984, 88-90; Farnum 2005, 19. 548 Ritterling, RE XII 1925 1544; Piso 2000, 208, nota 38, unde este menţionată excepţia IDR II 236: leg(io) IIII F(lavia).549 Strobel 1984, 89-90; Strobel 2010, 245. 550 Cassius Dio 68.9.7: tau=ta sunqe¿menoj kaiì toÜ strato¿pedon e¹n Sarmizegeqou¯sv katalipw¯n, th¿n te aÃllhn xw¯ran frourai½j dialabw¯n, e©j thìn 'Itali¿an a¹nekomi¿sqh. 551 Glodariu 1989-1993, 22.

90

lucrări au participat vexilaţii a trei legiuni romane - II Adiutrix, IIII Flavia Felix şi VI

Ferrata – fapt dovedit de descoperirea unor blocuri cu inscripţii în care apăreau

numele acestor unităţi. Astfel, o a legiunii II Adiutrix a fost găsite pe latura în colţul

de nord-est al vechii fortăreţe dacice552, în timp ce în emplecton-ul zidului castrului

roman a apărut o inscripţie a unei vexilaţii aparţinând legiunii VI Ferrata553. Anterior

acestora, încă din secolul al XIX-lea, a fost descoperită o inscripţie a legiunii IIII

Flavia Felix554. O altă inscripţie, gravată pe un bloc de calcar în faţa zidului de pe

latura de vest a fost adusă la lumină în cursul săpăturilor din anul 1950555. În 1963 a

fost găsită o inscripţie identică pe un alt bloc de calcar, căzut din zidul estic556. De

asemenea, la Sarmizegetusa Regia au mai fost descoperite trei reliefuri din piatră

calcaroasă pe care sunt reprezentaţi în relief doi capricorni afrontaţi, unul dintre aceste

blocuri având gravate literele P/PN557. C.H. Opreanu a demonstrat că aceste reliefuri

nu constituie o dovadă privind cu privire la prezenţa legiunii I Adiutrix la

Sarmizegetusa Regia şi la ridicarea castrului roman din reşedinţa regilor daci558.

Iniţial, cercetătorii români au presupus că citadela a fost distrusă de romani şi

refăcută de daci înainte de confruntarea din 105 p.Chr. Distrusă în 106, ar fost

refăcută ulterior de către învingători559.

I. Glodariu a presupus că o vexillatio a legiunii IIII Flavia Felix s-a stabilit la

Sarmizgetusa în anul 102. Detaşamentul roman a părăsit reşedinţa dacică abia după ce

Decebal s-a achitat de obligaţia inclusă în acordul de pace încheiat între Traian şi

Decebal de a demantela citadela560. Fortăreaţa a fost refăcută după retragerea

garnizoanei romane. Citadela a fost distrusă din nou de către romani în 106 odată cu

cucerirea Sarmizegetusei Regia, în 106 p.Chr., şi refăcută şi extinsă ulterior561. Faptul

că blocurile cu inscripţiile legiunilor II Adiutrix şi VI Ferrata au fost găsite în şirul

552 IDR III/3 268 = Daicoviciu 1983a, 233; AE 1983 824; Daicoviciu, Ferenczi, Russu 1988-1991, 45: leg(io) Ad(iutrix) p(ia) f(idelis).553 IDR III/3 270 = AE 1983 825: vex(illation) leg(ionis) VI Ferr(atae). 554 IDR III/3 269a, fig. 201: leg(io) IIII F(lavia) f(elix).555 Daicoviciu 1951, 103, pl. V, nr. 18; IDR III/3 269b, fig. 202.556 Glodariu 1965, 129, fig. 8; IDR III/3 269c, fig. 203. 557 Daicoviciu 1969, 167; IDR III/3 271; Daicoviciu 1983a, 24: Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, 160, 168; Daicoviciu, Ferenczi, Russu 1988-1991, 45; Glodariu 1989-1993, 24.558 Opreanu 1999, 572; Opreanu 1999-2000, 159-164; Daicoviciu 1969, 167-169, 172. Ipoteza privind legătura dintre capricornii afrontaţi de pe reliefurile de la Sarmizegetusa şi legio I Adiutrix a fost emisă pentru prima dată de Glodariu 1965, 130, 41. Ulterior (Glodariu 1989-1993, 23-24) şi-a schimbat părerea. Al. Diaconescu a reluat mai vechea teorie a lui I Glodariu (Diaconescu 1997, 19), acesta fiind susţinută şi de I. Piso (Piso 2000, 212); Piso 2007, 281, potrivit căruia aceste blocuri poartă numele legiunii IIII Flavia Felix.559 Daicoviciu, Glodariu 1976, 75. 560 I. Glodariu a reluat această ipoteză mai veche propusă de Patsch 1937, 87. 561 Glodariu 1989-1993, 22.

91

interior al feţei externe şi în emplecton, în timp ce blocurile cu inscripţiile legiunii IIII

Flavia au fost descoperite în faţa externă a zidului fortificaţiei romane, l-a determinat

pe I. Glodariu să formuleze următoarea concluzie: după cucerirea reşedinţei dacice,

detaşamente din legiunile II Adiutrix, IIII Flavia Felix şi VI Ferrata au reconstruit

zidul de incintă, dar extinderea acesteia a reprezentat opera legiunii IIII Felix.

Vexilaţiile legiunilor II Adiutrix şi VI Ferrata au plecat, iar detaşamentul din legio IIII

Flavia Felix a rămas la Grădiştea Muncelului până la sfârşitul domniei lui Traian

pentru a supraveghea regiunea şi a preveni eventuale acţiuni de gherilă ale dacilor562.

Potrivit lui Al. Diaconescu, romanii au contruit un castru peste o citadelă

dacică de mai mici dimensiuni şi au instalat o garnizoană. Zidul acestui castru a fost

construit de vexilaţii ale legiunilor II Adiutrix şi VI Ferrata. Castrul ar fi fost atacat şi

distrus de daci în 105, care apoi l-au reconstruit pentru a se apăra împotriva ripostei

romane. Zidul a fost distrus din nou de romani în 106, odată cu ocuparea

Sarmizegetusei Regia şi reconstruit de legiunile I Adiutrix şi IIII Flavia Felix563.

I. Piso a pus la îndoială ipoteza propusă de I. Glodariu. De asemenea, a respins

reconstituirea făcută de Al. Diaconescu, remarcând, în mod just, fragilitatea unora

dintre argumentele acestuia. În concluzie, I. Piso a datat instalarea vexilaţiilor celor

trei legiuni romane la Sarmizegetusa Regia în 106. Detaşamentele legiunilor II

Adiutrix şi VI Ferrata au staţionat doar câteva luni sau câţiva ani, spre deosebire a

vexilaţia legiunii IIII Flavia Felix, care a rămas în fosta reşedinţă a lui Decebal până

la sfârşitul principatului lui Traian564.

Potrivit lui C.H. Opreanu, secvenţele cronologico-stratigrafice nu atestă

etapele de reconstrucţie a zidului formulate de istoricii menţionaţi. Lipsesc, de

asemenea, indiciile care ar putea atesta o prezenţă dacică în citadela de la Grădiştea

Muncelului565. De asemenea, C.H. Opreanu a atras atenţia şi asupra diferenţelor

existente între informaţiile oferite de studiille care menţionează blocurile cu

inscripţiile legiunilor descoperite în fortificaţa de la Sarmizegetusa Regia şi cele din

primul raport de săpătură. Din moment ce ipotezele menţionate anterior se bazau pe

562 Glodariu 1989-1993, 24. Aceeaşi concluzie apare şi în Glodariu 1995, 126.563 Diaconescu 1997, 18-20. 564 Glodariu, Iaroslavschi 1988, 133 şi fig. 25; Piso 2000, 212-213; Piso 2008, 304, în special nota 50.565 Opreanu 1999-2000, 152; Strobel 2006, 111 (fără a oferi niciun argument, istoricul german neagă respinge această ipoteză pe care o consideră tributară prejudecăţilor de ordin ideologice, specifice specialiştilor români); o opinie similară în Strobel 2010, 278. Dimpotrivă, Glodariu 1989-1993, 22-24, Piso 2008, 304, vorbesc despre urmele unui zid dacic care a precedat construcţia romană.

92

cunoaşterea poziţiei exacte a inscripţiilor şi reliefurilor, discrepanţele observate fac ca

aceste reconstrucţii să nu fie concludente, conchide Opreanu566.

În încercarea de a stabili cronologia cetăţii de la Grădiştea Muncelului,

istoricii şi-au îndreptat atenţia spre pasajul din opera lui Cassius Dio menţionat

anterior567. H. Daicoviciu a tradus termenul stratopedon prin „legiune”, identificând

această unitate cu legio IIII Flavia Felix, atestată prin numeroase ştampile tegulare la

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa568. Potrivit istoricului N.

Gostar, cuvântul avea înţelesul de „armată de ocupaţie”569. Al. Diaconescu a propus o

traducere diferită pe care o considerăm a fi mult mai apropiată de adevăr în contextul

pasajului dim opera lui Cassius Dio: „garnizoană”, „castru”570.

Cu siguranţă, garnizoana lăsată de Traian în Dacia a fost mult mai numeroasă.

Istoricul ieşean N. Gostar este cel căruia l-a identificat în mod corect pe generalul

Longinus, capturat de Decebal în 105 cu consularul Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula

Pompeius Longinus 571, (cos. 90)572, fost guvernator al Moesiei Superior între 93-96573

şi al Pannoniei între 96-98574. În calitate de vir consularis şi fost guvernator al

Pannoniei (provincie în care staţionau, în ultimii ani ai domniei lui Domitianus, nu

mai puţin de cinci legiuni), Longinus se afla în fruntea unei forţe de ocupaţie formată

din cel puţin două legiuni (IIII Flavia şi XIII Gemina)575 la care pot fi adăugate, în

opinia noastră, şi legiunile I Adiutrix şi II Adiutrix.

În concluzie, analiza inscripţiilor descoperite la Sarmizegetusa confirmă

informaţia conţinută în pasajul operei lui Cassius Dio privind prezenţa unei

566 Opreanu 1999-2000, 154-156, 158. 567 Cassius Dio 68.9.7.568 Daicoviciu 1974, 111-116.569 Gostar 1976, 53-69. 570 Diaconescu 1997, 18. Este avută în vedere ocurenţa termenului stratopedon în opera lui Cassius Dio (36.13.2; 49.12.2, Freyburger-Galland 1997, 186) cu sensul de „castru”. Vezi Opreanu 1999-2000, 158.571 Cassius Dio 68.12.1: LoggiÍnon de¿ tina stratope¿dou ¸Rwmai+kou½ e¹chgou¿menon - - - ; Exc UG 49 (ed. Boissevain III 198): Loggi½non toìn tou½ Trai+anou½ stratia¯rxhn - - - ; Fronto, De Bello Parthico, 2.1 (ed. Naber, 217) = Haines, 20: Traiani proavi vestri ductu auspicioque nonne in Dacia captus vir consularis?; Syme 1945, 112; Syme 1953, 148; Syme 1957, 521; Lambertz, RE XX, 2, 2274, nr. 90, s.v. Pinarius; Eck 1982, 343; Gostar 1976, 53-71; Strobel 1984, 75; PIR² P 623.572 CIL XVI 36 = ILS 1998; Degrassi 1952, 27; PIR² P 623. 573 CIL XVI 39 = ILS 9053; AE 1977 722 = RMD I 6; Stein 1941, 39; Eck 1982, 321 şi urm.; Thomasson, LP 125-126, nr. 31.574 CIL XVI 42; Reidinger 1956, 60; Eck 1982, 326 şi urm.; Thomasson, LP 102, nr. 22. 575 Gostar 1976, 53-71; Benea 1983, 151-152; Petolescu 1991, 74, 87; Piso 1993, 1-3; Piso 2000; Petolescu 2006, 19; Opreanu 2006a, 63; Opreanu 2006b, 119; Petolescu 2010, 150; Opreanu 2010, 47.

93

garnizoane romane în reşedinţa dacică după prima campanie a lui Traian, garnizoană

din care face parte şi o vexillatio a legiunii IIII Flavia Felix576.

În ceea ce priveşte prima garnizoană a legiunii IIII Flavia în Dacia, teoria care

a predominat mult timp cercetarea ştiinţifică a fost cea potrivit căreia unitatea a

staţionat pe locul viitoarei colonii romane Ulpia Traiana Augusta Dacica

Sarmizegetusa între 102-108, pornind de la pasajul menţionat anterior din opera lui

Cassius Dio577. Potrivit acestei teorii, Cassius Dio s-ar fi înşelat cu privire la

topografia Sarmizegetusei şi, mai curând, ar fi vorba de viitoarea colonie romană,

cunoscută de autorul originar din Nicaea din opera lui Ptolemaios578. Termenul

stratopedon din textul lui Cassius Dio a fost tradus ca „legiune”. Identificarea a fost

făcută pe baza numeroaselor ştampile tegulare ale legiunii IIII Flavia Felix

descoperite la Ulpia Traiana579. O ipoteză diferită a fost formulată de E. Ritterling şi

I.I. Russu, potrivit cărora textul lui Cassius Dio trimite la reşedinţa regelui dac din

Munţii Orăştiei580.

Pornind de la această ipoteză, numeroşi istorici au imbrăţişat teza stabilirii

legiunii IIII Flavia Felix într-un castru de pământ pe locul viitoarei colonii Ulpia

Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa581.

Principalul argument în acest sens l-a constituit similitudinea dintre planul

forului şi cel al unui comandament de castru (principia)582. Însă explorările din zonele

576 Petolescu 1995, 48; Protase 1997, 96-100; Diaconescu 1997, 18; Opreanu 1999-2000, 154-158; Opreanu 2003, 316; Opreanu 2006a, 55-57; Opreanu 2006b, 117-118; Oltean 2007, 56; Petolescu 2010, 145, 194; Wheeler 2010, 1202-1203. Recent, C.H. Opreanu a revenit asupra opiniei sale şi consideră că pasajul din Cassius Dio 68.97.7 trimite la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Opreanu 2010, 47; Opreanu 2012, 120). Bogdan Cătăniciu 2005, 726, nota 24 (unde respinge ideea existenţei unui castru roman la Sarmizegetusa Regia începând cu 102 sub motiv că acest sit nu a fost explorat sufficient) 727, nota 31 (unde arată că micul castru de la Sarmizegetusa Regia nu ar fi putut adăposti decât o vexillatio a legiunii care, începând cu 102, era cantonată la Berzobis). Potrivit Piso 2000, 211-213; Piso 2008, 304; Bogdan Cătăniciu 2007, 127; Strobel 2006, 111; Strobel 2010, 234, cele trei vexilaţii legionare datează din 106. 577 Cassius Dio 68.9.7578 Ptolemaios, Geographia 3.84; Daicoviciu 1924, 225, nota 1; Daicoviciu 1938, 357; Daicoviciu 1943, 86-87; Daicoviciu 1972, 328.579 Daicoviciu 1972, 328; Daicoviciu 1974, 111; Daicoviciu, RE Suppl XIV 1974, s.v. Sarmizegethusa, 612; Daicoviciu 1976, 57-64. 580 Ritterling, RE XII 1925 1544; I.I. Russu, în IDR I, la pagina 14, nota 11. 581 Protase 1967, 59-60; Daicoviciu, RE Suppl XIV 1974, s.v. Sarmizegethusa, 612; Daicoviciu 1974, 111-116; Daicoviciu 1976, 57-64; Rusu 1979, 49; Alicu 1980, 23; Daicoviciu, Alicu 1981, 59; Benea 1983, 151-152; Strobel 1984, 201; Gudea 1986, 481; Bărbulescu 1987, 156, nota 105; Alicu 1993, 29-30; Alicu, Paki 1995, 7, 11-12, 15 şi urm., pl. I-II; Alicu 1997, 101; Gudea 1997a, nr. 18a; Benea 1999, 46; Lobüscher 2001, 461-474; Eck, Lobüscher 2001, 265; Gudea 2002, 48; Lobüscher 2002, 91-100; Opreanu 2003, 317-318; Gudea 2005, 507-508; Strobel 2006, 111; Opreanu 2006a, 61-69; Opreanu 2006-2007, 85-93; Opreanu 2006-2007, 86; Opreanu 2008, 227-232; Opreanu 2010, 39-59; Strobel 2010, 267-268; Opreanu 2012, 113-135. 582 Euzennat 1994, 201, atrage atenţia asupra asemănării dintre planul forului de la Sarmizegetusa şi cel al unui comandament de legiune. Vezi şi Piso 1994, 163-164.

94

de sud şi est ale forumului au adus la lumină structuri de lemn care seamănă mai

curând cu locuinţele civile (insulae) decât cu barăcile destinate găzduirii soldaţilor583.

C.H. Opreanu contestă concluziile lui I. Piso privind identificarea structurilor de lemn

din zona adiacenta forum vetus ca fiind locuinţe civile584. Cercetătorul clujean atrage

atenţia asupra structuri de lemn de tip curte cu portic care avea în interior o cisternă de

apă placată cu lemn, descoperită în castrul de la Inchtuthil. Această clădire a fost

interpretată ca fiind locuinţa unui tribun de legiune585. Obiecţia lui Opreanu nu se

susţine, deoarece poziţionarea acestor structuri în raport cu presupusul comandament

(principia) nu corespunde cu cea pe care ar ocupa-o reşedinţa unui tribun în cazul în

care ar fi existat un castru586.

Un alt argument invocat în această polemică îl reprezintă deja „celebrul” strat

9 de arsură în perioada anterioară celui de-al doilea război dacic. Acest strat conţine

multă cenuşă şi cărbune, 50 de monede (majoritatea datând din perioada 103-105

p.Chr.) şi numeroase piese de echipament militar atribuite unor legionari şi unor

soldaţi din trupele auxiliare 587, dar nu şi material tegular. Stratul a fost descoperit sub

ceea ce, iniţial, s-a crezut că era aedes Augustalium, dovedit ulterior ca fiind forum

vetus588. Potrivit lui C.H. Opreanu, acesta nu ar fi un strat de amenajare, ci de locuire

şi folosire. În opinia sa, stratul 9 este ulterior anului 107 şi ar dovedi faptul că prima

clădire de lemn ar fi principia unui castru. În concluzie, cercetătorul clujean datează

583 Piso, Diaconescu 1985-1986, 175, cînd a fost formulat un punct de vedere contrar celui general acceptat; Étienne, Piso, Diaconescu 1990b, 282; Piso 1993, 2, nota 8; Étienne, Piso, Diaconescu 1994, 147-164; Piso 2000, 208-211; Étienne, Piso, Diaconescu 2004, 59-154; Diaconescu 2004, 98, fig. 4.6., unde este prezentat planul acestor construcţii; Piso 2006, 37-40; Piso 2008, 319; Diaconescu 2010, 142-145. 584 Opreanu 2008, 228-229. 585Opreanu 2006a, 67; Opreanu 2008, 229; Pitts, St Joseph 1985, 131-133, fig. 31. 586 Diaconescu 2010, 144, nota 35. De asemenea, Diaconescu 2010, 140-141 remarcă „diferenţele semnficative” dintre forul coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi cel al comandamentului castrului legiunii IIII Flavia de la Bersobis. În schimb, planul forului coloniei romane din Dacia este asemănător, ca proporţii şi dimensiuni cu cel al forului de la Burnum, din Dalmatia (Opreanu 2010, 43, 45, 55, 56 remarcă asemănarea dintre planul forum-ului de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi cel al castrului de la Burnum). Despre planul basilical integrat cu o curte interioară întâlnit la locuinţele din perioada republicană târzie în nordul Italiei, vezi Ward-Perkins 1970, 9-10, Marcu 2011, 125. Acelaşi autor romând semnalează similitudinile dintre planul unor fora din aşezările civile romane din Britannia cu planul comandamentelor de castru (principia) precum este cazul la Silchester, Winchester, Verulamium şi Chichester. De asemenea, în Britannia, spre deoesbire de Gallia şi Germania, planurile aşezărilor civile nu sunt mereu aliniate axial cu cele ale castrelor care le-au precedat (Colchester, Wroxeter, Gloucester). Despre oraşe cu fortificaţii de pământ şi lemn în Britannia, vezi şi Frere 1984, 63-74.587 Găzdac, Cociş 2004, 42-46. Cu privire la piesele de armament, vezi Voişan 1997, 201-211. Despre alte piese de echipament militar roman, vezi Ilieş 1981, 413-424; Daicoviciu 1983b, 246, 252, 253, 256, fig. 9., 257, 258, fig. 10; Dawson 1989, 340, autori potrivit cărora acest inventar dovedeşte existenţa unui castru anterior coloniei. Vezi Gudea 2005, 507.588 Cu privire la aedes Augustalium: Daicoviciu 1924, 224-263; Daicoviciu 1927-1932, 516-565; Daicoviciu 1938, 353-410. Teză infirmată ulterior de Piso, Diaconescu 1985-1986, 161-183, Étienne, Piso, Diaconescu 1990a, 91-113 şi Étienne, Piso, Diaconescu 1990b, 273-296.

95

stratul 9 în ultimii ani ai domniei lui Traian şi îl pune în legătură cu războiul împotriva

iazygilor din 117-118589. Afirmaţiile lui Opreanu cu privire la presupusele contradicţii

legate de datarea monedelor găsite în acest strat au fost confirmate590. Motivul

prezenţei stratului de arsură ar putea fi, însă, cu totul altul: o înfrângere suferită de

romani în faţa dacilor, dezastru militar care ar fi dus la declanşarea celei de-a doua

campanii a lui Traian în Dacia în anul 105591. Fără a încerca să ofere o cronologie a

castrului de la Bersobis, Diaconescu susţine că legio IIII Flavia Felix a fost aşezată în

Banat imediat după încetarea ostilităţilor592. Analiza planului fazei de lemn a coloniei

demonstrează că Sarmizegetusa şi zona adiacentă au fost supuse operaţiunii de

centuriatio încă de la început, fapt care demonstrează caracterul civil al aşezării593.

Prezenţa legiunii IIII Flavia Felix la Ulpia Traiana este atestată de

descoperirea unui bogat material tegular, cu precădere în forum vetus, praetorium

procuratoris-horrea şi teatru. Mai mulţi istorici au datat aceste ştampile începând cu

102 p.Chr.594

Potrivit lui I. Piso, materialul tegular datează din perioada 106-117. Ţiglele

ştampilate de tipul Leg(ionis) IIII F(laviae) F(elicis) au fost găsite peste structurile de

lemn ale primei faze de locuire. D. Protase a identificat opt tipuri de tipuri de ştampile

tegulare pentru legio IIII Flavia Felix595. În urma unor investigaţii laborioase, I. Piso a

589Opreanu 2006a, 64-67; Opreanu 2008, 229-231.590 Diaconescu 2010, 139, nota 21. Vezi şi Diaconescu 2004, 96; Găzdac, Cociş 2004, 42-48.591 Piso 2000, 209; Étienne, Piso, Diaconescu 2004, 74-86; Piso 2005b, 437; Piso 2008, 320-321; Petolescu 2011, 88. Potrivit Piso 2000, 20, nota 53, Étienne, Piso, Diaconescu 2004, 74-86 şi Piso 2008, 320, nota 180, situaţia este asemănatoare cu cea de la Kalkriese după dezastrul lui Varus (clades Variana). Potrivit Diaconescu 2010, 138-139, romanii ar fi ajuns pentru prima dată pe locul viitoarei colonii romane în timpul lui Domitianus, sub comanda lui Tettius Iulianus. O asemenea ipoteză ar explica, potrivit lui Diaconescu, prezenţa sub un strat de pământ de 2 cm sub nivelul de călcare din forum vetus a unor vetre de foc cu ceramică romană şi un mâner de pugio. După prima expediţie dacică a lui Traian, romanii au stabilit o bază militară la Zăvoi, unde se află o fortificaţie de pământ de 18 ha (Gudea 1997a, 34-37) şi la Bersobis (Protase 1967, 47-72; Gudea 1997a, 29-30). Aici ar fi staţionat trupe ale unei legiuni, fiind ulterior folosită şi de trupe auxiliare. În 105, legiunea, însoţită de trupe auxiliare, a înaintat spre vestul Ţării Haţegului şi a ocupat zona unde se afla viitoarea colonia, stabilindu-se într-o tabără de vară (castra aestiva). Castrul a fost atacat de daci şi incendiat, episod ipotetic care ar putea explica prezenţa stratului de arsură, a materialului militar roman dar şi a celor 50 de monede. Acesta ar fi fost utilizat ulterior ca material de nivelare pentru construirea forului de piatră. 592 Diaconescu 2010, 140, unde acest eveniment este datat în 107, punct de vedere discutabil în opinia noastră. 593 Diaconescu 2010,137-147; Marcu, Cupcea 2011, 543-555.594 Protase 1967, 63; Daicoviciu 1974; Alicu 1980, 24; Benea 1983, 152-153. În schimb, Strobel 1984, 89, nr. 34; 202, nr. 278 a datat materialul tegular al legiunii IIII Flavia Felix de la Sarmizegetusa începând cu anul 106. Potrivit istoricului german, viitoarea Ulpia Traiana Sarmizegetusa ar fi constituit cartierul general al lui Traian în războiul dacic, ipoteză întemeiată pe presupusa provenienţă a unei ştampile a legiunii XIII Gemina de pe teritoriul coloniei romane, ca urmare a unei confuzii în textul IDR III/2 541 (Bădău-Wittenberger 1987-1988, 616). În realitate, aceste ştampile provin de la Micia. Vezi: Piso 1993, 2, nota 8; Piso 1996, 194, nota 91; Piso 2000, 220, nota 196 şi Piso 2006, 38, nota 132.595 Protase 1967, 59.

96

redus numărul acestora la cinci596 . Tegulele de tipul 1 şi 2 sunt asemănătoare cu cele

de la Bersobis597 şi Drobeta598, dar şi cu cele de la Singidunum599, fără a fi, însă,

identice600. Deşi signacula folosite au fost diferite, modelul este acelaşi601.

Prezenţa acestui material tegular dovedeşte prezenţa unei vexilaţii

semnificative a legiunii IIII Flavia Felix la Sarmizegetusa, care ar fi participat nu doar

la ridicarea fazei de lemn a forului, dar şi a fazei de piatră şi a fortificaţiilor oraşului,

lucări care, cu siguranţă, au durat până la sfârşitul domniei lui Traian602. Într-un mod

cu totul surprinzător, C.H. Opreanu a datat ştampilele de tipul 1 în timpul mandatului

lui C. Avidius Nigrinus (111-113), iar pe cele de tipul 5 în perioada 116-117, şi susţine

că legio IIII Flavia Felix nu a jucat niciun rol în construirea fazei de piatră a forum

vetus603.

Relevant cu privire la activităţile legiunii la Ulpia Traiana Sarmizegetusa este

materialul epigrafic referitor la militarii care au servit în această unitate în perioada

staţionării în Dacia. Comenzile deţinute, succesiv, de T. Iulius Maximus Manlianus

Brocchus Servilianus A. Quadronius Verus L. Servilius Vatia Cassius Camars asupra

legiunilor I Adiutrix şi IIII Flavia Felix datează, cel mai probabil, din perioada

războiului dacic al lui Traian şi în anii imediat următori604. Potrivit lui J. Fitz, după

încheierea războiului dacic, T. Iulius Maximus Manlianus a plecat în Moesia Superior

cu legio IIII Flavia Felix. Potrivit regretatului istoric maghiar, originea comună a

celui care era considerat de istorici drept primul guvernator al Daciei – Decimus

Terentius Scaurianus – şi a legatului legiunii IIII Flavia Felix (ambii fiind originari

din Nemausus) ar fi constituit un motiv de îngrijorare pentru Traian, principele

temându-se de o eventuală revoltă a celor doi generali605. Având, însă, în vedere

numeroasele mărturii materiale care atestă prezenţa legiunii în Dacia pe toată perioada

596 Piso 1996, 153-157, 194-196; Piso 2006, 315-320. 597 IDR III/1 113a; Protase 1967, 51, fig. 5, nr. 1, 3.598 Benea 1978, 201, fig. 1.599 Gudea 2005, 508, unde se referă la ştampila IDR III/2 540. 600 Flutur 2001, 29-33 şi fig. II. 601 Piso 1996, 154-155; Piso 2006, 315-316. 602 Piso 1996, 195; Piso 2000, 210; Étienne, Piso, Diaconescu 2004, 86-91; Piso 2006, 38 et passim; Piso 2008, 322.603 Opreanu 2006a, 58-63, unde atribuie ridicarea presupusului castru legiunii XIII Gemina, fără a aduce, însă, o dovadă în acest sens. Cf. Strobel 1984, 95-96.604 CIL XII 3167 = ILS 1016 = Smallwood 1966 79, nr. 211 = IPD4 770 = IDRE I 182. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi PIR² I 426; Fitz 1963, 247-248; Alföldy 1969, 247-248; Syme 1938, 282-283 = Syme 1971, 98-101, 109; Pflaum 1978, 317 şi urm.; Piso 1982, 50 şi urm.; Piso 1993, 210-213; Piso 2000, 210; Petolescu 2010, 195. 605 Fitz 1963, 248. Despre orginea comună a celor doi generali, vezi: Pflaum 1978, 318; Piso 1982, 52; Franke 1991, 15.

97

domniei lui Traian, această ipoteză trebuie respinsă ca pură speculaţie606. Ulterior, T.

Iulius Maximus Manlianus a fost numit în fruntea Pannoniei Inferior607, iar în anul 112

a devenit consul suffectus608. Având în vedere că Hadrianus a fost primul guvernator

al Pannoniei Inferior în perioada 106-108609, iar T. Iulius Maximus este atestat în

fruntea acestei provincii în 110, rezultă că legaţia asupra legiunii IIII Flavia Felix

poate fi datată, cel mai plauzibil, în intervalul 106-110610. Este posibil ca acest general

să fi fost succesorul lui Hadrianus în Pannonia Inferior611. Cu siguranţă că Iulius

Maximus a participat în fruntea legiunii IIII Flavia Felix la operaţiunile împotriva

iazygilor în care a fost implicat şi Hadrianus ca guvernator la Pannoniei Inferior612.

O altă epigrafă care documentează activitatea legiunii IIII Flavia Felix la

Ulpia Traiana Sarmizegetusa este dedicată lui Sextus Pilonius Modestus, centurion ex

equite Romano, originar din Beneventum613.

Se adaugă inscripţia dedicată divinităţilor Eponae şi Campestres de către M.

Calventius Viator, centurion al legiunii IIII Flavia Felix, detaşat pe lângă

comandamentul trupelor provinciei în funcţia de instructor al călăreţilor formaţiunii

de gardă a guvernatorului C. Avidius Nigrinus (112-113)614. Această inscripţie

demonstrează că, sub Traian, sediul guvernatorului Daciei s-a aflat la Ulpia Traiana

Sarmizegetusa615.

Cu siguranţă, însă, prezenţa legiunii IIII Flavia Felix în Dacia este legată, în

primul rând de castrul de la Berzobis (Berzovia). Această fortificaţie cu o suprafaţă de

aproximativ 20 ha (490 × 410 m) a fost ridicată, cel mai probabil, între cele două

expediţii ale războiului dacic al lui Traian616. Castrul a cunoscut două faze de lemn şi

606 Whitfield 2012, 76. 607 CIL XVI 164; Dobó 1968, 44-45 nr. 29; Thomasson, LP 111 nr. 2.608 AE 1933 30; Degrassi 1952, 33; IIt XIII 1, 201, frg. XXII = Vidman, Fasti Ostienses² 48. 609 Fitz 1963, 246; Thomasson, LP 111, nr. 1. Hadrianus este atestat consul suffectus la 22 iunie 108 (IIt XIII, 1, 155; Fasti Feriarum Latinarum fragm. VII; Degrassi 1953, 32). Posibil că a fost numit în această magistratură la 1 mai 108 (IIt XIII 1, 228).610 Syme 1971, 107, 229; Balla 1969, 111; Strobel 1984, 85, nota 5; 90 nota 34, Muscalu 2006, 52, potrivit cărora T. Iulius Maximus a exercitat comanda succesivă asupra celor două legiuni în perioada 104-108.611 Radnóti, Barkóczi 1951, 194; Piso 1993, 213. 612 Piso 1993, 212-213; Piso 2000, 210. 613 CIL III 1480 = IDR III/2 437. 614 CIL III 7904 = ILS 2417 = IDR III/2 205; Petolescu 195-198. Cu privire la datarea guvernământului lui C. Avidius Nigrinus în Dacia, vezi: Thomasson, LP 149 nr. 2; Thomasson 1991, 77, nota 28; 95-96; Piso 1993, 19-23; Petolescu 2004-2005, 195-198. 615 Piso, RE Suppl. XIV 1974 623, 649; Piso 1993, 9; Piso 2000, 616 Protase 1967, 49; Flutur 2006, 165; Flutur 2011, 145. Pentru istoricul cercetărilor, vezi Medeleţ, Flutur 2002, 95-100.

98

una de piatră617, fiind utilizat cel puţin până în anul 119, când legio IIII Flavia s-a

întors la Singidunum, în Moesia Superior618. Potrivit altor autori, acest castru a avut o

durată de existenţă mai scurtă: 108-114 (D. Benea)619 sau 110-114 (N. Gudea)620.

Activitatea legiunii în Dacia este documentată şi de un bogat material tegular

descoperit în 20 de localităţi ale provinciei, dintre care cinci sau şase găzduiau unităţi

auxiliare621. Ţigle ştampilate ale legiunilor IIII Flavia Felix şi XIII Gemina au fost

găsite şi în nordul provinciei, la Porolissum. N. Gudea a pus aceste tegule pe seama

unor vexilaţii ale celor două legiuni care ar fi staţionat la Porolissum între 108-114622.

În legătură cu o posibilă participare a legiunii IIII Flavia Felix la războiul

parthic poate fi invocată o inscripţie descoperită la Micia, dedicată lui Iupiter Optimus

Maximus Heliopolitanus de către un centurion al acestei unităţi, proabil la întoarcerea

din campania orientală623.

D. Benea susţine că legio IIII Flavia Felix a fost retrasă din Dacia în Moesia

Superior pentru a înlocui legio VII Claudia, care a fost trimisă împotriva parţilor624.

Participarea legiunii VII Claudia la războiul parthic al lui Traian a fost presupusă pe

baza unei inscripţii greceşti din Lydia care consemnează activităţile din această

provincie în vederea asigurării aprovizionării trupelor romane625. O altă posibilă

mărturie o constituie inscripţia de la Atella (Italia) dedicată centurionului C. Nummius

Constans, decorat de către împăratul Traian pentru bravura dovedită în războiul

parthic626. C. Valerius Rufus, tribun de rang ecvestru al legiunii VII Claudia, a fost

617 Flutur 1999-2000, 365-372; Flutur 2000-2001, 131-146; Flutur 2006, 165-169; Flutur 2011, 145-160.618 Protase 1967, 49-51; Protase 1970; Mirković 1976, 29-30; Strobel 1984, 90; Flutur 1999-2000, 365-372; Le Bohec, Wolff 2000, 240; Piso 2000, 211; Wilkes 2000, 108; Flutur 2000-2001, 131-146; Étienne, Piso, Diaconescu 2004, 88; Nemeth 2005, 38, 81; Flutur 2006, 165-169; Petolescu 2010, 195; Strobel 2010, 280; Protase 2010, 42; Flutur 2011, 145-160. Potrivit lui Diaconescu 2010, 140, legio IIII Flavia Felix a plecat în anul 114 în Orient pentru a participa la războiul parthic al lui Traian. 619 Benea 1983, 158.620 Gudea 1997a, 30. 621 Glodariu 1966, 429-435 (în special 434, fig. 2); Protase 1967; Protase 1967, 47-72; Flutur 2001, 29-33; Flutur 2002-2003, 157-162. 622 Gudea 1997a, nr. 25. În Gudea 1997b, 54, acelaşi istoric consideră că aceste vexilaţii au fost retrase de la Porolissum încă din 110, în vederea războiului cu parţii. Opreanu 1998c, 72, datează aceste ştampile tegulare în primii doi ani ai lui Hadrianus şi le pune în legătură cu operaţiunile conduse de Q. Marcius Turbo împotriva iazygilor din 118-119.623 CIL III 1353 = IDR III/3, 95; Gostar 1973, 253-360; Petolescu 2010, 195. Nemeth 2005, 92, datează inscripţia între anii 102-117, în timp ce Opreanu 2006a, 57 o datează între anii 106-117 (106-114?). 624 Benea 1979b, 219-228; Benea 1983, 50-51, 157-158. Vezi şi Gudea 1997a, 8; Ipoteza participării legiunii IIII Flavia Felix la războiul parthic al lui Traian a fost formulată de Filow 1906, 68-69 şi reluată de Syme 1938, 267-286.625 AE 1939 132.626 CIL X 3733 = ILS 2847.

99

trimis de Traian în anul 116 în Cipru în fruntea unui corp expediţionar pentru a

reprima revolta evreilor din această insulă627.

Mai probabil, însă, este că legio VII Claudia a trimis în războiul parthic doar o

vexilaţie. Este posibil ca şi cele trei legiuni care staţionau în Dacia să fi trimis în

Orient doar detaşamente628.

Legio IIII Flavia Felix a participat, cu siguranţă, la operaţiunile conduse de

guvernatorul Daciei, C. Iulius Quadratus Bassus, împotriva sarmaţilor roxolani şi

iazygi care au atacat provincia629.

Deşi inscripţia de la Pergam dedicată acestui personaj conţine o serie de

lacune, ea permite interpretarea corectă a etapelor carierei ultimului guvernator al

Daciei din timpul lui Traian. În r. 16-21 ale inscripţiei de la Pergam sunt menţionate

comandamentele deţinute de Quadratus Bassus asupra unor legiuni. Este menţionată

legio XI Claudia, urmează legio IIII Scythica, apoi apare o lacună în care se afla

numele altei legiuni. Sunt menţionate apoi numele legiunii XII Fulminata şi III

Gallica, urmate de o altă lacună. Urmează numele legiunii XIII Gemina, apoi o lacună

în care se afla numele ultimei legiuni menţionate în inscripţie630.

Cu siguranţă, Quadratus Bassus s-a aflat în fruntea legiunii XI Cladia în jurul

anilor 99-101, când această unitate a fost transferată de la Vindonissa (Germania

Superior) în Moesia Inferior631.

627 ILS 9491; Saxer 1967, 26; Devijver, PME V 31. 628 Inscripţiile de la Ulpia Traiana (IDR III/2 243), Micia (IDR III/3 95; 96) dedicate lui Iupiter Optimus Maximus Heliopolitianus ar putea ar putea constitui dovada participării legiunilor Daciei la războiul parthic al lui Traian (vezi Petolescu 1989a, 253-254 şi Birley 1997b, 81; Opreanu 2003, 319; Petolescu 2010, 195). Piso 2000, 211, 222 susţine că în Dacia au staţionat în timpul lui Traian doar două legiuni (IIII Flavia şi XIII Gemina). Istoricul clujean infirmă ipoteza susţinută de D. Benea pe baza unui argument care nu ni se pare convingător.În primul rând, considerăm că în Dacia au staţionat trei legiuni, fiind prezentă şi legio I Adiutrix. Din acest motiv, Piso afirmă că, odată cu plecarea legiunii IIII Flavia în Moesia Superior, în Dacia ar mai fi rămas doar legiunea XIII Gemina. Însă rangul unei provincii nu era diminuat prin simplul fapt că garnizoana acesteia nu includea decât o singură legiune, illustrative din acest punct de vedere fiind Hispania Citerior şi Dalmatia. De fapt, ambii autori neglijează posibilitatea participării la războiul parthic al lui Traian a unor legiuni doar cu vexilaţii şi nu cu efectivul complet.629 Patsch 1937, 157; Daicoviciu 1943, 86; Piso 1993, 28. 630 Wiegand 1932, 39-42 cu comentariu de Weber 1932, 57-95 = AE 1933 268; Herzog 1933, 408-415 = AE 1933, 201; Premerstein 1934, 3-71 = AE 1934 176; Smallwood 1966, 80-81, nr. 214; Habicht 1969, 43-53, nr. 21; PIR² I 508; Groag, RE Suppl. VII, 1940 311-312; Stein 1944, 11-14; Halfmann 1979, 119-120; Halfmann 1982, 626; Strobel 1984, 64-66, 102-103; Piso 1993, 23-29, n4. 4; IDRE II 381.631 Habicht 1969, 43, nota 21; Franke 1991, 211-217, nota 91; IDRE II 381; Matei-Popescu 2010, 133, 262-263.

100

Lacuna dintre numele legiunii IIII Scythica şi cel al legiunii XII Fulminata

poate fi completată cu cel al legiunii VI Ferrata632. Legio IIII Scythica şi VI Ferrata

făceau parte din garnizoana Syriei, în timp ce legio XII Fulminata staţiona în

Cappadocia. Numele acesteia este urmat de cel al altei legiuni din Syria, III Gallica.

Se poate observa cu uşurinţă că legiunile nu sunt menţionat grupate pe provincii, ci

după o ordine aleatorie633. Cea mai plauzibilă înterpretare este că această listă

menţionează numele unor detaşamente din legiuni grupate în comandamente

extraordinare (außerordentliche Kommando), după cum a intuit C. Habicht, deţinute

de ilustrul general în cursul războaielor din timpul domniei lui Traian634. Faptul că

aceste comandamente sunt menţionate separat de guvernămintele în provincii nu este

întâmplător. Potrivit lui A.v. Premerstein, vexilaţiile legiunilor IIII Scythica, VI

Ferrata şi XII Fulminata au fost grupate într-un comandament special, aflat sub

ordinea lui Quadratus Bassus, în cursul expediţiei dacice din 101-102, iar vexilaţiile

ultimelor patru legiuni din textul inscripţiei datează din timpul războiului parthic635.

Este menţionat apoi un comandament asupra unor vexilaţii formate din patru

legiuni, prima fiind III Gallica, iar a treia XIII Gemina. Cu siguranţă că C. Iulius

Quadratus Bassus a deţinut această comandă în calitate de consular. Inscripţia de la

Pergam precizează că Bassus a luptat în expediţia împotriva dacilor din 105-106

având funcţia de strathla¯thj, ceea ce poate fi interpretat ca dux, nu comes. Bassus a

deţinut un comandament operativ în cel de-al doilea război dacic, purtând titlul de

legatus Augusti pro praetore, fiind recompensat pentru bravura sa cu ornamenta

triumphalia636. Din această perspectivă, se poate presupune că, de fapt, ultimele patru

legiuni menţionate în lista din r. 16-21 ale inscripţiei trimit la vexilaţiile unui

comandament special deţinut de Quadratus Bassus în timpul celei de-a doua expediţii

împotriva dacilor, nu al războiului parthic637.

Inscripţia de la Pergam, care este foarte detaliată în ceea ce priveşte etapele

carierei acestui senator, nu evocă funcţia de deţinător al unei comenzi speciale în

relaţie cu războiul parthic, ci doar cu războiul dacic. Prin urmare, Bassus a participat

la expediţia în Orient doar în calitate de guvernator al Syriei. De fapt, această epigrafă

632 Urloiu 1996, 155-158.633 Vezi Petersen, PIR² I 508; Piso 1993, 28-29.634 Habicht 1969, 48; IDRE II 381; Dabrowa 1998, 88. 635 Premerstein 1934, 67; Strobel 1984, 102-103. 636 Piso 1993, 27, în special nota 24; Premerstein 1934, 18. 637 Aşa cum propune Premerstein 1934, 67.

101

nu face nicio menţiune cu privire la războiul parthic638. Reconstituirea inscripţiei de la

Heliopolis datorată lui Premerstein, potrivit căreia Bassus ar fi deţinut un

comandament special în timpul războiului parthic al lui Traian este discutabilă639.

Totodată, inscripţia de la Apamea pe Oronte îl menţionează pe Quadratus Bassus doar

ca guvernator al Syriei şi nu menţionează niciun comandament extraordinar în

Orient640. Inscripţia de la Apamea datează, cel mai târziu, din februarie 116641, iar

inscripţia de la Palmyra care îi menţionează numele poate fi datată în acelaşi an642.

Guvernământul lui Quadratus Bassus în Syria a fost datat între 115-117643. Pe de altă

parte, predecesorul său în Dacia, Q. Baebius Macer este atestat ca praefectus Urbi cel

mai târziu în 117644. Aşadar, putem presupune că C. Iulius Quadratus Bassus a fost

numit guvernator în Dacia încă din anul 116645. Prin urmare, acest senator de origine

microasiatică a fost numit în fruntea Syriei cel mai probabil în 114, sau poate chiar în

113646. În acest caz, nu există motive pentru a data comandamentul deţinut de

Quadratus Bassus asupra vexilaţiilor din cele patru legiuni menţionate în lista de la

Pergam în timpul războiului parthic, ci în anii celei de-a doua expediţii dacice a lui

Traian647. Prin urmare, completarea lacunei care urmează numelui legiunii III Gallica

cu numele legiunii IIII Flavia este puţin plauzibilă, având în vedere că poate între anii

105-106 la comanda legiunii IIII Flavia se afla, cel mai probabil, T. Iulius Maximus

Manlianus.

638 Vezi IDRE II 381.639 CIL III 14387 d+w = AE 1934 177 = IGLS VI 2775; Premerstein 1934, 67; Habicht 1969, 50-52. Pflaum 1962, 90-91, unde prezintă lista tuturor comites imperiali cunoscuţi din secolele I-III p.Chr., nu conţine numele lui C. Iulius Quadratus Bassus. Restituirea inscripţiei este respinsă şi J.-P. Coquais în comentariile la IGLS VI 2775; IDRE II 407.640 Rey-Coquais 1973, 40, nr. 1 = BEp 1976, 718 = AE 1976 677 datată la 20 februarie 116.641 Rey-Coquais 1978, 64 remarcă faptul că Traian nu poartă încă epitetul Parthicus. 642 Halfmann 1979, 120. 643 Eck 1970 I, 182; Eck, RE Suppl XIV, 1974 211; 644 Ruciński 2009, 222, nr. 20. Cu privire la dovezile care îl documentează ca guvernator al Daciei în 114, vezi RMD IV 225 = ILD 13 şi RMD 226 = Pferdehirt 2004, 47-48, nr. 16 = ILD 12.645 Majoritatea autorilor îl datează în 117: Stein 1944, 13; Syme 1958a, 243, nota 8; Thomasson, LP 310, nr. 43: Ultimi Traiani annis; Piso 1993, 23; Opreanu 1998b, 61; Petolescu 2010, 170.646 Lepper 1948, 186: anul 114; Rey-Coquais 1978, 54: anul 114/115. Începutul guvernământului succesorului său în Cappadocia-Galatia, M. Iunius Homullus, este datat în 111/112 (Eck 1982, 351). 647 Strobel 1984, 103 susţine că vexilaţiile conduse de Bassus în expediţia dacică din 101-102 s-au întors în Orient sub comanda acestuia şi că trupele din Asia nu au mai participat la a doua expediţie dacică, fiind implicate în operaţiunile împotriva Regatului Nabateean. Având în vedere că la această operaţiune care a decurs paşnic au participat şi trupe din Egipt (vezi Freeman 1996, 91-118), considerăm precauţia lui Strobel ca fiind exagerată.

102

Legio IIII Flavia Felix s-a aflat sub comanda lui Q. Marcius Turbo Fronto

Publicius Severus, după ce acest ofiţer a fost trimis să respingă incursiunile sarmaţilor

roxolani şi iazygi între anii 117-119648.

Legio IIII Flavia Felix s-a stabilit definitiv la Singidunum în 118/119649. Nu

există dovezi potrivit cărora legiunea ar fi participat la operaţiunile împotriva rebelilor

iudei conduşi de Simon bar Kochba între anii 132-135.

Legio VI Ferrata

Legio VI a fost creată, cel mai probabil, în iarna anului 53 a.Chr., sau în

primăvara anului următor, în Gallia Cisalpina, în contextul declanşării marii revolte

gallice conduse de Vercingetorix650. Legiunea este menţionată pentru prima dată

alături de legio XIIII Gemina în iarna anului 52 a.Chr., când cele două unităţi au fost

cantonate la Matisco şi Cabillonum, avându-i în frune pe cei doi legaţi Q. Tullius

Cicero şi P. Sulpicius651. Cu siguranţă, legiunea a participat la campania lui Caesar în

Hispania şi la bătălia de la Ilerda652. Legiunea este menţionată ulterior la Dyrrachium,

unde a făcut faţă singură unui atac venit din partea a patru legiuni aflate sub comanda

lui Pompeius653, iar apoi a fost prezentă în confruntarea de la Pharsalus654. Legio VI l-

a însoţit pe Caesar în Egipt în urmărirea lui Pompeius după bătălia de la Pharsalus655.

După înfrângerea revoltei egiptene, Caesar a plecat spre Syria luând cu sine de doar

legiunea VI656. Legiunea a fost prezentă pe cîmpul de luptă de la Zela, unde Caesar l-a

învins pe Pharnaces657. După această victorie, Caesar a trimis legiunea, al cărei

648 SHA, Vita Hadriani 6.7; Patsch 1937, 157; Daicoviciu 1943, 86; Strobel 1986c, 905-967; Piso 1993, 29, 30-34; Petolescu 1995, 51; Opreanu 1998b, 61-80; Petolescu 2010, 166-167.649 Ptolemaios, Geographia 3.9.3; Itinerarium Antonini 132.1; Ritterling, RE XII, 1925 1543; Glodariu 1966, 435; Protase 1967, 47; Strobel 1984, 90; Gudea 1996b, 231; Gudea 1996c, 54; Piso 2000, 211; Petolescu 2010, 195; Strobel 2010, 412. Potrivit Benea 1983, 158, legio IIII Flavia Felix a revenit la Singidunum în 114. Farnum 2005, 19, 39, 62, legio IIII Flavia Felix a revenit la Singidunum în anul 120.650 Caesar, De bello Gallico VI 1; Ritterling RE XII 1925, col. 1587; Keppie 1984a, 88, 97, 100; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 19; Gilliver 2007, 188. 651 Caesar, De bello Gallico 7.90.7; 8.4.3. 652 Keppie 1984a, 207; Farnum 2005, 20. 653 Suetonius, Caesar 68.3. 654 Keppie 1984a, 105; Farnum 2005, 20. 655 Caesar, De bello civili 3.106.1; Caesar, De bello Alexandrino 33.3, unde legiunea poartă supranumele de veterana, la fel ca şi în 69.1; Ritterling, RE XII, 1925 1588; Keppie 1984a, 110; Farnum 2005, 19. 656 Caesar, De bello Alexandrino 33. 3; Farnum 2005, 20. 657 Caesar, De bello Alexandrino 69.1; 76.1; Farnum 2005, 20.

103

efectiv ajunsese, în urma pierderilor suferite la aproximativ 1.000 de militari, spre

Italia ad praemia atque honores accipiendos658. Sub conducerea lui Ti. Claudius

Nero659, tatăl viitorului împărat, veteranii au fost colonizaţi la Arelate (Arles)660, care a

primit ulterior numele de Colonia Iulia Paterna Arelatensium Sextanorum. Se pare că

lăsarea la vatră a veteranilor acestei legiuni a fost amânată pentru a participa la

războiul împotriva fiilor lui Pompei661. După această ultimă campanie, legiunea a fost

dizolvată.

La Tarentum a fost descoperită o stelă funerară dedicată unui veteran al

legiunii VI, care a fost identificată cu legio VI Ferrata662. O altă stelă, găsită la

Ostippo, în Baetica, i-a fost dedicată unui alt veteran al legiunii VI, T. Turpilius. H.

Dessau a identificat, ipotetic, această legiune cu legio VI Victrix663, despre care ştim că

a staţionat în Hispania Citerior până în anul 70 p.Chr., când a fost transferată în

Germania Inferior664. O inscripţie descoperită la Aesernia, dedicată unui tribun militar,

face referire la legio VI Gemella. A fost identificată, ipotetic, de Dessau cu o legiune

care a purtat epitetul gemella, menţionată de Caesar în memoriile sale, creată din

fuziunea altor două legiuni în anul 47 a.Chr.665 Considerăm, însă, mai plauzibilă

ipoteza identificării acestei unităţi cu viitoarea legio VI Victrix.

Legio VI a fost reconstituită în anul 44 a.Chr. de M. Aemilius Lepidus666.

Veteranii legiunii X (viitoarea legio X Fretensis), dizolvată de Caesar în anul 45

a.Chr. odată cu legio VI, au fost aşezaţi la Narbo. La fel ca şi Arelate, Narbo se afla pe

teritoriul Galliei Narbonensis, provincie care, după moartea lui Caesar, se afla,

împreună cu Hispania Citerior, sub autoritatea lui Lepidus. Legio X reapare în

rândurile armatei lui Lepidus după bătălia de la Mutina667, fapt care dovedeşte că a

fost reînfiinţată de viitorul triumvir. Rezultă că şi legio VI a fost reînfiinţată de

Lepidus în timp ce era guvernator al Galliei Narbonensis. Ulterior, aceasta a fost

transferată sub autoritatea lui M. Antonius. care cu siguranţă a luptat sub comanda lui

658 Caesar, De bello Alexandrino 77, 2; Ritterling, RE XII, 1925 1588.659 Suetonius, Tiberius 4.1. 660 Strabo, Geographia 4.1.6; Plinius Maior, Historia Naturalis 3.36; Pomponius Mela, De chorographia 2.68; CIL XII, la pagina 83; RE I, 1979. 525; Brunt 1971, 255, 258; Keppie 1984a, 111-112; Farnum 2005, 20; Rawson 2008a, 445. 661 Caesar, De bello Hispaniensi 12.5; Farnum 2005, 20. 662 CIL IX 6157 = ILS 2251.663 CIL II 1442 = ILS 2250.664 Tacitus, Historiae 4.68. 665 ILS 2288; Caesar, De bello Civili 3.4. 666 Brunt 1971, 477; Keppie 1984a, 118, 133; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 20; Broadhead 2007, 161; Rawson 2008a, 484; Keppie 2008, 375. 667 Appianus, Bella civilia 3.83; Cicero, Ad Familiares 10.11.2.

104

Antonius în lupta de la Philippi şi a plecat ulterior cu acest în Orient668. La Ephes a

fost descoperită o inscripţie dedicată unui tribun al legiunii VI Macedonica, epitet pe

care unitatea l-a primit probabil după victoria de la Philippi669. Probabil că

supranumele Ferrata i-a fost conferit de către Caesar în pentru bravură în campaniile

din Gallia670 sau de către triumviri după bătălia de la Philippi. Este atestat pentru

prima dată într-o inscripţie de la Beneventum, datând din 41 a.Chr., dedicată unui

veteran671. Legio VI Ferrata a participat la războiul parthic al lui M. Antonius din anul

36 a.Chr. O monedă comemorativă, emisă în 166 p.Chr., în timpul războiului parthic

condus de Lucius Verus, face aluzie la o campanie condusă cu două secole în urmă,

de Antonius672. Cu siguranţă, legiunea a fost prezentă la confruntarea de la Actium,

find ulterior înglobată în armata lui Octavianus673. La Byllis (Gradista, în Albania), în

Macedonia, a fost descoperită o inscripţie dedicată lui P. Herennius P. f. legionis

VI674. Potrivit lui Keppie, această epigrafă datează mai curând dintr-o perioadă

ulterioară confruntării de la Actium675. Legio VI Ferrata a fost stabilită în Syria, însă

numele aşezării în care a staţionat în timpul lui Augustus nu este cunoscut. Potrivit lui

Flavius Iosephus, în anul 4 p.Chr., în Syria staţionau trei legiuni676. După toate

probabilităţile, acestea erau III Gallica, VI Ferrata şi X Fretensis677. În anul 23 p.Chr.,

cel mai târziu, în Syria provincie sunt atestate patru legiuni678: III Gallica, VI Ferrata,

X Fretensis şi XII Fulminata, aceasta din urmă fiind transferată din Egipt. Legiunea VI

Ferrata avea, drept simbol, lupoaica şi gemenii679. Potrivit unui pasaj din opera lui

Tacitus, legiunea staţiona în anul 18 p.Chr. în apropiere de de Laodicea ad mare

(Latakia)680. H.M.D. Parker a presupus că tabăra legiunii se afla la Apamea, însă 668 Appianus, Bella civilia 5.3; Ritterling, RE XII, 1925 1588; Keppie 1984a, 121, 133, 207; Keppie 2000b, 75, 77, 79.669 ILS 8862; Keppie 1984a, 207; Keppie 2000b, 87; Farnum 2005, 20. 670 Keppie 1984a, 138. 671 CIL IX 1613 = Keppie 1983, 36; Keppie 1984a, 121, 207 (dar şi CIL IX 1502, 1601, 1604, 1606, 1622, 1623, 1624, 1626, 2091). Vezi discuţie cu privire la împărţirea legiunilor de către triumviri după bătălia de la Philippi şi colonizarea unor veterani la Brunt 1971, 488-498. 672 BMRCE IV, 456, nr. 500; Ritterling, RE XII, 1925 1588. 673 Keppie 1984a, 134, 157; Farnum 2005, 20. 674 AE 1966, 419. 675 Keppie 2000b, 86, nota 131. 676 Flavius Iosephus, Antiquitates Iudaicae 17.10.1; 10.9; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.3.1; 5.1; Syme 1933, 24. 677 Ritterling, RE XII, 1925, 1362, 1509; (în ceea ce priveşte legio VI Ferrata, vezi 1589); Keppie 1984a, 157, 193; Keppie 1986, 412-413; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 81; Wheeler 2007, 241. 678 Tacitus, Annales 4.5.2; Philo, Legatio ad Gaium 207; Flavius Iosephus, Antiquitates Iudaicae 18.8.2; Flavius Iosephuas, Bellum Iudaicum 2.10.1, unde Flavius Iosephus afirmă că Petronius a pornit împotriva iudeilor cu trei legiuni; Ritterling RE XII, 1925 1519, 1706; Syme 1933, 31; Keppie 1984a, 158, 193; Webster 1985, 35, nota 2; Keppie 1986, 413-415; Wheeler 1996, 230; Wheeler 2007, 241. 679 Keppie 1984a, 140; Webster 1985, 105, nota 13.680 Tacitus, Annales 2.79, 81. Keppie 1984a,193; Farnum 2005, 20, 81.

105

Keppie crede că aceasta se afla la Raphanaea681. F.G.B. Millar şi J.-P. Rey-Coquais au

susţinut teza potrivit căreia legiunea s-ar fi aflat la Laodicea682. Potrivit lui E.L.

Wheeler, în primele decenii ale Principatului legio VI Ferrata a staţionat la Apamea

sau la Raphanaea683. Veterani ai legiunii VI Ferrata sunt atestaţi de documentele

numismatice, alături de camarazi din legiunile III Gallica, X Fretensis şi XII

Fulminata, în Colonia Claudia Ptolemais, creată de împăratul Claudius, între anii 52-

54 p. Chr684.

Dispozitivul militar roman din Orient, rămas, practic, neschimbat din timpul

lui Augustus, şi-a dovedit fragilitatea în primii ani de domnie ai lui Nero. Potrivit lui

Sextus Rufius Festus, Nero a pierdut Armenia în faţa regelui part Vologaeses I şi a

fratelui acesta, Tiridates685. Împăratul l-a trimis în Orient pe energicul general Cn.

Domitius Corbulo. Războiul dintre Roma şi Regatul Parthic s-a desfăşurat între anii

55-63 p.Chr. şi a impus mobilizarea unor forţe militare importante, atât din Orient cât

şi din provinciile romane de la Dunăre. Legio III Gallica şi legio VI Ferrata, alături de

legio IIII Scythica, venită din Moesia, au fost puse sub comanda lui Corbulo, şi

trimise spre Armenia686. Legio VI Ferrata a participat la asediul cetăţii Volandum şi la

ofensiva spre Artaxata687 şi Tigranocerta688. În anul 60 p.Chr., la Tarentum au fost

colonizaţi veterani ai mai multor legiuni, printre care şi IIII Scythica, VI Ferrata şi XII

Fulminata689. În anul 62 p.Chr., când Vologaeses a reluat ofensiva împotriva

Armeniei, legio VI Ferrata a participat din nou la operaţiuni690. În timp ce legiunile

IIII Scythica, V Macedonica şi XII Fulminata au fost puse sub comanda lui L.

Caesennius Paetus, guvernatorul Cappadociei, Galatiei şi Pontului, legio III Gallica,

legio VI Ferrata şi legio X Fretensis au rămas în subordinea lui Corbulo691. Acesta a

681 Parker 1928, 128; Keppie 1984a, 193; Keppie 1986, 413-414. 682 Millar 1993, 154; Rey-Coquais 1994, 149. 683 Wheeler 1996, 230. 684 Plinius Maior, Historia Naturalis 5.75; Keppie 1986, 415. 685 Cu privire la cauzele şi desfăşurarea acestui război, vezi: Sextus Rufius Festus, Breviarium rerum gestarum populi romani 20; Tacitus, Annales 12.45-51; 13.6-9, 34-41; 14.23-26; 15, 1-17, 24-31; Suetonius, Nero 39.1; 40.2; Cassius Dio 62.19-23; 63.1-8; Eutropius 7.14.3; Orosius, Adversus Paganos 7.7.12; Iordanes, De summa temporum, 261; Schur 1923; Sherk 1980; Mitford 1980; Wheeler 1997. 686 Tacitus, Annales 13.8.1-2, 38; Farnum 2005, 20; Parker 1928, 135 a sugerat că Tacitus a confundat legio IIII Macedonica cu IIII Scythica; Dušanić 1978, 470-475, a susţinut că Tacitus avea dreptate şi că a treia legiune a fost transferată din Germania. Argumentele sale au fost considerate neconvingătoare de către Keppie 1986, 415 şi Webster 1985, 44, nota 2. 687 Tacitus, Annales 13.39-41.688 Tacitus, Annales 14.23-25. 689 Tacitus, Annales 14.27; Keppie 1984b. 690 Tacitus, Annales 15.3-5; 691 Tacitus, Annales 15.6; pentru L. Caesennius Paetus ca guvernator al Cappadociei, vezi Thomasson, LP 263, nr. 4 (predecesorul său fiind Cn. Domitius Corbulo, nr. 4).

106

trecut Eufratul şi a stabilit garnizoane pe malul de est al fluviului, apoi a pornit în

fruntea unor vexilaţii ale celor trei legiuni în ajutorul lui Caesennius Paetus, care era

încercuit la Rhandeia692. Numit guvernator al Syriei, Corbulo a trimis legiunile IIII

Scythica şi XII Fulminata în Syria şi a continuat ofensiva împotriva parţilor cu

legiunile III Gallica, V Macedonica, VI Ferrata şi XV Apollinaris693. O inscripţie

descoperită la Miletopolis, în apropiere de Cyzicus, în Asia Mică, dedicată unui

primipil menţionează că legiunea a iernat în Armenia sub conducerea lui Corbulo.

Această epigrafă nu oferă indicii suficiente pentru datarea în timpul primei sau celei

de-a doua expediţii a generalului roman în Armenia694.

Următorul eveniment semnificativ la care a participat legio VI Ferrata a fost

războiul iudaic. În octombrie 66 p.Chr., guvernatorul Syriei, C. Cestius Gallus a

plecat de la Antiochia spre Ierusalim în fruntea legiunii XII Fulminata şi a unor

vexilaţii numărând câte 2.000 de soldaţi din celelalte trei legiuni ale provinciei695.

Istoricul Flavius Iosephus menţionează într-un pasaj că din această forţă expediţionară

făceau parte şi militari ai legiunii VI Ferrata, în frunte cu praefectus castrorum,

Turranius Priscus696. Confruntat cu un eşec în faţa rebelilor, Cestius Gallus a ordonat

retragerea, dar armata sa a fost suprinsă într-o ambuscadă în trecătoarea Beth-Horon,

iar acvila legiunii XII Fulminata a fost capturată697. Drept urmare, Nero l-a înlocuit pe

Cestius Gallus din funcţia de guvernator al Syriei cu T. Flavius Vespasianus698. Nu

dispunem de informaţii în legătură cu activitatea legiunii VI Ferrata în perioada

războiului iudaic, dar, după toate probabilităţile, se pare că aceasta nu a participat la

operaţiunile împotriva iudeilor. În iarna anului 67/68 p.Chr., legio III Gallica a fost

transferată, temporar, în Moesia699. În vara anului următor, legatul Syriei şi principalul

susţinător al partidei flaviene, C. Licinius Mucianus, a luat comanda unui corp

expediţionar din care făceau parte legio VI Ferrata şi 30.000 de soldaţi din vexilaţii

ale unor legiuni din Orient şi a plecat spre Italia împotriva lui Vitellius700. Ajunsă în

Moesia, legio VI Ferrata a respins atacul dacilor care invadaseară Moesia rămasă fără 692 Tacitus, Annales 15.9. 693 Tacitus, Annales 15.26; pentru L. Domitius Corbulo ca guvernator al Syriei, vezi Thomasson, LP 307, nr . 26.694 ILS 9108: [legio VI F]errata quae [hibernav]it in Arm[e]nia [maiore su]b [C]n. Domitio [Corbulon]e [l]eg. [Neronis Caesari]s Aug. pro pr…; Keppie 1986, 416. 695 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.18. 9. 696 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.19.4, 7. 697 Suetonius, Vespasianus 4.5; Parker 1928, 110, 138; Schürer 1973, 485; Gichon 1981. 698 Vezi Nicols 1978, care susţine că ipoteza numirii lui Vespasianus ca guvernator al Syriei este mai plauzibilă decât cea a unei numiri în Iudaea. 699 Tacitus, Historiae 2.74700 Tacitus, Historiae 2.83.1; Farnum 2005, 20.

107

apărare ca urmare a plecării legiunilor acestei provincii spre Italia, unde au participat

la bătălia de la Cremona împotriva trupelor lui Vitellius701. Ulterior, legiunea a ajuns

la Roma împreună cu Mucianus, în decembrie 69 p.Chr.702

Legiunea a revenit cu siguranţă în Syria la scurt timp după încheirea războiului

civil; la începutul anului 70 p.Chr., Titus a pornit împotriva Ierusalimului având în

subordinea sa legiunile V Macedonica, X Fretensis, XII Fulminata, XV Apollinaris,

câte 1.000 de soldaţi din cele două legiuni care staţionau în Egipt şi o vexilaţie de

3.000 de oameni din celelalte două legiuni care staţionau în Syria: IIII Scythica şi VI

Ferrata703.

Odată cu venirea la putere a lui Vespasianus, dispozitivul militar roman din

Orient a suferit modificări: în Syria au rămas doar trei legiuni (III Gallica704, IIII

Scythica, VI Ferrata). Cappadocia a devenit o provincie imperială de rang consular705

în care staţionau două legiuni, XII Fulminata (Melitene)706 şi XVI Flavia Firma, nou

creată (Satala)707. La rândul său, Iudaea a devenit o provincie imperială de rang

pretorian în care staţiona legiunea X Fretensis (Ierusalim)708. Legio VI Ferrata a

staţionat în perioada Flaviilor şi până la începutul războiului parthic al lui Traian, cel

mai probabil, la Raphanaea709. Legiunea a participat, în anul 72 p.Chr. la operaţiunea

de anexare a Commagenei, condusă de legatul Syriei, Caesennius Paetus, împotriva

regelui Antiochus710. Baza de plecare a legiunii s-a aflat pe Eufrat, cel mai probabil la

Zeugma, iar campania s-a încheiat la Samosata, unde ulterior a staţionat o legiune711.

O vexillatio a legiunii a participat la războiul dacic al lui Traian, cel mai

probabil, la prima expediţie, din 101-102 p.Chr. Acest destaşament a staţionat la

Sarmizegetusa Regia între 102-105 p.Chr., ca parte a garnizoanei lăsate de Traian

pentru a supraveghea acţiunile lui Decebal712. Dovada o constituie un bloc aflat pe

701 Tacitus, Historiae 3.46.2. 702 Tacitus, Historiae 4.11.1. 703 Flavius Iosephus 5.1.6; Webster 1985, 47 nota 1; Keppie 1986, 420-421.704 Tacitus, Historiae 4.39.4.705 Suetonius, Vespasianus 8. 706 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.1.2.707 Cu privire la această dispută, vezi capitolul referitor la legio XVI Flavia Firma. Asupra legiunilor romane care au staţionat în Orient în această perioadă, vezi Keppie 1986, p. 423-424. 708 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.1.3. 709 IGLS IV 1400 (CIL III 1416513); cf. PME I 125; Ritterling, RE XII, 1925 1590; Keppie 1986, 423; Strobel 1988a, 262, 264; Wheeler 1996, 256; Farnum 2005, 20, 81; Wheeler 2007, 249. 710 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.7.1; Ritterling, RE XII, 1925 1590. 711 Parker 1928, 149; Keppie 1986, 423. 712 Cassius Dio 68.9.7: tauÍta sunqe¿menoj [sc. o¸ Traiano¿j] kai\ to\ strato¿pedon e¹n Sarmizegeqous$ katalipw¯n, th¿n te aÓllhn xw¯ran frouraiÍj dialabw¯n, e¹j thìn I©tali¿an a¹nekomi¿sqh.

108

latura de sud a fortificaţiei de la Sarmizegetusa, pe care a fost gravat vex(illatio)

leg(ionis) VI Ferr(atae)713. Potrivit învăţatului clujean I. Glodariu, după încheierea

celei de-a doua expediţii dacice a lui Traian, în 106 p.Chr., romanii au demolat zidul

de sud al fortificaţiei dacice de la Grădiştea Muncelului şi au prelungit incinta,

triplându-i suprafaţa714. În realitate, Glodariu a evitat să se pronunţe răspicat cu privire

la data ridicării acestor fortificaţii care, în opinia noastră, datează din perioada dintre

cele două expediţii dacice. În zidărie au mai fost descoperite două blocuri de calcar,

purtând numele legiunii IIII Flavia Felix715 şi două blocuri pe care sunt reprezentaţi

capricorni afrontaţi, pe care se pare că au fost gravate literele “P” şi “N”716, reliefuri

care, potrivit lui Glodariu, ar fi constitui dovada prezenţei în această fortificaţie a unui

detaşament al legiunii I Adiutrix717, această concluzie fiind fundamentată pe analogia

cu un relief descoperit la Carnuntum718. Ipoteză a fost infirmată de C.H.Opreanu, care

a demonstrat că între această imagine heraldică şi simbolul legiunii I Adiutrix nu

există nicio legătură719. Glodariu a presupus că această incintă fortificată dacică a fost

refăcută de militarii vexilaţiilor celor trei legiuni, iar extinderea acesteia a fost opera

militarilor legiunii IIII Flavia Felix, care ar fi ridicat-o după plecarea detaşamentelor

legiunilor II Adiutrix şi VI Ferrata720. La rândul său, A. Diaconescu a presupus că

fortificaţiile de la Sarmizegetusa Regia au fost ridicate de legio I Adiutrix şi legio IIII

Flavia Felix după încheierea celei de-a doua expediţii dacice a lui Traian, sub

comanda legatului T. Iulius Maximus Manlianus721. Piso a respins, pe bună dreptate,

această ipoteză, însă continuă să susţină teza potrivit căreia vexilaţiile legiunilor II

Adiutrix, IIII Flavia Felix şi VI Ferrata au staţionat la Grădiştea Muncelului după

106722. Această interpretare a fost respinsă în mod corect, în opinia noastră, de C.C.

Petolescu, D. Protase şi C.H. Opreanu, dar şi de alţi cercetători români şi străini,

713 IDR III/3 270 = AE 1985 825. 714 Glodariu 1989-1993, 22. 715 IDR III/3 269b-c. 716 IDR III/3, 271.717 Glodariu 1965, 130; Glodariu 1989-1993, 23-24. Această ipoteză este împărtăşită şi de Piso 2000, 212, şi de Diaconescu 1997. 718 Kandler 1991, 237 şi urm., fig. 43; Diaconescu 1997, 19, 42, fig. 9a. 719 Opreanu 2000, 159-164; Opreanu 2006a, 55-56. 720 Glodariu 1989-1993, 23-34. 721 Diaconescu 1997, 19-20. 722 Piso 2000, 211-213; Piso 2008, 304, nr. 50; Bogdan Cătăniciu 2007, 127. Vezi şi Strobel 2006, 111; Strobel 2010, 234, 278 (în care se respinge, însă, existenţa unei fortăreţe dacice la Sarmizegetuza Regia anterior castrului roman).

109

potrivit cărora cele trei vexilaţii au staţionat la Sarmizegetusa Regia între anii 102-105

p.Chr.723

Teza participării legiunii VI Ferrata la războiul dacic al lui Traian cu întreg

efectivul, susţinută de K. Strobel724 şi M.A. Speidel725 nu poate fi acceptată. Legiunea

a fost prezentă cu doar o vexillatio726.

Un alt moment care a provocat vii controverse a fost aceea a legiunii care a

staţionat în Arabia Petraea în primii ani după transformarea acestui regat în provincie

romană. Potrivit lui Ritterling, una dintre legiunile din Syria – cel mai probabil VI

Ferrata sau III Gallica – ar fi jucat acest rol. Marele istoric german a respins ipoteza

potrivit căreia această legiune ar fi fost III Cyrenaica727. H.M.D. Parker a avansat teza,

insuficient argumentată şi respinsă de majoritatea cercetătorilor, potrivit căreia prima

legiune care a staţionat în Arabia a fost legio III Gallica728. Teza stabilirii legiunii VI

Ferrata în Arabia a fost preluată de G.W. Bowersock729. Principalul argument invocat

de cercetătorul american l-a constituit rolul central jucat de guvernatorul Syriei, A.

Cornelius Palma, în anexarea Arabiei730. La rândul său, M. Sartre a invocat ca

argument suplimentar în sprijinul acestei ipoteze inscripţia funerară de la Bostra,

dedicată lui T. Flavius Marcianus:

T. Flavius M. [f.] Col(lina) Marcianus, domo Philad(elphia), op(tio) hast(ati)

leg(ionis) VI Ferr(atae), Luculla mat(e)r et Fl(avia) Lalla soror her(edes) eius 731.

Majoritatea istoricilor consideră, însă, că prima legiune care a staţionat în

Arabia a fost III Cyrenaica. Această ipoteză a fost formulată pentru prima dată de R.

723 Petolescu 1995, 48; Protase 1997, 96-100; Opreanu 1999-2000, 154-159; Opreanu 2006a, 55-57; Opreanu 2006b, 119; Oltean 2007, 56; Petolescu 2010, 145, 194; Wheeler 2010, 1202-1203. Recent, C.H. Opreanu a revenit asupra opiniei sale şi consideră că pasajul din Cassius Dio 68.97.7 trimite la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Opreanu 2010, 47; Opreanu 2012, 120). Potrivit următorilor autori, la Sarmizegetusa Regia nu a existat nicio prezenţă romană în 102: Bogdan Cătăniciu 2005, 726, nota 24 (unde respinge ideea existenţei unui castru roman la Sarmizegetusa Regia începând cu 102 sub motiv că acest sit nu a fost explorat sufficient) 727, nota 31 (unde arată că micul castru de la Sarmizegetusa Regia nu ar fi putut adăposti decât o vexillatio a legiunii care, începând cu 102, era cantonată la Berzobis).724 Strobel 1988a, 251-253; Strobel 2010, 278, 364. 725 Speidel 2009a, 150.726 Dabrowa 1998, 89, nota 889; Wheeler 2010, 1202, nota 33. 727 Ritterling RE XII, 1925 1501, 1591.728 Parker 1928, 159. 729 Bowersock 1970, 37-47; Bowersock 1971, 233. 730 Cassius Dio 68.14.5 (Xiphilinos): kataÜ deì toÜn au¹toìn tou½ton xro¿non kaiì Pa¯lmaj th½j Suri¿aj aÃrxwn thìn Arabi¿an proÜj t$½ Pe¿tra e¹xeirw¯sato kaiì ¸Rwmai¿wn� u¸ph¿koon e¹poih¿sato. Cu privire la guvernământul lui Palma în Syria, vezi Dabrowa 1998, 81-83; Thomasson, LP 310, nr. 41; Thomasson 2009, 128, 33.41.731 Littman, Magie, Stuart 1921, nr. 541; Sartre 1974, 85-89; Sartre 1982, 78-80; IGLS 13, 9179; vezi Speidel 1977, 697-698.

110

Paribeni, în 1927732. Un argument suplimentar a fost invocat de Cl. Préaux, în 1951,

care a adus în discuţie două scrisori, datând din 107 şi 108, ale lui Iulius Apollinarius,

militar în legio III Cyrenaica, trimise din Arabia tatălui sau, care locuia în

Alexandria733. M.P. Speidel a citat alte două scrisori ale aceluiaşi soldat datând din

119, unde este menţionat în mod explicit că Iulius Apollinarius servea în legio III

Cyrenaica734. Potrivit lui D.L. Kennedy, legio III Cyrenaica a staţionat în Arabia între

106-116, participând apoi la reprimarea revoltelor iudeilor din Egipt şi Cyrenaica,

inainte de a reveni la Alexandria. În această perioadă, la Bostra au staţionat

detaşamente ale legiunii VI Ferrata, venite din Syria. Cel mai târziu în anul 127, legio

III Cyrenaica a revenit în Arabia, iar legio VI Ferrata a fost transferată în Iudaea735.

Această demonstraţie a fost adoptată, în linii mari, şi de către K. Strobel şi H.M.

Cotton736.

În pofida demonstraţiei riguroase a celor trei cercetători, Bowersock a

continuat să susţină teza prezenţei legiunii VI Ferrata în Arabia în primii ani de

existenţă ai acestei provincii. Cercetătorul american a invocat în sprijinul tezei sale şi

faptul că Iulius Apollinaris nu a menţionat numele legiunii III Cyrenaica în scrisoarea

sa din 107. Un alt argument invocat de Bowersock este o inscripţia fragmentară de la

Gerasa, datată la începutul domniei lui Hadrianus, care ar constitui dovada prezenţei

legiunii în Arabia încă din primii ani ai ocupaţiei romane737. Ipoteză este susţinută şi

de M. Sartre, care a a făcut trimitere în acest sens la inscripţia funerară dedicată lui T.

Flavius Marcianus738.

O ipoteză diferită a fost propusă de B.E. Thomasson. Potrivit învăţatului

suedez, Iulius Apollinarius a servit în legio III Cyrenaica în 107, an în care legiunea

respectivă se afla în Arabia. La scurt timp după crearea acestei provincii, legiunea s-a

întors în Egipt, iar Iulius Apollinarius a fost transferat în legio VI Ferrata, care a fost

stabilită la Bostra. Înainte de august 119, militarul a revenit în legio III Cyrenaica,

732 Paribeni 1927, 19. 733 Préaux 1950-1951, 123-125; P.Mich. VII 465, 466. 734 P. Mich. VII 562; P. Mich. VII 571, care dovedeşte că şi tatăl lui Iulius Apollinarius, numit Iulius Sabinus, a servit în legio III Cyrenaica; Speidel 1977, 691-693. 735 Kennedy 1980, 283-309. 736 Strobel 1988a; Cotton 2000, 353.737 Jones 1928, 146-147, nr. 3, care a datat textul în 121 sau 131 p.Chr.; datat în 130 de Welles 1938, 435, nr. 171; în 123 de Bowersock 1970, 43; în 121 de Pflaum 1982, 35-36; în 118/119 de Kennedy 1980, 297-299 şi de Cotton 2000, 354-356. 738 Sartre 1974; Sartre 1982, 78-80.

111

aflată la Alexandria739. Această reconstrucţie, deşi interesantă, este totuşi speculativă,

nefiind susţinută de dovezi.

Ph. Freeman a propus o reconstrucţie diferită, fundamentată pe ipoteza potrivit

căreia anexarea regatului nabateean nu s-a înscris în cadrul aşa-zisei „marii strategii”

imperiale, ci a fost un act dictat de circumstanţe740. Acest fapt, susţine Freeman, este

dovedit şi de caracterul improvizat al planului pe baza căruia s-au desfăşurat

operaţiunile militare. Astfel, ocuparea regatului nabateean a fost efectuată în două

etape. Într-o primă fază, rolul principal a fost deţinut de trupele din Syria, conduse de

guvernatorul acestei provincii, A. Cornelius Palma. Începând cu anul 111, procesul de

organizare al noii provincii a intrat în faza sistematică, odată cu venirea primului

guvernator, C. Claudius Severus. Până la această dată, în Arabia au staţionat

detaşamente din legiunile III Cyrenaica şi VI Ferrata741. Legiunea III Cyrenaica ar fi

fost transferată cu întregul său efectiv în Arabia abia în anul 111742. Savantă şi

inteligent argumentată, această demonstraţie nu se poate susţine, în lumina

documentaţiei existente743.

Prin urmare, considerăm că ipoteza propusă de Préaux şi Speidel este corectă,

aceasta fiind acceptată şi de alţi cercetători744. Legio III Cyrenaica a venit în Arabia în

106 p.Chr., dată la care regatul nabateean a fost transformat în provincie romană. Nu

trebuie exclusă participarea legiunilor din Syria la campania condusă de A. Cornelius

Palma, dar nu dispunem de nicio informaţie cu privire la eventuala prelungirea

staţionării acestora în Arabia. O asemenea ipoteză nu este susţinută nici de epistola

din 107 a lui Iulius Apollinarius, în care este menţionat guvernatorul Arabiei, C.

Claudius Severus, fapt care dovedeşte că teritoriul anexat nu se afla sub autoritatea

provizorie a legatului Syriei.

Concluzia care decurge în mod firesc este că în perioada 101-114 p.Chr. legio

VI Ferrata a staţionat în Syria, chiar dacă efective ale acesteia au participat la prima

expediţie în Dacia a lui Traian şi la operaţiunile de anexare a regatului nabateean.

Regăsim apoi legio VI Ferrata pe frontul parthic în războiul declanşat de

Traian împotriva Arsacizilor745. Legiunea, aflată sub comanda legatului C. Bruttius

739 Thomasson 1973, 64. 740 Freeman 1996, 93-94.741 Freeman 1996, 96. 742 Freeman 1996, 111-112. 743 Gatier 2000, 343-344. 744 Kennedy 1980; Strobel 1988; Gatier 2000; Cotton 2000. 745 CIL X 5829 = ILS 2726; AE 1911 161 = ILS 9471; AE 1950 66 = AE 1951 27 = AE 1952 94 = Thomasson, LP 183, nr. 58; IRT 545; Ritterling, RE XII, 1925 1591.

112

Praesens L. Fulvius Rusticus a participat la ofensiva din Armenia, unde a înfruntat

vitregia iernii din anul 114/115746 în timp ce traversa munţii Taurus care separau acest

regat de cursul superior al fluviului Tigru şi a ajuns la graniţa cu Atropatene747. În anul

116, legiunea IIII Scythica se afla la Artaxata, alături de vexillationes din legiunile I

Italica şi VI Ferrata748.

Cel mai elocvent document pentru activitatea legiunii VI Ferrata în ultimii ani

ai principatului lui Traian şi în primii ani de domnie ai succesorului său îl constituie o

inscripţie deteriorată de la Gerasa a cărei lectură a provocat o dispută aprinsă între

cercetători. Oraşul a intrat sub control roman în timpul lui Pompei şi a fost integrat în

provincia Syria749. Ulterior, la o dată necunoscută, Gerasa şi alte cetăţi care alcătuiau

Decapolis au intrat sub autoritatea guvernatorului Arabiei750. Motivele acestei decizii

sunt, de asemenea, necunoscute751. Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de A.

H.M. Jones, în 1928752, şi reluată de C.B. Welles, zece ani mai târziu, cu următoarea

lectură753:

pr]aef(ecto) coh

trib(uno) mil(itum) leg(ionis) X] piae fideli[s

proc(uratori) provinc(iae)] Arabiae

milites ?] leg(ionis) VI Ferr(atae)

imp(eratore) Caes(are) T]raiano Hadriano

Aug(usto) trib(unicia) pot(estate) XI]V III co(n)s(ule)

Fece]runt ex AVN

Inscripţia a fost reanalizată în 1980 de D. L. Kennedy, care a oferit o nouă

lectură754:

..U]lpiae fideli...

746 CIL X 5829 = ILS 2726; AE 1911 161 = ILS 9471; AE 1950 66 = AE 1951 27 = AE 1952 94 = Thomasson, LP 183, nr. 58; IRT 545; Arrianus, Parthike, fragm. 85, ed. A. G. Roos, Leipzig, 1928; Cu privire la cariera lui C. Bruttius Praesens L. Fulvius Rusticus, vezi: PIR² B 161, 164; Picard 1949, 300; Syme 1982, 189; Bosworth 1983, 267, 274; Syme 1985, 281-282; Dabrowa 1996, 288; Wheeler 2000, 291; PIR2 B 161, 164; Farnum 2005, 20; Speidel 2010, 367. 747 Syme 1969, 352. 748 AE 1968, 510-511. 749 Flavius Iosephus, Antiquitates Iudaicae 14.74-76; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 1.155-157. 750 Bowersock 1983, 91; Millar 1993, 95; 409. 751 Vezi Freeman 1996, 107, care pune decizia pe seama unor raţiuni de ordin administrativ. 752 Jones 1928, 146-147, nr. 3.753 Welles 1938, 435, nr. 171.754 Kennedy 1980, 297-299.

113

Provinciae ?] Arabiae

vexill(ationis)] leg. VI Ferr(atae)

imp(eratore) Caes(are) T]raiano Hadriano

Aug(usto) trib. pote]st. III cos [III]

...]runt ex Alex[andria]

O interpretare diferită a fost oferită de H.M. Cotton, care a remarcat, pe bună

dreptate, că aceste variante de lectură ale epigrafei nu constituie o dovadă suficient de

solidă în favoarea ipotezei privind prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în timpul lui

Hadrian755. Cercetătoarea israeliană a considerat, în mod just, eronată ipoteza lui

Welles potrivit căreia că militarii legiunii VI Ferrata i-ar fi dedicat o inscripţie

procuratorului provinciei. Cotton a mai remarcat că un ofiţer de rang ecvestru care a

efectuat doar primele două miliţii nu putea accede la înalta poziţia de procurator al

Iudeii, de rang centenar. Autoarea a propus, în schimb, o nouă variantă de

reconstituire a textului inscripţiei, pornind de la ipoteza că acesta reda un cursus

honorum senatorial, fiindu-i dedicată guvernatorului provinciei care deţinea şi funcţia

de legat al legiunii. H.M. Cotton a respins lectura primului rând păstrat al inscripţiei,

oferită de D.L. Kennedy, U]lpiae fideli[---] pe care o consideră cu totul improbabilă.

Cercetătoarea a dat o nouă lectură: piae fideli[s, care, în opinia sa, reprezintă epitetul

unei legiuni. Acest epitet a fost conferit legiunilor I Adiutrix, I Minervia, II Adiutrix,

VII Claudia, XI Claudia, XIII Gemina şi XXII Primigenia. În schimb, H. M. Cotton a

admis lectura lui D.L. Kennedy din r. 5 al inscripţiei privind cea de a treia puterea

tribuniciană a împăratului Hadrianus, fapt care datează inscripţia între 10 decembrie

118-9 decembrie 119 p.Chr. Ne asumăm, la rândul nostru, această lectură, pe care o

considerăm corectă.

De asemenea, Cotton a acceptat lectura lui D.L. Kennedy [---]runt ex Alex[---]

pentru ultimul rând al înscripţiei, pe care l-a completat astfel: [redie]runt ex

Alex[andria]. Cel căruia i-a fost dedicată epigrafa este, în opinia cercetătoarei

israeliene, M. Paccius Silvanus Quintus Corredius Gallus Gargilius Antiquus756,

succesorul primului guvernator al provinciei, C. Claudius Severus. Acesta a fost

numit consul suffectus în 119 p.Chr.757, fapt care ar putea constitui, în cazul în care

identificarea ar fi corectă, un terminus ante quem pentru datarea inscripţiei.755 Cotton 2000, 354-357. 756 AE 1971 551 = IGLS XIII.1, 9063.757 AE 1979 62. Despre cariera acestui personaj, vezi: Dabrowa 1995, 100; Thomasson, LP 327, nr. 2.

114

[Q. Coredio Q. F. Quir.]

[Gallo Gargilio Antiquo]

[ — — — — — —]

[— — — — — —]

[— — — — — —]

[..... . ............................................legato leg.]

[.......................a]e piae fideli[s. legato Aug.]

[pr. pr. provinciae] Arabiae, [cos. designat.]

[milites] leg. VI Ferr[at[(ae)]

[qui Imp. Caesar T]raiano Hadriano [Aug.]

[tribunic. pote]st. III cos. [III]

[feliciter redie]runt ex Alex[andria]

[ob merita]

În opinia cercetătoarei israeliene, această restituire a textului constituie dovada

participării legiunii VI Ferrata la operaţiunile de reprimare a revoltei evreilor din

Alexandria şi a transferului acesteia în Arabia la o dată anterioară anului 119 p.Chr.758

Legio VI Ferrata ar fi înlocuit legio III Cyrenaica, aceasta fiind trimisă pe frontul

parthic.

Ştim, însă, că operaţiunile în Egipt şi Cyrenaica s-au încheiat înainte de

moartea lui Traian, în august 117 p.Chr. L. Gavius Fronto , praefectus castrorum al

legiunii XV Apollinaris, a fost însărcinat de împăratul Traian să creeze o colonie de

veterani în Cyrene, pentru a repopula Cyrenaica, puternic afectată de război759. De

asemenea, ştim că generalul trimis împotriva rebelilor, Q. Marcius Turbo, nu a fost

prefect al Egiptului, ci a exercitat un comandament independent760. Printre trupele care

au luptat sub comanda sa s-au numărat, probabil, vexilaţii ale legiunilor XII Fulminata

758 Cotton 2000, 355. Ipoteză acceptată şi de Strobel 2010, 392. 759 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = Smallwood 1966, 113 = Dobson 1978, nr. 113; AE 1972 617. Despre discuţia cu privire la misiunea îndeplinită de acest personaj în Cyrenaica, vezi Wheeler 2000, 292-293. 760 Eusebius, Historia ecclesiastica, IV, 2, 3-4; SHA, Vita Hadriani, V, 8: Despre acest personaj: PIR2, M 249; Alföldy 1979, 233-253; Petolescu 1993, 285-290; Absil 1997, 166-167; Piso 2004, 271-273.

115

şi XVI Flavia Firma761, cel puţin o vexilaţie a legiunii VI Ferrata, legio III Cyrenaica

şi legio XXII Deiotariana762, ultimele două fiind atestate în 119 p.Chr. la Nikopolis763.

În lumina documentaţiei existente, puterm afirma că şi legio VI Ferrata a

participat la vasta reconfigurare a sistemului militar roman dintre anii 117-119 p.Chr.

operată de Hadrianus. Aceste modificări semnificative au fost impuse de situaţia

gravă existentă pe frontul parthic, unde romanii înregistraseră insuccese, şi de

revoltele iudeilor din provinciile orientale.

Cercetătorul american E.L. Wheeler a demonstrat că, începând, cel mai

probabil, cu anul 106, în Egipt a staţionat legio XV Apollinaris, care a fost transferată

de la Carnuntum, din Pannonia, la Nikopolis764, în locul legiunii III Cyrenaica,

stabilită la Bostra, în noua provincie Arabia765. Nu avem dovezi concludente privind

participarea legiunilor XV Apollinaris şi XXII Deiotariana la războiul parthic al lui

Traian. Două monede, una din Arados, şi alta din timpul lui Domitianus, despre care

se crede că provine de la Neapolis din Samaria, ambele purtând contramarca legiunii

XV Apollinaris (LXV) atestă prezenţa unei vexillatio a acestei unităţi în Phoenicia sau

în Iudaea între anii 115-117 p. Chr766. Probabil că legio XV Apollinaris sau o vexillatio

a acesteia a îndeplinit o misiune de susţinere logistică a trupelor care operau împotriva

rebelilor din Iudaea sau chiar a participat la campanie767.

Transferul legiunii VI Ferrata în Arabia trebuie legat de cel al plecării legiunii

XV Apollinaris din Egipt la Satala, unde a înlocuit legio XVI Flavia Firma, transferată

la Samosata, în Syria. Cel mai probabil, legio XV Apollinaris a fost transferată la

761 Este vorba de monede emise în timpul lui Traian în Caesarea Cappadociei, descoperite la Ptolemais, în Cyrenaica: Kraeling 1962, 17, 268, 269, nr. 291; BMC, Cyrenaica, CCX; cf. BMC, Galatia, Cappadocia, and Syria, 53. nr. 54-57; 59, nr. 112-116. 762 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-314; Strobel 1988a, 266-267; Pucci ben Zeev 2008, 96-97, cu indicarea surselor bibliografice. 763 BGU I 140 = Smallwood 1966, 333 = Oliver 1989, nr. 70; Evelyn White 1919, 49; Thomasson, LP 348, nr. 49; AE 1951, 88 cu comentarii Jarrett-Mann 1970, 181; Keppie 1973, 861; Strobel 1988a, 266. 764 Wheeler 2000, 259-308.765 Préaux 1950-1951, 123-139; Dussaud 1955, 154; Petersen 1967, 160, nr.3; Speidel 1977, 689-693; Kennedy 1980, 289-292; Strobel 1988a, 251-280; Freeman 1996, 91-118; Gatier 2000, 341-349. Strobel 1988b, 196; Strobel 1988a, 262-263, 266-267, susţine că în Egipt a rămas, timp de 12 ani, doar legiunea XXII Deiotariana. Wheeler 2000, 288, nr. 168, consideră că teza reducerii garnizoanei romane din Egipt la o singură legiune în timpul lui Traian nu e plauzibilă.766 BMCRE, Phoenicia, xxxvii; Rey-Coquais 1974, 167; Rey-Coquais 1978, 68, unde susţine că legio XV Apollinaris a staţionat temporar la Arados în timpul lui Traian. Acest punct de vedere este respins de Howgego 1985, 257, care susţine în schimb că legiunea ar fi fost prezentă în zonă între anii 132-135 p.Chr., în timpul revoltei conduse de Simon bar Kochba. Însă această ipoteză rămâne o simplă speculaţie, deoarece nu există dovezi ale participării legiunii la această campanie iar unitatea a fost prezentă cu efectiv complet la operaţiunile împotriva alanilor conduse de guvernatorul Cappadociei, Flavius Arrianus (cf. Acies contra Alanos, 5.15.24). Moneda de la Arados a fost datată în 115/116 (Howgego 1985, 257), 111/112 (Reinach 1914, 138-139, nr. 4). 767 Wheeler 2000, 291.

116

Satala în 118 p.Chr. sau în 119 p.Chr. cel mai târziu768. Rezultă că plecarea legiunii

XVI Flavia Firma de la Satala la Samosata a avut loc în acelaşi timp769. Plecarea

legiunii VI Ferrata din Egipt, unde a participat la operaţiunile de reprimare ale

revoltei iudeilor a avut loc, aşadar, cel mai timpuriu în anul 117 p.Chr., dar nu mai

târziu de luna august 119 p.Chr., când prezenţa legiunilor III Cyrenaica şi XXII

Deiotariana este atestată la Nikopolis770.

P.-L. Gatier a presupus că inscripţia de la Gerasa mai sus evocată ar data din

timpul scurtei perioade pe care împăratul Hadrianus a petrecut-o în acest oraş şi ar

reprezenta o dedicaţie adresată principelui de către militarii care îl însoţeau.

Considerăm această interpretare ca fiind speculativă şi improbabilă, şi, în plus,

imposibil de argumentat771. Nu există motive să credem că Hadrianus se mai afla în

Orient la sfârşitul anului 118772. Totodată, dedicanţii menţionează în penultimul rând

al inscripţiei [feliciter redie]runt ex Alex[andria], fapt care dovedeşte că legiunea VI

Ferrata se afla în Arabia înainte de data sus-menţionată şi că staţiona permanent în

această provincie.

De asemenea, fără drept de apel, învăţatul francez respinge ca argument pentru

prezenţa legiunii în Egipt inscripţia funerară de la Bostra a unui militar al legiunii:

T. Flavius M. [f.] Col(lina) Marcianus, domo Philad(elphia), op(tio) hast(ati)

leg(ionis) VI Ferr(atae), Luculla mat(e)r et Fl(avia) Lalla soror her(edes) eius773.

Obiecţiile formulate de P.-L. Gatier cu privire la prezenţa legiunii VI Ferrata

în Arabia în primii ani ai domniei lui Hadrian se bazează pe analiza inscripţiilor de la

Gerasa şi de la Bostra, apărută într-un studiu publicat în 1977 de M.A. Speidel cu

768 Cu privire la plecarea legiunii XV Apollinaris de la Alexandria la Satala, vezi Arrianus, Ektaxis kata Alanon 5.15.25; Cassius Dio 55.23.5; E. Ritterling RE XII, 1925, 1754; Parker 1928, 159, nota 6; Keppie 1973, 861; Kennedy 1980, 302-303; Wheeler 2000, 293-295.769 Cassius Dio 55,24.3; CIL VI 3492 = ILS 2281; AE 1950 190; Mitford 1980, 1180; Rey-Coquais 1978, 67. 770 BGU I 140 = Smallwood 1966, nr. 333; unii istorici, între care şi Gatier 2000, 343, în special nota nr. 21, au pus la îndoială informaţia oferită de BGU I 140, sub motiv că vechiul nume al castrului dublu de la Alexandria, deşi legio III Cyrenaica nu mai staţiona în Egipt. Considerăm această interpretare, mai ales în lumina informaţiilor oferite de P. Mich. VII 462, ca nefondată. 771 Gatier 2000, 343.772 SHA, Vita Hadriani 5, 9: Post haec Antiochia digressus est ad inscipiendas reliquais Traiani, quas Attianus, Plotina et Matidia deferebant; 5,10: quibus exceptis et navi Romam dimissis ipse Antiochiam regressus praepositoque Syriae Catilio Severo per Illyricum Romam venit; Cassius Dio 69.21.1; Syme 1982, 190; Syme 1988, 160; Birley 2007, 103. 773 Littman, Magie, Stuart 1921, nr. 541; Sartre 1974, 86 = AE 1974 659 = AE 1909 132.

117

privire la primele unităţi care au constituit garnizoana noii provincii Arabia774. Însă

teza lui Speidel s-a dovedit depăşită în lumina noilor informaţii apărute la doi ani

după publicarea articolului său. Învăţatul german a afirmat că legio VI Ferrata a

staţionat în Syria până în anul 117 p.Chr., când a fost transferată în Iudaea775. Într-un

studiu anterior, Speidel susţinea că legio VI Ferrata a fost transferată în Iudaea cel

mai târziu în anul 123 p.Chr., iar prezenţa inscripţiei de la Gerasa a fost pusă pe

seama situării acestui oraş în apropierea Arabiei776. S-a dovedit, însă, că, nu mai târziu

de primii ani ai domniei lui Hadrianus, în Iudaea a fost transferată legio II Traiana, nu

legio VI Ferrata777.

La rândul său, Ph. Freeman a respins teza staţionării legiunii VI Ferrata în

Arabia, sub motivul că înscripţia de la Gerasa ar face referire la o vexillatio778. Însă

restituirea oferită de H.M. Cotton nu permite o asemenea interpretare. Potrivit acestei

lecturi, în r. 12 al inscripţiei citim ...redie]runt ex Alex[andria], fapt care sugerează că

legiunea staţiona permanent în Arabia. Din această perspectivă, faptul că întreaga

legiunea sau doar o vexilaţie a participat la operaţiunile împotriva rebelilor din Egipt

este irelevant.

Kennedy mai invocă în sprijinul tezei sale o altă inscripţie, gravată pe un bloc

de construcţie, cu următorul text779:

VEXIL[...

LEG. V[...

[...?...

Reconstituirea inscripţiei de la Amman propusă de învăţatul britanic este

următoarea: Vexil[latio]/leg(ionis) V[I Ferr(atae)]/[fecit]780. Totodată, Kennedy

susţine, în baza mărturiei lui G. Harding, fost director al Departamentului Antichităţi

din Iordania între anii 1935-1936, că blocul respectiv de construcţie a fost găsit în

774 Speidel 1977, 697-698. 775 Speidel 1977, 698, nr. 35; Pflaum 1969, 225 şi urm.; Keppie 1973, 859-864; Avi-Yonah 1973, 209-213.776 Speidel 1971, 111-112. 777 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979b, 149-155. Ipoteza celor doi cercetători a fost constestată de Rea 1980, 220-221. Demonstraţia a fost reluată în Isaac, Roll 1982a, 131-132, unde autorii ipotezei au revenit asupra inscripţiei şi au adus noi argumente în favoarea lecturii iniţiale. 778 Freeman 1996, 96. Vezi Bowersock 1970, 43; Speidel 1977, 267-268.779 Kennedy 1980, 299-302; IGLS 21, 2. 780 Inscripţii similare în care apare numele acestei legiuni au fost descoperite pe apeductul de la Caesarea Maritima şi în ale zone din Iudaea: Lifshitz 1960, 109-111; Tzori 1971, 53-54.

118

apropiere de Amman, aşadar pe teritoriul fostei provincii romane Arabia781.

Concluziile cercetătorului britanic au fost infirmate de Gatier, care a aflat din vechile

registre ale muzeului de la Amman că inscripţia respectivă provine de la Gadara

(Salt) din Peraea, regiune care aparţine Iudeii, nu Arabiei. Gadara din Peraea este

confundată frecvent cu Gadara Decapolei syriene, situată la Umm Qeis. Mai mult,

datorită fotografiei descoperite în arhivă aflăm că în muzeu nu se mai află decât partea

stângă a inscripţiei. Noua lectură a inscripţiei, oferită de Gatier, este următoarea:

Vexillatio

Leg(ionis) VI Fer(ratae).782

Prin urmare, inscripţia de la Amman nu poate fi invocată drept o dovadă a

prezenţei legiunii VI Ferrata în Arabia.

Avem, însă, o altă incripţie, descoperită la începutul secolului trecut, care între

timp s-a pierdut, de la Umm er-Rumman, localitate situată la 13 km sud de Gerasa.

Această epigrafă constituie, la rândul său, o dovadă a prezenţei legiunii VI Ferrata.

Deşi nedatată, se poate presupune că epigrafa respectivă datează din perioada

staţionării legiunii în această provincie.

Leg(io) VI F[errata]783

O altă posibilă mărturie privind prezenţa legiunii în Arabia a apărut la

Humayma, în regiunea Hisma, la nord-est de golful Aqaba. În acest mic oraş situat pe

porţiunea sudică de pe Via Nova Traiana, a fost identificat un castru roman cu

suprafaţa de 3.05 ha (206.32 x 148,3 m). În principia a fost găsită baza unei statui pe

care a fost gravată o inscripţie, din care se mai păstrează un fragment. Până în prezent

au fost identificate două posibile lecturi:

...]PRAESENEMPLEGAT[... sau

...]PRAESENTEMERAT[....

781 Kennedy 1980, 300, nr. 50. 782 IJordanie 2, 3. 783 IGLS 21, 29; Gordon, Knauf 1987 (non vidi); Kennedy 2004, 119, nr. 11.

119

A fost sugerată ipoteza potrivit căreia fragmentul respectiv aparţine unei

inscripţii onorifice dedicate lui C. Bruttius Praesens L. Fulvius Rusticus, care a

îndeplinit funcţia de legat al legiunii VI Ferrata între 114-116 p.Chr.784 Dacă o

asemenea lectură a inscripţiei este corectă, rezultă că legio VI Ferrata a fost

transferată de la Artaxata, din Armenia, în Arabia care, după plecarea legiunii III

Cyrenaica pe frontul parthic, rămăsese, practic, fără apărare.

Alte epigrafe, descoperite mai recent, vin să întregească imaginea noastră cu

privire la prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în primii doi ai domniei lui

Hadrianus. La Gadara a fost descoperit un bloc de calcar pe care este gravată

următoarea inscripţie:

Vex. [Le]g. VI F.785

Inscripţiile menţionate constituie dovezi convingătoare privind prezenţa

legiunii VI Ferrata în Arabia cel puţin în primii ani ai domniei lui Hadrianus. Gatier a

preferat să respingă aceste documente, încercând să demonstreze continuitatea

prezenţei în Arabia a legiunii III Cyrenaica din momentul creării provinciei. Cu toate

acestea, cum însuşi epigrafistul francez admite în studiul său786, primele dovezi

incontestabile privind existenţa legiunii III Cyrenaica în Arabia datează abia din

timpul lui Antoninus Pius. Este vorba de o serie de monede datate între 140-144

p.Chr.787

Un alt semnificativ în ceea ce priveşte prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia

în primii ani ai domniei lui Hadrianus îl constituie inscripţiile gravată pe două borne

miliare descoperite, prima la Gerasa, iar a doua în apropierea acesteia în 1895788.

Primul miliar a fost descoperit în anul 1895 în ruinele oraşului antic, ulterior

dispărută789.

[(Mille passus) I ?]. / Imp(erator) Caesar / [divi Nervae f(ilius)] / Nerva

Traian[us] / Aug(ustus), Germ(anicus), Dac(icus), / pontif(ex) max(imus), /

trib(uniciae) pot(estatis) / [X]VI, [i]mp(erator) VI, co[(n)s(ul)] V[I?], / [pater

784 Oleson, Reeves, Fisher 2002, 110-112; Kennedy 2004, 197, nr. 3. 785 Batayneh, Karasneh, Weber 1994, 379-384. 786 Gatier 2000, 344. 787 Seyrig 1941, 44-48; Kindler 1975, 144-147; Kindler 1983, 92-95. 788 Agusta-Boularot, Seigne, Mujjali 1998, 261-295. 789 Agusta-Boularot, Seigne, Mujjali 1998, 264-267.

120

patr?]ia[e?], / [refecit] p[e]r / [C(aium) Clau]dium / Severum [[...]] / leg(atum)

Aug(usti) pr(o) pr(aetore). / (Meilia) I.

Bornă miliară respectivă marca, cel mai probabil, distanţele pe drumul dintre

Gerasa şi Adraa. Data propusă de editori pentru această inscripţie a fost 112 p.Chr. C.

Claudius Severus este primul guvernator al acestei provincii790.

A doua inscripţie a fost descoperită în 1927 în apropierea oraşului Gerasa, iar

textul inscripţiei a fost mai bine conservat decât cel anterior.

(Mille passus) I / Imp(erator) Caesar, / divi Nervae f(ilius), / Nerva Traianus /

Aug(ustus) Germ(anicus), Dac(icus), / pontif(ex) max(imus), / tribunic(iae)

pot(estatis) / XVI, imp(erator) VI, co(n)s(ul) VI, / p(ater) p(atriae), / refecit per /

C(aium) Claudium Severum [(?)] / leg(atum) Aug(usti) pro pr(aetore). / (Meilia) I791.

Cele două inscripţii constituie un terminus ante quem privind apartenenţa

Gerasei la provincia Arabia.

Legio VI Ferrata este atestată în Iudaea începând cu secolul II p.Chr. de

diferite surse, atât literare cât şi epigrafice792. Mommsen a exprimat însă dubii în

legătură cu informaţia oferită în acest sens în opera lui Cassius Dio793. Potrivit

învăţatului german E. Ritterling, legiunea se afla, nu mai târziu de anul 152 p.Chr., la

Caparcotna (Kefar ‘Otnay), localitate situată în Galileea, numită Legio în lucrarea

Onomasticon a lui Eusebius din Caesarea794. Istoricul german P. von Rohden a datat

venirea legiunii în timpul revoltei iudaice conduse de Simon bar Kochba (132-135)795.

McElderry a datat transferul legiunii în Iudaea în 117, punând acest fapt în legătură cu

creşterea rangului guvernatorului. În Iudaea, guvernată de legaţi imperiali de rang

pretorian începând cu anul 70/71, a fost trimis de către Traian remarcabilul general de

origine maură Lusius Quietus, care era de rang consular796. Această ipoteză a fost 790 PIR² C 1023; Thomasson, LP 327, nr. 1; Thomasson 2009, 135, 35.1. 791 Agusta-Boularot, Seigne, Mujjali 1998, 267-272. 792 Cassius Dio 55.23.3; CIL VI 3492 = ILS 2281; E. Ritterling, RE XII, 1925, 1591. 793 Vezi comentarii la CIL III 6641; Cassius Dio 55.23. 794 Ritterling 1903, 633-635; Ritterling, RE XII, 1925, 1591; CIL III 6414-6416; Ramsay 1916, 129-131; Levick 1958, 75-76; AE 1920, 78; Caparcotna apare sub diferite nume în opera autorilor antici. Vezi astfel: Caporcotani (Tabula Peutingeriana, X, 1-2); KaparkotneiÍ (Ptolemaios, Geographia, 5.15.4); pentru sursele ebraice, vezi Isaac-Roll 1979, 54, nr. 1; Eusebius, Onomasticon (ed. Klostermann) 14.21; 28.26 et passim; Maximianopolis, cf. Hieronymus, apud Migne, Patrologia Latina XXV, 1515; după ocupaţia arabă numită el-Lejjûn. 795 Rohden 1885, 30 şi urm. 796 McElderry 1908, 110-113; McElderry 1909, 53.

121

preluată şi de M. Avi-Yonah797. Momentul în care Iudaea a devenit o provincie de

rang consular a rămas necunoscut şi formează încă obiectul speculaţiilor a numeroşi

cercetători.

Cercetătorul israelian B. Lifshitz a reluat în 1960 lectura unei înscripţii gravate

pe o bornă miliară situată pe drumul dinspre Caparcotna spre Diocasarea (Sepphoris)

şi care marca distanţa de cinci mile de la prima localitate. Lifshtiz a datat inscripţia în

anul 130. Potrivit acestui istoric, la Caparcotna exista, deja, începând cu acel an, o

bază militară romană în care staţiona legio VI Ferrata798. B. Isaac şi I. Roll au oferit o

nouă lectură:

Imp(erator) Caesar Divi

Trai(a)ni Parthici

fil(ius) Divi Nervae Nepos

Hadrianus Aug(ustus) pontif(ex)

max[i]m(us) trib(unicia) potestas (sic)

īīīī co(n)s(ul) īīī fecit

V

a)poÜ D[i]o[k]a isa riì

aj mi¿lia� )

ia ' //799

Inscripţia datează, potrivit noii lecturi, din timpul celei de-a treia puteri

tribuniciene a împăratului Hadrianus (10 dec. 119-9 dec. 120). Inscripţia gravată pe un

fragment al unei alte borne miliare, publicat, de asemenea, de M. Hecker, a venit să

confirme lectura acestei epigrafe800. Cei doi autori au examinat o inscripţie similară,

nedatată.

Im[p(eratori)]

[Ca]esa[ri Divi Traiani Parthici f(ilio)]

[Di]vi Nervae [n(epoti)]

797 Avi-Yonah 1973, 209-213. 798 Lifshitz 1960, 111-113. Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de M. Hecker în Lamerhav, în 1959 şi reluată în Hecker 1961, 175-186 (non vidi). 799 Isaac, Roll 1998, 184. 800 Hecker 1961 178, cf. 182. Pentru un fragment nedatat din aceeaşi serie, vezi Avi-Yonah 1946, 96, nr. 13.

122

Traiano Hadr[iano]

Aug(usto) pontif(ici) [ max(imo)]

trib(unicia) potest(ate) [---] co(n)s(uli)

īīī p(atri) p(atriae)

VI801

Acest milliarium marchează o distanţă de şase mile pe drumul dinspre

Caparcotna spre Diocaesarea. Atât textul cât şi forma miliarului arată că ultimele

două inscripţii datează dintr-o perioadă datează dintr-o perioadă ulterioară anului 120,

acestea marcând efectuarea unor lucrări de reparaţii ale drumului. Mai multe borne

miliare care marcau distanţele pe alte drumuri romane din regiune, pe care erau

gravate inscripţii cu conţinut similar, datează din perioada 129-135. Prin urmare, anul

120 p.Chr. poate fi luat ca terminus ante quem pentru construirea drumului dintre

Caparcotna şi Diocaesarea. Pe diferite porţiuni ale acestui drum au fost efectuate

lucrări de reparaţie între anii 129-135. Acest fapt demonstrează că, începând cel mai

târziu din anul 120, la Caparcotna staţiona o legiune şi că Iudaea devenise o provincie

de rang consular802. Însă prima legiune care a staţionat la Caparcotna nu a fost VI

Ferrata, ci II Traiana Fortis, după cum o demostrează un miliar descoperit pe drumul

dintre Caparcotna şi Ptolemais, care constituia o prelungire a căii rutiere care lega

Caparcotna de Diocaesarea. Acest miliar a fost datat în timpul celei de-a patra puteri

tribuniciene a lui Hadrianus (10 dec. 119 – 9 dec. 120 p.Chr.)803.

Considerăm că venirea legiunii II Traiana la Caparcotna şi ridicarea Iudeii la

rangul de provincie consulară trebuie datate anterior anului 120 p.Chr. Din studiul

carierelor unor senatori rezultă că Iudaea a fost guvernată începând cu anul 116 p.Chr.

de legaţi de rang consular804. L. Cossonius Gallus, consul în 116 p.Chr., a guvernat

Iudaea între 118-120 p.Chr., după cum o demonstrează o inscripţie din Caesarea

Maritima805. M. Paccius Gargilius Antiquus, consul suffectus în 119 p.Chr., este

atestat la Dor între 122-125 p. Chr806. O ipoteză inedită a formulat W. Eck, potrivit

801 Avi-Yonah 1946, 97, nr.15, care a sugerat că ar putea data din timpul lui Caracalla; Isaac, Roll 1998, 184-184.802 Isaac, Roll 1998, 186. 803 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979, 149-156; Rea 1980, 220-221; Isaac, Roll 1982, 131-132. Farnum 2005, 20, 82 localizează legio VI Ferrata la Caparcotna încă din anul 120, ipoteză care nu poate fi acceptată sub nicio formă.804 Pucci ben Zeev 2008, 101. 805 Cotton, Eck 2001, 219-223. 806 Gera, Cotton 1991, 258-266, nota nr. 1. Câţiva ani mai târziu, A Dabrowa a demonstrat că Dor aparţinea Iudeii: Dabrowa 1995, 100.

123

căruia Iudaea ar fi devenit o provincie de rang consular încă din anul 108 p.Chr., în

paralel cu venirea legiunii II Traiana fortis în această provincie807.

Rămâne de determinat momentul în care legio VI Ferrata a fost transferată din

Arabia în Iudaea. Cel mai târziu în anul 117 p.Chr., în Iudaea staţionau două legiuni,

II Traiana Fortis808 şi X Fretensis. Legio II Traiana este atestată în Egipt în anul

127809. Legiunile III Cyrenaica şi XXII Deiotariana sunt atestate în Egipt în anul

119810. Prezenţa a trei legiuni în Egipt nu era justificată de nicio raţiune de ordin

militar sau politic. Dislocarea legiunii II Traiana în Egipt a dus la plecarea uneia

dintre legiunile care staţionau în această provincie: III Cyrenaica sau XXII

Deiotariana.

La Tel Shalem, localitate situată la 12 kilometri sud de Scythopolis, pe drumul

care duce dinspre acest oraş spre Ierihon a fost descoperit, în urmă cu câteva decenii,

un castru roman pe care cercetători l-au datat în primele decenii ale secolului II

p.Chr.811 Acest fapt este confirmat de descoperirea unui fragment dintr-o statuie

loricată de bronz care a împăratului Hadrianus, dedicată acestuia, probabil, pentru

victoria asupra evreilor conduşi de Simon bar Kochba812. În apropierea castrului a fost

ridicat un arc de triumf pe care a fost gravată o inscripţie monumentală, dedicată, de

asemenea, victoriei principelui813. La începutul deceniului opt al secolului trecut a fost

adusă la lumină o altă epigrafă care sugerează că, încă din timpul domniei lui

Hadrianus, la Tel Shalem staţiona un detaşament al legiunii VI Ferrata814. Este, de

remarcat, de asemenea, că Tel Shalem se afla la numai 25-30 km sud de Caparcotna.

În pofida informaţiilor oferite de vestigiile de la Tel Shalem, nu putem determina cu

precizie data la care legio VI Ferrata a fost transferată din Arabia în Iudaea.

Un moment semnificativ pentru îl reprezintă anul 123 p.Chr., când a existat

pericolul unui război cu parţii815. Hadrianus s-a văzut nevoit să îşi întrerupă călătoria

pe care o făcea în Hispania sau în Mauretania şi să meargă în Syria pentru a pune

capăt acestei crize. Din acea perioadă datează numirea lui Ti. Claudius Quartinus, fost

tribun militar al legiunii III Cyrenaica, promovat de către Traian în ordo senatorius,

807 Eck 1984, 55-67; Eck 2007a, 114-115. 808 Isaac, Roll 1998, 184; Eck, Tepper 2001, 85-88; Mor 2003, 127. 809 CIL III 42 (19 aprilie 127); CIL III 79 = 14147(6), p. 2300. 810 BGU I 140 = Smallwood 1966, nr. 333. 811 Foerster 1985, 139-160.812 Foerster 1985, 139-160; Gergel 1991, 231-251. 813 Eck, Foerster 1999, 294-313; Eck 1999a, 76-89; Eck 2003, 153-170; vezi discuţia la Mor 2003, 127-129. 814 Tzori 1971, 53-54. 815 SHA, Vita Hadriani 12.8.

124

în fruntea unui corp expediţionar constituit din vexillationes ale legiunilor II Traiana

fortis şi III Cyrenaica: [praep(ositus) vex(illationum) sau leg(atus?)] iussu

imperatoris Hadriani Aug(usti) [leg(ionis) II Traian(ae)] fort(is) et III

Cyre[naic(ae)...].816 D. L. Kennedy a emis ipoteza potrivit căreia comandamentul

excepţional exercitat de Claudius Quartinus sugerează că legio II Traiana şi legio III

Cyrenaica se aflau împreună în Egipt817. Un papyrus aparţinând seriei publicate de

Universitatea din Michigan a fost considerat drept o dovadă a prezenţei simultate în

Egipt a celor două legiuni, însă această lectură a fost contestată de R.O. Fink818.

În cazul în care această ipoteză este adevărată, rezultă că, începând cu anul

123 p.Chr., în Egipt staţionau legio II Traiana şi legio III Cyrenaica, în timp ce legio

VI Ferrata a rămas în Arabia. Există argumente care pledează o eventuală prezenţă a

legiunii XXII Deiotariana în Iudaea în timpul domniei lui Hadrianus. Seria de opt

inscripţii care menţionează lucrările de reparaţie efectuate la apeductul care

aproviziona cu apă Caesarea Maritima, ridicat de Herodes cel Mare care conţin

numele legiunilor VI Ferrata819, X Fretensis820 şi II Traiana821. Inscripţiile în care apar

vexilaţiile acestor legiuni nu pot fi, însă, datate cu precizie. Este posibil ca reparaţiile

să nu fi fost efectuate în aceeaşi perioadă şi nu oferă o dată certă pentru venirea

legiunii VI Ferrata în Iudaea. Totodată, nu este exclus ca lucrările efectuate de această

legiune să dateze ulterior transferului legiunii II Traiana în Egipt, în 127 p.Chr.

Keppie consideră că aceste inscripţii pot data mai curând din 130-131, perioadă în

care Hadrianus a vizitat Iudaea, sau din 135-138, când reparaţiile ar fi putut fi

necesare, ca urmare a distrugerilor provocate în timpul revoltei conduse de Simon bar

Kochba822.

O tegulă cu ştampila legiunii Ferrata a fost descoperită la Horvat Hazon, în

Galileea823.

O inscripţie descoperită la Mampis, în deşertul Negev, în Israel, al cărei text

este foarte deteriorat, a fost atribuită de către cercetătorul israelian A. Negev legiunii

VI Ferrata824. Preluând o sugestie mai veche a lui Negev, S. Applebaum a completat

816 CIL XIII 1802 = ILS 5919. 817 Alföldy 1969, 79-81; Keppie 1973, 864; Kennedy 1980, 304.818 P. Mich. VII 435; Fink 1963-1964, 44; Fink 1971, nr. 77. 819 1) Lifshitz 1960, 110; 2) Vilnay 1928b = AE 1928 137 = Saxer 1967, nr. 290. 820 1) Vilnay 1928a = AE 1928 136 = Saxer 1967, nr. 291; Barag 1964, 250-252; 2) Lifshitz 1963, 784; Negev 1964, 244; 3) Negev 1972, 52-53 = AE 1972 670; 4) Olami, Ringel 1975, 148 şi urm.821 Negev 1964, 245; Frova 1966, 220.822 Keppie 1973, 863. 823 Bahat 174, 160-169. 824 Negev 1964, 244-245.

125

inscripţia cu numele legiunii XXII Deiotariana825. Ipoteza este susţinută, cu unele

rezerve, de B. Isaac şi I. Roll826. L.J.F. Keppie a văzut în incidentul diplomatic cu

parţii din 123 p.Chr., urmat de vizita lui Hadrianus în Orient contextul în care a avut

loc transferul legiunii II Traiana în Egipt şi al venirii la Caparcotna a legiunii XXII

Deiotariana827. Legio VI Ferrata ar fi fost înlocuită la Bostra de legio III Cyrenaica în

jurul anului 135 sau, cel mai târziu, în primii ani ai domniei lui Antoninus Pius828.

Ipoteza venirii legiunii XXII Deiotariana în Iudaea nu este susţinută, însă, de

documentele existente. Mai mult, se pare că transferul legiunii VI Ferrata din Arabia

în Iudaea a avut loc înainte de izbucnirea revoltei conduse de Simon bar Kochba829.

Luând în considerare faptul că legio II Traiana se afla deja în Egipt în anul

127 p.Chr., iar prezenţa legiunii XXII Deiotariana în Iudaea nu poate fi în mod riguros

dovedită, rezultă că venirea legio VI Ferrata în această provincie se situează în

intervalul 120-127 p.Chr., cel mai probabil în anul 123 p.Chr.

În ceea ce priveşte participarea legiunii la operaţiunile împotriva rebelilor

conduşi de Simon bar Kochba, nu există nicio mărturie directă în acest sens. Cu

siguranţă, însă, ca parte a garnozoanei militare a Iudeii, legio VI Ferrata a luat parte

în mod activ la acest dificil război din ultimii ani ai principatului lui Hadrianus830.

825 Applebaum 1976, nr.32 (sugestia respectivă apare în A. Negev, Hadashot Arheologiot, 1963, 7, 1963, 1-2, Archaeological News of the the Department of Antiquties and Museums, publicată în ivrit – non vidi). 826 Isaac-Roll 1998, 189, nota nr. 38. 827 Keppie 1990, 60. 828 Speidel 1977, 69 şi urm.; Bowersock 1983, 106; Keppie 1990, 60.829 Lehmann-Holum 1999, 74, nr. 49; 77, nr. 54; Mor 2003, 118-119, în special nota nr. 50. 830 Vezi Mor 1990, 163-177, în special 165-166.

126

Legio VI Victrix

După bătălia de la Philippi, Octavianus a creat noi legiuni, dintre care unele

aveau acelaşi număr de ordine cu cele subordonate aliatului său politic, Marcus

Antonius. Printre acestea s-a numărat şi legio VI, supranumită ulterior Victrix831.

Odată cu instaurarea Principatului, legiunea a fost redislocată în Hispania

Citerior. Acest transfer a fost pus în legătură cu ofensiva iniţiată de Augustus în

vederea desăvârşirii cuceririi Hispaniei. Forţele romane au întâmpinat o rezistenţă

neaşteptată din partea asturilor şi a cantabrilor, motiv pentru care acest război a durat

nu mai puţin de zece ani, între 29-19 a. Chr832. Dificultăţile înregistrate de romani în

operaţiunile militare desfăşurate în nord-vestul Peninsulei Iberice au făcut necesară

prezenţa principelui pe acest front începând cu anul 26 a.Chr. Aflăm din opera lui

Florus că în Hispania staţionau în această perioadă cel puţin trei legiuni, printre care şi

VI Victrix833. În lumina baza informaţiilor oferite de izvoarele numismatice şi

epigrafice, rezultă că în perioada 26-19 a.Chr., efectivele armatei romane din Hispania

numărau cel puţin opt legiuni: I Augusta (redenumită ulterior I Germanica, odată cu

831 Ritterling, RE XII, 1925, 1599; Keppie 1984a, 134; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 20, 42. 832 Cassius Dio 53.25; Florus, Epitome gestae romanae 2.33.46-60; Orosius, Historiarum adversus paganos 6.21.9. 833 Florus, Epitome gestae romanae 2.33.48; Parker 1928, 90: V Alaudae, VI Victrix, X Gemina.

127

transferul acesteia în zona Rinului), II Augusta, IIII Macedonica, V Alaudae, VI

Victrix, VIIII Hispana, X Gemina şi XX Valeria Victrix834. Ulterior, în Hispania

Citerior au rămas doar trei legiuni835. Legiunile VI Victrix şi X Gemina au ocupat

regiunea locuită de asturi, în timp ce legio IIII Macedonica a fost stabilită în

Cantabria836.

Legio VI Victrix a participat la majoritatea confruntărilor purtate în timpul

războiului împotriva cantabrilor şi asturilor. Se pare că veteranii acesteia au luat parte,

alături de camarazii lor din legiunile IIII Macedonica şi X Gemina, la fondarea

coloniei Caesaraugusta (Zaragoza), în anul 25 a.Chr. Numele celor trei legiuni apar

pe monedele emise cu prilejul creării acestui oraş837. Absenţa documentelor epigrafice

referitoare la participarea veteranilor legiunii VI Victrix la fondarea Zaragozei a fost

interpretată de J.M. Roldán ca o dovadă a venirii unităţii pe teatrul de operaţii din

Hispania după anul 25 a.Chr.838 Documentaţia epigrafică de care dispunem nu

permite, însă, formularea unei concluzii atât de tranşante. Acest dosar cuprinde

numeroase inscripţii descoperite la Ostippso, Calagurris, Viana do Castelo, Santo

Tirso, Emerita, Asturica Augusta, dar şi în alte provincii ale Imperiului Roman839.

Inscripţia funerară dedicată centurionului Sabidius, care a avut rangul de

primus pilus în legio X Gemina şi pe cel de princeps în legio VI Victrix, i-a determinat

pe unii cercetători să tragă concluzia că aceste două legiuni ar fi staţionat împreună

într-un Doppellager (castru dublu)840. Epigrafa respectivă demonstrează că ipoteza

existenţei staţionării celor două unităţi în acelaşi castru, cel puţin pentru o perioadă,

nu poate fi respinsă în mod categoric. În acelaşi timp, însă, caracterul circumstanţial al

textului inscripţiei de la Aequiculi arată că nu dispunem de argumente suficiente

pentru a susţine o asemenea ipoteză841.

834 Syme 1933, 15, 22-23; Schulten 1943, 202-205; García y Bellido 1961, 116-128; Roldán 1974, 188- 209; Le Roux 1983, 61; Farnum 2005, 34, 42. 835 Strabo, Geographia 3.3.8; 3.4.20; Tacitus, Annales 4.5;. 836 Le Roux 1982, 84; Le Roux 1992, 233-237; Gómez-Pantoja 2000a, 174; Morillo, Garcia 2000, 590.837 Cassius Dio 53.26.1; Vives 1926, 71, IV, nr. 146-149 (non vidi); Beltrán 1956, 18, nr. 18; RPC I, 120-123, nr. 319, 325-326, 346. 838 Roldán 1974, 200. 839 Ritterling, RE XII, 1925, 1598-1602; García y Bellido 1961, 124-125; 840 CIL IX 4122 = ILS 2644 = Roldán 1974, 450, nr. 451: [Sa]bidius C(ai) f(ilius) Pap(iria), prim(us) pil(us) / [7 (centurio) le]g(ionis) V et leg(ionis) X et leg(ionis) VI ita ut in / [leg(ionis)] X primum pil(um) duceret eodem/[que te]mpore princeps esset leg(ionis) VI, praef(ectus) [q]u[inq(uennalis)] / .... Ritterling, RE XII, 1925, 1600; Roldán 1974, 200. 841 Morillo, Garcia 2000, 591.

128

Sub dinastia Iulia-Claudia, legio VI Victrix a rămas pe teritoriul Asturiei şi a

staţionat, cel mai probabil, în apropiere de León842. În sprijinul acestei ipoteze vin

numeroasele indicii de ordin epigrafic şi arheologic843. De asemenea, o inscripţie, din

păcate pierdută, în care apare legatul unei legiuni al cărei epitet se termină în –trix a

fost invocat ca argument844.

În pofida scepticismului exprimat de P. Le Roux, explorările arheologice ale

sitului de la Lucus Augusti (Lugo) au evidenţiat existenţa unei faze în care aşezarea a

jucat un rol militar important. Cercetătorii nu exclud staţionarea legiunii VI Victrix în

această aşezare pentru o scurtă perioadă, în primii ai principatului lui Augustus845.

În perioada în care a servit în Hispania, legiunea a primit epitetul Hispana sau

Hispaniensis, după cum o atestă unele inscripţii846.

Din inscripţia onorifică dedicată unui primipil al legiunii VI Victrix aflăm că

asturii s-au revoltat în ultimii ani ai principatului lui Claudius sau în primii ani ai

domniei succesorului său. M. Vettius Valens, a fost decorat ob res prospere gestas

contra Astures847.

Legio VI Victrix a fost singura legiune care a staţionat în Hispania între anii

63-68. Legio IIII Macedonica a fost transferată în ultimii ani ai domniei lui Caligula

sau la începutul domniei lui Claudius la Mogontiacum, în Germania Superior848. De

asemenea, în anul 63, legio X Gemina a fost transferată de la Petavonium (Rosinos de

Vidriales)849 la Carnuntum în locul legiunii XV Apollinaris, trimisă de Nero la

Melitene, în Cappadocia, pentru a participa la expediţia împotriva parţilor, condusă de

Cn. Domitius Corbulo850.

842 García y Bellido 1961, 123-124; Le Roux 1982, 106; Farnum 2005, 20, 42. 843 García y Bellido 1970, 580-581; 599-600. 844 Alföldy 1969, 115; Diego 1986, 86-87, nr. 70. 845 Morillo, Garcia 2000, 601. 846 CIL III 3754; 10665; CIL V 4381; AE 1917-1918 2. 847 CIL XI 395 = ILS 2648 = Dobson 1978, 198-200, nr. 69 = Roldán 1974, 450-451, nr. 543: M(arco) Vettio M(arci) f(ilio) Ani(ensi) Valenti, mil(iti) coh(ortis) VIII pr(aetoriae), benef(iciario) praef(ecto) pr(aetorio), donis donato bello Britan(nico) torquibus, armillis, phaleris, evoc(ato) Aug(usti), corona aurea donat(o), (centurioni) coh(ortis) VI vigilum, (centurioni) stat(orum), (centurioni) coh(ortis) XVI urb(anae), (centurioni) c(o)ho(rtis) II pr(aetoriae), exercitatori equit(um) speculatorum, princip(i) praetori leg(ionis) XIII gem(inae) ex trecenario, [p(rimo) p(ilo)] leg(ionis) VI victr(icis), donis donato ob prosper(e) gest(as) contra Astures, torq(uibus), phaler(is), arm(illis), trib(uno) coh(ortis) V vig(ilum), trib(uno) coh(ortis) XII urb(anae), trib(uno) coh(ortis) III pr(aetoriae), [p(rimo) p(ilo) II] leg(ionis) XIIII gem(inae) Mart(iae) victr(icis), proc(uratori) imp(eratoris) [Neron(is)] Caes(aris) Aug(usti) prov(inciae) Lusitan(iae), patron(o) coloniae, speculator(es) (decem) h(onoris) c(ausa), C(aio) Luccio Telesino, C(aio) Suetonio Paulino co(n)s(ulibus).848 ILS 2248; Ritterling, RE XII, 1925, 1551; Baatz 1962, 50; Decker, Selzer 1976, 467; Farnum 2005, 18, 36, 42. 849 Vezi referinţe la Gómez-Pantoja 2000a, 180-182; Farnum 2005, 22, 36, 42, 61. 850 Tacitus, Annales 15.25.2; 26.3; Farnum 2005, 23, 36, 61, 81.

129

Legio VI Victrix a participat activ la revolta guvernatorului Hispaniei Citerior,

S. Sulpicius Galba, împotriva lui Nero851. Ulterior, legiunea s-a raliat, împreună cu I

Adiutrix şi X Gemina, cauzei lui Otho şi, ulterior, partidei lui Vespasianus852. Legio VI

Victrix a fost dislocată în iarna anului 69/70 în zona Rinului pentru a participa la

campania împotriva batavilor şi a galilor conduşi de Iulius Tutor şi Iulius Classicus853.

În anul 70, legiunea a fost transferată la Novaesium (Neuss), în Germania Inferior,

unde a staţionat până în jurul anului 103854. La Xanten a fost descoperită o inscripţie

onorifică datând din anul 73, dedicată lui Vespasianus, probabil ca urmare a victoriei

obţinute cu trei ani în urmă împotriva lui Civilis855. Legiunea a menţinut un

detaşament la Vetera II începând cu 97/98, odată cu plecarea legiunii legiunii XXII

Primigenia la Mogontiacum856.

Ulterior, legio VI Victrix a fost transferată la Vetera Castra857. În jurul anului

120, legiunea ar fi revenit la Novaesium858. Legio VI Victrix a fost trimisă în Britannia,

la Eburacum(York) în jurul anului 122859. Împreună cu legiunea VI Victrix, din

Germania Inferior a sosit fostul guvernator al Germaniei Inferior, A. Platorius Nepos,

numit de Hadrianus în fruntea Britanniei860. În acel moment, funcţia de legatus

legionis era deţinută de P. Tullius Varro861.

Venirea acestei legiuni în Britannia a fost pusă în legătură cu presupusa

dispariţie a legiunii VIIII Hispana. L. J. F. Keppie a formulat mai multe ipoteze în

legătură cu transferul legiunii VI Victrix în Britannia862. O primă ipoteză ar fi aceea a

nevoii de a suplimenta efectivele garnizoanei provinciei ca urmare a plecării sau a

851 Tacitus, Historiae 1.16.852 Tacitus, Historiae 3.44. 853 Tacitus, Historiae 4.68; 5.14. 854 CIL XIII 8550, 8551; Ritterling, RE XII, 1925 1602; Keppie 2000c, 30; Farnum 2005, 20, 37, 45. 855 AE 1979 413; Rüger 1979, 187-200. 856 Potrivit Strobel 2010, 248, legio VI Victrix ar fi staţionat între aniii 97/98-118 la Vetera.857 Ritterling, RE XII, 1925, 1602-1603; Mann 1962, 162-164; Horn 1987, 585, 625; Keppie 2000c, 30; Farnum 2005, 20, 38, 45. Potrivit Strobel 2010, 248, legio VI Victrix a fost transferată la Xanten în 97/98, ca urmare a plecării legiunii XXII Primigenia la Mogontiacum.858 Strobel 2010, 413.859 CIL X 5829 = ILS 1094, 1100: cariera lui M. Pontius Laelianus Larcius Sabinus: ...trib(uno) mil(itum) leg(ionis) VI Victr(icis), cum qua ex Germania in Brittan(ia) transiit. De asemenea, cariera lui T. Pontius Sabinus: ILS 2726 = IDRE I, 90; PIR P 614: ...primus pilus leg(ionis) III Augustae, praepositus vexilllationibus miliaris tribus expeditione Britannica leg(ionum) VII Gemin(ae), VIII Augustae, XXII Primig(eniae)...Dobson 1978, 235, nr. 117; Birley 1981, 273 şi urm.; Keppie 2000c, 30; Farnum 2005, 20, 39, 45, 52; Hassall 2000b, 447, 449; Strobel 2010, 413, 417.860 Cu privire la acest personaj, vezi: CIL V 877 = ILS 1052; PIR P 337; PIR² P 449; Thomasson, LP 57, nr. 81; 71, nr. 17. 861 Ritterling, RE XII, 1925, 1610; AE 1979 4; Alföldy 1967, 26, nr. 34; Birley 1979, 495-505; Birley 1981, 239. 862 Keppie 1989, 247-255; Keppie 2000a, 91-94.

130

distrugerii legiunii VIIII Hispana. Ceramica găsită la Eburacum sugerează că venirea

legiunii VI Victrix a a avut loc la câţiva ani după plecarea legiunii VIIII Hispana863.

Legio IX Hispana

Este posibil ca legio VIIII Hispana să fie descendenta legiunii VIIII aflată în

Gallia Cisalpină în subordinea lui Caesar în 58 a.Chr.864, însă nu există dovezi în

sprijinul acestei ipoteze865. Legiunea a fost desfiinţată în 46/45 a.Chr., iar veteranii

acesteia au fost colonizaţi la Parentium (Poreč) şi la Visinada (Vižinada), în Peninsula

Istria866. În inscripţia de la Visinada, care e dedicată unui veteran, legiunea apare cu

epitetul de Triumphalis867. Potrivit lui A.v. Domaszewski, atribuirea acestui epitet s-a

datorat participării legiunii la marşul triumvirilor asupra Romei, în anul 43 a.Chr.

Keppie a pus atribuirea titlului ex virtute pe seama lui Caesar, ca urmare a triumfului

de patru zile, celebrat de dictator în anul 46 a.Chr.868 O legiune purtând numărul de

ordine VIIII apare în 43 a.Chr., în Italia rândurile armatei recrutate de loialul

colaborator al lui M. Antonius, P. Ventidius Bassus. Această legiune a fost recrutată,

cel mai probabil, în Campania, după ce Ventidius Bassus a creat alte două legiuni, cu

numerele de ordine VII şi VIII, în ţinutul său natal, Picenum869. Nu se ştie dacă aceasta

863 Hartley 1971, 55-70. 864 Caesar, De Bello Gallico 1.10; 2.23; 8.8. 865 Ritterling, RE XII 1925, 1664; Keppie 1984a, 199-200, 208; Keppie 2000a, 83; Farnum 2005, 21. 866 CIL V 397 = ILS 2240 = InscrItal X 2.242; CIL V 8197 = InscrItal X, 2.252; Farnum 2005, 21. 867 CIL V 397; Ritterling, RE XII, 1925, 1664; Keppie 1984a, 208. 868 Keppie 1983, 202; Keppie 2000a, 84. 869 Cicero, Ad familiares 10.30.4; 33.4; 34.1; 11.10.3; 13.3; Cicero, Philippicae 10.22; 11.37; 12.23; Appianus, Bella civilia 3.66; 80; Brunt 1971, 481; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 21.

131

este legiunea care a servit ulterior în armata lui Octavianus şi care a servit sub

ordinele acestuia până la bătălia de la Actium870. Este un fapt aproape cert, însă, că

legiunea a fost reînfiinţată de Octavianus cel mai târziu în 41-40 a.Chr. Nu este exclus

ca veteranii ale căror inscripţii funerare au fost descoperite în nord-vestul Italiei, la

Dertona (Tortona)871 şi la Ateste (Este)872, în nord-estul Peninsulei, să fi fost colonizaţi

după bătălia de la Actium, în 31/30 a.Chr. sau, cel mai târziu, în anul 14 p.Chr. Dovezi

ale prezenţei veteranilor legiunii provendind, probabil, din aceeaşi perioadă, au fost

găsite şi la Forum Iulii (Fréjus), în sudul Galliei873. Este posibil, însă, ca legiunea să fi

staţionat în Macedonia pentru o scurtă perioadă, în primii ani ai principatului lui

Augustus. Principalul argument îl constituie o inscripţie onorifică de la Atena,

dedicată unui personaj de rang senatorial, L. Aquilius Florus Turcianus, care a deţinut

funcţia de tribunus mil(itum) leg(ionis) VIIII Macedonic(ae), înainte de a deveni

quaestor imp(eratoris) Caesaris Aug(usti). Ulterior, Aquilius Florus Turcianus a

îndeplinut funcţia de proquaestor provinc(iae) Cypri874. Ştim că Ciprul, care iniţial s-a

numărat printre provinciile imperiale, a fost cedat Senatului, în anul 22 a.Chr.,

împreună cu Gallia Narbonensis875, informaţie care ar putea servi la datarea cu

aproximaţie a perioadei în care legiunea ar fi staţionat în Macedonia. Mommsen

credea că legiunea a primit acest titlul triumfal Macedonica în urma victoriei de la

Philippi876. Keppie consideră că acordarea acestui titlu triumfal poate fi asociat cu

participarea legiunii în bătălia de la Pharsalus, în 48 a.Chr., în armata lui Caesar877,

sau în confruntarea de la Philippi, din 42 a.Chr., în armata triumvirilor.

Epitetul Hispaniensis, atestat într-o serie de inscripţii din nordul şi centrul

Italiei, datează, cu siguranţă, dintr-o perioadă ulterioară, fapt care poate fi pus în

legătură cu prezenţa legiunii în Hispania în perioada războaielor duse de Augustus

împotriva asturilor şi cantabrilor între anii 29-19 a.Chr.878 Asemenea epitete nu erau,

însă, acordate în mod oficial legiunilor în perioada primelor decenii ale Principatului,

ci erau conferite în funcţie de de provincia în care staţiona unitatea la un moment dat. 870 Farnum 2005, 21, potrivit căreia legiunea ar fi luptat sub ordinele lui Octavianus la Actium.871 CIL V 7443 = ILS 2321. 872 CIL V 2507. 873 ILN Fréjus 19, 115, 125; Goudineau 1979, 139-140; Keppie 1995, 369-370. 874 IG 578 = CIL III 551 = ILS 928. Personajul mai apare într-o inscripţie de la Corint: AE 19191 1 = Corinth VIII 2, 54; PIR² A 993. 875 Cassius Dio 55.4.1. 876 Ritterling, RE XII 1925, 1664. 877 Caesar, De Bello Civili 3.89. 878 CIL V 7433 = ILS 2321 = AE 1987 414; AE 1975 446; CIL X 6098; CIL XI 3112; Ritterling, RE XII 1925, 1664-1665; Syme 1933, 22-23; Jones 1976, 48-49; Farnum 2005, 21, 34, 42, potrivit căruia legiunea ar fi participat la operaţiuni în Mauretania între anii 24-19 a.Chr.

132

Titlul Hispaniensis înseamnă că legiunea staţiona în Hispania879. Un alt titulus,

descoperit la Cales (Calvi Risorto), în Campania, dedicată unui veteran al legiunii, M.

Aemilius Soterias, menţionează epitetul Hispanies, care ar trebui citit

Hispanie(n)s(is). Este menţionat, de asemenea, oraşul natal al titularului, Osca

(Huesca, în Aragon).880. Militarul respectiv a primit, probabil, cetăţenia romană de la

M. Aemilius Lepidus, care a guvernator Hispania ca proconsul, iar ulterior ca triumvir,

între 44-42 a.Chr.881 Prin urmare, inscripţia poate fi datată în perioada de mijloc a

domniei lui Augustus.

Se pare că legio VIIII Hispana a fost transferată la scurt timp după încheierea

războiului din Hispania în Illyricum, după cum pare să o demonstreze inscripţie

funerare ale unor veterani ai legiunii, originari din Hispania, descoperite la Aquilea882.

Se pune problema dacă acest transfer a avut loc înainte sau după divizarea provinciei,

în urma căreia au apărut Pannonia şi Dalmatia883. O altă informaţie cu privie la legio

VIIII Hispana datând din perioada staţionării sale în Illyricum aflăm dintr-o inscripţie

descoperită la Suessa Aurunca (Sessa), în centrul Italiei, dedicat unui centurion, L.

Magius Urgulanianus, care a comandat vexilaţii ale legiunilor IIII, V şi VIIII, înainte

de a fi transferat la Roma şi numit tribun în una din cohortele oraşului884. Din păcate,

expediţia la care a participat forţa expediţionară comandată de Urgulanianus nu apare

în inscripţie. Anul 14 p.Chr. reprezintă un terminus ante quem pentru venirea legiuniii

în Balcani, aceasta fiind atestată, alături de legiunile VIII Augusta şi XV Apollinaris,

în Pannonia885. Cele trei legiuni, care erau reunite într-o tabără comună de vară, s-au

revoltat după ce au aflat de moartea lui Augustus, cerând reducerea duratei serviciului

militar şi mărirea soldei886. Castrele unde staţionau cele trei legiuni nu sunt cunoscute

879 Velleius Paterculus 2.51.3: Tum Balbus Cornelius excedente humanam fidem temeritate ingressus castra hostium saepiusque cum Lentulo conlocutus consule, dubitante quanti se venderet, illis incrementis fecit viam, quibus non in Hispania natus, sed Hispanus; Martial, Epigrammata 12, praefatio:...non Hispaniensem librum, sed Hispanum; Cicero, In Vatinium 5.12: iter Hispaniense; Tacitus, Annales 1.3: Hispaniensis exercitus; Plinius Maior, Historia Naturalis 14.97: Hispaniensi triumpho; Keppie 2000a, 84. 880 CIL V 7433 = ILS 2321. 881 Keppie 1983, 85. 882 CIL V 906, 907, 911, 947; Jones 1976, 48, nota 35; V Suppl. 180; AE 1988 583; CIL V 5218, 5818, 7495; CIL X 6098. Potrivit Farnum 2005, 21, 34, 60, legiunea ar fi staţionat la Tilurium (Gardun), între anii 15 a. Chr-9 p.Chr.883 CIL III 13977. Ritterling RE XII, 1925, consideră această inscripţie drept o dovadă a venirii legiunii VIIII Hispana în Illyricum înainte de divizarea provinciei. 884 AE 1982 164 = AE 1984 183; Birley 1981, 39; Pagano, Villuci 213-236. 885 Tacitus, Annales 1.23; 30. 886 Tacitus, Annales 1.16-17.

133

şi nici unde se afla castra aestiva unde a izbucnit revolta887. În perioada în care

legiunea a staţionat în Pannonia este atestat un tribun al acesteia888.

În anul 20, legiunea a fost trimisă în Africa pentru a susţine legio III Augusta

în ofensiva împotriva lui Tacfarinas889. Aflată în drum spre Africa, legiunea este

atestată în Umbria, pe via Flaminia, în primăvara aceluiaşi an890. Legiunea a revenit în

Pannonia în anul 23 p.Chr. Numele legatului care a condus legio VIIII Hispana în

expediţia împotriva lui Tacfarinas ne este cunoscut, acesta fiind P. Cornelius Lentulus

Scipio891.

Nu se cunoaşte momentul în care legiunea a căpătat epitetul Hispana şi când

acesta a devenit permanent. Titlurile pe care unele legiuni le aveau în timpul lui

Augustus nu au mai fost folosite sub primii doi succesori ai săi, perioadă în care pe

inscripţii apar doar numerele de ordine ale acestora. Epitetele reapar sub Claudius şi

Nero şi în timpul războiului civil din 68-69.

Legio VIIII Hispana a făcut parte, alături de legiunile II Augusta, XIIII Gemina

şi XX Valeria Victrix, din corpul expediţionar care a început cucerirea Britanniei, sub

conducerea lui Aulus Plautius, în anul 43 p.Chr. Cu toate acestea, nu există nicio sursă

literară sau epigrafică privind identitatea unităţilor care au participat la această

campanie şi dimensiunile forţei expediţionare. În legătură cu legio VIIII Hispana

există doar surse epigrafice. Este vorba despre o inscripţie fragmentară de la Torino

dedicată unui personaj de rang senatorial care l-a însoţit pe împăratul Claudius în

expediţia din Britannia şi care a beneficiat de hospitium din partea unei legiuni din al

cărei număr de ordine s-a păstrat doar litera V. Având în vedere că singura legiune

887 Cu privire la această dezbatere, vezi în capitolul consacrat legiunii XV Apollinaris: Parker 1928, 125: Poetovio (VIII Augusta), Siscia, Sirmium (fără a preciza numele legiunilor care au staţionat în aceste aşezări); Saria, 1938, 244-245: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Emona (XV Apollinaris); Mócsy 1974, 43 pentru anul 14/15 p.Chr.: Poetovio (VIII Augusta), Siscia ? (IX Hispana), Carnuntum (XV Apollinaris); Fitz 1977, 549: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Carnuntum (XV Apollinaris); Le Bohec 1994, 170: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (VIIII Hiispana), Emona (XV Apollinaris); Šašel Kos 1995, 236-237, 243: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (XV Apollinaris), Sirmium (IX Hispana); potrivit Farnum 2005, 21, 35, 60; legiunea a staţionat la Siscia între anii 9-43; în ceea ce priveşte tabăra în care se aflau legiunile în momentul revoltei, autoarea a propus Siscia, invocând ca sursă Šašel, RE Supplementum XIV, 1974, s.v. Siscia. 734; Wilkes 2008a, 570: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Emona (XV Apollinaris); Keppie 1984a, 154, unde este respinsă ideea sedentarizării legiunilor în această perioadă, fiind remarcate dificultăţile legate de urmărirea mobilităţii din cauza operaţiunilor numeroase la care aceste unităţi au participat sub principatul lui Augustus.888 Birley 1981, 267; Alföldy 1969, 155.889 Tacitus, Annales 3.9; 4.5; Le Bohec 1989, 343-345. 890 Tacitus, Annales 3.9. 891 Tacitus, Annales 3.74; 4.23; ILS 940; PIR² C 1398.

134

care a servit în Britannia cu număr de ordine mai mare decât V dar mai mic decât X

era legio VIIII Hispana, rezultă că inscripţia face referire la această unitate.892

În timpul expediţiei din Britannia din anul 43, legio II Augusta a fost condusă

de viitorul împărat Vespasianus893. Fratele său mai vârstnic, Flavius Sabinus a

participat, de asemenea la această campanie, îndeplind, probabil, la rândul său, funcţia

de legat al unei legiuni. Având în vedere legăturile strânse ale familiei Flavia cu legio

VIIII Hispana, nu este exclus ca în fruntea acestei legiuni să fi fost Sabinus894.

Cu siguranţă că legiunea a participat ulterior la campaniile împotriva

populaţiilor din Britannia, conduse de Aulus Plautius, P. Ostorius Scapula şi A.

Didius Gallus895. Printre cei care au participat la aceste campanii s-a numărat şi Q.

Paesidius Macedo, care a deţinut rangul de primus pilus al legiunii VIIII Hispana,

originar din Dyrrachium896.

Următorul moment important în istoria legiunii îl reprezintă revolta icenilor

conduşi de regina Boudicca, dintre anii 60-61. Legio VIIII Hispana a fost prima dintre

legiunile britanice care a intrat în contact cu forţele rebelilor, după ce aceştia din urmă

au cucerit oraşul Camulodunum (Colchester) şi i-au ucis pe colonişti romani capturaţi,

refugiaţi în templul dedicat lui Claudius897. Atacat de răsculaţi, legatul legiunii, Q.

Petilius Cerialis, ginerele lui Vespasianus, a pierdut 2000 de soldaţi şi a fost nevoit să

fugă însoţit doar de cavaleria legiunii898. Deşi locul unde a avut loc acest dezastru nu

este cunoscut, însă faptul că legio VIIII Hispana s-a aflat aproape de Camulodunum

sugerează că staţiona în estul provinciei. Acest episod reaminteşte de o înfrângere

similară suferită de romani în faţa briganzilor de o legiune romană condusă de legatul

Caesius Nasica, în jurul anului 55899. A. R. Birley a presupus că acest senator era

fratele mai vârstnic al lui Petilius Cerialis şi că legiunea care ar fi suferit această

înfrângere în faţa briganţilor ar fi, de fapt, VIIII Hispana900.

892 CIL V 7165; Ritterling, RE XII 1925, 1666; Birley 1981, 364; Keppie 2000a, 84-85. 893 Tacitus, Historiae 3.44; Suetonius, Vespasianus 4.1. Potrivit Hassall 2000a, 63, legiunea a staţionat în castrul dublu de la Leicester între 43-55; Hassall 2000b, 443, 449 (Hassall nu exclude ca legiunea să se fi aflat deja la Lincoln); Farnum 2005, 21, 36, 52, o localizează la Newton-on-Trent între 45-66. 894 Birley 1981, 224.895 Tacitus, Annales 12.31-40. 896 AE 1923, 40; Dobson 1978, 197, nr. 67. 897 Tacitus, Annales 12.32. 898 Tacitus, Annales 12.32; Birley 1981, 66-69. 899 Tacitus, Annales 12.40. 900 Birley 1981, 66.

135

Cel mai târziu în anul 60/61, sau poate chiar mai devreme, legiunea staţiona la

Lindum (Lincoln)901. Aici au fost descoperite cinci inscripţii funerare dedicate unor

militari ai legiunii pe care este gravat doar numărul de ordine al unităţii dar nu şi

epitetul Hispana, fapt care sugerează o datare în primele decenii ale staţionării

acesteia în Britannia, poate chiar sub domnia lui Claudius902. Faptul că patru dintre cei

cinci militari nu au cognomen i-a determinat pe unii cercetători să dateze aceste

inscripţii din perioada primilor ani ai ocupaţiei romane în Britania. Keppie a observat

că ipotezele epigrafiştilor care datau stabilirea legiunii la Lindum în jurul anului 50 nu

se coroborează cu cele oferite de ceramică potrivit cărora o datare anterioară anului 60

nu este posibilă. Potrivit acestui cercetător, prezenţa legiunii la Lincoln datează, cel

mai timpuriu, în jurul anului 60, iar pentru moment nu există suficiente informaţii

privind existenţa unui castru anterior903.

Britannia nu a fost implicată direct în războiul civil din anul 68-69. Totuşi,

detaşamente ale legiunilor acestei provincii au luptat de partea lui Vitellius în bătăliile

de la Cremona desfăşurate în aprilie şi octombrie 69904. Unii dintre veteranii care au

luptat de partea lui Vitellius au fost colonizaţi apoi de Vespasianus în oraşul său natal,

Reate, în Italia. Pe inscripţia epitaf dedicată acestor soldaţi este menţionat doar

numărul de ordine al legiunii (VIIII), nu şi epitetul Hispana905. Celor două stele

funerare descoperite la Reate (Rieti) şi inscripţiilor celor cinci veterani li se adauga

trei inscripţii dedicate unor centurioni ai legiunii, găsite, de asemenea, la Lindum.

Aceste zece inscripţii constituie principalele piese ale repertoriului epigrafic care

atestă prezenţa legiunii la Lincoln în anii 50-60 ai secolului I p.Chr.

Odată cu încheierea războiului civil si veniea la tron a lui Vespasianus, legio

VIIII Hispana a fost transferată de la Lindum la Eburacum (York), în anul 70 sau după

o scurtă perioadă de la această dată. Castrul legiunii a fost ridicat cel mai târziu în

perioada în care Cn. Iulius Agricola a guvernat Britannia (78-84)906.

901 Hassall 2000a, 63 şi Hassall 2000b, 444, 449, potrivit căruia legiunea s-a stabilit la Lindum încă din anul 55, dar nu exclude nici varianta stabilirii încă din primii ani ai cuceririi romane a Britanniei; Farnum 2005, 21, 36, 52 datează transferul legiunii la Lincoln în 66.902 RIB 254; CIL VII 183 = RIB I 255; CIL VII 184 = RIB I 256; RIB I 257; CIL II 188+196 = RIB I 260; Ritterling, RE XII 1925, 1667. 903 Keppie 2000a, 88-89. 904 Tacitus, Historiae 2.57, 100; 3.1, 22. 905 CIL IX 4685; 4689; Keppie 1984b, nr. 28, 30. 906 Keppie 2000a, 89; Hassall 2000a, 63; Hassall 2000b, 446, 449; Farnum 2005, 21, 37, 52.

136

Cu siguranţă că legiunea a fost implicată în campaniile conduse de

guvernatorul Q. Petilius Cerialis împotriva briganţilor, în urma cărora frontierele

provinciei au fost extinse până la linia Tyne-Solway907.

Legio VIIII Hispana este singura unitate a forţei expediţionare conduse de

guvernatorul Britanniei, Cn. Iulius Agricola, menţionată de Tacitus în relatarea

campaniei socrului său împotriva caledonienilor. Aceştia din urmă au atacat în timpul

unei nopţi castrul legiunii VIIII Hispana, aflat la nord de râul Forth, unitate care,

potrivit istoricului roman, era cea mai vulnerabilă dintre cele trei coloane ofensive

aflate sub comanda lui Agricola908.

O vexillatio a legiunii condusă de tribunul laticlav L. Roscius Aelianus

Maecius Celer a fost trimisă la Rin, la începutul anilor 80, pentru a participa, cel mai

probabil, la războiul lui Domitianus împotriva chattilor909. Cu siguranţă că prezenţa

tegulelor purtând ştampila legiunii, găsite în castrul de la Mirebeau, în Germania

Superior, poate fi pusă pe seama participării vexilaţiei respective la acest război910.

Câţiva ani mai târziu, primipilarul C. Velius Rufus a deţinut un comandament special

asupra unor vexilaţii provenite din opt legiuni, printre care şi VIIII Hispana, cu

prilejul bellum Germanicum, declanşat de Domitianus după încheierea păcii cu

Decebal, în 89911.

Prezenţa legiunii la Eburacum este atestată de o serie de monumente

epigrafice, printre care un altar ridicat de L. Rufus Celerinus912. Se adaugă două

inscripţii epitaf, dedicate unui signifer, L. Duccius Rufinus, din Vienna (Viena)913,

respectiv unui ignotus din Novara, în nordul Italiei914. Materialul tegular aparţinând

legiunii abundă la Eburacum şi în aşezările învecinate915, precum şi ceramica destinată

folosinţei de către militarii acesteia916.

907 Birley 1973, 179-190. 908 Tacitus, De vita Agricolae 26; Keppie 2000a, 89; Hassall 2000a, 51-67. 909 CIL XIV 3612 = ILS 1025: L(ucio) Roscio M(arci) f(ilio) Qui(rina) / Aeliano Maecio / Celeri, / co(n)s(uli), proco(n)s(uli) prouinc(iae) / Africae, pr(aetori), tr(ibuno) pl(ebis), quaest(ori) / Aug(usti), (decem)uir(o) stlitib(us) iudic(andis), / trib(uno) mil(itum) IX Hispan(ae), / uexillarior(um) eiusdem / in expeditione Germanica, / donato ab imp(eratore) Aug(usto) / militarib(us) donis, corona / uallari et murali, uexillis / argenteis (duobus), hastis puris (duabus), / salio, / C(aius) Vecilius C(aii) f(ilius) Pal(atina) Probus / amico optimo. / L(oco) d(ato) s(enatus) c(onsulto); Saxer 1967, 23; Birley 1981, 270. 910 Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986a, 257-264; Strobel 1986b, 265-280; Strobel 1989, 78; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 314-315; Bérard 1994, 222-223, 227-230. 911 IGLS 2976 = ILS 9200; Bérard 1994, 228-229; Strobel 2010, 111, 119. 912 RIB I 659; RCHME 1962, 116, nr. 32, fig. 44.913 RIB I 673; RCHME 1962, 122, nr. 75, fig. 55. 914 RIB I 680; RCHME 1962, 126, nr. 91, fig. 52. 915 Wright 1978, 379-382; RIB II.4, 168-174. 916 Perrin 1977, 101-112.

137

Documentul care a provocat cele mai aprinse dispute îl reprezintă o inscripţie

onorifică pusă în cinstea lui Traian în apropiere de intrarea în castrul din York, datând

din timpul celei de-a douăsprezecea putere tribuniciene a acestui împărat (10 dec.

107-9 dec. 108). Este posibil ca dedicaţia respectivă să fi fost gravată cu ocazia

inaugurării castrului de piatră, care a înlocuit castrul de lemn şi pământ. Inscripţia

reprezintă ultima menţiune documentară datată cu certitudine privitoare la legio VIIII

Hispana917. Acestei dedicaţii i se adaugă alte trei inscripţii, aparţinând unor centurioni

care au servit în această legiune în timpul lui Domitianus sau sub Traian: Ti. Claudius

Vitalis918, L. Valerius Proclus919 şi L. Servaeus Sabinus920. Terminus ante quem pentru

dispariţia legiunii este inscripţia datând din timpul lui Marcus Aurelius pe care erau

gravate numele legiunilor în ordine geografică. Numele legiunii VIIII Hispana lipseşte

de pe această listă921. Potrivit lui Cassius Dio, în anul 161, una dintre legiunile

conduse de guvernatorul Cappadociei, M. Sedatius Severianus, a fost înconjurată la

Elegeia, în Armenia, şi distrusă în întregime de către parţi922. Identitatea acestei

legiuni nu este, însă, cunoscută.

Primele preocupări cu privire la soarta legiunii datează din secolul al XVIII-

lea. Istoricul britanic J. Horsley este primul care a observat venirea legiunii VI Victrix

în Britannia din Germania Inferior, evocată într-o inscripţie dedicată lui M. Pontius

Laelianus Larcius Sabinus, în primii ani ai domniei lui Hadrianus923. În aceeaşi

perioadă (în jurul anului 122), în Britannia a fost numit un nou guvernator, A.

Platorius Nepos, fost legat al Germaniei Inferior, şi care a venit, se pare, însoţit de

legio VI Victrix, în rândurile căreia servea şi Pontius Laelianus924. Horsley a remarcat,

de asemenea, absenţa oricărei informaţii cu privire la legiunea VIIII Hispana în

perioada ulterioară guvernării acestei provincii de către Cn. Iulius Agricola. De aceea,

credea eruditul britanic, legio VIIII Hispana ar fi fost distrusă sau încorporată în legio

VI Victrix925.

917 CIL VII 241 = RIB I 665. 918 CIL VI 3584 = ILS 2656.919 CIL III 12411 = ILS 2666b. Cu privire la cariera acestor doi ofiţeri, vezi Birley 1988, 216-217; Maxfield 1981, 191-192. 920 AE 1930, 109. 921 CIL VI 3492 = ILS 2288. 922 Cassius Dio 71.2.1.923 CIL VI 1497+1549 = ILS 1094+1100. 924 PIR P 337; PIR² P 449; CIL V 877 = ILS 1052; Thomasson, LP 71, nr. 17; Birley 1981, 100-105; Birley 2005, 119-124. 925 Tacitus, De vita Agricolae 26.1; Horsley 1732, 79-80; Campbell 2010, 49.

138

La rândul său, B. Borghesi a fost intrigat în legătură cu soarta legiunii VIIII

Hispana. Pe la 1830, atenţia învăţatului italian i-a fost atrasă de o inscripţie dedicată

lui L. Burbuleius Optatus Ligarianus, ofiţer de rang senatorial care a servit ca tribunus

laticlavius legionis IX Hispanae926. Fiind cunoscut că acest personaj a asumat

consulatul în anul 135, este de presupus că a efectuat tribunatul militar în legio IX

Hispana în ultimii ani ai domniei lui Traian. La rândul său, Borghesi cunoştea

inscripţia de la Roma din timpul lui Marcus Aurelius şi care cuprindea lista legiunilor,

mai puţin VIIII Hispana şi XXII Deiotariana927. Eruditul italian a presupus că legiunea

a fost distrusă în cursul unei revolte a briganţilor şi înlocuită de legio VI Victrix.

În comentariul în limba latină care a însoţit editarea inscripţiei din 107/108,

Hübner sugera că Borghesi a avut dreptate când a emis ipoteza potrivit căreia legio

VIIII Hispana nu a mai fost transferată în altă provincie. Epigrafistul german

conchidea că legiunea a fost distrusă în timp ce staţiona în această provincie, probabil

de către briganţi928.

Mommsen a preluat teza lui Borghesi şi a emis ipoteza potrivit căreia legiunea

a fost distrusă la scurt timp după anul 108, mai curând ca urmare a unei revolte a

briganţilor decât a unui atac venit din partea populaţiilor din afara provinciei929.

Principalele izvoare istorice invocate de marele istoric german în sprijinul tezei sale

sunt un pasaj din biografia lui Hadrianus consemnată în Historia Augusta şi unul

dintr-o epistolă adresată de oratorul Marcus Claudius Fronto împăratului Marcus

Aurelius930.

Reluând teza lui Hübner, istoricul german W. Weber a emis, în 1907, ipoteza

potrivit căreia legio VIIII Hispana ar fi dispărut în urma unei înfrângeri suferite în faţa

rebelilor britanni, în primii ani ai domniei lui Hadrianus, revoltă care ar fi fost

înnăbuşită în anul 119.931 Ipoteza unei revolte între anii 117-119 împotriva dominaţiei

romane a fost susţinută şi de Ritterling932.

Ritterling a emis rezerve faţă de ipoteza susţinută de Borghesi şi Mommsen.

Cercetătorul german credea că venirea legiunii VI Victrix în Britannia nu constituie un

926 CIL X 6006 = ILS 1066; PIR2 B 174. 927 CIL VI 3492 = ILS 2288. 928 CIL VII 241 = RIB I 665. 929 Mommsen 1885 8.5.14-15; Campbell 2010, 49-50. 930 SHA, Vita Hadriani 5.2: Britanni teneri sub Romana dicione non poterant; Fronto, De Bello Parthico 2: quid ? avo vestro Hadriano imperium optinente quantum militum ab Iudaeis, quantum ab Britannis caesum.931 Weber 1907, 110. Acest punct de vedere a fost reluat în 1936 în Cambridge Ancient History XI, 313.932 Ritterling, RE XII, 1925, 1668.

139

argument în ceea ce priveşte dispariţia sau transferul legiunii VIIII Hispana din

provincie933. Ritterling şi-a întemeiat raţionamentul pe argumente de ordin

prosopografic. Este vorba de carierele unor ofiţeri de rang senatorial care au servit în

diferite momente ale carierei lor în legio VIIII Hispana. Pe baza datelor cunoscute din

carierele acestor personaje din perioada principatului lui Antoninus Pius, rezultă că nu

ar fi putut îndeplini funcţiile respective în timpul lui Traian. Perioada de timp scursă

între momentul în care aceşti ofiţeri au servit în legio VIII Hispana şi funcţiile

îndeplinite ulterior ar fi nejustificat de mari pentru a data dispariţia legiunii atât de

timpuriu. Dimpotrivă, carierele ofiţerilor respectivi sugerează că legiunea a continuat

să existe până aproape de anul 130 p.Chr. sau chiar şi în deceniul următor.

L. Aemilius Carus a deţinut, în primii ani ai carierei sale senatoriale, rangul de

tribun laticlav al legiunii VIIII Hispana, în jurul anului 143 era guvernator al

Arabiei934, iar în 144 a devenit consul suffectus935. În cazul acestui ofiţer, nu poate fi

exclusă, totuşi, ipoteza potrivit căreia ar fi efectuat tribunatul militar în ultimii ani ai

domniei lui Traian. Este elocventă, în acest sens, inscripţia dedicată lui Claudius

Maximus, consul suffectus in 144, care a fost decorat, în calitate de tribun laticlav al

legiunii IIII Scythica, în războiul parthic al lui Traian, purtat între anii 114-117 936.

L. Novius Crispinus Martialis Saturninus a fost, la rândul său, tribunus

laticlavius al legiunii VIIII Hispana, iar după ce a deţinut funcţia de legatus Augusti

pro praetore provinciae Africae, în anul 150 a devenit consul937. Este greu de crezut

că acest ofiţer care va fi asumat pretura între anii 135-140 a efectuat tribunatul militar

în legio VIIII Hispana în ultimii ai domniei lui Traian, ci mai curând la o dată

oarecare între anii 125-130938.

Un alt posibil argument îl constituie cariera lui T. Aninius Sextius Florentinus,

guvernator al Arabiei în timpul lui Hadrianus, care a murit în această funcţie şi a fost

933 Ritterling, RE XII 1925, 1668-1670; cu privire le venirea legiunii VI Victrix în Britannia, vezi ILS 1094, 1100, referitoare la cariera lui M. Pontius Laelianus Larcius Sabinus.934 Thomasson LP 328, nr. 6; CIL III 144191 = ILS 3013; Atestat la 22 aprilie 143: AE 1909 236 = IGR III 1364 = Welles 1938, 382 şi urm., nr. 15.935 CIL VI 1333 = ILS 1077: L(ucio) Aemilio L(uci) f(ilio) Cam(ilia tribu) Karo co(n)s(uli), / leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provinciae Cappadociae, / leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetori) censitori provinciae Lugdunensis, / leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(atore) provinciae Arabiae, / curatori viae Flaminiae, leg(ato) leg(ionis) XXX U(lpiae) v(ictricis), / pret(ori), trib(uno) pleb(is), quaest(ori) Aug(usti), / trib(uno) militum leg(ionis) VIII Aug(ustae), / trib(uno) militum leg(ionis) VIIII Hispanae, / X viro stlitib(us) iudic(andis), / soldali Flaviali, XV viro s(acris) f(aciundis), / C(aius) Iulius Erucianus Crispus praef(etus) / Alae Primae Ulpiae Dacorum / amico optimo: PIR² A 338; consul, cel mai probabil, în 144 (Stein 1940, 45; Degrassi 1952, 41; Pflaum 1962, 936 ILS 1062; Fitz 1963, 258 şi urm.; Syme 1965, 352 şi urm. 937 CIL VIII 2747 = ILS 1070.938 Birley 1971a, 77-78.

140

înmormântat la Petra în jurul anului 127. Anterior serviciului în Arabia, el a fost legat

al legiunii VIIII Hispana şi proconsul al al Galliei Narbonensis. Având în vedere că

durata guvernământului unei provincii publice de rang pretorian era de maximum 3

ani, rezultă că Florentinus a deţinut comanda legiunii după anul 120939. Aşa cum în

mod just a remarcat istoricul britanic E. Birley, în cazul în care legio VIIII Hispana ar

fi suferit o înfrângere sub conducerea lui Aninius Sextius Florentinus, cu siguranţă că

acesta nu ar mai fi fost promovat ulterior940.

Pe baza acestor consideraţii de ordin prosopografic, Ritterling a presupus că

legiunea ar fi fost distrusă în cursul unei revolte care ar fi avut loc mai târziu, cel mai

probabil la sfârşitul deceniului trei al secolului II. Prin urmare, venirea legiunii VI

Victrix în Britannia nu ar fi fost determinată de distrugerea sau transferul legiunii VIIII

Hispana, ci doar de intenţia lui Hadrianus de a mări temporar garnizoana Britanniei la

patru legiuni. Astfel, documentaţia existentă nu ar permite stabilirea unei legături între

revolta de la sfârşitul domniei lui lui Traian şi primii ani ai domniei succesorului său

şi dispariţia legiunii. De asemenea, nu ar exista dovezi pentru datarea „contraofensivei

britanice” a lui Hadrianus în anul 119. Această concluzie a fost formulată pe baza

datării subiective de către Mattingly a monedelor din perioada 119-128 în funcţie de

anumite criterii stilistice941.

Ritterling a pus, în cele din urmă, dispariţia legiunii VIIII Hispana, pe seama

unei a doua revolte care ar fi avut loc în Britannia între 125-130942. Concluziile sale au

fost preluate şi de F Haverfield şi H.D.M. Parker, care a datat, însă, dispariţia legiunii

în 122943.

Ignorând observaţiile lui Ritterling, Weber a reluat ipoteza privind distrugerea

legiunii VIIII Hispana de către rebelii britanni în 119 într-un studiu apărut în 1936 în

Cambridge Ancient History. În viziunea sa, după ce această catastrofă militară, forţele

romane au reuşit, totuşi, să pacifice provincia. În 122, Hadrianus a sosit în provincie

însoţit de de forţe de întărire, printre care şi legio VI Victrix, şi a început construcţia

zidului defensiv care îi poartă numele944. Totodată, Weber şi-a îndreptat atenţia spre o

939 CIL III 1414810; Ritterling, RE XII 1925, 1669; papyrus publicat de Polotsky 1962, 258-262; Petersen 1967, 159 şi urm. = AE 1967 529; PIR1 F 300; Thomasson, LP 328, nr. 4; Birley 1971a, 77. 940 Birley 1971a, 77. 941 Mattingly BMCRE 3, clxiii; 412, nr. 1174-1175, pl. 788; 508, nr. 1723, pl. 94.2, 1723a, 1724, pl. 94.11; Campbell 2010, 50.942 Ritterling, RE XII, 1925, 1669.943 Haverfield 1924, 119; Parker 1928, 161, nota 6: „The legion may perhaps have been destroyed as early as 119 A.D. (the probable date at which VI Vic. left Germany) despite two inscriptions of senatorial careers”.944 Weber 1936, 313.

141

inscripţie dedicată unui primipilar, T. Pontius Sabinus. Decorat de împăratul Traian în

timpul războiului parthic desfăşurat între anii 114-117 în timp ce servea în a doua

miliţie, ca tribun militar militar angusticlav al legiunii VI Ferrata, acest personaj a

devenit, succesiv, centurion în legiunile XXII Primigenia şi XIII Gemina, înainte de a

fi promovat primus pilus al legiunii III Augusta. Ulterior, Pontius Sabinus a primit, ca

primipilar, comanda unor vexilaţii din trei legiuni, VII Gemina, VIII Augusta şi XXII

Primigenia, a o mie de oameni fiecare, trimise într-o expeditio Britannica945. Weber a

dedus că această expeditio Britannica a avut loc în anul 119946. Mai mulţi istorici au

ridicat obiecţii faţă de o asemenea periodizare a carierei lui Pontius Sabinus,

considerând că acesta nu ar fi putut efectua cele trei centurionate în legiuni şi

primipilatul în numai trei ani947. Pe de altă parte, S.S. Frere a demonstrat că expediţia

nu ar fi putut avea loc în anul 122, în timpul vizitei împăratului Hadrianus în

Britannia. Potrivit istoricului britanic, termenul de expeditio are sensul exclusiv de

campanie militară, or, în lumina documentelor existente, se ştie venirea principelui în

această provincie nu a coincis cu organizarea unei campanii. Frere a adus argumente

în favoarea unei expediţii purtate mult mai târziu, în jurul anului130948. Având, însă,

în vedere că acest personaj era de rang ecvestru şi servise la începutul carierei în

primele două miliţii ecvestre, nu este exclusă o promovare accelerată care i-ar fi

permis acestuia să devină primus pilus în primii ani ai domniei lui Hadrianus. De

altfel, evoluţia ulterioară a carierei lui T. Pontius Sabinus dovedeşte că acesta fost

favorizat de Hadrianus. Prin urmare, o datare a comenzii speciale deţinute ca

primipilaris în perioada venirii lui Hadrianus în Britannia devine foarte probabilă. Un

argument substanţial în acest sens a fost adus de K. Strobel care a remarcat că

945 CIL X 5829 = ILS 2726: T(ito). Pontio T(iti). f(ilio) Pal(atina tribu) / Sabino / p(rimo) p(ilo) II, proc(uratori) provinc(iae) / Narb(onensis), IIIIvir(o) i(ure) d(icundo) quinq(uennali) / flamin(i) et patron(o) / municipi, / Valeria L(uci) f(ilia) Procula / uxor. / L(oco) d(ato) (decurionum) d(ecreto). T(itus) Pontius T(iti) f(ilius) Pal(atina tribu) Sabinus / praef(ectus) coh(ortis) I Pann(oniorum) et Dalmat(arum) / eq(uitatae) c(ivium) R(omanorum), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) VI Ferrat(ae) / donis donatus expeditione Par/thica a divo Traiano hasta pura / vexillo corona murali, (centurio) leg(ionis) XXII / Primig(eniae), (centurio) leg(ionis) XIII Gemin(ae), primus pil/us leg(ionis) III Aug(ustae), praepositus vexilla/tionibus milliaris tribus expeditione Brittannica, leg(ionum) VII Gemin(ae) / VIII Aug(ustae) XXII Primig(eniae), trib(unus) coh(ortis) III / vig(ilum) coh(ortis) XIIII urb(anae), coh(ortis) II praet(oriae) / p(rimus) p(ilus) II, proc(urator) provinc(iae) Narbonens(is), / IIIIvir i(ure) d(icundo) quinq(uennalis), flamen, patron(us) / muncipi; Dobson 1978, 235-236, nr. 117.946 Această interpretare a fost acceptată şi de Dobson 1978, 235-236, nr. 117, care a respins varianta unei datări a primipilatului lui Pontius Sabinus în jurul anului 130. Istoricul britanic a considerat că T. Pontius Sabinus, ca ex equite Romano, a beneficiat de susţinere în carieră şi a parcurs în succesiune rapidă centurionatele sale în legiuni ca primus ordo, iar avansarea ca primus pilus la o distanţă de 15 ani după miliţiile ecvestre nu ar corespunde situaţiei acestui ofiţer care a fost favorizat în carieră. 947 Birley 1953, 28-29; Pflaum 1960-1961 I, 287, 293; Maxfield 1981, 196; Strobel 1986b, 286, nr. 58; Frere 2000, 24-25. 948 Frere 2000, 25-26.

142

menţionarea numelui expeditio în inscripţia dedicată lui T. Pontius Sabinus dovedeşte

că el a deţinut acest comandament special în timpul ce Hadrianus se afla în

Britannia949.

Cel care a îndemnat la circumspecţie a fost E. Birley, istoricul britanic

propunând două ipoteze posibile. Astfel, potrivit primei ipoteze, legio VIIII Hispana

ar fi fost transferată în Orient de către împăratul Traian pentru a participa la războiul

împotriva parţilor. Legio VI Victrix ar fi fost transferată în Britannia câţiva ani mai

târziu pentru a înlocui legiunea VIIII Hispana.

Potrivit celei de-a doua ipoteze emis de cercetătorul britanic, legio VI Victrix a

fost adusă din Germania Inferior nu pentru a înlocui legio VIIII Hispana, ci pentru a

participa la construcţia zidului lui Hadrianus. Legio VIIII Hispana ar fi părăsit

Britania după câţiva ani, cel mai probabil în timpul revoltei iudaice dintre anii 132-

135950.

Concluziile emise de Birley au fost ignorate de I. Richmond, care a reluat teza

unei înfrângeri catastrofale suferite de legio VIIII Hispana în anul 119, episod care a

fost urmat de desfiinţarea acestei unităţi şi înlocuirea ei de către legio VI Victrix în

anul 122951.

La rândul său, C.E. Stevens, deşi a acceptat obiecţiile ridicate de Ritterling, a

sugerat că legio VIIII Hispana ar fi fost distrusă în anul 125 în timpul unei noi

confruntări cu britannii952, în timp ce Stanier a propus ipoteza fantezistă potrivit căreia

în 119 ar fi avut loc o dezertarte în masă a militarilor legiunii953.

În timpul explorărilor arheologice efectuate la vestigiile castrului de la

Hunerberg, în apropiere de Nijmegen, au apărut o serie de vestigii care sugerează un

eventual transfer al legiunii la Noviomagus (Nijmegen).

În 1938, la de Holdeurn, în apropiere de Nijmegen, a fost descoperit un

mortarium care pe care era imprimată inscripţia l(e)g(ionis) VIIII His(panae).954

Se adaugă fragmentele a două tegulae ştampilate descoperite în 1959 şi,

respectiv, în 1966, pe care a fost inscripţionat textul leg(ionis) VIIII [Hispanae]955.

949 Strobel 2010, 394; Birley 1998, 302.950 Birley 1948, 78-83. O versiune revizuită a acestui studiu: Birley 1971a, 71-80, unde conchide că legio VIIII Hispana nu a fost distrusă în primii ani de domnie ai lui Hadrianus şi că, pe baza dovezilor existente, aceasta mai exista încă la sfârşitul deceniului trei al secolului II p.Chr.951 Richmond 1955, 47. 952 Stevens 1966, 53. 953 Stanier 1965, 305-313. 954 Holwerda, Braat 1946; Bogaers 1967, 63-64.955 Bogaers 1967, 63; Bogaers, Haalebos 1977, 107; Strobel 1988f, 451.

143

Mai recent, a fost descoperită o piesă de harnaşament din bronz, pe care a fost

gravată inscripţia Leg(io) Hisp(ana) IX956.

De asemenea, merită menţionat faptul că L. Latinius Macer, praefectus

castrorum al legiunii VIIII Hispana, a dedicat la Aquae Granni, în apropiere de

Aachen-Burtscheid un altat cu inscripţie dedicat lui Apollo957:

L(ucius) Latinius L(uci) f(ilius) Publilia (tribu) Macer Ver(ona) p(rimus)

p(ilus) leg(ionis) VIIII His(panae), praef(ectus) castr(orum), pro se et suis Apollini

v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).

O inscripţie aflată la Luxemburg, dedicată unui ignotus, ofiţer de rang

ecvestru care a efectuat a doua miliţie ecvestră ca tribun angusticlav al legiunii, a fost

utilizată ca argument de unii istorici care încercau să demonstreze că personajul

respectiv a servit în legio VIIII Hispana nu când aceasta se afla în Britannia, ci în

Germania Inferior958.

O altă inscripţie, acum pierdută, descoperită la Napoli, a fost dedicată unui

soldat al legiunii, Aelius Asclepiades, originar din Cilicia, mort la vârsta de 42 de ani,

după opt ani de serviciu959. Potrivit unor istorici, gentiliciul personajului indică anul

117 ca terminus post quem pentru înrolarea acestuia în legio VIIII Hispana960. A.R.

Birley a emis ipoteza potrivit căreia Asclepiades a servit în flota pretoriană de la

Misenum, înainte de a fi înrolat în legio VIIII Hispana care ar fi avut nevoie de noi

recruţi961. Epigrafa respectivă nu conţine, însă, suficiente elemente pentru a o putea

data, după cum, în mod corect, a remarcat L.J.F. Keppie962.

J.K. Haalebos a atras atenţia asupra perioadei de cel puţin zece ani scurse între

plecarea legiunii X Gemina de la Nijmegen şi venirea legiunii XXX Ulpia Victrix, al

cărei material tegular a fost găsit în apropierea acestui castru şi în canabae963. Acesta

este cel mai vechi tip de ştampile tegulare aparţinând legiunii XXX Ulpia, descoperite

956 Sijpesteijn 1996, 281-282; Haalebos 2000, 472-473. 957 Nesselhauf, Petrikovits 1967, 268-279; AE 1968, 323; Dobson 1978, 233-234, nr. 114; Birley 1981, 221; Horn 1987, 328-329.958 CIL XIII 4030; Alföldy 1968, 42, 190, nr. 77; Krier, Schwinden 1974, 123-147. 959 CIL X 1769: D AELIUS ASC M / LEPIADES NATI / Cil MIL LEG IX / VIX ANN XXXXII / MIL ANN VIII / AELIA SELERIA / B M F. 960 Birley 1971a, 74; Bogaers 1967, 73; Jarrett, Mann 1970, 185. 961 Birley 1981, 222, nr. 27. 962 Keppie 1989, 251. 963 Haalebos 2000, 474.

144

în Germania Inferior964. De asemenea, la Nijmegen a fost descoperită o inscripţie

fragmentară gravată pe un altar dedicat unui frumentarius al legiunii965:

[---]

[---]

[---]

FRVME[NT(arius)]

LEG XXX V [V]

V(otum) S(olvit) L(ibens) M(erito).

Anterior, această legiune a staţionat în Pannonia Superior la Brigetio966, iar

începând cu anul 122 la Xanten, în Germania Inferior967, prin urmare se poate

presupune că această inscripţie datează din primii ani ai principatului lui Hadrianus.

K. Strobel a propus teza potrivit căreia legio XXX Ulpia a staţionat pentru o scurtă

perioadă (118-122), la Nimwegen968.

Au fost găsite, de asemenea, ţigle ştampilate ale legiunilor VI Victrix969 şi XXII

Primigenia970, însă în număr atât de redus, încât este greu de crezut că unităţile

respective sau vexilaţii ale acestora ar fi staţionat la Noviomagus.

Între momentul plecării legiunii X Gemina în 103/104 pentru a participa la

războiul dacic al lui Traian şi venirea legiunii XXX Ulpia Victrix, la Noviomagus ar fi

staţionat, potrivit lui J.E. Bogaers, o vexillatio Britannica971. Aceasta ar fi fost

constituită din unităţi auxiliare aparţinând garnizoanei romane din Britannia şi

detaşate de Domitianus în jurul anului 85/86 la Dunărea de Jos pentru războiul

împotriva dacilor972. Este vorba despre o inscripţie de la Carnuntum funerară dedicată

unui călăreţ din ala I Pannoniorum Tampiana, T. Flavius Crescens, înrolat la 15 ani şi

964 Holverda, Braat 1946, 17; 28; 108-109, care consideră că acest material tegular provine de la Xanten; vezi Haalebos 2000, 474, nota 3.965 Haalebos 2000, 474.966 Strobel 1984, 98-99; Lőrincz 1975, 350; Fitz 1975, 350. Istoricul maghiar menţionează, de asemenea, prezenţa materialului tegular al legiunii la Carnuntum şi Vindobona. 967 Ritterling, RE XII, 1925, 1823-1825; Alföldy 1967, 117-118; 119-130; Strobel 1984, 98-99; Strobel 1988f, 451-452; Le Bohec 2000a, 71-75. 968 Strobel 1984, 99; Strobel 1988f, 444; 452-453. 969 Bogaers 1967, 60-61, potrivit căruia materialul tegular al legiunii VI Victrix descoperit la Novaesium datează din perioada 71-89. Vezi, de asemenea, Bogaers, Willems 1977, pl. 20, 94-96; Brunsting, Steures 1995, 95-96, nr. 165-166; Haalebos 2000, 473, nota 6.970 Bogaers 1970, 98-99, fig. 3; Bogaers, Haalebos 1984, 7, fig. 3; Haalebos 2000, 473, nota 7.971 Bogaers 1967, 64-68. 972 Bogaers 1967, 67.

145

mort la 30 de ani973. Unitatea este atestată cu efectiv complet în Britannia într-o

diplomă emisă la 17 ianuarie 103, fapt care demonstrează că forţa expediţionară care

participase la expediţia din zona Dunării revenise în provincia de origine974. Venirea

acestei forţe mixte s-a petrecut după plecarea definitivă a legiunii X Gemina. Nu

există dovezi că din corpul expediţionar respectiv ar fi făcut parte şi detaşamente ale

celor trei legiuni din Britannia (II Augusta, IX Hispana, XX Valeria Victrix), ci doar

ale unor unităţi auxiliare975. Potrivit lui K. Strobel, din vexillatio Britannica au făcut

parte detaşamente a câte 1000 de militari ale celor trei legiuni care staţionau în această

provincie, care ar fi participat la prima expediţie dacică a lui Traian976. Ipoteza

propusă de Strobel nu se susţine întrucât materialul tegular care menţionează numele

legiunilor din Britannia se reduce la cele două ştampile ale legiunii VIIII Hispana977.

Ala I Pannoniorum Tampiana ar fi revenit în Britannia, cel mai târziu, în la 17

iulie 122978. În componenţa vexillatio Britannica au intrat şi alte unităţi de cavalerie,

precum ala Vocontiorum civium Romanorum979. Numele unităţii apare în diploma din

17 iulie 122, ceea ce demonstrează că aceasta a revenit în Britannia.

De asemenea, vexillatio Britannica au făcut parte şi unităţi auxiliare de

pedestraşi. În 1971, la De Holdeurn a fost descoperită o tegulă ştampilată pe care era

gravat numele unei cohorte auxiliare:

[---] COH II[---]

[---]NICA [---]

Inscripţia a fost întregită, în mod ipotetic, astfel: [---mil(itis)] coh(ortis) II[---

ex vex(illatione) Britan]nica980.

Însă potrivit lui L.J.F. Keppie, legio VIIII Hispana ar fi participat cu întregul

efectiv la constituirea acestei vexillatio Britannica981. La rândul său, Haalebos

consideră că, odată cu plecarea legiunii X Gemina de la Noviomagus, locul acesteia a 973 CIL III 4466 = ILS 2515: T. Flavius | Crensces | equ(ues) al(a)e Tam(pianae) ve|x(illationis) Brit(annicae), ann(orum) XXX, st(ipendiorum) XV, | dom(o) Durocor(torum) Rem(orum) | h.s.e., Flavius Silvan|us, dec(urio) a[lae ei]usd(em) | h. [e.] f.974 CIL XVI 48. 975 Bogaers 1967, 66; Haalebos 2000, 475. 976 Strobel 1984, 100-101. 977 Haalebos 2000, 475. 978 CIL XVI 69.979 CIL XIII 8805: Deae Vagdavercusti Simplicius Super, dec(urio) alae Vocontior(um) exercituus Britannici.980 Haalebos 2000, 475-476.981 Keppie 1989, 248-249; Keppie 2000a, 94.

146

fost luat de o vexillatio Britannica, din care făceau parte trupe auxiliare dar şi un

detaşament al legiunii VIIII Hispana982. Această ipoteză a fost, însă, exclusă de

Bogaers, care, pe bună dreptate, a observat că, dacă detaşamentul legiunii VIIII

Hispana detaşat la Nijmegen ar fi fost parte componentă a forţei expediţionare venită

din Britannia, numele său nu ar fi fost menţionat independent pe tegulele ştampilate

de la Noviomagus983. Prin urmare, prezenţa legiunii VIIII Hispana la Noviomagus

trebuie avută în vedere separat de vexillatio Britannica, ale cărei ştampile constituie

aproximativ cinci procente din materialul tegular descoperit la de Holdeurn984.

K. Strobel a datat perioada în care vexillatio Britannica a staţionat la Nijmegen

între 103-106, ulterior aceasta fiind înlocuită de un detaşament al legiunii VI

Victrix985. Această ipoteză nu poate fi susţinută, având în vedere numărul redus al

ţiglelor ştampilate ale acestei legiuni descoperite la Nijmegen986. De asemenea,

Strobel a emis ipoteza existenţei a două vexillatio Britannica; prima ar fi fost creată

de Domitianus în anul 86 în vederea participării la războiul dacic. O a doua vexillatio

Britannica ar fost creată de Traian pentru a înlocui la Nijmegen legio X Gemina,

trimisă împotriva dacilor987. Nici această ipoteză nu se susţine. Materialul tegular al

forţei expediţionare britanice este contemporan cu cel emis de legio X Gemina care

poartă cognomen-ul pia fidelis Domitiana, fapt care îl datează în perioada ulterioară

revoltei condus de L. Antonius Saturninus din anul 89988. Prin urmare, existenţa unei

vexillatio Britannica la Nijmegen anterior anului 90 nu poate fi demonstrată. Rezultă

că ipoteza cea mai plauzibilă cu privire la data staţionării acestei forţe expediţionare la

Noviomagus o reprezintă perioada 104-118989.

Considerând că legio VIIII Hispana nu a făcut parte din vexillatio Britannica,

se pune problema datării prezenţei acestei legiuni la Noviomagus. Keppie a sugerat că

plecarea legiunii VIIII Hispana la Noviomagus datează din perioada războiului dacic

al lui Traian sau al campaniei parthice a aceluiaşi împărat990. Această ipoteză a fost

respinsă, recent, de P. Warry, care a făcut o analiză a materialului tegular produs de

legiunile romane în Britannia991.

982 Haalebos 2000, 476. 983 Bogaers 1967, 71-72.984 Bogaers 1967, 64; vezi CIL XIII 6, ad 132, 134. 985 Strobel 1988f, 444. 986 Haalebos 2000, 473-474. 987 Strobel 1984, 99-100. 988 Brunsting, Steures 1995, 100, 104-106. 989 Vezi Farnum 2005, 119.990 Keppie 1989, 248-249; Keppie 2000a, 93-94.991 Warry 2010, 127-147.

147

La Eburacum şi în împrejurimile acestui castru au fost descoperite cărămizi

ştampilate pe care numărul de ordine al legiunii este gravat astfel: IX. Doar la Carlisle

(Luguvallium), situat la sud de porţiunea vestică a zidului lui Hadrianus şi la

Scalesceugh, o mică aşezare aflată la 8 km sud-est de Carlisle pe drumul spre Old

Penrith (Voreda) a fost găsit material tegular pe care numărul de ordine al legiunii era

inscripţionat sub forma VIIII992.

Pe tegulele ştampilate descoperite la Nijmegen şi inscripţia de pe mortarium

descoperit la de Holdeurn numărul de ordine al legiunii a fost inscripţionat în acelaşi

mod ca pe materialul tegular de la Carlisle şi Scalesceugh.

Potrivit lui Warry, tegulele ştampilate de la Carlisle şi Scalesceugh ar data din

ultima perioadă a staţionării legiunii VIIII Hispana în Britannia, când, după toate

probabilităţile, unitatea părăsise castrul de la Eburacum, unde a fost adusă legio VI

Victrix993. A.R.. Birley a sugerat chiar că legio VIIII Hispana ar fi staţionat la Carlisle

între anii 122-125 unde ar fi participat la ridicarea porţiunii construite din caespites a

zidului lui Hadrianus994. Descoperirea unei matriţe pentru tegule la Nijmegen de tipul

celor de la Carlisle şi Scalesceugh995 constituie, potrivit lui Warry, dovada că legio

VIIII Hispana a staţionat la Luguvallium înainte de a fi transferată în Germania

Inferior996. Este greu de crezut, consideră Warry, că, în cazul în care o vexillatio a

legiunii VIIII Hispana ar fi fost detaşată după 104 la Nijmegen şi ar fi produs material

tegular pe care numărul de ordine al legiunii să fie înscris sub forma VIIII , că militarii

unităţii rămaşi în Britannia ar fi anticipat acest lucru şi ar inscripţionat ştampilele în

acelaşi mod. Din acest motive, conchide istoricul britanic, cea mai verosimilă

concluzie ar fi aceea că primele ştampile tegulare pe care numărul de ordine al

legiunii este scris sub forma VIIII au fost produse mai întâi la Scalesceugh şi ulterior

la Nijmegen. Prin urmare, ipoteza stabilirii unei vexillatio a legiunii VIIII Hispana la

Noviomagus în perioada războiului dacic sau al războiului parthic al lui Traian nu se

susţine997. Singura concluzie logică ar fi aceea a transferului legiunii din Britannia în

992 Cu privire la tipologia materialului tegular l legiunii VIIII Hispana, vezi Wright 1978, 379-381; Richardson 1973, 79-89. 993 Warry 2010, 134. 994 Birley 2005, 228-229. 995 Kurzmann 2006, 78. 996 Birley 1971b remarcă faptul că între plecarea legiunii VIIII Hispana de la Eburacum şi venirea legiunii VI Victrix a existat un anumit interval de timp; Birley 1981, 219; Frere 1987, 122-124; Tomlin 1992, 152. 997 Potrivit Holder 2010, 106, legio VIIII Hispana a fost transferată la Noviomagus pentru a înlocui trupele care au participat larăzboiul parthic al lui Traian.

148

Germania Inferior în jurul anilor 122-125, simultan sau la scurt timp după venirea

legiunii VI Victrix la Eburacum.

Numărul mic de tegule ştampilate ale legiunii VIIII Hispana de la Noviomagus

poate fi pusă mai curând pe seama lipsei de activitate a legiunii decât a unei prezenţe

mai puţin substanţiale. De altfel, reconstrucţia celei de-a cincea faze a castrului de la

Nijmegen se pare că a fost încheiată de vexillatio Britannica998.Prin urmare, perioada

în care la Nijmegen a staţionat legio XXX Ulpia Victrix poate fi datată între 118/119-

122, înainte ca această legiune să fie transferată la Vetera Castra, unde a înlocuit legio

VI Victrix, transferată la Eburacum999.

Ipoteza dispariţiei legiunii în primii ani de domnie ai lui Hadrianus ca urmare

a unei înfrângeri catastrofale suferite în faţa briganzilor sau a altor populaţii locale s-a

bucurat, aşa cum am arătat mai înainte, de susţinerea majorităţii cercetătorilor. Mai

mult, datorită romancierei R. Sutcliff, teza distrugerii legiunii VIIII Hispana de către

caledonieni în primii ani ai principatului lui Hadrianus a pătruns în lumea literaturii.

Aflată sub influenţa scriitorului său preferat, R. Kipling, şi a concluziilor formulate de

W. Weber în 1936 în volumul XI al prestigiosului tratat Cambridge Ancient History,

Sutcliff scria în prefaţa romanului său, The Eagle of the Ninth, publicat în 1954:

“Sometime about the year AD 117, the Ninth Legion, which was stationed at

Eburacum where York now stands, marched north to deal with a rising among the

Caledonian tribes, and was never heard of again.… no one knows what happened

tothe Ninth Legion after it marched into the northern mists.”

Ulterior, în lumina dovezilor în special de ordin epigraphic, această ipoteză a

fost, pe bună dreptate, constestată în mod convingător1000.

O ipoteză interesantă a fost formulată de către E. Birley. Istoricul britanic a

sugerat că legio VIIII Hispana l-a însoţit în Iudaea pe fostul guvernator al Britanniei,

Cn. Minicius Faustinus Sextus Iulius Severus, în momentul în care acesta a fost numit

de Hadrianus în fruntea forţelor romane trimise împotriva rebelilor conduşi de Simon

bar Kochba. Suferind pierderi grele, legiunea ar fi fost desfiinţată1001. Ipoteza a fost

infirmată de M. Mor1002.

998 Bogaers, Haalebos 1977, 106-107. 999 Bogaers 1967, 74-75. Concluziile lui Bogaers au fost respinse de Jarrett, Mann 1970, 185.1000 Jarrett 1976, 141-151.1001 Birley 1953, 28.1002 Mor 1986, 268-269.

149

Atenţia cercetătorilor a fost atrasă de o diplomă militară publicată în 1972,

datând din anul 161, în care sunt menţionate numele celor doi consuli, Q. Numisius

Iunior şi M. Annius Libo1003. W. Eck l-a identificat pe Numisius Iunior cu Q.

Camurius Numisius Iunior, care a servit ca tribun laticlav în legio VIIII Hispana, iar

ulterior a devenit pretor şi a comandat, ca legat, două legiuni, succesiv1004. Potrivit

istoricului german, tribunatul lui Numisius Iunior în legio VIIII Hispana trebuie datat

în jurul anului 140, de unde rezultă că unitatea ar fi supravieţuit celei de-a doua mari

revolte a iudeilor desfăşurată între anii 132-135. Legiunea a fost transferată din

Germania Inferior în Cappadocia în timpul lui Antoninus Pius, fiind distrusă în jurul

anului 161 în dezastrul suferit de M. Sedatius Severianus în faţa parţilor la Elegeia, în

Armenia1005. Înainte de apariţia diplomei din anul 161, se credea că întreaga carieră a

lui Q. Camurius Numisius Iunior s-a desfăşurat sub domniile lui Traian şi

Hadrianus1006. Istoricul britanic L.J.F. Keppie este cel care a avansat ipoteza potrivit

căreia consulul din anul 161 ar putea fi fiul sau chiar nepotul senatorului care a servit

în tinereţe ca tribun laticlav al legiuni VIIII Hispana, evocat de CIL XI 56701007,

ipoteză pe care ne-o asumăm ca fiind convingătoare.

G.R. Watson a sugerat că legio VIIII Hispana a dispărut, probabil, în timpul

revoltei iudeilor conduse de Simon bar Kochba (132-135) sau în dezastrul din

Armenia, în 1611008.

Pe baza dovezilor existente, sugerăm, cu titlul de ipoteză, că legio VIIII

Hispana nu a fost distrusă într-o catastrofă militară ci, cel mai probabil, că a fost

desfiinţată de către Hadrianus. Ipoteza distrugerii în anul 161 în dezastrul din Armenia

este de nesusţinut. Durata de peste cinci decenii între ultima atestare documentară la

Eburacum, în 107/1081009, şi cel al presupusei dispariţii, fără ca aceasta să fi lăsat

niciun semn al existenţei sale fac puţin probabilă o asemenea ipoteză. Un al doilea

contraargument l-ar constitui absenţa oricăror dovezi în legătură cu prezenţa legiunii

în Orient în cursul existenţei sale. Aflăm din lucrarea Flavius Arrianus, Ektaxis kata

1003 Overbek 1972, 449-457; Roxan 1978, 55.1004 Eck 1972, 459-472; CIL XI 5670-5672; PIR² N 207. 1005 Cassius Dio 71.2.1. Cu privire la identificarea lui Numisius Iunior cu Q. Camurius Numisius Iunior, vezi: Eck 1972, 459-462; Birley 1981, 220, 238, 254-255; Mor 1986, 267-278. Cât priveşte ipoteza distrugerii legiunii de către parţi în 161, vezi Ritterling, RE XII, 1925 1296; Birley 1969, 161, nr. 2; 162, nr. 1; Birley 1981, 220; Bogaers 1967, 75; Applebaum 1976, 26.1006 Ritterling, RE XII, 1925 1610; Birley 1971b, 83. 1007 Keppie 1989, 252; Keppie 2000a, 94. Această ipoteză a fost preluată şi de Campbell 2010, 52-53. 1008 Watson 1983, 23, 121. 1009 CIL VII 241 = RIB I 665.

150

Alanon, că în Cappadocia nu staţionau decât două legiuni, XII Fulminata şi XV

Apollinaris1010.

Chiar dacă legio VIIII Hispana nu a fost distrusă în cursul confruntărilor cu

britannii în primii ani ai lui Hadrianus, este foarte probabil ca aceasta să fi suferit

pierderi semnificative, după cum o demonstrează şi sursele antice1011. Elocvent în

acest sens ni se pare şi faptul că guvernatorul Britanniei, Q. Roscius Murena Coelius

Pompeius Falco nu a fost decorat de Hadrianus după operaţiunile împotriva rebellilor

care, cu siguranţă, au avut loc sub mandatul acestui legat1012. De asmenea,

documentele de ordin numismatic oferă puţine informaţii cu privire la campania din

Britannia, victoria fiind celebrată pe un ton mai curând sobru şi rezervat1013.

Un alt document care a fost luat în discuţie ca o posibilă dovadă pentru

purtarea unui război în Britannia în primii ani ai domniei lui Hadrianus îl constituie

inscripţia de la Cyrene dedicată unui ofiţer de rang ecvestru, C. Iulius Karus1014.

Inscripţia menţionează faptul că ofiţerul respectiv a fost decorat pentru bravură într-un

război în Britannia pe când conducea, având rangul de praefectus, cohors II Asturum

equitata1015.

Ulterior – cel mai probabil între anii 122-125, aceasta a participat la lucările de

ridicare a secţiunii construite caespites a zidului lui Hadrianus, fiind înlocuită la

Eburacum de legio VI Victrix şi transferată la Noviomagus1016.

Istoricul israelian M. Mor consideră că legio VIIII Hispana nu a participat la

operţiunile din 132-135 împotriva rebelilor iudei1017. Ştim că armata romană a suferit

pierderi importante în acest conflict şi nu este exclus ca împăratul Hadrianus să fi

1010 Arrianus, Ektaxis kata Alanon 5; Mitford 1980, 1169-1228. 1011 SHA, Vita Hadriani 5.2; Fronto, De Bello Parthico 2; Strobel 2010, 394, 413. 1012 CIL X 6321= ILS 1035; CIL III 12117 = ILS 1036; PIR R 68; AE 1957 336; AE 1972 577.1013 ? Mattingly BMCRE 3, clxiii; 412, nr. 1174-1175, pl. 788; 508, nr. 1723, pl. 94.2, 1723a, 1724, pl. 94.11; Campbell 2010, 50. Vezi şi Birley 1998, 302, nota 21.1014 AE 1951 88: C. Iulio C(ai) f(ilio) Vo[l(tinia) tribu] / Karo ex provincia Narbo/nensi, trib(uno) mil(itum) leg(ionis) III Cy[r(enaicae)], / praef(ecto) coh(ortis) II Astyrum eq(uitatae) / donato bello Britannico c[or(ona)] / murali, corona vallari, cor(ona) / aurea, hasta pura, / [c]enturiones et / milites legi(ionis) III Cyr(enaicae) et leg(ionis) / [X]XII missi in provinciam / [C]yrenensium dilectus caussa . Vezi Birley 1948, 20-30 = Birley 1953, 20-30; PME I 75; PME Suppl. I şi II, în care Devijver susţine ipoteza unui război în Britannia în anii 90 ai secolului I p.Chr.; potrivit Jarrett 1994, 53, C. Iulius Karus ar fi luptat în anul 83, la Mons Graupius. Rosenberger 1992, 97 datează acest bellum Britannicum în anul 122. Vezi Birley 1998, 302, nota 19.1015 Cohors II Asturum este atestată în Britannia într-o diplomă din 20 august 127 (Nollé, Roxan 1997, 269-276), iar o unitate cu nume identic este menţionată simultan într-o altă diplomă din Germania Inferior (Eck, Paunov 1997, 348).1016 Hassall 2000b, 447; Farnum 2005, 118-120.1017 Mor 1986, 267-269.

151

decis dizolvarea unităţii pentru completarea efectivelor legiunilor care au participat la

operaţiuni.

Legio X Gemina

Cu siguranţă, legio X Gemina derivă din celebra legio X aflată în subordinea

lui Iulius Caesar încă de la începutul epopeii sale militare în Gallia, în anul 58 a.Chr.

şi căreia viitorul dictator i-a conferit epitetul de Equestris1018. Legiunea ar fi staţionat

iniţial în capitala provinciei Gallia Narbonensis, Narbo Martius1019. Legio X Equestris

a participat la toate campaniile lui Cesar în Gallia şi Britannia1020. Ulterior, l-a urmat

în Hispania, în bătălia de la Ilerda, în 49 a.Chr. şi la Pharsalus, în 48 î.Hr.1021

Legiunea a fost prezentă şi pe câmpul de luptă de la Thapsus, în 46 a.Chr.1022. După

revenirea din campania din Africa, veteranii legiunilor VI şi X au fost aşezaţi la

Arelate şi Narbo1023. Cu toate acestea, veteranii acestor două legiuni au fost rechemaţi

pentru a participa la războiul din Hispania împotriva fiilor lui Pompei în anul următor

şi a fost prezentă în confruntarea de la Munda1024. Într-o inscripţie descoperită la

Brixia (Brescia), este menţionată o legio X Veneria, identificată de cercetători cu legio

X Equestris. Se consideră, însă, că legiunea nu a purtat cognomen-ul Veneria cu titlu

oficial1025.

1018 Caesar, De Bello Gallico 1.42; Ritterling, RE XII, 1925 1677-1678; Rambaud 1952, 87-130; Best 1971, 1-10; Castrén 1974, 5-7; Frei-Stolba 1978-1979, 44-61; Miller 1979, 139-144; Keppie 1983, 32; Keppie 1984a, 83-84; Gómez-Pantoja 2000a, 169-170; Strobel 2002, 55, 58; Farnum 2005, 21. 1019 Brunt 1971, 467; Keppie 1984a. Opinia acestora este contestată de Bohec 1994, 52. 1020 Caesar, De Bello Gallico 2.21, 23, 25, 26; 4.25 (în Britannia); 7.47, 51; Farnum 2005, 21. 1021 Caesar, De Bello civili 3.89, 91. 1022 Caesar, De Bello Africo 16; 53; 54; 81; 98; 1023 Despre Narbo, vezi Strabo, Geographia 4.1.6; 1.12; 3.2; Plinius, Historia Naturalis 3.32: Narbo Martius Decumanorum colonia; Suetonius, Tiberius 4.1: Pater Tiberi, Nero, quaestor C. Caesaris Alexandrino bello classi praepositus, plurimum ad victoriam contulit. Quare et pontifex in locum P. Scipionis substitutus et ad deducendas in Galliam colonias, in quis Narbo et Arelate erant, missus est; Suetonius, Divus Iulius 42.1; Cassius Dio 43.14.1; Brunt 1971, 255, 257-258, 260. De licenţierea veteranilor legiunii X Equestris şi aşezarea acestora în noile colonii create de Caesar este legată şi controversa cu privire la data înfiinţării Colonia Iulia Equestris la Noyon (Best 1971, 1-10 şi Frei-Stolba 1974, 439-462). 1024 Caesar, de Bello Hispaniensi 30; 31. 1025 CIL V 4191 = ILS 2241; Ritterling, RE XII 1925 1690. La Brescia este menţionat, de asemenea, un veteran al legiunii X, M. Mutellius (CIL V 4987). Despre legio X Equestris şi această identificare, vezi Castrén 1974, 6-7, care citează în sprijinul argumentaţiei sale pasajul din comentariile lui Servius, ad Aeneidem I 720; Keppie 1981, 369.

152

Legiunea a fost reconstituită în vara anului 44 a.Chr. de L. Munatius

Plancus1026, însă, potrivit altor surse, aceasta servea în armata lui M.Aemilius Lepidus

şi a intrat în subordinea lui Antonius înainte de înfiinţarea primului triumvirat1027.

Legio X Equestris a participat la bătălia de la Philippi1028. După ce triumvirii au

obţinut victoria, legio X Equestris a intrat în subordinea lui M. Antonius, fapt

demonstrat de documentele de ordin epigrafic1029 şi numismatic1030.

După victoria obţinută la Actium, legio X Equestris a trecut în subordinea lui

Octavianus. Aflăm din opera lui Suetonius că Augustus a licenţiat o legiune cu

numărul de ordine zece cum ignominia pentru insubordonare1031. Ritterling a conchis

că istoricul antic nu s-a referit la legio X Gemina sau legio X Fretensis, ci la legio X

Equestris. Ulterior, a fost formată o nouă legiune care a primit numele de legio X

Fretensis1032.

Această identificare a fost infirmată de surse: o inscripţie onorifică descoperită

în forumul de la Roma îi are ca dedicanţi pe centurionii şi soldaţii legiunii X Gemina

Equestris1033. Cu siguranţă, epigrafa datează din perioada augustană şi atestă faptul că,

după bătălia de la Actium, legio X Equestris a fost încorporată în armata lui

Octavianus. Edificatoare în acest sens este informaţia prezentă în opera lui Cassius

Dio, potrivit căreia, în perioada imediat următoare confruntării cu Antonius, viitorul

principe a creat mai multe legiuni care aveau Gemina drept cognomen prin dizolvarea

1026 Cicero, Ad Familiares 10.11.2; Appianus, Bella civilia 3.93 cu privire la intrarea celor trei legiuni aflate în subordinea sa sub autoritatea lui Lepidus şi apoi a lui Antonius; Keppie 1981, 369. 1027 Appianus, Bella civilia 3.83 (potrivit lui Appianus, deşi legiunea se afla în rândurile armatei lui Lepidus, fusese formată de Antonius); Keppie 1984a, 118, 133-134; Brunt 1971, 479, 483; Farnum 2005, 21.1028 Keppie 1984a, 119, 135; Farnum 2005, 21.1029 CIL III 508: C(aius) Vettull[i?]s M(arci) f(ilius) Qui(rina tribu) signifer leg(ionis) X Equ(estris); Rizakis 1998, 203, nr. 155; Petsas 1971, 112-115; Šašel Kos 1979, 33, nr. 45; Rizakis 1998, 204, nr. 156: L(ucius) Aemilius L(uci) f(ilius) Qui(rina tribu) cent(urio) leg(ionis) X Eq(uestris) II vir . CIL III 502, dedicată unui C. Aurelius P(ubli) f(ilius) Quir(ina tribu), care, potrivit lecturii oferite de Th. Mommsen, ar fi servit în legio XI. Rizakis a revăzut inscripţia şi a conchis că este vorba despre legio X Equestris (Rizakis 1989, 182, nr. 20; Rizakis 1998, 205, nr. 157; Keppie 2000b, 85, potrivit căruia folosirea epitetului Equestris de către veteranii legiunii X în inscripţiile de la Patrae (Colonia Aroe Augusta) în perioada lui Augustus demonstrează că aceştia au fost iniţial în subordinea lui Antonius; Gómez-Pantoja 2000a, 170, nota 7. Pentru intrarea legiunii sub autoritatea lui Antonius, vezi şi Keppie 1984a, 121; Farnum 2005, 21.1030 Tarn 1932, 75-81; Grueber 1919, 529, nr. 202; Crawford 1983, 539. 1031 Suetonius, Divus Augustus 24.2: Decimam legionem contumacius parentem cum ignominia totam dimisit, item alias immodeste missionem postulantes citra commoda emeritorum praemiorum exauctoravit.1032 Ritterling 1885, 6-7; Ritterling, RE XII 1925 1223, 1671-1672, 1678; vezi Syme 1933, 14-15. Printre cei care au susţinut că legio X Fretensis a fost succesoarea legiunii X Equestris, vezi: Meyer, RE XVIII.4, 1949, 2210; Šašel Kos 1978, 287; Wilkes 1996, 573.1033 AE 1932 154; Castrén 1974, 5-7; Keppie 1983, 32; Keppie 1984a, 135.

153

şi amalgamarea altor legiuni mai vechi1034. În cazul legiunii X Equestris, un motiv

suplimentar pentru o asemenea decizie l-ar fi putut avea revolta militarilor acesteia1035.

Prin urmare, titlul Equestris a supravieţuit o vreme după ce legiunea a intrat în

subordinea lui Augustus, dar ulterior a căzut în desuetudine. Noua legiune, X Gemina,

a rezultat în urma amalgamării legiunii X Equestris cu alte legiuni1036.

Augustus a colonizat mai mulţi veterani ai legiunii la Patrae, în provincia

Ahaia. Potrivit lui Strabo, colonia a fost înfiinţată imediat după victoria de la

Actium1037. Hieronymus data acest eveniment în anul 14 a.Chr.1038 Este dificil de crezut

că veteranii aşezaţi la Patrae între anii 16-14 a.Chr. ar mai fie evocat legiunea în care

au servit purtând epitetul Equestris. În 25 a.Chr., an în care Augustus a fondat colonia

Augusta Emerita (Merida), în Hispania, şi ulterior (între anii 19-15 a.Chr.), când a fost

fondată Caesarea Augusta (Zaragoza), legiunea purta deja cognomen-ul Gemina. De

aceea, cel mai probabil cele două înscripţii ale legiunii X Equestris descoperite la

Patrae aparţin unor veterani ai lui Antonius1039.

La scurt timp după victoria asupra lui Antonius, legio X Gemina a fost

transferată în Hispania, unde a participat la bellum Cantabricum, desfăşurat între anii

29-19 a.Chr.1040 La aceste operaţiuni au participat cel puţin opt legiuni (I Augusta,

redenumită ulterior I Germanica, după transferul în zona Rinului, II Augusta, IIII

Macedonica, V Alaudae, VI Victrix, VIIII Hispana, X Gemina şi XX Valeria

Victrix)1041, iar dificultăţile campaniei au făcut necesară prezenţa principelui pe

câmpul de luptă începând cu anul 26 a.Chr. După anul 19 a.Chr., legiunile I Augusta

şi V Alaudae au fost transferate în Gallia1042 (posibil şi legio XX Valeria Victrix) iar

legio VIIII Hispana a plecat în Illyricum probabil în jurul anului 13 a.Chr.1043 Se pare

că legio II Augusta a fost transferată la Rin după dezastrul lui Varus în anul 9

1034 Cassius Dio 55.23.7.1035 Suetonius, Divus Augustus 24.2. 1036 Keppie 1984a, 135; Gómez-Pantoja 2000a, 170-171; Keppie 2000b, 85; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 21. 1037 Strabo, Geographia 10.2.21.1038 Hieronymus, Chronicon, CXCI Olympias, ann. 30, 14 a.Chr.; Plinius, Historia Naturalis 4.11; Pausanias 7.18.7; 22.1; 22.6; Meyer, RE XVIII.4, 1949 2210.1039 Cassius Dio 53.25-26; Keppie 2000b, 85.1040 Gómez-Pantoja 2000a, 172; Morillo, García 2000, 590; Farnum 2005, 42. 1041 Syme 1933, 15, 22-23; Schulten 1943, 202-205; García y Bellido 1961, 116-128; Roldán 1974, 188- 209; Le Roux 1983, 61. 1042 Syme 1933, 23.1043 Ritterling, RE XII, 1925 1665. Vezi Syme 1933, 23, nota 60, care remarcă faptul că nu avem nicio certitudine în acest sens. Cu privire la acest fapt, vezi discuţia din capitolul dedicat legiunii VIIII Hispana.

154

p.Chr.1044 La moartea lui Augustus, cu siguranţă, în Hispania Citerior mai staţionau

doar trei legiuni1045.

Legiunile VI Victrix şi X Gemina au staţionat în Asturia, în timp ce legio IIII

Macedonica s-a stabilit pe teritoriul cantabrilor1046. Legio X Gemina a participat,

alături de legio V Alaudae şi legio VI Victrix la campaniile împotriva asturilor, în

vest1047. Prezenţa celor trei legiuni în Hispania în timpul ofensivei împotriva asturilor

şi cantabrilor este atestată de monedele emise cu ocazia fondării coloniei

Caesaraugusta1048. Se pare că, în 25 a.Chr., veteranii legiunilor V Alaudae şi X

Gemina s-au numărat printre locuitorii noii colonia Augusta Emerita1049. Cu toate

acestea, niciuna dintre inscripţii nu poate fi atribuită cu certitudine unui veteran care

ar fi participat la deductio1050. Este posibil ca inscripţia dedicată lui L. Blatius L.f.

Serg. Ventinus, tribun militar al legiunilor V şi X Gemina şi, ulterior, magistrat al

oraşului său natal, Hispalis (Sevilla) să dateze din primii ani ai coloniei1051.

O inscripţie descoperită la Aequiculi (Cicolano), în Italia, dedicată unui

primipil, a condus la o adevărată controversă între cercetători în ceea ce priveşte

localizarea legiunilor VI Victrix şi X Gemina în primii ani ai staţionării acestora în

Hispania1052. Unii istorici au văzut în această epigrafă dovada existenţei unui

Doppellager în care cele două legiuni ar fi staţionat împreună1053. Potrivit

cercetătorului spaniol J. Gómez-Pantoja, atât documentele de ordin arheologic cât şi

1044 Syme 1933, 22, nota 56; 23.1045 Strabo, Geographia 3..3.8; 3.4.20, unde istoricul grec sugerează că această structură a armatei romane din Hispania Citerior data din timpul domniei lui Augustus; Cassius Dio 53.25; Florus, Epitome gestae romanae, 2.33.46-60; Tacitus, Annales 4.5.1; Orosius, Historiarum adversus paganos 6.21.9; Tacitus, Annales .1046 Le Roux 1982, 84; Le Roux 1992, 233-237; Gómez-Pantoja 2000a, 174; Morillo, García 2000, 590.1047 Morillo, García 2000, 592.1048 Vives 1926, IV, 71, nr. 146-149 (non vidi); Beltrán 1956, 18, nr. 18; RPC I, 120-123, nr. 319, 325-326, 346. 1049 Cassius Dio 53.26.1; Vives 1926, IV, 63, nr. 23-24 (non vidi); Gil Farrés 1946, 209-210, nr. 8-12; RPC I, 70-71, nr. 14-18. Pentru bibliografia cu privire la fondarea coloniei Augusta Emerita, vezi Morillo, García 2000, 592, nota 29 şi Gómez-Pantoja 2000a, 176, nota 60. 1050 Gómez-Pantoja 2000a, 177, nota 63. Unele inscripţii se referă la vceterani ai legiunii X Gemina colonizaţi la Augusta Emerita sau în territorium care aparţinea acestui oraş: CIL II 1016+ p. 835; Mélida 1925-1926, 254, nr. 928; AE 1993 978; Forni 1975, 37-38; Le Roux 1982, 173, nr. 4. 1051 CIL II 1176: L(ucio) Blatio L(uci) f(ilio) Serg(ia tribu) Ventin(o) trib(uno) mil(itum) leg(ionum) V et X Gem(inae) aed(ili) II vir(iro) coloni(ae) et incolae; PME, B 25. 1052 CIL IX 4122 = ILS 2644 = Roldán 1974, 450, nr. 451: [Sa]bidius C(ai) f(ilius) Pap(iria), prim(us) pil(us) / [7 (centurio) le]g(ionis) V et leg(ionis) X et leg(ionis) VI ita ut in / [leg(ionis)] X primum pil(um) duceret eodem/[que te]mpore princeps esset leg(ionis) VI, praef(ectus) [q]u[inq(uennalis)] / ...1053 Ritterling, RE XII 1925 1697; Roldán 1974, 206; Le Roux 1982, 292, nota 9.

155

cele de ordin epigrafic infirmă o asemenea ipoteză1054. Inţial, legio VI Victrix ar fi

staţionat la Lucus Augusti (Lugo) unde mai târziu a staţionat legio VII Gemina1055.

Unii cercetători au propus numele aşezării Asturica Augusta (Astorga), situată

la sud-vest de Legio (León). În sprijinul acestei ipoteze au fost invocate câteva

inscripţii funerare dedicate unor veterani ai legiunii găsite în regiune, care ar fi indicat

faptul că la Asturica Augusta se afla castra hiberna a unităţii respective1056. La acestea

s-au adăugat alte patru inscripţii funerare dedicate unor veterani ai legiunii1057, dar şi

două blocuri de construcţie pe care era gravată inscripţia l(egio) X G(emina)1058.

Săpăturile efectuate în incinta aşezării civilă care s-a dezvoltat ulterior au adus la

lumină o porţiune din agger-ul castrului. Abandonarea acestuia de către legio X

Gemina a avut loc în primii ani ai erei noastre, iar Asturica Augusta a devenit o

aşezare civilă cel mai târziu în ultimii ani ai principatului lui Augustus sau în prima

perioadă de domnie a succesorului său, Tiberius1059. De fapt, legiunea a staţionat în

perioada războiului împotriva asturilor şi cantabrilor la Petavonium (Rosinos de

Vidriales), situată la aproximativ 40 km sud-est de Astorga1060. Transferul la Asturica

Augusta a avut loc, cu siguranţă după încheierea conflictului, probabil între anii 15-10

a.Chr., iar după ce această aşezare a primit statutul de colonie şi reşedinţă pentru

conventus Asturum, legiunea a revenit la Petavonium1061.

În 62/63, legio X Gemina a fost transferată la Carnuntum, în Pannonia, unde a

înlocuit legio XV Apollinaris, trimisă în Cappadocia pentru a lua parte la ofensiva

împotriva parţilor1062.

Prezenţa legiunii este documentată de existenţa a 15 inscripţii funerare

dedicate unor militari ai unităţii1063. Stilul aproape identic de redactare al textului

1054 Gómez-Pantoja 2000a, 174, nota 39. Deşi mai puţin categoric, Morillo, García 2000, 591 manifestă scepticism faţă de o asemenea ipoteză. 1055 Morillo, García 2000, 601. Această ipoteză a fost pusă la îndoială în Le Roux 1977, 98 şi Le Roux 1982, 76. 1056 CIL II 5076+5662 = Diego 1986, nr. 85 (Léon); CIL II 2630, 2631 (Rosinos de Vidriales); Roldán 1974, 206. 1057 Diego 1986, nr. 79, 86 (AE 1928 163), 86 (AE 1904 60), 89.1058 García, Encinas 1995, 113-127; Gómez-Pantoja 2000a, 174-175; Morillo, García 2000, 598-599.1059 Gómez-Pantoja 2000a, 174-175; Morillo, García 2000, 597-599. 1060 Morillo, García 2000, 597. 1061 Morillo, García 2000, 597-599; Farnum 2005, 21, 42. 1062 Tacitus, Annales 15.25, 26; Gómez-Pantoja 2000a, 180; Morillo, García 2000, 593; Farnum 2005, 21, 36, 42. 1063 CIL III 14358 13a; 14358 18a; CIL III 14358 23+14359 8; CIL III 14359 1; AE 1929 185-186, 188-193; CIL III 4463a+ p. 1770; CIL III 4486; Ritterling 1904a, 55-63; Ritterling, RE XII 1925, 1256, 1680; Parker 1928, 137; Betz 1935, 298, nr. 35; Betz 1937, 78; Roldán 1974, 453, nr. 561 = Le Roux 1982, 179-180, nr. 28 = Vorbeck 1980, 21, nr. 21; vezi şi Genser 1986, 632, nota 365; Gómez-Pantoja 2000a, 181, în special nota 89.

156

acestor inscripţii (sunt menţionate numele întreg al militarilor, tribul, origo, numele

legiunii şi centuria în care au servit, vârsta la care au murit şi numărul anilor de

serviciu) le-a atras atenţia cercetătorilor. O caracteristică o reprezintă menţionarea

anilor de serviciu cu ajutorul termenului de aera în loc de stipendia, care era uzual1064.

Mai mult, după cum o indică inscripţiile respective, Baetica (Ulia, Tucci), Lusitania

(Augusta Emerita), Hispania Citerior (Caesaraugusta, Valentia) şi provinciile

apropiate precum Gallia Cisalpina (Bononia, Florentia sau Valentia ?) şi Gallia

Narbonensis (Alba, Apta, Aquis, Forum Iulii, Colonia Reiorum Apollinaris, Tolosa)

au continuat să constituie bazinul de recrutare pentru legio X Gemina chiar şi în

perioada în care aceasta a staţionat în Pannnonia1065. Din aceeaşi perioadă datează alte

70 de stele funerare dedicate unor militari din legiunile XIII Gemina, XIIII Gemina şi

XV Apollinaris1066. O analiză sumară a acestor epigrafe dar şi arată că legiunile care au

staţionat în Pannonia în perioada 63-68 au suferit pierderi semnificative din motive pe

care nu le cunoaştem. Mărturia adusă de inscripţiile funerare menţionate poate fi pusă

în legătură cu pasajul din opera lui Tacitus privitor la recrutările operate în anul 65 în

Gallia Narbonensis, Africa şi Asia pentru a completa efectivele considerabil reduse

ale legiunilor din Illyricum1067.

Printre legionarii al căror epitaf găsit la Carnuntum le-a atras atenţia

cercetătorilor s-a numărat şi cel al unui soldat mort la vârsta de 25 de ani după numai

trei ani de serviciu, în subordinea centurionului Clemens. Bortlik s-a gândit iniţial la o

posibilă identificare cu primipilarul Suedius Clemens, trimis de împăratul Otho în

fruntea unui corpului expediţionar în Gallia Narbonensis. Ulterior, istoricul austriac a

exprimat dubii în privinţa acestei identificări, sub motiv că legio X Gemina nu a luptat

sub ordinele lui Otho1068. În schimb, B. Dobson a considerat această identificare ca

fiind verosimilă1069.

Este posibil ca legio X Gemina să se fi numărat printre unităţile din Illyricum

trimise de Nero spre Italia în timpul revoltei lui Iulius Vindex. De asemenea, se pare

1064 Gómez-Pantoja 2000a, 181, nota 90. 1065 Gómez-Pantoja 2000a, 181, nota 91.1066 Bormann 1900, 129; Bortlik 1926, 5-52. Despre mormintele militarilor de la Carnuntum, vezi Kandler 1977, 693-697; Ertel, Gassner, Jilek, Stiglitz 1999. 1067 Tacitus, Annales 16.13.3: Eodem anno dilectus per Galliam Narbonensem Africamque et Asiam habiti sunt supplendis Illyrici legionibus, ex quibus aetate aut valetudine fessi sacramento solvebantur; Jiménez de Furundarena 1999, 373-378 (non vidi); Hoz Montoya 2004, 266.1068 Tacitus, Historiae 1.87; 2.12; Bortlik 1926, 12-13, nr. 8 = AE 1929 192.1069 Dobson 1978, 208-209, nr. 83.

157

că legiunea s-a numărat printre unităţile care i-au cerut lui L. Verginius Rufus după

victoria împotriva lui Vindex să îmbrace purpura imperială1070.

În prima jumătate a anului 68, legio X Gemina se afla din nou în Hispania

Citerior1071. Aşa se explică faptul că nou creata legio VII Gemina l-a însoţit pe Galba

în marşul său spre Roma fiind apoi trimisă la Carnuntum, în Pannonia, unde a înlocuit

legio X Gemina1072.

La începutul anului 69, legio X Gemina a fost trimisă de guvernatorul

Hispaniei Citerior, Cluvius Rufus, care s-a hotărât să îl susţină pe Vitellius, împotriva

guvernatorului celor două Mauretanii, Lucceius Albinus, loial lui Otho, care se

pregătea să invadeze Peninsula Iberică1073. Potrivit mărturiei lui Tacitus, unii

centurioni ai legiunii au fost trimişi în Mauretania pentru a-i convinge pe militarii din

trupele acestei provincii să susţină partida lui Vitellius, după ce Albinus a fost ucis de

maurii rebeli1074.

Prezenţa militarilor legiunii pe teritoriul african este documentată prin

inscripţii, motiv pentru care a fost asociată cu campaniile împotriva maurilor conduse

de Cn. Hosidius Geta şi C. Suetonius Paulinus1075. Legiunea nu ar fi participat la

campanie, ci doar ar fi oferit suport logistic unităţilor angajate în ofensivă1076. În

realitate, nu dispunem decât de două inscripţii funerare, una descoperită la Aïn

Témouchent (Algeria)1077 şi o doua, la Volubilis (Meknes, în Maroc)1078.

1070 Tacitus, Historiae 1.9: quies et Illyrico, quamquam excitae a Nerone legiones, dum in Italia cunctantur, Verginium legationibus adissent; CIL V 932. Gómez-Pantoja 2000a, 182, nota 96, consideră că din Pannonia a plecat un corp expediţionar format din vexillationes ale acestor legiuni.1071 Gómez-Pantoja 2000a, 182 (datează în 69) Morillo, García 2000, 593 (în 68); Farnum 2005, 22, 37, 42 (în 69).1072 Tacitus, Historiae 1.6; 2.11, 86; Ritterling, RE XII 1925, 1630; Parker 1928, 140. Cu privire la legio VII Gemina,vezi Le Roux 2000, 383-396.1073 Tacitus, Historiae 2.58; Gómez-Pantoja 2000a, 183; Morillo, García 2000, 593. Despre Cluvius Rufus, vezi: PIR² C 1206; Thomasson, LP 15, nr. 15; Alföldy 1969, 16-17. Cu privire la Lucceius Albinus, vezi: PIR² L 354; Thomasson, LP 409, nr. 5; 419, nr 3; Christol, Magioncalda 1989, 55; 1074 Tacitus, Historiae 2.58; Ritterling, RE XII 1925, 1262, 1680; Despre revolta maurilor şi asasinarea lui Lucceius Albinus, vezi Tacitus, Historiae 2.59 şi Rachet 1970, 146. 1075 Cassius Dio 60.9; Plinius Maior, Historia Naturalis 5.1.1076 Cassius Dio 60.24.5; Alföldy 1969, 153-154; Gómez-Pantoja 2000a, 178 a manifestat scepticism faţă de această ipoteză sub motiv că nu există nicio mărturie cu privire la eventualele activităţi ale legiunii X Gemina în Mauretania.1077 CIL VIII 21669 = AE 1897 35 = AE 1941 113. Potrivit lui Fishwick 1971, 478, inscripţia nu poate fi datată anterior epocii Antoninilor.1078 AE 1941 112 = IAM II 511. Le Roux 1977, 97 datează inscripţia în perioada 68/69 pe baza textului din opera lui Tacitus (Historiae 2.58) cu privire la prezenţa militarilor legiunii pe continentul african. Potrivit Gómez-Pantoja 2000a, 179, nota 75, modul de redactare al textului inscripţiei, care notează aera în loc de stipendia constituie un indiciu că aceasta datează din prima perioada de staţionare a legiunii în Hispania (înainte de 63 p.Chr.).

158

Nu ştim dacă după ce a revenit în Hispania, legio X Gemina a staţionat în

vechea sa garmizoană, situată la Petavonium sau dacă a fost transferată spre sud

pentru a fi mai aproape de Mauretania1079.

Prin transferul legiunii I Adiutrix în Hispania Citerior din ordinul lui Vitellius,

după bătălia de la Bedriacum, numărul legiunilor care staţionau în această provincie a

ajuns din nou la trei1080.

După capturarea lui Fabius Valens, unul dintre principalii susţinători ai lui

Vitellius, legio I Adiutrix a dat semnalul revoltei şi şi-a declarat loialitatea faţă de

Vespasianus. Exemplul acesteia a fost urmat şi de legiunile VI Victrix şi X Gemina1081.

După numai câteva luni, în aprilie 70, legiunile I Adiutrix şi VI Victrix au fost trimise

la Rin pentru a participa, sub comanda lui Q. Petilius Cerialis, la operaţiunile

împotriva rebelilor sequani, treviri şi a batavilor1082. În Hispania Citerior a mai rămas

doar legio X Gemina. Cel mai târziu la sfârşitul anul 70, legiunea a fost trimisă în

Germania Inferior, pentru a participa, sub comanda lui Petilius Cerialis la ofensiva

asupra Batavodurum, unde se afla centrul rezistenţei batavilor1083.

Legio X Gemina a fost cantonată la Arenacum/Haerenatium (identificat

ipotetic cu Kleve-Rindern)1084, unde a construit castra hiberna şi unde a fost atacată

prin surprindere de forţele lui Civilis. În acest atac, au fost ucişi praefectus castrorum,

cinci primi ordines şi câţiva soldaţi1085.

Legio II Adiutrix staţiona la Batavordurum, numit şi oppidum Batavorum, aflat

în apropiere de Noviomagus (Nijmegen), unde au fost identificate vestigii ale

ocupaţiei romane datând încă din anul 12 a.Chr.1086 Castrul de la Hunerberg a fost

ocupat începând cu septembrie 70 sau începutul anului 71, de legio X Gemina, ca

urmare a transferului legiunii II Adiutrix în Britannia sub comanda noului legat al

1079 Cu privire la dificultăţile legate de datarea vestigiilor arheologice şi a inscripţiilor care par să trimită la perioada 63-68 şi la locul unde legiunea ar fi staţionat în perioada respectivă, vezi Gómez-Pantoja 2000a, 183, nota 101. 1080 Tacitus, Historiae 2.67; Roldán 1974, 207; Farnum 2005, 42. Cele trei legiuni erau I Adiutrix, VI Victrix şi X Gemina.1081 Tacitus, Historiae 3.44.1082 Tacitus, Historiae 4.68; Gómez-Pantoja 2000a, 184; Farnum 2005, 42.1083 Tacitus, Historiae 5.19: Cerialis exercitum decima ex Hispania legio supplevit; Gómez-Pantoja 2000a, 184; Farnum 2005, 22, 37, 42. 1084 Tacitus, Historiae 5.20-1. Castrul de la Arenacum/Haerenatium nu a fost localizat încă. În opera lui Tacitus, castrul este numit Arenacium, în Tabula Peutingeriana 2.4 este numit Arenatium, fiind situat la est de Noviomagus, iar în Itinerarium Antonini 254.3 apare sub numele de Harenatium. Vezi Baumewerd-Schmidt 1995, 57-59; Gómez-Pantoja 2000a, 184; Farnum 2005, 22, 37. 1085 Tacitus, Historiae 5.20. 1086 Tacitus, Historiae 5.20.1; Haalebos 1995, 5-26; Haalebos 2000, 465.

159

acestei provincii, Q. Petilius Cerialis1087. Din acest moment, legiunea a staţionat la

Noviomagus până în 104/105, când a fost transferată în Pannonia1088.

Stabilirea legiunii X Gemina la Noviomagus coincide cu ultimii ani ai celei de-

a doua perioade a castrului1089. În cea de a treia perioadă, datată cu aproximaţie în

primii ani ai domniei lui Vespasianus, suprafaţa castrului era de 29 ha, iar majoritatea

edificiilor din interiorul său, inclusiv principia, au fost construite din piatră1090. O

dovadă în acest sens o constituie cele două altare votive descoperite în apropierea

carierelor de piatră de la Brohltal, dedicate lui Hercules Saxanus. În ambele inscripţii

dedicanţii sunt un centurion şi membrii vexilaţiei detaşate sub comanda acestora la

Brohltal. Deoarece legio X Gemina nu poartă cognomina precum pia fidelis sau pia

fidelis Domitiana, cele două epigrafe aparţin perioadei 70-891091. În cea de a patra

perioadă, datând, cel mai probabil, din timpul domniei lui Domitianus, suprafaţa

castrului a fost redusă la doar 15 ha, capacitatea acestuia fiind redusă la doar opt

cohorte1092. O altă inscripţie votivă dedicată zeilor Iupiter şi Hercule Saxanus i-a

determinat pe J.E. Bogaers şi J.K. Haalebos să sugereze că două cohorte ar fi fost

detaşate la carierele de tuf de la Brohltal. Epitetul pia fidelis Domitiana ataşat numelui

legiunii X Gemina permite datarea acesteia în intervalul 89-961093.

Majoritatea recruţilor legiunii proveneau din zone situate pe malul occidental

al Mării Mediterane precum Gallia Narbonensis, Gallia Cisalpina şi Hispania

Citerior1094. La acestea se pot adăuga patru inscripţii externe, dintre care trei sunt

provenite din Lusitania şi Baetica1095. Cu toate acestea, dovezile de ordin epigrafic

1087 Ritterling, RE XII 1925 1440; Birley 1981, 219-220; Haalebos 2000, 468; Gómez-Pantoja 2000a, 184-185; Enckevort 2003, 85-93; Farnum 2005, 22, 37, 44. 1088 Gómez-Pantoja 2000a, 185; Haalebos 2000, 468-470; Farnum 2005, 22, 38, 45 (tranferul datat în 101).1089 Bogaers, Haalebos 1977, 103-104. 1090 Bogaers, Haalebos 1977, 104; Haalebos 2000, 469 datează construcţia lagărului la scurt timp după reprimarea revoltei batavilor, în anul 70. 1091 CIL XIII 7698 = Saxer 1967, nr. 199; CIL XIII 7699 = Saxer 1967, 200. 1092 Bogaers, Haalebos 1977, 104.1093 CIL XIII 7717 = Saxer 1967, 209; Bogaers, Haalebos 1977, 105.1094 CIL XIII 8283, 8732-8736, 8741 (?), 12086; Bogaers, Haalebos 1975, 15, fig. 10; Forni 1953, 228-229; Haalebos, Thijssen 1977, 104 , nota 10, fig. 4; AE 1974, 118, 451; Haalebos 2000, 469, nota 5. La acestea se adaugă cele menţionate de Gómez-Pantoja 2000a, 185: CIL XIII 8713, 8715, 8738 (asemenea destinatarului inscripţiei CIL XIII 8736, şi acesta ar trebui să fi servit în legio X Gemina, întrucât anii de serviciu sunt menţionaţi prin substantivul aera în loc de stipendia), 8739, 8740; AE 1979 415, 416. Gallia Cisalpina: Augusta Taurinorum (CIL XIII 8734) şi Brixia (CIL XIII 8733); Gallia Narbonensis: A[lba Heviorum] vel A[pta Iulia] (1977, 542), Tolosa (CIL XIII 8736); Hispania Citerior: Calagurris Nassica (CIL XIII 8732). 1095 Gallia Narbonensis: Colonia Reiorum Apollinaris (CIL XII 367); Baetica: Astigi (CIL XIII 8283; AE 1974 451); Lusitania: Veleia (1966 265).

160

indică faptul că în legiune s-au înrolat şi recruţi proveniţi din provinciile dunărene

(Noricum, Raetia, Pannonia) şi chiar din cele estice1096.

Probabil că în ultima perioadă a staţionării sale la Noviomagus, legiunea a

operat recrutări în rândul localnicilor. Astfel se explică prezenţa la Carnuntum a

inscripţiei unui veteran originar din Colonia Ulpia Traiana (Xanten)1097. Un alt

veteran, stabilit la Aquincum, poartă un cognomen frecvent întâlnit în Gallia Belgica

(Satto) şi era orginar din Cambodunum (Kempten), importantă aşezare din Raetia1098.

În cea de a cincea perioadă, suprafaţa lagărului a fost mărită la 16,5 ha, însă a

continuat să găzduiască doar opt cohorte, celelalte două fiind, probabil, detaşate la

carierele de piatră de la Brohltal1099.

Inscripţia votivă închinată lui Hercules Magusenus descoperită la Empel, în

Olanda, unde exista un centru de cult al acestei zeităţi celtice ridică, la rândul său,

probleme în legătură cu originea dedicatului, Iulius Genialis1100. Este posibil ca

Genialis să provină dintr-o familie locală care a primit cetăţenia romană la mijlocul

secolului I p.Chr. Numele său apare mai rar în Germania Inferior, fiind întâlnit mai

frecvent în Italia, Gallia Narbonensis, Pannonia şi Dalmatia1101. Posibilitatea unei

origini batave este puţin probabilă, majoritatea militarilor din legiuni proveniţi din

rândurile acestei populaţii fiind dataţi mai ales începând cu mijlocul secolului II1102.

Nu trebuie exclusă posibilitatea ca Iulius Genialis să fie originar dintr-o provincie din

sud şi să se fi stabilit în Germania Inferior după lăsarea la vatră1103.

Legio X Gemina a lăsat în Germania Inferior numeroase produse ceramice1104

şi un material tegular bogat1105. Aproximativ 98 % dintre cele peste 500 de ţigle

ştampilate descoperite la vest de canabae în apropierea castrului de la Hunerberg

aparţin legiunii X Gemina. 16 % dintre acestea poartă epitetul pia fidelis sau pia

1096 Iulia Emona (CIL XIII 8735); Amphipolis (AE 1979 416); Iuvavum, Noricum (AE 1928 157 = ILJug 1986 3103, găsită la Mursa, în Pannonia); Ulpia Traiana, Germania Inferior (AE 1929 223, din Carnuntum); Cambodunum, Raetia (CIL III 15162, inscripţie găsită la Aquincum); Mann 1983, 94. 1097 AE 1929 223 = Vorbeck 1980, 24, nr. 28: L(ucius) Valerius Pap(iria) Verinus Trai(ana) vet(eranus) l(egionis) X G(emiane) p(iae) f(idelis).1098 CIL III 15162: Tib(erius) Tiberi f(ilius) / Cla(udia) Satto Ca/mboduno / vete(ranus) leg(ionis) X G(eminae) / h(ic) s(itus) e(st) an(nos) LX / Ulpia Ursula / coniugi pient(issimo) / t(itulum) p(osuit).1099 Bogaers, Haalebos 1977, 105. 1100 AE 1990 740: Herculi / Magusen(o) / Iulius Geni/alis veter(anus) / leg(ionis) X G(eminae) p(iae) f(idelis) / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito); Roymans, Derke 1990, 443-451. 1101 Mócsy 1983, 135.1102 Inscripţie datând din 244, aparţinând unui centurion de origine batavă din legio II Parthica (CIL III 14403a); CIL XIII 1847, 7757; AE 1971 370 = IDR III 5/2 451; Wollman 1972, 247-252; Haalebos 1999, 199-200. 1103 Roymans, Derke 1990, 443-451; Gómez-Pantoja 2000a, 185-186; Haalebos 2000, 469-470.1104 Haalebos 1996, 145-146.1105 Holwerda, Braat 1946; ; Haalebos, Thijssen 1977, 108, fig. 10; Bogaers, Willems 1980, 88, fig. 3b.

161

fidelis Domitiana1106. Totodată, ţigle ştampilate au fost descoperite şi la Vetera şi

Novaesium, dar cu o tipologie diferită faţă de cea de la Hunerberg. Pe baza acestui

fapt se poate deduce că aceste ştampile tegulare au fost produse de un alt detaşament

al legiunii, care era detaşat de la Noviomagus1107. Rezultă că materialul tegular al

legiunii a fost utilizat pentru construcţii şi după 103/104, când aceasta a fost

transferată în Pannonia1108.

Descoperirea acestui material tegular a fost pusă pe seama activităţilor

constructive şi de refacere a castrelor din zona renană.

Au fost identificate trei tipuri de ştampile tegulare din perioada staţionării

legiunii X Gemina la Nijmegen. Cele de tipul L X G pot fi datate, în mare, în perioada

71-1041109. Ţiglele de tipul L X G PFD datează, cu siguranţă intre 89-961110

(cognomen-ul Domitiana fiind acordat drept recompensă pentru fidelitatea dovedită

faţă de principe în timpul revoltei conduse de guvernatorul Germaniei Superior, L.

Antonius Saturninus1111). Ştampilele tegulare de tipul L X G PF pot fi datate în

perioada 96-1041112. Toate unităţile Germaniei Inferior au fost onorate cu acest prilej

cu cognomen ex virtute Pia Felix Domitiana1113.

De asemenea, a fost identificată ipotetic şi o a cincea perioadă a castrului,

datată, pe baza ştampilelor tegulare de tipul L X G PFD şi L X G găsite în fosele A şi

B din apropierea fazei celei mai recente a taberei legiunii după anul 88. Au fost luate

în considerare şi fundaţiile clădirilor construite după acest an precum şi o monedă din

timpul lui Domitianus, însă nu se poate stabili dacă lucrările au fost efectuate anterior

sau ulterior anului 961114. De altfel, existenţa celei de-a cincea perioade este

discutabilă, elementele pe baza căreia a fost determinată fiind insuficiente1115.

De altfel, cel mai probabil, întregul castru a fost reconstruit în piatră în primii

ani de domnie ai lui Traian, fapt care se înscrie în amplul program de construcţii de-a

lungul limes-ului Germaniei Inferior, care a fost marcat cu borne miliare şi prin

1106 Brunsting, Steures 1995, 100 cu planşa 3, nr. 135: L(egio) X G(emina) P(ia) F(idelis). 1107 Haalebos 2000, 470. 1108 Haalebos 2000, 476. 1109 Bogaers, Haalebos 1977, 105.1110 Bogaers Haallebos 1977, 105-106, nota 40. 1111 Cecere 2000, 207-212. 1112 Trupele Germaniei Inferior şi-au păstrat epitetul pia fidelis şi după moartea lui Domitianus: legio I Minervia p.f.D. (CIL XIII 8071); legio VI Victrix p.f.D. (CIL XIII 8533); legio X Gemina p.f.D. (CIL XIII 7717); legio XXII Primigenia p.f.D. (CIL XIII 6357); Ritterling 1893, 203-206; Eck, Paunov 1997, 335-353; Holder 1999, 238; Cecere 2000, 211. 1113 Syme 1978, 12-21; Murison 1985, 31-49; Strobel 1986d, 203-220; Holder 1999, 237-250.1114 Bogaers, Haalebos 1977, 105-106; Haalebos 1998, 51, fig. 41 (non vidi).1115 Haalebos 2000, 469.

162

renovarea unor castre mai vechi1116. Programul a fost iniţiat de Traian, în perioada în

care principele se afla încă la frontiera de pe Rin. Cu acest prilej au avut loc un proces

de anvergură de reorganizare militară şi administrativă la Rin. Regiunile locuite de

Batavi şi Cananefates au fost integrate în sistemul roman.

Prezenţa legiunii la Noviomagus în perioada 96-103/104 este atestată şi de

patru altare cu inscripţii votive dedicate lui lui Iupiter şi Hercule Saxanus, descoperite

la Brohltal. Dedicanţii sunt militari ai unor vexillationes din trei legiuni ale Germaniei

Inferior: VI Victrix p(ia) f(idelis), X Gemina p(ia) f(idelis) şi XXII Primigenia p(ia)

f(idelis)1117.

Altarele demonstrează că legio X Gemina dar şi alte unităţi militare ale

Germaniei Inferior au desfăşurat o activitate intensă de exploatare a carierelor de tuf

de la Brohltal, material care a fost folosit la ridicarea coloniei de la Xanten dar şi la

construcţia sau reconstrucţia unor clădiri din castrul de la Noviomagus sau din alte

castre de pe limes-ul renan1118.

Legio X Gemina a fost transferată la Aquincum, în Pannonia, cel mai târziu în

anul 107. Potrivit lui E. Ritterling, sosirea legiunii în Pannonia a avut loc la scurt timp

după încheierea primei expediţii dacice a lui Traian1119. Ultimele mărturii privind

prezenţa legiunii în Germania sunt datate în anii 101-1021120. Majoritatea

cercetătorilor au datat transferul legiunii la Aquincum în 102-1031121. Alţi istorici au

optat pentru o dată în perioada 103-1051122.

Un alt punct de controversă l-a constituit locul unde a staţionat legio X Gemina

în primii ani după venirea în Pannonia. Potrivit lui J. Fitz, legio X Gemina a fost

transferată de la Noviomagus direct la Vindobona1123.

1116 Enckevort 2005, 86. 1117 CIL XIII 7697 = Saxer 1967, 214; CIL XIII 7715 = Saxer 1967, 216; CIL XIII 7716 = Saxer 1967, 215; CIL XIII 7718 = Saxer 1967, 211. 1118 CIL XIII 8640, 8646; AE 1898 8; AE 1905 139, 234; AE 1961 30; Ritterling, RE XII 1925 1682, 1804; Schönberger 1985, 359-372.1119 Ritterling, RE XII 1925 1683. 1120 CIL XIII 6797, 7715-7716, 7718; Eck 1985, 161-162, unde este menţionat guvernatorul Germaniei Inferior, Q. Acutius Nerva, (cos.suff. 100). 1121 Ritterling, RE XII 1925 1282, 1424, 1683; Parker 1928, 157; Mócsy, RE Supplementum IX 615 (101/102); Mócsy 1974, 92; Strobel 1984, 92 (anul 102); Strobel 1988b, 208 (102); Strobel 1988f, 444, 445, 446, 449-450; Strobel 2010, 214 (102). 1122 Bogaers 1967, 56, 61 (este luată în considerare posibilitatea transferului în anul 104); Lőrincz 1978a, 310 (datează venirea legiunii X Gemina la Aquincum în 105, dată care apare şi la Lőrincz 1981a, 286); Fitz 1986a, 332; Fitz 1986b 320 (103/104); Enckevort 2005, 90 (în 104).1123 Ritterling, RE XII 1925, 1683; Mócsy, RE Supplementum IX 615; Mócsy 1974, 92-94; Fitz 1986a, 329-331; Fitz 1986b, 320. Potrivit lui J. Fitz, legio X Gemina a fost transferată din Germania Inferior direct la Vindobona, în timp ce la Aquincum ar fi trimis doar o vexillatio .

163

Această ipoteză este, însă, infirmată de dovezile de ordin epigrafic1124 şi de

materialul tegular1125 descoperite la Aquincum. Trebuie menţionat, totuşi, faptul că

numărul tegulelor ştampilate ale legiunii X Gemina găsite la Aquincum şi la Gorsium

nu depăşeşte cifra şase. Acestea au fost datate de B. Lőrincz în anul 1101126.

Considerăm că această datare nu este corectă, întrucât porneşte de la ipoteza prezenţei

legiunii X Gemina la Aquincum între anii 105-1181127. Ea este întemeiată pe o altă

ipoteză nedemonstrabilă, respectiv prezenţa legiunii II Adiutrix în Dacia această

perioadă. Nu avem nicio dovadă în acest sens cu excepţia inscripţiei descoperite la

Sarmizegetusa Regia datând din perioada războiului dacic al lui Traian1128.

Legiunea a staţionat în primul castru de la Aquincum (Óbuda), care a fost datat

în timpul lui Domitianus1129.

Este foarte probabil ca legio X Gemina să fi participat la cea de a doua

expediţie dacică a lui Traian (105-106), fapt sugerat de inscripţia dedicată lui P.

Betius Betuinianus, care a fost decorat pe când servea ca tribun militar angusticlav în

această legiune1130. De asemenea, legiunea este atestată prin două ştampile tegulare

descoperite la Sucidava, asemănătoare cu cele de la Noviomagus1131. Potrivit

cercetătorului roman I. Piso, este posibil ca o vexillatio a legiunii să fi fost cantonată

la Sucidava după încheierea războiului dacic al lui Traian pentru a supraveghea

această aşezare care aparţinea Moesiei Inferior1132.

Considerăm că legio II Adiutrix a revenit la Aquincum după războiul dacic al

lui Traian, lăsând în noua provincie cel mult o vexillatio. Prin urmare, legio X Gemina

s-a stabilit, cel mai târziu în anul 107 la Vindobona1133, unde a înlocuit legio XIIII

1124 CIL III 3550, 10479, 10517 (AE 1891 74), 10562; AE 1965 121.1125 Lőrincz 1978b, 144-146. 1126 Lőrincz 1995, 119. 1127 Lőrincz 1978, 310-311; Lőrincz 1981a, 286; Strobel 1984, 92; Strobel 1988b, 193-222; Lőrincz 2000, 163-164; Gómez-Pantoja 2000a, 187; Lőrincz 2001, 81; Farnum 2005, 22, 82; Strobel 2010, 282, 365, 380, 412. 1128 IDR III/3 268 = AE 1983 824. Potrivit Lőrincz 2000, 163-164, nota 41, această inscripţie infirmă ipoteza prezenţei legiunii II Adiutrix la Aquincum începând cu 106/107. Vezi şi Piso 2000, 213 şi Piso 2008, 304, potrivit căruia inscripţia de la Sarmizegetusa Regia trebuie datată, mai curând, după 106. În realitate, această inscripţie nu oferă informaţii cu privire la data la care legio II Adiutrix a servit în Dacia şi cu atât mai puţin pentru o prezenţă permanentă între anii 106-118. 1129 Nagy 1977, 360; Lőrincz 1978, 309-310; Szirmai 1991, 259; Németh 1995, 141.1130 CIL VIII 9990 = ILS 1352; Syme 1971, 90-91; Strobel 1984, 92; Gómez-Pantoja 2000a, 187. 1131 IDR II 237: [L]EG X G; Toropu, Tătulea 1987, 101-102, fig. 24, 2-3. 1132 Piso 2000, 220. 1133 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-321, care remarcă faptul că Gorsium a devenit o aşezare civilă cel mai târziu în 105 (vezi Jilek 1999, 124); Wheeler 2000, 282-295; Fitz 2005, 67; Lóki, Szabó, Visy 2011, 62.

164

Gemina care, la rândul său, a fost transferată la Carnuntum. Legio XIIII Gemina a

înlocuit legio XV Apollinaris care, în opinia noastră, a plecat în Egipt.

E. Ritterling remarca absenţa dovezilor cu privire la participarea legiunii X

Gemina la războiul parthic al lui Traian1134. Cu toate acestea, mai multe inscripţii

descoperite în Grecia, Asia Minor şi Siria dedicate unor personaje care au servit în

legiune pot fi puse în legătură cu diferitele expediţii pe care romanii le-au întreprins în

Orient în secolul II p.Chr.1135

Perioada în care legiunea a staţionat la Vindobona este mult mai bine

documentată1136. Castrul a fost investigat sistematic începând cu sfârşitul secolului al

XIX-lea1137. Prima legiune care a staţionat la Vindobona a fost XIII Gemina, între anii

97-101. Ulterior, aceasta a plecat în războiul dacic al lui Traian şi a rămas definitiv în

noua provincie, fiind înlocuită de legio XIIII Gemina1138. Ca urmare a plecării legiunii

XV Apollinaris în Egipt în 106/107, legio XIIII Gemina a părăsit Vindobona şi s-a

stabilit la Carnuntum, fiind înlocuită la Vindobona de legio X Gemina. Alţi cercetători

consideră că acest transfer a avut loc abia în anul 118, când legiunea II Adiutrix ar fi

revenit la Aquincum, iar legio XIIII Gemina s-ar fi stabilit la Carnuntum pentru a

înlocui legio XV Apollinaris, care a fost transferată la Satala, în Cappadocia1139.

În cursul staţionării sale la Vindobona, legiunea a lăsat un bogat material

epigrafic1140 şi tegular1141.

Participarea legiunii la operaţiunile de reprimare a revoltei iudaice desfăşurate

între anii 132-135 este documentată epigrafic. Q. Lollius Urbicus, care, în calitate de

legatus Augusti legionis X Geminae, l-a însoţit pe Hadrianus în războiul împotriva

iudeilor, a fost decorat pentru acte de bravură pe câmpul de luptă1142. Sextus Attius

1134 Ritterling, RE XII 1925 1685.1135 CIL III 260 (Ancyra); CIL III 433 (Ephes); AE 1933 256 (Sardes); AE 1941 166 (Ancyra), datată la 5 septembrie 195; AE 1994 1770 (Latakia).1136 Ptolemaios, Geographia 2.14.3; Itinerarium Antonini 248.2; Not. Dig, Occ. 34.25; CIL VI 3492 = ILS 2288; Stiglitz 1973, 54. 1137 Genser 1986, 435-531. 1138 Strobel 1988b, 208-213, 221; Genser 1986, 502-508. 1139 Syme 1939, 273; Mócsy 1974, 92, 99; Lőrincz 1978, 310; Lőrincz 1981a, 286; Strobel 1988b, 205-208; Lőrincz 2000, 163; Lőrincz 2001, 83.1140 CIL III 4553; 4556; 4558; 4560; 4567; 4568; 4571; 4572; 4574; 4581; 6485a; 11300; 11305; 11309; 11310; 14359, 26; 28; 14360; 14360, 1; 15196; Ritterling, RE XII 1925 1683-1684; Genser 1986, 507, nota 646; AE 2006 1062. 1141 Neumann 1973, 23 şi urm., 54 şi urm., 111 şi urm., 121. 1142 CIL VIII 6706 = ILS 1065; Mor 1990, 171.

165

Senecio a servit ca prefect al alei Flavia Gaetulorum şi ca tribun angusticlav al

legiunii X Gemina1143.

Cu siguranţă că legio X Gemina a participat la ofensiva condusă de

moştenitorul lui Hadrianus, L. Aelius Caesar, care guverna cele două Pannonii în

calitate de proconsul 136/137, împotriva quadilor1144. Succesorul lui Aelius Caesar în

Pannonia Superior, T. Haterius Nepos Atinas Probus Publicius Matenianus este

onorat într-o inscripţie descoperită la Fulginiae (Foligno, în Umbria, Italia), unde se

menţionează că acest senator a fost distins cu ornamenta triumphalia1145. Potrivit unor

istorici, T. Haterius Nepos a continuat operaţiunile peste Dunăre împotriva barbarilor,

victorii pentru care ar fi fost cu ornamentele triumfale, fiind ultimul general roman

despre care avem informaţii că ar fi primit această distincţie1146.

În urma descoperirii arhivei de la Babatha, în Israel, la începutul anilor ’60 ai

secolului trecut au adus noi informaţii în legătură cu cariera acestui senator: T.

Haterius Nepos era guvernator al Arabiei în 130-131. Potrivit istoricului german W.

Eck, T. Haterius Nepos a participat la operaţiunile împotriva iudeilor conduşi de

Simon bar Kochba, numărându-se, alături de guvernatorul Iudeei, Cn. Minicius

Faustinus Sex. Iulius Severus, şi cel al Syriei, C. Quinctius Certus Poblicius

Marcellus, între generalii distinşi de Hadrianus cu ornamenta triumphalia pentru

victoria obţinută în acest dificil război1147. Deşi guvernator la unei provincii imperiale

de rang pretorian, T. Haterius Nepos a fost numit consul în anul 134 (consulat

exercitat, cel mai probabil in absentia)1148, fapt care îl califica pentru dreptul de a

primi ornamentele triumfale. Legio III Cyrenaica, aflată în subordinea guvernatorului

Arabiei, a participat la operaţiunile împotriva iudeilor, după cum o dovedesc

decoraţiile acordate de Hadrianus tribunului laticlav C. Popilius Carus Pedo1149 şi

centurionului C. Nummius Constans1150.

Este puţin probabil, presupune W. Eck, ca Hadrianus să fi acordat ornamenta

triumphalia pentru fapte de arme pe alte teatre de operaţii. Totodată, împăratul a 1143 CIL VI 3505; Saxer 1967, nr. 49; Smallwood 1981, 447, nr. 45; Mor 1990, 171, care consideră că Senecio a servit în Iudaea ca tribun al legiunii X Gemina; PME A 188. 1144 SHA, Vita Hadriani 23.11; Vita Aelii 3,2,5-6; PIR² C 605; Rohden, RE III:2, 1899 1830; Thomasson, LP 104, nr. 31.1145 CIL XI 5212 = ILS 1058; PIR² H30; Thomasson, LP 104, nr. 32..1146 Gordon 1952, 324 (non vidi); Dobó 1968, 107; Mócsy 1974, 102; Fitz 1993, 479; Piso 2005a, 260-261.1147 Eck 1999a, 76-89; Eck 1999b, 225-227.1148 Degrassi 1952, 39.1149 CIL XIV 3610 = ILS 10711150 CIL XI 3733 = ILS 2083. Potrivit lui Mor 1990, 168, nu este exclus ca centurionul să fi fost decorat în timp ce servea ca primus pilus în legio II Traiana fortis.

166

primit a doua şi ultima salutaţie imperială în 135, dată care poate fi pusă în legătură

doar cu sfârşitul războiului din Iudaea şi nu cu operaţiunile din Pannonia care au avut

loc câţiva ani mai târziu1151. De asemenea, Antoninus Pius a primit cea de a doua

salutaţie imperială în anul 142 pentru victoriile obţinute în Britannia, nu la Dunăre, a

mai remarcat cercetătorul german1152. A fost evocată posibilitatea ca T. Haterius

Nepos să fi obţinut această distincţie în anul 142, cu prilejul instalării în fruntea

quadilor a unui rege loial Romei, la capătul unor operaţiuni dificile1153. Însă, după cum

just a observat W. Eck, ornamenta triumphalia puteau fi decernate unui general

victorios doar dacă principele primea o salutaţie imperială pentru victoria

respectivă1154. Având în vedere că Antoninus Pius a devenit imperator II în 142 pentru

victoria din Britannia, considerăm că T. Haterius Nepos a primit ornamenta

triumphalia pentru bravura dovedită în războiul împotriva iudeilor. Prin urmare, nu

avem dovezi că legio X Gemina ar fi participat la o campanie împotriva quadilor după

anul 137.

1151 Cagnat 1914, 196.1152 Kienast 1996, 135.1153 Groag, RE VII 2515. 1154 Eck 1999b, 226-227.

167

Legio XIII Gemina

Legiunea XIII a fost recrutată de Caesar în primăvara anului 57 a.Chr. în

Gallia Cisalpina, în ajunul campaniei împotriva nervilor1155. În prima confruntare cu

această populaţie gallică, legiunile de recruţi, XIII şi XIIII, au fost ţinute în rezervă1156.

Caesar a obţinut recunoaşterea legiunilor XI-XIIII în cursul conferinţei de la

Luca, în anul 56 a.Chr.1157 Legiunea a petrecut iarna anului 54/53 a.Chr. împreună cu

legatul Lucius Roscius în teritoriul Essuvilor1158.

În anul 52 a.Chr., legiunile X şi XIII, aflate sub conducerea legatului Sextius au

salvat armata romană de la un dezastru sub zidurile Gergoviei1159.

După înfrângerea marei revolte gallice, legiunea a staţionat în ţinutul

biturigilor1160.

În anul 50 a.Chr., Caesar i-a cedat lui Pompeius legiunile I şi XV. Aceasta din

urmă, aflată la Aquilea, a fost înlocuită de legio XIII1161.

Legiunea XIII a traversat rîul Rubicon, alături de Caesar, la 1 ianuarie anul 49,

act care a dus la declanşarea războiului civil1162.

Însoţit de legio XIII, Caesar a ocupat oraşul Ariminum care constituia o poziţie

de importanţă strategică în încercarea de a obţine controlul asupra Italiei1163, fiind

trimisă apoi de viitorul dictator la Auximum1164.

Probabil că legiunea a participat apoi la bătăliile de la Dyrrachium şi

Pharsalus, iar în anul 46 a.Chr. l-a însoţit pe Caesar în ultima confruntare cu forţele

republicane în Africa, fiind prezentă pe câmpul de luptă de la Thapsus1165.

O legio XIII servea, de asemenea, în rândurile armatei pompeiene. După

bătălia de la Munda, rămăşiţe ale armatei lui Sextus Pompeius s-au predat lui Caesar.

Doar legiunea XIII s-a retras la Corduba (Cordoba), unde a rezistat eroic în asediul la

1155 Caesar, De Bello Gallico 2.19; Farnum 2005, 22. 1156 Brunt 1971, 467; Keppie 1984a, 84, 199; Strobel 2002, 57. 1157 Cicero, De Provinciis Consularibus 28; Cicero, Pro Balbo 61.1158 Caesar, De Bello Gallico 5.24, 53.1159 Caesar, De Bello Gallico 7.51; Farnum 2005, 22.1160 Caesar, De Bello Gallico 8.2; 11.1161 Caesar, De Bello Gallico 8.54; Keppie 1984a, 102; Farnum 2005, 22.1162 Caesar, De Bello Civili 1.7; Keppie 1984a, 102.1163 Caesar, De Bello Civili 1.8; Keppie 1984a, 103.1164 Caesar, De Bello Civili 1.12. 1165 Caesar, Bellum Africanum 34; 60; Farnum 2005, 22.

168

care oraşul a fost supus de forţele lui Caesar. Oraşul a fost cucerit, iar apărătorii

masacraţi de învingători1166.

Legio XIII a fost dizolvată, probabil, de Caesar în 46/45 a.Chr., veteranii

acesteia fiind aşezaţi în Italia, la Hispellum (Spello)1167 şi, probabil, la Uthina, în

Africa1168. O altă epigrafă, descoperită la Perusia, menţionează un centurion al

legiunii1169. O inscripţie descoperită la Philippi dedicată unui veteran al legiunii

trimite la o reînfiinţare timpurie a acestei legiuni în primii ani ai celui de-al doilea

triumvirat1170. În absenţa surselor literare şi epigrafice, cei mai mulţi istorici au

presupus că aceasta a fost refăcută de Octavianus în anul 41-40 a.Chr.1171

Legio XIII este menţionată de Appianus alături de Octavianus în sudul Italiei,

la Puteoli, în relatarea sa cu privire la războiul pe care triumvirul îl purta în anul 36

împotriva lui Sextus Pompeius1172.

Titlul Gemina indică, în mod sigur, o amalgamare care a avut loc, cel mai

probabil, după victoria asupra lui Antonius. Cu siguranţă, a a existat şi o legio XIII

care a a servit sub ordinele colegului de triumvirat al lui Octavianus1173.

Ca emblemă a unităţii a fost ales leul, fapt care a fost pus în legătură cu

semnul zodiacal al perioadei în care legiunea a fost creată (20 iulie-19 august)1174.

Titlul Gemina este atestat pentru prima dată într-o inscripţie datând din perioada

augustană1175.

În primii ani ai Principatului, legiunea a staţionat, cel mai probabil, în

Transpadana sau în Illyricum1176. În acest caz, legio XIII Gemina a participat la

campania din anul 15 a.Chr. condusă de Tiberius şi Drusus împotriva populaţiilor din 1166 Caesar, De Bello Hispaniensi 34.1167 CIL XI 5275 = ILS 6619a; Keppie 1984a, 210.1168 Plinius, Historia Naturalis 5.29; Brunt 1971, 594, nr. 44; ILS 6784: ...colonia Iu[lia]....Tertiadecim[anorum] Uthina ex Africa; Farnum 2005, 22. 1169 CIL XI 1933. 1170 CIL III 1420614; Ritterling, RE XII, 1925 1711. Cu toate acestea, ar putea fi vorba despre un veteran al uneia dintre legiunile aflate în subordinea lui Antonius, purtând acest număr (vezi Keppie 2000b, 88). 1171 Keppie 1984a, 133, 210; Farnum 2005, 22.1172 Appianus, Bella civilia 5.87; Farnum 2005, 22.1173 Cassius Dio 55.23.7; Parker 1928, 269; Keppie 1984a, 135, 143, 210; Keppie 2000b, 77, 79; Strobel 2002, 58. Această ipoteză este preferabilă, în opinia noastră, celei propuse de Moga 1985, 14-15, potrivit căreia legio XIIII Gemina ar putea fi rezultatul unei fuziuni a două legiuni cu numărul XIII ale lui Caesar şi Pompei, care citează ca argument pasajul Caesar, De Bello Civili 3.4.1:... unam ex Cilicia veteranam, quam factam ex duabus gemellam appellabat. Keppie 2000b, 77, nota 31 mai citează şi alte cazuri în care unele legiuni care au purtat supranumele Gemella: CIL XI 7495 (legionis Gemellae), ILS 2228 (legio VI Gemella); AE 1956 160 (legio ?VIIII Gemella).1174 Ritterling, RE XII, 1926 1711; Parker 1928, 81, 261-262, 269; Keppie 1984a, 143; Moga 1985, 15; Le Bohec 1994, 246-247.1175 CIL V 1882; Keppie 1984a, 210.1176 Potrivit Farnum 2005, 22, 34, 60, între anii 30-16 a.Chr., legiunea ar fi staţionat la Burnum.

169

Alpi1177. După încheierea campaniei, legiunea se afla în ceea ce poate fi numit

„Praetentura Italiae”. S-a presupus că legiunea a staţionat la Emona, în Illyricum

până în anul 9 p.Chr.1178 Potrivit altor autori, legio XIII Gemina ar fi fost stabilită,

alături de legio XX, în Vindelicia1179.

Prezenţa legiunii în Illyricum este atestată doucumentar de două epigrafe

descoperite la Narona1180 şi, respectiv la Aquilea1181, dedicate unor militari decoraţi

pentru fapte de bravură. La acestea se adaugă două inscripţii fragmentare găsite în

Dalmatia la Salonae, care menţionează un tribun militar1182 şi, respectiv, un miles1183.

Cu siguranţă, legio XIII Gemina urma să participe la campania planificată în

Boemia împotriva regelui marcomannilor, Maroboduus, sub conducerea lui Tiberius

în anul 6 p.Chr. Izbucnirea revoltei pannonilor şi dalmaţilor (6-9 p.Chr.) a împiedicat

realizarea acestui plan, iar legiunea a luat parte la confruntările cu rebelii1184.

După dezastrul lui Varus, legio XIII Gemina a fost transferată la Rin. Se pare

că în primii ani de staţionare în Germania Superior, legiunea s-a aflat la Augsburg-

Oberhausen1185.

Numele unităţii este menţionat de Tacitus în Annales în capitolele dedicate

revoltei militarilor din trupele de la Rin din anul 14 p.Chr. împotriva lui Tiberius,

alături de cel al legiunilor II Augusta, XIIII Gemina şi XVI Gallica1186, aflate sub

conducerea lui C. Silius A. Caecina Largus, comandantul forţelor romane din

Germania Superior1187.

1177 Ritterling, RE XII, 1925 1711; Parker 1928, 92. 1178 Ritterling, RE XII 1925 1711-1712; Parker 1928, 92; Syme 1928, 29, nota 112; Keppie 1984, 163; Moga 1985, 16; Farnum 2005, 5 nota 26, 22, 34, 60 cu privire la staţionarea la Emona între anii 16 a. Chr-9 p.Chr.1179 ILS 847, unde este atestată prezenţa unui legatus pro praetore in Vindolicis (Ritterling, RE XII, 1925 1226); Parker 1928, 84; Stein 1932, 90, potrivit cărora în Vindelicia au operat legiunile XIII şi XX. Syme 1933, 29 susţinea ipoteza prezenţei legiunilor XVI şi XX în Raetia.1180 CIL III 8438 = ILS 259711181 CIL 1163 suppl = ILS 2638.1182 CIL III 2068. 1183 CIL III 12906.1184 Ritterling, RE XII, 1925 1712; Keppie 1984a, 163; Farnum 2005, 22.1185 Ritterling, RE XII, 1925 1712; Parker 1928, 92; Syme 1933, 29; Keppie 1984a, 169; Moga 1985, 16. Cu privire la staţionare la Augsbrug-Oberhausen, vezi Ritterling, RE XII, 1925 1711. Ipoteza este privită cu skepticism de Schönberger 1969, 145. Totuşi, în Schönberger 151 se precizează că în primii ani ai domniei lui Tiberius nu mai staţiona nicio legiune în Vindelicia, unde este atestat un praf(ectus) Raetis Vindolicis vallis Poeninae et levis armaturae (CIL IX 3044), poziţie incompatibilă cu prezenţa unui legat şi a unei legiuni în această regiune. Ipoteza prezenţei legiunii la Augsburg-Oberhausen a fost preluată de Farnum 2005, 22, 35, potrivit căruia legio XIII ar fi înlocuit legio XXI Rapax.1186 Tacitus, Annales 1.32, 37, Suetonius, Caligula 1. 1187 Tacitus, Annales 1.31.2; PIR S 507; Thomasson, LP 47, nr. 1.

170

După intervenţia personală a lui Germanicus, legiunile Germaniei Superior au

depus jurământul de fidelitate faţă de Tiberius1188. Legio XIII Gemina a participat apoi

la campaniile conduse de Germanicus în anii 14-16 p.Chr. împotriva populaţiilor

germanice de peste Rin, fiind prezentă pe câmpul de luptă de la Idisiaviso1189.

Potrivit unor autori, legiunea ar fi staţionat în primii ani ai principatului lui

Tiberius la Mogontiacum1190, ca urmare a descoperirii în apropierea acestui castru a

stelei funerare a unui speculator1191. Această ipoteză a fost respinsă de o serie de

cercetători, printre care se numără şi E. Ritterling1192.

La scurt timp după aceste campanii, legiunea a fost transferată la Vindonissa

(Windisch), unde a staţionat cel mai probabil începând cu anul 16 p.Chr.1193 Prezenţa

legiunii în acest castru este documentată epigrafic prin trei inscripţii1194. Epigrafele

respective demonstrează faptul că detaşamente ale legiunii au fost prezente la Zurzach

şi la Kaiseraugust1195. Fără a putea fi localizate întotdeauna cu precizie, activităţile

legiunii sunt documentate de materialul tegular al acesteia1196, dar şi de alte

descoperiri1197.

Legio XIII Gemina a fost transferată în 45/46 la Poetovio (Ptuj)1198, în

Pannonia, fiind înlocuită la Vindonissa, succesiv, de legio XXI Rapax1199 şi XI

Claudia1200. În decursul celor cinci decenii de staţionare în viitoarea colonie de pe

malul Dravei, legiunea a lăsat un bogat material epigrafic. Majoritatea inscripţiilor şi a

ştampilelor tegulare aparţin perioadei împăraţilor Claudius şi Nero1201. La Poetovio au

fost descoperite până în prezent patru ştampile tegulare datând din perioada 45-901202.

1188 Tacitus, Annales 1.37.1189 Tacitus, Annales 2.16, 25.1.1190 Stein 1932, 91, Decker, Selzer 1976, 532-534, potrivit cărora legio XIII Gemina a staţionat la Mogontiacum între anii 9-17 p.Chr. 1191 CIL XIII 6884 = ILS 2261.1192 Ritterling, RE XII, 1925 1712; Vezi Moga 1985, 16.1193 Ritterling, RE XII, 1925 1712; Parker 1928, 122; Radnóti 1974, 140; Keppie 1984a, 193; Moga 1985, 17; Farnum 2005, 22-23, 35, 44.1194 CIL XIII 5206 (la Vindonissa); CIL XIII 5239 (la Zurzach); AE 1925 6 (tăbliţă din lemn păstrată la muzeul din Brugg).1195 Wolff 2000a, 203, nota 4 cu listă bibliografică1196 Lőrincz 1981b. 1197 Este vorba de o cască găsită la Buggenum, in Olanda (AE 1961 267: K.A. P. XIII), care atestă prezenţa legiunii în Germania Inferior (vezi Tacitus, Historiae 4.68.4; 5.14.1 cu privire la operaţiunile legiunii XIII Gemina în această provincie). Potrivit Moga 1985, 19, casca ar putea data din perioada expediţiei conduse de Q. Petilius Cerialis împotriva rebelilor batavi.1198 CIL III 4061 = ILS 2330; Tacitus, Historiae 3.1; Ritterling, RE XII, 1925 1713; Parker 1928, 125, 132; Webster 1985, 51; Farnum 2005, 23, 36, 61.1199 Gechter 1974, 106-11; Gechter 1987b, 619; Hartmann 1986, 53-56.1200 Fellmann 2000, 127; Hartmann 1986, 71-76.1201 Vezi Moga 1985, 139-174.

171

În timpul războiului civil din 68-69, legio XIII Gemina a luptat în rândul

forţelor loiale lui Otho, fiind transferată din Pannonia în nordul Italiei pentru a

înfrunta armatele lui Vitellius1203. Legiunea a participat la confruntarea de la Ad

Castores, în care forţele vitelliene au fost puse pe fugă1204. La Bedriacum, legio XIII

Gemina a fost pusă în dificultate de legio V Alaudae1205. Mânioşi, soldaţii i-au reproşat

ulterior înfrângerea legatului legiunii, Vedius Aquila, acuzându-l de laşitate şi trădare 1206 .

După dispariţia lui Otho, legiunea a primit ordinul de a ridica amfiteatre în

nordul Italiei care urmau să fie scena luptelor de gladiatori oferite de partizanul lui

Vitellius, A. Caecina Alienus, la Cremona, Valens şi Bononia1207.

Legio XIII Gemina a fost trimisă înapoi în Pannonia, iar în anul 69 a îmbrăţişat

cauza lui Vespasianus1208. Forţele loiale noului principe au pornit din Orient spre

Italia. Ajunse în Pannonia, generalii care conduceau aceste trupe au organizat un

consiliu de război la Poetovio şi au decis să aştepte sosirea întăririlor înainte de a

declanşa ofensiva1209. Condusă de legatul său, Vedius Aquila, legiunea a fost trimisă

spre nordul Italiei, unde a ocupat oraşul Patavium1210. Legio XIII Gemina a participat

la a doua bătălie de la Bedriacum în care armatele lui Vitellius au fost învinse1211, apoi

a intrat în oraşul Cremona, care a fost supus jafului şi incendiat1212.

În anul 70, legiunea a fost trimisă de Mucianus împotriva rebelilor batavi

conduşi de Iulius Civilis. Legio XIII Gemina a părăsit Italia, a traversat Alpes

Poeninae şi Alpes Cottiae şi a ajuns la Rin, unde a intrat în subordinea guvernatorului

Germaniei Inferior, Q. Petilius Cerialis1213.

Cu siguranţă, legiunea a participat la războiul lui Domitianus împotriva

quadilor şi a marcomannilor din anul 891214.

1202 Lőrincz 1991, 246, nr. 21; Lőrincz 1995, 115; LEG XIII (CIL III 4660a); L XIII (CIL III 4660b); LEG XIII G (CIL III 11358a, c); LEG XIII GE (CIL III 11358b, d); LEG XIII GE[M?] (CIL III 11358d´).1203 Tacitus, Historiae 2.11.1; Parker 1928, 141; Moga 1985, 18-19; Farnum 2005, 23, 37.1204 Tacitus, Historiae 2.24.3; Suetonius, Otho 10.1. Tatăl istoricului, Suetonius Laetus, a participat la această bătălie în timp ce servea ca tribunus angusticlavius în legio XIII Gemina (PME S 84).1205 Tacitus, Historiae 2.43.2.1206 Tacitus, Historiae 2.44.2.1207 Tacitus, Historiae 2.67.2.1208 Tacitus, Historiae 2.86.1; Parker 1928, 142.1209 Tacitus, Historiae 3.1.1210 Tacitus, Historiae 3.7.1.1211 Tacitus, Historiae 3.21, 27.1212 Tacitus, Historiae 3.32-33.1213 Tacitus, Historiae 5.14.1; Parker 1928, 144, 145, 146; Thomasson, LP 55, nr. 70.1214 Cassius Dio 67.7.1-2; Parker 1928, 155; Strobel 1989, 84; Jones 2002, 150-152.

172

Una dintre întrebările care nu şi-au aflat încă un răspuns satisfăcător este cea

privind data la care legio XIII Gemina a fost transferată de la Poetovio la

Vindobona1215. E. Ritterling a citat o inscripţie de la Antiohia1216 dedicată legatului

legiunii, L. Caesennius Sospes1217. Comanda acestui senator asupra legiunii XIII

Gemina a fost datată de majoritatea cercetătorilor în anii 92/93 fiind pusă în legătură

cu expeditio Suebica et Sarmatica a lui Domitianus 1218.

Cu siguranţă că legio XIII Gemina a fost transferată la Vindobona după

încheierea acestui conflict. Un indiciu important cu privire la plecarea legiunii de la

Poetovio îl reprezintă, fără îndoială, promovarea acestei aşezări la rangul de colonia.

O inscripţie fragmentară descoperită în 1983 la Ptuj contribuie în mod decisiv la

stabilirea unui terminus ante quem. Potrivit cercetătorului Z. Mráv, epigrafa poate fi

datată între ianuarie 98-decembrie 1021219.

Transferul legiunii a fost pus în legătură cu venirea unei alte unităţi la

Vindobona – ala I Flavia Augusta Britannica milliaria civium Romanorum în anul 98,

cel mai târziu1220.

Cea mai plauzibilă ipoteză privind transferul legiunii XIII Gemina la

Vindobona este legată de desfăşurarea unui bellum Suebicum et Sarmaticum în anul

971221. O inscripţie din Gallia Cisalpina dedicată unui ofiţer de rang ecvestru, Q. Attius

Priscus, menţionează decoraţiile care i-au fost acordate ab imp(eratore) Nerva

Caesare Aug(usto) Germ(anico) bello Suebico în timp ce servea în Pannonia ca tribun

în legio I Adiutrix1222.

1215 Ritterling, RE XII, 1925 1714; Syme 1928, 49; Parker 1928, 148; Mócsy, RE Supplementum IX s.v. Pannonia, 1962 614; Syme 1971, 89; Lőrincz 1975, 344 (între anii 92-97). Farnum 2006, 23, 38, datează transferul legiunii XIII Gemina, în mod eronat, în anul 89.1216 Ritterling, RE XII, 1925 1716.1217 CIL III 291 = 6818 = ILS 1017 = IPD4 510. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi PIR² C 784; Pflaum 1953, 307-309; Pflaum 1953-1954, 431-450; Eck, RE Suppl. XIV 1974 80; Thomasson 1975, 24; Syme 1977, 39-49; Alföldy 1982, 362, nr. 18; Syme 1983, 371; Syme 1984, 178, 182; Strobel 1989, 128-130; Franke 1991, 229.1218 Syme 1971, 109; Syme 1977, 47; Sherk 1980, 1033; Syme 1983, 371; Moga 1985, 19; Strobel 1989, 96, 103, 128-130; Lőrincz 1989, 98; Paunov, Roxan 1997, 272.1219 Mráv 2000, 77-94.1220 Lőrincz 1979, 358; Neumann 1985, 120-122; Lőrincz 1989, 98, nota 9, potrivit căruia inscripţiile CIL III 4575-4576 permit stabilirea ca terminus post quem pentru venirea unităţii de cavalerie la Vindobona luna septembrie 96; Lőrincz 2001, 71. 1221 Patsch 1937, 43, potrivit căruia la acest război ar fi participat şi iazygii; contra Syme 1936, 187: “The iazyges were kept in order – perhaps by fear of Dacia, their eternal enemy”; Dušanić, Vasić 1977, 299-304 (potrivit Dušanić, Vasić 1977, 301-302, nota 67, comanda lui L. Caesennius Sospes asupra legiunii XIII Gemina este datată ipotetic în 96/97); Strobel 1984, 85, nota 3, 95; Potrivit Neumann 1985, 120-122, doar o parte a legiunii XIII Gemina ar fi fost transferată la Vindobona, fapt infirmat de Strobel 1988b, 209 şi Lőrincz 1989, 98; Lőrincz 2001, 71; Jones 2002, 153-155; Grainger 2003, 22-26.1222 CIL V 7425= ILS 2720 = ILJug 3017 = Stehlik 1969, 83 nr. 101= Dobó 1968, 97, nr. 511; Ritterling, RE XII, 1925 1389; Pflaum 1960-1961, 418, nota 2; Dušanić, Vasić 1977, 303; Lőrincz

173

Inscripţia de la Potentia dedicată lui [S]atrius1223 a fost considerată de unii

cercetători drept o dovadă a privind participarea legiunilor pannonice la bellum

Suebicum purtat în 96/971224. Ipoteza a fost infirmată de K. Strobel, potrivit căruia

această epigrafă trimite la războiul suebo-sarmatic al lui Domitianus din anii 92/931225.

În lumina informaţiilor de care dispunem, considerăm că legio XIII Gemina a

fost transferată de la Poetovio la Vindobona în 97/981226. Din perioada staţionării

legiunii la Vindobona datează un bogat material ştampilar, B. Lőrincz reuşind să

stabilească 99 de tipuri de ştampilă1227. Au fost descoperite, de asemenena, două

ştampile tegulare ale legiunii la Stupava (Slovacia), dintre care una este de tipul celor

descoperite la Vindobona în perioada în care unitatea s-a stabilit în acest castru1228.

A fost găsită, de asemenea, la Sirmium, o inscripţie având textul Leg(io) XIII /

Gem(ina) / P V C1229. Autoarea de la Belgrad a propus completarea ultimului rând al

inscripţiei sub forma p(edes) v(alli) c(entum) pe baza altor două epigrafe de la

Salonae ai ale căror autori sunt detaşamentele militare care au lucrat la fortificaţiile

acestui oraş: PED CC1230 şi MURI P DCCC1231.

C. Wollfe a remarcat că textul celor două inscripţii nu este identic. Autoarea

franceză citează exemplul unor inscripţii din Britannia, unde numele unităţii militare

este urmat de cel al lungimii porţiunii de zid construite1232. Alte inscripţii nici nu

menţionează măcar lungimea segmentului de fortificaţie ridicat1233. Wolff a propus o

lectură diferită: p(ia) v(index) c(onstans)1234.

M. Mirković a pus în legătură prezenţa acestei inscripţii cu momentul plecării

legiunii XIII Gemina de la Poetovio la Vindobona1235. În schimb, Wollf pune prezenţa

1981, 285.1223 CIL X 135 = ILS 2719.1224 Dušanić, Vasić 1977, 302-303. 1225 Strobel 1988d, 235-236; Strobel 1989, 130-131.1226 Strobel 2010, 155.1227 Lőrincz 1995, 115; Neumann 1973, 13, care a stabilit 66 de tipuri de ştampile tegulare. Vezi CIL III 11355-11359. 1228 AE 1977 631c: Leg(io) XIII Gem(ina); Lőrincz 1991, 97-98 le datează în perioada 98-101. 1229 Mirković 1990, 631-633.1230 CIL III 1980.1231 CIL III 1979.1232 Wollf 2000a, 203-204; RIB 577: p(edes) XXIII; RIB 578: XXIIII; RIB 580: [pe]des XX/IIII. 1233 Saxer 1967, nr. 144, 146: opus valli p(edes); Saxer 1967, nr. 145: p(edes); Saxer 1967, nr. 147, 148: p(er) p(edes).1234 Wollf 2000a, 204; AE 1990 855; AE 1938 104, unde legio XIII Gemina poartă epitetul p(ia) c(onstans).1235 Mirković 1990, 633.

174

epigrafei pe seama prezenţei legiunii la Sirmium în perioada războiului lui Domitianus

din anul 92/93 împotriva suebilor şi sarmaţilor1236.

În scurta sa perioadă de staţionare la Vindobona (97-101), legio XIII Gemina a

participat la ridicarea castrului de la Brigetio, în cadrul unei Bauvexillatio din care

mai făceau parte detaşamente din legio I Adiutrix, legio XIIII Gemina şi legio XV

Apollinaris1237.

Legio XIII Gemina a fost trimisîn Dacia în anul 101, unde a participat la

ambele expediţii dacice ale lui Traian1238. Cu siguranţă că legiunea a făcut parte din

forţele romane de ocupaţie ale teritoriului dacic anexat după expediţia din anii 101-

102, aflate sub comanda lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus1239.

Cea mai convingătoare dovadă privind participarea legiunii XIII Gemina la

ambele expediţii dacice ale lui Traian şi a prezenţei ulteriore a unităţii în noua

provincie o constituie inscripţia onorifică de la Corinth dedicată lui C. Caelius

Martialis1240.

Potrivit lui K. Strobel, legiunea ar fi staţionat între anii 102 - 105 pe locul

viitoarei colonii Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa1241. În realitate, nu

există dovezi privind existenţa unui castru în această zonă, iar ştampilele tegulare ale

legiunii XIII Gemina avute în vedere de cercetătorul german par să nu provină de la

Sarmizegetusa, ci de la Micia, Germisara, Apulum1242. Inscripţiile găsite la Ulpia

Traiana duc mai curând la concluzia prezenţei unei vexilaţii a legiunii după anul 106,

când au început lucrările de construcţie ale noii colonii1243.

După înfrângerea dacilor, legio XIII Gemina şi-a construit un castru de 21,5 ha

la Apulum, unde a staţionat pe toată durata stăpânirii romane în Dacia1244.

1236 Wolff 2000a, 204.1237 Lőrincz 1975, 349-351; Strobel 2010, 218.1238 Ritterling, RE XII, 1925 1716; Parker 1928, 156; Patsch 1937, 61; Strobel 1984, 95-96; Moga 1985, 20-21; Piso 2000, 220; Farnum 2005, 23; Petolescu 2010, 200.1239 Gostar 1976, 53-69. Ipoteză privită cu rezervă de Moga 1985, 21, dar preluată de Piso 2000, 220.1240 AE 1934 2 = IPD4 811 = IDRE II 367: C(aio) Caelio / fil(io) Ouf(entina tribu) Martiali, praef(ecto) / coh(ortis) I Raetorum quae tendit / in Raetia, trib(uno) leg(ionis) XIII Gem(iane) quae / tendit in Dacia in quo tribunatu / donis militaribus donatus est / ab Imp(eratore) Caes(are) Nerva Traiano / Aug(usto) Germanico Dacico et copriarum / curam adiuvit secunda expeditione / qua universa Dacia devicta est, / proc(uratori) provinc(iae) Achaiae, proc(uratori) ferrari[ar(um)], / [L. Gel]lius Menander, amicus.1241 Strobel 1984, 95-96, 201-202; Strobel 2010, 253-254.1242 IDR III/2 541; Bădău-Wittenberger 1987-1988, 615-616; Piso 1993, 2, nota 8; Piso 1996, 157-158, nr. 6; 194, nota 91; Piso 2000, 220, nota 196; Piso 2006, 38, nota 132. Contra: Băeştean 2008-2009, 165-172, potrivit căruia unele tegule ale legiunii XIII Gemina provin de la Sarmizegetusa şi dovedesc existenţa unuei vexilaţii care ar fi luat parte la programul constructiv la noii colonii. 1243 IDR III/2 243, 248, 268, 337, 419, 432.1244 Rusu 1979, 49; Moga 1985, 21-22, 34-40; Moga 1987, 54-75; Gudea 1997a, 107-108; Piso 2000, 221; Farnum 2005, 23, 38, 62; Piso 2008, 303; Petolescu 2010, 200; Strobel 2010, 280.

175

Legiunea a participat, probabil, cu doar o vexillatio la războiul parthic al lui

Traian1245. În anul 117, legio XIII Gemina a luptat, sub autoritatea guvernatorului

Daciei, C. Iulius Quadratus Bassus, şi, apoi, a succesorului său, Q. Marcius Turbo

Fronto Publicius Severus, împotriva sarmaţilor care ameninţau provincia1246.

În primii ani ai domniei lui Hadrianus, Dacia a devenit o provincie imperială

de rang pretorian ca urmare a retragerii legiunilor I Adiutrix şi IIII Flavia.

Guvernatorul Daciei Superior era, un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian

era, totodată, şi legatus legionis XIII Geminae1247. Reşedinţa acestuia, praetorium, se

afla în apropierea castrului legiunii1248.

Legiunea exercita controlul, în special, asupra văii Mureşului1249.

Cele mai timpurii tegule ale unităţii (cronologie stabilită pe baza tipologiei

acestora similare cu cea a ştampilelor de la Vindobona), descoperite la Apulum şi în

alte 40 de localităţi din Transilvania, sunt de tipul LEG XIII GEM (GE, G), între care

şi în 10 castre ale unor unităţi auxiliare1250.

1245 AE 1933 18 = IDR III/2 243; CIL III 1354 = IDR III/3 96; AE 1934 176, care sugerează că vexilaţii ale unor legiuni trimise împotriva parţilor, între care şi legiunile Daciei, au luptat sub comanda lui C. Iulius Quadratus Bassus; AE 1939 61 = IGLS VI 2789 = IDRE II 408; AE 1928 84 = IDRE II 409; Saxer 1967, 26-27; Mócsy 1974, 96; Petolescu 1989a, 253-254; AE 1989 738; Gudea 1996d, 171; Opreanu 2003, 319; Farnum 2005, 23; Petolescu 2010, 200; Strobel 2010, 393. Contra: Piso 2000, 222.1246 Piso 1993, 28; Piso 2000, 222.1247 Wollf 1976, 100-101; Piso 1993, 42-81; Piso 2000, 222; Petolescu 2010, 200.1248 În sprijinul acestei ipoteze vin numeroasele ştampile tegulare purtând numele unităţilor de gardă ale guvernatorului provinciei, pedites singulares, equites singulares, numerus singularium (Băluţă, Berciu 1980, 109-129; Berciu, Băluţă 1981, 263-270; IDR III/6, 269-286, 305, 311). Piso 1991, 148; Piso 1993, 37, nota 46; 89-90, nota 32; Diaconescu, Piso 1993, 72-73; Piso 1993-1994, 203-209; Piso 2000, 222. 1249Gudea 1997a, 23; Piso 2000, 221; Piso 2008, 303.1250 Szilágy 1946, 42-44, pl. III-IV; Moga 1985, 51, 54-75, 165-173; Băluţă 1997, 135; Piso 2000, 221; Petolescu 2010, 200. Pentru un repertoriu complet al materialului tegular al legiunii XIII Gemina de la Apulum, vezi IDR III/6, 1-268, 438-444, 446, 455-468.

176

Vestigii ale legiunii au fost descoperite şi la Slăveni1251 şi Hoghiz1252, în Dacia

Inferioară, dar şi la Tihău, în Dacia Porolissensis1253. Tegule ştampilate ale legiunilor

IIII Flavia Felix şi XIII Gemina au apărut şi la Porolissum1254.

Inscripţia descoperită la Ulpia Traiana, dedicată lui I. O. M. şi Mars Augustus

în care apare şi numele guvernatorului Tiberius Iulius Flaccinus nu a putut fi datată,

din păcate1255. Cariera acestuia, deşi cunoscută şi din alte epigrafe, nu permite o

determinare cronologică riguroasă1256.

Se pare că aşezarea civilă dezvoltată pe lângă castru (canabae) a apărut încă

de timpuriu, după cum o arată o inscripţie de la Apulum1257. Faptul că nu este

menţionat numele legiunii pe lângă care se află canabele ar putea avea legătură cu

prezenţa la Apulum a ambelor unităţi - I Adiutrix şi XIII Gemina1258. Astfel, această

epigrafă ar putea data chiar din timpul lui Traian1259. În alte inscripţii, canabele sunt

1251 IDR II 524 (ştampile tegulare).1252 CIL III 953 = IDR III/4 230 = ILD 431, datând din timpul lui Hadrianus: [Imp(eratore) Caes(are) divi Traiani Pa]rthic(i) fil(io) divi / [Nervae nep(ote) Traiano Hadria]no Aug(usto) pontif(ice) m(aximo) / [trib(unicia) potest(ate)...co(n)s(ule) III p(atre) p(atriae) vex(illatio) leg(ionis) XIII G(eminae) sub Tib(erio) Cl(audio) / [? Constante ?proc(uratore) Aug(usti) pro leg(ato) ?c(uram) a]g(ente) Antonin[i]an[o ?c(enturione)]. Potrivit Moga 1985, 69-70, vexilaţia a fost detaşată la Hoghiz în timpul lui Hadrianus pentru a efectua unele lucrări. Piso 2000, 222 a presupus că detaşamentul respectiv ar fi construit castrul de la Hoghiz în primii ani de domnie ai lui Hadrianus, când castrul s-ar fi aflat sub autoritatea guvernatorului Daciei Superior. Contra: Opreanu 2003, potrivit căruia castrul ar fi fost ridicat în anul 102, iar vexilaţia legiunii XIII Gemina s-ar fi aflat acolo cu prilejul războiului din 117-118 împotriva sarmaţilor roxolani care încercau să pătrundă în Transilvania. De asemenea, cercetătorul clujean presupune că aceasta ar putea fi vexilaţia care revenea din războiul parthic.1253 AE 1934 1484; ILD 760: Vexillat(io) / leg(ionis) XIII / Gem(inae). Potrivit Piso 2000, 221, această inscripţie datează din timpul lui Traian, fiind o placă de construcţie a castrului de piatră de la Tihău. Contra: Opreanu 2003, potrivit căruia ridicarea castrului de piatră aparţine unei perioade ulterioare lui Traian. 1254 Potrivit Gudea 1997a, nr. 25, aceste ştampile aparţin unor vexilaţii ale celor două legiuni care ar fi staţionat în nordul provinciei între 108-114. În Gudea 1997b, 54, istoricul clujean presupune că aceste vexilaţii au fost retrase de la Porolissum încă din 110, în vederea războiului cu parţii. Opreanu 1998c, 72, datează aceste ştampile tegulare în primii doi ani ai lui Hadrianus şi le pune în legătură cu operaţiunile conduse de Q. Marcius Turbo împotriva iazygilor din 118-119.1255 AE 1934 11 = IDR III/2 245: I(ovi) O(ptimo) M(aximo), / pro salute / Iul(ii) Flaccin/i, leg(ati) Aug(usti) pr(o) / pr(aetore), translat(i) in / leg(ionem) XIII G(eminam) pos(uerunt). 1256 CIL III 1461 = IDR III/2 95: Tib(erio) Iul[io] / Flacci[no] / leg(ato) Aug(usti) [pr(o) pr(aetore)] / provinc(iae) [Dac(iae)] / Col(onia) Ulp(ia) T[rai(ana)] / Aug(usta) Dac(ica) S[arm(izegetusa)]; IDR III/5 317 = CIL III 7768: Sarapi / Aug(usto) / sacrum / Tib(erius) Iulius / Flaccinus / leg(atus) Aug(usti) / pr(o) pr(aetore); CIL XVI 125. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi PIR² I 310; Thomasson, LP 152, nr. 18; Piso 1993, 76-79 (unde legaţia sa în Dacia Superior este datată ipotetic între anii 164-168); Petolescu 2010, 201. 1257 CIL III 1008 = ILS 2476 = IDR III/5 74: Fortunae / Aug(ustae) sacrae et Geni/o canabensium / L(ucius) Silius Maximus / v[et(eranus)] leg(ionis) I Ad(iutricis) / p(iae) f(idelis) magistra(n)s / primus in ca(nabis) / d(onum) d(at) / et Silia Ianuaria / et Silius Firminus. 1258 Petolescu 1989-1993, 48; Petolescu 1995, 45; Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Lőrincz 2000a, 155; Opreanu 2000, 82-85; Opreanu 2003, 315-316; Petolescu 2010, 192-194; 201-202; Matei-Popescu 2012, 15-16. Contra: Piso 1993, 7-8; Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306. 1259 Petolescu 2010, 202.

177

asociate cu legio XIII Gemina în mod explicit1260. Într-o altă epigrafă dedicată zeilor

Aesculapius şi Hygia, dedicantul Tib. Claudius Valerianus apare ca centurio legionis

XIII Geminae et I Adiutricis1261. La aceste mărturii epigrafice se adaugă ştampila

tegulară pe care numele celor două legiuni sunt din nou associate: LEG I AD / LEG

XIII G1262. Această asociere i-a determinat pe unii cercetători să presupună că o

vexillatio a legiunii I Adiutrix a staţionat în acelaşi castru cu legio XIII Gemina1263. Pe

de altă parte, C.H. Opreanu a avansat ipoteza existenţei unui al doilea castru la

Apulum, în actualul Partoş, unde ulterior s-a aflat municipium Septimium Apulense1264.

Părerea pe care ne-o asumăm în final este că legio I Adiutrix şi legio XIII Gemina au

staţionat în Dacia începând cu 106 până la începutul domniei lui Hadrianus; legio I

Adiutrix a fost transferată cel mai târziu în anul 119 la Brigetio, în Pannonia, unde a

înlocuit legio XXX Ulpia Victrix, în timp ce legio XIII Gemina a rămas în Dacia până

la sfârşitul stăpânirii romane în această provincie.

Nu există informaţii în legătură cu o eventuală participare a legiunii la

operaţiunile desfăşurate între anii 132-135 împotriva rebelilor din Iudaea1265.

1260 CIL III 1100 = ILS 7141 = IDR III/5 253: dec(urio) kanab(arum) leg(ionis) XIII G(eminae); CIL III 1094 = ILS 7140 = IDR III/5 240): veteranus leg(ionis) XIII Gem(inae) [- - - ] et d[e]c(urio) canabensium; AE 1910 84 = ILS 9106 = IDR III/5 438: conscribti et c(ives) R(omani) consis(tentes) kan(abis) eiusdem.1261 CIL III 981 = IDR III/5 11. Vezi şi CIL III 1206 = IDR III/5 507, inscripţie, din păcate, pierdută care ar fi menţionat numele unui veteran al legiunii I Adiutrix. Este de remarcat mirarea exprimată de Matei-Popescu 2012, 18 cu privire la cantitatea redusă de mărturii privitoare la legio XIII Gemina la Apulum în raport cu cele referitoare la legio I Adiutrix.1262 IDR III/6 1. 1263 Piso 2000, 205-206; Matei Popescu 2012, 17. Potrivit Bogdan-Cătăniciu 1981, 21, cele două legiuni au staţionat în acelaşi castru. Mann 1983a, 39-40. 1264 Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 82-85; Opreanu 2003, 315-316.1265 Ritterling, RE XII, 1925, 1720; Mor 1990, 173.

178

Legio XIIII Gemina Martia Victrix

Legio XIIII este evocată pentru prima dată în opera lui Caesar, De Bello

Gallico, cu prilejul campaniei din anul 57 a.Chr. împotriva Nervilor. Ştiind că forţele

adversariloir săi se aflau în apropiere, viitorul dictaror a ordonat ca şase dintre

legiunile sale, cele mai experimentate să se pregătească de confruntare şi a dispus în

ariergardă cele două legiuni recent recrutate în Gallia Cisalpina pentru a proteja

convoiul logistic al armatei. plin marş, armata1266. Cele două unităţi la care trimite

acest pasaj erau legiunile XIII şi XIV1267.

Legio XIIII, împreună cu alte cinci cohorte (trupe în fruntea cărora se flau

legaţii Q. Titurius Sabinus şi L. Aurunculeius Cotta), au fost trimise să îşi petreacă

iarna anului 54/53 a.Chr. la Atuatuca, pe teritoriul eburonilor1268. Cele două unităţi au

fost distruse într-o ambuscadă organizată de eburonii conduşi de Ambiorix şi

Cativolcus1269. Legiunea a fost reconstituită de Caesar în anul 53 a.Chr1270. Legio XIIII

a participat la operaţiunile împotriva gallilor conduşi de Vercingetorix şi a fost

prezentă, cu siguranţă, în dificilele confruntări de la Avaricum, Gergovia şi Alesia1271.

În 49 a.Chr., legio XIIII l-a însoţit de Caesar în Hispania şi a participat la bătălia de la

Ilerda. Legiunea a fost prezentă şi în bătăliile de la Dyrrachium, Pharsalus1272 şi

Thapsus1273. Legio XIIII a fost desfiinţată de Caesar în 46/45 a.Chr.1274

Legio XIIII Gemina a fost formată de Octavianus prin amalgamarea a două

legiuni, fapt sugerat de epitetul său1275. Potrivit lui K. Strobel, legiunea a fost creată în

anul 41 a.Chr, în perioada războiului perusin1276. Mult mai probabil, însă, legiunea

datează din perioada care a urmat victoriei de la Actium a viitorului principe asupra

adversarului său, Marcus Antonius1277. Un argument în favoarea ultimei ipoteze îl

reprezintă simbolul acesteia, Capricornus (Capricornul), considerat de Augustus drept

1266 Caesar, De Bello Gallico 2.19. 1267 Brunt 1971, 467; Keppie 1984a, 84; 199; Strobel 2002, 57; Farnum 2005, 23.1268 Caesar, De Bello Gallico 5.24.1269 Caesar, De Bello Gallico 5.26-37; Cassius Dio 40.5-6; Keppie 1984a, 86-87, 97. 1270 Caesar, De Bello Gallico 6.1; 32; Brunt 1971, 467; Keppie 1984a, 87. 1271 Legiunea se mai afla sub comanda lui Caesar în iarna anului 50/49 a.Chr. (Caesar, De Bello Gallico 8.54); Brunt 1971, 467; Farnum 2005, 23.1272 Keppie 1984a, 105; Farnum 2005, 23.1273 Caesar, De Bello Africo 34; 45; 60; Keppie 1984a, 111; Farnum 2005, 23. 1274 Keppie 1984a, 210. 1275 Birley 1928, 56; Webster 1985, 103; 105; Farnum 2005, 23. Vezi Caesar, De Bello Gallico 3.4.1 pentru cognomen-ul Gemella.1276 Strobel 2002, 58. 1277 Keppie 1984a, 135; Keppie 2000b, 77; Franke 2000b, 191.

179

semnul său zodiacal norocos1278. Acest simbol apare pe un fragment al unei frize pe

care mai sunt figuraţi zeii Mars şi Victoria1279.

În primii ani ai Principatului, legiunea a staţionat, cel mai probabil, în

Illyricum, principalul argument în favoarea acestei ipoteze fiind o inscripţie

descoperită la Aquilea1280. Veterani ai legiunii s-au stabilit în noua colonie fondată de

Augustus la Ateste, în Gallia Cisalpina1281.

Ulterior, legio XIIII Gemina a fost transferată în Gallia1282, iar cel mai târziu în

anul 13 a.Chr. se afla în castrul dublu de la Mogontiacum, alături de legio XVI

Gallica1283. Potrivit lui Th. Franke, cele două legiuni ar fi luat parte la campanile lui

Drusus Maior împotriva chattilor şi cheruscilor în anii 10/9 a.Chr.1284 După moartea

tragică a tânărului general, cele două legiuni au organizat o ceremonie de comemorare

care avea loc anual1285.

Legio XIIII Gemina şi Legio XVI Gallica au luat parte, cu siguranţă, la

ofensiva condusă de Tiberius împotriva lui Maroboduus, regele marcomannilor, sub

conducerea succesorului acesta la comanda legiunilor de pe cursul superior al Rinului,

Sentius Saturninus. Campania planificată nu a mai avut loc din cauza izbucnirii

revoltei pannonilor1286.

Legiunile XIIII Gemina şi XVI Gallica se aflau la Mogontiacum sub comanda

legatului L. Nonius Asprenas, nepotul lui P. Quinctilius Varus, când a avut loc

dezastrul de la Pădurile Teutoburgice (9 p.Chr.). Tânărul general a reacţionat cu

1278 CIL III 4661, 10; CIL XIII 6898 şi Domaszewski 1972, 1-80; Parker 1928, 81; Cohen V 1955, 393, nr. 540 şi urm.; VI, 75, nr. 64; Soproni 1965, 119-126; Wagner 1977, 530; Goodenough 1957, 28 (non vidi); Keppie 1984a, 139; Webster 1985, 107; 135-136; RIU 2 505.1279 Diez 1966, 105-114; Krüger 1970, 11, nr. 153 şi fig. 4; Vorbeck 1980, 52, nr. 123, fig. 7; Frenz 1992, 22.1280 CIL V 8272; Franke 2000b, 191; Strobel 2002, 58; Farnum 2005, 23, 35, potrivit cărui legiunea ar fi staţionat la Poetovio între 30 a.Chr.-9 p.Chr.1281 CIL V 2497; Ritterling, RE XII, 1925 1728.1282 ILS 2263: Sex(tus) Cliternius / miles, / Aniensis, / Cremona, / leg(io) XIIII, / aerorum / V[IIII], h(ic) s(itus) e(st); Ritterling, RE XII, 1925 1728 (localizată în regiunea locuită de Lingones); Syme 1933, 29, nota 112, potrivit căruia legio XIIII Gemina a staţionat, înainte de anul 13 a.Chr. în Gallia, iar apoi a fost transferată în Illyricum. Legiunea ar fi fost transferată la Mogontiacum după dezastrul lui Varus, în anul 9 p.Chr., ipoteză care este susţinută şi de Keppie 1984a, 169.1283 Schönberger 1969, 145; Decker, Selzer 1976, 532-533; Szilágyi 1986, 787; 788; Franke 2000b, 191-192. Farnum 2005, 24, 35, 43 datează transferul legiunii la Mogontiacum în anul 10 p.Chr. Potrivit Farnum 2005, 34, 43, legio XVI Gallica ar fi staţionat împreună cu XXI Rapax la Augsburg-Oberhausen începând cu 9 a.Chr., iar în 15-16 p.Chr. ar fi fost transferată la Mogontiacum, unde a înlocuit legio II Augusta (Farnum 2005, 35, 44).1284 Franke 2000b, 192.1285 Cassius Dio 54.36.3; Titus Livius, Epitomae 142; Instinsky 1960, 180-196.1286 Velleius Paterculus 2.110; Cassius Dio 55.29; Franke 2000b, 192.

180

promptitudine şi a pornit în fruntea trupelor sale spre Vetera Castra pentru a preveni o

posibilă ofensivă a germanilor în acel sector al frontierei renane rămas fără apărare1287.

Cele două legiuni au revenit în acelaşi an la Mogontiacum. Armata de pe

cursul superior al Rinului a fost consolidată prin venirea altor două legiuni, II Augusta

şi XIII Gemina, care au staţionat la Mogontiacum cel puţin până în anul 171288.

În anul 14 a.Chr., la scurt timp după moartea lui Augustus, legiunile din

Germania Inferior s-au revoltat, soldaţii acestora fiind nemulţumiţi din cauza

prelungirii serviciului militar peste limitele stabilite, a abuzurilor centurionilor şi a

întârzierii plăţii sumelor de bani lăsaţi prin testament de principele defunct1289.

Legiunile Germaniei Superior nu au participat la revoltă. În momentul în care

Germanicus le-a cerut să depună jurământul de fidelitate faţă de Tiberius, legiunile II

Augusta, XIII Gemina şi XVI Gallica s-au conformat ordinului fără şovăire, în timp ce

legio XIIII Gemina a avut, la început, unele ezitări1290. Deşi nu au cerut, militarii

acestei legiuni şi-au primit banii promişi de Augustus, iar veteranii au fost lăsaţi la

vatră1291.

Legio XIIII Gemina a participat la ofensiva armatei romane conduse de

Germanicus dincolo de Rin în anii 15-16. Germanicus i-a încredinţat lui P. Vitellius

comanda legiunilor II Augusta şi XIIII Gemina în cursul retragerii armatei romane

după cea de a doua campanie peste Rin. Cele două legiuni au suferit pierderi

semnificative într-o zonă situată pe coasta Mării Nordului, între cursul rîului Weser şi

estuarul Elbei, fiind surprinse de flux1292.

Fără a dispune de dovezi concludente în acest sens, E.Ritterling a emis ipoteza

participării legiunii XIIII Gemina la reprimarea revoltei gallilor conduse de Iulius

Florus şi Iulius Sacrovir în anul 211293. Este, însă, posibil ca una dintre cele două

legiuni pe care guvernatorul Germaniei Superior, C. Silius Caecina, le-a condus

împotriva rebelilor Aedui în fruntea cărora se afla Iulius Sacrovir să fi fost legio XIIII

Gemina1294. În sprijinul ipotezei formulate de Ritterling pot fi invocate inscripţiile 1287 Velleius Paterculus 2.120.3; Franke 2000b, 192.1288 ILS 2262, 2665; Potrivit lui Parker 1928, 122, legio XIIII Gemina a staţionat în timpul lui Tiberius alături de legio XVI Gallica în castrul dublu de la Mogontiacum; Decker, Selzer 1976, 532-533; Szilágyi 1986, 788; 790. Potrivit Keppie 1984a, 193, trei legiuni (II Augusta, XIIII Gemina şi XVI Gallica) staţionau la Mogontiacum în anul 14. 1289 Tacitus, Annales 1. 31.1290 Tacitus, Annales 1.37. 1291 Tacitus, Annales 1.37. Czysz 1994, 198, referitor la monedele emise sub Augustus, contramarcate cu numele lui Tiberius.1292 Tacitus, Annales 1.70; Decker, Selzer 1976, 466; Radnoti 1974, 139-140; Farnum 2005, 23.1293 Tacitus, Annales 3.40; Ritterling, RE XII, 1925 1730.1294 Tacitus, Annales 3.45-46; Decker, Selzer 1976, 466; Franke 2000b, 192-193.

181

funerare ale unor militari ai legiunii1295 şi vestigiile unui castru în care a fost cantonată

unitatea sau o vexilaţie a acesteia, descoperite la Aulnay-de-Santogne, pe teritoriul

locuit în timpul lui Tiberius de Santones şi Pictones.

Legio XIIII Gemina a făcut parte, alături de legiunile II Augusta, VIIII Hispana

şi XX Valeria Victrix din corpul expediţionar condus de Aulus Plautius care, în anul

43, a început cucerirea Britanniei. Însă, sursele literare şi epigrafice nu au oferit nicio

informaţie cu privire la participarea legiunii la această expediţie1296.

Cel mai probabil, în timpul succesorului lui Aulus Plautius, P. Ostorius

Scapula, legio XIIII Gemina, împreună cu legio XX Valeria Victrix, au dezvoltat

ofensiva spre Midlands, unde au ridicat o serie de castre de mici dimensiuni la Wall,

Kinvaston şi Metchley, unde au fost cantonate vexilaţii ale legiunii.

Potrivit lui E. Hübner, legio XIIII Gemina a staţionat la Colchester între anii

43-67, principalul său argument în acest sens fiind mormântul spectaculos al

centurionului M. Favonius Facilis1297. Cercetătorul german a pus mormintele unor

militari ai acestei legiuni găsite la Viroconium Cornoviorum (Wroxeter) pe seama

pierderilor suferite de C. Suetonius Paulinus în campania din Ţara Galilor1298. Spre

deosebire de discipolul său, Mommsen a localizat legiunea la Wroxeter, unde aceasta

ar fi staţionat într-un castru dublu alături de legio XX între anii 48-611299. La sfârşitul

acestui interval, legio XX a fost transferată, potrivit marelui istoric german, la Deva

(Chester). Legio XIIII Gemina ar fi rămas la Wroxeter până în 67 şi ar fi revenit

pentru scurt timp în anul 69, înainte de a fi transferată la Rin. E. Ritterling a preluat de

la Mommsen ipoteza castrului dublu la Viroconium (Wroxeter)1300. Legio XIIII

Gemina ar fi staţionat împreună cu legio XX la Wroxeter între anii 49-55. În sprijinul

acestei ipoteze au fost invocate două inscripţii funerare dedicate unor militari ai

legiunii XIIII Gemina. Ulterior, cele două legiuni ar fi fost transferate la Chester1301.

R.G. Collingwood a renunţat la ipoteza potrivit căreia legiunile XIIII Gemina şi XX ar

fi fost transferate la mijlocul deceniului şase al secolului I p.Chr. la Deva după ce,

iniţial, ar fi staţionat la Wroxeter. Potrivit acestui istoric, cele două legiuni au fost

1295 CIL XIII 1121, 1123; Wightman 1977, 212; Tronche 1993, 29-34. Reddé 1987, 350 şi Franke 2000b, 193 consideră că moartea militarului evocat în CIL XIII 1383, descoperită la Aquae Neris (Néris) s-a petrecut într-un context independent de revolta galilor conduşi de Iulius Florus şi Iulius Sacrovir. 1296 Birley 1981, 219-222; Holder 1982, 106.1297 CIL VII 90 = RIB I 200. 1298 Hübner 1881, 513-584. 1299 RIB I 293; Mommsen 1886.1300 Hassall 2000a, 53. 1301 Ritterling, RE XII 1925, 1731; CIL VII 154; 155; Ephemeris Epigraphica 9, 534; Biró 1975, 24.

182

cantonate între anii 45-49 într-un castru dublu la High Cross, la intersecţia dintre

Watling Street şi Fosse Way. Ulterior, cele două legiuni au fost transferate la

Wroxeter1302.

I. Richmond a localizat legio XIIII Gemina pe aproape întreraga durată a

staţionării sale în Britannia (48-67)1303.

O viziune diferită a prezentat S.S. Frere. Acest istoric a respins ipoteza

castrelor duble şi a introdus conceptul de castre de vexilaţie. În ediţia din 1967 a

lucrării sale Britannia: A History of Roman Britain, istoricul britanic a localizat legio

XIIII Gemina între anii 43-49 în castrele de la High Cross şi Leicester. Între anii 49-

57, înainte ca legiunea să fie transferată cu efectivul complet la Wroxeter, aceasta ar fi

staţionat la Wall, şi Kinvaston1304. Potrivit ediţiei din 1978, între 49-57 legiunea ar fi

staţionat în nu mai puţin de trei castre: Wall, Kinvaston şi Metchley1305. Pe măsură ce

explorările arheologice au adus la lumină noi informaţii, teoriile susţinute de Frere au

suferit şi ele modificări. În a treia şi ultima ediţie a lucrării sale, apărută în 1987, Frere

a revenit la teza existenţei castrelor care adăposteau o jumătate din efectivul unei

legiuni, formulată în 1967. Astfel, legio XIIII Gemina a staţionat între anii 49-57 în nu

mai puţin de patru castre (Wall, Kinvanston, Metchley şi Leighton), dar niciodată

simultan în mai mult de două1306. Între anii 43-49, legiunea s-ar fi aflat în castrele de la

Leicester şi Mancetter1307.

G. Webster a revenit la un model de ipoteză mai tradiţionalist, renunţând la

conceptul de castre de vexilaţie. El a adus în discuţie castrul de la Towcester, unde

legiunea ar fi staţionat între anii 45-48 (ulterior în acest loc a apărut micul oraş

fortificat Lactodurum), şi cel de la Mancetter, care ar fi găzduit legiunea între anii 48-

561308. Explorările arheologice efectuate între anii 1955-1985 la Wroxeter au adus la

suprafaţă un castru de mari dimensiuni1309. Potrivit lui G. Webster, care a coordonat

şantierul arheologic de la Viroconium, legio XIIII Gemina a staţionat în acest castru

1302 Collingwood, Myres 1936, 92. 1303 Richmond 1963, 37. 1304 Frere 1967, 73. 1305 Frere 1978, 94. 1306 Frere 1987, 61-62.1307 Frere 1987, 57-58.1308 Hassall 2000a, 60, tabelul 6.9.1309 Webster 1991, 125.

183

între anii 57-661310. Probabil că în scurta perioadă în care a staţionat în Britannia după

revenirea din războiul civil în anul 69, legiunea s-a aflat la Wroxeter1311.

M. Hassall a remarcat rolul pe care l-a jucat castrul de la Leicester în primul

deceniu de ocupaţie romană în Britannia1312. În această fortificaţie au staţionat între

anii 43-55 două legiuni: VIIII Hispana şi XIIII Gemina. În jurul anului 55 acest castru

a fost abandonat, iar legiunile VIIII Hispana şi XIIII Gemina au fost transferate la

Lindum, respectiv la Viroconium1313.

Legiunea a participat, probabil, la campaniile din anii 49-51 împotriva Silures

şi Ordovices, precum şi la capturarea lui Caratacus1314.

Însă împrejurarea care i-a adus consacrarea acestei legiuni ca fiind una dintre

cele mai redutabile a fost, fără îndoială, revolta icenilor conduşi de regina Boudicca,

în anul 61. Cu acest prilej, legio XIIII Gemina, împreună cu o parte din legio XX

Valeria şi câteva unităţi auxiliare, forţe aflate sub conducerea legatului provinciei, C.

Suetonius Paulinus, au obţinut o victorie strălucită împotriva rebelilor1315. În semn de

recunoaşterii a bravurii sale, legio XIIII Gemina a fost răsplătită cu titlul Martia

Victrix1316.

În anul 65 sau 66, legio XIIII Gemina a plecat din Britannia, fiiind înlocuită de

legio XX Valeria Victrix, care a fost transferată de la Gloucester1317. Din ordinul lui

1310 Webster 1970, 189; Webster 1981; Webster 1988; Webster 1991, 125. Teza se regăseşte şi la Dudley, Webster 1962, 39; Frere 1967, 87; 94; 100; Forni 1970, 211; Davies 1980, 258; Birley 1981, 39; 41; 219; Franke 2000, 193. Potrivit Potrivit Webster 1967, 48; 51, legiunea a staţionat într-un castru situat la Locetum (Wall), în apropiere de Wroxeter.1311 Hassall 2000a, 62. 1312 Hassall 2000a, 63; Hassall 2000b, 443.1313 Hassall 2000a, 61, 63, tabelul 6.10; Hassall 2000b, 444. Potrivit Farnum 2005, 23, 36, 52, legiunea a staţionat între anii 45-48 la Lactodurum (Towcester), între anii 48-56 la Manduessedum (Mancetter), iar între anii 56-65 la Viroconium.1314 Birley 1981, 43.1315 Cassius Dio 62.1-12; Tacitus, Annales 14.29-39; Dudley, Webster 1962, 41; Birley 1981, 54; Webster 1978, 41; Appleby 2009, 57-65, potrivit căruia detaşamente ale legiunii VIIII Hispana care au supravieţuit atacului prin suprindere al rebelilor, ar fi fost participat la bătălia finală. 1316 Tacitus, Historiae 2.11; 32; CIL XI 395 (66 p.Chr.): M(arco) Vettio M(arci) f(ilio) Ani(ensi tribu) / Valenti / mil(iti) coh(ortis) VIII pr(aetoriae), benef(iciario) praef(ecti) pr(aetorio) / donis donato bello Britan(nico) / torquibus armillis phaleris / evoc(ato) Aug(usto) corona aurea donat(o) / (centurioni) coh(ortis) VI vig(ilum), (centurioni) stat(orum), (centurioni) coh(ortis) XVI urb(anae), (centurioni) coh(ortis) / II pr(aetoriae), ecxercitator(i) equit(um) speculatorum, princip(i) / praetori leg(ionis) XIII Gem(inae) ex trec(enario) [p(rimo) p(ilo)] leg(ionis) VI / Victr(icis) donis donato ob res prosper(o) / gest(as) contra Astures torq(uibus) phal(eris) arm(illis) / trib(uno) coh(ortis) V vig(ilum), trib(uno) coh(ortis) XII urb(anae), trib(uno) coh(ortis) / III pr(aetoriae) [p(rimo) p(ilo) (itero) leg(ionis) XIIII Gem(inae) Mart(iae) Victr(icis), / proc(uratori) imp(eratoris) [[Nero]] Caes(aris) Aug(usti) prov(inciae) Lusitan(iae), / patron(o) coloniae speculator(es) X h(onoris) c(ausa) / C(aio) Luccio Telesino, C(aio) Suetonio Paulino co(n)s(ulibus).1317 Birley 1981, 219; Frere 1967, 109; Jones 1980, 279; Maxfield 1980, 300; Hassall 2000a, 63; Hassall 2000b, 445; Farnum 2005, 23, 36, 52.

184

Nero, legiunea a fost transferată pe continent pentru a participa la campania pe care

principele o plănuia în zona Mării Caspice1318.

În momentul în care a izbucnit revolta condusă de Iulius Vindex, urmată, la

scurt timp, de proclamarea lui Galba ca împărat, legio XIIII Gemina nu se mai afla în

Gallia, ci în zona Balcanilor. Numele provinciei în care legiunea a fost surprinsă de

aceste evenimente nu este cunoscut, însă majoritatea cercetătorilor cred că este vorba

de Dalmatia sau Pannonia1319. Ipoteza privind o eventuală prezenţă a legiunii la

Carnuntum nu poate fi luată în considerare.

Un indiciu cu privire la locul unde se afla legiunea în acea perioadă îl oferă un

pasaj din Istoriile lui Tacitus. Opt cohorte auxiliare de batavi care însoţeau legio XIIII

Gemina s-au separat de camarazii lor din această unitate pentru a se alătura forţelor lui

Fabius Valens, loialul susţinător al lui Vitellius1320. În schimb, militarii legiunii XIIII

Gemina Martia Victrix s-au numărat printre cei mai dârji apărători ai cauzei lui Otho.

În discursul rostit de generalul Suetonius Paulinus în consiliul de război ţinut înaintea

bătăliei de la Bedriacum, învingătorul rebelilor iceni a cerut amânarea confruntării cu

forţele lui Vitellius pentru a permite concentrarea trupelor fidele lui Otho, precum

legio XIIII Gemina şi legiunile din Moesia1321. Prin urmare, se poate presupune că

legiunea se afla în apropiere de nordul Italiei.

Doar o vexilaţie formată din veterani ai legiunii a fost prezentă la Bedriacum,

motiv pentru care militarii acestei unităţi ostile lui Vitellius, susţineau că nu au fost

învinşi. Prudent, împăratul a trimis legio XIIII Gemina Martia Victrix înapoi în

Britannia1322.

Militarii legiunii şi cei ai cohortelor de batavi au fost la un pas de o

confruntare în apropiere de Augusta Taurinorum. Vitellius a decis ca legio XIIII

Gemina Martia Victrix să se înapoieze în Britannia urmând un traseu care traversa

Alpii Graici, ocolind Vienna în ai cărei locuitori împăratul nu avea încredere.

Legiunea a ajuns în Britannia fără a mai avea loc niciun incident1323.

1318 Suetonius, Nero 19: parabat et ad Caspias portas expeditionem; Tacitus, Historiae 1.6.2; Plinius, Historia Naturalis 6.40; Cassius Dio 62.8.1; Keppie 1986, 419.1319 Tacitus, Historiae 2.11.1; Ritterling, RE XII 1925, 1260; 1265; 1731; Patsch 1932, 171; Hallermann 1963, 38. Genser 1986, 633. Potrivit Farnum 2005, 36-37, legio XIIII Martia Victrix se afla în Italia.1320 Tacitus, Historiae 1.59.1; 64.2; 2.27.1321 Tacitus, Historiae 2.32; 54.1322 Tacitus, Historiae 2.43; 66.1; Patsch 1932, 172-173; Hallermann 1963, 98; Hassall 2000b, 445; Farnum 20065, 23, 37, 52. 1323 Tacitus, Historiae 2.66.2-3.

185

Instigaţi prin scrisori răspândite de emisarii lui Vespasianus, militarii legiunii

XIIII Gemina Martia Victrix au îmbrăţişat cauza Flaviilor1324.

În vara anului 70, legiunea a fost convocată pentru a lua participa sub

conducerea lui Petilius Cerialis la operaţiunile împotriva rebelilor batavi1325.

Legiunea a debarcat pe continent sub coducerea legatului M. Fabius Priscus şi

a început operaţiunile împotriva nervilor şi a tungrilor1326. Învins, Iulius Civilis s-a

retras la Vetera, fiind urmărit de Petilius Cerialis, ale cărui forţe şi-au dublat

efectivele prin venirea legiunilor II Adiutrix, XIII Gemina şi XIIII Gemina Martia

Victrix1327. A doua zi după bătălia de la Vetera, Petilius Cerialis a trimis legio XIIII

Gemina Martia Victrix în Germania Superior, unde aceasta a intrat în subordinea

guvernatorului Annius Gallus1328. Legiunea s-a stabilit la Mogontiacum (Mainz) în

anul 71, unde a staţionat mai bine de două decenii. Alături de legio XIIII Gemina, la

Mainz a mai staţionat timp de cel puţin 15 ani şi legio I Adiutrix. Cele două legiuni au

înlocuit legio XXII Primigenia, care a fost transferată la Neuss1329.

Mai multe inscripţii descoperite la Mogontiacum documentează activitatea

diferitelor detaşamente ale legiunii (LEG XIIII GMV), de cele mai multe ori centurii

al căror comandat este menţionat, de refacere a castrului distrus în timpul revoltei

batavilor1330. Descoperirile ulterioare anului 1951 au adus noi mărturii cu privire la

activităţile constructive ale diferitelor detaşamente ale legiunii la Mogontiacum1331.

Detaşamente ale legiunii au participat, de asemenea, la construirea aşa-

numitului „arc al lui Germanicus” de la Mogontiacum1332. Cel puţin o vexilaţie a

legiunii a luat parte la campania condusă de guvernatorul Germaniei Superior, Cn.

Pinarius Cornelius Clemens1333 pe malul drept al Rinului în anii 73/74, campanie în

urma căreia au fost anexate Agri Decumates1334.

1324 Tacitus, Historiae 2.86.4.1325 Tacitus, Historiae 4.68.4; Hassall 2000b, 445, 446; Farnum 2005, 23, 37, 52.1326 Tacitus, Historiae 4.79.3; Franke 1991, 241, nr. 102.1327 Tacitus, Historiae 5.14; 16. 1328 Tacitus, Historiae 5.19.1329 Ritterling, RE XII, 1925, 1384; Parker 1928, 140-145; Syme 1928, 41; Schönberger 1959, 155; Webster 1985, 50, nota 3; Lőrincz 2000a, 152-153; Farnum 2005, 23, 37, 52.1330 CIL XIII 6923-6935; Ritterling, RE XII, 1925 1733; Tacitus, Historiae 4.61.3; Bechert 1971, 219; Esser 1974, 277-278.1331 AE 1953 113; AE 1977 588; AE 1979 437; AE 1979 438; Esser 1974, 287. 1332 Czysz 1994, 148.1333 PIR² C 1341; Thomasson, LP 49, nr. 16; Boscs-Plateaux 2005, 468-469, nr.28.1334 CIL XI 5271 = ILS 997; CIL XII 113 = ILS 5957; CIL XIII 9082 = ILS 5832; CIL XVI 20 = ILS 1992 (21 Mai 74); Franke 2000, 195; Farnum 2005, 23.

186

În anul 83, legio XIIII Gemina Martia Victrix a participat şi la războiul lui

Domitianus împotriva chattilor, alături de alte patru legiuni ale Germaniei

Superior1335. Numele legatului care a comandat legiunea în timpul acestui conflict ne

este cunoscut: P. Baebius Italicus a fost decorat de împărat pentru bravură1336.

Prezenţa legiunii XIIII Gemina Martia Victrix în Germania Superior este

atestată, de asemenea, printr-un bogat material tegular în cel puţin 27 de localităţi

învecinate cu Mainz. Au fost identificate trei tipuri de ştampile (LEG XIIII, LEG

XIIII, LEG XIIII G V)1337. Între anii 83-85/86, în Germania Superior au staţionat cinci

legiuni: I Adiutrix, VIII Augusta, XI Claudia, XIIII Gemina şi XXI Rapax, fapt dovedit

de materialul tegular descoperit la Rheinzabern, în regiunea locuită de Lingones1338.

Inscripţia dedicată primipilarului C. Velius Rufus, descoperită la Heliopolis

(Baalbek), menţionează o comandă specială deţinută de acest ofiţer asupra unei forţe

expediţionare compuse din detaşamenumele a opt legiuni (I Adiutrix, II Adiutrix, II

Augusta, VIII Augusta, VIIII Hispana, XIIII Gemina, XX Valeria Victrix, XXI Rapax).

Unii cercetători au pus în legătură această comandă extraordinară cu existenţa

vexilaţiilor mai multor legiuni din castrul de la Mirebeau cu prilejul războiului lui

Domitianus împotriva chattilor1339.

În inscripţia de la Baalbek se precizează că C. Velius Rufus a traversat regatul

lui Decebal, fapt care presupune existenţa unui tratat între Roma şi regele dac. Prin

urmare, nu poate fi vorba decât despre o expediţie ulterioară războiului dacic al lui

Domitianus, încheiat printr-un tratat care îl situa pe Debebal în poziţia unui rege

clientelar, obligat să permită trecerea trupelor romane pe teritoriul său. Comanda

deţinută de Velius Rufus ar putea fi datată în anul 89, cu prilejul războiului lui

Domitianus împotriva quadilor şi a marcomannilor. Însă concentrarea de forţe de la

Mirebeau poate fi pusă pe seama intenţiei lui Domitianus de a porni în anul 85 o

campanie împotriva dacilor1340.

1335 Tegulae ale unor detaşamente din legiunile I Adiutrix, VIII Augusta, XI Claudia, XIIII Gemina şi XXI Rapax, descoperite la Mirebeau-sur-Bèze au fost considerate drept principala mărturie cu privire la trupele care au participat la această campanie: ILS 2285: vexil. legionum / I VIII XI XIIII XXI; Jones 2002, 130. 1336 Ritterling, RE XII, 1925, 1735; PIR² B 17; Franke 1991, 242, nr. 103.1337 Brandl 1996, 224-228. 1338 CIL XIII 12539,2,3; Ritterling, RE XII, 1925, 1735; Syme 1928, 42; Stein 1932, 102; Wightman 1977, 213; Wiegels 1983, 40; Strobel 1986a, 257-286; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1995, 200, 222; Strobel 2010, 80. Cu privire la castrul de la Mirebeau, vezi Reddé 1987, 360-368.1339 Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986a, 257-264; Strobel 1986b, 265-280; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 314-315; Bérard 1994, 222-223, 227-230.1340 Ritterling, RE XII, 1925, 1736; Strobel 1986b, 265, 277; Strobel 1986d, 203; Strobel 1989, 83; Bérard 1994, 228-229; Franke 2000, 195-197; Strobel 2010, 111, 119.

187

La 1 ianuarie 89, guvernatorul Germaniei Superior, L. Antonius Saturninus, s-

a ridicat împotriva lui Domitianus. Reacţia promptă a loialului comandant al forţelor

romane din Germania Inferior, A. Bucius Lappius Maximus, a dus la eşecul revoltei şi

dispariţia uzurpatorului. Cu siguranţă, legiunile XIIII Gemina Martia Victrix şi XXI

Rapax au jucat un rol important în susţinerea generalului rebel1341.

Una dintre cele mai controversate probleme privind istoria legiunii XIV

Gemina din această perioadă o reprezintă cea privind data la care unitatea a părăsit

castrul de la Mogontiacum pentru a pleca spre Pannonia. Numeroşi istorici au pus în

legătură acest fapt cu distrugerea legiunii XXI Rapax în bellum Suebicum et

Sarmaticum după transferul său în Pannonia şi au datat transferul legiunii în Pannonia

în anul 921342. Pornind de o singură tegulă pe care era inscripţionat numele legiunii,

descoperită la Mursella (Petrijevci)1343, a fost formulată ipoteza potrivit căreia legio

XIIII Gemina a staţionat, iniţial, în această aşezare, iar începând cu anul 97 la Ad

Flexum1344.

Această datare a tegulei ştampilate descoperite la Mursella a fost respinsă de

B. Lőrincz, care a sugerat că acest obiect datează mai curând de la sfârşitul secolului

II p.Chr.1345

O a doua ipoteză este cea potrivit căreia legio XIIII Gemina ar fi fost

transferată de la Mogontiacum, din Germania Superior, la Ad Flexum, în Pannonia, în

anul 97. În sprijinul acestei ipoteze a fost invocată o inscripţie gravată pe un bloc de

construcţie1346. La această inscripţie s-au adăugat dovezile oferite de materialul tegular

al legiunii XXII Primigenia descoperit în Germania1347. Potrivit lui G. Waurick, la

Mogontiacum nu au fost descoperite ştampile tegulare ale acestei legiuni pe care să fie

inscripţionat cognomen-ul Domitiana, ci doar p(ia) f(idelis). Rezultă că legio XXII

Primigenia nu a fost transferată de la Vetera la Mogontiacum mai devreme de anul

1341 Ritterling, RE XII, 1925 1735; Stein 1932, 104; Syme 1978, 12-21; Eck 1985, 40; Strobel 1986d, 203-220; Jones 2002, 144-149; Strobel 2010, 104.1342 Ritterling, RE XII, 1925 1803; Syme 1928, 41; Mann 1962, 162; Esser 1972, 214; CSIR II.5 Deutschland, 2, 10; CSIR II.4 Deutschland, 3. Contra: Strobel 1988f, 437-453.1343 CIL III 3755: [le]g(ionis) XIIII G(eminae) M(artiae) V(ictricis).1344 Ritterling, RE XII 1925 1736; Parker 1928, 154; Birley 1928, 44; Stein 1932, 105; Alföldy 1959, 125; Merlin 1959, 134-136; Mócsy 1974, 85; Lőrincz 1975, 345; Speidel 1975, 38; Strobel 1984, 96; Piso 1991, 139.1345 Lőrincz 1981a, 285-287; Strobel 1988b, 217; Lőrincz 1991, 244-245.1346 CIL III 13443-13444 = RIU I 235-236: leg(ionis) XIIII G(eminae) M(artiae) v(ictricis) / (centuriae) P(ubli) Fanni Maxsimi (sic); CIL III 13443 a fost datată de Alföldy 1959, 125, 138, în secolul III; Baatz 1969, 126; Lőrincz 1975, 345; 349; Lőrincz 1981a, 285; Strobel 1981, 262; Strobel 1984, 96; Nagy 1986, 381; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 100-101; Franke 2000b, 198-199; Franke 2000c, 97-99; Lőrincz 2001, 71. 1347 Waurick 1986, 834-837.

188

96/97. Prin urmare nici transferul legiunii XIIII Gemina de la Mogontiacum în

Pannonia nu a avut loc mai devreme de această dată1348. Transferul legiunii VI Victrix

de la Novaesium (Neuss) la Vetera Castra ar fi avut loc, potrivit lui Waurick, în jurul

anului 100/101. Dacă legio XIIII Gemina ar fi plecat în Pannonia în anul 92, atunci

castrul de la Vetera Castra ar fi rămas neocupat timp de aproape 10 ani. Fără a

menţiona acest fapt în mod explicit, Waurick a sugerat că plecarea legiunii XIIII

Gemina de la Mogontiacum ar fi avut loc abia în anul 100/101.

Argumente suplimentare în favoarea acestei ipoteze au fost aduse de H.G.

Frenz, care a invocat o inscripţie fragmentară de la Vindobona, dedicată împăratului

Traian, datând, cel mai probabil, din a doua jumătate a anului 991349. Potrivit lui

Frenze, ultimul rând al inscripţiei ar trebui să fie completat cu numele legiunii XIIII

Martia Victrix. Această inscripţie ar trebui pusă în legătură cu o altă epigrafă, gravată

pe un bloc de construcţie, a legiunii XIIII1350, ambele fiind piese componente ale

aceluiaşi soclu de statuie.

Ipoteza lui Frenz a fost infirmată de Th. Franke1351. Cercetătorul german a adus

în discuţie cursus honorum al împăratului Hadrianus. Viitorul principe servea ca

tribun laticlav în legio V Macedonica în Moesia Inferior în 97 când a plecat spre

Germania Superior pentru a-i transmite lui Traian felicitările armatei ca urmare a

asocierii sale la tron de către Nerva. Ulterior, Hadrianus a servit ca tribun în legio

XXII Primigenia, în Germania Superior1352. Acest fapt indică anul 97 ca terminus ante

quem pentru transferul legiunii XXII Primigenia la Mogontiacum şi transferul legiunii

XIIII Gemina în Pannonia1353.

Una dintre întrebările care nu şi-au căpătat încă răspuns este cea privind

castrul în care legiunea a staţionat în primii trei ani după transferul său în Pannonia.

Cu siguranţă, legiunea s-a aflat la Vindobona începând cu anul 100/101, ca urmare a

1348 Baatz 1969, 126-128; Strobel 1988f, 437-453; Franke 2000c, 97-99; Franke 2000b, 198-199.1349 CIL XIII 7285: Imp(eratori) Caesa[ri divi Nervae f(ilio)] / Nervae Tr[aiano Aug(usto) Germ(anico) / pont(ifici) ma[x(imo) trib(unicia) pote(estate) ...co(n)s(ule)...] / p(atri) p(atriae)......... / leg(io) X [...]1350 CIL XIII 7289. Potrivit Bechert 1969, 48-53, inscripţia poate fi completată astfel: [Im]p(erator) Ca[es]ar div[I Nervae] / [f(ilius)] Nerv[a T]raianus Aug(ustus) Ger/[ma]nicu[s D]acicu[s p]ontif(ex) ma/[ximu]s t[rib(unicia) potestat(e) VIII?] imp(erator) IIII c[o(n)]s(ul) V / [p(ater) p(atriae) per leg(ionem) XIIII Gem(inam) Mart(iam) Victr(icem) fecit]. Potrivit Mráv 2000, 81, inscripţia poate fi datată între 103-106.1351 Franke 2000b, 199; vezi, de asemenea, Strobel 1988f, 437-453; Strobel 1989, 96; Strobel 2010, 155.1352 SHA, Vita Hadriani 2.5; CIL III 550; Franke 1991, 26.1353 Farnum 2005, 23, 38, 45, 62 datează în mod nejustificat acest transfer abia în 102. Legio XIIII Gemina Martia Victrix ar fi înlocuit la Poetovio legio XXI Rapax, a cărei distrugere este datată în timpul primei expediţii dacice a lui Traian (vezi Farnum 2005, 117-118).

189

plecării legiunii XIII Gemina în războiul dacic al lui Traian1354. De asemenea,

materialul tegular aparţinând legiunii XIII Gemina descoperit la Brigetio, unde un

detaşament al acestei unităţi a început ridicarea castrului din această aşezare, ca parte

a unei Bauvexillatio, nu poate fi datat ulterior anului 1011355. Este de menţionat şi

faptul că legio XIII Gemina a început construirea castrului de la Vindobona, dar că

lucrările au fost încheiate de legio XIIII Gemina1356. Un alt argument în acest sens îl

constituie asemănarea dintre ştampilele tegulare ale legiunii găsite în Germania

Superior şi cele de la Vindobona1357. Legiunea a lăsat un material tegular bogat la

Vindobona1358. Legio XIIII Gemina a fost transferată la Carnuntum, cel mai probabil,

în anul 106. Avem în vedere, în acest sens, ipoteza, pe care ne-am asumat-o, emisă de

cercetătorul american E.L. Wheeler, a transferului legiunii XV Apollinaris de la

Carnuntum la Nikopolis, în Egipt, după ce legio III Cyrenaica a fost trimisă în

Arabia1359. Legio XIIII Gemina a participat la războiul dacic al lui Traian cu o cel

puţin o vexillatio de 1000 sau 2000 de soldaţi1360. I. Piso nu a exclus ipoteza ca această

vexilaţie să mai fi rămas în noua provincie pentru o scurtă perioadă după încheierea

războiului dacic al lui Traian1361. Numeroşi veterani ai legiunii s-au stabilit în Colonia

Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, fapt care dovedeşte participarea

acestei legiuni la războiul dacic1362.

1354 CIL III 4563 = 13496; CIL III 4578; CIL III 11361; Ritterling, RE XII 1925 1737-1738; Neumann, RE IX A 1, s.v. Vindobona, 1961, 73; Neumann 1976-1977, 144; Lőrincz 1976, 261; Harl 1979, 44, 79-81; Strobel 1984, 96; Strobel 1988b, 208, nota 100; Franke 2000b; Lőrincz 2001, 73. Cu privire la o posibilă prezenţă a legiunii la Mursa sau Mursella (Petrijevci), vezi: CIL III 3284, 3755; Ritterling, RE XII, 1925 1277, 1736; Alföldy 1959, 126; Syme 1971, 88; Mócsy 1974, 85; Fitz 1980, 131; Strobel 1984, 96, nota 69; Lőrincz 1991, 244; Strobel 2010, 218. Farnum 2005, 23, 38, 62 datează transferul legiunii XIIII Gemina la Vindobona abia în 106.1355 Lőrincz 1975, 343-352. O ştampilă tegulară pe care este inscripţionat numele legiunilor XIIII Gemina şi XV Apollinaris a fost găsită la Komarom, la frontiera cu Slovacia (CIL III 11365a).1356 Birley 1928, 49; Szilágyi 1952, 211; Harl 1986, 322-327; Fitz 1986b, 320. 1357 Ritterling, RE XII 1925 1737; Strobel 1988b, 208; Genser 1986; 502. 1358 Cea mai mare parte a ştampilelor tegulare ale legiunii din timpul lui Traian (277 din 302) provin de la Vindobona (Lőrincz 1995, 117, 119). Pentru tegulele legiunii descoperite la Carnuntum, vezi CIL III 11360-11365.1359 Wheeler 2000, 259-308; Wheeler 2007, 250. Ipoteza a fost susţinută şi de Szilágyi 1952, 207; Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-320. Fitz a atras atenţia asupra faptului că monumentele ridicate de legio XV Apollinaris la Carnuntum datează anterior războiului dacic al lui Traian. 1360 Ritterling, RE XII 1925 1282; 1741; Strobel 1984, 96. 1361 Mann 1983, 39, nr. 453; Piso 2000, 224; Franke 2000b, 199. 1362 CIL III 1158 = ILS 2477 = IDR III/5 366; CIL III 1196 = IDR III/5 574; Ritterling, RE XII 1925, 1282, 1741, 1753; Patsch 1937, 59-60; 158 considera că legiunea a participat la războiul dacic al lui Traian cu efectiv complet; Saxer 1967, 119 a sugerat că legiunea a trimis în războiul dacic o vexilaţie mai numeroasă; Mócsy 1974, 92; Gostar 1979, 117-118; Strobel 1984, 96, nota 71.

190

Plecarea legiunii XIIII Gemina de la Vindobona a fost urmată de venirea

legiunii X Gemina, care a fost transferată de la Aquincum în această perioadă1363.

Această reconfigurare a dispozitivului militar din Pannonia a coincis, cu siguranţă, cu

divizarea Pannoniei în anul 106 şi crearea a două noi provincii: Pannonia Superior, de

rang consular, unde se aflau trei legiuni (X Gemina, XIIII Gemina şi XXX Ulpia

Victrix) şi Pannonia Inferior, de rang pretorian şi unde staţiona doar o legiune (II

Adiutrix, care a revenit din Dacia).

Teza tradiţională era cea potrivit căreia legio XIIII Gemina a rămas la

Vindobona până în anul 113/114, când legio XV Apollinaris ar fi plecat în Orient în

războiul parthic al lui Traian şi transferată în 118/119 în Cappadocia1364.

Ulterior, punct de vedere care a fost asumat de majoritatea cercetătorilor,

plecarea legiunii XV Apollinaris la Satala şi înlocuirea acesteia la Carnuntum de către

legio XIIII Gemina Martia Victrix a fost datată în 118/119. Principalul argument

invocat de susţinătorii acestei ipoteze l-a constituit o inscripţie funerară descoperită la

Carnuntum dedicată unui optio al legiunii XV Apollinaris, Marcus Ulpius Dasius,

mort la vârsta de 40 de ani după efectuarea a 20 de ani de serviciu militar1365. Militarul

respectiv ar fi primit cetăţenia de la împăratul Traian, aşadar, în anul 98/99, fapt care

ar constitui dovada că legio XV Apollinaris se mai afla la Carnuntum în 118/1191366.

R. Syme a văzut în această inscripţie dovada participării la războiul parthic al lui

1363 Fitz 2005, 67; Lóki, Szabó, Visy 2011, 62. Potrivit Fitz 1986b, legio XIIII Gemina Martia Victrix nu a staţionat la Vindobona, ci ar fi înlocuit legio XV Apollinaris încă din 101, care ar fi fost transferată în Egipt (vezi Fitz 1981, 292). Continuarea construirii castrului de la Vindobona a fost opera unei vexilaţii a legiunii XIIII Gemina detaşate de la Carnuntum în acest scop. Vexilaţia ar fi fost înlocuită în anul 104 de legio X Gemina, venită de la Aquicum. În opinia noastră, datarea plecării legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum la Alexandria în 101 este prematură. Un asemenea fapt ar fi determinat plecarea legiunii III Cyrenaica înainte de 106, an în care a fost anexată Arabia Petraea.1364 Rittterling, RE XII 1925, 1734, 1738-1739 unde consideră că legio XIIII Gemina a părăsit castrul de la Vindobona şi şi s-a stabilit la Carnuntum, ca urmare a plecării legiunii XV Apollinaris şi ar fi rămas acolo până la sfârşitul stăpânirii romane (Ptolemaios, Geographia 2.14.3; Not. Dign. Occ. 34.26). În ceea ce priveşte participarea legiunii XV Apollinaris la războiul parthic al lui Traian, vezi Ritterling, RE XII 1925 1284-1285. Totuşi, istoricul german a avut îndoieli cu privire la participarea legiunii la acest război şi data stabilirii în Cappadocia (117 sau în 123): Ritterling RE XII 1925 1754. Ezitările sale au fost împărtăşite şi de la Parker 1928, 159, nota 6. Vezi şi Syme 1928, 55; Szilágyi 1952, 209; Hanslik, RE Suppl. 10, 1965, s.v. M. Ulpius Traianus 1094-1095; Syme 1968, 106-109; Keppie 1973, 861, 864; Lőrincz 1973, 64-65; Mitford 1974, 168; Lőrincz 1975, 345; Mitford 1980, 1197; Mann 1983, 44, nr. 514; Webster 1985, 64; Genser 1986, 639, nota 403, cu lista bibliografică; Mitford 1997, 143; Farnum 2005, 23, 39, 62; Franke 2005, 318-328; Strobel 2010, 365, 375, nota 10, 412. 1365 CIL III 4491 = Vorbeck 1980, nr. 149; E. Ritterling, RE XII, 1925, 1754: M(arcus) Ulpius/ Marci f(ilius) Quir/ina (tribu) Dasius/ Sirmi mil(es)/ leg(ionis) XV Apoll(inaris) / (centuria)------ / optio an(norum) XL / stip(endiorum) XX h(ic) s(itus) e(st)/ Statius Firmus h(eres) f(ecit) ; Franke 2005, 318-328; Strobel 2010, 375, nota 10.1366 Ritterling, RE XII 1925, 1741; Mócsy, RE Suppl. IX 1962 s.v. Pannonia, 615; Mócsy 1974, 99; Mócsy 1980, 631; Kennedy 1980, 302-303; Lőrincz 1981a, 285-289; Strobel 1984, 96, nota 73; Genser 1986, 506, 574, 633, 639; Kandler 1986, 213; Strobel 1988b, 193; Lőrincz 1989, 100, nota 30; Franke 2000b, 200; Lőrincz 2001, 74, nota 419; Lőrincz 2003, 27.

191

Traian. De asemenea, învăţatul britanic a sugerat că gentiliciul soldatului sugerează că

acesta ar fi fost recrutat de Traian în anul 94, perioadă în care viitorul principe ar fi

guvernat Moesia Superior. Potivit istoricului britanic, Sirmium ar fi aparţinut în acea

perioadă Moesiei, nu Pannoniei1367. Această teză a fost infirmată: Pannonia a fost

guvernată între anii 93/94-95/96 de Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius

Longinus, nu de Traian1368, iar Sirmium a aparţinut Pannoniei, nu Moesiei Superior1369.

Lőrincz a datat recrutarea lui M. Ulpius Dasius în 98/99, fapt care permite

datarea transferului legiunii XV Apollinaris la Satala şi venirea legiunii XIIII Gemina

la Carnuntum în 118/1191370. Cercetătorul maghiar a invocat ca argument suplimentar

o inscripţie funerară de la Aquincum dedicată unui veteran al legiunii II Adiutrix, P.

Aelius Lucus1371. Lucus, după cum o indică gentiliciul său, a fost recrutat sub

principatul lui Hadrianus, inscripţia fiind datată, în opinia lui Lőrincz, aproximativ în

anul 1401372. Însă epigrafa respectivă nu oferă niciun indiciu care să poată permite

datarea acesteia cu precizie. Data la care Aelius Lucus a fost recrutat nu poate fi

cunoscută, iar numărul stipendiilor pe care acesta le-a efectuat în legio II Adiutrix nu

este menţionat1373. Interpretarea dată inscripţiei dedicate lui Aelius Lucus era menită să

fundamenteze ipoteza „principiului dominoului” propusă de Lőrincz: venirea legiunii

II Adiutrix la Aquincum în anul 118/119, unde a înlocuit legio X Gemina care a fost

transferată la Vindobona. Acest transfer a antrenat plecarea legiunii XIIII Gemina

Martia Victrix de la Vindobona la Carnuntum, unde a înlocuit legio XV Apollinaris.

Aceasta din urmă a fost transferată la Satala, în Cappadocia.

1367 Syme 1968, 106-108.1368 Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus este atestat în Moesia Superior în diploma din 16 septembrie 94 (CIL XVI 39 = ILS 9053 = AE 1897 108), apoi în diploma din 12 iulie 96 (Dušanić, Vasić 1977, 291-292; AE 1977 722 = RMD 1978, 36-37, nr. 6). Cu privire la cariera lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, vezi: PIR² P623; Jones 1979, nr. 233; Eck 1970, 143, 145; Eck 1982, 321-330; Thomasson, LP, 125-126, nr. 31. Ipoteza privind numirea lui Traian ca guvernator al Moesiei Superior după consulat a fost formulată de Syme 1958a, 34; Syme 1968, 107; ideea a fost preluată şi de alţi cercetători: Eck 1970, 145; Dušanić 1983, 18, nota 24;AE 1985 722 (unde acest comandament este datat în 92-93 p.Chr.); Nagy 1986, 377-383, a emis ipoteza numirii lui Traian în funcţia de guvernator al Pannoniei în jurul anului 95 p.Chr.; Syme 1958a, 34 a sugerat că Traian l-ar fi putut însoţi pe Domitianus în Pannonia în 92 p.Chr.1369 Strobel 1986c, 912. 1370 Lőrincz 1981a, 285-289; Lőrincz 1989, 100, nota 30; Lőrincz 2001, 74, nota 419; Lőrincz 2003, 27.1371 CIL III 10500: D(is) M(anibus)/ P(ublius) Ael/(ius) Cla(udia tribu) Lucus / Thessa(lonica) vet(eranus) leg(ionis)/ II Ad(iutricis) et P(ublius) Ael(ius)/ Lycus vet(eranus) leg(ionis)/ eiusd(em) aeres (sic)/ amico/ benemerenti/ fecit. 1372 Lőrincz 1981a, 286. 1373 Argumentaţia lui Lőrincz privind cariera lui Aelius Lucus a fost infirmată de Fitz 1986a, 334; Wheeler 2000, 285. Despre M. Ulpius Dasius, vezi şi Fitz 1993, 344 Nr. 252 şi Mosser 2003, nr. 49.

192

J. Fitz a preluat teza lui Syme potrivit căreia Traian ar fi guvernat Moesia

Superior între anii 93/93-961374. Istoricul maghiar a propus, însă, o teză nouă cu privire

la cariera lui Ulpius Dasius: acesta ar fi servit iniţial într-o unitate auxiliară înainte de

a fi primit cetăţenia romană şi transferat în legio XV Apollinaris1375. Fitz a respins teza

plecării legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum în 118/119 şi a atras atenţia, pe bună

dreptate, asupra absenţei informaţiilor care să ateste prezenţa acestei unităţi în

Pannonia după anul 1001376.

La rândul său, K. Strobel a preluat ipoteza privind plecarea legiunii XV

Apollinaris de la Carnuntum în 118/119 şi a infirmat teza lui Fitz1377. Cercetătorul

german susţine că tatăl lui Dasius a servit în trupele auxiliare, fiind răsplătit prin

acordarea cetăţeniei romanenu oferă argumente asupra cronologiei carierei fiului

său1378. Potrivit altor cercetători, tatăl lui Dasius ar fi primit cetăţenia romană de la

Marcus Ulpius Traianus pater, care, după asumarea consulatului, în anul 70, ar fi

guvernat Moesia, înainte de a fi trimis în fruntea Syriei, în 731379.

1374 Ipoteza a fost emisă în Fitz 1982a, 320. A fost preluată de Birley 1997, 31, nota 12 şi de Bennett 1997, 45-46 care a invocat în sprijinul ipotezei sale informaţiile oferite de Georgios Kedrenos, Compendium Historiarum, în Patrologia Graeca 121, ed. J.-P. Migne, 1894, 433.20-434; Leo Grammaticus, Chronographia, în Corpus Historiae Byzantinae, ed. B. G. Niebuhr, Bonn, 1842, 67. 4-5. La aceşti autori apare expresia Paionia (=Pannonia), termen întâlnit şi la Cassius Dio 49.36.4-6 şi Appianus, Illyrike 14.40. Potrivit celor doi istorici bizantini citaţi, Traian a fost guvernator al Pannoniei în anii anteriori adoptării sale de către Nerva. Vezi Wheeler 2000, 286, nota 159, care a presupus că sursa celor doi istorici bizantini a fost Cassius Dio. Mai există un document epigrafic (AE 1985 722) pe baza căruia unii cercetători au considerat că Traian ar fi guvernat Pannonia. Potrivit lui Plinius cel Tânăr, Panegyricus 14.5, după victoria asupra lui Saturninus, Traian a fost considerat demn să deţină comandamente mai importate dar într-un alt pasaj (Panegyricus 44.1), acelaşi autor a afirmat că, după consulatul ordinar asumat în anul 91 p.Chr. (vezi R. Hanslik, RE Suppl. 10, 1965, s.v. M. Ulpius Traianus 1035-1102; Lőrincz 1981a, 286), Traian şi-a petrecut următorii ani la Roma. Vezi Eck 2001, 125-140, unde această ipoteză este, de asemenea, infirmată. Wheeler 2000, 286, nota 159 consideră că ipoteza unui guvernământ al lui Traian în Pannonia în perioada anterioară adoptării sale de către Nerva nu ar trebui exclusă. Apreciem că, în absenţa unor noi dovezi privind cariera lui Traian în perioada cuprinsă între anii 91-96, această ipoteză nu se susţine.1375 Fitz a invocat două inscripţii ale unor militari din trupele auxiliare transferaţi în legiuni: ILS 2596: T(itus) Calidius /P(ubli filius) Cam(ilia tribu) Sever(us) / eq(ues), item opti, / decur(io) coh(ortis) I Alpin(orum), / item (centurio) leg(ionis) XV Apoll(inaris) / annor(um) LVIII, stip(endiorum) XXXIIII, / h(ic) s(itus) e(st) / Q(uintus) Calidius fratri / posuit; CIL V 898: [Au]re[l(ius)] Moca militavit / in (cohorte) Claud(ia) miliarense an(nos) [VIII / f]ac[t]us b(ene)f(iciarius) trib(uni) ann(os) I[II] / inde translatus in / l(egionem) Au(gustam ?) factus signif(er) an(nos) / XII, natus in Dardan(ia) / vico Zatidis dedit nom/en militie annor(um) XXXIII / vixit an(n)is LV. A[u]r(elius) Maxi[m]i/an[u]s nepus avunculo / merenti. 1376 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356 şi Fitz 1986b, 319-320. De asemenea, Fitz 1981, 292 a infirmat ipoteza lui Kennedy 1980, 302-303, potrivit căreia legio XV Apollinaris ar fi plecat în Orient în războiul parthic al lui Traian şi a revenit în Pannonia în 117/118, de unde a fost transferată în 122 la Satala.1377 Strobel 1984, 97, nota 73, unde datează acordarea cetăţeniei lui Ulpius Dasius în 98; Strobel 1988b, 193, 197-199. Cercetătorul german a respins dovezile de ordin epigrafic invocate de Fitz (ILS 2596, CIL V 898), acceptate, în schimb, de Wheeler 286, nota 157. 1378 Strobel 1988b, 197, nota 27. Argument infirmat de Wheeler 286, nota 158.1379 French, Summerly 1987, 21-22.

193

Concluzia care se degajă din această discuţie este că etapele carierei militare a

lui Ulpius Dasius nu pot fi reconstituite pe baza monumentului funerar care i-a fost

dedicat. De asemenea, inscripţia CIL III 4491 nu ne permite să afirmăm că Dasius ar

fi fost primul din familia sa care a deţinut cetăţenia romană şi nici dacă că ar fi primit

acest privilegiu când Traian era guvernator sau după ce a devenit împărat. Prin

urmare, inscripţia respectivă nu oferă dovezi cu privire la data plecării legiunii de la

Carnuntum1380.

De asemenea, materialul tegular şi epigrafic lăsat de legio XV Apollinaris în

Pannonia nu atestă prezenţa unităţii în această provincie după anul 106. Datorită

argumentelor expuse aici, am decis că ipoteza susţinută de Fitz şi Wheeler este cea

corectă1381.

Prin urmare, venirea legiunii XIIII Gemina Martia Victrix de la Vindobona la

Carnuntum trebuie datată în anul 106. Acest fapt trebuie integrat în contextul mai

general al evenimentelor politico-militare din anul respectiv. Sfârşitul războiului dacic

al lui Traian a coincis cu crearea a două noi provincii: Dacia şi Arabia. Prin urmare,

legio II Adiutrix a revenit la Aquincum din Dacia, unde a înlocuit legio X Gemina,

care a fost transferată la Vindobona. Plecată de la Vindobona, legio XIIII Gemina a

înlocuit la Carnuntum legio XV Apollinaris, care a fost transferată la Nikopolis, în

Egipt. Legio XV Apollinaris a înlocuit legio III Cyrenaica, trimisă la Bostra, în noua

provincie, Arabia1382.

Nu avem dovezi potrivit cărora legio XIIII Martia Victrix ar fi participat la

războiul parthic al lui Traian. În schimb, a fost descoperit la Gadara epitaful unui

militar al legiunii1383, fapt care i-a determinat pe unii istorici să afirme că aceasta ar fi

participat la operaţiunile împotriva rebelilor evrei între anii 132-1351384.

1380 Fitz 1986a, 348; Wheeler 2000, 286.1381 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a; 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-320; Wheeler 2000, 286-288; Wheeler 2007, 250. 1382 Wheeler 2000, 259-308. 1383 CIL III 12091. 1384 Ritterling, RE XII 1925, 1741 credea că militarul evocat în inscripţie ar fi participat la războiul parthic al lui Lucius Verus; v. Fitz 1962, 32 şi Applebaum 1983, 397, nota 155, potrivit cărora inscripţia i-ar fi fost dedicată unui militar care a participat la operaţiunile dintre 132-135 împotriva iudeilor rebeli; Mor 1990, 172 consideră că această inscripţie nu justifică o asemenea ipoteză.

194

Legio XV Apollinaris

Cassius Dio citează numele legiunii XV Apollinaris printre cele 23 de legiuni

create de către Augustus, dintre care 19 mai existau în timpul vieţii istoricului originar

din Nicaea în Bithynia1385. Prima atestare a unei legiuni cu numărul de ordine XV o

constituie proiectilele de praştie cu acest număr înscris pe ele, folosite la asediul

cetăţii Asculum (90/89 a.Chr.) din perioada războiului social1386. Pentru autorul

monumentalului articol Legio din RE, E. Ritterling, momentul creării legiunii nu este

cunoscut1387. Totuşi, premisele apariţiei acestei legiuni pot fi identificate în timpul

1385 Cassius Dio 55.23.5: to¿ te pentekaide¿ton toì 'Apollw¯neion toì e)n Kappdoki¿a|. 1386 CIL I2 867-874; Armand 1969, 35, nota 72; 77, nota 151; 231. 1387 E. Ritterling, RE XII, 1925 1747: „Der Zeitpunkt ihrer Errichtung ist unbekannt.”

195

campaniilor lui Caesar de cucerire a Galliei. Viitorul dictator a recrutat în anul 53

a.Chr. o legiune cu numărul XV1388 pentru a înlocui o altă legiune distrusă în anul

precedent în bătălia de la Atuatuca1389. Legiunea a fost trimisă în anul 52 a.Chr.

împotriva Iapodes care atacaseră oraşele din Gallia Cisalpină, între care Aquilea şi

Tergeste1390. Tabăra de iarnă a legiunii a fost stabilită, cel mai probabil, la Aquilea1391.

În anul 50 a.Chr., din ordinul Senatului, Caesar i-a cedat lui Pompeius două legiuni, I,

recrutată de către acesta din urmă în anul 55 a.Chr. şi transferată în subordinea

colegului său de triumvirat, şi XV1392. Cele două legiuni au fost trimise la Capua, de

unde urmau să plece spre Syria, rămasă fără apărare în urma dezastrului lui Crassus la

Carrhae1393. La Aquilea, a fost transferată în locul legiunii XV, legiunea XIII1394. Cele

două legiuni i-au fost, însă, cedate lui Pompeius de către consulul C. Marcellus1395.

Doi ani mai târziu, legio XV se afla în rândurile armatei lui Pompeius, purtând

numărul de ordine III, în bătălia de la Pharsalus1396. S-a presupus că militarii legiunii

III s-au numărat printre cei 24.000 de prizonieri de război proveniţi din armata lui

Pompei redistribuiţi ulterior în legiunile lui Caesar1397. Potrivit acestei ipoteze, Caesar

ar fi reconstituit legio XV, însă atât mărturiile istoricilor antici cât şi studiile

cercetătorilor actuali cu privire la acest fapt sunt contradictorii1398. Nu dispunem de

nicio informaţie certă asupra aceastei legiuni pentru perioada 49-41 a.Chr. sau a

locului unde ar fi staţionat.

1388 Caesar, De Bello Gallico 6.1; 8.54, 1-4; Šašel 1985, 547-548. 1389 Caesar, De Bello Gallico 5.26-37 tratează episodul privind dezastrul suferit de Q. Titurius Sabinus şi L. Aurunculeius Cotta în octombrie 54 a.Chr., la Atuatuca, în faţa Eburonilor conduşi de Ambiorix şi Cativolcus. 1390 Caesar, De Bello Gallico 8.24.3: T. Labienum ad se evocat; legionem autem XV, quae cum eo fuerat in hibernis, in Galliam togatam mittit ad colonias civium Romanorum tuendas, ne quod simile incommodum accideret decursione barbarorum ac superiore aestate Tergestinis acciderat, qui repentino latrocinio atque impetu Illyriorum erant oppressi. 1391 Caesar, De Bello Gallico 1.10.3: . . . ipse in Italiam magnis itineribus contendit duasque ibilegionesconscribit et tres, quae circum Aquileiam hiemabant, ex hibernis educit et, qua proximum iter in ulteriorem Galliam per Alpes erat, cum his quinque legionibus ire contendit. 1392 Caesar, De Bello Gallico 6.1; 8.54.4. 1393 Appianus, Bella civilia 2.29; Caesar, De Bello Gallico 8.54.1. 1394 Caesar, De Bello Gallico 8.54.2. 1395 Caesar, De Bello Gallico 8.55. 1396 Caesar, De Bello Civile 3.88.2. 1397 Brunt 1971, 476; Parker 1928, 60-62.1398 Parker 1928, 57-58; Cicero, Ad Atticum 7.7.13; Florus 2.13.5; Suetonius, Caesar 29.2; Plutarh, Pompeius 58; Keppie 1984a, 200 ignoră preluarea legiunii XV de către Pompei şi datează dispariţia acesteia în 49 a.Chr., în Africa; Keppie 1983, 215-226, susţine existenţa neîntreruptă a legiunii până în anul 41 a.Chr. Potrivit Strobel 2002, 58, legio XV Apollinaris a fost creată de Octavianus în jurul anului 40 a.Chr., în timpul războiului perusin, nu mai timpuriu, cum susţine Keppie 1981, 369. Farnum 2005, 23 datează crearea legiunii de către Octavianus în anul 43 a.Chr.

196

L.J.F. Keppie datează dispariţia noii legiuni în anul 49 î.Chr, în Africa, fără a

oferi explicaţii asupra acestei ipoteze1399. Potrivit ipotezei susţinute de învăţatul sloven

J. Šašel, legiunea XV nu ar fi fost desfiinţată după bătălia de la Pharsalus, ci trimisă în

Illyricum, unde ar fi rămas cel puţin până în anul 44 a.Chr., urmând să plece în

expediţia parthică planificată de Caesar. Acelaşi autor susţinea că Illyricum devenise

baza de concentrare a armatelor care urmau să participe la acest război1400. Ca

argument în sprijinul acestei ipoteze, Šašel evocă o inscripţie care îl are ca dedicant pe

un militar din legiunea XV, un descoperită în 1980 la Most na Soci, pe cursul mijlociu

al râului Isonzo, la nord-nord-est de Aquilea, datată, în funcţie de tipul de gravare al

literelor în ultimele decenii ale Republicii1401. Pentru Šašel, inscripţia fragmentară în

care apare acest ignotus din tribul Velina constituie principalul argument pentru

identificarea legiunii XV creată de Caesar în 53 a.Chr. cu legio XV Apollinaris din

perioada lui Augustus.

În regiunea dintre Aquilea şi Emona se află numeroase se află numeroase

monumente funerare cu inscripţie, dedicate unor militari defuncţi ai legiunii XV

Apolliniaris, cele mai târzii datând din perioada lui Claudius, fapt care sugerează

prezenţa continuă a acestei unităţi în perioada cuprinsă între primele decenii ale

secolului I a.Chr. şi prima jumătate a secolului I p.Chr. În zonă mai sunt atestaţi trei

soldaţi ai legiunii care aparţin tribului Velina1402. Recrutarea militarilor unei legiuni nu

era, însă, restrânsă la membrii unui singur trib. Spre exemplu, a fost descoperit în

albia râului Isonzo, în apropiere de Mainizza, lângă un pod situat pe drumul care lega

Aquilea de Emona un bloc cu o inscripţie funerară dedicată unui militar al legiunii XV

Apollinaris, aparţinând tribului Pupinia, datând din prima jumătate a secolului I p.

Chr1403. Aşa cum conchide şi cercetătorul american E.L. Wheeler, teza identificării

legiunii XV create de Caesar cu legiunea XV Apollinaris din perioada lui Augustus

doar pe baza acestor inscripţii nu se susţine1404.

Se pune, apoi, problema, identificării legiunii XV create de Caesar după bătălia

de la Pharsalus cu legio XV Apollinaris. După bătălia de la Philippi, în 42 a.Chr.,

Octavianus şi-a reorganizat forţele aflate în subordine şi a creat o colonie de veterani

1399 Keppie 1984a, 200. 1400 Šašel 1985, 547-555. 1401 Svoljšak, Žbona-Trkman 1986, 360-361, nr. 6: [-]/ [-] … Vel(ina)/ [?] ..(?)/[-mi)les leg(ionis) XV / [-]..vis / [-]……meni / [-]st (?)/ [-].ulgart {sic}/ [-]... inae /.1402 CIL III 4535; CIL III 10769; CIL V2 173; numeroşi locuitori din Aquilea aparţin tribului Velina. 1403 AE 1978 357. 1404 Wheeler 2000, 261-262.

197

la Cremona în anul următor1405, în care s-au stabilit foşti militari din legiunile II şi

X1406.

Există şi o inscripţie în care este evocat un anume Naevius, veteran al legiunii

XV Apollinaris. Inscripţia funerară de la Ricengo, localitate aflată la nord-vest de

Cremona, dedicată acestui fost soldat, ar putea constitui cea mai timpurie atestare a

numelui Apollinaris, având ca terminus post quem anul 41 a. Chr1407. Cu toate acestea,

epigrafa respectivă nu poate fi considerată drept o dovadă în sprijinul ipotezei potrivit

căreia cele două legiuni ar fi fost identice. Surprinzătoare este prezenţa acestui veteran

al unei legiuni subordonate lui Caesar Octavianus într-o colonie a lui Antonius.

Sursele sugerează că, ulterior bătăliei de la Philippi, a existat tendinţa ca legiunile

aparţinând aceluiaşi triumvir să fie aşezate în aceeaşi colonie1408. Potrivit acestei

reguli, în condiţiile în care veteranii legio X, reconstituită de Lepidus în 44 a.Chr. şi

transferată în subordinea lui Antonius în anul următor au fost colonizaţi la Cremona

împreună cu cei din legio II, aflată sub comanda aceluiaşi triumvir, este greu de crezut

că venirea veteranilor legiunii XV Apollinaris datează din această perioadă1409.

Naevius şi foştii săi camarazi din această legiune s-au stabilit la Cremona mai curând

după bătălia de la Naulochos. Este atestată, de asemenea, prezenţa în această colonie a

unor veterani proveniţi din alte legiuni, datând din perioada augustană timpurie1410.

La Ateste, colonie de veterani fondată după victoria de la Actium în jurul

anului 30 a. Chr, au fost găsite 27 de inscripţii în care apar numele a şapte legiuni

(IIII, V, IX, XI, XII, XIV, XV şi XIIX) şi a trei cohorte. În cinci (sau şase ?) dintre

aceste epigrafe, veteranii poartă cognomen ex-virtute Actiacus1411. Aceştia aparţin, în

exclusivitate, legiunii XI, dar epitetul Actiacus nu este prezent pe toate inscripţiile

veteranilor unităţii respective, colonizaţi la Ateste1412. Printre veteranii atestaţi la

Ateste se află şi un fost soldat al legiunii XV (fără supranumele Apollinaris), L.

Valerius, care nu poartă cognomen-ul Actiacus1413. Aceste inscripţii nu dovedesc,

totuşi, faptul că legiunea nu ar fi participat la bătălia de la Actium sau că nu ar fi

1405 Keppie 1983, 190. 1406 Keppie 1983, 60-64, 190-192, nr. 66, 67, 68. Cf. p. 58-69, pentru colonizările operate de Octavianus în perioada posterioară bătăliei de la Philippi. 1407 Keppie 1983, 64, 190-192, nr. 66-68; AE 1975 442; data creării coloniei este 41 a. Chr (Keppie 1983, 190).1408 Keppie 1983, 64-67. 1409 Keppie 1983, 67. 1410 Keppie 1983, 192, nr. 69-70. 1411 Keppie 1983, 27, 73-74, 77, 111, 195-196; Rittlerling, RE XII, 1925 1747; Parker 1928, 270. 1412 Keppie 1983, 111-112, nr. 3, 14, 23. 1413 CIL V 2516; Keppie 1983, nr. 17.

198

purtat, încă, în această perioadă, cognomen-ul Apollinaris1414. În inscripţiile care

menţionează legiuni, cognomina nu apar regulat înainte de perioada lui Claudius.

Singura informaţie utilă pe care ne-o oferă inscripţiile de la Ateste în legătură cu

legiunea XV este că aceasta exista deja în anul 31 a.Chr. Prin urmare, nu poate fi

exclusă înfiinţarea acesteia încă din anul 41 a.Chr., când Octavianus şi-a reorganizat

legiunile. Informaţiile de care dispunem în prezent ne permit să afirmăm că, în

perioada 41-31 a.Chr., urmaşul lui Caesar nu a mai creat nicio legiune1415. O concluzie

plauzibilă care se desprinde pe baza analizei inscripţiilor de la Cremona şi Ateste este

cea potrivit căreia cea de a doua legiune XV întemeiată de Caesar în 49 a.Chr. poate fi

identificată cu legio XV Apollinaris1416.

Atribuirea epitetului Apollinaris legiunii ca urmare a victoriei lui Augustus la

Actium la 2 septembrie 31 a. Chr este cel puţin discutabilă1417. Dacă L. Valerius ar fi

participat la bătălia de la Actium este puţin probabil că el ar fi omis să menţioneze

acest fapt.

Asocierea numelor legiunilor cu epitetele divine este rară. Pe lângă cazul

legiunii XV Apollinaris, în perioada postaugustană mai poate fi citat doar cel al

legiunii I Minervia, creată de Domitianus în 83 p. Chr1418. Din această perspectivă este

surprinzătoare apariţia la Cremona a două inscripţii care menţionează asemenea

epitete primii ani după crearea acestei colonii: este cazul celei dedicate lui lui

Naevius, din XV Apollinaris, şi a celei care îl are ca subiect pe C. Lanius, din legio X

Veneria1419. Data înfiinţării coloniei Cremona poate fi invocată ca terminus post quem

pentru inscripţia lui Lanius. Ideea de a-i conferi legiunii X acest epitet îi poate fi

atribuită lui Caesar, ca semn al veneraţiei faţă de zeiţa din care dictatorul pretindea că

descinde. Acesta nu mai este, însă, atestat de nicio altă sursă. De aceea, se poate

presupune că legiunea a primit acest cognomen după anul 44 a.Chr., pentru a

comemora numele celui care a creat-o, în pofida faptului că, începând cu anul 43

a.Chr., ea s-a aflat în subordinea lui Antonius1420. Un asemenea epitet este cu atât mai

surprinzător în condiţiile în care triumvirul, după bătălia de la Philippi, numele

1414 Pentru această demonstraţie, vezi Wheeler 2000, 262-263. 1415 Wheeler 2000, 262-263.1416 Wheeler 2000, 262-263.1417 Keppie 1983, 192; Keppie 1984a, 135, 143, 210. 1418 Ritterling, RE XII, 1925 1420; Parker 1928, 108-109, 262; Girard 1981, 243. 1419 ILS 2441; Keppie 1983, nr. 66. 1420 Wheeler 2000, 264.

199

acestuia a fost tot mai frecvent asociat cu Dionysos1421. Cassius Dio menţionează

faptul că, anticipând conflictul cu Antonius, Octavianus Caesar a făcut eforturi mari

pentru a convinge coloniile înfiinţate de Antonius în Italia să treacă de partea sa1422.

Cu siguranţă, şi Cremona a trecut de partea viitorului Augustus, fapt cu atât mai uşor

de înţeles dacă acceptăm ipoteza potrivit căreia în această colonie fuseseră aşezaţi

veterani ai două legiuni care îi aparţinuseră odată lui Caesar: X Veneria şi XV

Apollinaris.

Apollo a fost adoptat de viitorul Augustus ca divinitate protectoare, fapt care a

dus la naşterea unor anecdote cu caracter supranatural potrivit cărora zeul ar fi fost

tatăl primului princeps1423. De asemenea, meritul victoriei de la Actium i-a fost atribuit

protecţiei aceluiaşi zeu1424. Acordarea epitetului Apollinaris poate fi plasată, mai

curând, în contextul anilor 42-36 a.Chr., respectiv între bătălia de la Philippi şi cea de

la Naulochos1425. La Philippi, ambele tabere angajate în confruntare au luptat sub

auspiciile lui Apollo1426. Tot în această perioadă, Octavianus a început să aplice pe

documentele oficiale sau personale sigiliul pe care era gravat un sfinx1427. Grifonul

este un motiv mitologic de inspiraţie orientală care apare în Grecia mai întâi pe

ceramica protocorintică şi corintică timpurie1428 şi este asociat pentru prima dată

cultului Apollo pe monumentele din insula Delos datând din secolul VI a. Chr, făcând

referire la miturile legate cultul lui Apollo în ţinuturile hyperboreenilor1429. De

asemenea, grifonul apare ca simbol pe monedele de bronz ale cetăţilor din Asia Mică,

precum Assos şi Teos. În secolul I a.Chr., pe aversul monedelor emise de aceste cetăţi

era figurat Augustus, iar pe revers erau reprezentaţi grifoni1430. În Italia, grifonii apar

1421 Zanker 1988, 58; Taylor 1931, 107-110; această asociere nu l-a împiedicat pe Antonius să pretindă că este descendent al lui Hercules (Plutarh, Antonius 4.1-2; Taylor 1931, 197, nr. 4). 1422 Cassius Dio 50.6.3; Keppie 1983, 187-188, referitor la Bononia. 1423 Cassius Dio 45.1.2-3; Valerius Maximus 1.5.7; Suetonius, Augustus 94.4; Appianus, Bella Civilia 4.134; Plutarh, Brutus 24.7. 1424 Vergilius, Aeneis 8.704-706; Vergilius, Ecloga 4.10; Propertius, Elegiae 4.6.11-68; Suetonius, Augustus 70; Strabo, Geographia 7.7.6; Cassius Dio 51.1; Ritterling, RE XII, 1925 1747; Webster 1985, 103; Keppie 1984a, 135, 143, 210; Vella 2004, 1-17; Zanker 1988, 79-89; Gurval 1995, 87-136, cu privire la cultul lui Augustus pentru Apollo. Autorul susţine, contrar viziunii tradiţionale, faptul că legenda potrivit căreia Apollo ar fi fost tatăl lui Augustus datează din perioada ulterioară bătăliei de la Actium. O bibliografie mai cuprinzătoare privind rolul atribuit zeului Apollo de ideologia augustană în victoria obţinută la Actium, vezi Wheeler 2000, 263, nota 26. 1425 Farnum 2005, 23, unde acordarea epitetului Apollinaris este datată în perioada 43-40 a.Chr. 1426 Plutarh, Brutu 24.7; Valerius Maximus 1.5.7. 1427 Suetonius, Augustus 50; Plinius Maior, N.H. 37.1.10; Cassius Dio 51.3.5-6. 1428 Delplace 1980, 27-38. 1429 Prinz, Ziegler, RE VII, 1912 1902-1929, s.v. Gryps; Leventopoulou, LIMC 1997, 609-611, s.v. Gryps; Simon 1962, 749-752; Flagge 1975; Delplace 1980; Farnell 1907, 313-316. 1430 RPC I, 393, nr. 2320 (Assos), 424, 2514 (Teos); 414, nr. 2437 (Phocaea).

200

în iconografia funerară etruscă între secolele IV-I a.Chr.1431, dar la Roma lipsesc de pe

monedele emise de Sulla pe care apar Apollo şi simbolurile asociate acestuia1432.

Apollo venerat în Magna Graecia avea mai curând trăsăturile zeului venerat la Delos,

Apollo Hyperboreus, decât ale celui de la Delphi. Din acest punct de vedere este

elocvent episodul relatat de Herodot, referitor la Aristeas din Proconessos, care ar fi

călătorit până în ţinuturile hyperboreenilor, apărând trei sau patru secole mai târziu la

Metapontum, în sudul Italiei, ca ipostază a lui Apollo1433. Pythagora era numit la

Crotona Hyperboreus Apollo1434, iar legendele referitoate la naşterea sa susţin că acest

zeu era tatăl filozofului originar din Samos1435. Răspândirea cultului lui Apollo

Hyperboreus în Italia de Sud a fost pusă pe seama activităţilor şcolii pythagoreice1436.

Apollo şi grifonii apar frecvent în iconografia şi numismatica din Sicilia, Tarentum şi

numeroase alte cetăţi din Magna Graecia din perioada arhaică până în perioada

elenistică1437. La Alexandria, în Egipt, a apărut o tetradrahmă pe al cărei revers este

figurat un grifon cu un picior sprijinit pe o roată, datând din cel de-al 14-lea an al

domniei lui Nero (67/68)1438, când legio XV Apollinaris a iernat la Alexandria1439. În

secolul I a.Chr., grifonii sunt figuraţi pe denarii emişi de regele Bogud al Mauretaniei,

partizan al lui Antonius începând cu anul 40 a.Chr., şi înlăturat de la putere doi ani

mai târziu1440. De asemenea, pe cuirasa statuii de la Prima Porta datând din anii 20-17

a.Chr., care îl reprezintă pe Augustus, este reprezentat zeul Apollo Hyperboreus

călărind un grifon1441. Prin urmare, atribuirea cognomen-ului Apollinaris şi adoptarea

grifonului ca simbol al acestei legiuni, în asocierea cu Apollo Hyperboreus, adorat

mai ales în sudul Italiei pot fi puse mai curând pe seama victoriei de la Naulochos, din

36 a.Chr., decât a victoriei de la Actium1442. Principalul colaborator al triumvirului, M.

1431 Delplace 1980, 167-178.1432 Zanker 1988, 79. 1433 Herodot 4.15. 1434 Aelianus, Varia Historia 2.26. 1435 Iamblichus, De Vita Pythagorica 2.5-6, care ironizează această legendă. 1436 Delplace 1980, 370-371, 381. 1437 În ceea ce priveşte cultului lui Apollo Hyperboreus în Magna Graecia: Farnell 1907, 97-106, 313; Delplaces 1980, 137, 365-367; Flagge 1975, 74-76; Maher, RE XV 2, 1932 1357-1358, s.v. Metapontum; pentru prezenţa grifonilor în iconografia acestei regiuni: Delplace 1980, 28, nota 142; 29, nota 144; 34, nota 156; 35, nota 159; 36, nota 160; 50, nota 214; 51, notele 216-217; 133, notele 601-602 şi fig. 148; 139, 151-152; 155, 157, 166, 187, nota 827; 209, 218-220, 234-235; Flagge 1975, 56. 1438 RPC I, 710, nr 5324. 1439 Flavius Josephus, Bellum Iudaicum 3.8. 1440 RPC I, 210, nr. 854-855. 1441 Simon 1962, 773; Flagge 1975, 56; Delplace 1980, 269-270. Simon 1962, 760-761 remarcă faptul că mitul lui Apollo Hyperboreus asociat cu grifonii apare abia în primele decenii ale Principatului; cf. Propertius 4.1.3: atque ubi Nauali stant sacra Palatia Phoebo. 1442 Întreaga argumentaţie se regăseşte la Wheeler 2000, 263-267.

201

Vipsanius Agrippa, a fost primul comandant roman decorat cu corona classica,

distincţie care i-a fost conferită pentru victoria de la Naulochos.

Caesar Octavianus a inaugurat în 28 a.Chr. un templu dedicat lui Apollo pe

Palatin, a cărui construcţie a început după victoria obţinută de Agrippa1443. Printre

piesele care au decorat acest monument se numără şi plăcile de teracotă de Campania

pe care erau figuraţi doi grifoni flancând un crater şi cadrul unei porţi pe care erau

reprezentaţi, de asemenea, doi grifoni în poziţie heraldică, încadrând un trepied1444. În

lexiconul gramaticului alexandrin Hesychius, din secolul V p.Chr., grifonul semnifică,

totodată, un simbol de legiune. De asemenea, grifonul face trimitere, ca simbol, la o

parte constitutivă din corpul unei nave sub formă de animal înaripat, ca instrument al

răzbunării1445. Este de presupus că legiunea a participat la bătălia de la Naulochos

alături de legio X Fretensis, al cărei cognomen şi însemne se presupune a fi fost

conferite în urma prezenţei acestei din urmă în confruntarea dintre forţele lui Agrippa

şi cele ale lui Pompeius1446. Pe baza acestei voci din lucrarea eruditului alexandrin, E.

L. Wheeler a întrevăzut o posibilă legătură între grifon, ca viitor simbol al legiunii XV

Apollinaris şi proiectilul numit harpago, creat de M. Vipsanius Agrippa înainte de

bătălia de la Naulochos1447.

Grifonul ca element iconografic reprezentativ pentru ideea de răzbunare a

reapărut în anul 2 a.Chr., când Augustus a consacrat templul dedicat lui Mars Ultor,

ca urmare a promisiunii făcute la Philippi în schimbul victoriei asupra asasinilor

tatălui său adoptiv. Pe cuirasa statuii de cult a zeului reprezentat în echipament

militar, aflată în templu, erau sculptaţi grifoni1448.

Prin urmare, identificarea noii legiuni XV, create de Caesar în jurul anului 49

a.Chr. pentru a înlocui cele două legiuni (I şi XV) cedate lui Pompei în anul anterior

cu legio XV Apollinaris este plauzibilă, cu toate că nu dispunem de informaţii

1443 Velleius Paterculus 2.81.3; Cassius Dio 49.14, 3-4; 15.5. 1444 Zanker 1988, 58; Delplace 1980, 254, nr. 1090, 291, 379; Kellum 1985, 269-276; Alţi autori au considerat că acest templu a fost ridicat pentru a comemora victoria de la Actium: Gurval 1995; Gagé 1955, 540. Wheeler 2000, 266, nota 40, unde se atrage atenţia asupra faptului că în aceeaşi perioadă propaganda favorabilă lui Antonius îl asocia pe triumvir cu Dionysos (Plutarh, Antonius 4.1-2), în timp ce figura lui Sextus Pompeius era asociată cu Neptun; cf. Taylor 1931, 120-121. 1445 Hesychios, s. v. gruªpej! me¿roj twªn thªj new¯j skeuwªn, kai\ aÃgrukai, kai\ eiÅdoj zw¯on pterwtouª, oÄ ka¯lousi gupone¿mesin.1446 Ritterling, RE XII, 1925 1671; Parker 1928, 268; Keppie 1984a, 208-209; Wheeler 2000, 267. 1447 Appianus, Bella civilian 5.118-119; Wheeler 2000, 267, nota 43. 1448 Suetonius, Divus Augustus 29.1-2; Res Gestae divi Augusti 2; 21; Cassius Dio 55.10.2; Velleius Paterculus 2.100.2; Simon 1962, 773-774, 775-777; Flagge 1975, 58-59 (scene pe care este figurat atacul grifoni asupra Amazoanelor sau a Arimaspilor ca alegorie a superiorităţii romane asupra barbarilor).

202

referitoare la această unitate datând din perioada 49-41 a.Chr. Legiunea a fost

angajată în războiul dus de Caesar Octavianus împotriva lui Sextus Pompeius; s-a

distins la Naulochos, victorie în urma căreia a primit cognomen-ul Apollinaris şi a

adoptat ca emblemă grifonul. Unii dintre veteranii acesteia, precum Naevius, au fost

lăsaţi ulterior la vatră şi colonizaţi la Cremona.

S-a presupus că legiunea a fost trimisă în Illyricum, unde a participat la

campaniile lui Octavianus Caesar între anii 35-33 a.Chr., iar apoi a fost prezentă

alături de acesta în bătălia de la Actium împotriva lui Marcus Antonius şi a Cleopatrei,

în anul 31 a.Chr1449.

Ulterior, legiunea a fost trimisă în Illyricum, în regiunea de nord devenită

ulterior Pannonia1450. Informaţiile cu privire la operaţiunile în care a fost implicată

legiunea şi la locul în care a staţionat în timpul domniilor primilor doi principi sunt

foarte puţine. Cu toate acestea, în apropiere de Cremona şi Aquilea au fost găsite

numeroase inscripţii funerare şi pe material tegular care dovedesc prezenţa legiunii în

regiune, datând din timpul împăratului Claudius I1451.

Nu este cunoscut locul în care a staţionat în timpul lui Augustus şi al lui

Tiberius, ipoteza potrivit căreia legiunea a fost stabilită la Emona (Ljubljana) fiind

infirmată1452. Poziţia geografică a Emonei, la intersecţia rutelor care deschideau

accesul dinspre valea Dunării spre valea Padului şi a celor care uneau Italia de

Illyricum făceau din această aşezare un nod strategic. Datorită acestui fapt, ipoteza

staţionării unei legiuni la Emona în primele decenii ale Principatului a fost susţinută

de numeroşi cercetători1453. Cea mai disputată teză a fost aceea potrivit căreia legio XV

Apollinaris ar fi staţionat la Emona până în anul 14 p.Chr., dată în jurul căreia

aşezarea respectivă ar fi primit statutul de colonia, iar legiunea ar fi fost transferată la

Carnuntum (Petronell)1454. Principalul argument adus în discuţie de susţinătorii acestei

1449 Ritterling, RE XII, 1925 1747; Šašel 1985, 549; Wheeler 2000, 267-268; Farnum 2005, 23. 1450 Potrivit Strobel 2002, 58, legiunea ar fi fost transferată după bătălia de la Actium în Gallia. 1451 Wells 1974, 186; cercetătorul canadian precizează că nu există inscripţii tegulare anterioare principatului lui Claudius pe cuprinsul întregului teritoriu roman. 1452 Ritterling, RE XII, 1925 1747; Farnum 2005, 60 susţine încă ipoteza staţionării legiunii la Emona, infirmată, printre alţii, de Šašel Kos 1995, 227-244 şi Wheeler 2000, 271. Bibliografia privind această dezbatere se găseşte la cei doi autori.1453 Šašel, RE Supplementum XI, 1968, s.v. Emona 541; Saria 1938, 252; Wells 1974, 187; Wheeler 2000, 271. 1454 Ipoteza este susţinută de Saria 1938, 245-255 şi contestată de Wells 1974, 185-187; Šašel, RE Supplementum XI, 1968, s.v. Emona 562-563; Šašel Kos 1995, 227-228, nr. 3, 5, 7-8, care demontează demonstraţia lui J. Šašel, deşi a recunoscut că a existat un castru la Emona la un moment dat; Genser 1986, 628, nota 342; Wheeler 2000, 271; Keppie 1997, 93 şi Farnum 2005, 23, 28, 34, 60, continuă să susţină teza potrivit căreia legio XV Apollinaris ar fi staţionat la Emona de la începutul domniei lui Augustus până în anul 14 p.Chr.

203

teze este o inscripţie datată în anul 15 p.Chr., despre care s-a presupus în mod eronat

că ar reprezenta documentul care consemna fundarea coloniei1455. Totodată, la Emona

au fost descoperite doar două inscripţii ale unor soldaţi ai legiunii XV Apollinaris

activi la data gravării acestor dedicaţii1456. Colonia Iulia Emona este atestată în timpul

lui Plinius cel Bătrân, însă data fondării acesteia nu este cunoscută1457. Explorările

arheologice au adus la lumină vestigiile unui castru de pământ din perioada anterioară

ridicării aşezării civile. Se poate presupune că legio XV Apollinaris sau altă legiune

illyrică ar fi staţionat în viitoarea colonie în perioada campaniei lui Octavianus

Caesar1458.

În perioada 31-16 a.Chr., limes-ului illyric rămas liniştit. Este posibil ca

legiunea să fi fost transferată în Hispania pentru a participa la războiul împotriva

Cantabrilor (26-19 a.Chr.)1459. Legio XV Apollinaris a revenit în Illyricum, unde avea

misiunea de a proteja nordul Italiei şi căile de comunicaţie cu Dunărea de un eventual

atac dinspre est al populaţiilor din Pannonia care ar fi putut veni pe culoarul

Carnuntum –Scarbantia – Savaria – Poetovio – Emona - Aquilea sau prin defileele

alpine din Noricum. După ce a participat la campania lui Drusus Maior în Raetia din

anul 15 a.Chr., a rămas în această nouă provincie pentru a păzi pasul Brenner1460.

Anexarea „regatului” Noricum a determinat o redesfăşurare a legiunilor din Illyricum.

La Lauriacum (actualul Lorch) a fost stabilită o garnizoană romană care avea

misiunea de a supraveghea valea Dunării şi de a proteja calea de acces reprezentată de

râul Enns. Romanii erau preocupaţi, în egală măsură, de rutele montane de acces spre

Italia din zona centrală a noii provincii1461. Detaşamente din legio VIII Augusta sunt

atestate la Magdalensburg, iar la Rotterman, în apropiere de valea râului Enns, unde

acesta traversează lanţul muntos Niedere Tauern prin defileul Pyhrn, a fost găsită

inscripţia funerară a unui miles din legiunea XV Apollinaris1462.

1455 AIJ 303: [Imp(erator) Caesar divi f(ilius)] Augustus[s p(ontifex) m(aximus)]/[co(n)s(ul) XIII imp(erator) XXI trib(unicia) potest(ate)] XXXVII pate[r patriae], / [Ti(berius) Caesar divi Au]gusti f(ilius) Augu[stus]/[p(ontifex) m(aximus) co(n)s(ul) II imp(erator)] VI trib(unicia) potest(ate) XV[I]/[murum turresq(ue)] dederunt; Šašel, Weiler 1963-1964, 40-42. Ritterling, RE XII, 1925 1474; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, s.v. Pannonia 596; Šašel Kos 1995, 227-228, 240, 243, Wells 1974, 185-186 infirmă ideea potrivit căreia această inscripţie certifică anul 15 p.Chr. ca dată pentru fondarea coloniei Emona. 1456 CIL III 10769; CIL III 3835 + p. 2328, 188 = AIJ 151.1457 Plinius, Naturalis Historia 3.147. 1458 Wells 1974, 185; Saria 1938, 251-252; teza care nu a fost acceptată de Wilkes 1963, 269-270, nota 4. 1459 Wheeler 2000, 306-308, pe baza AE 1954 252. Teză susţinută şi de Strobel 2002, 58-59.1460 Farnum 2005, 5, 23, 34, 43, 60. 1461 Wheeler 2000, 270.1462 CIL III 4458 (legio VIII Augusta); CIL III 5636 (legio XV Apollinaris).

204

Cu siguranţă, legiunea a participat la războiul pannonic desfăşurat între anii

14-9 a.Chr., precum şi la operaţiunile de reprimare a revoltei din Pannonia,

desfăşurată între anii 6-9 p.Chr, însă nu avem informaţii în acest sens.

În această perioadă, legiunile din Illyricum au fost transferate din zona Aquilea

spre nordul provinciei. Odată cu reprimarea revoltei desfăşurate între anii 6-9 p.Chr.,

a fost creată noua provincie Pannonia care includea şi un segment din aşa-numitul

„drum al ambrei” dintre Aquilea şi Carnuntum, care până atunci aparţinuse provinciei

Noricum1463.

În anul 14 p.Chr., cele trei legiuni care formau garnizoana Pannoniei (VIII

Augusta, IX Hispana şi XV Apollinaris) s-au revoltat. Acestea erau reunite într-o

singură tabără, pe perioada verii, dar, în mod obişnuit, staţionau separat1464. Din

păcate, nu cunoaştem unde staţionau cele trei legiuni şi nici situarea castra aestiva. În

legătură cu acest subiect între cerceători au avut loc numeroase dezbateri, care nu au

dus, însă, la o soluţie unanim acceptată. Au fost vehiculate nume precum Poetovio,

Siscia, Sirmium, Savaria, Emona şi Carnuntum, fără a fi aduse, însă, dovezi solide de

ordin arheologic sau epigrafic1465. Se pare, însă, că Emona era situată în apropierea

regiunii unde se aflau proprietăţile dăruite veteranilor. Situarea acestor proprietăţi într-

o regiune mlăştinoasă este motivul care a dus la izbucnirea revoltei1466.

O altă problemă care a generat numeroase dezbateri este cea a datei la care

legiunea XV Apollinaris a fost transferată la Carnuntum. Se ştie cu certitudine că

unitatea se afla în această aşezare în anul 63 p.Chr., când a fost trimisă de Nero în

expediţia în Armenia sub comanda lui Cn. Domitius Corbulo1467. Data transferului la

1463 Wilkes 2008a, 554, 566; Winkler 1977, 202 (susţine includerea acestei regiuni în Pannonia în anul 6 p.Chr.); în ceea ce priveşte crearea provinciei Pannonia: Ritterling, RE XII, 1925 1748 (8-9 p.Chr.); Swoboda 1964, 41 (8 p.Chr.); Mócsy 1974, 39 (8 p.Chr.); Mócsy, RE, Supplementum IX, 1962, s.v. Pannonia. 547-548; Fitz 1977, 547-549 (9 p.Chr.). Farnum 2005, 23, 35, 43, 60 datează venirea legiunii XV Apollinaris în Pannonia, la Emona, în anul 9 p.Chr.1464 Tacitus, Annales 1.16.2; 30.4. 1465 Parker 1928, 125: Poetovio (VIII Augusta), Siscia, Sirmium (fără a preciza numele legiunilor care au staţionat în aceste aşezări); Saria, 1938, 244-245: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Emona (XV Apollinaris); Mócsy 1974, 43 pentru anul 14/15 p.Chr.: Poetovio (VIII Augusta), Siscia ? (IX Hispana), Carnuntum (XV Apollinaris); Fitz 1977, 549: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Carnuntum (XV Apollinaris); Le Bohec 1994, 170: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (VIIII Hiispana), Emona (XV Apollinaris); Šašel Kos 1995, 236-237, 243: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (XV Apollinaris), Sirmium (IX Hispana); în ceea ce priveşte tabăra în care se aflau legiunile în momentul revoltei, autoarea a propus Siscia, invocând ca sursă Šašel, RE Supplementum XIV, 1974, s.v. Siscia. 734; Wilkes 2008a, 570: Poetovio (VIII Augusta), Siscia (IX Hispana), Emona (XV Apollinaris); Keppie 1984a, 154, unde este respinsă ideea sedentarizării legiunilor în timpul lui Augustus, fiind remarcate dificultăţile legate de urmărirea mobilităţii din cauza operaţiunilor numeroase la care aceste unităţi au participat în perioada respectivă. 1466 Tacitus, Annales 1.17.3-4; Wilkes 2008a, 268-271. 1467 Tacitus, Annales 15.26.

205

Carnuntum variază, potrivit studiilor cercetătorilor care au abordat acest subiect, în

intervalul 15-50 p. Chr1468. Alţi cercetători au datat transferul legiunii la Carnuntum în

14 p.Chr. pe baza ipotezei false potrivit căreia, anterior acestui an, legio XV

Apollinaris staţionase la Emona, şi a inscripţiei din 14/15 p.Chr., care a fost invocată

ca dovadă a conferirii statutului de colonie acestei aşezări. Alţii au datat redislocarea

legiunii la Carnuntum în perioada 17-19 p.Chr., pe care au pus-o atât pe seama

alungării de la putere a regelui marcoman Maroboduus şi numirii lui Vannius în

fruntea quadilor, dar şi a opiniei eronate privind identificarea nivelului arheologic al

castrului din perioada lui Tiberius1469. Cel mai probabil, legiunea a fost transferată la

Carnuntum în deceniul patru al secolului I p.Chr., perioadă în care pe Dunăre patrula

deja o flotă, iar numeroase alte indicii demonstrează că sistemul militar defensiv

roman se stabilise pe linia fluviului1470.

În anul 6 p.Chr., Tiberius, care urma să conducă ofensiva proiectată în Boemia

împotriva lui Maroboduus, îşi stabilise cartierul general pe timpul iernii la

Carnuntum1471. Această operaţiune de anvergură nu a mai avut loc, ca urmare a

declanşării revoltei în Pannonia1472. Printre legiunile aflate în subordinea viitorului

principe s-a aflat, cu siguranţă, şi legio XV Apollinaris. S-a presupus că pe locul

cartierului general al lui Tiberius a fost ridicat castrul de pământ al legiunii.

Explorările arheologice au dovedit că faza de piatră a castrului nu este anterioară

domniei lui Traian, iar cele mai timpurii indicii ale fazei de pământ datează din timpul

principatului lui Claudius1473. Pentru identificarea acestei faze a fost propus castrul de

pământ de la Gerulata (Rusovce), situat sub castrul unei unităţi auxiliare din perioada

Flaviilor la 10 kilometri în aval, pe malul drept al Dunării, de Carnuntum1474. Prin

urmare, cartierul general al lui Tiberius stabilit în anul 6 p.Chr. ar fi fost la Gerulata,

1468 Anul 14/15 p. Chr: K. Genser 1986, 629; Gabler 1981, 2-6; Mócsy 1974, 40; Šašel Kos 1995, 244; Farnum 2005, 23, 35, 60; anul 50 p. Chr: Parker 1928; anul 9 p.Chr.: Fitz 1977, 549-550, pe baza textului din Tacitus, Annales 2. 63.3. 1469 Ritterling, RE XII, 1925 1748-1749; Saria 1938, 254; Swoboda 1964, 35-38; Sitglitz, RE Supplementum XII, 1970, s. v. Carnuntum 1576; Grünewald 1979, 2-8, unde se propune intervalul cuprins între anii 35-40, preluat de Stiglitz, Jilek 1997, 72. 1470 Tacitus, Annales 2.30.2; Starr 1993, 139; Gabler 1981, 18-22; Werner 1985, 163-168; Mirković 1996, 27-40.1471 Velleius Paterculus 2.109.5-110.2; Plinius, Naturalis Historia 4.80; Stiglitz, Kandler, Jobst 1977, 587-588; Kandler 1977, 658-659; Stiglitz, RE Supplementum XII, 1970, s.v. Carnuntum col. 1570. 1472 Velleius Paterculus 2.110.2; despre desfăşurarea acestui război: 2.110-116. 1473 Wells 1974, 187-188; Kandler 1977, 659; Kandler, Vetters 1986, 24-25; Genser 1986, 647-650, 664; Wilkes 2008a, 570. 1474 Pichlerová 1986, 435-438; Pichlerová 1990, 657-666.

206

nu la Carnuntum. O situaţie similară constatăm şi în cazul castrelor de la Vetera I şi

Vetera II, în Germania Inferior, situate doar la câţiva kilometri unul de celălalt1475.

Venirea legiunii XV Apollinaris la Carnuntum trebuie pusă în legătură cu

alungarea de la putere a lui Vannius. Tacitus menţionează că împăratul Claudius i-a

oferit acestuia azil pe teritoriul Italiei şi i-a ordonat guvernatorului Pannoniei,

Palpellius Hister să transfere o legiune pe malul Dunării1476. E.L. Wheeler a presupus

că, anterior, tabăra legiunii s-a aflat la o oarecare distanţă de linia Dunării, iar la

Gerulata a staţionat doar o vexillatio sau o unitate auxiliară. În timpul domniei lui

Tiberius, Scarbantia (Sopron), aflată la sud de Carnuntum a devenit colonie, iar

Savaria (Szombathely), aflată la sud de Scarbantia, a primit acelaşi statut. Ambele

colonii au fost populate cu veterani ai legiunii XV Apollinaris1477. Fiecare dintre aceste

două aşezări ar fi putut găzdui legiunea înainte de a deveni colonie1478. Totuşi, este

posibil ca doar unele detaşamente ale legiunii să fi fost detaşate în cele două aşezări.

În acest caz, putem afirma că veteranii s-au stabilit în localităţile în care îndeplinit

serviciul activ1479. Unii dintre veterani au ales Savaria, alţii Carnuntum, după cum o

dovedesc stelele funerare ale acestora din urmă. Motivele care i-au determinat pe

foştii legionari să prefere coloniei Savaria aşezarea din apropierea castrului coloniei

continuă să constituie subiect de dezbatere între cercetători1480.

Singurul document epigrafic legat de venirea legiunii la Carnuntum este o

inscripţie de fundaţie, pierdută acum, a unei clădiri ridicate sub Claudius în jurul

anului 53/54 p.Chr.1481 Cele 39 de inscripţii funerare ale unor militari ai legiunii,

dintre care unele au fost datate la mijlocul secolului I p.Chr. sau în deceniile

1475 Gabler 1981, 6-16; Wells 1974, 188-189; Wheeler 2000, 272-273.1476 Tacitus, Annales 12.29.2. 1477 Scarbantia: RIU 162, 185, 192, 194, 197, 213; Keppie 1984b, 78, nota 10; Keppie 1997, 93; Mann 1983a, 32; Stiglitz, Kandler, Jobst 1977, 589; Swoboda 1964, 41; Savaria: RIU 32, 56, 145, 146, 149; Stiglitz, Kandler, Jobst 1977, 589; Mócsy 1974, 76-77. 1478 Wheeler 2000, 273, notele 81, 82. 1479 Forni 1953, 40-41; Mann 1983a, 32. 1480 Alföldi 1943, 80-86; Mócsy 1974, 77; Stiglitz, Kandler, Jobst 1977, 589; Mann 1983a, 32 pentru ipoteza potrivit căreia Carnuntum are o vechime mai mare decât Savaria, care ar fi fi fost deducta; Forni 1953, 39, nr. 3, nu este de acord cu această interpretare; pentru încercarea lui Stiglitz de a stabili o cronologie relativă cu privire la Savaria şi Carnuntum nu există suficiente informaţii. Datele la care Carnuntum a fost aşezată o legiune şi, respectiv, Savaria a primit statutul de colonie nu sunt cunoscute. Doar doi veterani ai legiunii XV Apollinaris atestaţi la Savaria sunt deducti, dar nu se ştie dacă în momentul lăsării la vatră ei se aflau la Carnuntum. 1481 Genser 1986, 647; Vorbeck 1980, nr. 324, 7, unde se afirmă, pe baza stelelor funerare ale militarilor legiunii, că aceasta ar fi sosit la Carnuntum cu mult timp înainte de anul 50 p.Chr.; potrivit AE 1982, 772, acestea nu pot fi datate anterior primilor ani ai deceniului cinci al secolului I p. Chr; vezi şi Zabehlicky 1985, 677-685; Stiglitz, Jilek 1997, 140, cu privire la o stelă funerară cu inscripţie aparţinând unui ignotus al legiunii, găsită sub castrul auxiliar şi datată în prima jumătate a secolului I p.Chr.

207

anterioare, găsite în apropiere de castrul de la Petronell, nu oferă indicii privind

momentul stabilirii unităţii la Carnuntum.

În opera lui Tacitus, Annales, sfârşitul domniei lui Vannius este situat între

episodul campaniei guvernatorului Germaniei Superior, P. Calvisius Sabinus

Pomponius Secundus împotriva Chattilor1482 şi evenimentele din Britannia în perioada

în care era guvernator P. Ostorius Scapula1483. Campania condusă de Pomponius a

început în anul 49 p.Chr., iar operaţiunile din Britannia datează din anii 48-51 p.

Chr1484.

Trebuie avută, de asemenea, în vedere, menţionarea de către marele istoric

roman a faptului că Vannius a fost alungat de la putere după 30 de ani de domnie 1485.

Acesta a fost numit de Drusus în anul 19 p.Chr.1486, aşadar transferul legiunii XV

Apollinaris la Carnuntum de către Palpellius Hister trebuie datat în anul 49 p. Chr1487.

Nu avem informaţii referitoare la istoria legiunii în cei 12 ani care au urmat

stabilirii la Carnuntum cu excepţia stelelor funerare ale unor militari care au servit în

rândurile acesteia. Descoperirea, la Vindobona, a unei inscripţii dedicate unui

centurion, C. Atius, şi a unei tegule care, aparent, purta ştampila legiunii, a fost

interpretată de unii cercetători ca fiind un indiciu cu privire la participarea unităţii la

ridicarea castrului de pământ pe locul unde se află acum Viena, speculaţie care nu a

fost confirmată arheologic1488.

Următorul episod important din istoria Legio XV Apollinaris a fost dislocarea

acesteia în Orient, între anii 63-71 p.Chr. Alături de vexillationes ale altor unităţi din

zona Dunării, legiunea a fost transferată la Melitene în Cappadocia, în anul 63 p.Chr.,

sub comanda generalului Cn. Domitius Corbulo, pentru a participa la expediţia

împotriva parţilor. Comanda corpului expeditionar din Pannonia i-a fost încredinţată,

fără îndoială, legatului legiunii, A. Marius Celsus1489. Armata romană a fost

concentrată la Melitene, unde, începând cu anul 70 p.Chr., a staţionat legio XII

1482 Tacitus, Annales, XII, 27.2-28. 1483 Tacitus, Annales 12.31-40.1484 Cu privire la Pomponius Secundus: Eck 1985, 20-21, nr. 8; despre Ostorius Scapula în Britannia, vezi Birley 1981, 43. 1485 Tacitus, Annales 12.29.3.1486 Tacitus, Annales 2. 63.6. 1487 Wheeler 2000, 274. 1488 CIL III 4570, 232840; Genser 1986, 444, 502-503, 518; cf. Ritterling, RE XII, 1925 1750, 1753; Neumann, RE IX.A.1., 1961, s.v.Vindobona 60, 62; Strobel 1988b, 211, nota 122, unde se contestă interpretarea ştampilei tegulare făcută de Ritterling; Lőrincz 1995, 115 care susţine că tegulele ştampilate cele mai timpurii nu sunt anterioare anului 71 p.Chr. 1489 Tacitus, Annales 15.25.3; 26. 2; Ritterling, RE XII, 1925 1750; Wheeler 2000, 275, nota 90; Farnum 2005, 23, 61, 81.

208

Fulminata, şi a invadat Armenia, trecând prin Tomisa, traseu care a fost ales şi de

Lucullus în 69 a. Chr1490. Relatarea lui Tacitus nu conţine informaţii detaliate cu

privire la rolul jucat de legiune în campanie1491. Trupele romane au rămas pe valea

râului Arsanias, în Sophene cel puţin până în octombrie 65 p. Chr1492. Retragerea

tuturor trupelor romane din Armenia nu este menţionată în mod explicit în mărturiile

de care dispunem cu privire la acordul de la Rhandeia din 63 p. Chr, spre deosebire de

înţelegerea din anul anterior1493. Legiunea a staţionat, probabil, între anii 64-66 p.Chr.

la Satala, unde avea să fie dislocată permanent începând cu domnia lui Hadrianus. Cu

siguranţă că această bază a început să joace un rol important în cursul primei campanii

în Armenia conduse de Corbulo între anii 55-58 p. Chr, ca punct de legătură pe linia

de aprovizionare care venea de la Trapezus, situat pe malul sudic al Mării Negre1494.

În vara anului 66 p.Chr., legio XV Apollinaris a fost transferată la Alexandria,

în Egipt, unde şi-a petrecut iarna1495. Ipotezele referitoare la prezenţa legiunii în

capitala Egiptului au provocat controverse între cercetători. În 66 p.Chr., Nero plănuia

o campanie împotriva albanilor din Caucaz şi a ethiopienilor1496, informaţie care nu a

fost luată în serios de unii istorici, în timp ce alţii au tras concluzia că împăratul

intenţiona să atace Regatul Parthic1497. În vederea campaniei din Caucaz, el a

concentrat în Asia trupe din Britannia, Illyricum şi Germania, pe care le-a rechemat

ulterior pentru a reprima revolta lui Vindex1498. Încă din anul 62 p.Chr., detaşamente

de pretorieni au fost trimişi în recunoaştere spre sud, pe cursul Nilului, în vederea

campaniei proiectate în Ethiopia1499. Patru ani mai târziu, 2.000 de soldaţi din Africa

au sosit la Alexandria ca întăriri pentru cele două legiuni din Egipt1500. Se poate

presupune că aceste întăriri constituiau o vexillatio a legiunii III Augusta1501. De

asemenea, la Alexandria a fost trimisă şi ala I Siliana, care a fost rechemată ulterior

1490 Tacitus, Annales, 15.26, 2; 27.1; Tomisa: Wheeler 1991, 506, nota 7; Salvini 1972, 100-111. 1491 Tacitus, Annales 15.27. 1492 Legio III Gallica atestată la Elaziga (Kharput) 13 octombrie 64-12 octombrie 65 p.Chr.: CIL III 6741-6742ª. 1493 Tacitus, Annales 15.17.3; cf. 15.28-32; Cassius Dio 62.32.1-4; 63.6.6; Wheeler 2000, 275, nota 92. 1494 Potrivit Wheeler 2000, 275, nota 93, Melitene nu putea găzdui întreaga armată romană şi nici Antiohia nu putea adăposti efective importante pentru o durată mai îndelungată, motiv pentru care cercetătorul american consideră că o parte din trupele aflate sub comanda lui Corbulo au staţionat la Satala; cf. Wheeler 1996, 231, 251; Wheeler 1997, 395-396. 1495 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.1.3; 4.2 ; Tacitus, Historiae 1.31.3; Farnum 2005, 23, 36, 81. 1496 Cassius Dio 63.8.1; Plinius Maior, Historia Naturalis 6.40. 1497 Schur 1923, 39-114; Heil 1997, 142-200; tezele acestor autori sunt contestate de Wheeler 2000, 275, nota 95; Wheeler 1997, 387, nota 16; Wheeler 1993, 31-33. 1498 Tacitus, Historiae, 1.6.2; 31. 3; Suetonius, Galba 20.1. 1499 Seneca, Quaestiones Naturales, 6.3-5; Cassius Dio 63.8.2; Plinius, Naturalis Historia 6.40. 1500 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.18.8. 1501 Keppie 1986, 418.

209

de Nero, ca urmarea a izbucnirii revoltei lui Vindex1502. În primăvara anului 67, când

Nero l-a numit pe Vespasianus în fruntea forţelor trimise împotriva rebelilor din

Iudaea, viitorul principe l-a însărcinat pe fiul său Titus să meargă la Alexandria pentru

a lua comanda legiunii XV Apollinaris şi a o aduce pe teatrul de operaţii1503. Unii

autori au încercat să susţină ipoteza potrivit căreia legiunea nu s-ar fi aflat în

Alexandria din Egipt, ci la Alexandria ad Issum, în nordul Syriei1504. Această ipoteză

nu poate fi acceptată, deoarece atât contextul cât şi informaţiile oferite de surse

oferind dovezi privind prezenţa legiunii în Egipt în anul 66 p. Chr1505. În scurt timp,

unitatea li s-a alăturat, la Ptolemais, în Syria Phoenice, legiunilor V Macedonica şi X

Fretensis. Vespasianus a invadat Galileea, unde a capturat Gabara, operaţiune la care

a participat, cu siguranţă, şi legio XV Apollinaris1506. Următorul obiectiv al armatei

romane a fost cetatea Iotapata, a căreri apărare i-a fost încredinţată lui Flavius

Iosephus1507. Asediul Iotapatei a durat 47 de zile (8 iunie ?-20 iulie 67 p.Chr.),

fortăreaţa fiind cucerită în urma unui asalt efectuat prin surprindere de legiunea XV

Apollinaris, condusă de Titus şi de tribunul Domitius Sabinus1508. Ulterior, legiunile V

Macedonica şi X Fretensis au fost trimise să ierneze la Caesarea Maritima, iar XV

Apollinaris la Scythopolis1509. După un răgaz de numai 20 de zile, cel trei legiuni au

fost concentrate la Scythopolis şi trimise împotriva oraşelor Tiberias şi

Tarichaeae1510 . Oraşul Tarichaeae a fost cucerit după bătălia de la lacul

Gennesareth1511. Ultima confruntare a anului 67 p.Chr. a avut loc la Gamala, care a

fost supusă unui asediu timp de şapte luni de către forţele regelui Agrippa II. Ulterior,

oraşul a fost cucerit de armata romană condusă de Vespasianus la 10 noiembrie,

operaţiune în cursul căreia legio XV Apollinaris a jucat un rol important1512. În cursul

iernii anului 67/68 p.Chr., legio X Fretensis a staţionat la Skythopolis, iar legiunile V

Macedonica şi XV Apollinaris la Caesarea1513.

1502 Tacitus, Historiae 1.70; Brunt 1959, 531-559. 1503 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 2.18.8; Suetonius, Titus 4.3; Franke 1991, nr. 107; RPC I, nr. 44; Farnum 2005, 23, 36, 81. 1504 Jones 1984, 281-285, unde reia o teză mai veche a lui Th. Mommsen, susţinută şi de alţi istorici. Parker 1928, 138-39 susţinea că legiunile V Macedonica şi X Fretensis se aflau la Alexandria.1505 Schur 1923, 99 şi urm.; Keppie 1986, 418. 1506 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.7.1. Cu privire la participarea legiunii la operaţiunile din Iudaea, vezi: González 2001, 193-207, 361-370.1507 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.7.3-31; 33-36. 1508 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3. 7. 34; Domitius Sabinus: PIR2 D 163; PME D 32. 1509 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.9.1. 1510 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.9.7-8. 1511 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 3.10.1512 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 4.1.3-11.1513 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 4.2.1.

210

Lucrarea istoricului roman de origine iudaică nu mai conţine informaţii

referitoare la participarea legiunii XV Apollinaris în campania din Iudaea în perioada

68-69 p.Chr. La 3 iulie 69 p.Chr., unitatea, alături de celelalte două legiuni aflate în

Iudaea, i-au jurat credinţă lui Vespasianus, numit împărat la iniţiativa prefectului

Egiptului, Tiberius Alexander, cu două zile mai înainte1514. Mucianus a fost trimis spre

Italia în fruntea unei armate puternice formate din legiunea VI Ferrata şi 13.000 de

vexillarii din alte legiuni, printre care se regăseau, cu siguranţă, şi quintadecimani,

însoţiţi de efective importante din cadrul trupelor auxiliare1515.

După plecarea lui Vespasianus în Egipt, Titus a fost numit în fruntea forţelor

expediţionare romane din Iudaea şi i-a predat comanda legiunii XV Apollinaris lui M.

Tittius Frugi1516. Unii cercetători au emis ipoteza potrivit căreia o vexillatio a legiunii

a fost inclusă în corpul expediţionar condus de Viridius Geminus, trimis de

Vespasianus în Pont pentru a reprima revolta condusă de Anicetus, dar, în absenţa

unor dovezi concrete, aceasta rămâne o simplă speculaţie1517.

Asediul Ierusalimului de către forţele subordonate lui Titus, printre care se afla

şi legio XV Apollinaris, a durat din primăvara până la sfârşitul lui septembrie 70 p.

Chr1518. Operele istoricilor ne oferă însă detalii minore privind participarea legiunii la

această campanie1519. Legiunea şi-a ridicat tabăra la Scopus, împreună cu legio V

Macedonica1520. Mai este menţionat un berbec de asalt al legiunii1521, iar într-un alt

pasaj sunt evocate faptele tribunului Domitius Sabinus, care s-a distins în cursul

cuceririi celui de-al doilea zid al Ierusalimului1522. Numele legiunii este menţionat din

nou în cursul operaţiunii de cucerire a celui de-al treilea zid al oraşului, unde a ridicat

o rampă de acces din pământ, în apropierea mormântului Marelui Preot1523.

După cucerirea şi distrugerea Ierusalimului, legiunile V Macedonica şi XV

Apollinaris l-au însoţit pe Titus pe drumul său prin Caesarea Maritima, Caesarea

Philippi, Berytus, Antiohia, Zeugma, înapoi spre Antiohia şi Ierusalim, călătorie care

1514 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 4.10.3-7; Tacitus, Historiae 2.79. 1515 Tacitus, Historiae 2.83.1; Wheeler 2000, 277, în special nota 103. 1516 Tacitus, Historiae 2.82.3; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 4.11.5; M. Tittius Frugi: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 6.4.3; PIR1 T 208; Franke 1991, nr. 108; Nicols 1978, 105.1517 Tacitus, Historiae 3.47-48; Saxer 1967, 20-22, nr. 35; Wheeler 2000, 277, nr. 105. 1518 Price 1992. 1519 Tacitus, Historiae 5.1.2; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.1.6. 1520 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.2.3.1521 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.6.4.1522 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.8.1. 1523 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.11.4.

211

s-a încheiat la Alexandria1524. Legiunea XV Apollinaris a fost trimisă înapoi în

Pannonia, iar legio V Macedonica în Moesia1525. Revenirea legiunii la Carnuntum nu

poate fi datată anterior anului 71 p. Chr1526. Legatul legiunii în această perioadă a fost

Sex. Sentius Caecilianus1527. În perioada cuprinsă între căderea Ierusalimului şi

plecarea din Alexandria, numeroşi soldaţi din legio V Macedonica au fost transferaţi

în legio XV Apollinaris1528. În rândurile unităţii au servit şi soldaţi ai unor legiuni

desfiinţat de Vespasianus. Cinci dintre aceştia, ale căror stele funerare au fost

descoperite la Carnuntum, sunt originari din Colonia Claudia Ara Agrippinensis

(Köln), din Germania Inferior1529. Au fost găsite, de asemenea, 13 inscripţii funerare

dedicate unor militari de origine orientală1530. Zece dintre aceştia proveneau din Syria,

din oraşele vizitate sau despre care se presupune că au fost vizitate de Titus în cursul

călătorie sale din anii 70-71 p. Chr1531.

Odată revenită la Carnuntum, legiunea a început lucrările de refacere a

castrului, finalizate în jurul anului 73 p. Chr1532. Înlocuirea fazei de pământ cu faza de

piatră a castrului de la Carnuntum datează din aproximativ 100 p. Chr1533.

În perioada 73-105 p.Chr., legio XV Apollinaris a participat la ridicarea a

numeroase construcţii la Carnuntum. Printre acestea pot fi citate termele din interiorul

castrului unităţii auxiliare1534. La Vindobona au fost găsite 11 tegule datând din secolul

1524 Caesarea Maritima: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.1.3; Caesarea Philippi: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.2.1; Berytus: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.5.1; Antiohia, Zeugma, revenirea la Antiohia, Ierusalim: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.5.2; Alexandria: Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.5.3. 1525 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 7.5.3; Farnum 2005, 23, 38, 61, 82 datează revenirea legiunii la Carnuntum în anul 74.1526 Ritterling, RE XII, 1925 1751-1752; Keppie 1986, 421; Wheeler 2000, 278, nota 107. 1527 Franke 1991 51, nr. 26. 1528 Centurionul L. Lepidus Proculus: CIL X 390, 391; E. Ritterling, RE XII, 1925 1751; un ignotus cu rangul de tribun militar: CIL XI 4789 (cf. PME Inc. 204); un alt ignotus având gradul de tribun militar: CIL X 6442 (cf. PME Inc. 183). 1529 Vorbeck 1980 nr. 162, 165, 176, 193, 218; Ritterling, RE XII, 1925, 1752; Mann 1983a, 173-174, nr. 362. 1530 Antiohia Pisidiei: AE 1981, 706 = Vorbeck 1980, nr. 186; Apri (Thracia): Vorbeck 1980, nr. 183; Astypaleia: Vorbeck 1980, nr. 179. 1531 Antiohia: Vorbeck 1980, nr. 157, 204; Cyrrhus: Vorbeck 1980, nr. 138, 158, 172; Berytus: 144, 202; Chalcis: Vorbeck 1980, nr. 147; Hierapolis: Vorbeck 1980, nr. 163, 192; cf. Mócsy 1974, 155, nota 149; ILS 9200 = IGLS VI 2796. 1532 Vorbeck 1980, nr. 326-327. 1533 Stiglitz, RE Supplementum XII, 1970, s. v. Carnuntum. 1576; Stiglitz, Kandler, Jobst 1977, 659; Genser 1986, 664. 1534 Jilek 1991, 230. La construcţia acestei clădiri au fost folosite 19 tipuri de ţigle ştampilate ale legiunii. Cu privire la tegulele ştampilate ale legiunii XV Apollinaris la Carnuntum, vezi Vorbeck 1980, 328-330, 337, 347; CIL III 13479 = Vorbeck 1980, 346; Genser 1986, 664.

212

I p.Chr., care poartă cartuşul legiunii XV Apollinaris, ceea ce sugerează participarea

unităţii la construirea castrului de la Viena1535.

Războaiele împotriva dacilor, germanilor şi sarmaţilor din perioada 85-106

p.Chr. a determinat deplasarea centrului de greutate al dispozitivului militar roman

dinspre zona renană spre cele situate pe cursul mijlociu şi inferior al Dunării. În ceea

ce priveşte participarea legiunii XV Apollinaris la conflictele din anii 85-97 p.Chr.,

documentaţia este foarte săracă1536. S-a presupus că un indiciu l-ar putea reconstitui

inscripţia care atestă rechemarea în serviciul activ a lui L. Pellartius Celer Montanus,

veteran decorat de Titus în timpul războiului iudaic şi lăsat la vatră după 43 de ani de

serviciu militar, pentru a prelua postul de armidoctor al legiunii XV Apollinaris.

Această numire, în opinia unor autori, a avut legătură cu o presupusă expediţie a

trupelor din Pannonia - printre care şi o vexillatio a legiunii XV Apollinaris - conduse

de L. Funisulanus Vettonianus împotriva dacilor care au invadat Moesia în iarna

anului 84/85 sau în primăvara anului 85 p.Chr., şi l-au ucis pe guvernatorul C. Oppius

Sabinus1537. Sursele existente trimit, însă, spre o interpretare diferită a evenimentelor,

prezentă în lucrările altor cercetători1538. Împăratul Domitianus a sosit pe frontiera

moesică, însoţit de prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus1539. Dacii au fost respinşi

peste Dunăre, iar principele a decis să divizeze Moesia, a cărei graniţă era considerată

1535 AE 1907 142; Kandler, Vetters, 1986, 212; Genser 1986, 502-503; Strobel 1988b, 211. 1536 Ritterling, RE XII, 1925 1753; Genser 1986, 639; Parker 1928, 153, 155. 1537 AE 1952 153; cf. Mann 1983a, 33; Maxfield 1981, 132, 210-212; Horsmann 1991, 84-92; Wheeler 2000, 281, nota 128; Strobel 2010, 91. Contra: Franke 2005, 319.1538 Iordanes, Getica 76: Longum namque post intervallum, Domitiano imperatore regnante eiusque avaritiam metuentes foedus, quod dudum cum aliis principibus pepigerant Gothi solventes, ripam Danubii iam longe possessam ab imperio Romano deletis militibus cum eorum ducibus vastaverunt. Cui provinciae tunc post Agrippam Oppius praeerat Savinus, Gothis autem Dorpaneus principatum agebat, quando bello commisso Gothi, Romanos devictos, Oppii Savini caput abscisum, multa castella et civitate sinvadetentes de parte imperatoris publice depraedarunt; Eutropius 7.23.4:...nam in Sarmatia legio eius cum duce interfecta est et a Dacis Oppius Sabinus consularis et Cornelius Fuscus praefectus praetorio cum magnis exerxcitibus occisi sunt; Suetonius, Domitianus, VI, 1: Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario: sponte in Chattos, necessario unam in Sarmatas, legione cum legato simul caesa, in Dacos duas, primam Oppio Sabino consulari oppresso, secundam Cornelio Fusco, praefecto cohortium praetorianarum, cui belli summam commiserat; Tacitus, De vita et moribus Iulii Agricolae 41.2:...tot exercitus in Moesia Daciaque et Germania et Pannonia temeritate aut per ignaviam ducum amissi, tot militares viri cum tot cohortibus expugnati et capti; nec iam de limite imperii et ripa, sed de hibernis legionum et possessione dubitatum; Patsch 1937, 5-9; Strobel 1989, 35-43. Cu privire la cariera lui C. Oppius Sabinus, consul ordinar împreună cu Domitianus în 84 p.Chr.: Degrassi 1952, 25; PIR2 O 122, Groag, RE XVII, 1, 1939 744-745; guvernământul său în Moesia este datat în 85/86 p. Chr: Stein 1940, 34; Thomasson, LP 125, nr. 27; Strobel 1989, 39 consideră că Sabinus a fost numit guvernator al Moesiei încă din anul 84: „Die moesische Statthaltherrschaft hatt Oppius Sabinus sicher noch im Jahre 84 n. Chr. angetreten”.1539 Cassius Dio 67.6.3; Iordanes, Getica 77: Qua necessitate suorum, Domitianus cum omni virtute sua Illyricum properavit et totius pene rei publicae militibus ductore Fusco praelato cum lectissimis viris amnem Danubii consertis navibus ad instar pontis transmeare coegit super exercitum Dorpanei. Despre cariera lui Cornelius Fuscus: vezi PIR2, C 1365; Pflaum 1960-1961, I, 77-80, nr. 34; Petolescu, EAIVR I, 354 s. v. Cornelius Fuscus.

213

prea întinsă pentru a răspunde necesităţilor defensive ale porţiunii de limes cuprinse

între Pannonia şi Marea Neagră. Cu acest prilej, au fost create două noi provincii

imperiale de rang consular, Moesia Superior şi Moesia Inferior1540. Divizarea a fost

operată în anul 86 p.Chr., iar în fruntea Moesiei Superior a fost numit L. Funisulanus

Vettonianus, după ce guvernase Pannonia1541. Numele primului guvernator al Moesiei

Inferior nu este cunoscut cu certitudine, deşi au fost emise unele ipoteze. Majoritatea

cercetătorilor înclină spre M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus, despre care s-a

presupus că a guvernat Moesia după moartea lui C. Oppius Sabinus, iar între 86-89

p.Chr. a fost guvernator al Moesiei Inferior1542. Cei doi guvernatori au obţinut victorii

împotriva dacilor şi au fost distinşi cu dona militaria, iar împăratul Domitianus a

primit trei noi salutaţii imperiale (XII-XIV) în ultima parte a anului 86 p1543. Rezultă

că L. Funisulanus Vettonianus a condus expediţia de represalii împotriva dacilor în

calitate de guvernator al Moesiei Superior, nu al Pannoniei. Era logic ca baza de

lansare a ofensivei să fie teritoriul moesic, afectat de invazia dacilor. Pe de altă parte,

pentru a invada Dacia, o armată venită din Pannonia ar fi fost obligată să traverseze

regiunile mlăştinoase de pe valea Tisei şi teritoriile controlate de sarmaţii iazygi, fapt

care, din punct de vedere strategic şi operaţional, era dezavantajos în comparaţie cu o

acţiune pornită din Moesia.

1540 Fluss, RE XV, 1932 2350-2412, în special 2378, s.v. Moesia; Vulpe 1938, passim; Koestermann 1963, 254, 380; Doruţiu-Boilă, DIVR, 397-401 s.v. Moesia; Suceveanu, EAIVR III, 87-91, s.v. Moesia.1541 Atestat ca guvernator al Panonniei încă în 5 septembrie 85 (CIL XVI, 31). Principalele informaţii referitoare la cariera sa apar într-o inscripţie de la Andautonia, în Pannonia: CIL III 4013 = ILS 1005 = IDRE II 271; PIR2 F 570; Stein 1940, 35-38; Thomasson, LP 125, nr. 29. 1542 Thomasson, LP 125, nr. 28; 148, nr. 162. Cercetătorul suedez a adoptat ipoteza formulată în Alföldy, Halfmann 1973, 356-361, în special 345, referitor la textul inscripţiei de la Liria Edetanorum; AE 1973 283 = IPD4 775b = IDRE I 176; PME, C 242; CIL II 6013, Liria Edetanorum: M. Cornelio / M. f. G[al.] Nigri/no Curiatio / Materno cos. / leg. Aug. pro pr. provinc. Moes. / provinc. Syriae; CIL II 3783. 1543 Orosius 7.10.3: ...bellum aduersum Germanos et Dacos per legatos gessit pari reipublicae pernicie, cum et in urbe ipse senatum populumque laniaret et foris male circumactum exercitum adsidua hostes caede conficerent; 10.4: Domitianus tamen prauissima elatus iactantia, sub nomine superatorum hostium de extinctis legionibus triumphauit; Suetonius, Domitianus 6: De Chattis Dacisque post varia proelia duplicem triumphum egit; Eutropius 7.23.4: De Dacis Cattisque duplicem triumphum egit, de Sarmatis solam lauream usurpavit; Cassius Dio 67.7.4; 8.1; pentru M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus, vezi: Alföldy, Halfmann 1973, 360; AE 1973 283 = IPD4 775b = IDRE I 176, r. 7-10: ...leg(ato) pro pr(aetore) M[oesiae, donato bello Da]/cico co[ro]nis mura[l]ibus duobus et [coronis vallaribus du]/abus e[t coro]nis classic[cis] duabus et coro[nis aureis duabus hastis] / [puris octo vexillis oc]to...; pentru L. Funisulanus Vettonianus, vezi: CIL III 4013 = ILS 1005 = IDRE II 271, r. 11-15: ...donato/[[ab imp(eratore) Domitiano Aug(usto)/Germanico]] bello dacico coronis iiii/murali, vallari, classica, aurea/hastis puris iiii, vex[il]lis iiii.

214

După dezastrul suferit de Cornelius Fuscus1544 şi victoria obţinută de Tettius

Iulianus1545, Domitianus a fost, totuşi, nevoit, să încheie pacea cu Decebal1546, ca

urmare a revoltei lui L. Antonius Saturninus1547 şi a conflictului cu quadii şi

marcomannii pe cursul mijlociu al Dunării1548.

Participarea legiunii XV Apollinaris la războiul cu marcomannii dar şi la alte

războaie în ultimii ani ai domniei lui Domitianus este foarte probabilă. Mărturie în

acest sens stau epigrafele dedicate unor militari romani ai legiunii1549.

M. Iulius Avitus, care a servit ca centurion în legio XV Apollinaris, iar ulterior

în V Macedonica şi XVI Flavia Firma, a fost distins cu dona militaria pentru bravură

bello Dacico et bello Germanico1550.

Un tubicen, M. Praeconius Iucundus, a primit, la rândul său, dona militaria

din partea unui împărat al cărui nume nu este menţionat. Îl putem identifica pe acest

principe cu Domitianus, al cărui nume a fost martelat sau nu a fost menţionat pe

numeroase epigrafe1551.

Centurionul M. Herennius Valens a servit în mai multe legiuni care staţionau

în provinciile situate în zona dunăreană, inclusiv în legio XV Apollinaris şi s-a

1544 Suetonius, Domitianus 6.1: Expeditiones partim sponte suscepit, partim necessario ... in Dacos duas, primam Oppio Sabino consulari oppresso, secundam Cornelio Fusco, praefecto cohortium praetorianorum, cui belli summam commiserat; Cassius Dio 67.6.5: ...e¹f ¹ou½ eÃpemye Domitianoìj Fou½skon me¿ta pollh½j duna¿mewj...; Orosius 7.10.4: nam quanta fuerint Diurpanei Dacorum regis cum Fusco duce proelia quantaque Romanorum clades, longo textu evolverem, nici Cornelius Tacitus, qui hanc historiam diligentissime contextuit...; Iordanes, Getica 78: Tum Gothi haud segnes reperti arma capessunt primogene conflictu mox Romanos devincunt, Fuscoque duce extinto divitias de castris militum spoliant magnaque potiti per loca victoria iam proceres suos, quorum quasi fortuna vincebant, non puros homines, sed semideos id est vocaverunt. 1545 Cassius Dio 67.10.1-3; Strobel 1989, 73-76; B. W. Jones 2002, 142-143. 1546 Cassius Dio 67.7.2-3; Statius, Silvae 1.1.80-81; Martialis 3.1-6; 6.10.7; Strobel 1989, 77-81; Petolescu 1989b, 155-164. 1547

Cassius Dio 67.11.1-2; Suetonius, Domitianus 6.2: Bellum civile motum a L. Antonio, superioris Germaniae praeside, confecit absens felicitate mira, cum ipsa dimicationis hora resolutus repente Rhenum transituras ad Antonium copias barbarorum inhibuisset; 7.3: Geminari legionum castra prohibuit, nec plus quam mille nummos a quoquam ad signa deponi; quod L. Antonium apud duarum legionum hiberna res novas moliens fiduciam cepisse etiam ex depositorum summa videbatur; Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus 11.9-10: His eius saevitiis ac maxime iniuria verborum, qua scortum vocari dolebat, accensus Antonius, curans Germaniam superiorem, imperium corripuit. Quo per Norbanum Lappium acie strato Domitianus longe tetrior in omne hominum genus, etiam in suos, ferarum more grassabatur. Cu privire la revolta lui Saturninus, o tratare exhaustivă a subiectului, vezi: Strobel 1986d, 203-220; Jones 2002, 144-149. 1548 Cassius Dio 67.7.1; Strobel 1989, 83-104; Jones 2002, 150-152.1549 Contra: Franke 2005, 319.1550 CIL III 7397; Strobel 1989, 124. 1551 Vorbeck 1980, nr. 150; Strobel 1988b, 199 datează această inscripţie funerară în timpul lui Traian, în cel de-al doilea deceniu al secolului II p.Chr.; Wheeler 2000, 281, nota 130, contestă această datare şi atribuie epigrafa perioadei lui Domitianus.

215

presupus că în cursul carierei sale militare a participat atât la războaiele lui

Domitianus cât şi la cele dacice ale lui Traian1552.

T. Cassius Secundus, centurion în legiunea XV Apollinaris a primit dona

militaria, însă este dificil de determinat dacă aceste distincţii i-au fost conferite de

către Domitianus sau de către Traian1553.

Dificultăţi de datare similare prezintă şi inscripţia dedicată lui M. Pompeius

Asper, centurion în legio XV Apollinaris şi promovat centurion în a treia cohortă

pretoriană, probabil pentru bravura dovedită în războaiele lui Domitianus la

Dunăre1554.

S-a presupus, de asemenea, că M. Apicius Tiro, primus pilus al legiunii XXII

Primigenia, a obţinut această avansare ca recompensă pentru comportamentul dovedit

în luptele lui Domitianus la Dunăre, în calitate de centurion al legiunii XV

Apollinaris1555.

Unul dintre cei mai experimentaţi generali ai epocii lui Domitianus, Cn.

Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, atestat ca guvernator al Moesiei

Superior la 12 iulie 961556, este numit în fruntea Pannoniei, fapt dovedit de o diplomă

datând din 20 februarie 981557. S-a presupus că Pompeius Longinus a fost transferat în

Pannonia pentru a conduce operaţiunile împotriva iazygilor în Bellum Sarmaticum et

Suebicum, izbucnit în 95/961558.

Se pare că legiunea a participat şi la războaiele dacice ale lui Traian cel puţin

cu o vexillatio. O dovadă privind posibila participare la prima expediţie, în anii 101-

102, o reprezintă dona militaria acordate guvernatorului provinciei, Q. Glitius Atilius

1552 CIL III 13360.1553 CIL III 5334; Strobel 1989, 133; Ritterling, RE XII, 1925 1753, consideră că decoraţiile i-au fost conferite de către Domitianus. 1554 Dobson 1978, nr. 101. 1555 Dobson 1978, nr. 245. 1556 Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus este atestat în Moesia Superior în diploma din 16 septembrie 94 (CIL XVI 39 = ILS 9053 = AE 1897 108), apoi în diploma din 12 iulie 96 (Dušanić, Vasić 1977, 291-292; AE 1977 722 = RMD 1978, 36-37, nr. 6). Cu privire la cariera lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, vezi: PIR² P623; Jones 1979, nr. 233; Eck 1970, 143, 145; Eck 1982, 321-330; Thomasson, LP, 125-126, nr. 31. Ipoteza privind numirea lui Traian ca guvernator al Moesiei Superior după consulat a fost formulată de Syme 1958a, 34; Syme 1971, 210; ideea a fost preluată şi de alţi cercetători: Eck 1970, 145; Dušanić 1983, 18, nota 24 şi AE 1985 722 (unde acest comandament este datat în 92-93 p.Chr.); Nagy 1986, 377-383, a emis ipoteza numirii lui Traian în funcţia de guvernator al Pannoniei în jurul anului 95 p.Chr.; Syme 1958a, 34 a sugerat că Traian l-ar fi putut însoţi pe Domitianus în Pannonia în 92 p.Chr. 1557 CIL XVI 42. 1558 Dušanić, Vasić 1977, 302-303; Dušanić 1983, 13-21; Jones 2002, 153-155; Grainger 2003, 22-26; 113-118.

216

Agricola1559. Mai bine documentată este participarea la cea de a doua expediţie dacică

a lui Traian, între 105-1061560. În forul lui Traian au fost descoperite mai multe

fragmente de arhitravă pe care se crede că au fost gravate numele legiunilor care au

participat la războiul dacic al acestui împărat. Pe unul din aceste fragmente apar

numele legiunilor XV Apollinaris şi XX Valeria Victrix1561. La acestea se adaugă un

fragment de arhitravă al unei construcţii din forul lui Traian, pe care apar numele

legiunilor XIIII Gemina Martia Victrix şi XV Apollinaris. Potrivit istoricului german,

pe arhitrava respectivă erau menţionate unităţile care ar fi participat la războiul

dacic1562.

De fapt, singurele dovezi de ordin epigrafic invocate de istorici pentru

prezenţa legiunii în Dacia sunt două inscripţii, dintre care una i-a fost dedicată de

centurionul C. Iulius Macer unui signifer al acestei unităţi stabilit în Colonia Ulpia

Sarmizegetusa1563. Acesta este motivul pentru care unii cercetători sunt de părere că nu

există suficiente dovezi privind participarea legiunii la războiul dacic al lui Traian1564.

Una dintre cele mai controversate probleme ale istoriei legiunii XV Apollinaris

şi care a generat numeroase dezbateri între cercetători o constituie cea a plecării

unităţii de la Carnuntum la Satala, în Armenia Minor, în estul Cappadociei. O a doua

întrebare este cea legată de eventuala participare a legiunii la războiul parthic al lui

Traian. În acest caz, rămâne de determinat când a fost legiunea redislocată în Orient,

dacă a revenit în Pannonia şi anul în care aceasta a fost transferată la Satala.

Legio XV Apollinaris se afla, cu siguranţă, la Satala, în anul 135 p.Chr., când

guvernatorul de atunci al Cappadociei, Flavius Arrianus, şi-a mobilizat trupele

împotriva alanilor care invadaseră Armenia1565. Informaţii suplimentare aduce

inscripţia care redă cariera lui Q. Lollius Urbicus, legat al legiunii X Gemina între

1559 CIL V 6976 = IDRE I 157; CIL V 6977 = ILS 1021a = IPD4 779 = DNTH 205 = IDRE I 158; CIL V 6978 = IPD4 780 = IDRE I 159; CIL V 6979 = IPD4 781 = IDRE I 160; CIL V 6980 = IPD4 782 = IDRE I 161; PIR2 G 181; Alföldy 1982, 360. 1560 CIL III 1478; Ritterling, RE XII, 1925 1753 şi urm.; Mócsy 1974, 92; Reidinger 1956, 134, 140; N. Gostar 1979, 115-116; Lőrincz 1981a, 286; Strobel 1984, 97, cu bibliografie; Lepper, Frere 1988, 293; Lőrincz 2001, 74, nota 419; Wheeler 2000, 282. 1561 CIL VI 32902a-c; Strobel 1984, 97, nota 74; 100-101, nota 11; Cosme 1994, 183-184, care contestă interpretarea oferită de Strobel. 1562 Strobel 2010, 316, 345, nota 23. Pe un al doilea fragment apare numele legiunii X Gemina.1563 CIL III 1640²; CIL III 1478; Ritterling, RE XII, 1925 1753-1754; Mann 1983a, 14 consideră că la Sarmizegetusa a staţionat o vexillatio a legiunii. 1564 Wheeler 2000, 282; Piso 2000, 205-225 nu evocă numele legiunii XV Apollinaris printre cele despre care susţine că ar fi participat la aceste războaie; Franke 2005, 319; Farnum 2005, 23 menţionează numele legiunii printre cele care ar fi participat la războiul dacic al lui Traian.1565 ÓEktacij kata\ ¡Alanw½n 5.15.24; Cassius Dio 69.15.1; Themistius, Orationes 34.8.32. Cu privire la data acestei expediţii, vezi: Wheeler 1978, 351-353; Wheeler 1994-1996, 67, notele 60, 62.

217

130-132 p.Chr., perioadă în care această unitate staţiona la Vindobona, în Pannonia

Superior, în timp ce la Carnuntum se afla legio XIIII Gemina1566. Prin urmare, data la

care legio XV Apollinaris a fost transferată de la Carnuntum la Satala este situată în

intervalul 106-130 p.Chr.

Principalele surse utilizate de cei mai mulţi istorici în încercarea de a stabili

data transferului legiunii XV Apollinaris din Pannonia în Cappadocia sunt cinci

incripţii de la Satala, dintre care patru sunt situate în apropierea locului unde s-a aflat

castrul în care staţiona unitatea.

Inscripţia dedicată lui L. Antonius Paternus, un evocatus care a servit în

legiunea XV Apollinaris în funcţia de custos armorum, precizează că acesta a murit la

vârsta de 53 de ani, după îndeplinirea a 28 de stipendia1567. Epigrafa poate fi datată în

secolul II p.Chr., dar nu oferă nicio informaţie suplimentară de ordin cronologic.

Alte trei inscripţii oferă informaţii în legătură cu locul de naştere al militarilor

cărora le-au fost dedicate. Ti. Iulius Martialis, născut la Savaria, în Pannonia, a murit

la vârsta de 30 de ani după ce a servit 13 ani în legio XV Apollinaris1568. T. Flavius

Mansuetus, având gradul de beneficiarius legati, născut la Virunum, în Noricum, a

fost înmormântat la 35 de ani, după ce a servit 18 stipendia1569.

T.B. Mitford a încercat pe baza unei inscripţii funerare de la Satala, dedicată

Flaviei Valentia, soţia lui Flavius Silvanus, despre care se presupunea că a servit în

legio XV Apollinaris, să dovedească faptul că unitatea respectivă a fost transferată în

Cappadocia în ultimii ani ai domniei lui Traian1570. Cercetătorul britanic consideră că

această epigrafă este contemporană cu cele dedicate lui Ti. Iulius Martialis, T. Flavius

Mansuetus şi centurionului P. Turranius Severus. Acesta din urmă a murit la Satala la

vârsta de 41 de ani, după ce a fost avansat de la poziţia de princeps posterior în

cohorta V a legiunii IIII Flavia la cea de hastatus prior în cohorta VI a legiunii XV

Apollinaris1571. S-a presupus că transferul centurionului din legio IIII Flavia, care se

1566 CIL VIII 6706 = ILS 1065 = ILAlg II, 3605; PIR² L 327; Lőrincz 1981a, 286; Birley 1981, 113; Birley 2005, 138.1567 Mitford 1974, 167-168, nr. 4 = Mitford 1997, 143, nr. 7; AE 1975 818. 1568 Mitford 1988, 171, nr. 1 = Mitford 1997, 144, nr. 8; French, Summerly 1987, 18, nr. 2; AE 1988 1043. 1569 Mitford 1988, 172-173, nr. 3 = Mitford 1997, 145-146, nr. 10; French, Summerly 1987, 17, nr. 1; AE 1988 1042. 1570 Mitford 1988, 173, nr. 4; Mitford 1997, 146-147, nr. 11; AE 1988 1045. 1571 Mitford 1988, 171, nr. 2 = Mitford 1997, 145, nr. 9; cf. AE 1988 1044; French, Summerly 1987, 19-21, nr. 3.

218

afla în acea perioadă în Dacia şi nu a participat la războiul parthic al lui Traian, în

legio XV Apollinaris a avut loc înainte de plecarea acesteia din urmă spre Orient1572.

Nici vârsta militarilor amintiţi în inscripţiile respective, nici numărul de

stipendia efectuate de aceştia nu oferă informaţii cu privire la data plecării legiunii XV

Apollinaris de la Carnuntum.

Ritterling data plecarea legiunii de la Carnuntum în anul 114, însă într-un alt

pasaj al articolului său publicat în Real-Encyclopädie, cercetătorul german a exprimat

serioase îndoieli în acest sens1573. Atractivă în sine, ipoteza plecării legiunii spre

Orient în anul 114 p.Chr., dată la care la Carnuntum ar fi fost transferată legio XIIII

Gemina, a fost susţinută de mai mulţi cercetători1574. Alţi cercetători au respins ipoteza

participării legiunii la războiul parthic desfăşurat între anii 114-1171575. Potrivit unor

istorici, legiunea a participat la acest război cu efectiv complet, apoi s-a reîntors la

Carnuntum, unde ar fi rămas până în 1221576. Au fost, de asemenea, istorici care au

susţinut teza participării legiunii cu o vexillatio la această campanie, care ar fi fost

stabilită ulterior la Satala, fiind urmată în jurul anului 119 de trupele rămase la

Carnuntum1577.

1572 Cu privire la legio IIII Flavia, vezi: Ritterling, RE XII, 1925 1284; Lepper 1948, 186-187; Strobel 1984, 89-90, notele 34-35; Strobel 1986c, 946, nota 185; Mitford 1988, 172; Mitford 1997, 145, apreciază în mod corect faptul că transferul din poziţia de princeps posterior al celei de-a cincea cohorte a unei legiuni în cea de hastatus prior al celei de-a şasea cohorte a altei legiuni reprezintă o avansare (cf. ILS 2446); comentatorul inscripţiei AE 1988 1044 afirmă în mod eronat faptul că P. Turranius Severus a fost promovat din legiunea XV Apollinaris în legiunea IIII Flavia şi că un detaşament al acesteia din urmă ar fi participat la războiul parthic al lui Traian. Detaşamentele legiunii IIII Flavia atestate la Aulutrene, în apropiere de Apamea în Phrygia nu datează din această perioadă. În ceea ce priveşte această discuţie, vezi: Christol, Drew-Bear 1995, 75-76, 78; Drew-Bear, Eck 1976, 308-309. Inscripţiile care atestă prezenţa legiunii IIII Flavia în Orient (CIL III 387, 195; Ritterling, RE XII, 1925 1545-1546) sunt ulterioare domniei lui Traian. Vezi Wheeler 2000, 283, nota 142 pentru această polemică. 1573 Ritterling, RE XII, 1925 1284-1285, cu privire la participarea legiunii la războiul parthic al lui Traian. Referitor la îndoielile sale în legătură cu această ipoteză şi datarea stabilirii legiunii în Orient în 117 sau în 123 p.Chr., vezi: Ritterling, RE XII, 1925 1754. Ezitările sale au fost împărtăşite şi de Parker 1928, 159, nota 6. 1574 Hanslik, RE Suppl. X, 1965 1094-1095, s.v. Marcus Ulpius Traianus; Swoboda 1964, 47; Stiglitz, RE Suppl. XII, 1970 1576, s.v. Carnuntum; Syme 1971, 97, 101, 210-212; Lőrincz 1973, 64; Mócsy 1974, 98-99; Mitford 1974, 168; Mitford 1980, 1197; Mann 1983a, 44, nr. 514; Webster 1985, 64; K. Genser 1986, 639, nota 403, unde apare o listă bibliografică extinsă. Cu privire la venirea legiunii XIV Gemina în locul legiunii XV Apollinaris în 114, vezi: Keppie 1973, 861; Kennedy 1980, 302-303; Lőrincz 1975, 343-352; Lőrincz 1981a, 285-286; Strobel 1984, 96-97; Strobel 1988b, 193-222; Lőrincz 1989, 100, nota 30; Lőrincz 2001, 83 ; Farnum 2005, 23; Franke 2005, 318-328; Strobel 2010, 365, 375, nota 10. 1575 Rémy 1986, 75, unde se susţine ideea transferului legiunii de la Carnuntum la Satala în anul 117 p. Chr; Lőrincz 1981, 286, nu face nicio afirmaţie în privinţa eventualei participări a legiunii la războiul parthic şi datează plecarea acesteia în Cappadocia în 118/119 p.Chr. 1576 Kennedy 1980, 302-303; Farnum 2005, 23. Cu privire la infirmarea acestei ipoteze, considerată ca fiind insuficient argumentată, vezi Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 335; Fitz 1986b, 319-321. 1577 Strobel 1984, 97, nr. 73; Strobel 1986c, 945, nr. 184; Strobel 1988b, 193-222; Franke 2005, 325-326; Strobel 2010, 365, 375, nota 10, 380, 413.

219

Retorul Marcus Cornelius Fronto scria că trupele care au participat la

războaiele dacice ale lui Traian l-au însoţit pe împărat şi în campania împotriva

parţilor1578. Într-adevăr, unele dintre trupele provinciei Pannonia au luptat în Orient1579.

Ala I Flavia Augusta Britannica milliaria civium Romanorum, prezentă pe

lista unităţilor Pannoniei Inferior pe diplomele din 110, este atestată în Orient la 1

septembrie 1141580 şi se pare că militarii unităţii au dedicat două inscripţii, la

Nicopolis, în Armenia Minor1581, şi la Amaseia1582. T.B. Mitford a invocat prezenţa

acestei unităţi auxiliare pe frontul parthic drept dovadă pentru participarea legiunii XV

Apollinaris la campanie1583. Acelaşi istoric aduce ca mărturie în sprijinul ipotezei sale

două monede pe care era contramarcat numele legiunii, una descoperită la Nicopolis,

pe Eufrat, datând din 105/106, iar cealaltă la Vahsin, din ultimii ani ai domniei lui

Traian1584. Însă data emiterii monedelor şi cea la care au fost contramarcate pot fi

diferite. Mai mult, având în vedere că, potrivit tezelor susţinute de Mitford, legiunea a

fost transferată în Cappadocia în epoca lui Hadrianus, monedele respective nu oferă

informaţii utile cu privire la data sosirii unităţii în zona Eufratului. Datarea precisă a

acestor documente nu este posibilă, motiv pentru care nu pot oferi informaţii cu

privire la data sosirii legiunii XV Apollinaris la Satala1585.

Atenţia lui E. Ritterling i-a fost atrasă de inscripţia dedicată lui M. Ulpius

Dasius, de la Sirmium, optio în legio XV Apollinaris, decedat la vârsta de 40 de ani

după efectuarea a 20 de stipendia1586. Epigrafa respectivă a generat o vie dezbatere

între cercetătorii de prestigiu. R. Syme a văzut în acest monument funerar dovada

participării legiunii la războiul parthic al lui Traian1587. Potrivit marelui istoric britanic,

gentiliciul lui Dasius dovedeşte că soldatul respectiv a fost recrutat în jurul anului 94

p.Chr., când viitorul împărat ar fi guvernat Moesia Superior. În realitate, Traianus nu 1578 Fronto, Principia Historiae 7.1.1579 Mitford 1980, 1197-1198; Lepper 1948, 176-177, care a adoptat o atitudine mai circumspectă. Lepper considera ca fiind plauzibilă ipoteza participării legiunii XXX Ulpia la război pe baza inscripţiei CIL VIII 2354 = ILS 305, referitoare la cariera lui M. Annius Martialis; Le Bohec 1989, 160; Strobel 1986c, 946, nr. 185, nu este de accord cu ipoteza participării legiunii XXX Ulpia la război. 1580

CIL XVI 61; Lőrincz 2001, 80-81. 1581 AE 1908 23.1582 CIL III 6748; Anderson, Cumont, Grégoire 1910, nr. 104. Referitor la prezenţa acestei unităţi în Pannonia Inferior, vezi: Strobel 1984, 107-109; Genser 1986, 504-505. Teza lui Ritterling, potrivit căruia unităţile auxiliare ale unei provincii care erau trimise într-o campanie erau însoţite în mod obligatoriu de legiuni sau detaşamente ale unor legiuni ale provinciei respective a fost infirmată de Lepper 1948, 176-177. 1583 Mitford 1997, 143. 1584 Mitford 1997, 144; Mitford 1977, 508; French, Summerly 1987, 22. 1585 Wheeler 2000, 284, nota 147. 1586 CIL III 4491 = Vorbeck 1980, nr. 149; Ritterling, RE XII, 1925 1754. 1587 Syme 1971, 210-212.

220

a guvernat această provincie, în fruntea căreia s-a aflat, în perioada 93/94-95/96, Cn.

Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus1588. Pe de altă parte, Sirmium a

aparţinut Pannoniei, nu Moesiei Superior1589.

B. Lőrincz a datat recrutarea lui M. Ulpius Dasius în 98/99 p.Chr. şi anul

morţii acestuia în virtutea „principiului dominoului” care, în viziunea sa,

caracterizează transferul legiunilor din Pannonia în primii doi ani ai domniei lui

Hadrianus1590. Astfel, legiunile I şi II Adiutrix, au revenite din războiul parthic şi s-au

stabilit în castrele unde au staţionat anterior: II Adiutrix la Aquincum, unde a înlocuit

legiunea X Gemina, care a fost transferată la Vindobona, iar I Adiutrix la Brigetio1591.

La rândul său, legio XIIII Gemina a fost transferată de la Vindobona la Carnuntum, în

locul legiunii XV Apollinaris, care ar fi plecat în jur de 118/119 p.Chr. la Satala, în

Cappadocia. Revenirea legiunii II Adiutrix în Pannonia a fost datată, de asemenea, în

118/119 p.Chr., ca indiciu al „principiului dominoului” fiind invocată inscripţia

funerară dedicată lui P. Aelius Lucus, veteran al acestei unităţi, care ar fi murit după

140 p. Chr1592. Însă această epigrafă oferă încă şi mai puţine informaţii decât cea

dedicată lui M. Ulpius Dasius. Ea nu menţionează numărul de stipendia efectuate de

P. Aelius Lucus, iar Lőrincz nu oferă argumente pentru datarea monumentului

sepulcral în deceniul cinci al secolului II p.Chr. Prin urmare, cele două inscripţii nu

oferă dovezile necesare susţinerii tezei cercetătorului maghiar1593.

În replică, J. Fitz a avansat ipoteza potrivit căreia Traian ar fi guvernat

Pannonia între anii 92/93-96, în timp ce M. Ulpius Dasius ar fi servit într-o unitate

auxiliară înainte de a fi transferat în legio XV Apollinaris. Învăţatul maghiar nu este de

acord cu datarea plecării legiunii în 118/119 p.Chr. şi atrage atenţia asupra absenţei

dovezilor privind prezenţa unităţii la Carnuntum după primii ani ai secolului II p.

Chr1594.

K. Strobel a respins obiecţiile lui J. Fitz şi a preluat ipoteza lui B. Lőrincz

privind transferul legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum la Satala în 118/1191595. 1588 Dušanić, Vasić 1977, 291-292; AE 1977 722 = RMD I, 36-37, nr. 6; PIR² P 623; Jones 1979, nr. 233; Eck 1970, 143, 145; Eck 1982, 321-330; Thomasson, LP, 125-126, nr. 31. 1589 Strobel 1986c, 912. 1590 Lőrincz 1981a, op. cit., p. 286; Lőrincz 1989, 100, nota 30. 1591 Lőrincz 1975, 350. 1592 CIL III 10500. 1593 Fitz 1986a, 334; Wheeler 2000, 285, contestă teza propusă de Lőrincz. 1594 Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1982, 292. 1595 Strobel 1988b, 193 şi urm; Lőrincz 2001, 74, nota 419; această teză este împărtăşită şi de alţi istorici: Genser 1986, 639; Kandler 1986, 213 (plecarea legiunii de la Carnuntum este datată în ultimul an al domniei lui Traian); Franke 2005, 326; Stiglitz, Jilek 1997, 13-146, unde se manifestă scepticism faţă de această ipoteză.

221

Datarea acestor inscripţii pe baza interpretării manierei de gravare a literelor în

situaţii care reclamă criterii mult mai riguroase este de natură să genereze interpretări

marcate de subiectivism. Din acest motiv, niciuna dintre construcţiile propuse mai sus

nu rezistă unei analize riguroase.

Absenţa materialului epigrafic nu doar la Carnuntum, ci în întreaga Pannonie,

care să ateste activitatea legiuniii XV Apollinaris în această provincie în epoca lui

Traian dă câştig de cauză ipotezei formulate de J. Fitz1596.

De asemenea, cariera lui M. Ulpius Dasius nu poate fi reconstituită pe baza

inscripţiei funerare respective1597 şi nu există dovezi că acest soldat al legiunii XV

Apollinaris ar fi fost primul din familia sa care a primit cetăţenia romană1598. Teza

privind primirea cetăţeniei de la împăratul Traian se bazează, la rândul său, pe o altă

ipoteză, foarte controversată, potrivit căreia viitorul principe ar fi fost guvernator al

Pannoniei1599. Concluzia care se desprinde din analiza inscripţiei funerare dedicate lui

1596 Strobel 1988b, 197, 199-201, unde apare o bibliografie exhaustivă referitoare la stelele funerare din zona situată pe cursul mijlociu al Dunării; Zabehlicky 1985, 677-685; teza lui Strobel, potrivit căreia epigrafa dedicată lui M. Praeconius Iucundus (Vorbeck 1980, nr. 150) ar data din cel de-al doilea deceniu al secolului II p.Chr. este cel puţin discutabilă; Vorbek 1980, nr. 149, unde cariera lui Dasius este datată la începutul secolului II. 1597 Strobel 1988b, 197-199; Strobel 1984, 97, nota 73, prin care acordarea cetăţeniei lui Dasius este datată în anul 98 p.Chr. Argumentele lui Strobel privind imposibilitatea transferului lui Dasius în legio XV Apollinaris, prezentate în Strobel 1988b, 197-198, nota 29, unde respinge informaţiile apărute în ILS 2596 = Vorbeck 1980, nr. 140, care prezintă cariera unui militar, eques într-o ala auxiliară, promovat în legiunea XV Apollinaris, sunt doar parţial corecte; completarea inscripţiei CIL V 898 operată de J. Fitz justifică o asemenea interpretare (Wheeler 2000, 286, nota 157). 1598 Strobel 1988b, 197, nota 27, susţine că, în eventualitatea în care tatăl lui Dasius ar fi primit, ca militar auxiliar veteran, cetăţenia de la împăratul Traian, acest fapt nu schimbă cronologia carierei fiului, afirmaţie care nu poate fi acceptată; cf .Wheeler 2000, 286., nota 158; French, Summerly 1987, 21-22, propun versiunea acordării cetăţeniei tatălui de către M. Ulpius Traianus pater, după consulatul asumat în anul 70 p.Chr., urmat de un posibil guvernământ al Moesiei la începutul lui 73. Speculativă precum alte teorii referitoare la M. Ulpius Dasius, nici această ipoteză nu permite o datare precisă a carierei acestui veteran al legiunii XV Apollinaris. 1599 Strobel 1988b, 198-199, respinge ipoteza numirii lui Traian ca guvernator al Pannoniei între anii 93-96 p.Chr. Această ipoteză este susţinută de: Fitz 1982, 320; Birley 1997a, 31, nota 12; Bennett, 1997, 45-46. Bennet aduce în discuţie mărturiile unor istorici bizantini (Georgios Kedrenos, Compendium Historiarum, Patrologia Graeca CXXI, ed. J.-P. Migne, 1894, p. 433, 20-434; Leo Grammaticus, Chronographia, Corpus Historiae Byzantinae, ed. B. G. Niebuhr, Bonn, 1842, p. 67, 4-5,). La aceşti autori apare expresia Paionia (=Pannonia), termen întâlnit şi la Cassius Dio 69.36.4-6 şi Appianus, Illyrike 14.40. Potrivit celor doi istorici bizantini citaţi, Traian a fost guvernator al Pannoniei în anii anteriori adoptării sale de către Nerva; cf. Wheeler 2000, 286, nr. 159, care presupune că sursa celor doi istorici bizantini a fost Cassius Dio. Mai există un document epigrafic (AE 1985 722) pe baza căruia unii cercetători au considerat că Traian ar fi guvernat Pannonia. Potrivit lui Plinius cel Tânăr, după victoria asupra lui Saturninus, Traian a fost considerat demn să deţină comandamente mai importate (Panegyricus 14.5), dar într-un alt pasaj (Panegyricus, 44.1) acelaşi autor a afirmat că, după consulatul ordinar asumat în anul 91 p.Chr. (vezi Hanslik, RE Suppl. X, 1965 1035-1102 s.v. Marcus Ulpius Traianus; Lőrincz 1981a, 286), Traian şi-a petrecut următorii ani la Roma. Vezi Eck, 2001, 125-140, unde această ipoteză este, de asemenea, infirmată. În absenţa unor noi dovezi privind cariera lui Traian în perioada cuprinsă între anii 91-96 p.Chr., ipoteza numirii sale ca guvernator al Pannoniei nu se susţine.

222

M. Ulpius Dasius este că aceasta nu oferă informaţii care să permită datarea plecării

legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum în 118/119 p. Chr1600.

O altă categorie de documente care trebuie avută în vedere în dezbaterea

privind plecarea legiunii de la Carnuntum este materialul tegular. Ştampile tegulare

ale legiunii XV Apollinaris au fost descoperite la nivelul primei faze de construcţie a

castrului auxiliar de la Quadrata (Lébény), unde au fost găsite, de asemenea, şi

fragmente de terra sigillata datând din primele decenii ale secolului II p. Chr1601.

Materialul tegular respectiv a fost datat în perioda 115-118 p.Chr., fără a se

aduce argumente în acest sens. Potrivit lui B. Lőrincz, ţiglele de la Quadrata care

poartă ştampila legiunii XV Apollinaris au fost produse la Carnuntum, fiind anterioare

celor ale legiunii XIIII Gemina găsite în acelaşi sit, teză care nu poate fi argumentată

din punct de vedere arheologic. Datarea acestor ţigle pe baza inscripţiei funerare a

aparţinându-i lui M. Ulpius Dasius, despre care s-a presupus că i-a fost dedicată în

118/119 p.Chr. nu poate fi argumentată1602. Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, epigrafa

respectivă nu poate fi datată. Nu poate fi exclus ca legio XIIII Gemina să fi folosit la

construirea castrului de la Quadrata ţigle, pe lângă cele purtând ştampila proprie, şi

ale legiunii XV Apollinaris, care staţionase anterior la Carnuntum. Acestea puteau fi

depozitate perioade îndelungate de timp înainte de a fi utilizate. Un exemplu

edificator în acest sens îl oferă balnea castrului auxiliar de la Carnuntum, construite

din tegulae ale legiunii XV Apollinaris după ce această unitate a plecat din Pannonia.

Vechimea unei construcţii poate fi datată cu ajutorul obiectelor care au fost

descoperite în acelaşi context arheologic, dar vechimea tegulelor din componenţa

zidăriei nu poate fi determinată prin această metodă1603.

Material tegular al legiunii XV Apollinaris a fost descoperit şi la Brigetio, unde

unitatea a participat la ridicarea castrului legionar din această aşezare. Castrul de la

Brigetio a fost ridicat între anii 97-114 p.Chr. Au fost identificate trei faze de

construcţie: între anii 97-101 p.Chr., după bellum Suebicum, au participat legio I 1600 Fitz 1986a, 348; Wheeler 2000, 286. 1601 Lőrincz 1995, 119. Totodată, istoricul maghiar susţine că ştampilele tegulare ale legiunii XV Apollinaris, găsite la Arrabona datează din jurul anului 110 p.Chr., fără a-şi argumenta, însă, acest punct de vedere. Material tegular aparţinând legiunilor XIIII Gemina şi XV Apollinaris au apărut şi la castrul auxiliar de la Ad Statuas (Gabler 1980, 639). Acestea nu au fost, însă, evocate de Lőrincz în demonstraţia sa privind plecarea legiunii XV Apollinaris de la Carnuntum. Teza lui Lőrincz a fost preluată în mod mecanic de Franke 2005, 321.1602 Lőrincz 1981a, 286; Strobel 1988b, 203. Wheeler 2000, 287, nota 162, a remarcat absenţa tipului ceramicii de stil Banassac, originar din sudul Galliei, la Quadrata, în timp ce la Arrabona, Ad Flexum şi Gerulata aceasta abundă, în special din epoca lui Nerva. Ceramica a fost, însă, datată în epoca lui Hadrianus cu ajutorul monedelor. Vezi Gabler 1980, 639, 641. 1603 Wheeler 2000, 287.

223

Adiutrix şi vexilaţii ale legiunilor XIII Gemina, XIIII Gemina şi XV Apollinaris; între

101-105 p. Chr, lucrările au fost continuate de vexilaţiile legiunilor XI Claudia, XIIII

Gemina şi XV Apollinaris, legiunile XIII Gemina şi I Adiutrix fiind trimise pe teatrul

de operaţii împotriva dacilor cu întreg efectivul odată cu debutul primei expeditio

Dacica1604. Lőrincz a identificat o a treia perioadă (105-114 ? p.Chr.) a construcţiei

castrului, la care au participat detaşamente („Bauvexillatio”) ale legiunilor XIIII

Gemina, XV Apollinaris şi XXX Ulpia1605. Ţiglele ştampilate găsite în cuptorul local de

ars material tegular atestă prezenţa unor vexilaţii ale legiunilor XIIII Gemina şi XV

Apollinaris în perioada 101-104 p.Chr.; au fost descoperite, de asemenea, ştampile

care evocă vexilaţiile a trei legiuni, fără ca numele acestora să fie menţionat1606. R.

Saxer a presupus că ştampilele tegulare pe care apar numele legiunilor XIIII Gemina

şi XV Apollinaris datează din anii 101-104 p.Chr. şi că aceasta din urmă nu a mai

participat ulterior la ridicarea castrului de la Brigetio. Cercetătorul german a ridicat

obiecţii cu privire la punerea semnului egal între durata de staţionarea a unei legiuni

într-o aşezare şi cea de utilizare a materialului tegular purtând numele acesteia în situl

respectiv1607. La rândul său, K. Strobel susţine că ştampilele tegulare la care apare

textul tres vexillationes aparţin perioadei primei expediţii dacice a lui Traian1608. M.

Kandler a datat debutul lucărilor de construire a castrului legionar de la Brigetio în

ultimii ani ai secolului I p.Chr., lucrare care, potrivit opiniei sale, a fost dusă la bun

sfârşit de legiunile XIIII Gemina şi XV Apollinaris1609. Prin urmare, materialul tegular

de la Brigetio nu oferă dovezi privind prezenţa legiunii XV Apollinaris în Pannonia

după anul 1061610.

Se poate afirma că legiunea a produs, în cea de a doua perioadă de staţionare

la Carnuntum, o mare cantitate de tegule. Ţigle pe care era imprimată ştampila acestei

unităţi au fost descoperite la Vindobona, Wallsee (în apropiere de Lauriacum), la

1604 Lőrincz 1975, 49-351; Matei-Popescu 2010, 262. 1605 Lőrincz 1975, 350-351. Franke 2005, 322 admite absenţa tegulelor legiunii XV Apollinaris în ultima fază a construcţiei castrului de la Brigetio, care coincide cu venirea legiunii XXX Ulpia Victrix, creată recent. În mod surprinzător, cercetătorul german motivează această absenţă prin faptul că lucrările ar fi fost finalizate şi vexilaţia legiunii XV Apollinaris ar fi fost retrasă la Carnuntum. O asemenea ipoteză nu explică însă prezenţa vexilaţiilor legiunilor XIIII Gemina şi XXX Ulpia Victrix.1606 CIL III 11365 = Saxer 1967, nr. 260: v(exillatio) l(egionis) XIIII et XV; XIIII et XV; CIL III 4677 = 11374 = Saxer 1967, nr. 261: vexil(lationes) tres; CIL III 11374 = Saxer 1967, nr. 262: vexil(lationes) (tres), vexil(l)atio(nes) (tres); Lőrincz 1975, 350-351.1607 Saxer 1967, 88; Lőrincz 1975, 350, nota 85. 1608 Strobel 1988b, 203-205. 1609 Kandler 1991, 237. 1610 Wheeler 2000, 287.

224

Mauerbach, situat pe frontiera dintre Pannonia şi Noricum şi chiar la nord de Dunăre,

în barbaricum, pe teritoriul actual al Slovaciei1611.

Tegule ştampilate ale legiunii XV Apollinaris au fost descoperite şi la

Zeiselmauer, în Austria, dintre care una în castrul de pământ datând din perioada

Flaviilor, în timp ce altele au fost descoperite în acelaşi context cu material tegular

aparţinând legiunii II Italica, înfiinţată în anul 166 p. Chr1612.

Din analiza materialului epigrafic şi tegular referitor la legio XV Apollinaris

rezultă că nu există indicii pentru prezenţa acestei unităţi în Pannonia după anul 106

p.Chr.1613

Inscripţia dedicată lui L. Terentius Rufus, centurion al legiunii I Minervia,

distins cu dona militaria în războiul dacic al lui Traian şi promovat primus pilus în

legio XV Apollinaris prezintă o importanţă deosebită pentru istoria legiunii în perioada

lui Traian. Textul epigrafei respective a fost analizat de cercetătorul american E.L.

Wheeler, care a încercat pe baza acestuia să demonstreze teza transferului legiunii din

Pannonia în Egipt în 106 p. Chr1614. Se poate presupune că Terentius Rufus i-a atras

atenţia viitorului împărat Hadrianus, care în 105-106 era legat al legiunii I Minervia

fiind promovat şi transferat în legiunea XV Apollinaris, primind, totodată sarcini

speciale în vederea dislocării acesteia în Egipt1615.

Acest transfer trebuie privit din perspectiva evenimentelor din anul 106 p.Chr.:

crearea a două noi provincii, Dacia şi Arabia. Legio III Cyrenaica, aflată la Nikopolis,

în Egipt, alături de legio XXII Deiotariana, a fost transferată în noua provincie,

1611 Vindobona: CIL III 4570, 232840; AE 1907 142; Ritterling, RE XII, 1925 1750, 1753; Neumann, RE IX A.1., 1961, s.v.Vindobona 60, 62; Kandler, Vetters, 1986, 212; Genser 1986, 444, 502-503, 518; Strobel 1988b, 211; Lőrincz 1995, 115; Mauerbach: Lőrincz 1991, 246, nr. 14; Wallsee: Vetters 1977, 357; Slovacia: Gerulata-Rusovce: Kolník et al. 1993, 222; Bratislava Burgberg şi Altstadt: Kolník et al. 1993, 232; Elschek 1994, 206; Stupava: Kolník 1997, 421; cf. AE 1980 706, AE 1987 822c; Genser 1986, 732; Milanovce: Kolník 1997, 419, 421; Staré Mesto: Kolník 1986, 426. Pentru încercarea de a data mai precis tegulele ştampilate ale legiunilor X Gemina, XIII Gemina şi XIIII Gemina de la Stupava, vezi: Lőrincz 1989, 96-106, unde afirmă că ţiglele legiunii XV Apollinaris găsite la Stupava şi Milanovce aparţin unui tip diferit faţă de cele găsite pe teritoriul Pannoniei, motiv pentru care trebuie datate între 97-118/119. 1612 Genser 1986, 388, 391. 1613 Wheeler 2000, 287-288. 1614 Wheeler 2000, 288-293. 1615 SHA, Vita Hadriani 3.6; Strobel 1984, 86-87; Birley 1997a, 50-51; Ritterling, RE XII, 1925 1431. Cu privire la cariera lui L. Terentius Rufus, vezi: CIL II 2424 = AE 2005 838 = Pitillas Salañer 2005, 57-67; Dobson 1978, nr. 110; Sablayrolles 1996, 549-550, care datează centurionatele acestuia între 102-106, cu puţin timp înainte de tribunatul în cohortele de vigili, în jur de 110. Wheeler 2000, 288, nota 167 remarcă, pe bună dreptate că între promovarea lui Terentius Rufus la rangul de primus pilus în legiunea XV Apollinaris odată cu transferul acesteia în Egipt şi serviciul anterior în legio I Minervia, sub comanda lui Hadrianus se poate stabili o relaţie de interdependenţă.

225

Arabia1616. Această decizie nu este surprinzătoare dacă se are în vedere că legiunea a

mai fost dislocată în Orient în perioada 63-71 şi că a staţionat la Alexandria în iarna

anului 66-67.

Absenţa informaţiilor în legătură cu prezenţa legio XV Apollinaris în Pannonia

în perioada posterioară anului 106 şi existenţa unor date cu privire la transferul

acesteia în Egipt au fost remarcate de mai mulţi cercetători1617.

O altă epigrafă care le-a atras atenţia cercetătorilor este dedicaţia de pe un altar

ridicat de un alt centurion al legiunii XV Apollinaris, Annius Rufus, în templul lui

Sarapis de la Mons Claudianus, în Egipt, după anul 103 p.Chr., mai curând posterior

anului 106 p.Chr. Ofiţerul respectiv poartă titlul de praepositus al carierei de la Mons

Claudianus1618. O serie de cercetători, începând cu E. Ritterling, au presupus că

Annius Rufus a fost trimis în Egipt într-o misiune specială, în virtutea experienţei

acestui centurion în coordonarea activităţii de exploatare din carierele de piatră1619. O

situaţie asemănătoare a fost întâlnită la Carystos, în Eubeea, unde centurionul T.

Sergius Longus, însărcinat cu exploatarea carierelor locale de piatră, i-a dedicat un

altar lui Hercules1620.

Cele două cazuri i-au determinat pe unii autori să deducă faptul că legiunea a

plecat spre Orient cel mai timpuriu în anul 114 p.Chr. şi că Traian a detaşat câteva

detaşamente pentru anumite misiuni în Eubeea şi Egipt1621. Această concluzie se

sprijină pe mai multe ipoteze dificil de demonstrat. În primul rând, ea presupune că

Annius Rufus şi T. Sergius Longus au primit aceste misiuni în aceeaşi perioadă de

timp, respectiv cea a războiului parthic al lui Traian. De asemenea, prezenţa

cognomen-ului Optimus în titulatura împăratului presupune că inscripţia datează din

1616 Préaux 1950-1951, p. 123-139; Dussaud 1955, 154; Petersen 1967, 160, nr.3; Speidel 1977, 689-693; Kennedy 1980, 289-292; Strobel 1988a, 251-280; Freeman 1996, 91-118; Gatier 2000, 341-349. Strobel 1988b, 196. Strobel 1988a, 262-263, 266-267 susţine că în Egipt a rămas, timp de 12 ani, doar legiunea XXII Deiotariana. Wheeler 2000, 288, nota 168, consideră că teza reducerii garnizoanei romane din Egipt la o singură legiune în timpul lui Traian nu e plauzibilă. 1617 Betz, Kenner 1937, 80, unde este semnalată pentru prima dată absenţa dovezilor cu privire la staţionarea legiunii XV Apollinaris la Carnuntum în timpul lui Traian. Observaţia este preluată în Reidinger 1956, 133, 134, 140, 199 nota 38; Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 333, 360; Fitz 1986b, 320-321; Wheeler 2000, 282-295. 1618 CIL III 25 = ILS 2612 = CIG 4713e = IPan 39 = Mosser 2003, 211: Annius Rufus (centurio) leg(ionis) XV / Apollinaris praepositus / ab Optimo Imp(eratore). Traiano /operi marmorum Monti/Claudiano/v.s.l.a. 1619 Ritterling, RE XII, 1925 1755; Klein 1988, 31; Alston 1995, 164; Maxfield 2000, 435; Franke 2005, 322-324; Hirt 2010, 170. 1620 CIL III 12286: T(itus) Sergius Longus/(centurio) leg(ionis) XV / Apoll(inaris) Herculi sacrum. 1621 Strobel 1988b, 195; cf. Maxfield 1997, 111; IPan, 93-94. Vezi: Farnum 2005, 23; Franke 2005, 324; Strobel 2010, 365, 375, potrivit cărora legio XV Apollinaris ar fi participat cu un detaşament substanţial la războiul parthic al lui Traian.

226

anul 114 p.Chr. sau dintr-o perioadă ulterioară. Nu în ultimul rând, o asemenea

situaţie presupune că legio XV Apollinaris a staţionat la Carnuntum până în anul 114

p.Chr. Însă, aşa cum arătat mai sus, această presupoziţie nu a putut fi demonstrată, iar

inscripţia dedicată lui Annius Rufus nu poate fi invocată ca argument pentru

participarea acestei legiuni la campania parthică1622. Chiar dacă T. Sergius Longus a

primit o însărcinare specială în Eubeea, acest fapt nu oferă nicio informaţie asupra

carierei lui Annius Rufus şi a provinciei în care staţiona legio XV Apollinaris1623.

Folosirea titlului Optimo Imp. ca terminus post quem pentru datarea inscripţiei

dedicate lui Annius Rufus în anul 114 p.Chr. merită analizată cu mai multă atenţie.

Titlul Optimus este menţionat pentru prima dată cu rol encomiastic în Panegyricus,

rostit de Plinius cel Tânăr la 1 septembrie 100 şi publicat în 103/1041624. El mai apare

într-o inscripţie datând din anul 99 p.Chr., descoperită la Mopsuestia, în Cilicia1625, dar

şi în alte epigrafe anterioare anului 114 p.Chr., răspândite pe teritoriul imperiului,

precum şi pe aversul uneor monede datând din 103 p. Chr1626. Acest titlu i-a fost

conferit oficial lui Traian de către Senat la odată situată în intervalul 10 august-1

septembrie 114 p. Chr1627. De asemenea, poziţia epitetului Optimus în topica

inscripţiei dedicate lui Annius Rufus este atipică, iar asocierea lui cu titlul de

imperator nu mai este documentată în sursele epigrafice1628. Această expresie a fost

folosită, se pare, doar de Hadrianus în discursul funerar rostit la Roma în memoria

predecesorului său1629. Prin urmare, inscripţia nu oferă argumente suficiente pentru a fi

datată într-o perioadă ulterioară anului 114 p. Chr1630.

Cu toate acestea, rămâne de demonstrat că legiunea XV Apollinaris se afla în

Egipt şi că Annius Rufus nu a fost detaşat din unitatea sa pentru a servi în altă

provincie. Un caz asemănător îl reprezintă inscripţia de la Wadi Semna, datând din

150-152/153 p.Chr., r 4. fiind restituit astfel: Ulpio Himero p[raef(ecto) Mon]ti1631.

1622 Fitz 1986a, 335. 1623 Wheeler 2000, 289. 1624 Panegyricus, 2.7; 88.4, 6; 89.1. 1625 IGR III 914; inscripţie din Lyttos, Creta, datând din 107 p.Chr.: IGR 984; inscripţie de la Simitthu, Numidia, din 112 p.Chr.: ILS 293 = DNTH 98: inscripţie de la Asseria, în Dalmatia, datând din 113 p.Chr.: CIL III 15021. 1626 Monede pe care apare legenda SPQR OPTIMO PRINC(IPI): BMCRE III, 70, nr. 54 şi urm; cf. RIC2, 235 pe care apare Optimus ca titlu oficial; Lepper 1948, 46-48; Bennett 1997, 108. 1627 Frankfort 1957, 333-334; E. Cizek, Epoca lui Traian, Bucureşti, 1980, p. 394-396; Bennett 1997, 106-119. 1628 Kneissl 1969, 86-87. 1629 SHA, Vita Hadriani, 6.3. 1630 Strobel 1988b, 194 susţine că inscripţia datează din 114 sau dintr-o perioadă ulterioară. 1631 IPan 53.

227

E.L. Wheeler a reinterpretat textul şi a oferit o lectură diferită, după părerea noastră,

perfect plauzibilă: p[raep(osito) Mon]ti1632. K. Strobel a remarcat că adminstraţia

cariererelor de piatră din Egipt era riguros structurată în epoca Principatului. Aceasta

era constituită dintr-un procurator metallorum, un conductor metallorum - ambii fiind

numiţi frecvent din rândul liberţilor imperiali - şi un centurion care comanda un

detaşament dintr-o legiune sau o cohortă auxiliară de valoarea unei centurii sau o

turma de cavalerie1633.

Inscripţia din templul lui Sarapis este o dedicaţie privată, iar termenul care

desemnează funcţia deţinută de Annius Rufus – praepositus – reprezintă echivalentul

în limba latină al expresiei construite din prepoziţia e¹pi\ urmată de un substantiv în

cazul genitiv sau dativ, din limba grească, frecvent atestată în textele de la Mons

Claudianus şi Mons Porphyrites în care apar centurioni care au îndeplinit aceeaşi

funcţie. Aceştia comandau detaşamente din legiunile care staţionau în Egipt sau

primeau cu titlu provizoriu comanda unor detaşamente ale unei unităţi auxiliare1634.

Învăţatul german a omis, însă, faptul că exploatările de la Mons Claudianus sau Mons

Porphyrites le erau încredinţate doar unităţilor regulate care staţionau permanent în

Egipt şi făceau parte din garnizoana acestei provincii1635. Ignorând acest fapt, Th.

Franke susţine, la rândul său, că funcţia de praepositus... operi marmorum monti

Claudiano a fost îndeplinită ulterior centurionatului său în legio XV Apollinaris.

Franke afirmă că misiunile de tipul celor încredinţate lui Annius Rufus presupuneau

participarea unor detaşamente doar din trupele auxiliare ale provinciei1636, ceea ce

constituie o eroare. Sursele atestă participarea unor trupe din legiuni pe lângă cele

auxiliare şi, mai mult, acestea aparţin garnizoanei provinciei1637.

Unii cercetători au propus identificarea lui Annius Rufus cu un centurion al

legiunii XIII Gemina care apare într-o inscripţie de la Vindobona, unde unitatea a

staţionat între anii 92-101 p.Chr., când a plecat pe teatrul de operaţii în prima

expediţie dacică a lui Traian1638. Castrul legionar de la Vindobona a fost construit în

perioada 98-107 p.Chr., iar o vexillatio a legiunii XIII Gemina a contribuit între anii

97-101 p.Chr. la ridicarea castrului de la Brigetio. Legio XV Apollinaris a participat în

1632 Wheeler 2000, 290. 1633 Strobel 1988b, 194-195; Klein 1988, 30-31. 1634 IPan 21, 38, 41. Cu privire la praepositus, vezi: Birley 1953, 300-301. 1635 Lesquier 1918, 520; Klein 1988, 31. Unităţi care au îndeplinit această misiune: ala Vocontorum (IPan 20), cohors I Flavia Cilicum (IPan 42), legio XXII Deiotariana (IPan 41); Alston 1995, 24, 26. 1636 Franke 2005, 323. Acest punct de vedere este susţinut şi de Strobel 2010, 375.1637 Legio XXII Deiotariana: Klein 1988, 28; Maxfield 2000, 435; Stauner 2004, 26.1638 CIL III 151964; Ritterling, RE XII, 1925 1757.

228

această perioadă la ridicarea ambelor castre1639. Se poate presupune, aşadar, cu un grad

ridicat de probabilitate, că Rufus a fost transferat în legio XV Apollinaris în jurul

anului 101, când legio XIII Gemina a plecat în războiul dacic. Cu siguranţă că

experienţa câştigată de Annius Rufus în Pannonia la ridicarea castrelor de la

Vindobona şi Brigetio au fost luate în considerare după ce legio XV Apollinaris a fost

transferată în Egipt în momentul în care a fost numit în funcţia de la Mons

Claudianus, pe care a îndeplint-o la o dată curprinsă în intervalul 106-112 p. Chr1640.

Prezenţa detaşamentului roman de la Mons Claudianus, condus de Annius Rufus,

trebuie pusă în legătură cu vastul program de construcţii de la Roma iniţiat de

împăratul Traian după cucerirea Daciei, în cursul căruia au fost ridicate Basilica Ulpia

şi alte edificii1641. Inscripţia constituie, prin urmare, o dovadă aproape sigură a

prezenţei legiunii XV Apollinaris în Egipt între anii 106-117.

Un ostracon descoperit la Apollinopolis Magna (Edfu), datat 18 mai 116

p.Chr., face referire la un sclav iudeu, Thermauthos, proprietatea unui centurion numit

Annius1642. Identificarea acestuia din urmă cu ofiţerul numit în fruntea detaşamentului

de la Mons Claudianus este speculativă, dar nu poate fi exclusă. Din inscripţia

funerară dedicată centurionului P. Turranius Severus, mort la scurt timp după sosirea

legiunii la Satala, aflăm că moştenitorul său era libertul Turranius Epaphroditus1643.

Numele greceşti apar foarte rar în inscripţiile de la Carnuntum datând înainte de 106

p. Chr1644. Acestea sunt întâlnite aproape la fel de rar şi la Satala, chiar şi după sosirea

legiunii XV Apollinaris, fapt explicabil având în vedere că estul Cappadociei şi

Armenia Minor nu au fost puternic elenizate1645. Concluzia care se impune în mod

logic ar fi aceea că Epaphroditus a fost cumpărat de stăpânul său în Egipt1646.

1639 AE 1907 142; CIL III 11365 = Saxer 1967, nr. 260: v(exillatio) l(egionis) XIIII et XV; XIIII et XV; CIL III 4677 = 11374 = Saxer 1967, nr. 261: vexil(lationes) tres; CIL III 11374 = Saxer 1967, nr. 262: vexil(lationes) (tres), vexil(l)atio(nes) (tres); Lőrincz 1975, 350-351; Strobel 1984, 95-96; Kandler, Vetters, 1986, 212; Genser 1986, 502-503, 505-506; Strobel 1988b, 211; Lőrincz 1989, 98 datează venirea legiunii XIII Gemina la Vindobona în 97 p.Chr. 1640 Wheeler 2000, 290, nota 185. 1641 Maxfield 1997, 115 a remarcat că activitatea la Mons Claudianus în perioda cuprinsă între domnia lui Domitianus şi cea a lui Antoninus Pius a fost sporadică, înregistrând un moment de maximă intensitate în timpul lui Traian. Comanda lui T. Sergius Longus a fost pusă în legătură cu construirea templului dedicat Romei şi zeiţei Venus. Pentru data ridicării acestui edificiu, vezi: Kienast 1980, 402-403. 1642 DNTH 56 = CPJ 229.1643 AE 1988 1044; Mitford 1988, 171, nr. 2 = Mitford 1997, 145, nr. 9; French, Summerly 1987, 19-21, nr. 3. 1644 Vorbeck 1980, indices. 1645 Mitford 1974, 170-171, nr. 6 = Mitford 1997, 154-155, nr. 26. Cu privire la elenizarea acestei zone, vezi bibliografie la Wheeler 1991, 505, nota 1. 1646 Wheeler 2000, 290-291.

229

În timpul războiului parthic al lui Traian legiunea nu a acţionat în Armenia,

aşa cum ar fi fost de aşteptat având în vedere transferul ulterior al acesteia la Satala, ci

în sud. O monedă descoperită de oraşul Arados şi o alta emisă sub Domitianus, după

toate probabilităţile la Neapolis în Samaria, contramarcate cu simbolul LXV,

constituie dovada prezenţei acestei legiuni în Phoenicia sau în Palestina în 115-117 p.

Chr1647. În absenţa altor dovezi privind prezenţa legiunii pe teatrul de operaţii din

Orient, cea mai plauzibilă ipoteză ar fi aceea a unei misiuni de susţinere logistică a

trupelor care au acţionat împotriva rebelilor din Iudaea sau în alte misiuni1648.

În anul 115 p.Chr., revolta evreilor s-a aprins şi în Cyrenaica, de unde s-a

extins şi în Egipt în primăvara anului următor1649. O scrisoare redactată pe papyrus

descoperită la Hermoupolis anunţă înfrângerea unei legiuni şi a trupelor neregulate

recrutate din rândul localnicilor. Textul epistolei mai menţionează că prefectul

Egiptului mai dispunea de o legiune (aÓllh legew¯n) care se afla deja în drum spre

Memphis1650. Concluzia care se desprinde în mod logic din acest pasaj este aceaa

potrivit căreia în Egipt staţionau în timpul revoltei iudeilor două legiuni. Identitatea

legiunilor evocate în scrisoare nu poate fi determinată cu precizie, dar cu siguranţă,

cele două unităţi evocate sunt XV Apollinaris şi XXII Deiotariana. Documentul citat

nu trimite, probabil, la legio III Cyrenaica, deoarece aceasta se afla în Iudaea în

momentul desfăşurării revoltei din Egipt1651. Este posibil, însă, ca legiunea III

Cyrenaica să fi revenit în Egipt în corpul expediţionar condus de Q. Marcius Turbo,

trimis de împăratul Traian împotriva rebelilor1652.

1647 BMCRE, Phoenicia, xxxvii; Rey-Coquais 1974, 167; Rey-Coquais 1978, 68, unde susţine că legio XV Apollinaris a staţionat temporar la Arados. Acest punct de vedere este respins de Howgego 1985, 257, care susţine în schimb că legiunea ar fi fost prezentă în zonă între anii 132-135 p.Chr., în timpul revoltei conduse de Simon bar-Kochba. Însă această ipoteză rămâne o simplă speculaţie, deoarece nu există dovezi ale participării legiunii la această campanie iar unitatea a fost prezentă cu efectiv complet la operaţiunile împotriva alanilor conduse de guvernatorul Cappadociei, Flavius Arrianus (cf. ãEktacij kataì 'Alanw½n 5, 15, 24). Moneda de la Arados a fost datată în 115/116 (Howgego 1985, 257), 111/112 (Reinach 1914, 138-139, nr. 4). 1648 Contra: Franke 2005, 324-325, nota 31.1649 Pucci 1981; Smallwood 1976, 393-427; Applebaum 1979, 270. 1650 DNTH 57 = P. Bremen 1 = CPJ 438; Birley 1997a, 74; Pucci 1981, 57-58, nota 167; cf. 58-59; Smallwood 1976, 402, nota 50 care, însă, susţine că în Egipt se afla o singură legiune în timpul revoltei. Kennedy 1980, 294-308 şi Franke 2005, 325 susţin, fără a aduce niciun argument în favoarea unei asemenea ipoteze, că legio III Cyrenaica revenise în Egipt în 116. 1651 CIL III 13587; Dura-Europos 1933, 56-65; Dura-Europos 1936, 480-482; Thomsen 1921, 1-2. Keppie 1973, 862, consideră că este vorba despre legio III Cyrenaica.1652 Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.3.1; Appianus, Bella Civilia 2.90; SHA, Vita Hadriani 5.2. Cu privire la revenirea acestei legiuni, vezi: Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-314; Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196, unde admite prezenţa unei vexillatio a legiunii XV Apollinaris în Egipt înainte de venirea lui Q. Marcius Turbo în Egipt sau în cadrul corpului expediţionar condus de acesta.

230

Revolta a fost reprimată înainte de moartea împăratului Traian, în august 117

p.Chr.: principele i-a încredinţa lui L. Gavius Fronto , praefectus castrorum al legiunii

XV Apollinaris, misiunea de a fonda o colonie cu 3.000 de veterani în Cyrenaica1653.

Studiul carierei acestui ofiţer poate constitui o dovadă suplimentară în sprijinul

ipotezei privind prezenţa legiunii XV Apollinaris în Egipt între anii 106-117 p.Chr.

Cetăţean de vază al oraşului Attaleia, Fronto menţionează cu mândrie faptul că este

primul din familia sa care a fost ajuns la rangul de praefectus castrorum. Unul dintre

fiii săi, L. Gavius Aelianus, a fost promovat în ordinul senatorial şi a devenit quaestor

pro praetore în Lycia et Pamphylia în jur de 134-138 p.Chr., iar un nepot, L. Gavius

Clarus, a ajuns praetor şi s-a numărat printre prietenii oratorului M. Cornelius

Fronto1654. Inscripţia poate fi datată, pe baza referinţelor legate de cariera fiului şi a

nepotului, în ultimii ani ai domniei lui Hadrianus sau în primii ani ai domniei

succesorului acestuia, când L. Gavius Fronto era, cel mai probabil, foarte bătrân.

Asemenea altor epigrafe care conţin date despre cariera unui primipilaris, detaliile

referitoare la funcţiile deţinute în perioada anterioară primirii rangului de primus pilus

lipsesc şi din inscripţia dedicată acestui ofiţer. Inscripţia menţionează, totuşi, că L.

Gavius Fronto a primit demnitatea ecvestră şi a fost distins cu dona militaria de către

un împărat al cărui nume nu este precizat, acesta fiind, cu siguranţă, Domitianus.

Legio III Cyrenaica, în care ofiţerul a servit ca primus pilus, nu a participat la

războaiele duse de Domitianus în zona Dunării mijlocii şi de jos. Prin urmare, se

poate trage concluzia că L. Gavius Fronto aparţinea ordinului ecvestru şi a renunţat la

statutul său social, intrând în armată cu rangul de centurion. El a servit în una din

legiunile care au participat la războaiele de la Dunăre ale lui Domitianus, prilej cu

care a fost decorat. L. Gavius Fronto a fost promovat primus pilus şi transferat în

legio III Cyrenaica1655.

Determinarea datei la care L. Gavius Fronto a îndeplinit misiunea din

Cyrenaica ridică anumite dificultăţi. Fără îndoială că experienţa militară obţinută în 1653 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = DNTH 313 = Dobson 1978, 233, nr. 113; AE 1972 617. 1654 Halfmann 1979, nr. 71 (L. Gavius Aelianus), 106 (L. Gavius Clarus). Rémy 1989, 337, respinge ipoteza potrivit căreia L. Gavius Aelianus ar fi fost quaestor în Lycia-Pamphylia. 1655 Dobson 1978, 233, nr. 113; Strobel 1988b, 197, nota 25 consideră că împăratul al cărui nume nu apare în inscripţie este Hadrianus, care i-ar fi oferit lui L. Gavius Fronto dona militaria pentru acţiunea de colonizare. Wheeler 2000, 292, nota 197, respinge, pe bună dreptate, această interpretare. O inscripţie dedicată în timpul lui Hadrianus nu ar fi omis să menţioneze numele împăratului sau al predecesorului acestuia. Dona militaria apar în înscripţie înainte de acţiunea de colonizare, fapt care exclude acordarea acestora ca recompensă pentru misiunea îndeplinită de L. Gavius Fronto în Cyrenaica. Funcţiile îndeplinite de un primus pilus nu sunt menţionate în ordine cronologică în inscripţiile care oferă detalii despre carriera acestora (Kennedy 1983a, 183-196; Strobel 1986b, 265-286). De asemenea, nu există dovezi privind acordarea de dona militaria pentru fondarea unei colonii.

231

războaiele de la Dunăre l-a recomandat pe acest ofiţer capabil pentru postul de primus

pilus în legio III Cyrenaica în 106 p.Chr., an în care regatul arabilor nabateeni a fost

anexat şi transformat în provincie romană1656. B. Dobson consideră că acţiunea de

colonizare a Cyrenaicăi a început când L. Gavius Fronto era primus pilus în legiunea

III Cyrenaica1657. Însă inscripţie dedicată acestui personaj nu sugerează faptul că

Gavius Fronto şi-ar fi continuat cariera după momentul fondării noii colonii şi că

acesta ar fi însoţit legio XV Apollinaris la Satala. Intrat în armată în timpul lui

Domitianus, L. Gavius Fronto era în vârstă în anul 117 şi urma să fie lăsat la vatră.

Cercetătorul german K. Strobel a presupus că acest ofiţer a fost promovat la rangul de

praefectus castrorum şi numit în fruntea unei vexilaţii a legiunii XV Apollinaris care

ar fi făcut parte din corpul expediţionar condus de Q. Marcius Turbo1658.

E.L. Wheeler susţine că numirea în fruntea unor vexillationes provenite din

legiuni de ofiţeri de rang ecvestru nu este atestată anterior războaielor marcomannice

din timpul lui Marcus Aurelius, ci de ofiţeri din cadrul ordinului senatorial1659.

Evident, nu putem fi de acord cu o asemenea afirmaţie.

Cea mai probabilă ipoteză ar fi cea a promovării şi transferului lui L. Gavius

Fronto în legio XV Apollinaris înainte de războiul parthic, unde el a ocupat această

poziţie timp de câţiva ani. El a deţinut, în calitate de praefectus castrorum, comanda

legiunii XV Apollinaris în perioada în care unitatea s-a aflat în Egipt. Deoarece

senatorilor le era interzis accesul pe teritoriul Egiptului, în ierarhia legiunilor care

staţionau în această provincie nu existau legaţi şi tribuni laticlavi, conducerea

revenindu-le prefecţilor. L. Gavius Fronto nu a deţinut postul ducenar de praefectus

castrorum Aegypti/in Aegypto. Structura de conducere a armatei romane din Egipt

este puţin cunoscută, însă se poate presupune că L. Gavius Fronto , având rangul de

praefectus castrorum, a comandat legio XV Apollinaris, fiind în subordinea unui

praefectus castrorum Aegypti1660.

1656 Wheeler 2000, 292. 1657 Dobson 1978, 233, nr. 113. 1658 Strobel 1988b, 195-196. 1659 Saxer 1967, 120-121; exemplele citate de K. Strobel (Dobson 1978, 71. nr. 183-184) nu se referă la vexillationes propriu-zise trimise în misiuni speciale în afara provinciei, ci la detaşamente din legiuni trimise în afara castrului, dar pe teritoriului provinciei în care staţionau. Cazul lui C. Velius Rufus (ILS 9200) este singular, nu poate fi invocat ca exemplu, susţine Wheeler (cf. R. Saxer 1967, 23; Wheeler 2000, 292-293, nota 198). 1660 Strobel 1988b, 196; Cu privire la organizarea structurii de comandă a armatei egiptene, vezi: Domaszewski Rangordnung², 120-121; Dobson 1978, 72-74; Dobson 1993, 242-257. Franke 2005, 325-326 şi Strobel 2010, 375 susţin că L. Gavius Fronto a condus o vexillatio a legiunii în războiul parthic al lui Traian, fapt care nu implică prezenţa acesteia în Egipt în anul 117. Dimpotrivă, considerăm că, odată cu revenirea legiunii III Cyrenaica în Egipt în 117 împreună cu corpul

232

Ipoteza staţionării legiunii XV Apollinaris în Egipt în perioada 106-117 p.Chr.

poate explica absenţa aproape totală a informaţiilor cu privire la legaţii acestei unităţi

în perioada cuprinsă între începutul dinastiei Flaviilor şi ultimii ani ai domniei lui

Hadrianus. Lista legaţilor care au comandat legiunea între anii 49-73 p.Chr. este

completă. Singurul legat al legiunii XV Apollinaris cunoscut din timpul lui Traian este

C. Minicius Fundanus, care a deţinut acest rang în primii ani ai domniei acestui

împărat1661. Următorul legat atestat este M. Vettius Valens, care a comandat legiunea

în campania lui Flavius Arrianus împotriva alanilor, după anul 130 p. Chr1662.

Din păcate, locul unde a fost fondată noua colonie nu este cunoscut şi nici

legiunile din rândurile cărora au fost recrutaţi cei 3.000 de locuitori ai acesteia1663. Nu

este exclus ca unii dintre aceştia să fi aparţinut legiunii XV Apollinaris, întrucât

legiunea fiind transferată în Egipt în 106 p.Chr., în 117 p.Chr. mulţi militari ai

acesteia se aflau la vârsta lăsării la vatră. Cu siguranţă că în încercarea de a

reconsolida dominaţia romană în Cyrenaica în urma dezastrului produs de revolta

evreilor, împăratul Traian a aşezat în această provincie veterani experimentaţi, care

cunoşteau bine regiunea. Operaţiunea de colonizare i-a fost încredinţată unui ofiţer

valoros, L. Gavius Fronto , de asemenea bun cunoscător al regiunii drept urmare a

serviciului îndelungat în Egipt ca praefectus castrorum legionis XV Apollinaris. Prin

urmare, studiul carierei acestui ofiţer constituie, ca şi în cazul lui Annius Rufus, o

dovadă privind staţionarea legiunii XV Apollinaris în Egipt între anii 106-117 p.

Chr1664.

Următoarea întrebare care apare în mod firesc se referă la data transferului

legiunii XV Apollinaris la Satala. Plecarea a avut loc înainte de anul 119 p. Chr, când

este atestată prezenţa legiunilor III Cyrenaica şi XXII Deiotariana în castrul de la

Nikopolis, în apropiere de Alexandria1665. În Arabia, legio VI Ferrata a înlocuit legio

III Cyrenaica1666. Potrivit unor cercetători, legio VI Ferrata nu a plecat direct de la

expediţionar condus de Q. Marcius Turbo, legio XV Apollinaris a fost eliberată din obligaţiile sale unitate din cadrul garnizoanei Egiptului şi fost trimisă în Cyrenaica. Prezenţa sa în Egipt în perioada 106-117 o recomanda pentru o asemenea misiune.1661 Franke 1991, 256-257, nr. 109; PIR² M 612. 1662 ãEktacij kataÜ Alanw½n � 5.24; CIL XI 303; cf. CIL II 383. 1663 Potrivit Franke 2005, 325-326, misiunea condusă de L. Gavius Fronto urmărea repopularea oraşului Teucheira.1664 Wheeler 2000, 293. 1665 BGU I 140 = DNTH 333; Keppie 1973, 862; Strobel 1988a, 266.1666 Keppie 1973, 860, 862, 864; Kennedy 1980, 297-299; Strobel 1988a, 267; Cotton 2000, 351-357.

233

Samosata la Bostra, ci a fost trimisă mai întâi în războiul parthic, la Artaxata, în

Armenia1667.

Seducătoarea ipoteză a „principiului dominoului” care presupune transferul

simultan al acestor legiuni din Pannonia şi din provinciile orientale în anul 117 p.Chr.

prezintă anumite inconsecvenţe. O evacuare totală şi rapidă a teritoriilor cucerite

aflate la est de Eufrat era imposibilă şi riscantă: Oshroene şi-a păstrat poziţia de regat

clientelar, situaţie care reclama o prezenţă militară romană, iar statutul regiunilor

Sophene şi Gordyene în aceeaşi perioadă face încă obiectul dezbaterilor cercetătorilor.

Se poate presupune că legio IIII Scythica a revenit la Zeugma1668, cu toate că trupele

din provinciile de la Dunăre au fost rapid rechemate pentru a face faţă crizei din 118-

119 p.Chr. provocate de atacurile dacilor şi ale sarmaţilor1669. Pe de altă parte,

informaţiile cu privire la legiunile III Gallica şi XII Fulminata pentru această perioadă

lipsesc.

E.L. Wheeler a propus o altă abordare. La scurt timp după ce a îmbrăcat

purpura imperială, în august 117 p. Chr, Hadrianus l-a înlocuit pe prefectul Egiptului,

Rutilius Lupus, cu Q. Rammius Martialis, fost praefectus vigilum1670. Revenirea

legiunii III Cyrenaica la Nikopolis după reprimarea revoltei iudeilor a determinat

plecarea legiunii XV Apollinaris din Egipt. L. Gavius Fronto s-a retras la Attaleia şi în

fruntea legiunii a fost numit un legat de rang senatorial. Plecarea legiunii din Egipt

poate fi datată în 117 p.Chr., iar sosirea la Satala cel târziu în 119 p.Chr. Inscripţia

funerară de la Satala, dedicată lui Ti. Iulius Martialis, militar al legiunii XV

Apollinaris, născut la Savaria, mort la vârsta de 30 de ani după 13 ani de serviciu

militar, datează, cel mai probabil, din 119 sau chiar 118 p. Chr1671. Cercetătorul

1667 Arrianus, Parthike 85; Ritterling, RE XII, 1925 1594; AE 1950 66 = IRT 545; AE 1968 511:

[mile]s leg(ionis)/ [VI Fer]r(atae). Cu privire la staţionarea legiunii VI Ferrata la Samosata, vezi: Keppie 1973, 860; Kennedy 1980 283, 303; Strobel 1988a, 267 (care invocă în mod nejustificat Keppie 1986, 424 şi urm.). Teza potrivit căreia legio VI Ferrata ar fi staţionat la Samosata în epoca Flaviilor este falsă. În această localitate staţiona, mai curând, legio III Gallica (vezi, în acest sens: Keppie 1986,

422-424; Rémy 1986, 61; Wheeler 1996, 255-256). 1668 Speidel 1998, 170; Speidel 2000, 333. În ceea ce priveşte evacuarea totală şi completă a teritoriilor cucerite de Traian, vezi Birley 1997a, 78, 83. În ceea ce priveşte Oshroene, vezi: Birley 1997a, 153-154; Wheeler 1991, 506. Cu privire la Sophene, vezi: Wheeler 2002, 87-122. 1669 Russu 1973; Strobel 1986c, 905-967, în special 942-961; Petolescu 1993, 288-290; Opreanu 1998c, 61-80; Eck, MacDonald, Pangerl 2004, 32-34; Eck, Pangerl 2007, 65-67; Muscalu 2006, 50-55; Nemeth 2008, 389-390; Petolescu 2010, 166-167. 1670 Birley 1997a, 79, nota 8; Q. Rammius Martialis era atestat ca prefect al Egiptului la 25 august 117 p.Chr. (P. Oxy. LV 3781). Cu privire la cariera acestuia anterioară exercitării funcţiei de guvernator al Egiptului, vezi Sablayrolles 1996, 484-485. 1671 Mitford 1988, 171, nr. 1 = Mitford 1997, 144, nr. 8; French, Summerly 1987, 18, nr. 2; AE 1988 243, 1043.

234

american consideră că este puţin probabil ca legio XV Apollinaris să fi părăsit Egiptul

în august 117 p.Chr., deoarece ar fi ajuns în Armenia în timpul iernii, anotimp care

este foarte aspru în această ţară. Prin urmare, este de presupus că legiunea a părăsit

Egiptul în primăvara anului 118 p.Chr. şi că a ajuns la Satala în vara aceluiaşi an1672.

Ipoteza de mai sus a fost fundamentată pe presupoziţia implicită din analiza

carierei lui Ti. Iulius Martialis, potrivit căreia legio XV Apollinaris a încetat să mai

opereze recrutări din Pannonia după ce a părăsit această provincie, în 106 p.Chr. O

inscripţie funerară bilingvă, în limbile greacă şi latină, descoperită în colonia romană

Sinope vine să arunce o umbră de indoială asupra acestei ipoteze. Epigrafa îi este

dedicată soţiei unui centurion, P. Aelius Pompeius, a cărui origo este Carnun(t)um

Pan(n)oniae superioris. Omiterea numelui legiunii în inscripţiile unor veterani din

Asia Mică este frecventă. Datele pe care le oferă acest document permit să

presupunem că este vorba de un ofiţer al legiunii XV Apollinaris. Terminus post quem

pentru datarea inscripţiei este anul 106 p. Chr, când Pannonia a fost divizată, la care

se adaugă menţionarea amenzii, în r. 4-7 la care ar urma să fie supus eventualul

profanator al acestui loc de veci, practică devenită comună în Anatolia la mijlocul

secolului II p. Chr1673. În ipoteza în care P. Aelius Pompeius a servit în legio XV

Apollinaris, această inscripţie demonstrează că unitatea a continuat să opereze

recrutări în Pannonia chiar şi după transferul definitiv la Satala. În acest caz, tentativa

de datare a inscripţiei dedicate lui Ti. Iulius Martialis în 118 sau 119 p.Chr. devine

lipsită de fundament1674.

Cu toate acestea, raţiunile de ordin logistic şi contextul strategic din perioada

de sfârşit a principatului lui Traian şi a primilor ani ai domniei lui Hadrianus ne

determină să afirmăm că legio XV Apollinaris a fost transferată la Satala, cel mai

probabil în 118 p.Chr.1675

Legio XV Apollinaris a staţionat la Satala în următoarele trei secole1676.

Materialul tegular (de altfel, sărac) atestă activităţile efectuate de militarii legiunii. La

acestea se adaugă cinci inscripţii ale unor militari ai legiunii1677.

1672 Wheeler 2000, 294. 1673 Reinach 1916, 347-351, nr. 8; Salač 1920, 354-361. Încercarea de a data inscripţia în acest interval nu este riguroasă. 1674 Wheeler 2000, 294-295. 1675 Potrivit Franke 2005, 326-327 şi Strobel 2010, 380, 413, efectivele legiunii rămase la Carnuntum în 114 au plecat definitiv la Satala în 118 sau 119. Farnum 2005, 23, 39, 62, 82 datează transferul legiunii la Satala în 120, iar Speidel 2009b, 601 în 118/119.1676 Cassius Dio 55.23.5; Itinerarium Antonini 183.5; Notitia Dignitatum Orientis 38.3.1677 Mitford 1997, 142-143, nr. 6; CIL III 13647a-d (pentru materialul tegular); Mitford 1997, 143-147, nr. 7-11 (pentru inscripţii).

235

Inscripţiile găsite la Neoclaudiopolis1678, Lystra din Lycaonia1679, în Isauria1680

şi în capitala Caesarea1681 oferă, la rândul lor, informaţii cu privire la recruţii şi

veteranii legiunii XV Apollinaris. Informaţii referitoare la militari ai legiunii XV

Apollinaris au apărut şi în Thracia1682.

De asemenea, au apărut inscripţii dedicate unor centurioni şi unui tribun

militar care au murit în timp ce se aflau în serviciul guvernatorului1683.

În anul 135, neînţelegerile dintre Hadrianus şi Pharasmanes al II-lea, regele

iberilor, l-au determinat pe acesta din urmă să recurgă la ajutorul alanilor cărora le-a

cerut să invadeze Armenia. Alanii au jefuit Albania şi Media Atropatene apoi au

invadat Armenia, ajungând în estul Cappadociei1684. Invazia alanilor a venit într-un

moment dificil pentru romani, care erau angajaţi în etapa finală a războiului împotriva

rebelilor din Iudaea conduşi de Simon bar Kochba.

Arrianus a ripostat prompt, punând capăt acestei crize printr-o demonstraţie de

forţă a trupelor Cappadociei, la care a participat şi legio XV Apollinaris1685. Legatul

legiuni în perioada în care au avut loc aceste evenimente era M. Vettius Valens1686.

Această campanie a oferit prilejul unei descrieri detaliate asupra dispozitivului tactic

al forţelor romane conduse de Flavius Arrianus, consemnată în lucrarea sa Acies

contra Alanos. Este semnificativ faptul că ordinea suplă de luptă a legiunii din epoca

lui Caesar, structurată pe trei linii (triplex acies), a lăsat locul unui dispozitiv mai

rigid, de tip falangă, cu o adâncime de opt rânduri1687.

Fiind prezentă cu efectivul complet în Cappadocia, legio XV Apollinaris nu a

participat la operaţiunile împotriva revoltei din Iudaea desfăşurată între anii 132-135.

.

Legio XVI Flavia Firma

1678 Anderson, Cumont, Grégoire 1910, 48, nr. 34.1679 CIL III 6787.1680 IGR III 281; Laminger-Pascher 1985, 391; Laminger-Pascher 1973, 73-74. Vezi IGR III 398 (Pisidia).1681 Mitford 1974, 163 = AE 1975 783.1682 AE 1956 277; Speidel 1980, 730-746; Mann 1983a, 152-153; Mitchell 1993, 139, nota 179. 1683 CIL III 342; CIL III 7671; CIL III 6752; CIL III 268; Wheeler 2000, 296, nota 216.1684 Cassius Dio 69.15.1. Vezi bibliografia referitoare la această temă la Wheeler 2000, 296, nota 217. 1685 ãEktacij kataì 'Alanw½n 5, 15, 24. 1686 ãEktacij kataì 'Alanw½n 5, 24; CIL XI 383.1687 Wheeler 1977, 260-328 (non vidi); Wheeler 1978, 303-318; Wheeler 1998, 644-651; Ruscu 1996, 205-259.

236

E. Ritterling a presupus că în Syria au rămas în anul 70 p.Chr. doar trei

legiuni: III Gallica, IIII Scythica şi VI Ferrata1688. Potrivit lui Flavius Iosephus, legio X

Fretensis a rămas la Ierusalim1689, iar legio XII Fulminata a fost transferată de la

Raphaneae la Melitene, în Cappadocia1690. De asemenea, E. Ritterling susţinea că

legio XVI Flavia Firma a fost creată în 70 p.Chr. şi stabilită la Satala, astfel încât

Cappadocia a devenit în acel an o provincie imperială de rang consular1691.

Această teză nu mai este considerată valabilă de majoritatea cercetătorilor,

existând numeroase elemente care o contestă1692. O inscripţie gravată pe o bornă

miliară descoperită în apropiere de Antiochia, datând din 75 p.Chr., atestă faptul că

legio XVI Flavia Firma se afla încă în Syria: [pe]r militum legionum (quattuor) , [III

Gal]l(icae), IV Scyt(hicae), VI Ferr(atae), XVI Fl(aviae), [ite]m cohortium (viginti),

[item ?] Antiochensium...1693. Această epigrafă pare să infirme informaţia existentă în

opera lui Suetonius, potrivit căreia Vespasianus a transferat două legiuni în

Cappadocia şi a numit în această provincie un guvernator de rang consular1694. Este

adevărat faptul că nu există informaţii cu privire la locul unde a staţionat această

legiune în perioada 75-120 p.Chr. T.B. Mitford a presupus că legiunea a participat,

alături de legio XII Fulminata, în 76 p.Chr., la construcţia drumului care lega Satala

de Melitene1695.

Totuşi, majoritatea autorilor este de acord asupra prezenţei legiunii în

Cappadocia în perioada evocată mai sus, nefiind exclusă posibilitatea unui transfer al

acesteia din Syria ulterior anului 75 p. Chr1696. Drumul dintre Satala şi Melitene a fost

marcat cu borne miliare încă din anul 76 p.Chr., fapt care conduce spre concluzia

logică a existenţei celor două legiuni în Cappadocia în această perioadă1697. Prima

1688 Cassius Dio 55.24.3; RE XII, 1925, col. 1271 şi urm.; teza a fost susşinută şi de Parker 1928, 107, 145. 1689 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7.1.2, 3. 1690 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7.1.3; Mitford 1980, 1186; DE IV, s. v. limes, 1317 şi urm.1691 Ritterling, RE XII, 1925 col. 1271-1272, 1765; Parker 1928, 148-149; Syme 1936, 140-141. Cu privire la Satala, vezi: Mitford 1980, 1187; DE IV, s. v. Limes, 1314 şi urm.1692 Vezi referinţe bibliografice la Berchem 1983, 190, nota 29. 1693 Berchem 1983, 191, nota 31. Berchem 1983, 191, nota 32, unde acest autor consideră că legio XVI Flavia Firma nu a staţionat niciodată în Cappadocia, ci doar în Syria, înlocuind legio X Fretensis care a fost transferată la Ierusalim. 1694 Suetonius, Vespasianus 8.4. 1695 Mitford 1980, 1183-1184. 1696 Keppie 1986, 421 şi urm.; Reynolds, Beard, Roueche 1986, 137; Isaac 1990, 50-51, care a remarcat că este vorba doar de vexilaţii ale acestor legiuni, fiind posibil transferul unui detaşament din legio XVI Flavia pentru a participa la aceste lucrări; Schwartz 1990, 9, nota 2; Speidel 1983, 8-9; Speidel 2009b, 601; AE 1975 817. Potrivit Farnum 2005, 24, 81, legio XVI Flavia a staţionat la Satala începând cu anul 72.1697 Parker 1928, 149; Mitford 1974, 165-166; Mitford 1977, 507-509; Mitford 1980, 1186-1192.

237

inscripţie de la Satala nu este anterioară secolului II p.Chr.1698, dar explorările

arheologice mai recente au pus în evidenţă vestigiile unui castru de legiune datând din

perioada lui Vespasianus1699.

Potrivit istoricului Cassius Dio, Traian a vizitat Satala la începutul războiului

parthic, unde a primit omagiile lui Anchialos, regele heniochilor şi machelonilor care

i-au jurat supunere1700. Situarea acestei aşezări pe itinerariul împăratului şi rolul pe

care l-a jucat ca scenă pentru organizarea ceremoniei menite să îl impresioneze pe

dinastul barbar demonstrează că la Satala se afla un castru de mari dimensiuni, în care

staţiona o legiune.

Reorganizarea Cappadociei ca provincie de rang consular sub Vespasianus

trebuie pusă în legătură cu escaladarea tensiunilor dintre Imperiul Roman şi Regatul

Parthic1701. Absenţa unor forţe substanţiale în Asia Minor făcea ca flancul stâng al

dispozitivului roman din Syria să fie foarte vulnerabil. De asemenea, această

reorganizare trebuie pusă în relaţie cu anexarea Commagenei, Armeniei Minor1702, dar

şi a micilor regate de la Emessa şi Chalkidike, ultimele două intrând sub autoritatea

guvernatorilor Syriei.

Un argument suplimentar, deşi nu infailibil, în favoarea tezei prezenţei a două

legiuni pe teritoriul Cappadociei îl reprezintă numărul trupelor auxiliare. Potrivit unei

afirmaţii a marelui istoric Tacitus, efectivele trupelor auxiliare ale unei provincii erau

egale cu cele ale legiunilor din teritoriul respectiv1703. Astfel, în Cappadocia staţionau,

potrivit informaţiilor oferite de Flavius Arrianus, 4 alae şi 10 cohortes, alte cinci sau

şase cohorte fiind cunoscute pe baza documentelor epigrafice1704.

Legiunea a participat, fără îndoială, la războiul parthic al lui Traian1705. Ajuns

la Satala, unde se aflau concentrate majoritatea trupelor pentru ofensiva împotriva

parţilor, Traian a luat cu sine legio XVI Flavia Firma în Armenia Maior1706. Cel mai

târziu în 118/119 p.Chr., legiunea a fost transferată la Samosata, în Syria1707, fiind

1698 Mitford 1974, 164-165, nr. 3 = AE 1971 465. 1699 Hartmann 2004, 1-11; Drahor, Berge, Kurtulmu 2004, 1-44. 1700 Cassius Dio 68.19.2. 1701 Panegyricus, 9.2; 14.1; 16.1; 58.3; 99.3; ILS 8970; cf. Dabrowa 1998, 64-68. 1702 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7.7.1; Suetonius, Vespasianus 8; Mitchell 1993, 118; Gebhardt 2002, 43; Speidel 2005, 85-100. 1703 Tacitus, Annales 4.5.6. 1704 Flavius Arrianus, ÓEktacij kata\ ¡Alanw½n, 1-11VV; 18; Flavius Arrianus, Periplus Ponti Euxini, 3, 9; Mitford 1980, 1189; Speidel 1983, 16. 1705 CIL X 1202. 1706 Cassius Dio 68.19; Farnum 2005, 24; Speidel 2009a, 156; Speidel 2009b, 621; Strobel 2010, 364.1707 Cassius Dio 55.24.3; Parker 1928, 159, nota 6; AE 1950 190; Mitford 1997, 140; Wheeler 2000, 293-295; Speidel 2000, 330, nota 42; Wheeler 2000, 293-295; Farnum 2005, 24, 82; Speidel 2009b,

238

înlocuită la Satala de legio XV Apollinaris, venită din Egipt. Prezenţa sa la Samosata

este confirmată, la mijlocul secolului II p.Chr., de Ptolemaios, în lucrarea sa,

Geographia1708. De asemenea, numele legiunii figurează pe lista legiunilor romane

gravată pe o epigrafă de la Roma în ordinea aşezării lor geografice după cel al

legiunilor: XII Fulminata, XV Apollinaris, III Gallica, IIII Scythica, XVI Flavia1709.

La Samosata au fost descoperite un cippus aparţinând unui militar al legiunii

şi ţigle ştampilate1710. Aceste materiale nu pot fi datate, însă, cu precizie şi nu oferă

informaţii cu privire la data transferării legiunii la Samosata.

Însă cea mai concludentă dovadă privind prezenţa legiunii XVI Flavia Firma

în Syria în primii ani ai principatului lui Hadrianus o constituie un text epigrafic

deteriorat de la Gerasa a cărui lectură a provocat o dispută aprinsă între cercetători.

Este vorba de o inscripţie onorifică aparţinând legiunii VI Ferrata, care dovedeşte că

legiunea nu mai staţiona în Syria1711. În condiţiile în care în anul 119 legio III

Cyrenaica şi legio XXII Deiotariana se aflau din nou în castrul dublu de la Nikopolis,

în Egipt, în Iudaea staţionau legiunile II Traiana şi X Fretensis, iar în Cappadocia se

aflau legiunile XII Fulminata şi XV Apollinaris, rezultă că legio XVI Flavia Firma a

fost dislocată în Syria, la Samosata.

Legio XXI Rapax

O legiune cu numărul de ordine XXI este atestată pentru prima dată în opera

lui Caesar. Este vorba despre una dintre legiunile create în Italia în ajunul campaniei

601. 1708 Ptolemaios, 5.14.18: Samo¿sata, legi¿wn Flaoui¿a. 1709 CIL VI 3492 = ILS 2281. 1710 IGLS I 53, 57 = CIL III 6048; CIL III 13615, 14165 (cf. IGLS I, 55). 1711 Vezi capitolul consacrat legiunii VI Ferrata.

239

viitorului dictator împotriva legaţilor lui Pompei, Afranius şi Petreius, în anul 49

a.Chr. După victoria de la Ilerda, între legiunile care au formate garnizoana acestei

provincii s-a numărat şi legio XX1712.

Data întemeierii legiunii XXI Rapax nu este cunoscută şi a format obiectul a

numeroase ipoteze. Astfel, E. Ritterling a sugerat că unitatea ar fi fost creată de

Augustus în jurul anului 15 a.Chr. cu prilejul ofensivei în zona Alpilor1713. Marele

istoric german şi-a întemeiat ipoteza pornind de la materialul epigrafic care atestă

originea alpină a militarilor acestei legiuni (Sabini, Benacenses, Trumplini)1714.

Această teorie a fost respinsă deoarece inscripţiile respective nu conţin elemente de

datare1715, iar unele epitafuri trimit, mai curând, spre contextul anului 691716.

L.J.F. Keppie ezita să dateze crearea legiunii între primii ani ai celui de-al

doilea triumvirat1717 şi primii ani ani ai Principatului, după bătălia de la Actium1718.

S-a presupus că, iniţial, legio XXI Rapax a staţionat în castrul dublu de la

Augusta Vindelicum (Augsburg-Oberhausen), în Raetia1719. Explorările arheologice

efectuate la Oberhausen nu au venit să susţină această ipoteză, iar fortificaţiile

descoperite în această aşezare nu puteau găzdui decât cel mult o vexilaţie1720. Având

în vedere stadiul actual al cercetării, locul unde legio XXI Rapax şi-a avut garnizoana

în perioada staţionării sale în Raetia rămâne necunoscut.

Transferul legiunii în Germania trebuie datat în perioada imediat următoare

dezastrului lui Varus (9/10 p.Chr.). Legio XXI Rapax este atestată în opera lui Tacitus

în castrul legionar dublu de la Vetera I (Xanten), alături de legio V Alaudae, în anul

14/151721. Cu toate acestea, documentaţia arheologică din prima perioadă de existenţă

a castrului de la Vetera este mai puţin consistentă. Documentaţia este mai bogată

începând cu anul 46, când legio XXI a fost transferată la Vindonissa (Windisch), în

Germania Superior, unde a înlocuit legio XIII Gemina care a plecat în Pannonia, iar la

1712 Caesar, Bello Alexandrino 54; Keppie 1984, 200; Brunt 1971, 475. 1713 Ritterling, RE XII 1925 1781. 1714 Ritterling, RE XII 1925 1781, 1791: CIL V 4858, 4892, 4902, 4927, 5033. 1715 Syme 1933, 19, nota 19; Chilver 1941, 75-76. 1716 Bérard 2000, 51 , 53. 1717 Keppie 1983, 25. Ipoteza este susţinută de Strobel 2002, 59 şi de Farnum 2005, 24.1718 Keppie 1984, 136, 143, 211-212. 1719 Ritterling, RE XII 1925 1781; Potrivit Farnum 2005, 24, 34, 43, legio XXI Rapax a staţionat anterior în Gallia, apoi la Novaesium şi la Aliso (Oberaden). 1720 Schönberger 1969, 151; Dietz 1995, 47-49, 58-59; Kemkes 1997, 20. 1721 Tacitus, Annales 1.45; Schönberger 1969, 145; Farnum 2005, 24, 35, 43.

240

Vetera a început ridicarea castrului de piatră1722. Prezenţa legiunii este atestată la

Vetera prin câteva inscripţii epitaf1723.

Militarii legiunii XXI Rapax s-au numărat printre primii care au declanşat

revolta împotriva lui Tiberius în anul 14 p.Chr.1724 şi printre ultimii care au acceptat să

asculte de ordinele lui Germanicus1725. De asemenea, din cauza insubordonării lor, în

campania din anul următor au pus în pericol întreaga armată a lui A. Caecina1726.

Două inscripţii descoperite în principia castrului de la Vindonissa

demonstrează că lucrările de ridicare a acestuia au fost încheiate în anul 471727. De

asemenea, aceste epigrafe demonstrează că legiunea staţiona de o bună bucată de timp

la Vindonissa1728.

Alte două inscripţii de la Vindonissa au fost datate în ultima perioadă a

domniei lui Claudius1729. Blocurile respective ar putea aparţine porţilor castrului1730.

Acestea constituie dovezi ale unor activităţi constructive ale legiunii la Vindonissa. Se

crede, totuşi, că nu este vorba de ridicarea castrului în piatră, care nu pare să dateze

anterior epocii Flaviilor1731.

La Vindonissa şi în împrejurimi a fost descoperit un bogat material tegular

aparţinând legiunii XXI Rapax1732. În schimb, inscripţiile lapidare sunt mai puţin

1722 Gechter 1974, 106-11; Gechter 1987b, 619; Farnum 2005, 24, 36, 44.1723 CIL XIII 8649-8651.1724 Tacitus, Annales 1.31.1725 Tacitus, Annales 1.45. 1726 Tacitus, Annales 1.65.1727 CIL XIII 11514 = Holward, Meyer 1941 269 = RISchweiz 172: Ti(berio) Claudio Ca[esa]re Aug(usto) Germ(anico), / imp(eratori) XII, p(ontifici) m(aximo), tr(ibunicia) po[t(estate) V]II, co(n)s(ule) IIII, p(atri) p(atriae) / [Q(uinto) Curtio Rufo le]g(ato) Aug(usto) pro pr(aetore) / M(arco) Lic[inio Senecio]ne leg(ato) Aug(usti) / [[leg(ionis) XXI Rapacis ?]]. AE 1934 18 = BRGK 27 1937, 60: [--- Q(uinto) Curtio Ruf]o leg(ato) A[ug(usti) pro pr(aetore) / M(arco) Licinio Se]necione [leg(ato) Aug(usti)] / [[leg(ionis) XXI Rapacis ?]].1728 Cu privire la prezenţa legiunii XXII Rapax la Vindonissa, vezi: Ettlinger, RE IX A 87, s.v. Vindonissa; Hartmann, Speidel 1997, 4-5, nota 14. 1729 CIL XIII 5201+5237 = Holward, Meyer 1941 270 = AE 1971 275 = RISchweiz 154; cf. Bechert 1969, 45-47; Bechert 1971 214-218: [Ti(berio) Claudi]o [Caesare] Augusto [Germ(anico), / P(ublio) Calv]isio Sabino [Pomponio Se]cundo leg(ato) Au[g(usto)pro pr(aetore) / ---] + legio [[XXI]]; CIL XIII 5200 şi 11515 = Holward, Meyer 1941 271 = AE 1971 274 = RISchweiz 153: [Ti(berio) Claudi]o Caesare [Augusto Germanico, pont(ifici) max(imo) / tribuni]c(ia) potestat(e) X[---] im[p(eratore) --- co(n)s(ule) V, p(atri) p(atriae), censore, / P(ublio) Calvisio Sabi]no Pomponio Secund[o legato Augusti pr(o) pr(aetore) / ---]o legato Augu[s]ti [legio XXI Rapax ?]. Datarea celor două inscripţii în timpul celei de-a XIII-a puteri tribuniciene (53-54) a acestui împărat a fost acceptată de majoritatea cercetătorilor după ce, iniţial, au fost propuse a X şi a XI-a putere tribuniciană (anii 50 şi 51). Vezi Bechert 1969, 45-47; Eck 1985, 21-22; Bérard 2000, 50. 1730 Fellmann 1958, 44-48 şi 220, nr. 1; Bechert 1969, 45-47; Bérard 2000, 50-51.1731 Hartmann 1986, 76; Bérard 2000, 51.1732 Gonzenbach 1963, 76-150; CIL XIII 12306 = AE 1993 1222 la Augst (Colonia Augusta Rauricorum). Cu toate acestea, numărul mărturiilor epigrafice ale legiunii XXI Rapax este modest în comparaţie cu cel aparţinând legiunilor XI Claudia şi XIII Gemina (Speidel 1996, 40-43).

241

numeroase1733, majoritatea aparţinând legiunilor XI Claudia, care a staţionat la

Vindonissa începând cu epoca Flaviilor. La acestea se adaugă inscripţia imprimată pe

o apărătoare de scut din piele1734 şi o tabliţă de scris adresată unui oarecare Aninius

Moderatus, soldat în centuria lui Vindex1735.

La Zurzach a fost descoperit un fragment dintr-un epitaf care menţionează un

militar al legiunii: mil(es) leg(ionis) XXI1736. În amfiteatrul de la Nyon a apărut o

inscripţie dedicată unui fost gradat al legiunii, devenit magistrat municipal1737.

Materialul aparţinând legiunii XXI Rapax este mai substanţial din punct de

vedere cantitativ în alte regiuni ale imperiului. O serie de inscripţii au fost descoperite

în sudul Franţei, la Glanum1738 şi la Fréjus1739. Aceste inscripţii ar putea data din

perioada în care legiunea staţiona la Vetera, căreia îi aparţin două inscripţii ale unor

militari ai legiunii originari din Gallia Narbonensis1740. Unii cercetători au dedus

faptul că Gallia Narbonensis, şi în special Arles1741 şi Fréjus1742, a constituit un

important bazin de recrutare pentru legio XXI Rapax în perioada dinastiei Iulia-

Claudia.

Material tegular al legiunii a fost descoperit şi la Argentoratum şi în

împrejurimi1743. Unii cercetători au avansat ipoteza potrivit căreia legio XXI Rapax ar

fi staţionat la începutul anilor 40 ai secolului I p.Chr. la Argentoratum, între

momentul plecării sale de la Vetera şi sosirea la Vindonissa1744. Ulterior, această teză a

fost infirmată şi se consideră că la Argentoratum a fost prezentă doar o vexillatio a

legiunii1745.

1733 Ritterling, RE XII, 1925 1783; CIL XIII 5208, 11524, 10024, 10031, 11510.1734 AE 1953 247.1735 AE 1953 249 = Speidel 1996, 112-113, nr. 8.1736 AE 1992 1273.1737 P(ublio) Annio Teret(ina) Montano / optioni et quaestori equit(um) / interregi leg(ionis) XXI decurion(i) / col(oniae) Eq(uestris) / Annia Sabina flaminica Augustae / patri. Pentru analiza acestei inscripţii, vezi Bérard 2000, 60-66.1738 AE 1954 103 = AE 1964 146.1739 ILN Fréjus 114, 116 ( = CIL XII 266), 147, 149. 153.1740 CIL XIII 8649, 8650; Forni 1953, 163 şi 234; Pflaum 1978, 270; Forni 1992, 87, unde datează în perioada Augustus-Caligula inscripţia dedicată lui M. Satrius M. f. (ILN Fréjus 149), a cărui apartenenţă la tribul Teretina presupune că acesta era originar din Arelate (Arles). Potrivit Forni 1974, 369, inscripţia lui M. Licinius Verecundus (AE 1954 103) de la Glanum poate aparţine perioadei Claudius-Nero.1741 Forni 1992, 87; contra: Solin 1994, 317, potrivit căruia tribul Teretina ar putea indica, în egală măsură, o origine a recruţilor legiunii XXI Rapax din sudul Italiei.1742 ILN Fréjus, 114 şi 147; Pflaum 1978, 270 citează CIL XII 266 = ILN Fréjus 116.1743 Wiegels 1983, 1-42; Wesch-Klein 1989, 393-396.1744 Vezi lista la Bérard 2000, 52, nota 31. 1745 Bérard 2000, 52.

242

În timpul crizei din anul 69-70, legio XXI Rapax a susţinut activ cauza lui

Vitellius, constituid nucleul corpului expediţionar format de Caecina Alienus în

Germania Superior1746. Cu acest prilej, soldaţii legiunii au comis abuzuri asupra

helveţilor şi şi-au însuşit banii destinaţi plăţii soldelor unei unităţi a trupelor

auxiliare1747.

Legio XXI Rapax a făcut dovada calităţilor sale combative pe câmpul de la

luptă de la Bedriacum, unde a deţinut un rol important în obţinerea victoriei împotriva

armatei lui Otho1748. Însă, în pofida bravurii sale, legiunea a cunoscut umilinţa

înfrângerii în a doua bătălie de la Bedriacum şi apoi la Cremona, în faţa forţelor loiale

lui Vespasianus1749.

La opera lui Tacitus se adaugă dovezile de ordin epigrafic. O inscripţie

fragmentară descoperită la Parma dedicată unui soldat al legiunii IIII Macedonica

menţionează pe vexilarii a trei legiuni din Germania Superior: IIII Macedonica, XXI

Rapax şi XXII Primigenia1750. Însă textul lui Tacitus lasă să se înţeleagă că legio XXI

Rapax a participat cu întreg efectivul la expediţia în Italia, nu doar cu o vexillatio1751.

Unii istorici au pus crearea acestei vexilaţii pe seama planurilor lui Nero de a

declanşa o expediţie în Orient1752. Potrivit unei ipoteze mai recente, vexilaţia a fost

creată pentru a răspunde unor necesităţi de ordin logistic sau tactic în timpul

campaniei lui Caecina Alienus spre Italia1753. Prin urmare, epitaful respectiv poate fi

pus în legătură cu expediţia forţelor vitelliene în Italia, fără însă ca moartea militarului

comemorat să se fi datorat bătăliilor care au avut loc la Bedriacum1754.

După victoria Flaviilor, legio XXI Rapax nu a fost dizolvată sau transferată în

Illyricum, asemenea altor legiuni care au susţinut cauza lui Vitellius1755, ci a fost

1746 Tacitus, Historiae 1.61. Pentru evenimentele din 68-69, vezi Bérard 2000, 52-53 şi Farnum 2005, 24, 44.1747 Tacitus, Historiae 1.67-69. 1748 Tacitus, Historiae II.43.1749 Tacitus, Historiae 3.14-34. 1750 CIL XI 1196 = ILS 2284 = Saxer 1967, 16, nr. 22: … [mil(itis) leg(ionis)] IIII Mac(edonicae), / ann(orum) XXV / stip(endiorum) II, / vexillari / leg(ionum) trium / leg(ionis) IIII Mac(edonicae), / leg(ionis) XXI Rap(acis), / leg(ionis) XXII Pri(migeniae) / p(osuerunt) d(e) s(uo); Ritterling, RE XII 1925 1785.1751 Tacitus, Historiae 1.61: Triginta milia Caecina e superior Germania ducebat , quorum robur legio una et vicesima fuit. 1752 Ritterling, RE XII 1925 1785; Saxer 1967, 16, nr. 22; Bérard 2000, 53.1753 Arrigoni Bertoni 1988, 179-189. 1754 Vezi Bérard 2000, 53, care consideră că, deşi legio XXI Rapax forma nucleul forţei expediţionare conduse de Caecina, nu trebuie exclusă formarea unei vexilaţii în care această legiune deţinea o pondere mai semnificativă în raport cu legiunile IIII Macedonica şi XXII Primigenia.1755 Tacitus, Historiae 3.35.

243

trimisă pe Rin pentru a participa la operaţiunile împotriva batavilor1756. După victoria

obţinută de romani la Augusta Treverorum şi înfrângerea definitivă a lui Iulius

Civilis1757, unitatea a fost instalată, în anul 70, în Germania Inferior, la Bonna (Bonn),

unde a luat locul legiunii I Germanica, desfiinţată de Vespasianus1758.

Deşi unele edificii au fost construite încă din timpul dinastiei Iulia-Claudia, cu

siguranţă că faza de piatră a castrului de la Bonna datează din primii ani ai domniei lui

Vespasianus1759. Mai multe fragmente ale unor inscripţii monumentale descoperite în

castrul de la Bonna aparţin, cu siguranţă, epocii Flaviilor1760. Inscripţiile lăsate de

diferitele vexilaţii în carierele de la Norroy şi Brohltal1761 precum şi materialul tegular,

deşi sărac, de la Bonna1762 documentează activităţile legiunii în regiune. Inscripţiile

individuale sunt, de asemenea, în număr mic1763.

Începând cu domnia lui Domitianus, legio XXI Rapax a revenit în Germania

Superior1764. Prezenţa acesteia este atestată de numeroase ştampile tegulare

descoperite în castrele de pe noul limes care includea linia Taunus-Wetterau dar şi de

o mică placă de bronz inscripţionată, descoperită la Friedberg1765. E. Ritterling era de

părere că legiunea a fost transferată în vederea războiului împotriva chattilor1766. În

ceea ce priveşte localizarea exactă a legiunii, pentru anii 83-85/86 există o problemă:

la Mogontiacum (Kästrich, în apropiere de Mainz) staţionau deja două legiuni: I

Adiutrix şi XIIII Gemina1767. Ritterling a avansat ipoteza potrivit căreia legio XXI

Rapax ar fi staţionat în această perioadă la Weisenau în castrul care a adăpostit

anterior o unitate auxiliară, însă, în absenţa dovezilor, această variantă a fost

abandonată1768. Mai recent, a fost luată în considerare marea incintă fortificată de la

Hanau-Kesselstadt, a cărei construcţie nu a fost finalizată1769.

1756 Tacitus, Historiae 4.68; Bérard 2000, 54; Farnum 2005, 24.1757 Tacitus, Historiae 4.78.1758 Tacitus, Historiae 5.22. Vezi Bechert 1971, 218, nr. 52; Bérard 2000, 54; Farnum 24, 37, 44. 1759 Gechter 1987, 372-376. 1760 AE 1963 48 = BRGK 1977 59; CIL XIII 8046 = AE 1966 264; BRGK 1959 203; vezi Bechert, 218-219.1761 CIL XIII 4623, 7702, 7714 = Saxer 1967, 207, 201, 202. 1762 Kaiser 1996, 86-87, 154-156, nr. 226-228. 1763 CIL XIII 8032, 8081; AE 1924 23 = BRGK 1929 175; CIL XIII 8849 = Steininschriften Köln 225; AE 1945 9 = BRGK 1959 198; AE 1977 577-578, cf. Clauss 1976, 20-21, nr. 28-29; AE 1974 452 = Steininschriften Köln, 226; Bear 1991 = AE 1991 1543; CIL II 3988, cu lectură revăzută de Alföldy 1984, 231, nr. 16 = HEp 1, 1989, 236 = CIL II² 14, 289. 1764 Farnum 2005, 24, 38, 45; Strobel 2010, 80.1765 CIL XIII 12317-12321, 7404. 1766 Ritterling, RE XII 1925 1787. 1767 Ritterling, RE XII 1925 1787.1768 Baatz 1962, 78; Decker, Selzer 1976, 489-490. 1769 Baatz 1973, 536-543; Baatz 1993, 171, unde a remarcat că, având o suprafaţă de doar 14 ha, castrul de la Hanau-Kesselstadt era prea mic pentru a găzdui o întreagă legiune. Czysk 1982, 336 a pus în

244

În 85/86, legio I Adiutrix a fost trimisă la Dunăre1770, locul acesteia fiind luat la

Mogontiacum de legio XXI Rapax.

Documentele care atestă prezenţa legiunii XXI Rapax la Mogontiacum sunt

foarte puţine şi datarea lor cu certitudine pune dificultăţi1771. La inscripţiile evocate de

Ritterling, se adaugă un epitaf fragmentar dedicat unui soldat originar din Placentia,

dar, deoarece textul epigrafei nu s-a păstrat în întregime, numărul de ordine al legiunii

nu poate fi reconstituit cu certitudine: acesta ar putea fi XXI, dar şi XVI1772. Însă

prezenţa legiunii XXI Rapax la Kästrich poate fi dedusă şi cu ajutorul dovezilor

indirecte. Studiul distribuţiei materialului tegular de pe limes dar şi din atelierele care

producea cărămizi ştampilate de la Rheinzabern şi Nied demonstrează că legio XXI

Rapax staţiona la Mogontiacum1773.

Un moment decisiv în istoria acestei legiuni l-a constituit revolta

guvernatorului Germaniei Superior, L. Antonius Saturninus, în anul 89, împotriva lui

Domitianus1774. Potrivit mărturiei lui Suetonius, Domitianus a dispus, după ce revolta

lui Antonius Saturninus a fost înnăbuşită, ca pe viitor să nu mai staţioneze două

legiuni într-un singur castru1775.

Ca urmare a deciziei principelui, una dintre cele două legiuni care staţionau la

Mogontiacum a fost obligată să plece din castru. Cu siguranţă că aceasta a fost XXI

Rapax, al cărei material tegular este mai sărac decât cel cel al legiunii XIIII Martia

Victrix. Potrivit ipotezei formulate de Ritterling, drept pedeapsă pentru participarea la

revolta lui Saturninus, legio XXI Rapax a fost transferată, în anul 89, de la

Mogontiacum la Brigetio, în Pannonia, unde a fost distrusă de sarmaţi în anul 921776.

legătură părăsirea acestei fortificaţii cu schimbarea de strategie ca urmare a revoltei lui Antonius Saturninus. 1770 Ritterling, RE XII, 1925, 1387-1388; Syme 1928, 44; Patsch 1937, 9; Syme 1938, 269; Alföldy 1959, 121-123; Mirković 1971, 28-30; Strobel 1984, 85; Bérard 1985, 224; Strobel 1989, 45; Lőrincz 2000a, 153; Strobel 2010, .1771 CIL XIII 6950, 6951, 6951a, 6951b, 11800. Datarea acestor inscripţii nu este certă, ele ar putea proveni din perioada dinastiei Iulia-Claudia. 1772 AE 1979 435 = BRGK 1977 89. 1773 CIL XIII 12312-12322; Ritterling, RE XII 1925, 1787, potrivit căruia activitatea legiunii în atelierele care produceau material tegular de la Rheinazbern şi Nied dovedesc prezenţa acesteia la Mogontiacum în primii ani ai domniei lui Domitianus. 1774 Suetonius, Domitianus 6.2; Pseudo Aurelius Victor, Epitomae 11.9; Cassius Dio 67.11.1; Ritterling 1932, 24, nr. 17; Syme 1978, 12-21. 1775 Suetonius, Domitianus 7: Geminari legionum castra prohibuit, nec plus quam mille nummos a quoquam ad signa deponi, quod L. Antonius apud duarum legionum hiberna res nouas moliens fiduciam cepisse etiam ex depositorum summa uidebatur. Cu privire la revolta lui Saturninus, vezi Walser 1968, 497-507; Strobel 1986d, 203-220; Jones 2002, 144-149.1776 Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII 1925, 1277, 1736 şi 1788-1789. Potrivit Farnum 2005, 24, 38, 45, 61, legio XXI Rapax a fost transferată la Poetovio, unde ar fi înlocuit legio XIII Gemina. Potrivit Strobel 2010, 111, legio XXI Rapax a fost trimisă la Carnuntum.

245

Ipoteza a fost preluată de mulţi cercetători, deşi nu există dovezi cu privire la

prezenţa legiunii în Pannonia1777.

În pofida incertitudinilor cu privire la sfârşitul legiunii, este cert că aceasta nu

a mai supravieţuit până în timpul lui Traian sau al lui Nerva, după cum au susţinut

unii istorici1778.

O ipoteză cu totul diferită a propus F. Bérard, potrivit căruia legio XXI Rapax

nu a supravieţuit anului 89, fiind dizolvată de Domitianus în Germania Superior, după

ce aceasta a participat activ la revolta lui L. Antonius Saturninus1779. Cercetătorul

francez a reluat această teorie formulată pentru prima dată de istorici ai secolului al

XIX-lea, care au remarcat faptul că numele legiunii a fost martelat pe mai multe

monumente1780. Ipoteza a fost respinsă de Ritterling şi Gsell pe temei că şi celelalte

legiuni rebele ar fi trebuit să constituie obiectul unei sancţiuni similare1781. Acest

argument a fost respins de Bérard, sub motiv că atitudinea legiunilor XI Claudia

(Vindonissa), VIII Augusta (Mirebeau sau Argentoratum) şi XIIII Gemina Martia

Victrix a fost diferită, în trecut, faţă de cauza Flaviilor. Legio XIIII Gemina, deşi

staţiona împreună cu XXI Rapax la Mogontiacum, s-a numărat, totuşi, în contextul

războiului civil al anului 69 printre susţintătorii cei mai fervenţi ai lui Vespasianus1782.

De asemenea, cercetătorul francez pune la îndoială informaţia oferită de

Suetonius potrivit căruia o legiune a fost distrusă în Pannonia sau că aceasta ar fi fost

XXI Rapax, care nu este atestată documentar în provincia respectivă1783. Pe de altă

parte, ipoteza lui Ritterling potrivit căreia legio XIIII Gemina ar fi înlocuit legio XXI

Rapax în Pannonia după distrugerea acesteia de către sarmaţi nu mai poate fi

acceptată. Legio XXII Primgenia, care a înlocuit legio XIIII Gemina Martia Victrix la

Mogontiacum, este atestată cu certitudine abia în anul 96/97.

1777 Syme 1928, 50-51; Syme 1936, 177; Syme 1938, 270-271; Alföldy 1959, 126; Mócsy 1974, 83-85; Lőrincz 1981a, 285; Wilkes 1983, 269-270, 283-284, nota 74; Strobel 1986d, 217; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 84, 96, 100; Lőrincz 2001, 67; Jones 2002, 138, 149, 152; Lőrincz 2003, 25. 1778 Cheesman 1909, 155, unde se susţinea că legio XXI Rapax a fost distrusă între anii 98-106, şi Parker 1928, 109-114, potrivit căruia legio XXX Ulpia Victrix ar fi primit acest număr de ordine deoarece existau deja 29 de legiuni, una dintre acestea fiind XXI Rapax. Legio II Traiana ar fi fost creată după înfiinţarea legiunii XXX Ulpia. Ulterior, Hatt 1949, 132-136, susţinea că legio XXI Rapax s-ar fi revoltat împotriva lui Nerva şi ar fi distrus şi incendiat castrul de la Argentoratum înainte de a fi învinsă şi dizolvată de către Traian. Acest scenariu nu este, însă, convingător, după cum au demonstrat-o Kneissl 1969, 60-62 şi Bérard 1985, 81. 1779 Bérard 1985, 63-87; Bérard 1995, 224-225; Bérard 2000, 56-60. 1780 Bergk 1882, 70; Asbach 1884, 10. 1781 Ritterling, RE XII 1925 1788-1789; Gsell 1894, 259. 1782 Bérard 2000, 56-57. 1783 Suetonius, Domitianus 6: legione cum legato simul caesa; Eutropius 7.23.4; Bérard 1985, 63-87; Bérard 1995, 224-225; Bérard 2000, 57.

246

Unul dintre argumentele invocate sunt informaţiile despre cariera lui

Hadrianus. În biografia dedicată acestui principe din Historia Augusta este menţionat

faptul că Hadrianus, care servea ca tribun laticlav în legio V Macedonica în Moesia

Inferior, a fost transferat în Germania Superior, în legio XXII Primigenia. El a fost

delegat să îi adreseze felicitări lui Traian pentru adoptarea de către Nerva, fapt care

datează serviciul lui Hadrianus în această legiune în anul 971784. Prin urmare, cel mai

târziu în acest an, legio XXII Primigenia a fost transferată de la Vetera Castra la

Mogontiacum. Deşi anul 96/97 constituie un terminus ante quem pentru sosirea

legiunii XXII Primigenia la Mogontiacum, nu oferă informaţii cu privire la data

transferului acesteia din Germania Inferior în Germania Superior. Informaţii

suplimentare oferă studiul materialului tegular; pe ştampilele tegulare ale legiunii

descoperite la Mogontiacum nu apare cognomen-ul Domitiana, ci doar p(ia)

f(idelis)1785.

În opinia lui Bérard, martelarea numelui legiunii XXI Rapax a fost consecinţa

mai curând a unei revolte, decât a unei înfrângeri militare. Dispoziţia a vizat la

Vindonissa doar inscripţiile oficiale datând din anii 47-53/541786. Martelarea a fost

făcută cu atenţie, fiind eliminate doar numărul de ordine şi cognomen-ul legiunii, nu şi

cuvântul legio. În cazul inscripţiilor CIL XIII 11509 şi 11524, numele legiunii nu a

fost martelat iar lacunele din text se datorează altor cauze. Totodată, nu este cert că

inscripţiile respective le-ar fi fost dedicate unor militari ai legiunii XXI Rapax1787. În

ceea ce priveşte inscripţia AE 1992 1273, lacunele din text nu au permis lectura

numărului de ordine al legiunii, astfel învât nu se poate determina dacă este vorba de

o martelare1788. S-a observat că au fost martelate doar inscripţiile legiunii de la

Vindonissa, fapt care l-a determinat pe Ritterling să susţină că această damnatio

memoriae a fost doar o măsură locală luată de helveţi ce a vizat doar abuzurile comise

asupra helveţilor în anul 691789. Este însă, imposibil de acceptat că forţele vitelliene şi

apoi cele fidele Flaviilor ar fi acceptat un asemenea afront din partea unei populaţii 1784 SHA, Vita Hadriani 2.5; CIL III 550; Franke 1991, 26. 1785 Baatz 1969, 126-128; Lőrincz 1981a, 285, care susţinea că legio XXII Primigenia nu a ajuns la Mogontiacum anterior anului 97; Waurick 1986, 834-837 data sosirea transferul legiunii la Mainz în 100/101. Această datare târzie a fost infirmată de Strobel 1988e, 437-453. 1786 CIL XIII 11514; CIL XIII 5201+5237 = AE 1971 275; AE 1934 18 = BRGK 27 1937, 60; lectura CIL XIII 5200 şi 11515 = AE 1971 274 este nesigură. 1787 CIL XIII 11524, cf. fotografia din RISchweiz 175; Bérard 2000, 57, nota 78, remarcă faptul că numele legiunii a dispărut şi că nu putem şti dacă inscripţia i-a fost dedicată unui militar al legiunii XXI Rapax, sugerând că, în egală măsură, ar putea fi vorba de legio XI Claudia. RISchweiz 169, care atribuie inscripţia legiunii XI Claudia. 1788 Frei-Stoba 1981, 54, unde se consideră că nu este vorba despre o martelare; vezi şi Bérard 2000, 57, nota 81.

247

supuse, a remarcat F. Bérard. Ipoteza pare încă şi mai puţin verosimilă dacă se are în

vedere că legio XXI Rapax, aflată în marş spre Rin pentru a participa la campania

împotriva batavilor, a trecut prin Vindonissa iar legio XI Claudia a staţionat în acest

castru până în anul 101. Prin urmare, a conchis cercetătorul francez, martelarea

trebuie pusă pe seama forţelor romane.

În pofida dificultăţilor de a aduce argumente în sprijinul unei asemenea

ipoteze, Bérard a susţine că damnatio memoriae a vizat doar monumentele publice ale

legiunii XXI Rapax1790. Astfel, după ce revolta a fost reprimată, Domitianus ar fi venit

la Vindonissa, însoţit de pretorieni şi alte trupe loiale, printre care şi legio XI Claudia

şi ar fi condus o ceremonie în urma căreia memoria legiunii XXI Rapax a fost

condamnată. Iniţiativa de a martela numele legiunii ar fi putut aparţine, în egală

măsură unuia dintre generalii care comandau trupele implicate în reprimarea revoltei

sau legatului legiunii XI Claudia. O asemenea sancţiune cu caracter simbolic ar fi

putut fi urmată de o măsură mai drastică, precum desfiinţarea legiunii, aşa cum s-a

procedat în cazul legiunilor III Gallica şi III Augusta1791.

Bérard a analizat apoi cariera unor ofiţeri care au servit în legio XXI Rapax,

potrivit unor cercetători, în perioada 89-921792. Potrivit cercetătorului francez, L.

Cossonius Gallus Vecilius Crispinus Mansuanius Marcellinus Numisius Sabinus ar fi

guvernat Galatia între anii 112-1181793, ignorând că acest senator a deţinut consulatul

în anul 1161794. Rezultă că tribunatul militar al lui L. Cossonius Gallus ar data în anii

90 ai secolului I p.Chr. Tribunatul a fost datat de diferiţi cercetători între anii 89-92,

pentru a se evita apariţia unui interval de timp prea lung între această premagistratură

şi demnităţile deţinute după asumarea preturii1795. Însă Bérard a emis ipoteza potrivit

căreia durata neobişnuit de lungă a funcţiilor pretoriene deţinute de Cossonius Gallus

1789 Ritterling, RE XII 1925 1788; Holward, Meyer 1941 269; Stähelin 1948, 200, nota 4; RISchweiz 154. 1790 Bérard 2000, 57-58. 1791 Bérard 2000, 58; pentru desfiinţarea legiunilor III Gallica şi III Augusta, vezi Ritterling, RE XII, 1925, 1336, 1501 şi 1526-1527. 1792 Fitz 1982, 327; Fitz 1993, 86, 219-220, unde se ridică, totuşi, semne de întrebare cu privire la acurateţea acestor datări. 1793 CIL III 6813 = ILS 1038; PIR² C 1541; Eck 1979, 46 şi 81; Rémy 1989, 84-87, unde este luată în calcul ipoteza dizolvării legiunii XXI Rapax de către Domitianus. 1794 RMD IV 229; PIR² G 71; RE I 2268 sq. nr. 51; DNP 12:2 934; Cotton, Eck, 2001, 219-223; cf. Henard 1999, 11-26 = AE 1999 93b. Eck 1982, 292, unde consulatul lui Cossonius Gallus este datat, ipotetic, în anul 119. 1795 Bérard 2000, 59, nota 88 se referă, fără însă a-şi asuma această ipoteză, la posibila identificare a lui L. Cossonius Gallus cu un consul din anul 119; cf. Eck 1982, 292.

248

permit datarea tribunatului acestuia înainte de anul 891796. Senatorul respectiv ar fi

căzut în dizgraţie fie în ultimii ani ai lui Domitianus fie, mai curând, odată cu

instaurarea dinastiei Antoninilor. Anterior consulatului, Cossonius Gallus a guvernat

provinciile Galatia, Pisidia şi Paphlagonia, ca legat de rang pretorian (114-

115/116)1797. După consulat, el a fost numit în fruntea Iudeii, fiind, cu siguranţă, al

doilea guvernator de rang consular al acestei provincii, după Lusius Quietus1798.

Un alt ofiţer de rang senatorial care a servit ca tribun laticlav în legio XXI

Rapax în această perioadă este [C. Asconius Sardus...Pom]ponianus Secundus...

1796 Ipoteză care se întemeiază pe o opinie formulată în Ritterling, RE XII 1925 1789, potrivit căreia tribunatul lui L. Cossonius Gallus nu ar trebui datat în mod obligatoriu după anul 90.1797 CIL III 6813 = ILS 1038; Thomasson LP, 256 nr. 19; Thomasson LP 2009, 103, nr. 19; Cotton, Eck 2001, 215. C. Iulius Quadratus Bassus a fost ultimul guvernator sub al cărui autoritate au fost reunite Cappadocia, Galatia, Paphlagonia, Armenia Minor, Pontus Polemoniacus, Isauria şi Pisidia, probabil între anii 107-111 (PIR² I 508; Thomasson LP, 268, nr 18); Habicht 1969, 49 între 108-110; Mitchell 1993 II, 151 nr. 7 între 109-112; Syme 1977, 40, nota 24 între 108-111. L. Caesennius Hospes (PIR² S 784) este menţionat în CIL III 291 = 6818 = ILS 1017 ca guvernator al Galatiei, Pisidiei, Phrygiei, Lycaoniei, Isauriei, Paphlagoniei, Pontului Galatic, Pontului Polemoniac şi Armeniei Minor (eroare de lapicid, deoarece Armenia Minor se afla sub autoritatea guvernatorului Cappadociei): ... leg(ato) Aug(usti) pro pr(aetore) provinc(iarum) Gal(atiae), Pisid(iae), Phryg(iae), Luc(aoniae) sic, Isaur(iae), Paphlag(oniae), Ponti Galat(ici), Ponti Polemoniani, Armeniae..., dar cercetătorii nu au căzut de acord asupra datei guvernământului său. Syme 1977, 38-49 datează scindarea temporară a provinciei Cappadocia-Galatia în 94/95, Pflaum 1970, 183-185 în 113, Sherk 1980, 1029-1035 în 112-113; Rémy 1986, 82 între 111-114; Mitchell 1993 II, 151, nr. 8 şi 155, nr. 74 între 112-114. Indiferent de data la care aceste două personaje au guvernat Galatia, este cert că, în perioada 114-117, această provincie nu s-a mai aflat sub autoritatea guvernatorului Cappadociei (vezi Dmitriev 2000, 352, nota 9). Cel mai târziu în 114/115, L. Catilius Severus Iulianus Claudius Reginus (PIR² C 558; Thomasson LP, 268, nr. 21) era guvernator al Armeniei Minor, Cappadociei şi Armeniei Maior; vezi CIL X 8291 = ILS 1041: ...[l]eg(ato) Aug(usti) pr[o] pr(aetore) Arm[eniae m]aiori[s e]t m[inoris] et Ca[p]padoci[ae]. Prin urmare, L. Cossonius Gallus a guvernat Galatia între 114-115/116 (vezi Eck 2007b, 201, nota 56). Anterior, el guvernat Sardinia timp de un an, perioadă care reprezenta durată normală a mandatului unui proconsul în provinciile senatoriale(...). Funcţia de curator viarum Clodiae, Cassiae Anniae Ciminiae Traianae novae nu poate fi datată anterior anului 109. Rezultă că demnităţile de praefectus frumenti dandi şi comanda legiunilor I Italica şi II Traiana fortis au fost exercitate între anii 110-113. Cel mai probabil, L. Cossonius Gallus a efectuat pretura în 107/108. Această cronologie, plauzibilă în opinia noastră, demonstrează că senatorul respectiv nu a fost nicidecum în dizgraţie. Dimpotrivă, se pare că a fost favorizat în carieră, în pofida demnităţilor numeroase pe care le-a efectuat ca vir praetorius. El a devenit consul în 116, aşadar la numai 8 sau 9 ani după pretură. Având în vedere că tribunatul în legio XXI Rapax nu ar putea fi datat mai târziu de anul 92, este de presupus că L. Cossonius Gallus avea între 40-45 de ani la data la care a efectuat consulatul, aceasta în condiţiile în care vârsta minimă la care putea fi asumată această magistratură era de 42 de ani. Faptul că avansat în carieră presupune că a servit ca tribun militar anterior anului 92. Este puţin probabil, totuşi, ca tânărul senator să fi îndeplinit serviciul militar anterior anului 89, aşa cum propune Bérard. De asemenea, este puţin probabil ca el să fi servit în legiune în anul în care a avut loc revolta şi nici în cel în care aceasta a fost distrusă de sarmaţi. Prin urmare, cea mai plauzibilă datare a tribunatului lui L. Cossonius Gallus în legio XXI Rapax ar fi în 90/91. 1798 Cotton, Eck 2001, 219-223 (în special 220 nota 14), nr. 1 = AE 2003, 1801: [L(ucio) Coss]onio L(ucii) f(ilio) S[tel(latina tribu) Gallo | Vecil]io Cris[p]ino Ma[nsuanio | Marc]ellino Numi[sio Sabino | co(n)s(uli), VI]I vir(o) epul(onum), [leg(ato) Imp(eratoris) Hadri|ani Aug(usti) p]r(o) pr(aetore) [p]rov(inciae) Gal]atiae, pro[co(n)s(uli) prov(inciae) Sardiniae, | leg(ato) leg(ionis) I Ita(licae)] et leg(ionis) I[I Traian(ae) fort(is) --] = CIIP II 1227; Eck 2007a, 114; Pucci ben Zeev 2008, 101, nota 37; Thomasson LP 2009, 133, nr. 26.

249

Ducenius Proculus, care a îndeplinit şi funcţia de legat de legiune în primii ani ai

domniei lui Traian1799.

H.-G. Pflaum a analizat cariera unui personaj de rang ecvestru originar din

Arelate, M. Te[---], care a servit ca tribun angusticlav în legio XXI Rapax, iar anterior

a îndeplinit funcţia de adiutor al prefectului annonei, Mettius Rufus (viitor prefect al

Egiptului) între 85-881800. Potrivit cercetătorului francez, revolta legiunii ar fi pus

capăt carierei acestui cavaler. O intepretare uşor diferită a oferit Bérard: simultan cu

numirea lui Mettius Rufus ca praefectus annonae la Roma, în 86/87, ofiţerul originar

din Arelate ar fi intrat în legio XXI Rapax ca tribun. După revolta lui Saturninus,

legiunea a fost dizolvată, iar fostul tribun a devenit epistrategos la Pelusion, unde a

servit sub autoritatea lui Mettius Rufus, care a îndeplinit funcţia de praefectus Aegypti

între 89-911801.

Studiul carierei acestor ofiţeri nu vine să ofere argumente ipotezei propuse de

Bérard. De asemenea, nici faptul că au fost martelate doar inscripţiile de la Vindonissa

ale legiunii nu constituie un argument pentru dizolvarea acesteia în 89. O întrebare

legitimă ar fi cea privind motivul absenţei oricărei inscripţii martelate la

Mogontiacum, unde legiunea staţiona în anul 89. În pofida absenţiei privind prezenţa

legiunii în Pannonia între anii 89-92, considerăm că nu putem ignora informaţia

oferită de Suetonius şi Eutropius privind nimicirea unei întregi legiuni de către

sarmaţi în timpul lui Domitianus. Prin urmare, ne raliem opiniei cercetătorilor care

susţin că legio XXI a fost distrusă de sarmaţi în anul 921802.

1799 CIL V 7447; PIR² A 1207; Ritterling, RE XII, 1925, 1790 care datează acest tribunat sub domnia lui Domitianus; Fitz 1982, 327. 1800 Pflaum 1960-1961, I, 118; Pflaum 1978, 125-129. PME II, T 7. Lectura inscripţiei în urma căreia a fost restituit numele legiunii XXI Rapax, în care a servit ofiţerul respectiv, îi aparţine lui Benoît 1932, 138-141. 1801 PIR² M 572; Thomasson, LP 347, nr. 40. Pflaum 1978, 127, care data serviciul militar al ofiţerului din Arelate în legio XXI Rapax între anii 89-92, considera că acesta a îndeplinit funcţia de epistrategos la Pelusion după ce Mettius Rufus şi-a încheiat mandatul de prefect al Egiptului. 1802 Strobel 2010, 117. Farnum 2005, 24, 38, 62, 117-118 a propus ipoteza fantezistă potrivit căreia legio XXI Rapax ar fi fost distrusă în 102, ca urmare a unei înfrâmgeri suferite în faţa dacilor. O asemenea teză nu poate fi acceptată sub nicio formă.

250

Legio XXII Deiotariana

Legio XXII Deiotariana nu se regăseşte pe lista legiunilor care au participat la

bătălia de la Actium1803. Legiunile cu numere de ordine precum XX, XXI şi XXII nu

sunt cunoscute anterior domniei lui Augustus, motiv pentru care se presupune că au

fost create cu puţin timp înainte de bătălia de la Actium sau la câţiva ani după această

confruntare. Cu toate acestea, cunoştinţele noastre cu privire la primii ani de existenţă

ai legiunii nu s-au îmbogăţit substanţial în ultimele decenii. Potrivit istoricului britanic

L.J.F. Keppie, epitetul legiunii trebuie pus în legătură cu ajutoarele militare trimise de

1803 Despre istoria acestei legiuni, vezi: Ritterling, RE XII, 1925, 1791-1797; Parker 1928, 271; Keppie 1984a; Keppie 1990, 54-61.

251

regale Deiotarus al Galatiei lui Pompei înainte de bătălia de la Pharsalus1804. Însă este

puţin probabil ca aceste contingente să fi constituit nucleul din care s-a născut mai

târziu legio XXII Deiotariana.

Aflăm din scrisorile lui Cicero că regale Deiotarus a creat 30 de cohorte a 400

de soldaţi fiecare, organizate după model roman1805. În Bellum Alexandrinum sunt

menţionate două “legiuni” care au luptat, iniţial, împotriva lui Pharnaces, regele din

Pont, însă fără a înregistra succese notabile1806. Supravieţuitorii acestor unităţi au fost

regrupaţi de Deiotarus într-o singură legiune care a participat la bătălia de la Zela,

însă pentru perioada ulterioară nu mai avem nicio informaţie în legătură cu această

unitate. Cercetătorii şi-au întemeiat ipoteza potrivit căreia legio XXII Deiotariana a

fost constituită prin integrarea în armata romană a legiunii constituite de Deiotarus la

scurt timp după transformarea regatului clientelar al Galatiei într-o provincie romană,

în anul 25 a.Chr. prin două argumente:

1. Epitetul Deiotariana constituie cea mai evident dovadă asupra identităţii

creatorului legiunii.

2. Numărul de ordine atribuit acestei legiuni arată că aceasta a fost ultima

dintre legiunile create de Augustus1807.

În ultimele decenii ale Republicii, în special în contextual războaielor civile,

au fost constituite legiuni ai căror militari nu erau, uneori, cetăţeni romani prin

naştere. Una dintre aceste legiuni a fost legio V Alaudae, creată de Caesar în anul 52

a.Chr. în Gallia Transalpina1808, şi care a continuat să existe şi sub dinastia Iulia-

Claudia.

Legio XXII este atestată pentru prima dată într-un într-un papyrus datând din

anul 8 a. Chr1809. Legiunea este atestată şi într-un al doilea papyr, care datează din anul

5 a.Chr.1810 Nu cunoaştem locul unde a staţionat iniţial. În primele decenii ale

Principatului, în Egipt au staţionat trei legiuni1811. Este cert faptul că nu a staţionat la

Theba, unde se afla, cel mai probabil, legio III Cyrenaica1812.

1804 Keppie 1990, 54; Keppie 1984a, 141.1805 Cicero, Ad Atticum 6.1.14; Cicero, Pro rege Deiotaro 14.22. 1806 Bellum Alexandrinum 34, 39-40, 68-69, 77. 1807 Keppie 1984a, 141, 143, 157, 212; Farnum 2005, 24. 1808 Suetonius, Caesar 24; Plinius, Naturalis Historia 11.21; Keppie 1990, 55.1809 BGU IV 1104. 1810 BGU IV 1108. 1811 Strabo 17.1.12; 30.1812 Baillet 1926, 1733; Speidel 1984, 317-318.

252

Momentul în care una dintre legiuni a fost transferată nu este cunoscut, dar

ştim că în anul 23 p.Chr., cel mai târziu, în Egipt se mai aflau doar două legiuni: legio

III Cyrenaica şi XXII Deiotariana1813.

Legiunea apare cu epitetul Cyrenaica într-o inscripţie găsită la Venafrum

(Venafro), dedicată lui Aulus Lusius Gallus, tribun al legiunii, datând din timpul lui

Tiberius1814. A fost emisă ipoteza potrivit căreia acest fapt s-ar putea datora fie unei

campanii pe care legiunea ar fi întreprins-o la graniţa de vest a Egiptului fie unei erori

de lapicid1815.

O inscripţie de la Ariminum (Rimini) datând, probabil, din epoca lui Claudius,

menţionează un ofiţer de rang ecvestru care a servit ca tribun în legio III Cyrenaica şi

în legio XXII, epitetul Deiotariana nefiind menţionat1816.

Legio XXII Deiotariana a contribuit cu o vexillatio în campania lui Cn.

Domitius Corbulo în Armenia, în anul 63, dar şi la asediul Ierusalimului, condus de

Titus, viitorul împărat, în 69-701817.

O inscripţie descoperită la Paestum menţionează numele unui tribun al legiunii

XXII Deioterana (sic)1818, P. Babullius Salluvius(?) Rufus, însărcinat de către

Vespasianus în 71 să înfiinţeze o colonie în sudul Italiei. Babullius a primit titlul de

procurator [ad agro]s dividendos veteranis qui s[unt dimissi et] deducti [sub... cur]a

eius in Colonia Flavia Prima Paesti. Potrivit lui J.L.F. Keppie, Babullius a condus o

vexillatio în cadrul corpului expediţionar trimis spre Italia aflat sub comanda lui M.

Licinius Mucianus, în anul 691819. Ulterior, el a primit misiunea de a fonda colonia

Flavia Prima Paestum cu veterani ai flotei de la Misenum în primăvara anului 711820.

Epitetul Deiotariana este atestat pentru prima dată în primii ani ai dinastiei

Flaviilor1821 şi apoi în timpul lui Domitianus, în anul 951822.

În legătură cu activitatea legiunii în următoarele decenii există puţine

informaţii. Se pare că legio XXII Deiotariana nu a participat la războiul parthic al lui

1813 Tacitus, Annales 4.5: cetera Africae per duae legiones, parique numero Aegyptus.....coercita; Speidel 1984, 317-322.1814 CIL X 4862 = ILS 2690. 1815 Keppie 1984a, 212; Keppie 1990, 56. 1816 AE 1976, 200; Devijver PME II, A 159bis. 1817 Tacitus, Annales 15.26; Tacitus, Historiae 5.1; Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum 5.1.6; 4.3; 6.5.1818 În ceea ce priveşte erorile de redare a numelor în inscripţiile latine, vezi: Mello-Voza 1968, nr. 86-87; Reynolds 1971, 146; AE 1975 251; Keppie 1984b, 98 şi urm. 1819 Keppie 1990, 57.1820 Keppie 1984b, 98. 1821 Mello-Voza 1968, 86. 1822 P. Mich VII 432.

253

Traian şi că a fost singura legiune care a rămas în Egipt în timpul revoltei evreilor din

anii 115-1171823.

Legio XXII Deiotariana este atestată, alături de legio III Cyrenaica, în castrul

de la Nikopolis, la 4 august 119, aceasta fiind ultima informaţie cu privire la existenţa

legiunii1824.

Cu toate acestea, mai mulţi cercetători şi-au îndreptat atenţia asupra unei

inscripţii mutilate gravate în tabula ansata pe un apeduct din apropiere de Caesarea

Maritima, datat în timpul lui Hadrianus. A. Negev a identificat numele legiunii VI

Ferrata1825. Însă S. Applebaum, care a urmat un studiu mai vechi al lui Negev1826, a

citit numele legiunii XXII Deiotariana1827.

H. Mantel care a emis extravaganta ipoteză a declanşării revoltei iudaice în

anul 125/126, a sugerat că legio XXII Deiotariana ar fi fost transferată în Iudaea în

anul 127, unde a înlocuit legio II Traiana, care, la rândul său, a plecat în Egipt. Legio

XXII Deiotariana ar fi fost trimisă de urgenţă în Iudaea, pentru a înlocui legio III

Gallica, aflată în subordinea lui C. Quinctius Certus Poblicius Marcellus, care fusese

înfrântă de rebeli1828. Teza lui Mantel este pe cât de imaginativă, pe atât de lipsită de

temeiuri ştiinţifice şi a fost respinsă, pe bună dreptate, de alţi cercetători1829.

Potrivit cercetătorilor B. Isaac şi I. Roll, câmpul inscripţiei a fost mutilat în

mod premeditat cu lovituri de daltă, fapt care este neobişnuit dacă se are în vedere că

niciuna dintre cele 13 inscripţii de acest gen găsite în Iudaea nu a fost martelată1830.

Legiunea ar fi suferit pierderi mari în timpul revoltei iudeilor dintre 132-135, fapt care

ar fi atras desfiinţarea acesteia şi damnatio memoriae1831. Isaac şi Roll au oferit

următoarea lectură a acestei epigrafe:

[---]

LE[---]I

D[---]T[---]A

1823 Vezi capitolul consacrat legiunii III Cyrenaica. Potrivit Strobel 2010, 364, 386-391, legio XXII Deiotariana ar fi participat la războiul parthic al lui Traian.1824 BGU I 140 = Smallwood 1966, 333= Oliver 1989, nr.70; AE 1951 88; Jarrett-Mann 1970, 181; Oliver 1989, nr. 70; cf. Boswinkel 1985, 3-6; P.Mich. IX 562 ar putea constitui o dovadă cu privire la prezenţa legiunii în Egipt în septembrie 119. 1825 Negev 1964, 244-245. 1826 Negev 1963, 1-2 (non vidi).1827 Applebaum 1976, 36, 86 şi nr. 296.1828 Mantel 1967-1968, 237. 1829 Applebaum 1972, 48, nr. 53 (non vidi); Schäfer 1981, 12; Smallwood 1976, 348, nr. 39. 1830 Isaac-Roll 1998, 189, în special notele nr. 38 şi 39. 1831 Isaac Roll 1998, 189-190.

254

Aşa cum recunosc chiar cei doi autori, lectura literei “D” din r. 2 al inscripţiei

este nesigură1832.

Lectura oferită de cei doi autori a fost acceptată şi de L.J.F. Keppie, care a

propus ipoteza transferului legiunii XXII Deiotariana în Iudaea în anul 123, locul

acesteia fiind luat în Egipt de legio II Traiana, care ar fi fost trimisă de la Caparcotna,

din Iudaea, la Nikopolis1833. Ipoteza a fost respinsă de M. Mor, care consideră că

singura legiune care putea înlocui legio II Traiana fortis la Caparcotna era VI

Ferrata1834, punct de vedere pe care ni-l asumăm.

Chiar şi în ipoteza în care lectura oferită de Isaac şi Roll ar fi corectă,

inscripţia de pe apeductul de la Caesarea Maritima este insuficientă pentru a

documenta prezenţa legiunii XXII Deiotariana pentru o perioadă mai îndelungată în

Iudaea. Ea dovedeşte cel mult că o vexillatio a legiunii a participat la lucările de

reparare ale acestei construcţii.

Una dintre cele mai mari enigme a istoriei militare romane o reprezintă

circumstanţele dispariţiei legiunii XXII Deiotariana, care nu mai este prezentă pe lista

legiunilor gravată pe inscripţia de la Roma, datată în 162 p.Chr.1835 Informaţiile

disponibile cu trimitere la acest eveniment au fost inventariate şi analizate de M.

Mor1836 şi J. Schwartz1837. Ne vedem nevoiţi, la rândul nostru, să examinăm

argumentele invocate de cei doi istorici.

Potrivit cronografului creştin Sextus Iulius Africanus, care a trăit la sfârşitul

secolului II-începutul secolului III, o întreagă “falangă” (legiune) ar fi pierit după ce

soldaţii au băut vinul oferit de farisei1838. S. Applebaum crede că acest pasaj face

referire la anihilarea legiunii XXII Deiotariana, eveniment care ar fi avut loc înainte

de venirea lui Sextus Iulius Severus Cn. Minicius Faustinus în Iudaea, în anul 1341839.

Interpretarea lui Applebaum este considerată neverosimilă de mulţi cercetători

deoarece Iulius Africanus nu menţionează numele legiunii1840. H. Gelzer credea că

episodul relatat de Iulius Africanus se referea la revolta din anul 661841. Se crede, însă,

că acuzele aduse fariseilor ar constitui un ecou al propagandei creştine ostile iudeilor

1832 Isaac-Roll 1998, 189, nota nr. 38. 1833 Keppie 1973, 863; Keppie 1990, 57. 1834 Mor 1986b, 272. 1835 CIL VI 3492 = ILS 2288. 1836 Mor 1986b, 267-278.1837 Schwartz 1989, 101-102. 1838 Kestos 7, 106-109, traducere de Thee 1984, 114-115.1839 Applebaum 1976, 26. 1840 Mor 1986b, 273. 1841 Gelzer 1898, 3.

255

din secolele II-III p.Chr. şi care nu are nicio legătură cu dispariţia legiunii XXII

Deiotariana.

Applebaum, care credea că fragmentul din lucrarea lui Sextus Iulius Africanus

constituie singura sursă literară referitoare la dispariţia legiunii, a emis o a doua

ipoteză: legio XXII Deiotariana a fost distrusă într-o bătălie care a avut loc la est de

Emmaus, în apropiere de defileul Shaar Hgai1842. Învăţatul israelian a invocat, în acest

sens, trei argumente:

1. În anul 220, Sextus Iulius Africanus a condus o ambasadă trimisă de oraşul

Emmaus împăratului Heliogabalus. Oraşul a obţinut ridicarea la rangul de

polis (colonia) sub numele de Nicopolis1843. Numele Nicopolis le era

acordat unor oraşe aflate sub dominaţia romană pentru a comemora o

victorie obţinută în apropierea acestora. Aşadar, oraşul Emmaus ar fi

primit acest nume ca urmare a unei victorii care a spălat ruşinea unei

înfrângeri suferite de armata romană în zonă1844.

2. Applebaum întrezărise o legătură între originea legiunii XXII Deiotariana

şi numele Nicopolis. Oraşul Nicopolis din Armenia a fost fondat pentru a

comemora victoria lui Pompei asupra lui Mithridates VI Eupator în 66

a.Chr1845. În această confruntare, două dintre “legiunile” regelui Deiotarus

al Galatiei au luptat alături de generalul roman. Una dintre aceste unităţi a

devenit ulterior legio XXII Deiotariana1846.

3. Pe o monedă atribuită oraşului Nicopolis-Emmaus sunt figuraţi un porc

mistreţ şi un lup1847. Applebaum consideră că lupul era, probabil, emblema

legiunii XXII Deiotariana1848.

1842 Applebaum 1976, 394, nota 110. 1843 Eusebius, Chronicon ad annum Abrahae 2237, Olympias CCL, annum IIII, ed. Schoene, II, 178 şi urm. = Chronicon Paschale, ed. Dindorf I, 499, unde evenimentul este datat în timpul lui Heliogabalus: In Palaestina antique Emaus restaurata est Nicopolisque vocata cura (praefectura) et interpellatione Iulii Africani chronographia ad regem; Hieronymus, De viris inlustribus 63, în Patrologia Latina XXIII, 673-675; cf. Syncellus, ed. Dindorf, I, 676, care datează acest eveniment în timpul lui Severus Alexander. Hieronymus, Chronicon, ed. Helm, 214: In Palaestina Nicopolis quae prius Emmaus vocabatur urbs condita est, legationis industriam pro ea suscipiente Iulio Africano scriptore temporum; Cu privire la Iulius Africanus şi Emmaus, vezi Vincent-Abel 1932, 333 (non vidi). 1844 Applebaum 1976, 394, nota 110. 1845 Cassius Dio 37.20.2; Appianus, Bella Mithridatica 115.1846 Keppie 1984, 212; Keppie 1990, 54-55. 1847 De Saulcy 1874, planşa VI, nr. 3. 1848 Applebaum 1976, 394.

256

Această demonstraţie savantă are, însă, mai multe puncte vulnerabile. În

primul rând, nu există nicio dovadă asupra unei victorii romane în această perioadă.

E.M. Smallwood a sugerat că oraşul Emmaus a fost renumit Nicopolis pentru a

comemora victoria obţinută în războiul dintre anii 66-701849. Această afirmaţie este

susţinută de o serie monetară emisă de Nicopolis-Emmaus datând curând după 70, an

în care oraşul a inaugurat o nouă eră1850. Ambasada lui Iulius Africanus pe lângă

Heliogabalus a avut drept urmare refondarea oraşului sub numele de Emmaus

Antoninopolis1851. În ceea ce priveşte monedele pe aversul cărora apar mistreţul şi

lupul, aparţin oraşului Nicopolis Epiri1852, din Asia Minor. Prin urmare, această gen de

monede nu poate fi asociat cu Nicopolis-Emmaus1853 sau cu legio XXII Deiotariana.

M. Gichon a încercat să identifice locul unde legio XXII Deiotariana ar fi

suferit o înfrângere dezonorantă, pe baza unui pasaj din Talmud Ierusalmi:

“În Kefar Harubba trăiau doi fraţi care nu le-au permis romanilor să treacă

pe acolo şi i-au ucis. Ei spuneau că urmarea acestei întâmplări a fost că i-am luat

coroana lui Hadrian şi am pus-o pe capul lui Simon...”1854.

Gichon crede că acest pasaj consemnează distrugerea legiunii XXII

Deiotariana la Kefar Harubba, aşezare situată în Câmpia Iudeii, pe drumul dintre

Egipt şi Iudaea. Personajul numit Simon a fost identificat cu conducătorul marii

revolte antiromane din anii 132-135, Simon bar Kochba1855. Ultima frază a pasajului

evocă, în opinia lui Gichon, capturarea stindardelor legiunii XXII Deiotariana,

decorate cu imagines, coronae şi alte însemne1856.

Mor a amendat şi acest punct de vedere. Învăţatul israelian a remarcat că

aşezarea Kefar Harubba nu a fost localizată cu precizie. În al doilea rând,

cercetătorii au atras atenţia asupra caracterului vulgarizator şi folcloric al tradiţiei din

care a fost extras pasajul respectiv, ceea ce face ca interpretarea lui Gichon să fie

inacceptabilă1857. Prin urmare, nici acest episod nu serveşte la elucidarea misterului

dispariţiei legiunii XXII Deiotariana.

1849 Smallwood 1976, 343, 492, nota nr. 24; Sozomenos, Historia Ecclesiastica 5.21, în Patrologia Graeca XVII, 1280-1281 care afirmă că Emmaus a primit numele de Nicopolis în anul 70 p.Chr.1850 G.F. Hill, BMC, Palestine, Londra, 1914, 169, nr.1-2.1851 Smallwood 1976, 492. 1852 Imhoof-Blummer 1901, 4. 1853 Hill, BMC, Palestine, XXX, susţine că monedele pe care este figurat un lup sunt tipice pentru oraşul Nicopolis ad Lycum. 1854 Talmud Ierusalmi, Taanit 2.69a; Ekhah Rabbah 2.5; 19 (non vidi). 1855 Alon 1970, 35. 1856 Gichon 1979, 89. 1857 Schäfer 1981, 140; 148; 171; Marks 1983, 181-194.

257

În seria acestor tentative s-a înscris şi demersul iniţiat de A. Kindler, care a

recurs la o demonstraţie bazată pe dovezi de ordin numismatic. Potrivit acestui

cercetători, legio XXII Deiotariana a suferit o grea înfrângere în faţa rebelilor în sudul

Iudeii. Rebelii au capturat tezaurul legiunii şi au aplicat propria contramarcă pe

monedele acesteia1858.

Applebaum a remarcat că majoritatea monedelor emise de Simon bar Kochba

provine din oraşele Gaza şi Ascalon, care ar fi fost capturate după distrugerea legiunii.

Aceste monede au fost contramarcate de rebeli cu propriile simboluri1859. Mor a

sancţionat şi această demonstraţie. Prima obiecţie adusă de cercetătorul israelian este

legată de faptul că nu dispunem de nicio dovadă că militarii legiunii XXII Deiotariana

ar fi fost plătiţi în cursul campaniei în Iudaea cu monede emise de oraşele Gaza şi

Ascalon1860. O întrebare care se naşte în mod firesc este cea legată de absenţa

monedelor emise în Egipt, provincia de provenienţă a legiunii, dintre piesele

contramarcate de rebeli.

O analiză atentă a monedelor de bronz contramarcate de rebeli demonstrează

că aceştia contramarcau monedele care se aflau deja în circulaţie în Iudaea la data

izbucnirii revoltei. Astfel, o monedă pe care era contramarcată legenda “anul al doilea

al libertăţii Israelului” a fost emisă la Ascalon în anul 851861. Altă monedă emisă la

Ascalon în 121, şi o monedă emisă la Antiohia, datând din anul 96, au fost

contramarcate în al doilea an al revoltei1862. Două monede, dintre care una a fost emisă

sub dinastia Lagidă, iar cea dea doua a fost contramarcată anterior de două ori, poartă

legenda “Simon”1863. Pe cea de a doua era figurată efigia unui împărat roman, peste

care a fost aplicată contramarca legiunii X Fretensis1864. În acest condiţii, nu este

surprinzător faptul că monedele emise de Gaza şi Ascalon, centre ale civilizaţiei

elenistice din Iudaea, aveau o largă circulaţie pe tot cuprinsul provinciei, fiind

utilizate în număr mare de către rebeli. Folosirea lor pe scară largă în Iudaea a fost

favorizată şi de încetarea activităţii monetăriei de la Ierusalim1865.

O scurtă examinare a emisiilor numismatice ale acestor două oraşe în timpul

lui Hadrian (117-138) a relevat o serie de contradicţii. Ascalon a emis monedă cu

1858 Kindler 1958, 68. 1859 Applebaum 1976, 23. 1860 Mildenberg 1984, 87, nr. 232. 1861 Rosenberger 1978, 76, nr. 25.1862 Rosenberger 1978, 76, nr. 26, 27.1863 Rogers 1914, 92, nr. 4 şi planşa VII, nr. 4. 1864 Rosenberger 1978, 82, nr. 24; Meshorer 1967, 67; 127, nr. 211B şi planşa XXVIII, nr. 211B. 1865 Rappaport 1981, 354.

258

regularitate între 116/117-123/1241866. După o întrerupere de trei ani, emisiile au fost

reluate în 127/128 şi au continuat în 129/130, 132/133 şi 133/1341867. Dacă rebelii ar fi

ocupat oraşul după anul 132, cu siguranţă că aceste emisii ar fi încetat. Ascalon a

început din nou să bată monedă în 141/1421868.

O situaţie diferită a fost constatată în Gaza, unde nu au fost înregistrate emisii

monetare datând din perioada principatelor lui Domitianus şi Traian. Emisiile au fost

reluate în anul 130/131 şi au continuat fără întrerupere până în 137/1381869. Nici în

acest caz nu ar fi fost posibil ca oraşul să continue să emită monedă, dacă ar fi fost

ocupat de rebeli.

Un exemplu elocvent în ceea ce priveşte situaţiile paradoxale pe care le scoate

la iveală studiul seriilor monetare îl reprezintă oraşul Scythopolis, care era

supravegheat de o vexillatio a legiunii VI Ferrata, aflată la Tel-Shalem1870. Cu toate

acestea, emisiile sale monetare au încetat în timpul lui Nero pentru a fi reluate abia

sub Antoninus Pius1871.

Concluzia lui Mor cu privire la aceste surse este că nu oferă niciun fel de

informaţii cu privire la dispariţia legiunii în Iudaea între 132-135 sau la altă dată.

Singurele certitudini care decurg din aceste mărturii sunt că legiunea a staţionat în

Egipt până în 119 şi că a participat la suprimarea revoltei dintre anii 66-731872. Chiar

în ipoteza în care legiunea a staţionat în Egipt până în anul 132, nu există dovada

participării acesteia la reprimarea revoltei din Iudaea, susţine autorul israelian. Mult

mai logică ar fi fost trimiterea legiunii II Traiana, transferată în Egipt în 123, după ce

anterior a staţionat în Iudaea timp de câţiva ani1873, fiind familiarizată cu această

provincie şi locuitorii ei1874. Dovezile existente susţin ipoteza potrivit căreia legiunea a

participat la războiul împotriva lui Simon bar Kochba1875.

Pe de altă parte, nu există nicio dovadă privind prezenţa legiunii în Egipt după

anul 119, fapt care sugerează că legiunea ar fi fost transferată sau chiar ar fi dispărut

1866 Rosenberger 1972a, 53, nr. 144-160. Pentru anul 123/124, vezi Hill, BMCRE, Palestine, 128, nr. 180. 1867 Rosenberger 1972a, 55, nr. 160-161 (pentru 127/128); nr. 162 (pentru 129/130); nr. 164-166 (pentru 132/133); 57, nr. 164-167 (pentru anul 133/134). 1868 Rosenberger 1972a, 57, nr. 170.1869 Rosenberg er 1972b, 54, nr. 52-69; cf. Mildenberg 1984, 88. 1870 Vezi capitolul consacrat legiunii VI Ferrata, notele nr. 154-156.1871 Rosenberger 1972c, 28, nr. 7-10 (pentru anul 66/67); Rosenberger 1972c, 28, 11-12; Spijkerman 1978, 188, nr. 4.1a-1b; 5. 1872 Tacitus, Historiae 5.1. 1873 Isaac-Roll 1979b, 149-156; Rea 1980, 220-221; Isaac-Roll 1982, 131-132. 1874 Schäfer 1981, 13. 1875 Negev 1964, 237-249; Schürer 1973, 548, nr. 150; Smallwood 1976, 447, nr. 74.

259

înainte de izbucnirea revoltei lui Simon bar Kochba, potrivit opiniei lui Mor1876. Cu

toate acestea, nu avem mărturii cu privire la izbucnirea unor tulburări majore în Egipt

în perioada 119-132. Excepţie face revolta de la Alexandria din 121/122, episod pe

care, însă, Mor se mulţumeşte să îl evoce fără a intra în detalii1877.

J. Schwartz, care a respins cu argumente de ordin filologic teza unei revolte de

anvergură la Alexandria din cauza găsirii boului zeului Apis. Cercetătorul francez a

demontat în mod convingător teza conexiunii dintre acest incident şi dispariţia legiunii

XXII Deiotariana1878. Majoritatea covârşitoare a cercetătorilor a optat, totuşi, pentru

războiul iudaic desfăşurat între anii 132-135 ca dată pentru dispariţia legiunii1879.

Cea mai extinsă demonstraţie a acestui punct de vedere a fost realizată de

L.J.F. Keppie1880. Cercetătotul britanic consideră drept principalul motiv pentru care

dispariţia legiunii XXII Deiotariana ar trebui pusă pe seama războiului iudaic dintre

anii 132-135 amploarea pierderilor suferite de forţele romane, după cum reiese din

sursele antice1881. Legiunea, care se afla la sud de teatrul de operaţii din Iudaea, ar fi

fost distrusă, şi nu una dintre legiunile care staţionau mai la nord, la Caparcotna sau

Ierusalim. O posibilă explicaţie ar putea fi cea potrivit căreia forţele rebelilor conduse

de Simon bar Kochba erau concentrate mai ales în sud1882. În aceste condiţii, legiunea,

care venea dinspre Egipt, ar fi fost zdrobită într-o confruntare cu evreii revoltaţi.

Keppie evocă şi dezastrul suferit de romani la Elegeia, în Armenia, în 161, în

preambulul războiului parthic al lui Lucius Verus1883. Deoarece niciuna dintre

legiunile Syriei sau ale Cappadociei nu par să fi suferit mari pierderi în această

confruntare, ipoteza distrugerii legiunii XXII Deiotariana cu acest prilej pare foarte

tentantă. Cert este faptul că legiunea nu mai apare pe lista legiunilor gravată pe

inscripţia de la Roma datând după 1601884.

1876 Mor 1986b, 278; Mor 2003, 118. Pentru transferul legiunii XXII Deiotariana, vezi: Kennedy 1980, 304-304; Parker 1928, 162-163. O opinie contrară au exprimat Avi-Yonah 1983, 211-213; MacAdam 1979, 140, nr. 1. 1877 SHA, Vita Hadriani 16.1-4; Bowersock 1970, 43; Bowersock-Green 1980, 133; MacAdam 1979, 139; Keppie 1973, 863; Keppie 1984, 212 şi Keppie 1990, 57-61, unde revine asupra opiniei iniţiale şi susţine că legiunea a fost distrusă în războiul iudaic dintre 132-135. 1878 Schwartz 1989, 101-102. 1879 Pentru o listă exhaustivă, vezi Mor 1986b, 270, nota nr. 40. 1880 Keppie 1990, 57-61.1881 Cassius Dio 69.14.3; Fronto, De Bello Parthico 2.4-5; Ritterling, RE XII, 1925, 1795; Parker 1928, 162-163; Lesquier 1918, Passerini DE 4, 557; Schürer 1973, 534. Mor 2003, 110-111, pune la îndoială veridicitatea pasajului Cassius Dio 69.12-14. 1882 Mildenberg 1980, 320. 1883 Cassius Dio 71.2.1. 1884 Vezi supra nota nr. 32.

260

Un aspect care merită fără îndoială să fie reţinut din demonstraţia prezentată

de Keppie este cel al tăcerii surselor antice în ceea ce priveşte dispariţia unor legiuni

în perioada Principatului, excepţia notabilă constituind-o cazul celor trei legiuni –

XVII; XVIII şi XVIIII – distruse în anul 9 p.Chr. în bătălia de la Saltus

Teutoburgensis.

Autorii antici nu menţionează nimic cu privire la soarta unor legiuni precum I

Germanica, IIII Macedonica, V Alaudae, XV Primigenia şi XVI Gallica, dizolvate, cel

mai probabil, de către Vespasianus, în anul 70, despre dispariţia legiunii XXI Rapax

sub Domitianus1885, sau a legiunii VIIII Hispana.

Printre motivele care puteau duce la desfiinţarea unei legiuni puteau figura,

alături de o înfrângere zdrobitoare pe câmpul de luptă, pierderea stindardului. Cu toate

acestea, din singurele exemple în acest sens înregistrate de sursele antice, aflăm că

măsura respectivă nu a fost aplicată1886.

Nu au lipsit nici “argumente” de ordin politic, precum cel care a dus la

desfiinţarea legiunii III Augusta, în 238. Măsura a fost luată de Gordianus III, după ce

legiunea, loială cauzei lui Maximinus, a înfrânt forţele lui Gordianus I şi Gordianus II,

provocând moartea acestora1887. Numele legiunii a fost martelat de pe numeroase

inscripţii. Legio III Augusta a fost reînfiinţată în timpul lui Valerianus. Dacă nu ar fi

cunoscut acest fapt, cercetătorii ar fi putut crede că legiunea a fost desfiinţată în urma

unei înfrângeri suferite în faţa populaţiilor locale. O asemenea situaţie constituie un

avertisment, atrage atenţia Keppie, pentru cercetătorii tentaţi să pună dispariţia

legiunilor doar pe seama unor înfrângeri militare.

Fiind conştienţi de acest avertisment şi de valabilitatea unor concluzii

întemeiate pe absenţa surselor, înclinăm, totuşi, să credem că războiul iudaic dintre

132-135 drept cauza cea mai probabilă a dispariţiei legiunii XXII Deiotariana.

1885 Keppie 1984, 214, unde datează distrugerea legiunii V Alaudae sub Domiţian, în 85-86. Vezi contra Franke 2000a, 39-48. 1886 Velleius Paterculus 2.97; Suetonius, Vespasianus 4. 1887 Th. Mommsen, CIL VIII, Berlin, 1881, Introducere, xx-xxi; Ritterling, RE XII; 1925, 1336, 1339.

261

Legio XXX Ulpia Victrix

Potrivit mărturiei lui Cassius Dio, legio XXX Ulpia Germanica a fost creată de

împăratul Traian1888. Numărul de ordine al acesteia este egal cu cel al legiunilor care

existau în timpului domniei celui care avea să primească titlul de Optimus princeps.

Pe seama datei creării legiunii au fost emise diferite ipoteze. E. Ritterling a

datat înfiinţarea legiunii XXX Ulpia Victrix în perioada anterioară războiului dacic al

lui Traian1889. O ipoteză similară a formulat şi H.M.D. Parker, potrivit căruia legio

XXX Ulpia Victrix a fost creată de Traian înaintea războiului dacic pentru a compensa

pierderea legiunii V Alaudae în anul 87, în dezastruoasa expediţie a lui Cornelius

Fuscus. Legio II Traiana fortis ar fi fost creată câţiva ani mai târziu, fie între cele

două expediţii dacice ale lui Traian, fie după 106, ca urmare a pierderii legiunii XXI

Rapax, care, potrivit ipotezei lui Parker, ar fi fost distrusă sub domnia aceluiaşi

principe1890. Această ipoteză a fost preluată de G. Webster1891.

Un punct de vedere diferit a fost formulat de R. Syme, care, pe bună dreptate,

a considerat că Traian nu ar fi avut nevoie de noi legiuni pentru a duce războiul

împotriva dacilor. Prin urmare, legiunile II Traiana şi XXX Ulpia au fost create, cel

mai probabil, în perioada dintre cele două expediţii dacice ale lui Traian, în jurul

1888 Cassius Dio 55.24.4.1889 Ritterling, RE XII, 1925, 1280-1282. Marele epigrafist german a omis posibilitatea ca legio XXX Ulpia Victrix să fi fost creată în perioada dintre cele două expediţii dacice ale lui Traian.1890 Parker 1928, 109-116. Farnum 2005, 25 datează înfiinţarea legiunii în anul 99.1891 Webster 1985, 109.

262

anului 103. Amândouă ar fi luptat în campania împotriva dacilor din 105-106 şi

recompensate pentru bravură cu cognomina ex virtute precum fortis şi, respectiv,

Victrix1892.

Considerăm ipoteza susţinută de Syme şi Strobel drept cea mai verosimilă.

Legio V Alaudae nu mai exista, contrar opiniei mai multor istorici1893, încă din anul

70, când a fost desfiinţată, cu siguranţă, de Vespasianus1894, iar legio XXI Rapax nu

mai exista, cel mai târziu, începând cu anul 921895.

Cel mai târziu după încheierea războiului dacic al lui Traian, legio XXX Ulpia

a staţionat la Brigetio, după cum o indică materialul tegular descoperit pe teritoriul

Pannoniei Superior, inclusiv la Carnuntum şi Vindobona1896.

Legio XXX Ulpia a staţionat la Brigetio până în 118/119 când, ca urmare a

revenirii legiunii I Adiutrix, care se afla în Dacia, a fost transferată în Germania

Inferior. Potrivit lui K. Strobel, legiunea a staţionat la Noviomagus între anii 118-

1201897. În opinia noastră, perioada în care legiunea a staţionat la Nijmegen trebuie

extinsă până în anul 122, când a fost transferată la Vetera Castra, ca urmare a plecării

din acest castru a legiunii VI Victrix în Britannia1898. Legiunea a lăsat în perioada

1892 Salmon 1936, 102; Syme 1971, 91-92; Mann 1963, 483; Strobel 1984, 97-98; Keppie 1984, 213 data înfiinţarea celor două legiuni în anul 101; Strobel 2010, 254. 1893 Filow 1906, 45-46; Ritterling, RE XII 1925, 1265-1271; 1568-1570; Ritterling 1925, Syme 1928, 45; Patsch 1937, 3, 19, 46; Alföldy 1959, 114, 116, 123; Merlin 1959, 135; Doruţiu-Boilă 1961, 349-352; La Baume 1971, 378; Ivanov 1974, 240; Doruţiu-Boilă 1977, 289; Webster 1985, 109; Dobson 1986, 13, nota 10; Keppie 1990, 61; Pavan 1991, 173; Le Bohec 1994, 205. 1894 Strobel 1988e, 504-508; Strobel 1989, 2; Franke 2000a, 43-46.1895 Suetonius, Domitianus 6.1; Eutropius 7.23.4; Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII, 1925, 1736, 1788-1789. Această teză a fost preluată şi de alţi cercetători, cu toate că nu există dovezi privind prezenţa legiunii în Pannonia: Syme 1936, 177; Mócsy 1974, 83-84; Wilkes 1983, 269-270; Strobel 1986c, 217; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 84 et passim; Jones 2002, 138, 149, 152. Bérard 2000, 55-60 consideră că legiunea a fost desfiinţată de Domitianus după ce a participat la revolta lui L. Antonius Saturninus. J.-J. Hatt 1949, 132-136, s-ar fi revoltat împotriva lui Nerva, ar fi luat cu asalt şi distrus castrul de la Argentoratum, după care ar fi fost învinsă şi distrusă de către Traian. Această ipoteză, care nu este susţinută de realităţile arheologice din teren, a fost demontată de Kneissl 1969, 60-62 şi Bérard 1985, 81. O ipoteză cel puţin fantezistă a fost propusă de Farnum 2005, 117-118, potrivit căreia legio XXI Rapax ar fi fost distrusă în 101-102, în războiul dacic al lui Traian.1896

CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respectiv, Brigetio; CIL III 11370a-c; Ritterling, RE XII, 1925, 1822; Lőrincz 1975, 347, 351-352; cu privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pentru Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; AE 1957, 188; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia Victrix la Brigetio în 103.1897 Brunsting 1977, 117; Strobel 1984, 99; Strobel 1988f, 444; 452-453. Vezi Strobel 2010, 412, unde cercetătărul german datează plecarea legiunii la Vetera în 118.1898 Vezi rezervele faţă de o asemenea ipoteză exprimate de Brunsting, Steures 1995, 85-117; Haalebos 2000, 474; Le Bohec 2000a, 71. Farnum 2005, 25, 39, 45, 62 susţine că legio XXX Ulpia Victrix a fost transferată de la Brigetio direct la Vetera în 122.

263

staţionării sale în Germania Inferior un material tegular extrem de bogat şi

diversificat1899.

Nu există dovezi potrivit cărora legio XXX Ulpia Victrix ar fi participat la

războiul parthic al lui Traian sau la operaţiunile împotriva rebelilor din Iudaea între

anii 132-135.

IV. DISTRIBUŢIA LEGIUNILOR ROMANE ÎNTRE ANII 81-138

I. Repartiţia legiunilor romane între anii 81-86

În anul 81, distribuţia legiunilor romane era următoarea1900:


BRITANNIA Isca Silurium II Augusta

Deva II Adiutrix

Eburacum VIIII Hispana

Viroconium XX Valeria Victrix

GERMANIA SUPERIOR Mogontiacum I Adiutrix

XIIII Gemina

Argentoratum VIII Augusta

Vindonissa XI Claudia

GERMANIA INFERIOR Novaesium VI Victrix

Noviomagus X Gemina

Bonna XXI Rapax

Vetera Castra XXII Primigenia

HISPANIA CITERIOR Léon VII Gemina

1899 Vezi lista referinţelor la Le Bohec 2000, 71-74.1900 Cf. Ritterling, RE XII, 1925 1364.VI.

264

NUMIDIA Theveste III Augusta

DALMATIA Burnum IIII Flavia Felix

PANNONIA Poetovio XIII Gemina

Carnuntum XV Apollinaris

MOESIA Viminacium VII Claudia

Novae I Italica

Oescus V Macedonica

CAPPADOCIA Melitene XII Fulminata

Satala XVI Flavia Firma

SYRIA Raphanaea VI Ferrata

Zeugma IIII Scythica

Samosata/Antiohia? III Gallica

IUDAEA Hierosolyma X Fretensis


XXII Deiotariana

Primele acţiuni militare ale lui Domitianus au avut loc în zona Rinului,

importante efective fiind concentrate în Germania Superior pentru a duce războiul

împotriva chattilor1901. În pofida afirmaţiilor unora dintre detractorii lui Domitianus

care au ironizat rezutatele acestei campanii1902, operaţiile împotriva chattilor le-au

adus romanilor o victorie semnificativă, chiar dacă nu spectaculoasă; drept urmare,

porţiunea cuprinsă între zonele de pe malul de est al Rinului, situată în dreptul

castrelor Mogontiacum şi Argentoratum, a fost anexată1903. Operaţiunile împotriva

chattilor au fost declanşate în anul 82: Împăratul, după ce a primit o a doua salutaţie

împerială la în martie 82 (el este atestat imperator II într-o diplomă militară datând

din 19 septembrie 821904), a fost distins cu a treia în ianuarie 83 (era imperator III la 9

1901 Gsell 1894, 176-197; Bérard 1985; Strobel 1987c, 423-452; Bérard 1994, 221-240; Jones 2002, 127-131. 1902 Cassius Dio 67.4.1; Plinius Secundus, Panegyricus 11.4; Tacitus, De vita Agricolae 39. Singura sursă antică de încredere cu privire la desfăşurarea acestei campanii este Sex. Iulius Frontinus care, potrivit opiniei lui Gsell ar fi luat parte la această expediţie având calitatea de comes al împăratului (Gsell 1894, 186).1903 Frontinus, Stratagemata 1.3.10: Imperator Caesar Domitianus Augustus, cum Germani more suo e saltibus et obscuris latebris subinde impugnarent nostros tutumque regressumin profunda silvarum haberent, limitibus per centum viginti milia passuum actis non mutavit tantum statum belli, sed et subiecit dicioni suae hostes, quorum refugia nudaverat; Schönberger 1969, 159; Strobel 1987c, 423-452; Gsell 1894, 192-196; Jones 2002, 131. 1904 Mommsen 1881, 496.

265

iunie 831905). Nu se ştie cînd i-a fost decernată împăratului cea de-a patra salutatio,

însă Domitianus este atestat ca imperator V în ianuarie 84 şi imperator VII în

septembrie, acelaşi an1906. Senatul i-a conferit împăratului titlul triumfal

(Siegerbeiname) Germanicus în septembrie 83, inaugurând, astfel, o practică la care

vor recurge ulterior şi alţi principi1907. În urma acestui război, Domitianus a hotărât să

transforme cele două comandamente de la Rin în provincii propriu-zise1908.

Campania împotriva chattilor a antrenat o complexă redislocare de trupe.

Legio VIIII Hispana a participat la acest război cu o vexillatio1909. E. Ritterling a

susţinut că şi alte legiuni din Britannia au trimis la Rin vexilaţii1910. Argumentul de la

care a pornit marele cercetător german a fost prezenţa celor numelor celor patru

legiuni ale Britanniei în lista vexilaţiilor puse sub comanda primipilarului C. Velius

Rufus1911. Această ipoteză a fost contestată pe baza tegulelor ştampilate ale mai multor

legiuni descoperite la Mirebeau-sur-Bèze, care păreau că menţionează numele unei

singure unităţi aparţinând garnizoanei Britanniei: VIIII Hispana1912. K. Strobel a

presupus că singura legiune din Britannia care a trimis o vexilaţie la Rin pentru a

participa la războiul împotriva chattilor a fost VIIII Hispana, aceasta fiind însoţită de

trupe auxilare1913. Ipoteza sa a fost infirmată de F. Bérard, care nu consideră absenţa

ştampilelor tegulare ale legiunilor II Adiutrix, II Augusta şi XX Valeria Victrix drept

un argument cu privire la neparticiparea acestora la campania din anul 82/83

împotriva chattilor1914. Cu siguranţă că forţa expediţionară evocată în inscripţia de la

Baalbek a fost formată în perioada războiului împotriva chattilor, fapt care ar putea

explica prezenţa detaşamentelor legiunilor din Britannia (II Adiutrix, II Augusta, VIIII

Hispana şi XX Valeria Victrix) alături de legiuni din Germania (I Adiutrix, VIII

Augusta, XIIII Gemina şi XXI Rapax). O asemenea ipoteză oferă o interpretare mai

plauzibilă cu privire la componenţa forţei expediţionare. Aceasta a fost trimisă

împotriva dacilor în 85/86 şi apoi împotriva quadilor, marcomannilor şi sarmaţilor în

anul 89. Formarea corpului expediţionar după anul 86 când legiunile I şi II Adiutrix 1905 ILS 1996. 1906 Buttrey 1980, 30–31; Jones 2002, 129. 1907 Kneissl 1969, 43-57, 97-102, 83; Buttrey 1980, 52–56; Martin 1985, 168–173; Martin 1987, 73-82; Strobel 1987c, Strobel 1994, 366-367.1908 Strobel 1987c, 431, 434-435, 444-445, 449; Strobel 1994, 367. 1909 CIL XIV 3612 = ILS 1025; Saxer 1967, 24, nr. 41; Strobel 1987b, 204-205; Bérard 1994, 222. 1910 Ritterling 1904b, 23-38; Ritterling, RE XII, 1925 1276, 1668.1911 IGLS 2796 = ILS 9200. Saxer 1967, 24, nr. 41 a pus la îndoială conexiunea dintre vexilaţia comandată de L. Roscius Aelianus Mecius Celer şi cele aflate în subordinea lui C. Velius Rufus.1912 Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990: Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 311-320.1913 Strobel 1987b, 205; Strobel 1987c, 441, nota 124.1914 Bérard 1994, 222-223.

266

staţionau deja în Pannonia, împreună cu legiuni de la Rin şi din Britannia ar avea o

logică greu de înţeles şi este mai puţin plauzibilă 1915. Considerăm ipoteza propusă de

F. Bérard drept cea mai verosimilă şi ne-o asumăm.

În perioada războiului împotriva chattilor, legio XXI Rapax a fost transferată în

Germania Superior, fapt atestat de prezenţa tegulelor ştampilate pe care apar la

Mirebeau şi pe un mic fragment de bronz descoperit la Friedberg1916. Locul acesteia a

fost luat la Bonna de legio I Minervia, recent creată de Domitianus1917. Astfel, pentru

scurt timp, în Germania Superior au staţionat nu mai puţin de cinci legiuni (I Adiutrix,

VIII Augusta, XI Claudia, XIIII Gemina, XXI Rapax)1918.

1915 Bérard 1994, 227-229. Vezi IDRE II 406.1916 CIL XIII 12317-12321, 7404; Syme 1928, 82; Kennedy 1983a, 189-190; Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990, 311-320; Bérard 2000, 54-55. 1917 Cassius Dio 55.24.3; Ritterling, RE XII, 1925 1420-1421; Bérard 2000, 54-55.1918 Strobel 2010, 80.

267

II. Repartiţia legiunilor romane între anii 86-98

Următorul moment semnificativ în istoria legiunilor îl reprezintă anul 85/86.

Evenimentele survenite în această perioadă au dus la o transformare radicală a

dispozitivului militar roman, al cărui centru de greutate s-a deplasat dinspre Occident

spre Dunăre şi Orient. Iniţiativa i-a aparţinut lui Domitianus, iar politica sa va fi

continuată de Traian şi Hadrianus. Primul eveniment care a determinat această

transformare a fost atacul dacilor asupra Moesiei la sfârşitul anului 84 sau la începutul

anului următor1919. În luptele care au urmat invaziei şi-a pierdut viaţa şi guvernatorul

provinciei, C. Oppius Sabinus1920.

Domitianus a venit la Dunăre însoţit de prefectului pretoriului, Cornelius

Fuscus, şi a acţionat cu energie pentru remedierea situaţiei1921. După ce atacul dacilor

a fost respins, Domitianus a divizat Moesia deoarece frontiera dunăreană a acestei

provincii era prea întinsă pentru a-i fi încredinţată unui singur guvernator. Divizarea a

avut loc în anul 86, primul guvernator al Moesiei Superior fiind L. Funisulanus

1919 Alföldy, Halfmann 1973, 358-359.1920 Iordanes, Getica 76: Longum namque post intervallum Domitiano imperatore regnante eiusque avaritia metuentes foedus, quod dudum cum aliis principus pepingerat, Gothi solventes, ripam Danubii iam longe possessam ab imperio Romano deletis militibus cum eorum ducibus vastaverunt. Cui provinciae tunc post Agrippam Oppius praeerat Savinus, Gothis autem Dorpaneus principatum agebat, quando bello comisso Gothi, Romanos devictos, Oppii Savini caput abscisum, multa castella et civitates invadentes de parte imperatoris publice depraedarunt; Suetonius, Domitianus 6.1: Patsch 1937, 5-9; Strobel 1989, 35-43. Cu privire la C. Oppius Sabinus, vezi: Stein 1940, 34; Thomasson LP 125, nr. 27 (legat în 85/86). Potrivit lui Strobel 1989, 39; Eck 1982, 309, nota 114, Oppius Sabinus ar fi fost numit guvernator al Moesiei încă din anul 84. El a fost consul ordinarius împreună cu Domitianus în anul 84 (potrivit Degrassi 1952, 25; PIR² O 122; Groag, RE XVII:1, 1939 744-745).1921 Cassius Dio 67.6.3; Iordanes, Getica 77: Qua necessitate suorum Domitianus cum omni virtute sua Illyricum properavit et totius pene rei publicae militibus ductore Fusco praelato cum lectissimis viris amnem Danubii consertis navibus ad instar pontis transmeare coegit super exercitum Dorpanei . Cu privire la Cornelius Fuscus, vezi: PIR² C 1365; Pflaum 1960-1961, 78-80, nr. 34.

268

Vettonianus, fostul guvernator al Pannoniei1922. Numele primului guvernator al

Moesiei Inferior nu este cunoscut, însă istoricii au avansat ipoteza numirii lui M.

Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus (86-89). Probabil el a fost succesorul lui

Oppius Sabinus şi ultimul guvernator la Moesiei înainte de divizare1923. Crearea celor

două noi provincii imperiale de rang consular a fost însoţită de consolidare a limes-

ului dunărean. Legio IIII Flavia, care staţiona la Burnum, în Dalmatia, a plecat din

această provincie complet pacificată şi a fost transferată la Singidunum, în anul 861924,

alăturându-se legiunii VII Claudia, care staţiona la Viminacium1925. În Moesia Inferior

staţionau, de asemenea, două legiuni: I Italica (Novae) şi V Macedonica (Oescus)1926.

Schimbări cel puţin la fel de importante au survenit şi în distribuţia forţelor

romane de pe cursul mijlociu al Dunării şi de pe Rin. Legio I Adiutrix care staţiona în

castrul dublu de la Mogontiacum alături de legio XIIII Gemina a fost transferată în

85/86, ca urmare a atacului dacilor din 84/85, în Pannonia. Istoricii au emis diferite

ipoteze cu privire la locul unde legiunea şi-ar fi avut garnizoana în primii ani de

staţionare în această provincie. Legio I Adiutrix a fost localizată la Burnum, Brigetio,

Sirmium şi Poetovio1927. Majoritatea cercetătorilor consideră că legio I Adiutrix a

staţionat în primii trei ani după venirea sa în Pannonia la Sirmium1928. Alţi istorici au

avansat ipoteza staţionării legiunii la Sirmium pe parcursul întregii perioade 86-971929.

1922 Stein 1940, 35-38; PIR² F 570; Thomasson LP 125, nr. 29; CIL III 4013 = ILS 1005 = IDRE II 271. Este atestat ca guvernator în Pannonia la 5 septembrie 85 (CIL XVI 31). 1923 Thomasson LP 125 nr. 28; 148, nr. 162; Alföldy, Halfmann 1973, 356-361; PIR² C 1407; PME C 242; AE 1973 283 = IPD4 775b = IDRE I 176; CIL II 6013: M(arco) Cornelio / M(arci) f(ilio) G[al(eria tribu)] Nigri/no Curiatio / Materno co(n)s(uli) / leg(ato) Aug(usti) pro pr(aetore) / provinc(iae) Moes(iae) / provinc(iae) Syriae; CIL II 3783; AE 2004 1239. 1924 Ritterling, RE XII, 1925 1542; Syme 1928, 46, 49; Patsch 1937, 9; Syme 1971, 86; Benea 1983, 148-150; Strobel 1984, 88; Strobel 1989, 48, 71, 95; Farnum 2005, 19, 38, 61.1925 Benea 1983, 35-42.1926 Matei-Popescu 2010, 35-53 (V Macedonica); 79-88 (I Italica).1927 Poetovio: Ritterling, RE XII, 1925, 1388-1389; Brigetio: Syme 1928, 44; 55; Syme 1938, 269-271; Sirmium: Alföldy 1959, 121-122; Poetovio: Mann 1983a, 32-33. 1928 CIL V 7425 = ILS 2720 = ILJug 3017 = Stehlik 1969, 83 nr. 101 = Dobó 1968, 97, nr. 511: Q(uinto). Attio T(iti) f(ilio) / Maec(ia tribu) Prisco / aed(ili), IIvir(o) quinq(uennali), / flam(ini) Aug(usti), pont(ifici) / praef(ecto) fabr(um), praef(ecto) coh(ortis) I/ Hispanorum et coh(ortis) I/ Montanorum et coh(ortis) I/ Lusitanor(um), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I / Adiutric(is), donis donato / ab imp(eratore) Nerva Caesare Aug(usto) / Germ(anico) bello Suebic(o) coron(a) / aurea hasta pura vexill(o) ,/ praef(escto) alae I Aug(ustae) Thracum / plebs urbana; AE 1923, 28 = Stehlik 1969, 84 nr. 102: ...hast(ato) priori leg(ionis) I Adiut(ricis), p(rimo)p(ilo) et principi peregrinor(um), d(onis) d(onato) ab Imp(eratore) Caes(are) Traiano Aug(usto) Germanico....Mirković 1971, 62, 12 = ILJug 3017: I(ovi) O(ptimo) M(aximo)/ Q. Sabini(us)/ Maximus/ mil(es) leg(ionis) I Ad(iutricis)/ (centuria) Egna(ti) Paet(i)/ s(olvit) l(ibens) m(erito); Milošević 1971, nr. 96, 114. Cu privire la staţionarea legiunii la Sirmium între anii 86-89, vezi Mirković 1971, 62; Strobel 1984, 85, nota 1; Mirković 1990, 636; Strobel 2010, 95.1929 Mócsy 1974, 82; cf. Alföldy 1959, 141; Dušanić 1967, 69.

269

Până în prezent nu avem niciun indiciu cu privire la existenţa unui castru de

legiune la Sirmium iar ipoteza potrivit căreia legio I Adiutrix a staţionat lângă acest

oraş doar pe perioada războiului dacic al lui Domitianus (86-89) pare mult mai

plauzibilă1930.

Unii istorici au luat în calcul chiar şi posibilitatea ca legiunea să fi servit între

anii 86-89 alături de legio II Adiutrix în Moesia Superior în subordinea lui Tettius

Iulianus sub a cărui conducere ar fi luptat în războiul dacic1931.

Primul indiciu cronologic privind prezenţa legiunii în Pannonia datează din

anul 971932. Potrivit unor cercetători, legio I Adiutrix ar fi fost transferată în nordul

provinciei în anul 89 pentru a participa la războiul împotriva quadilor şi

marcomannilor şi ar fi staţionat, provizoriu, într-un castru de campanie în apropiere de

Brigetio1933.

Legio I Adiutrix a participat la războiul suebic al lui Nerva1934, fiind distinsă

pentru bravură cu epitetul pia fidelis1935.

Ipoteze nu mai puţin controversate au fost formulate şi în legătură cu venirea

în Pannonia a legiunii II Adiutrix. Potrivit unei teze mai recente formulate de M.

Hassall, legiunea ar fi staţionat în Britannia, la Inchtuthil până în anul 87 1936. Cu toate

acestea, legio II Adiutrix a trimis în anul 82/83 pe continent, asemenea celorlalte

legiuni britanice, o vexillatio pentru a participa la războiul lui Domitianus împotriva

chattilor1937.

Legiunea a fost transferată, împreună cu legio I Adiutrix sau la scurt timp după

aceasta, la Dunărea de Jos pentru a participa la războiul dacic al împăratului

1930 Mirković 1971, 28-30; Eadie 1977, 211; Strobel 1984, 85, în special nota 1. 1931 Alföldy 1959, 122 şi urm.; Strobel 1984, 85, 87-88; Strobel 1989, 71-72; Strobel 2010, 95. Cele două legiuni ar fi fost transferate în Pannonia în anul 89, potrivit Strobel 1989, 96-98 şi Strobel 2010, 91, 114.1932 CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511: Q(uinto) Attio T(iti) f(ilio) / Maec(ia tribu) Prisco / aed(ili) Iivir(o) quinq(uennali) / flam(ini) Aug(usti) pontif(ici) / praef(ecto) fabr(um) praef(ecto) I / Hispanorum et coh(ortis) I / Montanorum et coh(ortis) I / Lusitanor(um), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I / Adiutric(is) donis donato / ab Imp(eratore) Nerva Caesare Aug(usto) / Germ(anico) bello Suebic(o) coron(a) / aurea, hasta pura, vexillo / praef(ecto) alae I Aug(ustae) Thracum / pleps urbana.1933 Alföldy 1959, 127; 138; Syme 1938, 269 şi urm.; Strobel 1984, 85, nota 2. Potrivit Strobel 1988b, 215-217; Strobel 1989, 100; Strobel 2010, 115, legio I Adiutrix staţiona din 93 la Brigetio. Vezi Lőrincz 1975, 343-352, care susţine că legio I Adiutrix s-a stabilit la Brigetio în anul 97, ipoteză dificil de demonstrat.1934 Cu privire la acest război, vezi: Dušanić, Vasić 1977, 291-304; Dušanić 1983, 13-21; Strobel 1989, 107; Jones 2002, 153-155.1935 CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511; Strobel 1987a, 276; Strobel 1989, 107, 132; Strobel 2010, 189. Lőrincz 2000a, 154, nota 33 datează acordarea acestui titlu în perioada războiului dacic al lui Traian.1936 Hassall 2000a, 62-63; Hassall 2000b, 446, 449.1937 Ritterling 1904b, 23-38; Ritterling, RE XII, 1925 1276, 1668; Bérard 1994, 222-223. Contra: Strobel 1987b, 205; Strobel 1987c, 441, nota 124.

270

Domitianus1938. Pornind de la o inscripţie funerară dedicată unui centurion al legiunii a

fost avansată ipoteza potrivit căreia în primii ani legio II Adiutrix ar fi staţionat la

Sirmium1939. Numele principelui care l-a decorat pe T. Cominius Severus nu este

menţionat şi s-a presupus că acesta ar putea fi Domitianus, iar războiul evocat ar fi cel

purtat împotriva dacilor între anii 85-891940. Drept argument suplimentar privind

ipoteza apartenenţei localităţii Sirmium la Moesia Superior a fost invocată inscripţia

dedicată unui tribun laticlav al legiunii II Adiutrix decorat de Domitianus pentru

bravură în războiul împotriva sarmaţilor şi suebilor din anul 921941.

M. Mirković a infirmat teza lansată de W. Pfitzner şi preluată de mai mulţi

autori potrivit cărora Sirmium ar fi aparţinut Moesiei Superior în perioada 86-1061942.

De asemenea, dovezile existente nu ne permit să presupunem că legio I Adiutrix şi

legio II Adiutrix ar fi staţionat în Moesia Superior în ultimul deceniu al secolului I

p.Chr., ci mai curând în Pannonia1943. Unii autori susţin ipoteza potrivit căreia în 87

legiunile I Adiutrix şi II Adiutrix staţionau la Singidunum şi, respectiv, la Margum,

aflându-se, temporar, în subordinea legatului Moesiei Superior1944. Acestea ar fi fost

1938 Ritterling, RE XII, 1925, 1387-1388; Syme 1928, 44; Patsch 1937, 9; Syme 1938, 269; Alföldy 1959, 121-123; Mirković 1971, 28-30; Strobel 1984, 85; Bérard 1985, 224; Lőrincz 2000a, 153; Farnum 2005, 15, 38, 61 (care o localizează de la început la Brigetio). Vezi Strobel 1989, 48 şi Strobel 2010, 91, 95, unde este propus anul 87.1939 CIL III 10244 = ILS 9193 = Mirković 1971, 70, nr. 33: T. Cominius / T. f(ilius) Vol(tinia) Seve/rus Vienna (centurio) / leg(ionis) II Adiutric(is) /donis donat(us) / ab imp(eratore) Caesare / Aug(usto) bello Dacico / torquibus armillis / phaleris corona val/lari vixit ann(is) XXXV / T. Caesernius Macedo / proc(urator) Aug(usti) her(es) ex test(amento) p(osuit).1940 Pfitzner 1881, 77, 122.1941 CIL X 135 = ILS 2719 =IPD4 508: ..[S]atrio Q. f. Hor. Sep/….to IIIIvir viarum cur[an/da]rum tribuno militum l[eg. / sec]undae Adiutricis p.f. donis [mi/li]taribus bello Suebico it[em / Sar]matico corona murali coro[na / val]lari hastis puris duodus (sic) vex[ill. / ar]genteis duobus, optioni tribun[or. / le]gionum quinq., quaest. pro [pr. / pr]ovinciae Cretae et Cyren[ar(um), / tr]ib. plebis, praetori, / patrono municip[ii, ex]testamento fili eius / [L.] d. d. d. Ritterling, RE XII, 1925, 1444-1445; Syme 1928, 46-49, care localizează legio II Adiutrix pentru această perioadă la Singidunum; Alföldy 1959, 122, potrivit căruia inscripţia de la Potentia menţiona doar legiunile care aparţineau Moesiei Superior: II Adiutrix, V Alaudae, IIII Flavia Felix, VII Claudia; Filow 1906, 41-42; Dušanić, Vasić 1977, 302, 304 consideră că este vorba despre legiunile Pannoniei. Ulterior, Dušanić 1983, 13, nota 2 şi-a revizuit ipoteza, susţinând că inscripţia face referire la legiunile Pannoniei şi ale Moesiei Superior. Strobel 1983, 131-132; Strobel 1988d, 235-236 nu a specificat cărei provincii îi aparţineau legiunile respective; Mann 1983a, 32, consideră că legiunile I şi II Adiutrix au staţionat în această perioadă la Poetovio şi Mursa. Vezi Strobel 1988d, 235-236 şi Strobel 1989, 130-131, potrivit cărora inscripţia nu permite identificarea celor cinci legiuni la care face referire inscripţia. Cu privire la interpretarea sintagmei optioni tribunorum, vezi Strobel 1988d, 235-236.1942 Pfitzner 1881, 77, 122. Această teză a fost preluată şi de Gündel 1895, 42; Ritterling, RE XII, 1925, 1444; Fluss, RE XV 2353, s.v. Moesia; Mócsy, RE Supplementum IX, 1962, 585, s.v. Pannonia; Alföldy 1959, 122. 1943 Mirković 1971, 29-30. Concluziile sale au fost acceptate de majoritatea cercetătorilor. Vezi: Strobel 1989, 66, nota 60; 71, nota 11; Lőrincz 1975, 345; Lőrincz 2000a, 161, nota 22; Lőrincz 2001, 65, nota 369 cu bibliografie; Lőrincz 2003, 25.1944 Alföldy 1959, 122 şi urm.; Strobel 1984, 85, 87-88; Strobel 1989, 71-72; Strobel 2010, 95.

271

transferate în 89 în Pannonia pentru a participa la războiul lui Domitianus împotriva

sarmaţilor, quadilor şi marcomannilor1945.

Legio II Adiutrix este atestată la Aquincum în timpul lui Domitianus printr-o

ştampilă tegulară cu textul leg(ionis) II Ad(iutricis) / p(iae) f(idelis) D(omitianae)1946

şi alte documente epigrafice1947.

Aflată la Poetovio încă din anul 45/461948, legio XIII Gemina a fost transferată

la Vindobona, cel mai probabil, în 97/98, după desfăşurarea unui bellum Suebicum et

Sarmaticum, izbucnit, probabil, în ultimul an de domnie a lui Domitianus şi care a

continuat sub Nerva, succesorul său 1949.

Un episod semnificativ al acestei perioade îl reprezintă revolta guvernatorului

Germaniei Superior, L. Antonius Saturninus, în anul 891950. În castrul de la

Mogontiacum erau concentrate două legiuni, XIIII Gemina Martia Victrix şi XXI

Rapax. Domitianus a dispus, după înnăbuşirea revoltei, ca pe viitor să nu mai

staţioneze două legiuni într-un singur castru1951. Drept urmare, una dintre cele două

legiuni care staţionau la Mogontiacum a fost obligată să plece din castru. E. Ritterling

a avansat ipoteza potrivit căreia legio XXI Rapax, drept pedeapsă pentru participarea

la revolta lui Antonius Satuninus, a fost transferată, în anul 89, de la Mogontiacum la

Brigetio, în Pannonia, unde a fost distrusă de sarmaţi în anul 921952.

1945 Strobel 1989, 96-98; Strobel 2010, 114. Vezi şi inscripţia dedicată lui C. Velius Rufus: IGLS 2796 = ILS 9200.1946 Parragi 1986, 163, Kat. 39; Lőrincz 1995, 115; Lőrincz 2000b, 162. Potrivit Strobel 1989, 96, 123, legiunea a construit castrul de pământ de la Aquincum în 89.1947 CIL X 135; CIL III 10224; CIL III 14347²; Lőrincz 1978, 309-310; Fitz 1986a, 341-343, nr. 17-29; Strobel 1989, 80; Németh 1994, 139-152; Lőrincz 2000b, 162; Farnum 2005, 16, 38, 52, 61; Strobel 2010, 114, 119.1948 CIL III 4061 = ILS 2330; Tacitus, Historiae 3.1; Ritterling, RE XII, 1925 1713; Parker 1928, 125, 132; Webster 1985, 51; Farnum 2005, 23, 36, 61.1949 Lőrincz 1979, 358; Strobel 1984, 85, 95; Strobel 1988b, 209; Lőrincz 1989, 98; Lőrincz 1989, 98; Mráv 2000, 77-94; Lőrincz 2001, 71; Strobel 2010, 155. Patsch 1937, 43, potrivit căruia la acest război ar fi participat şi iazygii; contra Syme 1936, 187: “The iazyges were kept in order – perhaps by fear of Dacia, their eternal enemy”; Dušanić, Vasić 1977, 299-304 (potrivit Dušanić, Vasić 1977, 301-302, nota 67, comanda lui L. Caesennius Sospes asupra legiunii XIII Gemina este datată ipotetic în 96/97); Strobel 1984, 85, nota 3, 95; Potrivit Neumann 1985, 120-122, doar o parte a legiunii XIII Gemina ar fi fost transferată la Vindobona, fapt infirmat de Strobel 1988b, 209 şi Lőrincz 1989, 98; Lőrincz 2001, 71; Jones 2002, 153-155; Grainger 2003, 22-26.1950 Suetonius, Domitianus 6.2; Pseudo Aurelius Victor, Epitomae 11.9; Cassius Dio 67.11.1; Ritterling 1932, 24, nr. 17; Syme 1978, 12-21Walser 1968, 497-507; Strobel 1986d, 203-220; Jones 2002, 144-149. 1951 Suetonius, Domitianus 7: Geminari legionum castra prohibuit, nec plus quam mille nummos a quoquam ad signa deponi, quod L. Antonius apud duarum legionum hiberna res nouas moliens fiduciam cepisse etiam ex depositorum summa uidebatur.1952 Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII 1925, 1277, 1736 şi 1788-1789. Syme 1928, 50-51; Syme 1936, 177; Syme 1938, 270-271; Alföldy 1959, 126; Mócsy 1974, 83-85; Lőrincz 1981a, 285; Wilkes 1983, 269-270, 283-284, nota 74; Strobel 1986d, 217; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 84, 96, 100; Lőrincz 2001, 67; Jones 2002, 138, 149, 152; Lőrincz 2003, 25. Potrivit Farnum 2005, 24, 38, 45, 61, legio XXI Rapax a fost transferată la Poetovio, unde ar fi înlocuit legio XIII Gemina. Potrivit Strobel

272

Deşi dovezile cu privire la sfârşitul legiunii lipsesc, este cert că aceasta nu a

mai supravieţuit până în timpul lui Traian sau al lui Nerva, după cum au susţinut unii

istorici1953.

Principalul argument în fovoarea ipotezei distrugerii legiunii de către sarmaţi

îl constituie mărturiile istoricilor Suetonius şi Eutropius1954.

Potrivit lui F. Bérard, legio XXI Rapax nu a supravieţuit anului 89, fiind

dizolvată de Domitianus în Germania Superior, după ce aceasta a participat activ la

revolta lui L. Antonius Saturninus1955. Deşi plauzibilă, considerăm o asemenea ipoteză

ca improbabilă. Mărturia autorilor antici, în special a lui Suetonius, care a fost

contemporan cu aceste evenimente, nu poate fi, în opinia noastră, neglijată. Concluzia

pe care ne-o asumăm este cea a dispariţiei legiunii XXI Rapax în anul 92, în dezastrul

suferit în Pannonia în faţa sarmaţilor.

Transferul legiunii XIIII Gemina de la Mogontiacum în Pannonia a avut loc în

jurul anului 96/97, după cum pare să dovedească o inscripţie de la Ad Flexum1956.

Unitatea a fost înlocuită la Mogontiacum de legio XXII Primigenia, care a fost

transferată de la Vetera, din Germania Inferior1957. Faptul că pe ştampilele tegulare ale

legiunii XXII găsite la Mainz nu mai apare epitetul Domitiana, ci doar formula p(ia)

f(idelis) demonstrează că transferul unităţii în acest castru nu a avut loc anterior anului

96/971958. La aceste mărturii se adaugă informaţia oferită de biografia lui Hadrianus

din Historia Augusta. După ce Traian a fost adoptat de Nerva, în octombrie 97,

Hadrianus a servit ca tribun militar laticlav în legio XXII Primigenia, care se afla la

Mogontiacum1959.

2010, 111, legio XXI Rapax a fost trimisă la Carnuntum.1953 Cheesman 1909, 155, unde se susţinea că legio XXI Rapax a fost distrusă între anii 98-106, şi Parker 1928, 109-114, potrivit căruia legio XXX Ulpia Victrix ar fi primit acest număr de ordine deoarece existau deja 29 de legiuni, una dintre acestea fiind XXI Rapax. Legio II Traiana ar fi fost creată după înfiinţarea legiunii XXX Ulpia. Ulterior, Hatt 1949, 132-136, susţinea că legio XXI Rapax s-ar fi revoltat împotriva lui Nerva şi ar fi distrus şi incendiat castrul de la Argentoratum înainte de a fi învinsă şi dizolvată de către Traian. Acest scenariu nu este, însă, convingător, după cum au demonstrat-o Kneissl 1969, 60-62 şi Bérard 1985, 81. 1954 Suetonius, Domitianus 6.1: legione cum legato simul caesa; Eutropius 7.23.4: nam in Sarmatia legio eius cum duce interfecta est.1955 Bérard 1985, 63-87; Bérard 1995, 224-225; Bérard 2000, 56-60. 1956 CIL III 13443-13444 = RIU I 235-236: leg(ionis) XIIII G(eminae) M(artiae) v(ictricis) / (centuriae) P(ubli) Fanni Maxsimi (sic); CIL III 13443 a fost datată de Alföldy 1959, 125, 138, în secolul III; Baatz 1969, 126; Lőrincz 1975, 345; 349; Lőrincz 1981a, 285; Strobel 1981, 262; Strobel 1984, 96; Nagy 1986, 381; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 100-101; Franke 2000b, 198-199; Lőrincz 2001, 71.1957 Strobel 2010, 248, legio VI Victrix a trimis un detaşament la Vetera, operaţiune care a anticipat transferul acesteia cu întregul efectiv în anul 103. Vezi şi Strobel 1988f, 437-453.1958 Waurick 1986, 834-837.1959 SHA, Vita Hadriani 2.5; CIL III 550; Franke 1991, 26; Franke 2000b, 199; Franke 2000c, 99.

273

În această perioadă, în Pannonia au staţionat nu mai puţin de cinci legiuni: I

Adiutrix, II Adiutrix, XIII Gemina, XV Apollinaris şi XXI Rapax (89-92), respectiv I

Adiutrix, II Adiutrix, XIII Gemina, XIIII Gemina Martia Victrix şi XV Apollinaris (97-

101). O asemenea situaţie îşi avea precedentul în perioada 83-85/86, cînd în Germania

Superior au staţionat, de asemenea, cinci legiuni: I Adiutrix, VIII Augusta, XI Claudia,

XIV Gemina şi XXI Rapax. În ultimii ani de domnie ai lui Domitianus şi, probabil, şi

în timpul lui Nerva, guvernatorul Pannoniei a fost distinsul general Cn. Pinarius

Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus1960. Acest fapt dovedeşte că, în pofida

imaginii de despot suspicios pe care au zugrăvit-o istoricii antici, Domitianus nu ezita,

atunci când considerente de ordin strategic o impuneau, să suspende regula nescrisă

potrivit căruia niciun legat de provincie de rang senatorial nu putea avea în subordinea

sa mai mult de patru legiuni.

Cariera sa strălucită a lui Pompeius Longinus i-a determinat pe unii istorici

contemporani să vadă în acest personaj un potenţial moştenitor pentru Nerva şi un

contracandidat serios pentru Traian la purpura imperială1961. Un alt potenţial

contracandidat, dar mai vârstnic, a fost strălucitul general M. Cornelius Nigrinus

Curiatius Maternus, fostul guvernator al Moesiei nedivizate şi al Moesiei Inferior,

decorat de Domitianus în două rânduri pentru bravură, şi care în ultimii ani ai

principatului acestuia a fost numit guvernator în Syria1962.

Distribuţia legiunilor în anul 98, când Traian a venit la putere, este prezentată

în următorul tabel:


BRITANNIA Isca Silurium II Adiutrix

Deva XX Valeria Victrix


GERMANIA SUPERIOR Argentoratum VIII Augusta

1960 CIL XVI 42 (20 februarie 98): et sunt in Pannonia Superiore sub. Cn. Pinario Aemilio Cicatricula Pompeio Longino; Thomasson LP 102, nr. 22; Thomasson LP² 38, 18:022; PIR² P 623; RE XXI 2274, nr. 90. 1961 Jones 2003, 155; Grainger 2003, 22-23 et passim. Potrivit acestor doi autori, guvernământul lui Pompeius Longinus în Pannonia ar putea fi datat între anii 96-98. El este atestat în Moesia Superior în 93/94: CIL XVI 39 = ILS 9053; AE 1998 1616 = RMD V 335 (16 septembrie 94); Weiß 2008, 279 (fragment din diploma de la 16 septembrie 94); Dušanić, Vasić 1977, 291-304 = AE 1977 722 = RMD I 6 (12 iulie 96). 1962 PIR² C 1407; AE 1973 283 = IPD4 775b = IDRE I 176; PME, C 242; CIL II 3783; CIL II 5630; CIL II 6013; Alföldy, Halfmann 1973, 331-373; Boscs-Plateaux 2005, 297-300; Eck, Pangerl 2008a, 219-226.

274

Vindonissa XI Claudia

Mogontiacum XXII Primigenia

GERMANIA INFERIOR Bonna I Minervia

Novaesium VI Victrix

Noviomagus X Gemina


NUMIDIA Theveste III Augusta

PANNONIA Brigetio I Adiutrix

Aquincum II Adiutrix

Vindobona XIII Gemina

Ad Flexum XIIII Gemina

Carnuntum XV Apollinaris

MOESIA SUPERIOR Singidunum IIII Flavia Felix

Viminacium VII Claudia

MOESIA INFERIOR Oescus V Macedonica

Novae I Italica








XXII Deiotariana

275

III. Repartiţia legiunilor romane între anii 98-107

Războiul dacic al lui Traian a constituit, fără îndoială, cel mai important

eveniment militar al acestei perioade. De importanţă secundară, anexarea regatului

arabilor nabateeni, care a avut loc în mod paşnic, a necesitat, totuşi, concentrarea unor

importante efective militare şi o redistribuire semnificativă a forţelor romane.

Împăratul Traian a continuat politica de consolidare a limes-ului dunărean

începută de Domitianus. Printre măsurile luate de acest principe se numără şi

transferarea unor legiuni legiuni de la Rin în Pannonia şi în Moesia pentru a participa

la campaniile împotriva regatului lui Decebal.

Legio I Adiutrix a participat între anii 97-101 la ridicarea castrului de piatră de

la Brigetio alături de vexilaţii ale altor legiuni din Pannonia: XIII Gemina, XIV

Gemina şi XV Apollinaris1963. După plecarea legiunilor I Adiutrix şi XIII Gemina în

Dacia, în 101, la Brigetio a venit legio XI Claudia1964, care a fost transferată de la

Vindonissa (Windisch), din Germania Superior, acest castru fiind abandonat1965. Legio

XI Claudia a participat, alături de vexilaţiile legiunilor XIIII Gemina şi XV Apollinaris

la ridicarea castrului de la Brigetio între anii 101-1051966. Această Bauvexillatio a mai

rămas la Brigetio până în anul 1061967, când legio XI Claudia a fost înlocuită la

Brigetio de legio XXX Ulpia Victrix1968.

1963 Lőrincz 1975, 343-3521964 Lőrincz 1975, 347; 351. 1965 Ritterling, RE XII, 1925, 1697; Lőrincz 1975, 343-352; Matei-Popescu 2010, 133, 262.1966 Lőrincz 1975, 346-349. 1967 Sarnowski 1987, 107-122; Strobel 1988c, 501-511; Matei-Popescu 2010, 262. Vezi şi Strobel 2010, 218.1968 Ritterling, RE XII, 1925, 1822; AE 1957, 188; Römische Limes Ungarn, 35; CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respective, Brigetio; CIL III 11370a-c; Lőrincz 1975, 347, 351-353; cu privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pentru Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; AE 1957, 188; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia Victrix la Brigetio în 103.

276

La scurt timp după declanşarea războiului dacic al lui Traian, legio XI Claudia

a fost transferată la Oescus1969, împreună cu o vexillatio sau chiar cu efectivul complet

al legiunii I Minervia1970. Legio XI Claudia este atestată la Durostorum pentru prima

dată în Moesia Inferior perioada în care guvernatorul acestei provincii a fost Q.

Roscius Coelius Murena Silius Decianus Vibullius Pius Iulius Eurycles Herculanus

Pompeius Falco (115-117)1971, dar se presupune că transferul de la Oescus în acest

castru a avut loc după sfârşitul războiului dacic1972.

În războiul dacic al lui Traian au fost angajate forţe numeroase1973. Fără

îndoială că rolul esenţial l-au jucat legiunile din provinciile învecinate cu regatul

dacic: Pannonia, Moesia Superior şi Moesia Inferior.

Este certă participarea unor legiuni ale Pannoniei, precum I Adiutrix1974, II

Adiutrix1975 şi XIII Gemina1976 şi XIIII Gemina Martia Victrix cu cel puţin o

vexillatio1977. Participarea legiunilor Moesiei Superior (IIII Flavia Felix1978 şi VII

Claudia1979) precum şi a celor din Moesia Inferior (I Italica1980, V Macedonica1981 şi XI

Claudia1982) constituie un fapt indiscutabil. Armata Moesiei Inferior a fost întărită cu

două legiuni (I Minervia şi XI Claudia) după atacul sarmaţilor asupra acestei provincii

în iarna anului 101-1021983.

1969 Matei-Popescu 2010, 133-134, 262-263.1970 Matei-Popescu 2010, 262-263. 1971 AE 1936 14; Aricescu 1977, 14; Thomasson LP 132, nr. 73.1972 Matei-Popescu 2010, 134, 2621973 Cu privire la forţele participante, vezi: Gostar 1979, 115-122; Piso 2000, 205-222.1974 Strobel 1984, 85-86; Piso 2000, 205-206; Petolescu 2010, 192-194.1975 Strobel 1984, 87-88; Piso 2000, 211-213; Petolescu 2010, 202.1976 Strobel 1984, 95-96; Moga 1985, 20-22; Piso 2000, 221-224; Petolescu 2010, 200-222.1977 CIL III 1158 = ILS 2477 = IDR III/5 366; CIL III 1196 = IDR III/5 574; Ritterling, RE XII 1925, 1282, 1741, 1753; Patsch 1937, 59-60; 158 considera că legiunea a participat la războiul dacic al lui Traian cu efectiv complet; Saxer 1967, 119 a sugerat că legiunea a trimis în războiul dacic o vexilaţie mai numeroasă; Mócsy 1974, 92; Gostar 1979, 117-118; Strobel 1984, 96, nota 71; Piso 2000, 224; Petolescu 2010, 205. Potrivit Strobel 1984, 96, legio XV Apollinaris ar fi participat la războiul dacic al lui Traian cu o vexilaţie numeroasă. Vezi şi Mann 1983a, 14; Wheeler 2000, 282; Franke 2005, 319; Farnum 2005, 23; Strobel 2010, 316, 345, nota 23. Pentru participarea trupelor Pannoniei la războiul dacic al lui Traian, vezi Benea 2006, 29-40.1978 Strobel 1984, 88-90; Piso 2000, 208-213; Petolescu 2010, 194-195. Pentru participarea celor două legiuni la războiul dacic al lui Traian vezi Benea 1983.1979 Strobel 1984, 91; Piso 2000, 218; Petolescu 2010, 203-204. 1980 Strobel 1984, 86-87; Matei-Popescu 2007, 293-294.1981 Strobel 1984, 90-91; Piso 2000, 213-218; Matei-Popescu 2007, 47, 291-293; Petolescu 2010, 195-199.1982 Strobel 1984, 93-95; Matei-Popescu 2007, 205-297. 1983 Matei-Popescu 2004, 123-129.

277

Din Syria au venit vexillationes ale celor trei legiuni legiuni (III Gallica, IIII

Scythica1984 şi VI Ferrata1985). De asemenea, se pare că a participat şi o vexillatio a

legiunii XII Fulminata din Cappadocia1986.

Legiuni cu efectivul complet sau doar vexilaţii ale acestora au venit şi din

partea ocidentală a imperiului. Stabilirea legiunilor I Adiutrix1987, IIII Flavia1988 şi XIII

Gemina1989 în Dacia au prilejuit modificări semnificative în structura garnizoanelor

din Pannonia şi cele două Germanii.

Un alt eveniment notabil l-a constituit divizarea Pannoniei, ultima provincie de

rang consular în care staţionau patru legiuni, cel mai probabil în anul 1061990. Au fost

create două noi provincii: Pannonia Superior, de rang consular, unde staţionau trei

legiuni (X Gemina, XIIII Gemina, XXX Ulpia Victrix) şi Pannonia Inferior, de rang

pretorian, unde staţiona doar legio II Adiutrix.

În jurul anului 103/104, legio X Gemina a fost transferată de la Noviomagus la

Aquincum, unde a înlocuit legio II Adiutrix, aflată pe frontul dacic1991. Legio X

Gemina a participat la războiul dacic al lui Traian sau cel puţin la expediţia din 105-

1984 Pentru III Gallica şi IIII Scythica, vezi: AE 1933 268 = AE 1933 201 = AE 1934 176 = IDRE II 381.1985 AE 1933 268 = AE 1933 201 = AE 1934 176 = IDRE II 381; IDR III/3 270 = AE 1985 825; Vezi discuţie la Piso 2000, 211-213; Petolescu 1995, 48; Protase 1997, 96-100; Opreanu 1999-2000, 154-159; Opreanu 2006a, 55-57; Opreanu 2006b, 119; Oltean 2007, 56; Petolescu 2010, 145, 194; Wheeler 2010, 1202-1203. Recent, C.H. Opreanu a revenit asupra opiniei sale şi consideră că pasajul din Cassius Dio 68.97.7 trimite la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Opreanu 2010, 47; Opreanu 2012, 120). Potrivit următorilor autori, la Sarmizegetusa Regia nu a existat nicio prezenţă romană în 102: Bogdan Cătăniciu 2005, 726, nota 24 (unde respinge ideea existenţei unui castru roman la Sarmizegetusa Regia începând cu 102 sub motiv că acest sit nu a fost explorat sufficient) 727, nota 31 (unde arată că micul castru de la Sarmizegetusa Regia nu ar fi putut adăposti decât o vexillatio a legiunii care, începând cu 102, era cantonată la Berzobis). Potrivit Piso 2000, 211-213; Piso 2008, 303-304; Bogdan Cătăniciu 2007, 127; Strobel 2006, 111; Strobel 2010, 234, cele trei vexilaţii au staţionat la Sarmizegetusa Regia după 106.1986 AE 1933 268 = AE 1933 201 = AE 1934 176 = IDRE II 381. Cu privire la acest comandament extraordinar deţinut de C. Iulius Quadratus Bassus, vezi Strobel 1984, 102-103. 1987 Ritterling, RE XII, 1925 1390-1391; Parker 1928, 157-158; Lőrincz 1975, 343-352; Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 79-89; Opreanu 2003, 315-316; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 192-194. Contra: Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306.1988 Ritterling, RE XII, 1925 1544; Glodariu 1966, 429-435; Protase 1967, 47-72; Benea 1983, 151-159; Strobel 1984, 89-90; Piso 2000, 208-211; Piso 2008, 303; Petolescu 2010, 194-195.1989 Ritterling, RE XII, 1925, 1391, 1717-1727; Parker 1928, 157-158; Syme 1971, 93; Strobel 1984, 95-96; Moga 1985; Piso 2000, 220-224; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 200-202.1990 Mócsy RE Suppl. IX 1962 516-776 s.v. Pannonia; Mócsy 1974, 92-93; Gudea 1977, 849-887; Fitz 1980, 126; Bogdan Cătăniciu 1981, 11-20; Piso 1991, 162-165; Alföldy 1995, 30, nota 17; Wilkes 2008b, 581, nota 3.1991 Ritterling, RE XII, 1925 1292, 1424, 1683; Parker 1928, 157-158; Mócsy, RE Supplementum IX 615 (101/102); Mócsy 1974, 92; Strobel 1984, 92 (anul 102); Strobel 1988b, 208 (102); Strobel 1988f, 444, 445, 446, 449-450; Strobel 2010, 214 (102). Cu privire la datarea transferului legiunii în 104/105, vezi: Bogaers 1967, 56, 61 (este luată în considerare posibilitatea transferului în anul 104); Lőrincz 1978a, 310 (datează venirea legiunii X Gemina la Aquincum în 105, dată care apare şi la Lőrincz 1981a, 286); Fitz 1986a, 332; Fitz 1986b 320 (103/104); Enckevort 2005, 90 (în 104).

278

1061992. J. Fitz susţinea că legio X Gemina ar fi staţionat de la început la Vindobona şi

că ar fi trimis doar o vexillatio la Aquincum1993, ipoteză care a fost infirmată pe baza

materialului epigrafic1994 şi tegular1995 descoperit în acest castru. Pe de altă parte,

datarea materialului tegular în 1101996 este cel puţin improbabilă deoarece porneşte de

la ipoteza staţionării legiunii X Gemina la Aquincum până în 118/119, dată la care ar fi

fost înlocuită de legio II Adiutrix1997. O asemenea ipoteză ar presupune acceptarea unei

alte teze şi anume cea privind prezenţa legiunii II Adiutrix în Dacia după anul 106,

pentru care nu există dovezi1998. Considerăm că transferul legiunii la Vindobona a avut

loc mult mai devreme, respectiv în 106/107, chiar după încheierea războiului dacic al

lui Traian1999. La rândul său, legio XIIII Gemina Martia Victrix, care s-a stabilit la

Vindobona în anul 100/101, ca urmare a plecării legiunii XIII Gemina în războiul

dacic al lui Traian2000, a fost transferată la Carnuntum. Legio XV Apollinaris a plecat

de la Carnuntum la Nikopolis, în Egipt2001.

Acest transfer trebuie pus în legătură cu anexarea Arabiei, operaţiune la care

au participat forţe provenite din provinciile orientale. Legio III Cyrenaica, care

staţiona la Nikopolis alături de legio XXII Deiotariana a fost detaşată în noua

provincie, la Bostra2002, fiind înlocuită de legio XV Apollinaris.1992 CIL VIII 9990 = ILS 1352; Syme 1971, 90-91; Strobel 1984, 92; Gómez-Pantoja 2000a, 187; IDR II 237: [L]EG X G; Toropu, Tătulea 1987, 101-102, fig. 24, 2-3; Piso 2000, 220; Petolescu 2010, 205.1993 Fitz 1986a, 329-331; Fitz 1986b, 320.1994 CIL III 3550, 10479, 10517 (AE 1891 74), 10562; AE 1965 121.1995 Lőrincz 1978b, 144-146. 1996 Lőrincz 1995, 119.1997 Lőrincz 1978, 310-311; Lőrincz 1981a, 286; Strobel 1984, 92; Strobel 1988b, 193-222; Lőrincz 2000, 163-164; Gómez-Pantoja 2000a, 187; Lőrincz 2001, 81; Farnum 2005, 22, 82; Strobel 2010, 282, 365, 380, 412.1998 IDR III/3 268 = AE 1983 824. Potrivit Lőrincz 2000, 163-164, nota 41, această inscripţie infirmă ipoteza prezenţei legiunii II Adiutrix la Aquincum începând cu 106/107. Vezi şi Piso 2000, 213 şi Piso 2008, 304, potrivit căruia inscripţia de la Sarmizegetusa Regia trebuie datată, mai curând, după 106. În realitate, această inscripţie nu oferă informaţii cu privire la data la care legio II Adiutrix a servit în Dacia şi cu atât mai puţin pentru o prezenţă permanentă între anii 106-118.1999 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-321, care remarcă faptul că Gorsium a devenit o aşezare civilă cel mai târziu în 105 (vezi Jilek 1999, 124); Wheeler 2000, 282-295; Fitz 2005, 67; Lóki, Szabó, Visy 2011, 62.2000 CIL III 4563 = 13496; CIL III 4578; CIL III 11361; Ritterling, RE XII 1925 1737-1738; Neumann, RE IX A 1, s.v. Vindobona, 1961, 73; Neumann 1976-1977, 144; Lőrincz 1976, 261; Harl 1979, 44, 79-81; Strobel 1984, 96; Strobel 1988b, 208, nota 100; Franke 2000b; Lőrincz 2001, 73. Cu privire la o posibilă prezenţă a legiunii la Mursa sau Mursella (Petrijevci), vezi: CIL III 3284, 3755; Ritterling, RE XII, 1925 1277, 1736; Alföldy 1959, 126; Syme 1971, 88; Mócsy 1974, 85; Fitz 1980, 131; Strobel 1984, 96, nota 69; Lőrincz 1991, 244; Strobel 2010, 218. Farnum 2005, 23, 38, 62 datează transferul legiunii XIIII Gemina la Vindobona abia în 106. Legiunea este atestată la Vindobona într-o inscripţie datând din 103-iulie 106: CIL XIII 7289; Bechert 1969, 48-53; Mráv 2000, 81. 2001 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 335; Fitz 1986b, 319-321; Wheeler 2000, 282-293. Contra: Maxfield 2000, 435; Franke 2005, 318-328; Strobel 2010, 365, 375, nota 10, 380, 413; Hirt 2010, 170.2002 Préaux 1950-1951, 123-125; Paribeni 1927, 19; Speidel 1977, 691-693; Kennedy 1980, 283-309; Strobel 1988a; Gatier 2000, 341-349; Cotton 2000, 353; Strobel 2010, 271-273. Ipoteza potrivit căreia prima legiune care a staţionat la Bostra ar fi fost VI Ferrata (Ritterling RE XII, 1925 1501, 1591;

279

De asemenea, odată cu plecarea legiunii I Adiutrix în Dacia, castrul de la

Brigetio a fost ocupat temporar de legio XI Claudia, care a fost transferată de la

Vindonissa. Un detaşament al legiunii a constituit, alături de detaşamente ale

legiunilor XIIII Gemina şi XV Apollinaris, o Bauvexillatio care a continuat lucrările

de ridicare a castrului de piatră de la Brigetio între anii 101-104/1052003. Ulterior, legio

XI Claudia a fost transferată cu întreg efectivul la Durostorum, fiind înlocuită la

Brigetio de legio XXX Ulpia Victrix2004, recent creată de Traian2005. Legiunile II

Traiana şi XXX Ulpia au fost create, cel mai probabil, în perioada dintre cele două

expediţii dacice ale lui Traian, în jurul anului 1032006. Autorii au formulat diferite

ipoteze pe tema provinciei în care ar fi staţionat legio II Traiana în primul deceniu de

existenţă. Mai mulţi istorici au localizat legiunea în provinciile de la Dunărea de Jos,

mai precis, în Moesia Inferior2007. Considerăm, însă, mult mai probabilă ipoteza unei

staţionări a legiunii în Moesia Superior, la Singidunum, deoarece în această provincie

se mai afla doar o singură legiune, VII Claudia.

K. Strobel a avansat teza participării unei vexillatio Britannica formată din

detaşamente ale legiunilor acestei provincii (II Augusta, VIIII Hispana, XX Valeria

Victrix) la operaţiunile lui Traian împotriva dacilor, dar dovezile aduse de cercetătorul

german în acest sens nu sunt suficient de convingătoare2008. În anul 107, distribuţia

legiunilor romane era după cum apare în tabelul de mai jos:

Bowersock 1970, 37-47; Bowersock 1971, 233 Sartre 1974; Sartre 1982, 78-80. Freeman 1996, 93-94, 111-112, a avansat ipoteza venirii unei vexilaţii a legiunii III Cyrenaica la Bostra în 106, care ar fi staţionat împreună cu o vexilaţie a legiunii VI Ferrata. Legio III Cyrenaica ar fi venit în Arabia cu întregul efectiv abia în anul 111. Considerăm că, în lumina dovezilor existente, ipoteza propusă de Freeman este nedemonstrabilă. 2003 Lőrincz 1975, 349-351; Matei-Popescu 2010, 262-263. 2004 CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respectiv, Brigetio; CIL III 11370a-c; Ritterling, RE XII, 1925, 1822; Lőrincz 1975, 347, 351-352; cu privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pentru Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; AE 1957, 188; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia Victrix la Brigetio în 103.2005 Salmon 1936, 102; Syme 1971, 91-92; Mann 1963, 483; Strobel 1984, 97-98; Keppie 1984, 213 data înfiinţarea legiunilor II Traiana şi XXX Ulpia Victrix în anul 101; Strobel 2010, 254.2006 E. Ritterling, RE XII, 1925 1484; Potrivit Parker 1928, 109-114, legio II Traiana a fost creată după înfiinţarea legiunii XXX Ulpia Victrix, în perioada dintre cele două expediţii dacice sau în perioada cuprinsă între războiul dacic şi războiul parthic al lui Traian. Potrivit Syme 1965, 345; Strobel 1984, 97-98; Strobel 1988a, 271-273; Strobel 2010, 248, legio II Traiana a fost creată în perioada 103/104. Potrivit Farnum 2005, 17 datează înfiinţarea legiunii în 102. Această teorie este contestată Freeman 1996, 91-94 (cu menţiuni bibliografice).2007 Syme 1971, 91-92; Strobel 1988a, 271-273; Strobel 2010, 265, 299: legio II Traiana a staţionat, începând cu anul 105, în Moesia Inferior, în regiunea Munteniei actuale. Potrivit Farnum 2005, 17, 38, 63, legio II Traiana s-a alăturat legiunii I Italica la Novae.2008 Strobel 1984, 99-102.

280

PROVINCIA GARNIZOANA LEGIUNIBRITANNIA Isca Silurium II Augusta





GERMANIA INFERIOR Bonna I MinerviaVetera VI Victrix

HISPANIA CITERIOR Léon VII GeminaNUMIDIA Theveste III AugustaPANNONIA SUPERIOR Brigetio XXX Ulpia Victrix

Vindobona X Gemina

Carnuntum XIIII Gemina

PANNONIA INFERIOR Aquincum II Adiutrix

DACIA Apulum I Adiutrix

XIII GeminaBersobis IIII Flavia

MOESIA SUPERIOR ? II Traiana?


MOESIA INFERIOR Novae I Italica

Durostorum XI Claudia

Troesmis V Macedonica







ARABIA Bostra III Cyrenaica

AEGYPTUS Nikopolis XV Apollinaris

XXII Deiotariana

281

IV. Repartiţia legiunilor romane între anii 107-119

În prima parte a aceastei perioade armatele romane nu au mai fost angrenate în

conflicte de anvergură; tulburările provocate de sarmaţii iazygi în anul 107 au fost

reprimate prompt prin intervenţia guvernatorului Pannoniei Inferior, P. Aelius

Hadrianus2009.

Războiul parthic desfăşurat între anii 114-117 a reprezentat evenimentul

militar cel mai important al perioadei pe care o analizăm. Între anii 114-119 au avut

loc deplasări ale legiunilor din Orient şi ale vexilaţiilor unor legiuni din zona Dunării

(I Adiutrix2010, II Adiutrix2011, II Traiana fortis2012, IIII Flavia Felix2013, XIII Gemina2014,

VII Claudia2015, V Macedonica, XI Claudia2016, posibil X Gemina2017 şi XV

2009 SHA, Vita Hadriani 3.9: legatus postea praetorius in Pannoniam inferiorem missus Sarmatas compressit, disciplinam militarem tenuit, procuratores latius evagantes coercuit, ob hoc consul factus est. CIL III 6273 = IDRE III/1 106. Vezi Balla 1969, 111; Piso 1993, 212; Opreanu 1997, 283, 287; Opreanu 1998b, 47-48. 2010 E. Ritterling, RE XII, 1925, 1284; 1392; AE 1939 61 = IGLS VI 2789; Lepper 1947, 176; Hanslik, RE Suppl X, 1965, s.v. M. Ulpius Traianus, 1095; Saxer 1967, 26-27; Mócsy 1974, 96; AE 1977 819; Strobel 1984, 86; Petolescu 1989a, 253; Gudea 1996d, 171; Piso 2000a, 206; Opreanu 2003, 319; Farnum 20005, 15; Petolescu 2010, 194; Strobel 2010, 364.2011 AE 1936, 163; AE 1977, 820.2012 CIL III 151; Ritterling 1903b, 476-480; Ritterling, RE XII, 1925 col. 1486; Strobel 2010, 254, 364.2013 CIL III 1353 = IDR III/3, 95; Gostar 1973, 253-360; Petolescu 2010, 195. Nemeth 2005, 92, datează inscripţia între anii 102-117, în timp ce Opreanu 2006a, 57 o datează între anii 106-117 (106-114?).2014 AE 1933 18 = IDR III/2 243; CIL III 1354 = IDR III/3 96; AE 1934 176, care sugerează că vexilaţii ale unor legiuni trimise împotriva parţilor, între care şi legiunile Daciei, au luptat sub comanda lui C. Iulius Quadratus Bassus; AE 1939 61 = IGLS VI 2789 = IDRE II 408; AE 1928 84 = IDRE II 409; Saxer 1967, 26-27; Mócsy 1974, 96; Petolescu 1989a, 253-254; AE 1989 738; Gudea 1996d, 171; Opreanu 2003, 319; Farnum 2005, 23; Petolescu 2010, 200; Strobel 2010, 393. Contra: Piso 2000, 222.2015 AE 1939 132; CIL X 3733 = ILS 2847; ILS 9491; Saxer 1967, 26; Devijver, PME V 31.2016 CIL III 14155²; Filow 1906, 68-70; Lepper 1948, 177 care contestă concluziile lui Filow potrivit cărora legiunile ar fi participat la război cu efectiv complet.2017 CIL III 260 (Ancyra); CIL III 433 (Ephes); AE 1933 256 (Sardes); AE 1994 1770 (Latakia).

282

Apollinaris2018) sau din Occident (VII Gemina2019, XXII Primigenia2020) atât în vederea

susţinerii campaniei împotriva parţilor cât şi pentru a face faţă revoltelor evreilor care

au izbucnit în Mesopotamia, Iudaea, Egipt, Cyrenaica şi Cipru2021. De asemenea,

imperiul a trebuit să facă faţă invaziilor barbarilor asupra provinciilor Dacia, Pannonia

şi Britannia şi unei revolte în Mauretania2022.

Fără îndoială că majoritatea legiunilor din Orient au fost implicate în vasta

campanie pe care Traian a condus-o împotriva parţilor, după cum aflăm din sursele

epigrafice, numismatice şi literare La acestea s-au adăugat o serie de legiuni venite

din zona Dunării, inclusiv din Dacia2023.

Legio VI Ferrata, aflată sub comanda lui C. Bruttius Praesens L. Fulvius

Rusticus a participat la ofensiva din Armenia, unde a înfruntat iarna dificilă din

114/1152024 în timp traversării munţii Taurus care separau acest regat de cursul

superior al fluviului Tigru pentru a ajunge la graniţa cu Atropatene2025. În anul 116,

Legio IIII Scythica este atestată în anul 116 la Artaxata, alături de vexillationes din

legiunile I Italica şi VI Ferrata2026. Cu siguranţă şi legio XVI Flavia Firma a

participat la operaţiuni2027. Traian a lansat expediţia împotriva regatului Armeniei de

la Satala, unde se aflau concentrate principalele forţe pentru ofensiva asupra

parţilor2028.

2018 Hanslik, RE Suppl. X, 1965 1094-1095, s.v. Marcus Ulpius Traianus; Swoboda 1964, 47; Stiglitz, RE Suppl. XII, 1970 1576, s.v. Carnuntum; Syme 1971, 97, 101, 210-212; Lőrincz 1973, 64; Mócsy 1974, 98-99; Mitford 1974, 168; Mitford 1980, 1197; Mann 1983a, 44, nr. 514; Webster 1985, 64; K. Genser 1986, 639, nota 403, unde apare o listă bibliografică extinsă. Autori care au susţinut participarea legiunii la război cu efectiv complet urmată de revenirea la Carnuntum: Kennedy 1980, 302-303; Farnum 2005, 23. Cu privire la infirmarea acestei ipoteze, considerată ca fiind insuficient argumentată, vezi Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 335; Fitz 1986b, 319-321. Autori care susţin teza participării legiunii cu o vexillatio la această campanie, care ar fi fost stabilită ulterior la Satala, fiind urmată în jurul anului 119 de trupele rămase la Carnuntum: Strobel 1984, 97, nr. 73; Strobel 1986c, 945, nr. 184; Strobel 1988b, 193-222; Franke 2005, 325-326; Strobel 2010, 365, 375, nota 10, 380, 413.2019 Arrianus, Parthike 80; Strobel 2010, 364.2020 AE 1962, 311; Dobson 1978, 243, nr. 120; CIL III 14402b; Ritterling, RE XII, 1925 1812.2021 Cassius Dio 68.30-33; Eusebius, Historia ecclesiastica 4.1-2; Fronto, De Bello Parthico 2.1-5.2022 SHA, Vita Hadriani 5-7, Eutropius 8.6; Fronto, De Bello Parthico 2.4-5.2023 Fronto, Principia Historiae 7.1.2024 CIL X 5829 = ILS 2726; AE 1911 161 = ILS 9471; AE 1950 66 = AE 1951 27 = AE 1952 94 = Thomasson, LP 183, nr. 58; IRT 545; Arrianus, Parthike, fragm. 85, ed. A. G. Roos, Leipzig, 1928; Cu privire la cariera lui C. Bruttius Praesens L. Fulvius Rusticus, vezi: PIR² B 161, 164; Picard 1949, 300; Syme 1982, 189; Bosworth 1983, 267, 274; Syme 1985, 281-282; Dabrowa 1996, 288; Wheeler 2000, 291; PIR2 B 161, 164; Farnum 2005, 20; Speidel 2010, 367. 2025 Syme 1969, 352. 2026 AE 1968 510-511. 2027 CIL X 1202.2028 Cassius Dio 68.19; Farnum 2005, 24; Speidel 2009a, 156; Speidel 2009b, 621; Strobel 2010, 364.

283

Între legiunile care au participat la această campanie se numără şi III

Cyrenaica, ai cărei militari i-au dedicat împăratului la Dura-Europos, în 115/116, un

arc de triumf în cinstea victoriei obţinute împotriva parţilor2029. În 116/117, o

vexillatio a legiunii i-a dedicat la Ierusalim o inscripţie Iupiter Optimus Maximus

Sarapis pentru victoria şi sănătatea împăratului Traian (pro salute et victoria)2030. Cu

siguranţă, legio III Cyrenaica, după ce a participat la operaţiunile în Mesopotamia, a

fost inclusă în corpul expediţionar care, sub comanda energicului general de origine

maură, L. Quietus, a fost trimisă în Iudaea împotriva rebelilor. Quietus ar fi fost

primul guvernator de rang consular al Iudeei, provincie care, începând cu anul 70/71,

a avut în frunte legaţi de rang pretorian 2031.

La începutul anului 117, legio III Cyrenaica a revenit în Egipt, de data aceasta

ca parte a unui corp expediţionar condus de generalul de rang ecvestru Q. Marcius

Turbo Fronto Publicius Severus2032. În subordinea lui Turbo se mai aflau vexilaţii ale

legiunilor XII Fulminata, XVI Flavia Firma2033, VI Ferrata2034 şi III Cyrenaica2035.

După ce ordinea a fost restabilită în Egipt şi în Cyrenaica, legio III Cyrenaica

s-a stabilit din nou în castrul de la Nikopolis, unde este atestată în 119, alături de legio

XXII Deiotariana2036. Operaţiunile de pacificarea ale celor două provincii s-au încheiat 2029 AE 1933 230; Gould 1933, 56-65; Gould 1936, 480-482: Imp(eratori) Ca[es]ari divi N[er]vae f(ilio) Nervae / Traiano [Opt(imo) Au]g(usto) Ge[rm(anico) D]ac(ico) p[o]nt(ifici) max(imo) tri(buniciae) / po[t(estate) XX ?, imp(eratori) IX ?, co(n)s(uli) VI p(atri) p(atriae) le]gio [I]II Cyr(enaica); AE 1982 904; 1982, 198; Bowersock 1983, 84-85; Strobel 2010, 369.2030 CIL III 13587 = ILS 4393: Iovi (Optimo) M(aximo) Sarapidi pro salute et victoria imp(eratoris)Nervae Traiani Caesaris optumi Augusti Germanici Dacici Parthici et populi Romani vex(illatio) leg(ionis) III Cyr(enaicae) fecit; Thomsen 1921, 1-2.2031 Cassius Dio 68.32.3; Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.5.2; Eusebius, Chronicon, CCXXIII Olympias, an. XVII, 115; Orosius, Adversus Paganos 7.12.7; Hyppolitus, Commentarii in Matthaeum 24.15-22; Groag, RE XIII, 1927 1874 şi urm., s. v. Lusius Quietus; PIR² L 439; Thomasson LP 324-325, nr. 26; McElderry 1908, 110-113; McElderry 1909, 53; Syme 1958b, 9; Avi-Yonah 1973, 209-213. Vezi, de asemenenea inscripţia dedicată lui Lucius Tettius Crescens: AE 1929 167 = ILSard I 57 = AE 2000 647 = IDRE 169: Tettius Crescens, / domo Roma, / vix(it) ann(is).../ expedition(i)b(us) interfuit / Daciae bis, Armeniae / Parthiae et Iudaeae / se vivo fecit . Potrivit lui Bruun 1992, 99-106, Crescens ar fi fost doar un civil care a însoţit armata romană, ipoteză respinsă în mod just de Strobel 2010, 398, nota 45.2032 Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.3-4; Appianus, Bella civilia 2.90; SHA Vita Hadriani 5.8. Cu privire la cariera acestui personaj, vezi: PIR2 M 249; Syme 1962, 87-96; Alföldy 1979, 233-253; Petolescu 1993, 285-290; Absil 1997, 166-167; Piso 2004, 271-273. 2033 Este vorba de monede emise în timpul lui Traian în Caesarea Cappadociei, descoperite la Ptolemais, în Cyrenaica: Kraeling 1962, 17, 268, 269, nr. 291; BMC, Cyrenaica, CCX; cf. BMC, Galatia, Cappadocia, and Syria, 53. nr. 54-57; 59, nr. 112-116.2034 Cotton 2000, 354-356.2035 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-314; Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196; Pucci ben Zeev 2008, 96-97, cu indicarea surselor bibliografice. Birley 1997a, 74 a remarcat că documentul evocă, printre trupele învinse, şi o legiune; contra Smallwood 1976, 402, nr. 50, care susţine că în acel moment în Egipt se mai afla doar legio XXII Deiotariana. Strobel 1988a, 266-267; Strobel 1988b, 196 admite că în corpul expediţionar condus de Turbo s-a aflat şi o vexillatio a legiunii XV Apollinaris. 2036 BGU I 140 = Smallwood 1966, 333= Oliver 1989, nr.70; AE 1951 88; Jarrett-Mann 1970, 181; Oliver 1989, nr. 70; cf. Boswinkel 1985, 3-6; P.Mich. IX 562 ar putea constitui o dovadă cu privire la

284

în vara anului 117, concluzie care rezultă din informaţia oferită de biografia lui

Hadrianus din Historia Augusta, potrivit căreia Q. Marcius Turbo a fost trimis în

Mauretania încă din primele zile ale domniei noului principe2037. Revenirea sa în Egipt

a permis plecarea legiunii XV Apollinaris spre Cappadocia în prima jumătate a anului.

Nu avem informaţii cu privire la eventuala participare a acestei legiuni la războiul

parthic al lui Traian2038. Odată cu revenirea legiunii III Cyrenaica la Nikopolis, legio

XV Apollinaris a primit misiunea de a însoţi veteranii trimişi să repopuleze Cyrenaica,

misiune care i-a fost încredinţat lui L. Gavius Fronto , praefectus castrorum al acestei

unităţi2039. Cel mai târziu în anul 118, legio XV Apollinaris a fost transferată la Satala,

în Cappadocia, unde a înlocuit legio XVI Flavia Firma2040. Aceasta, la rândul său, a

fost transferată la Samosata, în Syria. Dovada plecării acestei legiuni din Cappadocia

o constituie absenţa legiunii VI Ferrata din Syria. Legio VI Ferrata a participat la

expediţia de represalii împotriva rebelilor iudei din Egipt în 117 iar ulterior a fost

transferată la Bostra, unde a înlocuit legio III Cyrenaica, în urma întoarcerii acesteia

la Alexandria2041.

Legio II Traiana se afla cu siguranţă în Orient în 117/118, fapt care ar putea fi

pus în legătură cu participarea acesteia la războiul parthic2042. Cel mai târziu în anul

119, legiunea staţiona la Caparcotna, în Iudaea2043, care a devenit o provincie de rang

consular cel mai probabil în anul 117, odată cu venirea lui L. Quietus. Succesorul

acestuia a fost, cel mai probabil, [L. Cosso]nius Gallus Vecilius Crispinus

Mansuanius Marcellinus Numisius Sabinus (consul în 116)2044. Succesorul acestuia,

prezenţa legiunii în Egipt în septembrie 119. Despre castrul de la Nikopolis, vezi: Alston 1995, 192-193; Hanson 1980, 249-254. Alte dovezi pentru prezenţa legiunii III Cyrenaica în Egipt începând cu 117: Evelyn White 1919, 49; Isaac, Roll 1998, 188, nota nr. 25; Maxfield 2009, 74.2037 SHA, Vita Hadriani 5.8: Lusium Quietum sublatis gentibus Mauris, quos regebat, quia suspectus imperio fuerat, exarmavit Marcio Turbone Iudaeis conpressis ad deprimendum tumultum Mauretaniae destinato; CPJ II 443; Pucci ben Zeev 2008, 96-97.2038 Wheeler 2000, 291-294. 2039 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = DNTH 313 = Dobson 1978, 233, nr. 113; AE 1972 617. Potrivit Franke 2005, 318-328 şi Strobel 2010, 375, nota 10, misiunea lui L. Gavius Fronto constituie dovada participării legiunii XV Apollinaris cu o vexillatio la războiul parthic. Cei doi autori susţin că efectivele legiunii rămase la Carnuntum în 114 au plecat definitiv la Satala în 118 sau 119.2040 Wheeler 2000, 294; Farnum 2005, 23, 39, 62, 82 datează transferul legiunii la Satala în 120, iar Speidel 2009b, 601 în 118/119.2041 Cotton 2000, 354-357. Printre alte dovezi privind prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în primii ani de domnie ai lui Hadrianus pot fi citate inscripţiile: AE 1974 659 = AE 1909 132; IGLS 21, 29; Kennedy 2004, 119, nr. 11. Vezi, de asemenea: Batayneh-Karasneh-Weber 1994, 379-384; Agusta-Boularot, Seigne, Mujjali 1998, 264-272.2042 CIL III 151; Ritterling 1903b, 476-480; Ritterling, RE XII, 1925 col. 1486; Strobel 2010, 254, 364.2043 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979b, 149-155. Ipoteza celor doi cercetători a fost constestată de Rea 1980, 220-221. Demonstraţia a fost reluată în Isaac, Roll 1982a, 131-132, unde autorii ipotezei au revenit asupra inscripţiei şi au adus noi argumente în favoarea lecturii iniţiale.

285

M. Paccius Silvanus Q. Coredius Gallus Gargilius Antiquus, a fost, de asemenea, un

consular2045.

Pe frontul parthic au fost prezente vexilaţii ale legiunilor de la Dunăre,

inclusiv din Dacia, Pannonia şi cele două Moesii. Atacurile sarmaţilor iazygi asupra

Daciei şi Pannoniei Superior l-au determinat pe Hadrianus să acţioneze prompt.

Împăratul a venit în Moesia2046 şi i-a încredinţat comanda operaţiunilor lui Q. Marcius

Turbo, care a fost numit succesiv în fruntea Pannoniei Inferior şi a Daciei2047.

Hadrianus a încheiat pace cu roxolanii după ce a consimţit să le mărească

subsidiile, dar a fost nevoit să abandoneze Muntenia şi sudul Moldovei2048.

După încheierea războiului cu iazygii, probabil în vara anului 118, Hadrianus

l-a numit pe Marcius Turbo în fruntea Daciei cu titlul de praefectus, acesta având

rangul egal cu cel al guvernatorului Egiptului2049. După ce provincial a fost pacificată,

în anul 118 sau în cel următor, Hadrianus a luat decizia modificării structurii

administrative a Daciei romane. Astfel, a fost creată Dacia Superior, în fruntea

acesteia fiind numit Marcius Turbo cu titlul de praefectus (conform diplomei militare

din 12 noiembrie 119)2050. Cu siguranţă că simultan cu constituirea Daciei Superior a

fost creată şi Dacia Inferior (cea mai veche diplomă care atestă existenţa provinciei

datează din 17 iulie 122)2051. Diplomele militare din anul 123 atestă şi existenţa unei a

treia provincii, Dacia Porolissensis2052. Aceasta a fost creată concomitent cu Dacia

Superior şi Dacia Inferior sau la scurt timp după aceea2053.

2044 PIR² G 71; guvernator în Iudaea (Cotton, Eck 2001, 291-223, nr. 1 = AE 2003, 1801 = CIIP II, 159-160, nr. 1227; Thomasson LP² 133, 26a; consul suffectus în 116: RMD IV 229. 2045 Cu privire la guvernământul său în Iudaea vezi: Gera, Cotton 1991, 258-266 = AE 1991 1576; Thomasson LP² 133, nr. 26b. Consul suffectus în anul 119: DNP 784. 2046 SHA, Vita Hadriani 6.6: audito dein tumultu Sarmatarum et Roxolanorum, praemisis exercitibus, Moesiam petit.2047 SHA, Vita Hadriani 6.7: Marcium Turbonem post Mauretaniam praefecturae infulis ornatum Pannoniae Daciaeque ad tempus praefecit; Syme 1988, 160; Petolescu 1993, 285-290; Petolescu 1995, 51; Opreanu 1998c, 62; Petolescu 2010, 166.2048SHA, Vita Hadriani 6.8: cum rege Roxalanorum qui de imminutis stipendiis quaerebatur, cognito negotio, pacem composuit; Macrea 1960, 350; Russu 1973, 37-41; Russu 1974, 155-176; Petolescu 1985, 45-46; Strobel 1986c, 923-924; Piso 1993, 30-41; Petolescu 1995, 52; Opreanu 1998c, 63-66; Petolescu 2010, 166.2049 SHA, Vita Hadriani 7.3: Dacia Turboni credita titulo Aegyptiacae praefecturae quo plus auctoritatis haberet ornato; Petolescu 1985, 45-55; Piso 1993, 31-33; Petolescu 1993, 285-290; Petolescu 1995, 51; Opreanu 1998c, 63; Petolescu 2010, 166-167.2050 Eck, MacDonald Pangerl 2004, 48-50, nr. 7 = ILD 14 = Eck, Pangerl 2006, 61-67; RMD V 351.2051 Pferdehirt 2004, 20 = ILD 18; AE 1742 = Weiß 2002, 242-245 = ILD 17 = RMD V 361; AE 2003 2042 = Eck, MacDonald, Pangerl 2004, 34-37, nr. 2; Eck, Pangerl 2008b, 186-189, nr. 12052 Pferdehirt 2004, 22 = ILD 20 (14 aprilie 23); IDR I 7 = AE 1973 459 = RMD I 21; IDR I 7a = RMD I 22 (10 august 123).2053 Petolescu 1979a, 267-270; Petolescu 1979b, 105-109; Petolescu 1985, 53-55; Piso 1985, 471-481.

286

Dacia Superior a fost constituită ca o provincie imperială de rang praetorian, în

care staţiona o singură legiune (XIII Gemina)2054. În 118/119, legio I Adiutrix a revenit

în Pannonia, la Brigetio2055. Legio XXX Ulpia Victrix a plecat de la Brigetio şi s-a

stabilit, cel mai probabil, la Noviomagus, în Germania Inferior2056. Tot în acelaşi an,

legio IIII Flavia Felix a revenit definitive la Singidunum2057.

Legio III Augusta a fost transferată de la Theveste la Lambaesis între 115-

1172058.

Distribuţia legiunilor romane în anul 119 era următoarea:


BRITANNIA Isca Silurium II Augusta





GERMANIA INFERIOR Bonna I Minervia

Novaesium VI Victrix

Noviomagus/Vetera? XXX Ulpia Victrix


NUMIDIA Lambaesis III Augusta

PANNONIA SUPERIOR Brigetio I Adiutrix

Vindobona X Gemina



DACIA Apulum XIII Gemina

2054 Piso 1993, 42-81 (lista guvernatorilor Daciei Superior). 2055 RIU 498; AE 1947, p. 17; AE 1971 318; Halfmann 1986, 190, 195; Lőrincz 1975, 350; Lőrincz 2000a, 155.2056 Brunsting 1977, 117; Strobel 1984, 99; Strobel 1988f, 444; 452-453. Vezi Strobel 2010, 412, unde cercetătărul german datează plecarea legiunii la Vetera în 118.2057 Ptolemaios, Geographia 3.9.3; Itinerarium Antonini 132.1; Ritterling, RE XII, 1925 1543; Glodariu 1966, 435; Protase 1967, 47; Strobel 1984, 90; Gudea 1996b, 231; Gudea 1996c, 54; Piso 2000, 211; Petolescu 2010, 195; Strobel 2010, 412. Potrivit Benea 1983, 158, legio IIII Flavia Felix a revenit la Singidunum în 114. Farnum 2005, 19, 39, 62, legio IIII Flavia Felix a revenit la Singidunum în anul 120.2058 Le Bohec 1989, 369; Le Bohec 2000b, 374; Farnum 2005, 18, 39, 90 datează transferul legiunii III Augusta la Lambaesis în 128.

287







Satala XV Apollinaris

SYRIA Raphanaea III Gallica


Samosata XVI Flavia Firma


Caparcotna II Traiana

ARABIA Bostra VI Ferrata


XXII Deiotariana

288

V. Repartiţia legiunilor romane între anii 119-123

Fără îndoială că evenimentul cel mai semnificativ al acestei perioade l-a

constituit dispariţia ipotetică a legiunii VIIII Hispana. Unitatea este atestată pentru

ultima dată la Eburacum într-o inscripţie datând din 107/1082059. Sursele literare fac

aluzie la pierderile grele suferite în primii ani ai principatului lui Hadrianus de forţele

romane din Britannia în luptele cu rebelii din provincie sau, mai curând, cu populaţiile

caledoniene din nord2060.

Se pare că legiunea a staţionat între anii 122-125 la Luguvalium (Carlisle),

după cum o indică o serie de tegule ştampilate descoperite în apropierea acestei

aşezări2061. Legiunea ar fi participat la ridicarea unei porţiuni din caespites a zidului

lui Hadrianus, înainte de a fi transferată în Germania Inferior, la Noviomagus2062.

În anul 122, Hadrianus a efectuat o expediţie în Britannia. Cu acest prilej,

guvernatorul Q. Pompeius Falco2063 a fost înlocuit de A. Platorius Nepos2064. Împreună

cu acesta a sosit şi legio VI Victrix2065. Împreună cu legio VI Victrix a venit şi o

puternică vexillatio formată din câte 1000 de soldaţi ai legiunilo VII Gemina, VIII

Augusta şi XXII Primigenia2066. Cu siguranţă că rolul acestor trupe era de a întări

efectivele legiunii VIIII Hispana care suferise mari pierderi. Înainte de a pleca în

2059 CIL VII 241 = RIB I 665.2060 SHA, Vita Hadriani 5.2: Britanni teneri sub Romana dicione non poterant; Fronto, De Bello Parthico 2: quid ? avo vestro Hadriano imperium optinente quantum militum ab Iudaeis, quantum ab Britannis caesum. Pentru un inventar al ipotezelor privind dispariţia legiunii, vezi Campbell 2010, 48-53.2061 Bogaers 1967, 54-76; Birley 2005, 228-229; Warry 2010, 127-147; Cu privire la materialul tegular vezi Wright 1978, 379-381; Richardson 1973, 79-89; Kurzmann 2006, 78.2062 Hassall 2000b, 447; Farnum 2005, 118-120; Birley 2005, 228-229.2063 PIR² P 602; Thomasson LP 70, nr. 16; Birley 1977, 360-367; Birley 1981, 95-100; Birley 2005, 114-119, nr. 17. 2064 Cu privire la acest personaj, vezi: CIL V 877 = ILS 1052; PIR P 337; PIR² P 449; Thomasson, LP 71, 71, nr. 17; Birley 1981, 100-105; Birley 2005, 119-124, nr. 18.2065 ILS 1094, 1100: cariera lui M. Pontius Laelianus Larcius Sabinus: ...trib(uno) mil(itum) leg(ionis) VI Victr(icis), cum qua ex Germania in Brittan(ia) transiit. De asemenea, cariera lui T. Pontius Sabinus: ILS 2726 = IDRE I, 90; PIR P 614: ...primus pilus leg(ionis) III Augustae, praepositus vexilllationibus miliaris tribus expeditione Britannica leg(ionum) VII Gemin(ae), VIII Augustae, XXII Primig(eniae)...Dobson 1978, 235, nr. 117; Birley 1981, 273 şi urm.; Keppie 2000c, 30; Birley 1997a, 123; Hassall 2000a, 60; Hassall 2000b, 447, 449; Birley 2005, 228; Farnum 2005, 20, 39, 45, 52; Strobel 2010, 413, 417.2066 CIL X 5829 = ILS 2726; Dobson 1978, 235-236, nr. 117.

289

Britannia, legio VI Victrix a revenit la Novaesium în jurul anului 120 şi a fost înlocuită

la Vetera de legio XXX Ulpia Victrix, care a fost transferată de la Noviomagus 2067.

O altă modificare semnificativă a dispozitivului militar roman a avut loc în

Orient cel mai probabil în anul 123, când a existat pericolul unui război cu parţii 2068.

Ti. Claudius Quartinus, fost tribun militar al legiunii III Cyrenaica, promovat de către

Traian în ordo senatorius, a fost numit de Hadrianus în fruntea unui corp expediţionar

format din vexillationes ale legiunilor II Traiana şi III Cyrenaica2069. Incidentul a fost

aplanat pe cale diplomatică2070.

Legio II Traiana este atestată în Egipt în anul 1272071. Numeroşi autori au

avansat ipoteza potrivit căreia acest incident diplomatic a oferit prilejul unor

schimbări în structura garnizoanelor provinciilor orientale. Astfel, legio II Traiana a

părăsit Caparcotna şi s-a stabilit la Nikopolis, în Egipt. Legio III Cyrenaica a părăsit

Egiptul şi s-a stabilit la Bostra, în Arabia, unde a înlocuit legio VI Ferrata, care a

plecat la Caparcotna2072. Este un punct de vedere pe care am preferat, în lumina

mărturiilor existente, să ni-l asumăm.

Modul de dipunere al legiunilor romane începând cu anul 123 este următorul:



Eburacum VI Victrix

GERMANIA SUPERIOR Argentoratum VIII AugustaMogontiacum XXII Primigenia

GERMANIA INFERIOR Bonna I MinerviaNoviomagus VIIII HispanaVetera XXX Ulpia Victrix




2067 Strobel 1988f, 437-453; Strobel 2010, 413.2068 SHA, Vita Hadriani 12.8.2069 CIL XIII 1802, 1803 = ILS 5919 (Lugdunum); cu privire la cariera acestui personaj şi la incidentul din 123: PIR2 C 990; Alföldy 1969, 79-81; Keppie 1973, 864, nota nr. 33; Kennedy 1980, 303-304; Eck 1985, 56-57; Keppie 1990, 58; Gatier 2000, 347; Birley 2008, 140. Vezi Kennedy 1980, 304, nota nr. 60, care remarcă faptul că Ti. Claudius Quartinus era iuridicus în Hispania Citerior, în momentul în care Hadrianus vizita Hispania; cf. Alföldy 2008, 445.2070 SHA, Vita Hadriani 12.1.2071 CIL III 42 (19 aprilie 127); CIL III 79 = 14147(6), (5 februarie 128).2072 Kennedy 1980, 306-308; Bowersock 1983, 106; Kindler 1983, 87; Strobel 2010, 391.

290

Vindobona X Gemina















Caparcotna VI Ferrata

ARABIA Bostra III CyrenaicaAEGYPTUS Nikopolis II Traiana

XXII Deiotariana

291

VI. Repartiţia legiunilor romane între anii 123-138

Cel mai important eveniment al acestei perioade l-a constituit, fără îndoială,

revolta iudeilor conduşi de Simon bar Kochba, desfăşurată între anii 132-1352073.

Pentru a remedia situaţia, Hadrianus a fost nevoit să trimită numeroase trupe

împotriva rebelilor. Potrivit informaţiilor de care dispunem se poate susţine că au

luptat cu efectiv complet legiunile din Iudaea (VI Ferrata şi X Fretensis), III Gallica

(Syria), legiuni din Moesia Inferior (V Macedonica, XI Claudia), X Gemina (Pannonia

Superior); au participat cu vexilaţii legiunile II Traiana (Egipt), III Cyrenaica

(Arabia), XII Fulminata (Cappadocia)2074. Considerăm că printre legiunile care au luat

parte la acest război cu efectiv complet s-a aflat şi legio XXII Deiotariana. Aceasta ar

fi fost învinsă de rebeli şi dizolvată ulterior de Hadrian. Deşi nu există dovezi în acest

sens, revolta din Iudaea constituie cauza cea mai probabilă ce poate fi luată în calcul

pentru dispariţia legiunii2075.

Repartiţia legiunilor din ultima perioadă a domniei lui Hadrianus se va

menţine, fără modificări importante până la sfârşitul Principatului, iar unele dintre

legiuni vor continua să staţioneze în aceleaşi garnizoane şi în epoca Dominatului.

Distribuţia acestora este redată în tabelul de mai jos:



Eburacum VI Victrix

GERMANIA SUPERIOR Argentoratum VIII AugustaMogontiacum XXII Primigenia

GERMANIA INFERIOR Bonna I MinerviaVetera XXX Ulpia Victrix



2073 Cu privire la acest război, vezi: Cassius Dio 69.12-15; Schürer 1973; Applebaum 1976; Smallwoord 1976; Schäfer 1981; Eck 1999a; Eck 2007a; Eck 2007c; Eshel 2008, 105-127.2074 Mor 1990, 163-177. Spre exemplu, participarea unor vexilaţii ale legiunilor V Macedonica şi XI Claudia este ilustrată de inscripţia de la Bettir (Bethar): CIL III 14155² = Filow 1906, 69 = vexil(ationis vel –ationibus) leg(ionum) V Mac(edonicae) et XI Cl(audiae); Lepper 1948, 177; Schäfer 1981, 130. 2075 Contra: Mor 1986b, 267-278; Mor 1990, 172.

292


Vindobona X Gemina














SYRIA-PALAESTINA Hierosolyma X Fretensis

Caparcotna VI Ferrata

ARABIA Bostra III CyrenaicaAEGYPTUS Nikopolis II Traiana

293

V. CONCLUZII

Intervalul de timp cuprins între începutul domniei lui Domitianus şi sfârşitul

principatului lui Hadrianus constituie ultima perioadă de mobilitate a legiunilor

romane. Ea a marcat deplasarea centrului de greutate al dispozitivului militar roman

dinspre Occident spre Dunăre şi Orient.

În anul 81, opt legiuni păzeau limes-ul renan (I Adiutrix, VIII Augusta, VI

Victrix, X Gemina, XI Claudia, XIIII Gemina Martia Victrix, XXI Rapax şi XXII

Primigenia), patru legiuni staţionau în Britannia (II Augusta, II Adiutrix, VIIII

Hispana şi XX Valeria Victrix), legio VII Gemina se afla la Léon, în Hispania Citerior,

iar legio III Augusta la Theveste. Astfel, 14 dintre cele 28 de legiuni ale Imperiului

staţionau în Occident.

La Dunăre nu se aflau decât şase legiuni: două în Pannonia (XIII Gemina şi XV

Apollinaris), trei în Moesia (I Italica, V Macedonica şi VII Claudia) iar legio IIII

Flavia staţiona la Burnum, în Dalmatia.

Zece legiuni străjuiau frontiera romană în est, majoritatea veghind asupra liniei

Eufratului, unde Imperiul Roman se învecina cu redutabilul său adversar, Regatul

Parthic: două legiuni se aflau în Cappadocia (XII Fulminata şi XVI Flavia Firma), trei

în Syria, provincie maioribus reservata2076 (III Gallica, IIII Scythica, VI Ferrata), una

în Iudaea (X Fretensis) şi două în Egipt (III Cyrenaica şi XXII Deiotariana).

Se poate observa că jumătate din legiuni (şi, probabil, din efectivele militare)

erau concentrate în Occident. Incursiunea dacilor conduşi de Diurpaneus asupra

Moesiei şi uciderea guvernatorului acestei provincii, C. Oppius Sabinus2077, l-au

determinat pe Domitianus să intervină2078. Împăratul a dispus divizarea provinciei,

fiind create două noi provincii consulare, Moesia Superior şi Moesia Inferior.

Simultan, legio IIII Flavia Felix a fost transferată din Dalmatia la Singidunum, în

2076 Tacitus, De Vita Agricolae 40.1: Igitur triumphalia ornamenta et inlustris statuae honorem et quidquid pro triumpho datur, multo verborum honore cumulata, decerni in senatu iubet addique insuper opinionem, Syriam provinciam Agricolae destinari, vacuam tum morte Atili Rufi consularis et maioribus reservatam.2077 Iordanes, Getica 76; Eutropius 7.23.4; Suetonius, Domitianus 6.1; Patsch 1937, 5-9; Strobel 1989, 35-43; Jones 2002, 138-139, 141-143. Cu privire la C. Oppius Sabinus, vezi PIR² O 122; Groag, RE XVII, 1, 1939, 744-745; consul ordinar în anul 84 alături de Domitianus (Degrassi 1952, 25); legat al Moesiei în 85/86, Stein 1940, 34; Thomasson LP 125, nr. 27. Potrivit Syme 1936, 168; Alföldy, Halfmann 1973, 356; Strobel 1989, 116, dezastrul lui Oppius Sabinus a avut loc în anul 85; Jones 2002, 138 susţin că atacul lui Diurpaneus a avut loc în anul 85. Gsell 1894, 209-212; Mócsy 1974, 82 preferă ca dată ultimele luni ale anului 85 sau începutul anului 86.2078 Iordanes, Getica, 77; Cassius Dio 67.6.5; Patsch 1937, 6; Strobel 1989, 35-43.

294

Moesia Superior2079. Dificultăţilor apărute ca urmare a războiului dacic li s-au adăugat

cele legate de purtarea războiului împotriva quadilor şi a marcommanilor2080.

Crearea legiunii I Minervia în timpul războiului împotriva chattilor i-a permis

împăratului să suplimenteze efectivele provinciilor de la Dunăre. Au fost aduse la

Dunăre legiunile I Adiutrix şi II Adiutrix, care, începând cu anul 89, au staţionat, cu

siguranţă, în Pannonia2081. Aproximativ în aceeaşi perioadă, în Pannonia a venit şi

legio XXI Rapax, aceasta fiind distrusă de sarmaţi cel mai târziu în anul 922082. În

pofida obiecţiilor ridicate de Fr. Bérard, potrivit căruia legio XXI Rapax nu a lăsat

nicio urmă în Pannonia2083, am considerat că mărturia lui Suetonius2084, corelată cu

absenţa legiunii de la Mogontiacum în ultimii ani ai domniei lui Domitianus2085 ca

fiind suficiente pentru a respinge ipoteza avansată de cercetătorul francez. Prin

urmare, ne-am asumat şi ipoteza potrivit căreia legio XIIII Martia Victrix a fost

transferată din Germania Superior în Pannonia în 96/972086. Astfel, în perioada 96-101,

în Pannonia au fost nu mai puţin de cinci legiuni, situaţie similară cu cea din

Germania Inferior între anii 83-85/86, când în această provincie au staţionat legiunile

I Minervia, VIII Augusta, XI Claudia, XIV Gemina Martia Victrix şi XXI Rapax.

Această situaţie demonstrează că, departe de a manifesta teamă faţă de comandanţii de

rang senatorial care aveau în forţe numeroase, aşa cum reiese din portretul defavorabil

pe care i l-au schiţat istoricii antici, Domitianus ştia că poate avea încredere în

2079 Ritterling, RE XII, 1925 1542; Syme 1928, 46, 49; Patsch 1937, 9; Syme 1971, 86; Benea 1983, 148-150; Strobel 1984, 88; Strobel 1989, 48, 71, 95; Farnum 2005, 19, 38, 61.2080 Cassius Dio 67.7.1-3; Patsch 1937, 33-34; Strobel 1989, 83-98.2081 Cel mai timpuriu document îl care atestă prezenţa legiunii I Adiutrix în Pannonia îl reprezintă o incripţie datând din timpul lui Nerva: CIL V 7425 = ILS 2720 = IPD4 511: Q(uinto) Attio T(iti) f(ilio) / Maec(ia tribu) Prisco / aed(ili) IIvir(o) quinq(uennali) / flam(ini) Aug(usti) pontif(ici) / praef(ecto) fabr(um) praef(ecto) coh(ortis) I / Hispanorum et coh(ortis) I / Montanorum et coh(ortis) I / Lusitanor(um), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I / Adiutric(is) donis donato / ab Imp(eratore) Nerva Caesare Aug(usto) / Germ(anico) bello Suebic(o) coron(a) / aurea, hasta pura, vexillo / praef(ecto) alae I Aug(ustae) Thracum / pleps urbana. Prezenţa legiunii II Adiutrix la Aquincum, în Pannonia, este atestată de o ştampilă tegulară cu textul leg(ionis) II Ad(iutricis) / p(iae) f(idelis) D(omitianae) (Parragi 1986, 163, Kat. 39; Lőrincz 1995, 115; Lőrincz 2000b, 162). Potrivit Strobel 1989, 96, 123, legiunea a construit castrul de pământ de la Aquincum în 892082 Ritterling 1893, 233; Ritterling, RE XII 1925, 1277, 1736 şi 1788-1789. Syme 1928, 50-51; Syme 1936, 177; Syme 1938, 270-271; Alföldy 1959, 126; Mócsy 1974, 83-85; Lőrincz 1981a, 285; Wilkes 1983, 269-270, 283-284, nota 74; Strobel 1986d, 217; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 84, 96, 100; Lőrincz 2001, 67; Jones 2002, 138, 149, 152; Lőrincz 2003, 25; Strobel 2010, 111.2083 Bérard 1985, 63-87; Bérard 1995, 224-225; Bérard 2000, 49-66.2084 Suetonius, Domitianus: legione cum legato simul caesa; Eutropius 7.23.4.2085 Fapt dovedit de prezenţa legiunii XXII Primigenia la Mogontiacum în timpul domniei lui Nerva (SHA, Vita Hadriani 2.5; CIL III 550; Franke 1991, 26).2086 CIL III 13443-13444 = RIU I 235-236: leg(ionis) XIIII G(eminae) M(artiae) v(ictricis) / (centuriae) P(ubli) Fanni Maxsimi (sic); CIL III 13443 a fost datată de Alföldy 1959, 125, 138, în secolul III; Baatz 1969, 126; Lőrincz 1975, 345; 349; Lőrincz 1981a, 285; Strobel 1981, 262; Strobel 1984, 96; Nagy 1986, 381; Strobel 1988b, 216; Strobel 1989, 100-101; Franke 2000b, 198-199; Lőrincz 2001, 71.

295

generalii loiali şi capabili şi punea mai presus de suspiciunile sale apărarea

frontierelor imperiului.

Am considerat că acţiunile militare din primul deceniu al domniei lui Traian

au constituit contextul decisiv care a dus la redistribuirea forţelor romane pe teritoriul

imperiului. Provinciile occidentale au pierdut definitiv primatul militar pe care îl

deţineau în raport cu posesiunile din zona Dunării şi din Orient, balanţa puterii

înclinând în favoarea acestora din urmă.

Cucerirea regatului dacic a antrenat transferul a trei legiuni în noua provincie

de rang consular: I Adiutrix2087, IIII Flavia Felix2088 şi XIII Gemina2089. Conştient de

dicultăţile acestui război şi de necesitatea de a asigura apărarea Pannoniei, a cărei

frontieră a rămas parţial descoperită ca urmare a plecării legiunilor I Adiutrix, II

Adiutrix şi XIII Gemina, Traian a creat două noi legiuni, II Traiana şi XXX Ulpia, în

anii 103-1042090. De asemenea, legio X Gemina a fost transferată din Germania

Inferior în Pannonia.

Traian a sesizat, la rândul său, faptul că frontiera Pannoniei era prea întinsă

pentru ca apărarea acesteia să îi fie încredinţată unui singur guvernator nevoit să facă

faţă simultan ameninţării suebilor şi a sarmaţilor iazygi. Domitianus a încercat să

soluţioneze această problemă prin concentrarea a cinci legiuni în Pannonia. În mod

judicios, Traian a considerat că divizarea Pannoniei ar constitui un răspuns mai

potrivit, decizie pe care împăratul a luat-o în anul 1062091. În Pannonia Superior,

provincie de rang consular, staţionau trei legiuni: X Gemina (venită de la Aquincum

2087 Ritterling, RE XII, 1925 1390-1391; Parker 1928, 157-158; Lőrincz 1975, 343-352; Opreanu 1998a, 121-134; Opreanu 1998b, 42; Opreanu 1999, 571-584; Opreanu 2000, 79-89; Opreanu 2003, 315-316; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 192-194. Contra: Piso 2000, 205-206; Piso 2008, 304-306.2088 Ritterling, RE XII, 1925 1544; Glodariu 1966, 429-435; Protase 1967, 47-72; Benea 1983, 151-159; Strobel 1984, 89-90; Piso 2000, 208-211; Piso 2008, 303; Petolescu 2010, 194-195.2089 Ritterling, RE XII, 1925, 1391, 1717-1727; Parker 1928, 157-158; Syme 1971, 93; Strobel 1984, 95-96; Moga 1985; Piso 2000, 220-224; Benea 2006, 29, 31, 35; Petolescu 2010, 200-202.2090 Legio II Traiana: Cassius Dio 55.24.3; Ritterling, RE XII, 1925 1484; Syme 1965, 345; Strobel 1984, 97-98; Strobel 2010, 248; Legio XXX Ulpia: Cassius Dio 55.24.4; Ritterling, RE XII, 1925, 1280-1282, Salmon 1936, 102; Syme 1971, 91-92; Mann 1963, 483; Strobel 1984, 97-98; Strobel 2010, 248. Keppie 1984, 213 datează înfiinţarea celor două legiuni în anul 101.2091 Mócsy RE Suppl. IX 1962 516-776 s.v. Pannonia; Mócsy 1974, 92-93; Gudea 1977, 849-887; Fitz 1980, 126; Bogdan Cătăniciu 1981, 11-20; Piso 1991, 162-165; Alföldy 1995, 30, nota 17; Wilkes 2008b, 581, nota 3.

296

după reîntoarcerea legiunii II Adiutrix din Dacia)2092, XIIII Gemina Martia Victrix şi

XXX Ulpia Victrix, recent creată de principe2093.

Configuraţia sistemului militar roman din Pannonia şi Dacia trebuie înţeles în

strânsă legătură cu cel din Orient, ca elemente ale gândirii strategice coerente a

împăratului Traian. În acelaşi an în care Dacia a fost transformată în provincie

romană, iar Pannonia divizată, regatul nabateean a fost, de asemenea, anexat.

Transferul legiunii III Cyrenaica la Bostra2094, în noua provincie, a făcut ca în castrul

de la Nikopolis să rămână o singură legiune, XXII Deiotariana. Au existat autori care

au remarcat, pe bună dreptate, că reducerea garnizoanei Egiptului la o singură legiune

în perioada 106-119 este prematură. Ei au atras atenţia asupra precarităţii dovezilor

privitoare la prezenţa legiunii XV Apollinaris în primele decenii ale secolului II

p.Chr.2095 În schimb, există elemente care atestă prezenţa legiunii XV Apollinaris în

Egipt.

Poate fi citată, în primul rând, inscripţia dedicată lui L. Terentius Rufus,

centurion al legiunii I Minervia, distins cu dona militaria în războiul dacic al lui

Traian şi promovat primus pilus în legio XV Apollinaris2096. Promovarea acestui

personaj, decorat de Traian şi remarcat, probabil, de Hadrianus în cursul celei de-a

doua expediţii în Dacia în cursul căreia viitorul împărat a comandat legio I

Minervia2097, ca primus pilus în legio XV Apollinaris a fost văzută ca o posibilă

dovadă a transferului legiunii în Egipt2098.

Mai convingătoare este, însă, ca argument, inscripţia găsită în templul lui

Sarapis, la Mons Claudianus, în Egipt, dedicată centurionului Annius Rufus2099. Mai 2092 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 334-335, 346-350, 356; Fitz 1986b, 319-321, care remarcă faptul că Gorsium a devenit o aşezare civilă cel mai târziu în 105 (vezi Jilek 1999, 124); Wheeler 2000, 282-295; Fitz 2005, 67; Lóki, Szabó, Visy 2011, 62.2093 CIL III 4663a-c la Carnuntum, Vindobona şi, respectiv, Brigetio; CIL III 11370a-c; Ritterling, RE XII, 1925, 1822; Lőrincz 1975, 347, 351-352; cu privire la materialul tegular al legiunii din Apetlon şi Parndorf, vezi Lőrincz 1991, 245; Lőrincz 1995, 119, pl. 3.2 pentru Brigetio, Carnuntum şi Vindobona; AE 1957, 188; Fitz 1976, 35; Fülep 1980, 35; Soproni 1980, 232; Lőrincz 2001, 83; Franke 2005, 322 (potrivit căruia o vexillatio a legiunii XIIII Gemina a continuat să staţioneze la Brigetio); Farnum 2005, 25, 39, 62; Strobel 2010, 254 datează venirea legiunii XXX Ulpia victrix la Brigetio în 103.2094 Préaux 1950-1951, 123-125; Paribeni 1927, 19; Speidel 1977, 691-693; Kennedy 1980, 283-309; Strobel 1988a; Gatier 2000, 341-349; Cotton 2000, 353; Strobel 2010, 271-273.2095 Fitz 1981, 292; Fitz 1986a, 335; Fitz 1986b, 319-321; Wheeler 2000, 282-293; Contra: Maxfield 2000, 435; Franke 2005, 318-328; Strobel 2010, 365, 375, nota 10, 380, 413; Hirt 2010, 170. 2096 CIL II 2424 = AE 2005 838 = Pitillas Salañer 2005, 57-67: L(ucio) Terentio / M(arci) f(ilio) Quir(ina tribu) Rufo, / praef(ecto) coh(ortis) VI Britto(num), / (centurio) leg(ionis) I M(inerviae) p(iae) f(idelis), d(onis) d(onato) ab / Imp(eratore) Traiano bel[l(o)] Dac(ico), / p(rimo) p(ilo) leg(ionis) XV Apol[l(inaris)], / trib(uno) coh(ortis) II vigilum, / d(ecreto) d(ecurionum); Dobson 1978, nr. 110. 2097 SHA, Vita Hadriani 3.6; CIL III 550; Franke 1991, 26.2098 Wheeler 2000, 288.2099 CIL III 25 = ILS 2612 = CIG 4713e = IPan 39 = Mosser 2003, 211: Annius Rufus (centurio) leg(ionis) XV / Apollinaris praepositus / ab Optimo Imp(eratore) Traiano /operi marmorum Monti/

297

mulţi cercetători au pus prezenţa lui Annius Rufus în Egipt pe seama unei misiuni

speciale în care acest ofiţer ar fi fost trimis datorită experienţei sale2100. De fapt,

exploatarea unor cariere precum Mons Claudianus sau Mons Porphyrites le era

încredinţată doar unităţilor regulate care staţionau permanent în Egipt şi făceau parte

din garnizoana acestei provincii2101. Nu există motive să credem că poziţia ca

centurion în legio XV Apollinaris poate fi interpretată ca fiind separată de cea de

praepositus operi marmorum. Concluzia logică este că legio XV Apollinaris nu se mai

afla în Pannonia după anul 106, ci în Egipt. Transferul acestei legiuni a fost dictat de

necesitatea intensificării exploatării carierelor de la Mons Claudianus şi Mons

Porphyrites în vederea procurării materialului pentru ridicarea impresionantului

Forum Traiani la Roma2102.

Plecarea legiunii XV Apollinaris a fost urmată de venirea legiunii XIIII

Gemina de la Vindobona. Data la care a avut loc transferul acestei legiuni de la

Mogontiacum în Pannonia poate fi determinată cu aproximaţie cu ajutorul pasajului

din biografia lui Hadrianus din Historia Augusta. Hadrianus, care servea ca tribun

laticlav în legio V Macedonica în Moesia Inferior, a plecat spre Germania Superior

pentru a-l felicita pe Traian pentru adoptarea sa de către împăratul Nerva.

Concomitent, Hadrianus a fost transferat ca tribun în legio XXII Primigenia, aflată

deja în Germania Superior2103. Pe ştampilele tegulare ale acestei legiuni descoperite la

Mogontiacum apar doar epitetele pia fidelis, nu şi Domitiana2104. Rezultă că transferul

legiunii XXII Primigenia de la Vetera la Mogontiacum a avut loc în 96/97, prin

urmare aceasta este data aproximativă a venirii legiunii XIIII Gemina Martia Victrix

în Pannonia. Cu siguranţă că legio XIIII Gemina a fost transferată la Vindobona, unde

este atestată într-o inscripţie care datează din perioada 103-1062105.

Legio XIIII Gemina a plecat la Carnuntum în 106/107, ca urmare a transferului

legiunii XV Apollinaris în Egipt.

Claudiano / v.s.l.a.2100 Ritterling, RE XII, 1925 1755; Klein 1988, 31; Alston 1995, 164; Maxfield 2000, 435; Franke 2005, 322-324; Hirt 2010, 170.2101 Lesquier 1918, 520; Klein 1988, 31. Unităţi care au îndeplinit această misiune: ala Vocontorum (IPan 20), cohors I Flavia Cilicum (IPan 42), legio XXII Deitariana (IPan 41); Alston 1995, 24, 26. 2102 Wheeler 2000, 288-291.2103 SHA, Vita Hadriani 2.5. 2104 Waurick 1986, 834-837. 2105 CIL XIII 7289; Bechert 1969, 48-53: [Im]p(erator) Ca[es]ar div[I Nervae] / [f(ilius)] Nerv[a T]raianus Aug(ustus) Ger/[ma]nicu[s D]acicu[s p]ontif(ex) ma/[ximu]s t[rib(unicia) potestat(e) VIII?] imp(erator) IIII c[o(n)]s(ul) V / [p(ater) p(atriae) per leg(ionem) XIIII Gem(inam) Mart(iam) Victr(icem) fecit]; Mráv 2000, 81.

298

Mai mulţi autori au luat în considerare ipoteza unei staţionări a legiunii II

Traiana Fortis în Moesia Inferior între anii 106-1142106. În această provincie se aflau

deja trei legiuni (I Italica, V Macedonica şi XI Claudia). În condiţiile în care, prin

divizarea Pannoniei, ultima provincie de rang consular în care staţionau patru legiuni

a dispărut în 106/107, este greu de crezut că legio II Traiana ar fi staţionat în Moesia

Inferior. De asemenea, nu dispunem de niciun indiciu în legătură cu prezenţa ei în

această provincie. O ipoteză mult mai probabilă (deşi nici în acest caz nu dispunem de

dovezi) o reprezintă reprezintă cea privind eventuala prezenţă a legiunii II Traiana în

Moesia Superior. Ca urmare a plecării legiunii IIII Flavia Felix în Dacia, în Moesia

Superior, provincie de rang consular, a rămas doar legio VII Claudia. Războiul cu

sarmaţii iazygi desfăşurat în anul 107 făcea necesară prezenţa la Singidunum a unei

legiuni. Prin urmare, prezenţa legiunii II Traiana era mult mai necesară în Moesia

Superior decât în Moesia Inferior. Perioada scurtă de staţionare (107-113) ar putea

constitui o explicaţie pentru absenţa oricărui indiciu material.

Aşadar, în urma anexării Daciei şi a Arabiei, dispozitivul militar roman a

suferit importante transformări. În 106/107, în Occident, staţionau doar nouă legiuni:

II Augusta, VIIII Hispana, XX Valeria Victrix (Britannia), VII Gemina (Hispania

Citerior), VIII Augusta, XXII Primigenia (Germania Superior), I Minervia, VI Victrix

(Germania Inferior) şi III Augusta (Numidia). După ce timp de aproape un secol, în

provinciile de la Rin au staţionat cele mai numeroase forţe, efectivul acestora a fost

redus la jumătate, fiind depăşite ca importanţă de Britannia, Pannonia, Dacia, Moesia

Inferior şi Syria.

În provinciile de la Dunăre, unde staţionau 12 legiuni, erau concentrate cele

mai importante forţe: X Gemina, XIIII Gemina, XXX Ulpia (Pannonia Superior), II

Adiutrix (Pannonia Inferior), I Adiutrix, IIII Flavia Felix, XIII Gemina (Dacia), II

Traiana, VII Claudia (Moesia Superior), I Italica, V Macedonica, XI Claudia (Moesia

Inferior).

În Orient se aflau, de asemenea, nouă legiuni: XII Fulminata, XVI Flavia

Firma (Cappadocia), III Gallica, IIII Scythica, VI Ferrata (Syria), X Fretensis

(Iudaea), III Cyrenaica (Arabia), XV Apollinaris, XXII Deiotariana (Egipt).

2106 Syme 1971, 91-92; Strobel 1988a, 271-273; Strobel 2010, 265, 299: legio II Traiana a staţionat, începând cu anul 105, în Moesia Inferior, în regiunea Munteniei actuale. Potrivit Farnum 2005, 17, 38, 63, legio II Traiana s-a alăturat legiunii I Italica la Novae.

299

O asemenea simetrie a dispunerii legiunilor, conjugată cu acţiunile ulterioare

ale lui Traian, constituie indicii asupra „strategiei orientale” care a caracterizat

domnia acestui principe.

Această configuraţie şi-a dovedit slăbiciunea în contextul războiului parthic al

lui Traian, când în spatele frontului au izbucnit revolte în provinciile unde dominaţia

romană era recent instalată sau vehement contestată de unele comunităţi. Hadrianus s-

a văzut nevoit să abandoneze achiziţiile teritoriale făcute de Traian la est de Eufrat şi

să încheie pace cu parţii.

În urma pacificării Daciei şi a Pannoniei Inferior, dispozitivul militar roman

din aceste provincii a fost modificat. Dacia a fost împărţită în trei provincii. Dacia

Superior, în fruntea căreia se afla un legat cu rangul de vir praetorius, era singura

dintre cele trei provincii în care a rămas o legiune: XIII Gemina2107. Legio IIII Flavia

Felix s-a întors la Singidunum2108, de unde a plecat, probabil, legio II Traiana în

113/114 spre Orient pentru a participa la războiul parthic al lui Traian.

Legio I Adiutrix a revenit la Brigetio după cum o dovedeşte o inscripţie

descoperită în principia acestui castru2109; legio XXX Ulpia Victrix a plecat în

Germania Inferior, unde a staţionat timp de câţiva ani la Noviomagus2110.

Legio II Traiana a rămas în Orient ca urmare a unei decizii luate, cel mai

probabil, de Hadrianus, în primii ani de domnie. Revolta din Iudaea izbucnită în anul

115 a făcut necesară intervenţia unei forţe militare semnificative, conduse de

generalul de rang consular Lusius Quietus2111. Această măsură dictată de împrejurări

excepţionale a devenit o soluţie permanentă menită să ofere pe viitor guvernatorilor

provinciei forţe superioare ca efectiv în faţa unei eventuale revolte. Iudaea a devenit o

provincie de rang consular, fapt indicat de rangul succesorului lui Quietus, L.

Cossonius Gallus Vecilius Crispinus Mansuanius Marcellinus Numisius Sabinus2112 şi

2107 Petolescu 1979a, 267-270; Petolescu 1979b, 105-109; Petolescu 1985, 53-55; Piso 1985, 471-481; Piso 1993, 42-81.2108 Ptolemaios, Geographia 3.9.3; Itinerarium Antonini 132.1; Ritterling, RE XII, 1925 1543; Glodariu 1966, 435; Protase 1967, 47; Strobel 1984, 90; Gudea 1996b, 231; Gudea 1996c, 54; Piso 2000, 211; Petolescu 2010, 195; Strobel 2010, 412.2109 RIU 498; Lőrincz 1975, 350; Halfmann 1986, 190, 195; Lőrincz 2000a, 155.2110 Ritterling, RE XII, 1925, 1823-1825; Alföldy 1967, 117-118; 119-130; Brunsting 1977, 117; Strobel 1984, 98-99; Strobel 1988f, 451-453; Le Bohec 2000a, 71-75.2111 Cassius Dio 68.32.3; Eusebius, Historia ecclesiastica 4.2.5.2; Eusebius, Chronicon, CCXXIII Olympias, an. XVII, 115; Orosius, Adversus Paganos 7.12.7; Hyppolitus, Commentarii in Matthaeum 24.15-22; Groag, RE XIII, 1927 1874 şi urm., s. v. Lusius Quietus; PIR² L 439; Thomasson LP 324-325, nr. 26; Syme 1958b, 9; Avi-Yonah 1973, 209-213.2112 AE 1999, 93b; Cotton, Eck 2001, 209-213, nr.1 = AE 2003 1801 = CIIP II, 159-160, nr. 1227; Pucci ben Zeev 2008, 101; Thomasson LP² 133, nr. 26(1).

300

de o inscripţie gravată pe o bornă miliară descoperită pe drumul care lega Ptolemais

(Acco) de Diocaesarea (Sepphoris)2113. Legio III Cyrenaica a revenit la Nikopolis,

unde şi-a reluat locul, pentru scurt timp, alături de legio XXII Deiotariana2114. La

rândul său, legio XV Apollinaris a plecat din Egipt la Satala, în Cappadocia2115, în

timp ce legio XVI Flavia Firma s-a stabilit la Samosata, în Syria. Legio VI Feratta

este atestată la Bostra în 10 decembrie 118-9 decembrie 119 p.Chr.2116

În primii doi ani de domnie ai lui Hadrianus a fost desăvârşit sistemul defensiv

care avea să fie păstrat, aproape fără modificări, timp de mai bine de 150 de ani. În

anul 119, în Occident staţionau zece legiuni: II Augusta, VIIII Hispana, XX Valeria

Victrix (Britannia), I Minervia, VI Victrix, XXX Ulpia Victrix (Germania Inferior), VIII

Augusta, XXII Primigenia (Germania Superior), VII Gemina (Hispania Citerior) şi III

Augusta (Numidia).

În provinciile de pe Dunăre se aflau, de asemenea, zece legiuni: I Adiutrix, X

Gemina, XIIII Gemina Martia Victrix (Pannonia Superior), II Adiutrix (Pannonia

Inferior), XIII Gemina (Dacia Superior), IIII Flavia, VII Gemina (Moesia Superior), I

Italica, V Macedonica, XI Claudia (Moesia Inferior).

În sfârşit, în Orient staţionau zece legiuni: XII Fulminata, XV Apollinaris

(Cappadocia), III Gallica, IIII Scythica, XVI Flavia Firma (Syria), II Traiana Fortis,

X Fretensis (Iudaea), VI Ferrata (Arabia), III Cyrenaica, XXII Deiotariana (Egipt).

Această distribuţie echilibrată reflecta concepţia strategică a împăratului

Hadrianus, bazată pe o defensivă fermă şi activă. În cursul domniei sale au intervenit

schimbări care l-au determinat pe principe să opereze unele modificări ca urmare a

unor evenimente neprevăzute.

Se pare că în Britannia legio VIIII Hispana a suferit pierderi grele, probabil în

urma unei revolte a provincialilor sau a unui atac venit dinspre nord în primii ani ai

domniei lui Hadrianus, fapt care este consemnat lapidar de sursele literare2117.

2113 AE 1979 628; Isaac, Roll 1979b, 149-155; Isaac, Roll 1982a, 131-132. 2114 BGU I 140 = Smallwood 1966, 333= Oliver 1989, nr.70; AE 1951 88; Jarrett-Mann 1970, 181; Oliver 1989, nr. 702115 Wheeler 2000, 294.2116 Cotton 2000, 351-357.2117 SHA, Vita Hadriani 5.2: Britanni teneri sub Romana dicione non poterant; Fronto, De Bello Parthico 2: quid ? avo vestro Hadriano imperium optinente quantum militum ab Iudaeis, quantum ab Britannis caesum. Inscripţia dedicată primipilarului T. Pontius Sabinus (CIL X 5829 = ILS 2726), care menţionează comanda exercitată de acest ofiţer asupra unor vexilaţii cu un efectiv total de 3000 de militari proveniţi din legiunile VII Gemina, VIII Augusta şi XXII Primigenia în cursul unei expeditio Britannica, sugerează faptul că vexilaţiile respective au venit odată cu Hadrianus. De asemenea, sosirea acestor întăriri poate fi pusă în legătură cu pierderile grele pe care le-ar fi suferit legio VIIII Hispana. Cu privire la menţionarea termenului expeditio ca indiciu al participării împăratului la această

301

Legio VI Victrix a fost transferată în Britannia, la Eburacum, fapt care a

coincis, desigur, cu vizita împăratului în această provincie în anul 1222118. Venirea

acestei legiuni a fost urmată, desigur, de plecarea legiunii VIIII Hispana de la

Eburacum. Similitudinea dintre materialul tegular al legiunii de la Luguvallium

(Scalesceugh, în apropiere de Carlisle) şi cel descoperit la Noviomagus sugerează că

legio VIIII Hispana a fost transferată în intervalul 122-125 în Germania Inferior2119.

Absenţa informaţiilor ulterioare cu privire la această legio VIIII Hispana ne-a

determinat să considerăm că această unitate, slăbită în urma pierderilor suferite în

Britannia, a fost dizolvată de Hadrianus în cursul deceniului trei al secolului II p.Chr.

Castrul legionar de la Noviomagus a fost abandonat, iar legio XXX Ulpia

Victrix s-a stabilit definitiv la Vetera2120.

Ultimele transferuri ale unor legiuni au avut loc în Orient. Ca urmare a

incidentului diplomatic cu Regatul Parthic2121, Hadrianus l-a numit pe Ti. Claudius

Quartinus în fruntea unui corp expediţionar din care făceau parte vexilaţii ale

legiunilor II Traiana şi III Cyrenaica2122. Acest eveniment a determinat, cel mai

probabil, transferul legiunii II Traiana în Egipt şi transferul definitiv al legiunii III

Cyrenaica în Arabia, simultan cu stabilirea legiunii VI Ferrata la Caparcotna, în

Iudaea2123.

Fără îndoială că dispariţia legiunii XXII Deiotariana trebuie pusă pe seama

revoltei iudeilor desfăşurate între anii 132-135. În pofida rezervelor exprimate de unii

istorici2124, am considerat că dificilul război purtat împotriva lui Simon bar Kochba, în

cursul căruia romanii au avut pierderi importante2125 constituie cauza cea mai

plauzibilă a dispariţiei acestei legiuni2126.

campanie, vezi: Birley 1998, 302; Strobel 2010, 394.2118 CIL X 5829 = ILS 1094, 1100. 2119 Birley 2005, 228-229; Warry 2010, 134.2120 Brunsting 1977, 117; Strobel 1984, 99; Strobel 1988f, 444; 452-453.2121 SHA, Vita Hadriani 12.8.2122 CIL XIII 1802, 1803 = ILS 5919. 2123 Kennedy 1980, 306-308; Bowersock 1983, 106; Kindler 1983, 87; Strobel 2010, 391.2124 Mor 1986b, 267-278; Mor 1990, 172.2125 Cassius Dio 69.12-15; Fronto, De Bello Parthico 2: Quid? Avo vestro Hadriano imperium optinentequantum militatum a Iudaeis, quantum ab Britannis caesum?; Schürer 1973; Applebaum 1976; Smallwoord 1976; Schäfer 1981; Eck 1999a; Eck 2007a; Eck 2007c; Eshel 2008, 105-127.2126 Keppie 1990, 54-61.

302

VI. BIBLIOGRAFIE

Agusta-Boularot, Seigne,Mujjali 1998: Agusta-Boularot, S., Seigne, J., Mujjali, A.

Miliaires anciens et nouveaux de Gerasa’, MEFRA 110:1, 261-295.

Alföldi 1943: Alföldi, A., Zur Entstehung der Colonia Claudia Savaria, AÉrt 3:4, 80-

86.

Alföldy 1959: Alföldy, G., Die Truppenverteilung der Donaulegionen am Ende des I

Jahrhunderts, AArchHung 11, 113-141.

303

Alföldy 1967: Alföldy, G, Die Legionslegaten der römischen Rheinarmeen,

Epigrafische Studien 3.

Alföldy 1968: Alföldy, G., Die Hilfstruppen der römischen Provinz Germania

Inferior, Epigraphische Studien 6, Düsseldorf.

Alföldy 1969: Alföldy, G., Fasti Hispanienses. Senatorische Reichsbeamte und

Offiziere in den spanischen Provinzen des römischen Reiches von Augustus bis

Diokletian, Franz Steiner Verlag, Wiesbaden.

Alföldy, Halfmann 1973: Alföldy, G., Halfmann, H., M. Cornelius Nigrinus Curiatius

Maternus, General Domitians und Rivale Trajan, Chiron 3, 331-373.

Alföldy 1977: Alföldy, G., Konsulat und Senatorenstand unter der Antoninen.

Prosopographischen Untersuchungen zur senatorischen Führungsschicht, Habelt,

Bonn.

Alföldy 1982: Alföldy, G., Senatoren aus Norditalien, Regiones IX, X und XI, în: Atti

del Colloquio Internazionale AIEGL su Epigrafia e ordine senatorio, Roma 14-20

maggio 1982, I, Tituli. Publicazioni dell’Istituto di epigrafia e antichità greche e

romane dell’Universita di Roma “La Sapienza”, vol. 5, Roma, 309-368.

Alföldy 1987: Alföldy, G., Römische Heeresgeschichte. Beiträge 1962-1985, Mavors,

Roman Army Researches III, Amsterdam.

Alföldy 1995: Alföldy, G., La Pannonia e l’impero romano, în Hajnóczi, G. (ed.),

Accademia d’Ungheria e l’Istituto Austriaco di Cultura (Roma, 13-16 gennaio 1994).

Annuario dell’Accademia d’Ungheria, Milano, 25–40.

Alföldy 2008: Alföldy, G., Spain, în: Bowman, A., Garnsey, P., Rathbone, D. (ed.),

The Cambridge Ancient History², XI, Cambridge University Press, Cambridge

Histories Online, 444-461.

Alicu 1980: Alicu, D., Le camp légionnaire de Sarmizegetusa, Potaissa 2, 23-28.

Alicu 1993: Alicu, D., Urbanisme et architecture dans la Dacie romaine, în: Alicu,

D., Bögli, H (eds.), La politique édilitaire dans les province de l’Empire romain IIème-

IVème siècles après J.-C. Actes du Ier Colloque roumano-suisse, Deva, 21.-26.10.

1991, Cluj-Napoca, 29-36.

Alicu, Paki, 1995: Alicu, D., Paki, A., Town Planning and Population in Ulpia

Traiana Sarmizegetusa, BAR International Series 605, Oxford.

Alicu 1997: Alicu, D., Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Amfiteatrul I, Cluj-Napoca.

Alicu, Opreanu 2000: Alicu, D., Opreanu, C.H., Les amphithéâtres de la Dacie, Cluj-

Napoca.

304

Alon 1970: Alon, G., The History of the Jews in Eretz Israel in the Mishnaic and

Talmudic Period, II, Tel Aviv.

Alston 1995: Alston, R., Soldier and Society in Roman Egypt, Routledge, London.

Appleby 2009: Appleby, G.A., The Boudican Revolt: Countdown to Defeat,

Hertfordshire Archaeology and History 16, 57-65.

Anderson, Cumont, Grégoire 1910: Anderson, J.G.C., Cumont, F., Grégoire, E.,

Recueil des Inscriptions Grecques et Latines du Pont et de l'Armenie , Studia Pontica

3: 1, Bruxelles.

Applebaum 1976: Applebaum, S., Prolegomena to the Study of the Second Jewish

Revolt, A.D.132-135, BAR supplementary series, Oxford, 1976.

Applebaum 1979: Applebaum, S., Jews and Greeks in Ancient Cyrene, Leiden, 1979.

Applebaum 1983: Applebaum, S., The Bar-Kochba Revolt and Its Results, în:

Rappaport, U. (ed.), Judaea and Rome – The Jewish Revolts, Am Oved Publication,

Jerusalem, 229-260.

Applebaum 1989: Applebaum, S., Judaea in Hellenistic and Roman times: historical

and archaeological essays, Studies in Judaism in Late Antiquity 40, E. J. Brill,

Leiden.

Archaeology Roman Pannonia: Lengyel, A., Badian, G.T.B. (eds.), The Archaeology

of Roman Pannonia, Budapesta, 1980.

Ardevan 2000: Ardevan, R., Römisches Heer und Städtegründung - der Fall Dakiens,

în: Ciugudean, H., Moga, V. (eds.), Army and Urban Development in the Danubian

Provinces of the Roman Empire, Alba Iulia, 91-108.

Aricescu 1977: Aricescu, A., Armata în Dobrogea romană, Bucureşti.

Armand 1967: Armand, J., L’armée et le soldat à Rome de 107 à 50 avant notre ère,

Paris.

Arrigoni Bertini 1988: Arrigoni Bertini, M.-G., Un vexillarius della IIII Legio

Macedonica a Parma, Epigraphica 50, 179-189.

Asbach 1884: Asbach, J., Die Kaiser Domitian und Trajan am Rhein, Westdeutsche

Zeitschrift für Geschichte und Kunst 3, 1-26.

Avi-Yonah 1939: Avi-Yonah, M., Greek and Latin Inscriptions from Jerusalem and

Beisan, QDAP 8, 1939, 54-61.

Avi-Yonah 1946: Avi-Yonah, M., Newly Discovered Latin and Greek Inscriptions,

QDAP 12, 84-102.

305

Avi-Yonah 1973: Avi-Yonah, M., When did Judaea become a consular province, IEJ

23, 4, 1973, 209-213.

Baatz 1962: Baatz, D., Mogontiacum. Neue Untersuchungen am römischen

Legionslager in Mainz, Limesforschungen. Studien zur Organisation der römischen

Reichsgrenze am Donau, 4, Gebrüder Mann, Berlin.

Baatz 1969: Baatz, D., Ziegelstempel der Legio XXII Primigenia Pia Fidelis in

Obergermanien ?, SJ 26, 126-128.

Baatz 1973: Baatz, D., Zur Datierung des römischen Militärlagers Hanau-

Kesselstadt; Germania 51, 536-543.

Baatz 1993: Baatz, D., 1993, Der römisches Limes. Archäologische Ausflüge zum

Rhein und Donau³, Berlin.

Bahat 1974: Bahat, D., A Roof Tileof the Legio VI Ferrata and Pottery Vessels from

Horvat Hazon, IEJ 24, 1974, 160-169.

Baillet 1926: Baillet, J., Inscriptions grecques et latines des tombeaux des rois ou

Syringes, Cairo.

Balla 1969: Balla, L., Guerre iazyge au frontières de la Dacie en 107/108,

AClassUnivDebr 5, 111-113 = Szabó (ed.), Studia Dacica. Collected Papers,

Debrecen, 2000, 33-36.

Bădău-Wittenberger 1987-1988: Bădău-Wittenberger, M., Consideraţii privind

ştampilele legiunii XIII Gemina la Sarmizegetusa, AMN 24-25, 615-617.

Băeştean 2008-2009: Băeştean, G., Legiunea XIII Gemina în Colonia Dacica

Sarmizegetusa?, SCIVA 59-60, 165-172.

Băluţă 1997: Băluţă, Cl.L., Tipuri de ştampile tegulare militare inedite descoperite la

Apulum II. Ştampile fără antroponim, Apulum 34, 133-168.

Bărbulescu 1987: Bărbulescu, M., Din istoria militară a Daciei Romane – Legiunea V

Macedonica şi castrul de la Potaissa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.

Batayneh-Karasneh-Weber 1994: Batazneh, T., Karasneh, W., Weber, T., Two New

Inscriptions from Umm Qeis, ADAJ 38, 379-384.

Baumewerd-Schmidt 1995: Baumewerd-Schmidt, H., Immer noch nichts neues aus

Arenacium. Ergebnisse einer Ausgrabung in Rindern, Archäologie im Rheinland

Landschaftsverband Rheinland, Rheinisches Amt für Bodendenkmalpflege,

Köln/Bonn.

Bechert 1969: Bechert, T., Zu einigen Bauinschriften aus römischen Legionslagern,

Epigraphische Studien 8, 39-53.

306

Bechert 1971: Bechert, T., Römische Lagertore und ihre Bauinschriften. Ein Beitrag

zur Entwicklung und Datierung kaiserzeitlicher Lagertorgrundrisse von Claudius bis

Severus Alexander, BJb 171, 201-287.

Beltrán 1956: Beltrán, A., Las monedas antiguas de Zaragoza, Numisma 20, 9-41.

Benea 1979: Benea, D., Cărămizi ştampilate din colecţia Muzeului Porţilor de Fier,

Apulum 16, 199-209.

Benea 1979b: Benea, D., Cu privire la transferarea legiunii a IIII-a Flavia Felix în

Moesia Superior, StComC, Caransebeş 4, 219-228.

Benea 1983: Benea, D., Din istoria militară a Moesiei Superior a Daciei. Legiunea a

VII-a Claudia şi legiunea a IIII-a Flavia, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Benea 1999: Benea, D., Evoluţia aşezării civile de la Apulum, în: Protase, D.,

Brudaşcu, D. (ed.), Napoca, 1880 de ani de la începutul vieţii urbane, Cluj-Napoca,

40-54.

Benea 2006: Benea, D., Participarea trupelor din Pannonia la cucerirea Daciei, în:

Teodor, E.S., Ţentea, O. (ed.), Dacia Augusti Provincia. Crearea Provinciei, Actele

simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie 2006, la Muzeul Naţional de Istorie a

României, Editura Cetatea de Scaun, Bucureşti, 29-40.

Bennett 1997: Bennett, J., Trajan Optimus Princeps: A Life and Times, Bloomington,

London-New York.

Benoît 1932: Benoît, F., Notes et documents d’archélogie arlésienne IX: inscriptions

inédites et nouvelles inscriptions du musée lapidaire, Mémoires de l’Institut

historique de Provence, tome IX.

Bérard 1890: Bérard, V., Le consul Voconius Saxa, BCH 14, 643-645.

Bérard 1985: Bérard, F., Histoire des legions romaines du Rhin et du Danube sous le

règne de Domitien, Th. 3e cycle Hist. et civilis. de l'Antiquité, Université Paris 4-

Sorbonne.

Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1990: Bérard, F., Goguey, R., Le Bohec, Y.,

Reddé, M., Le camp militaire romain de Mirebeau, în: Hrsgb. von H. Vetters, M.

Kandler, Akten des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in Carnuntum.

Römische Limes in Österreich 36, Verlag der O sterreichischen Akademie der

Wissenschaften, Wien, 311-320.

Bérard 1994: Bérard, F., Bretagne, Germanie et Danube: mouvements des troupes et

priorités stratégiques sous le règne de Domitien, Les Années Domitien, Colloque

Paris Toulouse 1992, Toulouse = Pallas 40, 221-240.

307

Bérard, Goguey, Le Bohec, Reddé 1995: Bérard, F., Goguey, R., Le Bohec, Y.,

Reddé, M., Les tuiles estampilles, în: Goguey, R., Reddé, M. (eds.), Le camp

légionnaire de Mirebeau, Mainz, 191-267.

Bérard 2000: Bérard, F., La legion XXIe Rapax, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les

Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre

1998), Diffusion de Boccard, Lyon, 49-66.

Berchem 1983: Berchem, D. v., Une inscription flavienne du Musée d’Antioche,

Museum Helveticum 40, 185-196.

Bergk 1882: Bergk, Th., Der Aufstand des Antonius am Oberrhein im Jahre 89, Zur

Geschichte und Topographie der Rheinlande in römischer Zeit, Leipzig.

Best 1971: Best, J.P.C., Colonia Iulia Equestris and Legio Decima Equestris, Talanta

3, 1-10.

Betz 1935: Betz, A., Die römischen militärinschriften in Österreich, JÖAI 29, 287-

332.

Betz, Kenner 1937: Betz, A., Kenner, H., Ausgrabungen und Funde im Lagerfriedhof

von Carnuntum, RLÖ 18, 23-98.

Betz 1939: Betz, A., Untersuchungen zur Militärgeschichte der römischen Provinz

Dalmatien, Abhandlungen des Archäologisch-epigraphischen Seminars der

Universität Wien, Neue Folge. Hft. 3., Wien.

Birley 1928: Birley, E., A Note on the Title ‘Gemina’, JRS 18, 56-60.

Birley, 1948: Birley, E., Britain after Agricola and the End of the Ninth Legion,

Durham University Journal, 78-83 = Roman Britain and the Roman Army, Kendal,

1953, 20-30.

Birley 1953: Birley, E., Roman Britain and the Roman Army, Kendal.

Birley 1971a: Birley, E., The fate of the Ninth Legion, în: Butler, R. M. (ed.), Soldier

and Civilian in Roman Yorkshire, Leicester, 71-80 = Speidel, M.P. (ed.), Mavors

Army Researches, vol. IV, The Roman Army Papers 1929-1986, by E. Birley, J.C.

Gieben, Amsterdam, 316-325.

Birley 1971b: Birley, A.R., VI Victrix in Britain, în: Butler, R.M. (ed.), Soldier and

Civilian in Roman Yorkshire, Leicester, 81-96.

Birley 1973: Birley, A.R., Petilius Cerialis and the Conquest of Brigantia, Britannia

4, 179-190.

308

Birley 1974: Birley, A.R., Roman frontiers and Roman frontier policy: some

reflections on Roman imperialism, în: Transactions of the Architectural and

Archaeological Society of Durham and Northumberland New Series 3, 13-25.

Birley 1977: Birley, A.R., The Origin and Career of Q. Pompeius Falco, ArhVest 28,

360-367.

Birley 1979: Birley, E.R., Inscriptions indicative of impending or recent movements,

Chiron 9, 495-505.

Birley 1981: Birley, A.R., The Fasti of Roman Britain, Oxford.

Birley 1988: Birley, E., Promotions and transfers in the Roman army II: the

centurionate, în: Speidel, M.P. (ed.), The Roman Army Papers 1929-1986, Mavors

Roman Army Researches IV, 206-220 (= 1963/1964, Carnuntum Jahrbuch, 21-33).

Birley 1997a: Birley, A.R., Hadrian: The Restless Emperor, London.

Birley 1997b: A. R. Birley, Hadrian and Greek Senators, ZPE 116, 1997, 209-45.

Birley 1998: Birley, A. R., A New Tombstone from Vindolanda, Britannia 29, 299-

306.

Birley 2005: Birley, A.R., The Roman Government of Britain, Oxford.

Birley 2008: Birley, A.R., Hadrian to the Antonines, în: Bowman, A., Garnsey, P.,

Rathbone, D. (ed.), The Cambridge Ancient History², XI, Cambridge University Press,

Cambridge Histories Online, 132-194.

Bjelalac 1982: Bjelalac, Dj., Donji grad, Beogradska tvrđava – antičko nalazište,

Arheološki pregled 23, 61-64.

Blackman 1973: Blackman, D. J., Recent Epigraphical Discoveries at Phaselis, în:

Akten des VI Internationalen Kongresses für griechische und lateinische Epigraphik

1972, C.H. Beck’sche Verlagsbuchhandlung, München, 566-568; ed Schäfer,

Tübingen 1983, Istanbuler memo supplement, 154-159.

Blackman 1981: Blackman, D. J., Phaselis. Beiträge zur Topographie und Geschichte

der Stadt und ihrer Häfen, Deutsches archäologisches Institut Abteilung Istanbul:

Istanbuler Mitteilungen Beiheft 24, Verlag Ernst Wasmuth, Tübingen.

Boatwright 2003: Boatwright, M. T., Hadrian and the cities of the Roman empire,

Princeton-Oxfordshire, 2003.

Bogaers 1967: Bogaers, J.E., Die Besatzungstruppen des Legionslager von Nijmegen

im 2. Jahrhundert n.Chr., în: Heider, J. (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms 1.

Vorträge des des 6. Internationalen Limeskongresses in Süddeutschland, Beihefte der

Bonner Jahrbücher 19, Köln – Graz, 54-76.

309

Bogaers, Haalebos 1975: Bogaers, J.E., Haalebos, J.K., Romeins Nijmegen. De

Nijmeegse legioensvestingen vanaf 70 na Chr., Numaga 22, 1-22.

Bogaers, Haalebos 1977: Bogaers, J.E., Haalebos, J.K., Die Nijmegener Legionslager

seit 70 nach Christus, în: Haupt, D., Horn, H.G. (ed.), Studiend zu den Militärgrenzen

Roms 2. Vorträge des des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania

Inferior, Rheinland Verlag, Köln – Bonn, 93-108.

Bogaers, Willems 1977: Bogaers, J.E., Willems, P.J., Stempels op dakpannen en

andere baksteen, în: Bogaers, J.E., Haalebos, J.K. (eds.), Opgravigen in de Romeinse

legioensvestingen te Nijmegen, II (ten oosten en noorden van de Praetoriumstraat),

1974-1975, OML 58, 124-135.

Bogaers, Willems 1980: Bogaers, J.E., Willems, P.J., Stempels op dakpannen en

andere baksteen, în: Bogaers, J.E., Haalebos, J.K. (ed.), Opgravingen in de Romeinse

legioensvestingen te Nijmegen III: Canisiuscollege, Hoge Veld, 1975-1977, OML 61,

Leiden, 87-90.

Bogaers, Haalebos 1984: Bogaers, J.E., Haalebos, J.K., Romeins Nijmegen, Numaga

31, 1-8.

Bogdan Cătăniciu 1981: Bogdan Cătăniciu, I., Evolution of the System of Defense

Work in Roman Dacia, BAR International Series 116, Oxford.

Bogdan Cătăniciu 1997: Bogdan Cătăniciu, I., Muntenia în sistemul defensiv al

Imperiului Roman. Wallachia in the Defensive System of the Roman Empire 1st-3th

centuries A.D., Alexandria.

Bogdan Cătăniciu 2005: Bogdan Cătăniciu, I., Dacia’s borders under Trajan’s rule –

Remarks, în: Visy, Z. (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth International

Congress of Roman Frontier Studies held in Pécs, Hungary, September 2003, Pécs,

723-733.

Bogdan Cătăniciu 2007: Bogdan Cătăniciu, I., Daci şi romani. Aculturaţie în Dacia,

Cluj-Napoca.

Bojović 1976: Bojović, D., Beograd, velike kalemegdan-rimski kastrum, Arheološki

Pregled 18, 59-65.

Bojović 1978: Bojović, D., Beograd, Singidunum - Pariska ulica - jugoistočni bedem

kastruma, Arheološki pregled 20, 51-56.

Bojović 1996: Bojović, D., Le camp de la légion IV Flavia à Singidunum, în:

Petrović, P. (ed.), Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Archaeological

Institute Belgrade, Cahiers des Portes de Fer, Monographie 2, Belgrad, 53-68.

310

Bollini 1980: Bollini, M., Bolli laterizi di Ratiaria, în: Ratiarensia. Studi e Materiali

Mesici e Danubiani.I, Bologna, 93-127.

Bormann 1900: Bormann, E., Der römische Limes in Österreich, vol. I, Viena.

Bortlik 1926: Bortlik, J., Neue Inschriftsteine vom Gräberfelde westlich der Lagers,

RLÖ 16, 1-52 = Bericht der Vereins Carnuntum in Wien 1923-1925, 1-52.

Boscs-Plateaux 2005: Boscs-Plateaux, F. des, Un Parti Hispanique à Rome ?

Ascension des élites hispaniques et pouvoirs politiques d'Auguste à Hadrien (27 av.

J.-C. -138 ap. J.-C.), Bibliothèque de la Casa de Velazquez 32, Madrid.

Boswinkel 1985: Boswinkel, E., Die Datierung von BGU I 140, P.Lugd.Bat. XXIII,

1985.

Bosworth 1977: Bosworth, A. B., Arrian and the Alani, HSCPh 81, 217-255.

Bosworth 1983: Bosworth, A. B., Arrian at the Caspian Gates: A Study in

Metodology, CQ 33:1, 265-276.

Bowersock 1970: Bowersock, G. W., The Annexation and Initial Garrison of Arabia,

ZPE 5, 1970, 37-47.

Bowersock 1971, Bowersock, G. W., A Report on Arabian Province, JRS 61, 219-

242.

Bowersock 1975: Bowersock, G.W., Old and New in the History of Judaea, JRS 65,

180-185.

Bowersock 1980: Bowersock, G.W., A Roman Perspective on the Bar Kochba War,

în: W.S. Green, (ed.), Approaches to Ancient Judaism, II, Brown Judaic Studies 9,

Choco: Scholars Press, Missoula, 131-141.

Bowersock 1982: Bowersock, G.W., Review of A. Spijkerman, The Coins of the

Decapolis and Provincia Arabia, JRS 72, 197-198.

Bowersock 1983: Bowersock, G.W., Roman Arabia, Cambridge Massachusetts-

London.

Brandl 1996: Brandl, U., Bemerkungen zu einem Ziegelstempeltyp der Legio XIV

Gemina aus der Germania Superior und Carnuntum, ZPE 112, 224-228.

Broadhead 2007: Broadhead, W., Colonization, Land Distribution, and Veteran

Settlement, în: Erdkamp, P. (ed.), A companion to the Roman army, Blackwell

Publishing Ltd, Malden – Oxford – Carlton, p. 148-163.

Brunk 1980: Brunk, G., A Hoard from Syria Countermarked by the Roman Legions,

ANSMusN 25, 63-76.

311

Brunsting 1977: Brunsting, H., Das Legionslager in Nijmegen. Ausgrabungen bis

1967, în: Haupt, D., Horn, H. G. (ed.) Studien zu den Militärgrenzen Roms II:

Vorträge des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior, Beihefte

Bonner Jahrbücher, Band 38. Veröffentlichung des Landschaftsverbandes Rheinland,

Rheinisches Landesmuseum Bonn, Rheinland-Verlag; In Kommission bei R. Habelt,

Köln, 115-120.

Brunsting, Steures 1995: Brusting, H., Steures, D.C., De baksteenstempels van

Romeins Nijmegen, I. Opgravingen castra 1950-1967, opgravingen Kops Plateau c.a.

1986-1994, OML 75, 85-117.

Brunt 1959: Brunt, P. A., The revolt of Vindex and the fall of Nero, Latomus 18, 531-

559.

Brunt 1974: Brunt, P.A., Conscription and Volunteering in the Roman Imperial Army,

SCI 1, 90-115 = Roman Imperial Themes, Oxford University Press, Oxford, 1990,

188-214.

Brunt 1971: Brunt, P.A., Italian Manpower 225 B.C.- A.D. 142, Oxford University,

New York, (reprinted Clarendon Press, Oxford, 2001).

Bruun 1992: Bruun, Ch., The Spurious „Expeditio iudaeae” under Trajan, ZPE 93,

99-106.

Brünnow, Domaszewski 1904-1909: Brünnow, R.E., Domaszewski, A.v., Die

Provincia Arabia. Auf Grund zweier in den Jahren 1897 und 1898 unternommenen

Reisen und der Berichte früherer Reisender. Unter Mitwirkung von Julius Euting, vol.

I-III, Karl J. Trübner, Strasbourg.

Bulić 1907: Bulić, F., Nomi e marche di fabrica su tegoli e mattoni acquistati dall i.r.

Museo Archeologico in Spalato durante l’a 1906, BullArchStDalm 30, 134-137.

Buttrey 1980: Buttrey, T.V., Documentary Evidence for the Chronology of the

Flavian Titulature, Beiträge für Klassischen Philologie 112, A. Hain, Meisenheim.

Cagnat 1914: Cagnat, R., Cours d’epigraphie latine4, Paris.

Campbell 2010 : Campbell, D.B., The fate of the Ninth. The curious disappearance of

Legio VIIII Hispana, Ancient Warfare Magazine 4.5, 48-53.

Castrén 1974: Castrén, P., About the legio X Equestris, Arctos 8, 5-7.

Cavenaille 1970: Cavenaille, R., Prosopographie de l’armée romaine d’Egypte

d’Auguste à Dioclétien, Aegyptus 50, 231-320.

Cecere 2000: Cecere, M.G.G., La legio X Gemina e la rivolta di L. Antonius

Saturninus, ZPE 131, 207-212.

312

Cheesman 1909: Cheesman, G.L., Date of the disappearance of legio XXI Rapax, CR

23, 15.

Chilver 1941: Chilver, G.E.F., Cisalpine Gaul, Oxford.

Christol, Magioncalda 1989: Christol, M., Magioncalda, A., Studi sui procuratori

delle due Mauretaniae, Publicazioni del Dipartimento di storia dell’Università degli

studi di Sassari 13, Università degli studi, Sassari.

Christol, Drew-Bear 1995: Christol, M., Drew-Bear, T., Inscriptions militaires

d’Alutrene et d’Apamée de Phrygie, în: La Hierarchie (Rangordnung) de l’armée

romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrès du Lyon (15-18 septembre 1994)

rassemblés et édités par Yann le Bohec, De Boccard, Paris, 57-92.

Cizek 1980: Cizek, E., Epoca lui Traian, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti.

Clauss 1976: Clauss, M., Neue Inschriften im rheinischen Landesmuseum Bonn,

Epigraphische Studien 11, 1-40.

Cohen 1955: Cohen, H., Description Historique des Monnaies frappés sous l’Empire

Romain, Graz.

Collingwood, Myres 1936: Collingwood, R.G., Myres, J.N.L., Roman Britain and the

English Settlements, Oxford.

Cosme 1994: Cosme, P., Les légions romaines sur le forum: recherches sur la

colonette mafféienne, MEFRA 106:1, 167-196.

Cotton 2000: Cotton, H. M., The Legio VI Ferrata, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.),

Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19

septembre 1998), Lyon, 351-357.

Cotton, Eck 2001: Cotton, H.M., Eck, W., Governors and Their Personnel on Latin

Inscriptions from Caesarea Maritima, IASHP VII:7, 215-240.

Crawfod 1983: Crawoford, M., Roman Republican Coins, Cambridge.

Czysk 1982: Czysk, W., Die Römer in Hessen, Stuttgart.

Czysz 1994: Czysz, W., Wiesbaden in der Römerzeit, Stuttgart.

Dabrowa 1982: Dabrowa, E., Sur la création de la légion XVI Flavia Firma, Latomus

41, 614-619.

Dabrowa 1995: Dabrowa, E., M. Paccius Silvanus Quintus Corredius Gallus

Gargilius Antiquus et son cursus honorum, în: Nunc de Suebis Dicendum est: Studia

Archaeologica et Historica Georgii Kolendo ab Amicis et Discipulis Dicata,

Varşovia, 1995, 99-102.

313

Dabrowa 1996: Dabrowa, E., The Commanders of Syrian Legions, în: Kennedy D. L.,

(ed.), The Roman Army in the East, Ann Arbor, Michigan, 277-296.

Dabrowa 1998: Dabrowa, E., The Governors of Roman Syria from Augustus to

Septemius Severus, Antiquitas. Reihe I. Abahandlungen zur alte Geschichte 45, Dr.

Rudolf Habelt Gmbh, Bonn.

Dabrowa 2000: Dabrowa, E., Legio X Fretensis, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les


1998), Lyon, 317-325.

Dabrowa 2001: Dabrowa, E., Les légions romaines au Proche-Orient: l’apport de la

numismatique, Electrum 5, 73-85.

Daicoviciu 1924: Daicoviciu, C., Fouilles et recherches à Sarmizegetusa. Premier

compte rendu, Dacia 1, 224-263.

Daicoviciu 1927-1932: Daicoviciu, C., Fouilles à Sarmizegetusa. Deuxième compte

rendu (1925-1928), Dacia 3-4, 516-565.

Daicoviciu, 1938: Daicoviciu, C., Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina

săpăturilor, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia Pentru Transilvania 4,

353-410.

Daicoviciu 1943: Daicoviciu, C., Siebenbürgen im Altertum, Bucureşti.

Daicoviciu 1945: Daicoviciu, C., La Transylvanie dans l’antiquité, Bucureşti, 1945.

Daicoviciu 1951: Daicoviciu et alii, Studiul traiului dacilor din munţii Orăştiei, SCIV

2:1, 95-126.

Daicoviciu 1960: Daicoviciu, C, Apariţia şi formarea relaţiilor sclavagiste în Dacia,

în: Daicoviciu, C., Condurachi, Em., Nestor, I., Ştefan, Gh. (ed.), Istoria României, I,

Editura Academiei R.P.R,, Bucureşti, 255-341.

Daicoviciu 1969: Daicoviciu, C., Legio I Adiutrix ou legio IV Flavia Felix ?, în

Bibauw, J. (ed.), Hommages à Marcel Renard, Bruxelles, 167-173.

Daicoviciu 1972: Daicoviciu, H., Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj.

Daicoviciu 1974: Daicoviciu, H., Cassius Dio şi Sarmizegetusa, în: In Memoria

Constantini Daicoviciu, Cluj-Napoca, 111-116.

Daicoviciu 1976: Daicoviciu, 1976: Daicoviciu, H., Din istoria Ulpiei Traiane,

Pontica 9, 57-64.

Daicoviciu, Glodariu 1976: Daicoviciu, H., Glodariu, I., Puncte de reper pentru

cronologia cetăţilor şi aşezărilor dacice din Munţii Orăştiei, AMN 13, 71-80.

314

Daicoviciu, Alicu 1981: Daicoviciu, H., Alicu, D., Edificii de cult la Ulpia Traiana

Sarmizegetusa, I, AMN 18, 59-84.

Daicoviciu 1983a: Daicoviciu, H., Ferenczi, Şt., Glodariu, I., Iaroslavschi, E., Rusu,

A., Andriţoiu, I., Cercetări arheologice la Sarmizegetusa Regia, în: Materiale,

Braşov, 232-234.

Daicoviciu 1983b: Daicoviciu, H., Alicu, D., Piso, I., Pop, C., Soroceanu, A., Ilieş, C.,

Săpăturile din 1980 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Materiale şi cercetări

arheologice. A XV-a sesiune naţională de rapoarte. Muzeul Judeţean Braşov, 1981,

Bucureşti, 246-277.

Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989: Daicoviciu, H., Ferenczi, Şt., Glodariu, I., Cetăţi

şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, I, Bucureşti.

Daicoviciu, Ferenczi, Rusu 1988-1991: Daicoviciu, H., Ferenczi, Şt., Rusu, A.,

Dovezi epigrafice referitoare la participarea legiunilor II Adiutrix şi VI Ferrata la

cucerirea complexului cetăţilor dacice din munţii Sebeşului, Sargetia 21-24, 45-63.

Davies 1980: Davies, J.L., Roman Military Deployment in Wales and the Marches

from Claudius to the Antonines, în: Hanson, W.S., Keppie, L.J.F. (ed.), Roman

Frontier Studies 1979, BAR-S71, Oxford, 255-277.

Decker, Selzer 1976: Decker, K.-V., Selzer, W., Mogontiacum: Mainz von der Zeit

des Augustus bis zum Ende der römischen Heerschaft, ANRW 2:5.1, Walter de

Gruyter, Berlin-New York, 457-559.

Degrassi 1952: Degrassi, A., I fasti consolari dell’impero romano. Dal 30 avanti

Cristo al 613 dopo Cristo, Roma.

Delplace 1980: Delplace, Ch., Le Griffon de l’archaïsme à l’époque impériale: Étude

iconographique et essai d’interpretation symbolique, Bruxelles-Rome.

Demougin 1997: Demougin, S., Procurator monetae, RN 152, 41-45.

De Saulcy 1874: De Saulcy, Numismatique de la Terre Sainte, Paris.

Devijver 1974: Devijver, H., The Roman Army in Egypt (with Special Reference ot the

Militiae Equestres), ANRW II.1, Walter de Gruyter, Berlin - New York, 453-492.

Diaconescu 1997: Diaconescu, Al., Dacia under Trajan. Some Observations on

Roman Tactics and Strategy, AMN 34:1, 13-52.

Diaconescu, Piso 1993: Diaconescu, A., Piso, I., La politique édilitaire dans les

provinces de l’Empire romain, Cluj-Napoca.

315

Diaconescu 1997: Diaconescu, A., Dacia under Trajan. Some Observations on

Roman Tactics and Strategy, în: Gudea, N. (ed.), Beiträge zur Kenntnis des römischen

Heeres in den dakischen Provinzen (= AMN 34:1), Cluj-Napoca, 5-44.

Diaconescu 2004: Diaconescu, Al., The Towns of Roman Dacia. An overview of

recent archaeological research in Romania, în: Haynes, W.S., Haynes, I.P. (ed.),

Roman Dacia. The Making of a Provincial Society, JRA Supplementary Series 56,

Portsmouth, Rhode Island, 87-142.

Diaconescu 2010: Diaconescu, Al., Urme ale centuriaţiei la Sarmizegetusa şi în

teritoriul său (I), Sargetia 1, N.S., 133-162.

Diego 1986: Diego Santos, F., Inscricpciones romanas de la provincia de León, León.

Dietz 1995: Dietz, K.H., Die Römer in Bayern, Stuttgart.

Diez 1966: Diez, E., Der Giebel des Carnuntiner Fahnenheiligtums, în: Corolla

memoriae Erich Swoboda dedicata, Römische Forschungen in Niederösterreich, Band

5, Hermann Böhlaus Nachf., Graz-Köln, 105-114.

Dmitriev 2000: Dmitriev, S., Observations on the Historical Geography of Roman

Lycaonia, GRBS 41, 349-375.

Dobó 1968: Dobó, Á., Die Verwaltung der römischer Provinzen Pannonia von

Augustus bis Diocletianus. Die provinziale Verwaltung, Amsterdam.

Dobson 1978: Dobson, B., Die Primipilares. Entwicklung und Bedeutung,

Laufbahnen und Persönlichkeiten eines römischen Offizierranges, Rheinland-Verlag,

Köln, 1978.

Dobson 1986: Dobson, B., The Roman Army: Wartime or Peacetime Army, în: Eck,

W., Wollf, H. (Hrsg.), Heer und Integrationspolitik: Die Römischen Militärdiplome

als historiscche Quelle, Passauer Historische Forschungen, 2, Böhlau, Köln, 10-25 =

Dobson, B., Breeze, D.J. (eds.), Roman Officers and Frontiers, Mavors Army

Researsches 10, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 1993, 13-128.

Dobson 1993: Dobson, B., Praefectus castrorum Aegypti: a reconsideration, în:

Breeze, D.J., Dobson, B. (eds.), Roman Officers and Frontiers, Mavors Roman Army

Researches 10, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 242-257 = CE 57, nr.114, 1982, 322-

337.

Domaszewski Rangordnung2: Domaszewski, A.v., Die Rangordnung des römischen

Heeres², B. Dobson, Köln, 1967.

Domaszewski 1972: Domaszewski, A. von., Die Fahnen im römischen Heere, în:

Abhandlungen des Archäologisch-Epigraphischen Seminars der Universität Wien 5

316

1885, 1-80 = în A. von Domaszewski, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte,

Darmstadt, 1-80.

Doruţiu-Boilă 1961: Doruţiu-Boilă, E., Some observations on the military funeral

altar of Adamclisi, Dacia N.S. 5, 345-363.

Doruţiu-Boilă 1977: Doruţiu-Boilă, E., Der niedermösische Limes unter Domitian zu

einer Inschrift aus Ephesos, în: Haupt, D., Horn, H. G. (ed.) Studien zu den

Militärgrenzen Roms II: Vorträge des 10. Internationalen Limeskongresses in der

Germania Inferior, Beihefte Bonner Jahrbücher, Band 38. Veröffentlichung des

Landschaftsverbandes Rheinland, Rheinisches Landesmuseum Bonn, Rheinland-

Verlag; In Kommission bei R. Habelt, Köln, 289-296.

Drahor, Berge, Kurtulmu 2004: Drahor, M.G., Berge, T.Ö., Kurtulmu, The final

report on large-scale geophysical studies in the Satala (Legio XV Apollinaris) in

2004, Mavors Institute für antike Militärgeschichte, Basel, 1-44,

http://www.mavors.org/PDFs/GeoSatala04.pdf.

Drew-Bear, Eck 1976: Drew-Bear, T., Eck, W., Kaiser-, Militär-, und

Steinbruchinschriften aus Phrygien, Chiron 6, 289-318.

Dudley, Webster 1962: Dudley, D.R., Webster, G., Webster, The Rebellion of

Boudicca, Routledge & K. Paul, London.

Dussaud 1955: Dussaud, R., La pénétration des Arabes en Syrie avant L’Islam, Paris,

1955.

Dušanić 1967: Dušanić, S., Bassianae and its Territory, ArchIug 8, 67-81.

Dušanić, Vasić 1977: Dušanić, S., Vasić, M.R., An Upper Moesian Diploma of A.D.

96, Chiron 7, 291-304.

Dušanić 1978: Dušanić, S., A military diploma of A.D. 65, Germania 56:2, 461-475.

Dušanić 1983: Dušanić, S., Moesia and Pannonia in Domitian’s Last War on the

Danube, ŽA 33:1, 13-21.

Dyson 1985: Dyson, S. L., The Creation of the Roman Frontier, Princeton.

Eadie 1977: Eadie, J.W., The Development of the Pannonian Frontier south of the

Drave, în: Fitz, J. (Hrsg.), Akten des XI Internationalen Limeskongresses

(Székesfehérvár, 30.8-6.9.1976), Akadémiai Kaido, Budapest, 209-222.

Eck 1970: Eck, W., Senatoren von Vespasian bis Hadrian. Prosopographische

Untersuchungen mit Einschluss des Jahres – und Provinzialfasten der Statthalter,

Vestigia 13, München.

317

http://www.mavors.org/PDFs/GeoSatala04.pdf

Eck 1979: Eck, W., Die staatliche Organisation Italiens in der Hohen Kaiserzeit,

Vestigia 28, München.

Eck 1982: Eck, W., Jahres- und Provinzialfasten der senatorischen Statthalter von

69/70 bis 138/139. 1. Teil., Chiron 12, 281-362.

Eck 1984: Eck, W., Zum konsularen Status von Iudaea im frühen 2. Jh., Festschrift F.

Gilliam, BASP 21, 1-4, 1984, 55-67.

Eck 1985: Eck, W., Die Statthalter der germanischen Provinzen vom 1.-3.

Jahrhundert, Epigraphische Studien 14, Köln-Bonn, 1985.

Eck, Paunov 1997: Eck, W., Paunov, E., Ein neues Militärdiplom für die

Auxiliartruppen von Germania inferior aus dem Jahr 127, Chiron 27, 335-353.

Eck 1999a: Eck, W., The bar Kochba Revolt: The Roman Point of View, JRS 89,

1999, 76-89.

Eck 1999b: Eck, W., Kaiserliche Imperatorenakklamation und ornamenta

triumphalia, ZPE 124, 223-227.

Eck, Foerster 1999: Eck, W., Foerster, G., Ein Triumphbogen für Hadrian im Tal von

Beth Shean bei Tel Shalem, JRA 12, 1999, 294-313.

Eck 2001: Eck, W., Împăraţi romani, ed. M. Clauss, Bucureşti.

Eck, Lobüscher 2001: Eck, W., Lobüscher, Th., Ein neuer Stadtplan der colonia

Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, ZPE 137, 263-269.

Eck, Tepper 2001: Eck, W., Tepper, Y, A Dedication to Silvanus near the Camp of the

Legio VI Ferrata near Lajjun, SCI 20, 2001, 85-88.

Eck, MacDonald, Pangerl 2004: Eck, W., MacDonald, D., Pangerl, A., Neue Diplome

für die Auxiliartruppen von Unterpannonien und die Dakischen Provinzen aus

hadrianischer Zeit, AMN 39-40:1, 2002-2003, 25-50.

Eck Pangerl 2006: Eck, W., Pangerl, A., Ein Diplom für die Truppen von Dacia

Superior unter dem Kommando des Marcius Turbo in Jahr 119 n.Chr., AMN 41-42:1,

2004-2005, 61-67.

Eck 2007a: Eck, W., Rom und Judaea. Fünf Vorträge zur römischen Herrschaft in

Palaestina, Tübingen, 2007.

Eck 2007b: Eck, W., Die politisch-administrative Struktur der kleinasiatischen

Provinzen während der hohen Kaiserzeit, în: Urso, G. (ed.), Tra Oriente e Occidente.

Indigeni, Greci e Romani in Asia Minore. Atti del convegno internazionale, Cividale

del Friuli, 28-30 settembre 2006, Pisa, 189-2007.

318

Eck 2007c: Eck, W., Rom Herausfordern: Bar Kochba im Kampf gegen das Imperium

Romanum. Das Bild des Bar Kochba-Aufstandes im Spiegel der neuen

Epigraphischen Überlieferung, mit einem Vorwort von Walter Geerts, einer

Einleitung von Silvio Panciera und einer Bibliographie des Autors, Unione

Internazionale degli Istituti di Archeologia, Storia e storia dell’arte in Roma.

Eck, MacDonald, Pangerl 2007: Eck, W., MacDonald, D., Pangerl, A., Ein Diplom

von Dacia Superior unter dem Kommando des Marcius Turbo im Jahr 119 n. Chr.,

AMN 41-42:1, 2004-2005, 61-68.

Eck, Pangerl 2008a: Eck, W., Pangerl, A., Eine Konstitution für die Auxiliartruppen

Syriens unter dem Statthalter Cornelius Nigrinus aus dem Jahr 93, ZPE 165, 219-226.

Eck, Pangerl 2008b: Eck, W., Pangerl, A., Neue Diplome für die Dakische Provinzen,

AMN 43-44:1, 2006-2007, 185-210.

Eck 2012: Eck, W., Auf der Suche nach Personen und Persönlichkeiten: Cursus

honorum und Biographie, în: Ameling, W., Heinrichs, Johannes (Hrsgn.), Monument

und Inschrift. Gesammelte Aufsätze zur senatorischen Repräsentation in der

Kaiserzeit, Beiträge zur Altertumskunde Band 288, De Gruyter, Berlin-New York,

311-331 = Int. Koll. zu Ehren von A. R. Birley Düsseldorf 2002, hg. K. Vössing,

Stuttgart 2005, 53 – 72.

Elschek 1994: Elschek, K., Das "Bratislavaer Tor" im 2. Jahrhundert, în: Friesinger,

I., Tejral, J., Stuppner, A., (eds.), Markomannenkriege – Ursachen und Wirkungen,

Spisy arch. Ústavu AV ČR Brno 1, Brno, 203-215.

Enckevort 2005: Enckevort, H. v., The significance of the building program of the

legion X Gemina in the civitas Batavorum for the integration of the Batavians into the

Roman Empire, în: Visy, Z. (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth International

Congress of Roman Frontier Studies held in Pécs, Hungary, September 2003, Pécs,

85-93.

Ertel, Gassner, Jilek, Stiglitz 1999: Ertel, C., Gassner, V., Jilek, S., Stiglitz, H.,

Untersuchungen zu den Gräberfeldern in Carnuntum, I: Der archäologische Befund,

RLÖ 40, Viena.

Eshel 2008: Eshel, H., TheBar Kochba Revolt, 132-135, în: Katz, S.T. (ed.), The

Cambridge History of Judaism IV, Cambridge University Press, 105-127.

Esser 1972: Esser, K.H., Mogontiacum, BJb 172, 212-227.

Esser 1974: Esser, K.H., Selzer, W., Büsing, H., Decker, K.V., Untersuchungen an

der römischen Stadtmauer von Mainz auf dem Kästrich, MZ 59, 277-288.

319

Étienne, Piso, Diaconescu 1990a: Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Les propylées

du forum civil de Sarmizegetusa (Roumanie), CRAI 134e anée, N. 1, 91-113.

Étienne, Piso, Diaconescu 1990b: Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Les deux

forums de la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, REA 92: 3-4,

273-296.

Étienne, Piso, Diaconescu 1994: Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Le forum en

bois de Sarmizegetusa (Roumanie), CRAI 138e anée, N.1, 147-164.

Étienne, Piso, Diaconescu 2004: Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Les fouilles du

forum vetus de Sarmizegetusa. Rapport général, AMN 39-40:1, 59-154.

Euzennat 1994: Euzennat, M., Principia militaires et forums civils, în: Xavier Dupré i

Raventós (ed.), La ciutat en el món romà. La ciudad en el mundo romano. Actes-

Actas XIV Congrés Internacional d’Arqueologia Clàssica, Tarragona, 5-11.9. 1993.

Vol. I, Consejo Superior de Investigaciones Científicas. Institut d'Estudis Catalans,

Tarragona, 197-203.

Evelyn White 1919: Evelyn White, H. G., Graeco-Roman Ostraca from Dakka,

Nubia, CR 33:3/4, 49-53.

Farnell 1907: Farnell, L. R., The Cults of the Greek States, IV, Oxford.

Farnum 2005: Farnum, J. H., The Positioning of the Roman Imperial Legions, BAR

International Series 1458, Oxford.

Fellmann 1958: Fellmann, R., Die principia des Legionslagers Vindonissa und das

Zentralgebäude der römischen Lager und Kastelle, Brugg.

Fellmann 2000: Fellmann, R., Die 11. Legion Claudia Pia Fidelis, în: Le Bohec, Y.,

Wolff, C. (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon

(17-19 septembre 1998), Diffusion de Boccard, Lyon, 127-131.

Filow 1906: Filow, B., Die Legionen der Provinz Moesia von Augustus bis auf

Diocletian, Klio, Beiheft 6, Druck von G. Kreysing, Leipzig.

Fink 1963-1964: Fink, R. O., Soldiers’ Receipts for Legacies, BASP 1, 39-46.

Fink 1971: Fink, R.O., Roman Military Records on Papyrus, Cleveland-Ohio.

Fishwick 1971: Fishwick, D., The Annexation of Mauretania, Historia 20, 467-487.

Fitz 1962: Fitz, J., A Military History of Pannonia from the Marcoman Wars to the

Death of Alexander Severus (180-235), AArchHung 14, 25-112.

Fitz 1963: Fitz, J., Legati Augusti pro praetore Pannoniae Inferioris, AAASH 11,

245-324.

320

Fitz 1976: Fitz, J., Der römische Limes in Ungarn, (ed: J Fitz et alii), Az István Király

Múzeum Ko zleményei. A sorozat, 22, Fejér Megyei Múzeumok Igazgatósága,

Székesfehérvár.

Fitz 1977: Fitz, J., Die Eroberung Pannoniens, ANRW II:6, Walter de Gruyter,

Berlin-New York, 543-556.

Fitz 1980: Fitz, J., Administration and Army, în: Lengyel, A., Radan, G.T.B. (eds.),

The Archaeology of Roman Pannonia, The University Press of Kentucky, Akadémiai

Kiadó, Budapest, 125-140.

Fitz 1981: Fitz, J., Legio XV Apollinaris in the East under Trajan, Alba Regia 19,

292.

Fitz 1982: Fitz, J., Tribuni laticlavii in Pannonia, în: Atti del Colloquio Internazionale

AIEGL su Epigrafia e ordine senatorio, Roma 14-20 maggio 1982, I, Tituli.

Publicazioni dell’Istituto di epigrafia e antichità greche e romane dell’Universita di

Roma “La Sapienza”, vol. 4, Roma, 319-331.

Fitz 1986a: Fitz, J., Geschichtliche Probleme des Forums von Gorsium, Oikumene 5,

329-369.

Fitz 1986b: Fitz, J., Das Auxiliarkastell von Gorsium, în: C. Unz (ed.), Studien zu den

Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler Limeskongreß Aalen 1983, Forschungen

und Berichte zur vor- und Frügeschichte in Baden-Württemberg. Band 20,

Kommissionsverlag, Konrad Theiss Verlag, Stuttgart, 316-321.

Fitz 1993: Fitz, J., Die Verwaltung Pannoniens in der Römerzeit, vol. I, Enciklopédia

Kiadó, Budapest.

Fitz 2005: Fitz, J., Gorsium-Herculia. Teil I: Forschungen 2, Alba Regia 34, 45-80.

Flagge 1975: Flagge, I., Untersuchungen zur Bedeutung des Greifen, Hans Richarz

Verlag, Sankt Augustin.

Florescu 1967: Florescu, R., Les phases de construction du castrum Drobeta (Turnu

Severin), în: Studien zu den Militärgrenzen Roms: Vorträge 6. Internazionale

Limeskongresses in Süddeutschland, 1964, Beihefte der Bonner Jahrbucher 19,

Böhlau Verlag, Köln-Graz, 144-151.

Flutur 1999-2000: Flutur, Al., Săpăturile arheologice din castrul Bersobis – campanile

din anii 1998-1999, AnB S.N. VII-VIII, 365-372.

Flutur 2000-2001: Flutur, A., Săpăturile arheologice din principia castrului legionar

de la Bersobis 2000-2001, AnB S.N. IX, 131-146.

321

Flutur 2001: Flutur, Al., Tile-Stamps of Legio IV Flavia Felix from Bersobis, în: Die

Archäologie und Geschichte der Region des Eisernen Tores zwischen 107-275 n. Chr.

(Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin, 1-4 Oktober 2000), Rumänisch-

Jugoslawische Kommission für die Erforschung der Region des Eisernen Tores,

Archäologische Abteilung, vol. 4, Bucureşti 2001, 29-33.

Flutur 2002-2003: Flutur, Ştampilele tegulare ale legiunii a IV-a Flavia de la

Bersobis, AnB 10-11, 157-162.

Flutur 2006: Flutur, Al., Castrul de la Berzobis din perspectiva cercetărilor recente,

în: Teodor, E.S., Ţentea., O. (ed.), Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei,

Actele simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie 2006 la Muzeul Naţional de

Istorie al României, Bucureşti, 165-169.

Flutur 2011: Flutur, Al., Clădirile comandamentului din castrul de legiune traianic de

la Berzobis, AnB S.N. 19, 145-160.

Forni 1953: Forni, G., Il reclutamento delle legioni da Augusto a Diocleziano,

Roma/Milano.

Forni 1970: Forni, G., L’Occupazione Militare Romana della Spagna Nord-

Occidentale: Analogie e Paralleli, în: Legio VII Gemina, 207-225.

Forni 1974: Forni, G., Estrazione etnica e sociale dei soldati delle legioni nei primi

tre secoli dell'impero ANRW II:1, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 339-391.

Forni 1975: Forni, G., La tribu Papiria di Augusta Emerita, în: Augusta Emerita

(Actas de del simposio Internacional conmemorativo del Bimilenario di Mérida),

Madrid, 33-42.

Forni 1992: Forni, G., Supplemento II, în: Esercito e marina din Roma antica:

raccolta di contributi, Mavors 5. Roman Army Researches, Stuttgart, 64-115.

Franke 1991: Franke, Th., Die Legionslegaten der römischen Armee in der Zeit von

Augustus bis Traian, Wien.

Franke 2000a: Franke, Th., Legio V Alaudae, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les



Franke 2000b: Franke, Th., Legio XIV Gemina, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les



322

http://www.google.ro/search?hl=ro&tbo=p&tbm=bks&q=bibliogroup:%22Rum%C3%A4nisch-Jugoslawische+Kommission+f%C3%BCr+die+Erforschung+der+Region+des+Eisernen+Tores,+Arch%C3%A4ologische+Abteilung%22&source=gbs_metadata_r&cad=3



Franke 2000c: Franke, Th., Legio XXII Primigenia, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.),


septembre 1998), Diffusion de Boccard, Lyon, 95-104.

Franke 2005: Franke, Th., Legio XV Apollinaris unter Trajan in Ägypten? în:

Spickermann, W. (Hrsg.): Rom, Germanien und das Reich. Festschrift für Rainer

Wiegels anlässlich seines 65. Geburtstages. St. Katharinen, 318-328.

Frankfort 1957: Frankfort, T., Trajan Optimus: recherche de chronologie, Latomus

16, 333-334.

Freeman 1996: Freeman, P. The Annexation of Arabia and Grand Imperial Strategy,

în: Kennedy D. L., (ed.), The Roman Army in the East, Ann Arbor, Michigan, 1996,

91-118.

Frei-Stolba 1974: Frei Stolba, R., Colonia Iulia Equestris (Staatsrechtliche

Betractungen Gründugsdatum), Historia 23, 439-462.

Frei-Stolba 1978-1979: Frei-Stolba, R., Legio X Equestris, Talanta 10-11, 44-61.

French, Summerly 1987: French, Summerly, Four Latin Inscriptions from Satala, AS

37, 17-22.

Frei-Stolba 1981: Frei-Stolba, R., Die römischen Steininschriften aus Zurzach, RSH

31, 43-59.

Frenz 1989: Frenz, H.-G., Eine Bemerkung zur Traianus-Inscfrift CIL XIII 7285 aus

Mainz-Kastel, AKorrBl 19, 155-158.

Frenz 1992: Frenz, H.-G., Denkmäler römischen Götterkultes aus Mainz und

Umgebung, CSIR 2:4, Mainz.

Frere 1967: Frere, S.S, Britannia: A History of Roman Britain², Routledge & Kegan

Paul, London, Henley-on-Thames, Boston.

Frere 1978: Frere, S.S, Britannia: A History of Roman Britain², Routledge & Kegan

Paul, London, Henley-on-Thames, Boston.

Frere 1984: Frere, S.S., British Urban Defences in Earthwork, Britannia 15, 63-74.

Frere 1987: Frere, S.S., Britannia. A History of Roman Britain³, Routledge & Kegan

Paul, London.

Frere 2000: Frere, S.S., M. Maenius Agrippa, the ‘Expeditio Britannica’ and

Maryport, Britannia 31, 23-28.

Foerster 1985: Foerster, G., A Cuirassed Bronzed Statue of Hadrian, Atiqot 17, 1985,

139-160.

Frova 1966: Frova, A., I Scavi di Caesarea Maritima, Roma, 1966.

323

http://de.wikipedia.org/wiki/Wolfgang_Spickermann

Fülep 1980: Fülep, F., Pannonia research ib Hungary, în: Lengyel, A., Radan, G.T.B.

(eds.), The Archaeology of Roman Pannonia, The University Press of Kentucky,

Akadémiai Kiadó, Budapest, 33-56.

Gabler 1980: Gabler, D., The Structure of the Pannonian Frontier on the Danube in

the Antonine Period – Some Problems, în: Hanson, W., Keppie, L.J.F. (eds.), Roman

Frontier Studies 1979: Papers presented to the 12th International Congress of Roman

Frontier Studies, BAR International Series 71, Oxford, 634-657.

Gabler 1981: Gabler, D., D. Gabler, Zum Anfangsdatum des römisches Carnuntum,

Mitteilungen der Gesellschaft der Freunde Carnuntums 3, 2-32.

Gabričević 1972: Gabričević, M., Strassenbau in der Donja Klisura des Eisernen

Tores im Licht der neuentdeckten Inschrift, ArhVest 23, 408-416.

Gagé 1955: Gagé, J., Apollon romain; essai sur le culte d’Apollon des origines à

Auguste, Bibliothèque des Ecoles Françaises d'Athènes et de Rome, 182, E. de

Boccard, Paris.

García y Bellido 1961: García y Bellido, A., El ”Exercitus Hispanicus” desde

Augusto a Vespasiano, AEA 34, 114-160.

García y Bellido 1970: García y Bellido, Estudios sobre la Legio VII Gemina y su

campamento in León, Legio VII Gemina, León.

García, Encinas 1995: García, García Marcos, V., Encinas, J.M. Vidal, Asturica

Augusta y Castra Legionis VII Geminae en la Asturia cismontana, în: Astures,

pueblos y cultura en la frontera del Imperio romano (Catálogo de la exposción) ,

Gijón, 113-128 = Recent Archaeological Research at Asturica Augusta, în: Cunnlife,

B., Keay, S. (eds.), Social Complexity and the development of towns in Iberia, from

the Copper Age to the 2nd Century a.D. (Proceedings of the British Academy 86),

Oxford, 1996, 371-394.

Gasperini 2003: Gasperini, L., La revuelta judaica en Cirene bajo Trajano.

Testimonios epigráficos y arqueológicos, în: Alvar, J., Blásquez, J.M. (eds.), Trajano,

Actas. Madrid, 155-171.

Gatier 2000: Gatier, P.-L., La Legio III Cyrenaica et l’Arabie, în vol. Y. le Bohec, C.

Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon

(17-19 septembre 1998) Lyon, 2000, 341-349.

Garašanin 1951: Garašanin, D., Garašanin, M., Arheološka nalazišta u Srbiji,

Prosveta, Beograd.

324

Găzdac, Cociş 2004: Găzdac, C., Cociş, S., Coins from Roman Sites and Collections

of Roman Coins from Romania, Vol. I. Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj.

Gebhardt 2002: Gebhardt, A., Imperiale Politik und provinziale Entwicklung.

Untersuchungen zum Verhältnis von Kaiser, Heer und Städten im Syrien der

vorseverischen Zeit, Klio: Beiträge zur alten Geschichte, neue Folge Band 4.

Akademie Verlag, Berlin.

Gechter 1974: Gechter, M., Der Niedergermanische Limes. S.V. Vetera, în: Bogaers,

J.E., Rüger, C.B. (Hg.), Der Niedergermanische Limes: Materialen zu seiner

Geschichte, Kunst und Altertum am Rhein 50, Köln, 106-111.

Gechter 1987a: Bonn, în: Horn, H.G. (Hrsg.): Die Römer in Nordrhein-Westfalen,

Stuttgart, 364-376.

Gechter 1987b: Xanten-Vetera, în: Horn, H.G. (Hrsg.): Die Römer in Nordrhein-

Westfalen, Stuttgart, 619-625.

Gelzer 1898: Gelzer, H., Sextus Iulius Africanus, und die byzantinische

Chronographie, Leipzig.

Genser 1986: Genser, K. Der österreichischer Donaulimes in der Römerzeit. Ein

Forschungsbericht, Der römische Limes in Österreich, Heft 33, Verlag der

Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena.

Gera, Cotton 1991: Gera, D., Cotton, H. M., A Dedication from Dor to a Governor of

Syria, IEJ 41:4, 258-266.

Gergel 1991: Gergel, R.A., The Tel Shalem Hadrian Reconsidered, AJA 95:2, 1991,

231-251.

Gichon 1979: Gichon, M., The Bar Kochba War – A Colonial Uprising against

Imperial Rome (131/2-135 C.E.), RIHM 42, 82-97.

Gichon, M. 1981: Cestius Gallus’ campaign in Judaea, PEQ 113, 39-62.

Gil Farrés 1946: Gil Farrés, O., La ceca de la Colonia Augusta Emerita, AEA 64,

209-248.

Gilliam 1956: Gilliam, J.F., The Veterans and Praefectus Castrorum of the II Traiana

in A.D. 157, AJPh 77:4, 359-375.

Gilliver 2007: Gilliver, K., The Augustan Reform and the Structure of the Imperial

Army, în: Erdkamp, P. (ed.), A companion to the Roman army, Blackwell Publishing

Ltd, Malden – Oxford – Carlton, 183-200.

Girard 1981:Girard, J.-L., Domitien et Minerve: une prédilection impériale, ANRW

II:17.1, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 233-245.

325

Glavičić, Miletić 2008: Glavičić, M., Miletić, Ž., Roman Epigraphical Monuments

from Asseria and Burnum: the Role of Epigraphy in Reconstructing the History Sites,

în: Marchetti, N., Thuesen, J. (ed.), Archaia. Case Studies in Research Planning,

Characterisation, Conservation and Management of Archaeological Sites, BAR

International Series 1877, Oxford, 435-444.

Glodariu, Iaroslavschi 1988: Glodariu, I., Iaroslavschi, E., Cetăţi şi aşezări dacice din

Munţii Orăştiei, Bucureşti.

Glodariu 1965: Glodariu, I., Sarmizegetusa dacică în timpul stăpânirii romane, AMN

2, 119-133.

Glodariu 1966: Glodariu, I., Legio IV Flavia Felix în Dacia, AMN 3, 1966, 429-435.

Glodariu 1989-1993: Glodariu, I., Sarmizegetusa Regia durant le règne de Trajan,

AMN 26-30, I:1, 19-25.

Glodariu 1995: Glodariu, I., Adddenda aux „Points de repère pour la chronologie des

citadelles et des étalblissements daciques des Monts d’Orăştie”, AMN 32:I, 119-134.

Gómez-Pantoja 2000a: Gómez-Pantoja, J., Legio X Gemina, în: Le Bohec, Y., Wolff,

C. (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19


Gómez-Pantoja 2000b: Gómez-Pantoja, Legio IIII Macedonica, în: Le Bohec, Y.,



Gömöri 1986: Gömöri, J, Grabungen auf dem Forum von Scarbantia (1979-1982),

AArchHung 38, 343-396.

González 2001: González, J. R., Historia de las legiones romanas.I, Signifer

Monografías y Estudios de Antigüedad Griega y Romana 4, Madrid.

Gonzenbach 1963: Gonzenbach, V.v., Die Verbreitung der gestempelten Ziegeln der

im 1. Jahrhundert n.Chr. in Vindonissa liegenden römischen Truppen, BJb 163, 76-

150.

Goodenough 1957: Goodenough, E.R., Jewish Symbols in the Greco-Roman World.

V. Fish, Bread and Wine, Kingston.

Gordon 1952: Gordon, A.E., Q. Veranius Consul A.D. 49. A Study based upon his

Recently Identified Sepulchral Inscription, University of California

Publications in Classical Archaeology 2, 5.

Gordon, Knauf 1987: Gordon, R. L., Knauf, E. A., Er-Rumman Survey 1985, ADAJ

31, 289-298.

326

http://www.google.ie/search?tbo=p&tbm=bks&q=bibliogroup:%22Signifer+Monograf%C3%ADas+y+Estudios+de+Antig%C3%BCedad+Griega+y+Romana%22&source=gbs_metadata_r&cad=3

http://www.google.ie/search?tbo=p&tbm=bks&q=bibliogroup:%22Signifer+Monograf%C3%ADas+y+Estudios+de+Antig%C3%BCedad+Griega+y+Romana%22&source=gbs_metadata_r&cad=3

Gostar 1973: Gostar, N., Sur Jupiter Helipolitanus en Dacie, AUI 19:2, 253-260.

Gostar 1976: Gostar, N., Longinus – Dio Cassius LXVIII 12, 1-5, AIIA Cluj 13, 53-

71.

Gostar 1979: Gostar, N., L’Armée Romaine dans les Guerres Daces de Trajan (101-

102, 105-106), Dacia N.S. 23, 115-122.

Goudineau 1979: Goudineau, C., Informations archélogiques: Côte d’Azur, Gallia 37,

139-140.

Gould 1933: Gould, S., Inscriptions. I. The Triumphal Arch, în: The Excavations of

Dura Europos IV, New Haven, 56-65.

Gould 1936: Gould S., Supplementary Inscriptions. I. An Addition to the Inscriptions

of the Arch of Trajan, în: The Excavations of Dura Europos VI, New Haven, 480-482.

Grainger 2003: Grainger, J.D., Nerva and the Roman Succession Crisis of AD 96-99,

Routledge, London-New York.

Grueber 1919: Grueber, H., Coins of the Roman Republic in the British Museum, II,

London.

Grünewald 1979: Grünewald, M., Zur Frühzeit des römischen Carnuntum, AnzWien

116, 2-8.

Gsell 1894: Gsell, S., Essai sur le règne de l’empereur Domitien, Bibliothè des Écoles

Françaises d’Athènes et de Rome, Fascicule 65, Thorin&Fils, Paris.

Gudea 1977: Gudea, N., Der Limes Dakien und die Verteidigung: Der

obermoesischen Donaulinie von Trajan bis Aurelian, ANRW 2:6, Walter de Gruyter,


Gudea 1986: Gudea, N., Bericht übr die zwischen 1979 bis 1982 am Limes der drei

Dakien und der benachbarten Provinzen Moesia Superior und Moesia Inferior

duechgeführten archäologischen Forschungen, în: C. Unz (ed.), Studien zu den

Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler Limeskongreß Aalen 1983, Forschungen

und Berichte zur vor- und Frügeschichte in Baden-Württemberg. Band 20,

Kommissionsverlag, Konrad Theiss Verlag, Stuttgart, 477-497.

Gudea 1996a: Gudea, N., Der Obermoesischen Limes zwischen 86 und 106 n.Chr, în:

Petrović, P. (ed.), Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Archaeological

Institute Belgrade, Cahiers des Portes de Fer, Monographie 2, Belgrad, 115-124.

Gudea 1996b: Gudea, N., Exercitus Moesiae Superioris 106-275, Zbornik NMB 16:1,

231-247.

327

Gudea 1996c: Gudea, N., Die Nordgrenze der Provinz Moesia Superior in der Zeit

des Bestehens Dakiens (106-275 n. Chr.), AMN 33:1, 49-88.

Gudea 1996d: Gudea, N., Note de lectură – III. Despre armata romană din provinciile

dacice, AMN 33:1, 169-178.

Gudea 1997a: Gudea N., Der Dakische Limes. Materialen zur seiner Geschichte,

RGZM 44, 1-113.

Gudea 1997b: Gudea , N., Das Römergrenzkastell von Moigrad-Pomet. Porolissum I

(Castrul roman de pe vârful dealului Pomet. Porolissum I), ghid nr. 5, Zalău.

Gudea 2002: Gudea, N., Contribuţii la istoria militară a Daciei Porolissensis.

Îndreptări în legătură cu legiunea III Galica, RB 16, 47-54.

Gudea 2005: Gudea, N., Recenzii şi note de lectură, Apulum 42, 505-512.

Guey 1938: Guey, J., Inscriptions du second siècle relative à l’annone militaire,

MEFRA 55, 1938, 56-77.

Gündel 1895: Gündel, F., De legione II Adiutrice, Leipzig.

Gurval 1995: Gurval, R. A., Actium and Augustus: The Politics and Emotions od Civil

War, The University of Michigan Press, Ann Arbor, Michigan.

Haalebos, Thijssen 1977: Haalebos, J.K., Thijssen, J.R.A.M., Some remarks on the

legionary pottery ("Holdeurn ware") from Nijmegen, în: Beek, B.L. van Haalebos,

J.K., Thijssen, J.R.A.M. (ed.), Ex Horreo, Cingula 4, Amsterdam, 101-113.

Haalebos 1995: Haalebos, J.K., Castra und Canabae. Ausgreabungen auf dem

Hunerberg in Nijmegen, 1987-1994, Libelli Noviomagenses III, Nijmegen.

Haalebos 1996: Haalebos, J.K., Nijmegener Legionskeramik: Töpferzentrum oder

einzelne Töpferein ?, RCRF Acta 33, 145-156.

Haalebos 1998: Haalebos, J.K., et al., Centuriae onder Centuriae Hof. Opgravingen

achter het hoofdgebouw van het voormalige Canisiuscollege te Nijmegen 1995-1997,

Libelli Noviomagenses 5, Nijmegen.

Haalebos 1999: Haalebos, J.K., Nederlanders in Roemenië, Westerheem 48, 197-210.

Haalebos 2000: Haalebos, J.K., Römische Truppen in Nijmegen, în: Le Bohec, Y.,



Habicht 1969: Habicht, C., Die Inschriften des Asklepieions, Die Altertümer von

Pergamon VIIII.3, Berlin.

Halfmann 1979: Halfmann, H., Die Senatoren aus dem östlichen Teil des Imperium

Romanum bis zum Ende des 2. Jh. n.Chr., Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen.

328

Hanson 1980: Hanson, A.E., Juliopolis, Nicopolis, and the Roman Camp, ZPE 27,

249-254.

Halfmann 1982: Halfmann, H., Die Senatoren aus den kleinasiatischen Provinzen, în:

Atti del Colloquio Internazionale AIEGL su Epigrafia e ordine senatorio, Roma 14-20

maggio 1981, II, Tituli. Publicazioni dell’Istituto di epigrafia e antichità greche e

romane dell’Universita di Roma “La Sapienza”, vol. 5, Roma, 603-650.

Hallermann 1963: Hallermann, B., Untersuchungen zu den Truppenbewegungf in den

Jahren 68/69 n. Chr., Dissertationes Würzburg.

Hardy 1887: Hardy, The Movements of the Roman Legions from Augustus to Severus,

EHR 2:8, 625-656.

Harl 1979: Harl, O., Vindobona. Das römische Wien, Wien-Hamburg.

Harl 1986: Harl, O., Kasernen und Sonderbauten der 1. Kohorte im Legionslager

Vindobona, în: C. Unz (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13.

Internationaler Limeskongreß Aalen 1983, Forschungen und Berichte zur vor- und

Frügeschichte in Baden-Württemberg. Band 20, Kommissionsverlag, Konrad Theiss

Verlag, Stuttgart, 322-327.

Harris 1965: Harris, W., The Via Cassia and the Via Traiana Nova between Bolsena

and Chiusi, PBSR 33, 113-133.

Hartley 1971: Hartley, B.R., Roman York and the Northern Military Command to the

Third Century A.D., în: Butler, R.M. (ed.), Soldier and Civilian in Roman Yorkshire,

55-70.

Hartmann 1986: Hartmann, M., Vindonissa. Oppidum, Legionslager, Castrum,

Windisch.

Hartmann, Speidel 1991: Hartmann, M., Speidel, M.A., Die Hilfstruppen des

Windischer Heeresverbandes. Zur Besatzungsgeschichte von Vindonissa im 1.

Jahrhundert n.Chr., în: Jahresbericht der Gessellschaft pro Vindonissa, 3-33.

Hartmann 2004: Hartmann, M., Kurzbericht über die Geophysikalische

Untersuchungen und den Survey im August 2004, Mavors Institute für antike

Militärgeschichte, Basel, 1-11, http://www.mavors.org/PDFs/Satala Bericht 04.pdf.

Hassall 2000a: Hassall, M., Pre-Hadrianic legionary disposition in Britain, în:

Brewer, R.J. (ed.), Roman Fortresses and their Legions. Papers in honour of George

C. Boon, FSA, FRHistS, Occasional Papers of the Society of Antiquaries of London,

No. 20/National Museums & Galleries of Wales, London/Cardiff, 51-67.

329

http://www.mavors.org/PDFs/Satala%20Bericht%2004.pdf

Hassall 2000b: Hassall, M., The location of legionary fortresses as a response to

changes in military strategy: the case of Roman Britain AD 43-84, în: Le Bohec, Y.,


(17-19 septembre 1998), Diffusion de Boccard, Lyon, 441-457

Hatt 1949: Hat, J.-J., L’incendie d’Argentorate en 96-97 ap. J.-C., une révolte

militaire ingnorée dans les Champs Décumates, sous Nerva, CRAI 92:2, 132-136.

Haverfield 1924: Haverfield, F., The Roman Occupation of Britain, Oxford.

Hecker 1961: Hecker, M., The Roman Road Legio-Zippori, BIES 25, 175-186.

Heil 1997: Heil, M., Die orientalische Außenpolitik des Kaisers Nero, Quellen und

Forschungen zur antiken Welt 26. München.

Henard 1999: Hesnard, A., Claudius Claudianus cl. uir, proprietaire viticole

campanien et nauicularius alexandrin, în: Mélanges C. Domergue, Pallas: Revue

d’études antiques 50, 1999, 11-26.

Herzog 1933, 408-415: Herzog, R., C. Julius Quadratus Bassus, Sitzungsberichte der

Preußischen Akademie der Wissenschaften.Phil.-hist. Klasse 1933, 408-415.

Hirt 2010: Hirt, A.M., Imperial Mines and Quarries in the Roman World.

Organizational Aspects 27 BC – AD 235, Oxford Classical Monographies, Oxford

University Press, New York.

Holder 1982: Holder, P.A., The Roman Army in Britain, Londra.

Holder 1999: Holder, P.A., Exercitus pius fidelis: The Army of Germania Inferior in

AD 89, ZPE 128, 237-250.

Holder 2010: Holder, P.A., The Roman Army in Britain², St. Martin’s Press, New

York.

Holwerda, Braat 1946: Holwerda, J.H., Braat, W.C., De Holdeurn bij Berg en Dal,

centrum van pannenbakkerij en aardewerkindustrie in den Romeinschen tijd, in:

Oudheidkundige, Mededelingen uit het Rijksmuseum van Oudheden te Leiden, Niewe

reeks 26, Supplementum, E.J. Brill, Leiden.

Horn 1987: Horn, H.G. (ed.), Die Römer in Nordrhein-Westfalen, Stuttgart.

Horsley 1732: Horsley, J., Britannia Romana: Or the Roman Antiquities of Britain,

Printed for John Osborn and Thomas Longman at the Ship in Pater-Noster Row,

London.

Horsmann 1991: Horsmann, G., Untersuchungen zur militärischen Ausbildung im

republikanischer und kaiserzeitlichen Rom, Wehrwissenschaftliche Forschungen:

Abteilung Militärgeschichtliche Studien 35, Boppard am Rhein.

330

http://www.google.ro/search?hl=ro&tbo=p&tbm=bks&q=bibliogroup:%22Wehrwissenschaftliche+Forschungen:+Abteilung+Milit%C3%A4rgeschichtliche+Studien%22&source=gbs_metadata_r&cad=8

http://www.google.ro/search?hl=ro&tbo=p&tbm=bks&q=bibliogroup:%22Wehrwissenschaftliche+Forschungen:+Abteilung+Milit%C3%A4rgeschichtliche+Studien%22&source=gbs_metadata_r&cad=8

Howald, Meyer 1941: Howald, E., Meyer, E., Die römische Schweiz. Texte und

Inschriften mit Übersetzung, M. Niehans, Zürich.

Howgego 1985: Howgego, C. J., Greek Imperial Countermarks: Studies

in the Provincial Coinage of the Roman Empire, Royal Numismatic

Society, London.

Hoz Montoya 2004: Hoz Montoya, J. de la, Patrones en la distribución de la moneda

de bronce de Neron. II. La distribución de los ases, Habis 35, 257-275.

Hübner 1881: Hübner, E., Das römische Heer und Britannien, Hermes 16, 513-584.

Hunt, Edgar 1995: Hunt, A.S., Edgar, C.C., Select Papyri, volume II: Official

Documents5, Loeb Classical Library No. 282, Harvard University Press, Cambridge,

Massachusetts-London.

Ilieş 1981: Ilieş, C., Arme romane descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, AMN

18, 413-424.

Imhoof-Blummer 1901: Imhoof-Blummer, F., Kleinasiatische Münzen, Bd.1, Wien.

Instinsky 1960: Instinsky, H.U., Historische Fragen des Mainzes Drususdenkmals,

RGZM 7, 180-196.

Isaac, Roll 1979a: Isaac, B., Roll, I., Judaea in the Early Years of Hadrian’s Reign,

Latomus 39, 54-66.

Isaac, Roll 1979b: Isaac, B., Roll, I., Legio II Traiana in Judaea, ZPE 33, 149-156.

Isaac, Roll 1982a: Isaac, B., Roll, I., Legio II Traiana in Judaea- a reply, ZPE 47,

131-132.

Isaac, Roll 1982b: Isaac, B., Roll, I., Roman Roads in Judaea. I. The Scythopolis-

Legio Road, B.A.R. International Studies, Oxford.

Isaac 1986: Isaac, B., Military Diplomata and and Extraordinary Levies for

Campaigns, în: Hrsg. W. Eck, H. Wolff, Heer und Integrationspolitik. Die römischen

Militärdiplome als Historische Quelle, Passauer Historische Forschungen 2, Köln-

Wien, 258-264.

Isaac 1990: Isaac, B., The Limits of Empire. The Roman Army in the East, Clarendon

Press, Oxford.

Isaac, Roll 1998: Isaac, B., Roll, I., Judaea in the Early Years of Hadrian’s Reign, în:

B. Isaac (ed.), The Near East under Roman Rule. Selected Papers, Mnemosyne:

bibliotheca classica Batava. Supplementum 177, Brill, Leiden-New York, Köln, 182-

197.

331

Ivanov 1974: Ivanov, T., Archäologische Forschungen des römischen un

frühbyzantinischen Donaulimes in Bulgarien, în: Birley, E., Dobson, B., Jarrett, M.C.

(eds), Roman Frontier Studies 1969. Eighth International Congress of Limesfoschung,

University of Wales Press, Cardiff, 235-243.

Jarrett 1976: Jarrett, M.G., An Unnecessary War, Britannia 7, 145-151.

Jarrett, Mann 1970: Jarrett, M.G., Mann, J.C., Britain from Agricola to Gallienus, BJb

170, 178-210.

Jarrett 1994: Jarrett, M.J., Non-Legionary Troops in Roman Britain: Part One, The

Units, Britannia 25, 35-77.

Jilek 1991: Jilek, S., Die Kleinefunde aus dem Auxiliarkastell von Carnuntum, în:

Maxfield, V. A., Dobson, M. J. (eds.), Roman Frontier Studies 1989: Proceedings of

the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, University of Exeter

Press, Exeter, 230-231.

Jilek 1999: Jilek, S., The Limes in Pannonia Superior 1986-1997, în: Gudea, N. (ed.),

Roman Frontier Studies XVII/1997. Proceedings of the XVII International Congress

of Roman Frontier Studies, Zalău, 121-129.

Jiménez 1996: Jiménez de Furundarena, A., El origeny evolución de la Legio X

Gemina, Dissertationes Universitatis Valladolid.

Jiménez de Furundarena 1999: Jiménez de Furundarena, A., La evidencia epigráfica

de un dilectus extraordinario de época de Nerón, în: Atti dell'XI Congresso

Internazionale di Epigrafia Greca e Latina. Roma, 18-24 settembre 1997, vol. I,

Edizioni Quasar, Roma, 221-228.

Jones 1928: Jones, A. H. M., Inscriptions from Jerash, JRS 18, 144-78.

Jones 1976: Jones, R.F.J., The Roman Military Occupation of North-West Spain, JRS

66, 45-66.

Jones 1979: Jones, B.W., Domitian and the Senatorial Order: a Prosopographical

Study of Domitian’s Relationship with the Senate, AD 81–96, Philadelphia, 1979.

Jones 1980: Jones, M.J., The Early Military Occupation of the Lincoln Area: Recent

Research, în: Hanson, W.S., Keppie, L.J.F. (ed.), Roman Frontier Studies 1979,

BAR-S71, Oxford, 279-289.

Jones 1984: Jones, B. W., Which Alexandria ?, Athenaeum 62, 281-285.

Jones 2002: Jones, B.W., The Emperor Domitian³, Taylor & Frances e-library,

London-New York.

332

Kaiser 1996: Kaiser, M., Die Ziegelstempel der römischen Garnisonen von Bonn, BJb

196, 51-160.

Kandler 1977: Kandler, M., Legionslager und canabae von Carnuntum, în: Jobst, W.,

Stiglitz, H., Kandler, M., Carnuntum, ANRW II:6, Walter de Gruyter, Berlin-New

York, 626-700.

Kandler 1986: Kandler, M., Bad-Deutsch Altenburg – Carnuntum, în: Kandler, M.,

Vetters, H., Der Römische Limes in Österreich: Ein Führer, unter Mitarbeit

zahlreicher Fachkollegen anlässlich des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in

Carnuntum, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 213-

230.

Kandler 1991: Kandler, M., Die Legio I Adiutrix und Carnuntum, în: Maxfield, V. A.,

Dobson, M. J. (eds.), Roman Frontier Studies 1989: Proceedings of the XVth

International Congress of Roman Frontier Studies, University of Exeter Press, Exeter,

237-241.

Kasher 1976: Kasher, A., Some Comments on the Jewish Uprising in Egypt in the

Time of Trajan, JJS 27, 147–58.

Kaygusuz 1983: Kaygusuz, I., Eine neue Ehrung für Quintius Voconius Saxa Fides in

Perge, EA 2, 37-39.

Kellum 1985: Kellum, B. A., Sculptural Programs and Propaganda in Augustan

Rome: The Temple of Apollo on the Palatine, în: Winkes, R. (ed.), The Age of

Augustus. Conference held at Brown University, Providence, Rhode Island 1982,

Louvain, 169-176.

Kemkes 1997: Kemkes, M., Frührömisches Militär östlich des Schwarzwaldes, în:

Jahresbericht der Gessellschaft pro Vindonissa, 17-24.

Kennedy 1980: Kennedy, D. L., Legio VI Ferrata: The Annexation and Early

Garrison of Arabia, HSCPh 84, 1980, 283-309.

Kennedy 1983a: Kennedy, D.L., C. Velius Rufus, Britannia 14, 183-196.

Kennedy 1983b: Kennedy, D. L., Cohors XX Palmyrenorum – An Alternative

Explanation of the Numeral, ZPE 53, 214-216.

Kennedy 2004: Kennnedy, D.L., The Roman Army in Jordan2, London, 2004.

Keppie 1973: Keppie, L. J. F., The Legionary Garrison of Judaea under Hadrian,

Latomus 32, 1973, 859-864 = Legions and Veterans. Roman Army Papers, Mavors

Roman Army Researches, vol. XII, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 2000, 219-224.

333

Keppie 1981: Keppie. L.J.F., Vergil, Cremona and Caesar’s tenths legion, Classical

Quarterly 31, 367-370 = Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000,

Mavors Army Researches, volume XII, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 64-67.

Keppie, 1983: Keppie, L. J. F., Colonization and Veteran Settlement in Italy, 47-14

B.C., British School at Rome, London.

Keppie, 1984a: Keppie, L. J. F., The Making of the Roman Army. From Republic to

Empire, BT Batsford Ltd, Londra.

Keppie 1984b: Keppie, J. L. F., Colonisation and veteran settlement in Italy in the

first century A.D., PBSR 52, p. 77-114.

Keppie 1986: Keppie, L. J. F., Legions in the East from Augustus to Trajan, în:

Freeman, P., Kennedy, D. L. (ed.), The Defence of the Roman and Byzantine East,

BAR International Series 297, Oxford, 1986, 411-429 = Keppie, L. J. F. (ed.), Legions

and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Army Researches XII, Franz

Steiner Verlag, Stuttgart, 2000, 182-199.

Keppie 1989: Keppie, L.J.F., The fate of the ninth legion: a problem for the eastern

provinces, în: French, D.H., Lightfoot, C.S. (ed.), The Eastern frontier of the Roman

Empire, BAR International Series 553, Oxford, 247-255 = Legions and Veterans.

Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Roman Army Researches XII, Franz Steiner


Keppie 1990: Keppie, L.J.F., The history and disappearance of the legion XXII

Deiotariana, în: A. Kasher, U. Rappaport, G. Fucks, (eds.), Greece and Rome in Eretz

Israel: Collected Essays, Jerusalem, 1990, 54-61 = Keppie, L. J. F. (ed.), Legions and

Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Army Researches XII, Franz

Steiner Verlag, Stuttgart, 2000, 225-232.

Keppie 1995: Keppie, L.J.F., Soldiers and Veterans at the Colony of Forum Iulii

(Fréjus), în: Le Bohec, Y. (éd.), La Hiérarchie (Rangordnung) de l’Armée Romaine

sous le Haut-Empire, de Boccard, Paris, 367-372.

Keppie 1997: Keppie, L.J.F., The Changing Face of the Roman Legions (49 BC-AD

69), PBSR 65, 89-102.

Keppie 2000a: Keppie, L.J.F., Legio VIIII in Britain: The Beginning and the End, în:

Brewer, R., (ed.), Brewer, R.J. (ed.), Roman Fortresses and their Legions. Papers in

honour of George C. Boon, FSA, FRHistS, Occasional Papers of the Society of

Antiquaries of London, No. 20/National Museums & Galleries of Wales,

London/Cardiff, 83-100 = Keppie, L.J.F., Legio VIIII in Britain: The Beginning and

334

the End, în: Keppie, L.J.F.(ed.), Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-

2000, Mavors Roman Army Researches XII, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 2000,

201-218.

Keppie 2000b: Keppie, L.J.F., Mark Antony’s legions, in: Keppie, L. J. F. (ed.),

Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Army Researches

XII, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 2000, 75-96.

Keppie 2000c: Keppie, L.J.F., Legiones II Augusta, VI Victrix, IX Hispana, XX

Valeria Victrix, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-

Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Diffusion de Boccard,

Lyon, 25-37.

Keppie 2008: Keppie. L.J.F., The Army and the Navy, în: Bowman, A.K., Champli,

E., Lintott, A. (ed.), The Cambridge Ancient History², X, Cambridge University Press,


Kienast 1980: Kienast, D., Zur Baupolitik Hadrians in Rom, Chiron 10, 391-412.

Kienast 1996: Kienast, D., Römische Kaisertabelle. Grunzüge einee römischen

Kaiserchronologie², Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt.

Kindler 1958: Kindler, A., The Dating and Meaning of Ancient Jewish Coins and

Symbols, Tel Aviv-Ierusalim.

Kindler 1975: Kindler, A., Two Coins of the Third Legio Cyrenaica struck under

Antoninus Pius, IEJ 25 1975, 144-147.

Kindler 1983: Kindler, A., The Coinage of Bostra, Warminster, 1983.

Klein 1988: Klein, M.K., Untersuchungen zu den kaiserlichen Steinbrüchen an Mons

Porphyrites und Mons Claudianus in der östlichen Wüste Ägyptiens, Habelts

Dissertationsdrucke, Heft 26, R. Habelt, Bonn.

Kneissl 1969: Kneissl, Die Siegertitulatur der römischen Kaiser: Untersuchungen zu

den Siegerbeinamen des ersten und zweiten Jahrhunderts, Hypomnemata 23,

Vandenhoeck und Ruprecht, Göttingen.

Kolník 1986: Kolník, T., Römische Stationen in Slovakischen Abschnitt der

pannonischen Limesvorlandes, ArchRozhledy 38, 411-434, 467-472.

Kolník et alii 1993: Kolník, T., Krekovič, E., Snopko, L., Geržová, I., Ferus, V.,

Hečková, I., Doba rímska, în: Štefanovičová, T., (ed.), Najstaršie Dejiny Bratislavy,

Bratislava, 210-264.

Kolník 1997: Zum Anteil der Militäreinheiten beim Aufbau der sogenannten

römischen Stationen im Mitteldanubischen Barbaricum, în: Groenmen-van

335

Waateringe, W., Van Beek, B.L., Willems, W.J.H., Wynia, S.L., (eds.), Roman

Frontier Studies 1995: Proceedings of the XVIth International Congress of Roman

Frontier Studies, Oxbow Monographs in Archaeology 91, Oxbow Books, Oxford,

416-423.

Kondić 1974: Kondić, V., Osnovi elementi topografije Singidunuma. Vojne jedinice i

utvrđenja na gradskoj teritoriji Singidunuma. Ekonomske prilike, în: Istorija

Beograda I, Beograd, 72-88.

Kondić, Zotović 1978: Kondić, V., Zotović, Lj., The Iron Gate Archaeological

Treasure, Beograd.

Koestermann 1963: Koestermann, E., Cornelius Tacitus. Annalen. Erlaütert und mit

einer Einleitung versehen von Erich Koslerman, vol. I, C. Winter, Heidelberg.

Köstlin 1910: Köstlin, E., Die Donaukriege Domitians, Kommissionsverlag von J.J.

Heckenhauer, Tübingen.

Kraeling 1962: Kraeling, C. H., Ptolemais, City of the Lybian Pentapolis, Chicago.

Kramer 1993: Kramer, J., Die Wiener Liste von Soldaten der III. und XXII. Legion (P.

Vindob. L 2), ZPE 97, 147-158.

Krier, Schwinden 1974: Krier, K., Schwinden, L., Die Merscher Inschrift CIL XIII

4030, TZ 37, 123-147.

Krüger 1970: Krüger, M.-L., Die Reliefs des Stadtgebiete von Carnuntum. 1. Teil: Die

figürlichen Reliefs, CSIR 1:3, Wien/Köln/Graz.

Kurzmann 2006: Kurzmann, R, Roman Military Brick Stamps: A Companion of

Methodology, BAR Intern. Sr. 1543, Oxford.

La Baume 1971: La Baume, P., Auffindung des Poblicius-Grabmonuments in Köln,

Gymnasium 78, 373-387.

Laminger-Pascher 1973: Laminger-Pascher, G, Kleine Nachträge zu isaurischen

Inschriften II, ZPE 12, 63-74.

Laminger-Pascher 1985: Laminger-Pascher, G., Römische Soldaten in Isaurien, în:

Römische Geschichte, Altertumskunde und Epigraphik. Festschrift A. Betz zur

Vollendung seines 80. Lebensjahres, Archäologisch-epigraphische Studien 1, Viena,

381-392.

Landau 1976: Landau, J. H., Two Inscribed Tombstones, Atiqot 11, 1976, 89-91.

Le Bohec 1993: Le Bohec, Y., Die römische Armee, Stuttgart.

Le Bohec 1989: Le Bohec, Y., La troisième légion Auguste, Études d’Antiquités

Africaines, Éditions du Centre Nationale de la Recherche Scientifique, Paris.

336

Le Bohec 1994: Le Bohec, Y., The Imperial Roman Army, First published in French

as L’Armée romaine sous le Haut-Empire, 1989, Picard, English translation, B.T.

Batsford Ltd, London.

Le Bohec 2000a: Le Bohec, Y., Legio XXX Ulpia, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.),



Le Bohec 2000b: Le Bohec, Y., Legio III Augusta, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.),



Le Bohec, Wolff 2000: Le Bohec, Y., Wolff, C., Legiones Moesiae Superioris, în: Le

Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du

Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Diffusion de Boccard, Lyon, 239-245.

Lehman-Hollum 1999: Lehmann, C.M., Holum, K.G., The Greek and Latin

Inscriptions of Caesarea Maritima, The American School of Oriental Research. The

Joint Expedition to Caesarea Maritima. Excavation Reports Series Nr. V, Boston.

Lepper 1948: Lepper, F. A., Trajan’s Parthian War, Londra, 1948.

Lepper, Frere 1988: Lepper, F., Frere, S.S., Trajan’s Column: A New Edition of the

Cichorius Plates, Allan Sutton Publishing, Gloucester.

Le Roux 1977: Le Roux, P., Lucus Augusti, capitale administrative au Haut Empire,

în: Actas del Coloquio sobre el Bimilenario de Lugo, Lugo, 83-101.

Le Roux 1982: Le Roux, P., L’Armée romaine et l’organisation des provinces

ibériques d’Auguste à l’invasion de 409, Publication du Centre Pierre Paris 8,

Collection de la Maison des pays ibériques, 9, Diffusion de Boccard, Paris.

Le Roux 1992: Le Roux, P., L’Armée romaine dans la Péninsule ibérique sous

l’Empire: bilan pour un décennie, REA 94, 231-257.

Le Roux 2000: Le Roux, P., Legio VII Gemina p(ia) Felix, în: Le Bohec, Y., Wolff,

C. (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19


Lesquier 1918: Lesquier, A, L’armée romaine d’Égypte d’Auguste à Dioclétien,

Cairo.

Levick 1958: Levick, B., Two Pisidian Colonial Families, JRS 48, 74-78.

Liddel Hart 1954: Liddell Hart, B. H., Strategy, The Indirect Approach³, London.

Lifshitz 1960: Lifshitz, B., Sur la date de transfert de la Legio VI Ferrata en

Palestine, Latomus 19, 1960, 109-111.

337

Lifshitz 1963: Lifshitz, B., Inscriptiones latines de Césarée (Caesarea Palaestinae),

Latomus 22, 1963, 783-784.

Lifshtiz 1976: Lifshitz, B., Un fragment d' un diplôme militaire de Hébron, Latomus

35, 117-122.

Littmann, Magie, Stuart 1921: Littmann, E., Magie, D, Stuart D. R., Publications of

the Princeton University Archaeological Expeditions to Syria in 1904-5 and 1909.

Division III.: Greek and Latin Inscriptions in Syria, Brill, Leiden, 1921.

Lobüscher 2001: Lobüscher, Th., Zur Stadtentwicklung von Sarmizegetusa. Neue

Ausgrabungen – Vorbericht, AKorrBl 31:4, 461-474.

Lobüscher 2002: Lobüscher, Th., Neue Untersuchungen zur Umwehrung und

Stadtentwicklung von Sarmizegetusa, Archäologisches Korrespondentzblatt 32, 91-

100.

Lóki, Szabó, Visy 2011: Lóki, R., Szabó, M., Visy, Z., Catalogue of sites surveyed by

the research team of university of Pécs, în: Visy, Z. (ed.), The Danube Limes Project

Archaeological Research between 2008-2011, Pécs, 53-100.

Lőrincz 1973: Lőrincz, B., Ziegelstempel römischer Gebäude im Barbaricum, AÉrt

100, 59-65.

Lőrincz 1975: Lőrincz, B., Zur Erbauung des Legionslagers von Brigetio,

AArchHung 27, 343-352.

Lőrincz 1976: Lőrincz, B., Zur Datierung der Ziegelstempel von Vindobona, Alba

Regia 15, 261-262.

Lőrincz 1977: Lőrincz, B., Die Ziegelstempel der legio X Gemina in Pannonien und

im benachbarten Barbaricum, în: Vindobona. Die Römer im Wiener Raum

(Sonderaustellung des Historischen Museums der Stadt Wien LII), Wien, 144–146.

Lőrincz 1978a: Lőrincz, B., Die Besatzungstruppen des Legionslagers von Aquincum

am Ende des 1.- Anfang des 2. Jahrhunderts, AArchHung 30, 299-312.

Lőrincz 1978b: Lőrincz, B., Die Stempelziegel der Legio X Gemina in Pannonien und

benachbarten Barbaricum, în: Vindobona. Die Römer im Wiener Raum. 52.

Sonderaustellung des Historischem Museum der Stadt Wien (8.12.1977-9.4.1978),

Viena, 144-146.

Lőrincz 1979: Lőrincz, B., Beiträge zur Geschichte der Ala I Flavia Britannica

milliaria c. R., Alba Regia 17, 357–359.

Lőrincz 1981a: Lőrincz, B., Some Remarks on the History of the Pannonian Legions

in the Late First and Early Second Centuries A.D., Alba Regia 19, 285–288.

338

Lőrincz 1981b: Lőrincz, B., Pannonische Ziegelstempel III: Limes-Strecke ad Flexum

– Ad Mures, Dissertationes Archaeologicae II.9, Budapest.

Lőrincz 1989: Lőrincz, B., Zu den Verbindungen zwischen Pannonien und

Barbaricum: die Verbreitung und Datierung der Ziegelstempel, Klio 71, 96-106.

Lőrincz 1991: Lőrincz, B., Pannonische Ziegelstempel und die militärischen

Territorien, in: Maxfield, V. A., Dobson, M. J. (eds.), Roman Frontier Studies 1989:

Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies,

University of Exeter Press, Exeter, 244-247.

Lőrincz 1995: Lőrincz, B., I bolli laterizi militari in Pannonia. Risultati delle ricerche

cronologiche, în: Hajnóczi, G., (ed.) Atti del convegno internazionale "La Pannonia e

l'Impero Romano" (Roma, 13-16 gennaio 1994) = Annuario dell'Accademia

d'Ungheria 1994, 115–138.

Lőrincz 2000a: Lőrincz, B., Legio I Adiutrix, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les



Lőrincz 2000b: Lőrincz, B., Legio II Adiutrix, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les



Lőrincz 2001: Lőrincz, B., Die römische Hilfstruppen in Pannonien während der

Prinzipatszeit. Teil 1: Die Inschriften, Wiener Archäologische Studien, Band 3, Hrsg.

O. Harl, Wien.

Lőrincz 2003: Lőrincz, B., The Linear Frontier Defence System and its Army, în: Z.

Visy (ed.), The Roman Army in Pannonia. An Archaeological Guide of the Ripa

Pannonica, Teleki László Foundation, Pécs, 25-30.

Luttwak 1979: Luttwak, E. N., The Grand Strategy of the Roman Empire. From the

First Century A. D. to the Third, Baltimore-London.

MacAdam 1979: MacAdam, H.I., Studies in the History of the Roman Province of

Arabia, Dissertationes University of Manchester.

Macrea 1960: Macrea, M., Întinderea şi organizarea administrativă a provinciei

Dacia; Istoria politică a provinciei Dacia, în: Daicoviciu, C., Condurachi, Em.,

Nestor, I., Ştefan, Gh. (ed.), Istoria României, I, Editura Academiei R.P.R,, Bucureşti,

348-395, 447-458.

Malone 2006: Malone, S.J., Legio XX Valeria Victrix. Prosopography, archaeology

and history, BAR International Series 1491, Oxford.

339

Mann 1962: Mann, J.C., Colonia Ulpia Traiana and the occupation of Vetera II, BJb

162, 162-164.

Mann 1963: Mann, J.C., The Raising of New Legions during the Principate, Hermes

91, 483-489.

Mann 1983a: Mann, J.C., Legionary Recruitment and Veteran Settlement during the

Principate, Institute of Archaeology, Occasional Publications 7, London.

Mann 1983b: Mann, J.C., The raising of new legions during the Principate, Hermes

91, 483-489 = Britain and the Roman Empire, Variorum Collected Studies, CS545,

Aldershot, 1996, 1-7.

Manning 2000: Manning, W.H., The fortresses of legio XX, în: Brewer, R.J. (ed.),

Roman Fortresses and their Legions. Papers in honour of George C. Boon, FSA,

FRHistS, Occasional Papers of the Society of Antiquaries of London, No. 20/National

Museums & Galleries of Wales, London/Cardiff, 69-81.

Mantel 1967-1968: Mantel, H., The Causes of the Bar-Kochba Revolt, JQR 58, 274-

296.

Marcu 2011: Marcu, F., The Construction of the Roman Forts in Dacia, Dacia 55

N.S., 123-135.

Marcu, Cupcea 2011: Marcu, F., Cupcea, G., The Topography of Colonia Ulpia

Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, AKorrBl 41:4, 543-560.

Marks 1983: Marks, R.G., ‘Dangerous Hero’ Rabbinic Attitudes toward Legendary

Warriors, HUCA 54, 181-194.

Martin 1985: Martin, A., Quelques réflexions autour de la titulature papyrologique de

Domitien, CE 60, 168–173.

Martin 1987: Martin, A., Domitien Germanicus et les documents grecs d’Égypte,

Historia 36, 73–82.

Mason 2000: Mason, D.J.P., Excavations at Chester. The Elliptical Building: An

Image of the Roman World? Excavations in 1939 and 1963-9, Chester.

Matei-Popescu 2004: Matei-Popescu, F., Participarea trupelor auxiliare din Moesia

Inferior la războaiele dacice, Argesis 13, 123-129.

Matei-Popescu 2007: Matei-Popescu, F., Participarea legiunilor din Moesia Inferior

la expediţiile dacice ale lui Traian, în: Nemeti, S. et alii (eds.), Dacia Felix. Studia

Michaeli Bărbulescu oblata, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 290-300.

Matei-Popescu 2010: Matei-Popescu, F., The Roman Army in Moesia Inferior,

Conphys Publishing House, Bucureşti.

340

Matei-Popescu 2012: Matei-Popescu, F., The Impact of the Roman Army on the

Urbanization of the Lower Danube Provinces (Moesia and Dacia), raport cercetare

postdoctorală (manuscris), Bucureşti.

Maxfield 1980: Maxfield, V.A., The Roman Military Occupation of South-West

England: Further Light and Fresh Problems, în Hanson, W.S., Keppie, L.J.F. (ed.),

Roman Frontier Studies 1979, BAR-S71, Oxford, 297-309.

Maxfield 1981: Maxfield, V.A., The Military Decorations of the Roman Army,

Berkeley.

Maxfield 1997: Maxfield, V.A., The Central Complex: A Description of the Visible

Remains, în: Peacock, D.P.S. and Maxfield, V.A. (eds.), Survey and Excavation Mons

Claudianus 1987-1993. Volume I: Topography and Quarries, FIFAO 37, Cairo, 17-

138.

Maxfield 2000: Maxfield, V.A., The Deployment of the Roman Auxilia in Upper

Egypt and the Eastern Desert, în: Alföldy, G., Dobson, B., Eck, W. (Hrsg.), Kaiser,

Heer und Gesselschaft in der Römischen Kaiserzeit. Gedenkschrift für Eric Birley,

Stuttgart, 407-442.

Maxfield 2009: Maxfield, V.A., ‘Where did they put the men?’ An enquiry into the

accommodation of soldiers in Roman Egypt, în: Hanson, W.S. (ed.), The Army and

Frontiers of Rome. Papers offered to David J. Breeze on the Occasion of his sixty-fifth

Birthday and his Retirement from Historic Scotland, JRA Supplementary Series 74,

Portsmouth, RI, 63-82.

McElderry 1908: Mc Elderry, R. K., The Secondary Legionary Camp in Palestine,

CQ 2:2, 110-113.

McElderry 1909: Mc Elderry, R. K., The Legions of the Euphrates Frontier, CQ 3:1,

44-53.

McElderry 1920: McElderry, R.K., The Date of Agricola’s Governorship of Britain,

JRS 10, 68-78.

Medeleţ, Flutur 2002: Medeleţ, F., Flutur, Al., Castrul Berzobis – istoricul

cercetărilor, Patrimonium Banaticum 1, 95-100.

Mélida 1925-1926: Mélida, J.R., Catálogo Monumental de España. Provincia de

Badajoz (1907-1910), Ministerio de Instrucción Pública y Bellas Artes, Madrid.

Mello-Voza 1968: Mello, M., Voza, G., Le inscrizioni latine din Paestum, Napoli.

Merlin 1959: Merlin, A., Répartition des Légions Danubiennes à la Fin du Ier Siècle

ap. J.C., JS, 134-136.

341

Meyer RE XVIIII.4 1949: Meyer, RE XVIIII.4, s.v. Patrae, Stuttgart, 2191-2222.

Mildenberg 1980: Mildenberg, L., Bar-Kokhba Coins and Documents, HSCPh 84,

311-335.

Mildenberg 1984: Mildenberg, L., The Coinage of Bar Kokhba War, Aarau.

Millar 1993: Millar, F. G. B., The Roman Near East 31 B.C.-A.D. 337, Cambridge,

Massachusetts.

Miller 1979: Miller, M.J.C., Legio decima equitata: the tenth legion after Cesar and

the colonists of Patrae, AncW 2, 139-144.

Miller 1981: Miller, H.F., Legio I Adjutrix, GaR 28, 73-80.

Milosević 1971: Milosević, A., Roman Brick Stamps from Sirmium, în: Mirković, M.

et alii (ed.), Sirmium. Archaeological Investigations in Syrmian Pannonia, Belgrad,

95-118.

Mirković 1968: Mirković, M. Römische Städte an der Donau in Obermoesien,

Dissertationes VI, Belgrad.

Mirković 1971: Mirković, M., Sirmium — Its History from the I Century A.D. to 582

A.D., în: Popović, Vladimir (ed.)., Sirmium: Archaeological Investigations in Syrmian

Pannonia I,:Arheološki Institute, Belgrad, 5-90.

Mirković 1976: Mirković, M., Singidunum et son territoire, în: Mirković, M.,

Dušanić, S. (ed.), Inscriptions de la Mésie Supérieure. Vol 1. Singidunum et le Nord-

ouest de la Province, Centre d’Études Épigraphiques et Numismatiques de la Faculté

de Philosophie de l’Université de Beograd, Beograd, 23-92.

Mirković 1977: Mirković, M., Einheimische Bevölkerung und römische Städte in der

Provinz Obermoesien, ANRW 2:6, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 811-848.

Mirković 1990: Mirković, M., Sirmium et l’armée romaine, ArhVest 41, 631-641.

Mirković 1996: Mirković, M., The Iron Gates (Đerdap) and the Roman Policy ont the

Moesian Limes AD 33-117, în: Petrović, P. (ed.), Roman Limes on the Middle and

Lower Danube, Archaeological Institute Belgrade, Cahiers des Portes de Fer,

Monographie 2, Belgrad, 27-40.

Mitchell 1986: Mitchell, S., Review: S. L. Dyson, The Creation of the Roman

Frontier, Princeton, 1985, JRS 76, 288-289.

Mitchell 1993: Mitchell, S., Anatolia: Land, Men and Gods in Asia Minor I-II,

Oxford.

Mitford 1974: Mitford, T. B., Some Inscriptions from the Cappadocian Limes, JRS

64, 160-175.

342

Mitford 1977: Mitford, T. B., The Euphrates Frontier în Cappadocia, în: D. Haupt &

H. Günter Horn (eds.), Studien zu den Militärgrenzen Roms II. Vorträge des 10.

Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior Xanten 1974. Beihefte

Bonner Jahrb. 38, Köln-Bonn, 501-510.

Mitford 1980: Mitford, T. B., Cappadocia and Armenia Minor: Historical Settings of

the Limes, în: Temporini, H., Haase, W., (eds.), Aufstieg und Nierdergang der

Römischen Welt, II.7.2, Walter de Gruyter, Berlin - New York p. 1169-1228.

Mitford 1988: Mitford, T. B., Further Inscriptions from the Cappadocian Limes, ZPE

71, 167-178.

Mitford 1997: Mitford, T. B., The Inscriptions from Satala (Armenia Minor), ZPE

115, 137-167.

Mócsy 1959: Mócsy, A., Die Bevölkerung von Pannonien bis zu den

Markomannenkriegen, Verlag der Ungarischen Akademie der Wissenschaften,

Budapesta.

Mócsy 1974: Mócsy, A., Pannonia and Upper Moesia. A History of the Middle

Danube Provinces of the Roman Empire, Provinces of the Roman Empire Series 4,

trans. S.Frere, Routledge & Kegan Paul, London-Boston.

Mócsy 1980: Mócsy, A., Der pannonische Limes: Probleme der neueren

Forschungen, în: Hanson, W.S., Keppie, L.J.F. (eds.), Roman Frontier Studies 1979.

Papers presented to the 12th International Congress of Roman Frontier Studies 1979,

BAR International Series 71, Oxford, 627-634.

Mócsy 1983: Mócsy, A., Nomenclator provinciarum Latinarum et Galliae Cisalpinae

cum indice inverso, Dissertationes Pannonicae III/1, Budapesta.

Moga 1985: Moga, V., Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina,

Cluj-Napoca.

Moga 1987: Moga, V., De la Apulum la Alba Iulia: fortificaţiile oraşului, Editura

Sport-Turism, Bucureşti.

Mommsen 1881: Mommsen, Th., Privilegia militum veteranorumque de civitate et

conubio LXVIII - LXXIII (add. ad corporis vol. III), EE 4, 495-515.

Mommsen 1885: Mommsen, Th., Römische Geschichte, vol. 8, Berlin.

Mommsen 1886: Mommsen, Th., The Provinces of the Roman Empire from Caesar to

Diocletian (tr. W.P. Dickson, drom Römische Geschichte, V, Berlin, 1885), London;

1886 translation revised and notes on the section on Britain added by F. Haverfeld,

London 1909.

343

Mommsen 1903: Mommsen, Th., Inschrift aus Baalbek, Sitzungbsericht der

Akademie der Wissenschaft in Berlin, 38-40, 817-824.

Mor 1986a: Mor, M., The Roman Army in Eretz-Israel in the years AD 70-132, în: Ph.

Freeman, D.L. Kennedy (eds.), The Defense of the Roman and Byzantine East,

Sheffield, 575-602.

Mor 1986b: Mor, M., Two Legions – The Same Fate ? (The Disappearance of the

Legions IX Hispana and XXII Deiotariana), ZPE 62, 267-278.

Mor 1990: Mor, M., The Roman Legions and the Bar-Kokhba Revolt, în: M. Vetters

und M. Kandler (eds.), Akten des 14. Internationalesn Limeskongresesses 1986 in

Carnuntum. Heft 36, Teil 1, Verlag der Österreichisen Akademie der Wissenschaften,

Wien, 1990, 163-177.

Mor 2003: Mor, M., The Geographical Scope of the Bar Kokhba Revolt, în Schäfer, P.

(ed.), The Bar Kokhba War Reconsidered, Texts and Studies in Ancient Judaism 100,

Mohr Siebeck, Tübingen, 107-132.

Morillo, García 2000: Morillo Cerdan, A., Garcia Marcos, V., Nuevos testimonios

acerca de las legiones VI Victrix y X Gemina en la region septentrional de la

península Ibérica, în: Le Bohec, Y., Wolff, C. (éd.), Les Légions de Rome sous le

Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Diffusion de

Boccard, Lyon, 589-607.

Mosser 2003: Mosser, M., Die Steindenkmäler der legio XV Apollinaris:

Forschungsgesellschaft Wiener Stadtarchäologie, Wiener archäologische Studien 5,

Wien.

Mráv 2000: Mráv, Z., Building Inscription of Trajan from Poetovio, în: Németh, Gy.,

Forisek, P. (ed.), Epigraphica I. Studies on Epigraphy, Hungarian Polis Studies 6,

Debrecen, 77-94.

Murison 1985: Murison, C.L., The Revolt of Saturninus in Upper Germany, EMC 29,

31-49.

Muscalu 2006: Muscalu, B., Dacia şi Pannonia în cadrul evenimentelor din anii

107/108, în: Simpozionul internaţional – Daci şi romani. 1900 de ani de la integrarea

Daciei în Imperiul Roman (Timişoara, 24-26 martie 2006), BHAUT 7, Editura

Excelsior Art, Timişoara, 50-55.

Nagy 1977: Nagy, T., Das zweite Lager II Adiutrix in Aquincum (Óbuda), în: D.

Haupt & H. Günter Horn (eds.), Studien zu den Militärgrenzen Roms II. Vorträge des

344

10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior Xanten 1974. Beihefte

Bonner Jahrb. 38, Köln-Bonn, 359-366.

Nagy 1986: Nagy, T., Traian und Pannonien. Ein Beitrag zur Geschichte Pannoniens,

în: C. Unz (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler

Limeskongreß Aalen 1983, Forschungen und Berichte zur vor- und Frügeschichte in

Baden-Württemberg. Band 20, Kommissionsverlag, Konrad Theiss Verlag, Stuttgart,

377-383.

Negev 1964: Negev, A., The High Level Aqueduct at Caesarea, IEJ 14, 1964, 237-

249.

Negev 1972: Negev, A., A New Inscription from the High Level Aqueduct at

Caesarea, IEJ 22, 1972, 52-53.

Németh 1995: Németh, M., Roman Military Camps in Aquincum, în: Hajnóczi, G.

(ed.), La Pannonia e l’Impero Romano. Atti del convegno internazionale „La

Pannonia et l’Impero romano”. Accademia d’Ungheriae l’Istituto Austriaco di

Cultura (Roma, 13-16 gennaio 1994), Milano, 139-152.

Nemeth 2005: Nemeth, E., Armata în sud-vestul Daciei Romane, Timişoara.

Nemeth 2008: Nemeth, E., Die militärischen Beziehungen zwischen Pannonien und

Dakien unter Trajan und Hadrian, în: Piso, I. (ed.), Die römische Provinzen. Begriff

und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca, 28. September – 1. Oktober 2006), Editura

Mega, Cluj-Napoca, 377-396.

Nesselhauf, Petrikovits 1967: Nesselhauf, H., Petrikovits, H. von, Ein Weihalter für

Apollo aus Aachen-Burtscheid, BJ 167, 268-279.

Neumann 1973: Neumann, A.R., Ziegel aus Vindobona, Der römische Limes in

Österreich 27, Verlag der O sterreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena.

Neumann 1985: Neumann, A.R., Zur Besatzungsgeschichte von Vindobona, în:

Komittee Festschrift für Hermann Vetters: Kandler, M., Karwiese, S., Pillinger, R.

(eds.), Lebendige Altertumswissenschaft. Festgabe zur Vollendung des 70.

Lebensjahres von Hermann Vetters dargebracht von Freunden, Schülern und

Kollegen, Verlag Adolf Holzhausen Nfg, Wien, 120-122.

Nicols 1978: Nicols, J., Vespasian and the partes Flavianae, Historia Einzelschriften

28, Wiesbaden.

Neumann 1976-1977: Neumann, A., Zu alten und neuen Funden aus Vindobona,

JÖAI 1976-1977, 141-155.

345

Nollé, Roxan 1997: Nollé, J., Roxan, M.M., Militärdiplom für einen in Britannien

entlassenen ‘Daker’, ZPE 117, 269-276.

Ogilvie, Richmond 1967: Ogilvie, R.M., Richmond, I., Cornelii Taciti De Vita

Agricolae, Oxford.

Olami, Ringel 1975: Olami, J., Ringel, J., New Inscriptions of the Tenth Legion

Fretensis from the High Level Aqueduct of Caesarea, IEJ 25, 1975, 148-50.

Oliver 1989: Oliver, J.H., Greek Constitutions of early Roman Emperors from

Inscriptions and Papyri, Philadelphia.

Oltean 2007: Oltean, I.A., Dacia. Landscape, Colonisation, Romanisation. Routledge

Monographs in Classical Studies, Routledge, London/New York.

Opreanu 1997: Opreanu, C.H., Dacii şi Iazigii în vremea lui Traian, AMP 21, 281-

289.

Opreanu 1998a: Opreanu, C.H., Castrul legiunii I Adiutrix de la Apulum în timpul lui

Traian. Consecinţe asupra urbanismului roman de la Apulum, Apulum 35, 121-134.

Opreanu 1998b: Opreanu, C.H., Dacia romană şi barbaricum, Mirton, Timişoara.

Opreanu 1998c: Opreanu, C.H., Criza militară şi politică de la Dunărea de Jos din

anii 117-119 p.Chr. Urmări asupra relaţiilor dintre Dacia şi lumea barbară,

EphemNap 8, 61-80.

Opreanu 1999: Opreanu, C.H., Legio I Adiutrix in Dacia. Military action and its place

of garrison during Trajan’s reign, în: Gudea, N. (ed.), Roman Frontier Studies

XVII/1997. Proceedings of the XVII International Congress of Roman Frontier

Studies, Zalău, 571-584.

Opreanu 1999-2000: Opreanu, C.H., Castrul roman de la Grădiştea Muncelului

(Sarmizegetusa Regia). Cronologia şi semnificaţia sa istorică, EphemNap 9-10, 151-

168.

Opreanu 2000: Opreanu, C.H., Relationship of Forts to Towns in Roman Dacia, în

Ciugudean, H., Moga, M. (eds.), Army and Urban Development in the Danubian

Provinces of the Roman Empire. Proceedings of the International Symposion – Alba

Iulia, 8th-10th October 1989, Bibliotheca Musei Apulensis XV, Muzeul Naţional al

Unirii Alba Iulia, Alba Iulia, 79-89.

Opreanu 2003: Opreanu, C.H., Note de lectura (I), EphemNap 13, 315-323.

Opreanu 2006a: Opreanu, C.H., Activitatea constructivă a legiunii IIII Flavia Felix la

nordul Dunării în anii 101-117, în: Teodor, E.S., Ţentea., O. (ed.), Dacia Augusti

346

Provincia. Crearea provinciei, Actele simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie

2006 la Muzeul Naţional de Istorie al României, Bucureşti, 51-74.

Opreanu 2006b: Opreanu, C.H., Bellum Dacicum Traiani, Dacia 50, 115-120.

Opreanu 2006-2007: Opreanu, C.H., Incinta coloniei Sarmizegetusa. Propuneri de

cronologie, EphemNap 16-17, 85-93.

Opreanu 2008: Opreanu, C.H., Recenzie la Colonia Dacica Sarmizegetusa I. Le forum

vetus de Sarmizegetusa I (sous la direction de I. Piso), Editura Academiei, Bucureşti,

2006, EphemNap 18, 227-232.

Opreanu 2010: Opreanu, C.H., Interférences dans l’architecture militaire et civile

romaine au début du IIe siècle après J.-Chr. Le problème des "villes militaires",

EphemNap 20, 39-59.

Opreanu 2012: Opreanu, C.H., From “strato¯pedon” to Colonia Dacica

Sarmizegetusa, EphemNap 22, 113-135.

Overbeck 1972: Overbeck, B., Ein neues Militärdiplom von Moesia superior, Chiron

2, 449-457.

Pagano, Villuci 1982: Pagano, M., Villuci, A.M., Nuove iscrizioni da Sessa Aurunca,

RAAN 57, 213-236.

Parker 1928: Parker, H.M.D., The Roman Legions, Oxford.

Parragi 1986: Parragi, Gy., Ziegelfragment mit Stempel, în:, H. Pohlenz (Hrsg.), Das

römische Budapest. Neue Ausgrabungen und Funde in Aquincum. Katalog zur

Ausstellung des Westfälischen Museums für Archäologie Münster/Westfalen,

Münster-Lengerich, 163.

Passerini DE 4: Passerini, A., Legio, DE IV, Roma, 1949-1950, 549-627.

Patsch 1932: Patsch, C.L., Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa V/1 =

Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa V. Aus 500 Jahren vorrömischer und

römischer Geschichte Südosteuropas. 1. Teil. Bis zur Festsetzung in Transdanuvien,

Akademie der Wissenschaften in Wien, Sitzungsberichte 214. Band 1, Abhandlung,

Wien.

Patsch 1937: Patsch, C.L., Die Kampf um den Donauraum unter Domitian und

Trajan: Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa V/2, Akademie der

Wissenschaften in Wien. Philosophisch-historische Klasse. Sitzungsberichte, bd. 217,

abh. 1, Hölder-Pichler-Tempskt a.-g.,Wien-Leipzig.

Paunov, Roxan 1997: Paunov, E.I., Roxan, M.M., The Earliest Extand Diploma of

Thrace A.D. 114 (= RMD I 14), ZPE 119, 269-279.

347

http://www.worldcat.org/search?qt=hotseries&q=se%3A%22Akademie+der+wissenschaften+in+Wien.+Philosophish-historische+klasse.+Sitzungsberichte%22

http://www.worldcat.org/search?qt=hotseries&q=se%3A%22Akademie+der+wissenschaften+in+Wien.+Philosophish-historische+klasse.+Sitzungsberichte%22

Pavan 1991: Pavan, M., Dall’Adriatico al Danuvio, Padova.

Perrin 1977: Perrin, J.R., „Legionary” ware in York, în: Dore, J., Greene, K., Roman

Pottery Studies in Britain and Beyond: Papers presented to John Gillam, BAR

International Series, 30, 101-112, Oxford.

Petersen 1967: Petersen, L., Iulius Iulianus, Statthalter von Arabien, Klio 48, 159-

167.

Petolescu 1979a: Petolescu, C., Contribuţii privind organizarea administrativă a

Daciei, RdI 32:2, 65-81.

Petolescu 1979b: Petolescu, C., Palmyreni sagittarii qui sunt in Dacia Superiore,

SCIVA 30:1, 105-109.

Petolescu 1985: Petolescu, C., L’organisation de la Dacie sous Trajan et Hadrien,

Dacia N.S. 29:1-2, 45-55.

Petolescu 1989a: Petolescu, C.C., Jupiter Héliopolitanus et la légion XIIIe Gemina,

Dacia N.S. 33, 1-2, 253-254.

Petolescu 1989b: Petolescu, C.C., Războiul dacic al împăratului Domitianus, Thraco-

Dacica 10, 155-164.

Petolescu 1989-1993: Petolescu, C.C., Les légats de la Dacie sous Trajan, AMN 26-

30, 1989-1993, I:1, 45-48.

Petolescu 1993: Petolescu, C. C., Notes Prosopographiques (V) Q. Marcius Turbo

Fronto Publicius Severus, Dacia N.S. 37, 285-290.

Petolescu 1995: Petolescu, C.C., Scurtă istorie a Daciei romane, Editura Didactică şi

Pedagogica, Bucureşti.

Petolescu 2004-2005: Petolescu, C.C., Cariera centurionului M. Calventius Viator,

Pontica 37-38, 195-198.

Petolescu 2006: Petolescu, C.C., Organizarea provincială a Daciei romane, în:

Teodor, E. S., Ţentea, O. (ed.), Dacia Augusti Provincia. Crearea Provinciei,

Bucureşti, 17-26.

Petolescu 2010: Petolescu, C. C., Dacia. Un mileniu de istorie, Editura Academiei

Române, Bucureşti.

Petolescu 2011: Petolescu, C. C., Villes de la Dacie romaine, Dacia, N. S. 55, 83-109.

Petrikovits 1975: Petrikovits, H. v., Die Innenbauten römischer Legionslager

während der Prinzipatszeit, Westdeutscher Verlag, Opladen = Abhandlungen der

Rheinisch-Westphälischen Akademie der Wissenschaften 56.

348

Petrović 1986: Petrović, P., Rimski put u Djerdapu/ La voie romaine dans les Portes

de Fer, Starinar 37, 41-52.

Petsas 1971: Petsas, Ph., Nea latinike epigraphe ek Patron, AAA 4, 112-115.

Pfitzner 1881: Pfitzner, W., Geschichte der römischen Kaiserlegionen von Augustus

bis Hadrianus, Teubner, Leipzig.

Pferdehirt 2004: Pferdehirt, B., Römische Militärdiplome und Entlassungsurkunden in

der Sammlung des Römisch-Germanischen Zentralmuseums, Verlag des Römisch-

Germanischen Zentralmuseums/Rudolf Habelt Verlag, Mainz/Bonn.

Pflaum 1953: Pflaum, H.G., La carrière de Sospes, légat de Galatie, CRAI 97:3, 307-

309.

Pflaum 1953-1954: Pflaum, H.G., La chronologie de la carrière de L. Caesennius

Sospes, Historia 4, 431-450.

Pflaum 1960-1961: Pflaum, H.G., Les carrières procuratoriennes équestres sous le

Haut-Empire Romain, I-IV, Paris.

Pflaum 1962: Pflaum, H.-G., Un nouveau gouverneur de la province de Rhétie,

proche parent de l’impératrice Julia Domna. À propos d’une inscription récemment

découverte à Augsbourg, BVb 28, 82-99.

Pflaum 1969: Pflaum, H.-G., Remarques sur le changement de statut administratif de

la province de Judée: A propos d’une inscription récément découverte a Sidé de

Pamphylie, IEJ 19, 225-233.

Pflaum 1970: Pflaum, H.-G., La valeur de la source inspiratrice de la vita Hadriani et

de la vita Marci Antonini à la lumiere des personnalités contemporaines nommément

citées, Bonner Historia-Augusta-Colloquium 1968/1969, Antiquitas 4, Band 7, Bonn,

173-232.

Pflaum 1978: Pflaum, H-G., Les fastes de la province de Narbonnaise, Éditions du

Centre national de la recherche scientifique, Paris.

Pflaum 1982: Pflaum, H.-G., Les Carrières procuratoriennes. Supplement,

Chastagnol, A., Christol, M., Corbier, M., Demougin, S., Loriot, X. (ed.), Paris.

Piso, Diaconescu 1985-1986: Piso, I., Diaconescu, Al., Forurile din Ulpia Traiana

Sarmizegetusa, AMN 22-23, 161-183.

Picard 1949: Picard, G.-C., Un collaborateur d’Hadrien: le consulaire Bruttius

Praesens, în: CRAI 93 année, 4, 298-302.

Pichlerová 1986: Pichlerová, M., Gerulata und seine Rolle in Bratislavaer Tor,

ArchRozhledy 38:4, 435-445.

349

Pichlerová 1990: Pichlerová, M., Die Stellung Gerulatas zu Carnuntum, în: Vetters,

H., Kandler, M. (Hrsg.), Akten des 14. Internationalen Limeskongresses 1986 in

Carnuntum. Römische Limes in Österreich 36, Verlag der O sterreichischen Akademie

der Wissenschaften, Wien, 657–666.

Pietsch 1990: Pietsch, M., Ein neues Militärdiplomfragment aus Bad Wimpfen,

Fundberichte aus Baden-Württemberg 15, 247–263.

Piso 1982: Piso, I., Carrières sénatoriales (III), AMN 19, 39-57.

Piso 1985: Piso, I., Zur Entstehung der Provinz Dacia Porolissensis, în:

Archäologisch-Epigraphische Mitteilungen. Festschrift für Artur Betz zur Vollendung

seines 80. Lebensjahres, Wien, 471-481.

Piso 1991: Piso, I., Die Inschriften vom Pfaffenberg und der Bereich der Canabae

legionis, Tyche 6, 131-169.

Piso 1993: Piso, I., Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amsträger,

Antiquitas 1. Abahandulungen zur Alte Geschichte 43, Dr. Rudolf Habelt GMBH,

Bonn.

Piso 1993-1994: Piso, I., Eine Parallele zwischen den Praetoria der Statthalter in

Carnuntum und in Apulum, Carnuntum Jahrbuch, 203-209.

Piso 1996: Piso, I., Les estampilles tégulaires de Sarmizegetusa, EphemNap 6, 153-

199 = Piso, I., Les estampilles tégulaires de Sarmizegetusa, în: Piso, I. (ed.), An der

Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien (1972-2003), Heidelberger

Althistorische Beiträge und Epigraphische Studien Band 41, Franz Steiner Verlag,

Stuttgart, 295-345.

Piso 2000: Piso, I., Les légions dans la province de Dacie, în: Le Bohec, Y., Wolff, C.

(éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19

septembre 1998), Lyon, 205-225 = Piso, I., Les légions dans la province de la Dacie,

în: Piso, I. (ed.), An der Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien

(1972-2003), Heidelberger Althistorische Beiträge und Epigraphische Studien Band

41, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 401-428, 2005 = Transylvanian Review 10:2,

2001, 16-37.

Piso 2005a: Piso, I., Zur Tätigkeit des L. Aelius Caesar in Pannonien, în: Piso, I. (ed.),

An der Nordgrenze des Römischen Reiches. Ausgewählte Studien (1972-2003).

Heidelberger Althistorische Beiträge und Epigraphische Studien 41, Franz Steiner

Verlag, Stuttgart, 257-263 = Carnuntum Jahrbuch 1993-1994 (1995), 197-202.

350

Piso 2005b: Piso, I., Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacia Sarmizegetusa. Brève

présentation et état de la recherché, în: Piso, I. (ed.), An der Nordgrenze des

Römischen Reiches. Ausgewählte Studien (1972-2003). Heidelberger Althistorische

Beiträge und Epigraphische Studien 41, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 435-457 =

Transylvanian Review 10:2, 2001, 16-37.

Piso 2006: Piso, I., Le forum vetus de Sarmizegetusa, Editura Academiei Române,

Bucureşti.

Piso 2007: Piso, I., La legio I Adiutrix à Sarmizegetusa Regia?, 279-283, în: Nemeti,

S. et allii (ed.), Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata, ed. Tribuna, Cluj-

Napoca, 279-283.

Piso 2008: Piso, I., Les débuts de la province de Dacie, în: Piso, I. (ed.), Die römische

Provinzen, Begriff und Gründung (Colloquium Cluj-Napoca, 28. September-1.

Oktober 2006), Editura Mega, Cluj-Napoca, 297-331.

Pitillas Salañer 2005: Pitillas Salañer, E., Lucius Terentius Rufus (CIL II 2424), oficial

de origen hispanico (Bracara Augusta Tarraconensis) de época del imperador

Traiano, Aquila Legionis 6, 57-67.

Pitts, St Joseph 1985: Pitts, L.F., St Joseph, J.K., Inchtuthil. The Roman Legionary

Fortress, London.

Póczy, Németh, Szirmai, Kocsis 1986: Póczy, K., Németh, M., Szirmai, K., Kocsis,

L., Das Legionslager von Aquincum. Ergebnisse der Ausgrabungen 1973-1983, în: C.

Unz (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13. Internationaler Limeskongreß

Aalen 1983, Forschungen und Berichte zur vor- und Frügeschichte in Baden-

Württemberg. Band 20, Kommissionsverlag, Konrad Theiss Verlag, Stuttgart, 398-

403.

Polotsky 1962: Polotsky, H.J., The Greek Papyri from the Cave of Letters, IEJ 12,

258-262.

Popović 1968: Popović, V., Uvod u topografiju Viminacijuma, Starinar 18, 29-49.

Préaux 1950-1951: Préaux, Cl., Une source nouvelle sur l’annexion de l’Arabie par

Trajan: les papyrus de Michigan 465 et 466, Mélanges Joseph Hombert = Phoibos 5,

1950-1951, 123-139.

Premerstein 1934: Premerstein, A.v., C. Iulius Quadratus Bassus, Klient des jüngerem

Plinius und General Trajan, Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der

Wissenschaften. Phil.-hist. Abteilung, Verlag der Bayerischen Akademie der

Wissenschaften, Heft 3, München.

351

Price 1992: Price, J. J., Jerusalem under Siege: The Collapse of the Jewish State 60-

70 C.E., Brill, Leiden.

Protase 1967: Protase, D., Legiunea IIII Flavia la nordul Dunării şi apartenenţa

Banatului şi Olteniei de vest la provincial Dacia, AMN 4, 47-72.

Protase 1970: Protase, D., La legion IV Flavia au nord du Danube et la première

organization de la Dacie, în: Acta of the Fifth Epigraphic Congress 1967, Oxford,

1970, 337-342.

Protase 1997: Protase, D., Quand la capitale de Décébale est-elle tombée aux mains

des romains ? – Un nouveau point de vue, EphemNap 7, 89-100.

Protase 2010: Protase, D., Castrul legiunii IIII Flavia de la Berzovia. Săpăturile

arheologice din anii 1965-1968, AnB S.N. 18, 33-62.

Pucci 1981: Pucci, M., La rivolta ebraica al tempo di Traiano, Pisa, 1981.

Pucci ben Zeev 2008: Pucci ben Zeev, M., The Uprinsings in the Jewish Diaspora,

116-117, în: Katz, S.T. (ed.), The Cambridge History of Judaism IV, Cambridge

University Press, 93-104.

Rachet 1970: Rachet, R., Rome et les Berbères. Un problème militaire d’Auguste à

Dioclétien, Collection Latomus 110, Bruxelles.

Radnóti, Barkóczi 1951: Radnóti, A., Barkóczi, L., The Distribution of Troops in

Pannonia Inferior during the 2nd Century AD, AArchHung 1:3-4, 191-230.

Radnóti 1974: Radnóti, A., Legionen und Auxilien am Oberrhein im 1. Jh. n. Chr., în:

Birley, E., Dobson, B., Jarrett, M. (ed.), Roman Frontier Studies 1969. Eigths

International Congress of Limesforschung, University of Wales Press, Cardiff, 138-

155.

Rambaud 1952: Rambaud, M., L’ordre de bataille de l’Armée de Gaules d’aprés les

Commentaires de César, REA 60, 87-130.

Ramsay 1916: Ramsay, W.M., Colonia Caesarea (Pisidian Antioch) in the Augustan

Age, JRS 6, 83-134.

Rappaport 1981: Rappaport, U., Ascalon and the coinage of Judaea, PdP 36, Napoli,

353-366.

Rawson 2008a: Rawson, E., Caesar: Civil war and dictatorship, în: Crook, J.A.,

Lintott, A., Rawson, E. (ed.), The Cambridge Ancient History², IX, Cambridge

University Press, Cambridge Histories Online, 424-467.

352

Rawson 2008b: Rawson, E., The Aftermath of the Ides, în: Crook, J.A., Lintott, A.,

Rawson, E. (ed.), The Cambridge Ancient History², IX, Cambridge University Press,


Rea 1980: Rea, J., Legio II Traiana in Judaea ?, ZPE 38, 220-221.

Reeves 1979: Reeves, C.N., A New Diploma for Syria-Palaestina, ZPE 33, 117-123.

Reidinger 1956: Reidinger, W., Die Statthalter des ungeteilten Pannonien und

Oberpannonien von Augustus bis Diokletian, Bonn.

Reinach 1914: Reinach, T., Le mari de Salomée et les monnaies de Nicopolis

d’Armenie, REA 16, 132-158.

Reinach 1916: Reinach, T., Inscriptions de Sinope, RA Série 5, III, Presses

Universitaires de France, Paris, 329-358.

Reddé 1987: Reddé, M., Les Ouvrages Militaires Romaines en Gaule sous le Haut-

Empire vers un Bilan des Recherches Récentes, RGZM 34, 343-368.

Rémy 1986: Rémy, B., L’évolution administrative de l’Anatolie aux trois premiers

siècles de notre ère, Collection du Centre d'Études Romaines et Gallo-Romaines 5,

Diffusion de Boccard, Lyon.

Rémy 1989: Rémy, B., Les carrières sénatoriales dans les provinces romaines

d’Anatolie au haut-empire (31 av. J.-C.-284 ap. J.-C.) Pont-Bithynie, Galatie,

Cappadoce, Lycie-Pamphylie et Cilicie, Varia Anatolica 2, Institut Français d'Études

Anatoliennes et Éditions Divit, Istanbul.

Rey-Coquais 1973: Rey-Coquais, J.-P., Lucius Iulius Agrippa et Apamée, AAAS 23,

39-84.

Rey-Coquais 1974: Rey-Coquais, J.-P., Arados et sa Pérée aux époques grecque,

romaine et byzantine. Recueil des témoignages littéraires anciens, suivi de recherches

sur les sites, l'histoire, la civilisation, BAH 97, Paul Geuthner, Paris 1974.

Rey-Coquais 1978: Rey-Coquais, J.-P., Syrie romaine de Pompée à Dioclétien, JRS

68, 45-73.

Rey-Coquais 1994: Rey-Coquais, J.-P., Laodicée-sur-Mer et l’armée romaine. À

partir de quelques inscriptions, în: Dąbrowa, E. (ed.), The Roman and Byzantine army

in the east, Cracovia, 149-163.

Reynolds 1971: Reynolds, J.M., Roman Inscriptions 1966-1970, JRS 61, 136-152.

Reynolds, Beard, Roueche 1986: Reynolds, J., Beard, M., Roueche, Ch., Roman

Inscriptions 1981-1985, JRS 76, 124-146.

353

Richardson 1973: Richardson, G.G.S., The roman tiler, Scalesceugh, 1970-1971,

TCWAAS 73, 79-89, Kendal.

Richmond 1955: Richmond, I., Roman Britain, Penguin, Harmondsworth.

Richmond 1963: Richmond, I., Roman Britain², Penguin, Harmondsworth.

Ritterling 1893: Ritterling, E., Zur römischen Legionsgeschichte am Rhein. II Der

Aufstand des Antonius Saturninus, WZGK 12:3, 203-242.

Ritterling 1903a: Ritterling, E., Caparcotna. Leğgûn in Galilaea, RhM 58, 633-635.

Ritterling 1903b: Ritterling, E., Zur Geschichte der legio. II Traiana unter Traian,

RhM 58, 476-480.

Ritterling 1904a: Ritterling, E., Epigrafische Beitraege zur Roemischen Geschichte,

RhM 59, 55-62.

Ritterling 1904b: Ritterling, E., Zu den Germanenkriegen Domitians an Rhein- und

Donau, JÖAI 7, 23-35.

Ritterling 1925: Ritterling, E., Rheinische Legionäre an den unteren Donau,

Germania 9:3, 141-145.

Ritterling 1932: Ritterling, E., Fasti des römischen Deutschland unter dem Prinzipat,

Beiträge zur Verwaltungs- und Heeresgeschichte von Gallien und Germanien, 2,

Seidel, Wien.

Rizakis 1989: Rizakis, A.D., La colonie romaine de Patras en Achaïe: le témoignage

épigraphique în: Walker, S., Cameron, A. (eds.), The Greek Rennaissance in the

Roman Empire, London = BICS Suppl. 55, 180-186.

Rizakis 1998: Rizakis, A.D., Achaïe: la cité de Patras, épigraphie et histoire, Athènes

= Meletemata 25.

Rohden 1885: Rohden, P.v., De Palaestina et Arabia provinciis Romanis quaestiones

selectee, Dissertation Berlin, 1885.

Roldán 1974: Roldán Hervas, J.M., Hispania y el ejército romano. Contribución a la

historia social de la España antigua, Salamanca.

Rogers 1914: Rogers, E., A Handy Guide to Jewish Coins, London.

Rosenberger 1972: Rosenberger, M., City Coins of Palestine. The Rosenberger Israel

Collection, I (1972), II (1975), III (1977), Jerusalem.

Rosenberger 1978: Rosenberger, M., The Coinage of Eastern Palestine and Legionary

Countermarks, Bar Kochba Overstruck, Ierusalim.

Rosenberger 1992: Rosenberger, M., Bella et Expeditiones. Die antike Terminologie

der Kriege Roms, Stuttgart.

354

Roymans, Derke 1990: Roymans, N., Derke, T., Ein keltisch-römischer Kultberzirk

bei Empel (Niederland), AKorrBl 20, 443-451.

Ruciński 2009: Ruciński, S., Praefectus Urbi. Le Gardien de l’ordre publique à Rome

sous le Haut-Empire Romain, Xenia Posnaniensia Monografie IX, Widawnyctwo

Naukowe, Poznań.

Rüger 1979: Rüger, C.B., Ein Siegesdenkmal der legio VI Victrix, BJb 179, 187-200.

Schulten 1943: Schulten, A., Los Cantábros y Astures y su guerra contra Roma,

Madrid.

Ruscu 1996: Ruscu, D., Ruscu, L., EKTACIS KATA ALANWN a lui Arrian şi

strategia defensivă a Imperiului Roman în epoca hadrianică, EphemNap 6, 205-259.

Russu 1965: Russu, I.I., Inscriptiones tegularum legionis XIII Geminae, Apulum 5,

217-232.

Russu 1973: Russu, I. I., Dacia şi Pannonia Inferior în lumina diplomei din anul 123,

Bucureşti.

Rusu 1979: Rusu, M., Castrul roman Apulum şi cetatea Alba Iulia, AIIA Cluj 22, 47-

70.

Sablayrolles 1996: R. Sablayrolles, Libertinus Miles: Les cohortes de vigiles,

Collection de l’École française de Rome, 224, Roma.

Salač 1920: Salač, A., Note sur trois inscriptions de Sinope, BCH 44, 354-361.

Salmon 1936: Salmon, E.T., Trajan’s Conquest of Dacia, TAPhA 67, 83-105.

Salvini 1972: Salvini, M., Le testimonianze storiche urartee sulle regioni del Medio

Eufrate. Melitene, Kommagene, Sofene, Tomisa, PdP 142-144, 100-111.

Sanders 1941: H.A., Sanders, The Origin of the Third Cyrenaic Legion, AJPh 62.1,

84-87.

Saria 1938: Saria, B., Emona als Standlager der Legio XV Apollinaris, Laureae

Aquincenses (memoriae V. Kuzsinszky dicatae) I, Dissertationes Pannonicae 2.10,

245-255.

Sarnowski 1987: Sarnowski, T., Zur Truppengeschichte der Dakerkriege Traians. Die

Bonner Legio I Minervia und das Legionslager Novae, Germania 67, 107-122.

Sartre 1974: Sartre, M., Note sur la première légion stationnée en Arabie romaine,

ZPE 13, 85-89.

Sartre 1982: Sartre, M., Trois études sur l’Arabie romaine et byzantine, Collection

Latomus, vol. 178, Bruxelles.

355

Saxer 1967: Saxer, R., Untersuchungen zu den Vexillationes des römisches

Kaiserheeres von Augustus bis Diokletian, Köln, 1967 = Epigraphische Studien, 1.

Schäfer 1981: Schäfer, P., Der Bar Kokhba Aufstand, Studien zum zweiten jüdischen

Krieg gegen Rom, Tübingen.

Schäfer 2007: Schäfer, P., The Bar Kokhba War Reconsidered. New Perspectives on

the Second Jewish Revolt Against Rome, Tübingen.

Schmitthenner 1958: Schmitthenner, W.C.G., The Armies of the Triumviral period,

Oxford (teză de doctorat nepublicată).

Schönberger 1969: Schönberger, H., The Roman Frontier in Germany: An

Archaeological Survey, JRS 59, 144-197.

Schönberger 1985: Schönberger, H., Die Römische Truppenlager der Frühen und

Mittleren Kaiserzeit zwischen Nordsee und Inn, BRGK 66, 359-372.

Schur 1923: Schur, W., Die Orientpolitik des Kaisers Nero, Klio Beiheft 15 (Neue

Folge, Heft II), Leipzig.

Schürer 1973: Schürer, E., The History of the Jewish People in the Age of Jesus

Christ, Vermes, G., Millar, F. (eds.), I, T. and T. Clark, Edinburgh.

Schwartz 1989: Schwartz, J., Où a passé la legio XXII Deiotariana?, ZPE 76, 101-

102.

Schwartz 1990: Schwartz, S., Josephus and Judaean politics, Columbia Studies in the

Classical Tradition 18, Leiden/New York.

Schwartz 2008: Schwartz, S., Political, social and economic life in the Land of Israel,

66-c.235, în: Katz, S.T. (ed.), The Cambridge History of Judaism IV, Cambridge

University Press, 23-52.

Sergejevski 1964: Sergejevski, D., Borne frontière romaine de Kosijerevo, ArchIug 5,

93-95.

Seyrig 1941: Seyrig, H., Antiquités syriennes, Syria 22, 1, 1941, 31-48.

Sherk 1979: Sherk, R.K., A Chronology of the Governors of Galatia: A.D. 112-285,

AJPh 100:1, 166-175.

Sherk 1980: Sherk, R.K., Roman Galatia: The Governors from 25 B.C. to A.D. 114,

ANRW II:7.2, H. Temporini (ed.), Walter de Gruyter, Berlin-New York, 954-1052.

Sijpesteijn 1996: Sijpesteijn, P.J., Die Legio Nona Hispana in Nimwegen, ZPE 111,

281-282.

Simon 1962: Simon, E., Zur Bedeutung der Greifen in der Kunst der Kaiserzeit,

Latomus 21, 749-780.

356

Smallwood 1962: Smallwood, E.M., Atticus, Legate of Judaea under Hadrian, JRS

52, 131-133.

Smallwood 1966: Smallwood, E.M., Documents Illustrating the Pricipates of Nerva,

Trajan and Hadrian, Cambridge University Press.

Smallwood 1976: Smallwood, E.M., The Jews under Roman Rule: From Pompey to

Diocletian, Leiden.

Solin 1994: Solin, H., Remarques sur les inscriptions de Fréjus, în: Le Bohec, Y.

(ed.), L'Afrique, la Gaule, la religion romaine. Mélanges à la mémoire de Marcel Le

Glay, Collection Latomus 226, Bruxelles, 316 – 317.

Soproni 1965: Soproni, S., Der Stempel der Legio XIV Gemina in Brigetio, FA 17,

119-126.

Soproni 1980: Sporoni, S., Limes, în: Lengyel, A., Radan, G.T.B. (eds.), The

Archaeology of Roman Pannonia, The University Press of Kentucky, Akadémiai

Kiadó, Budapest, 219-238.

Speidel 1970: Speidel, M.P., The Captor of Decebalus, JRS 60, 142-153.

Speidel 1975: Speidel, M.P., Africa and Rome: Continuous Resistance ?, Proceedings

of the African Classical Associations 13, 36-38 = Roman Army Studies I, J.C. Gieben,

Amsterdam, 1984, 337-339.

Speidel 1977: Speidel, M. P., The Roman Army in Arabia, în: Temporini, H., De

Gruyter, W. (ed.), Aufstieg un Niedergang der römischen Welt, II. 8, Berlin-New

York, 687-730 = Roman Army Studies, Amsterdam, 1984, 229-272.

Speidel 1980: Speidel, M.P., Legionaries from Asia Minor, în: Temporini, H., De

Gruyter, W. (ed.), Aufstieg un Niedergang der römischen Welt, II.7.2, Berlin-New

York, 730-746.

Speidel 1983: Speidel, M. P., The Roman Army in Asia Minor. Recent Epigraphical

Discoveries and Researches, în: Mitchell, S., Armies and Frontiers in Roman and

Bzyantine Anatolia. Proceedings of a colloquium held at University College,

Swansea, in April 1981, British Institute of Archaeology at Ankara, Monograph No. 5,

BAR International Series 156, Oxford, 7-34.

Speidel 1984: Speidel, M.P., Augustus’ Deployment of Legions in Egypt, în Speidel,

M.P. (ed.), Roman Army Studies I, J.C. Gieben, Amsterdam, 317-322 = CE 47, 1982,

120-124.

Speidel 1996: Speidel, M.A., Die römischen Schreibtafeln von Vindonissa, Brugg.

357

Speidel 1998: Speidel, M.A., Legio IIII Scythica, its movement and men, in: Kennedy,

D. L. (ed.), The Twin Towns of Zeugma on the Euphrates. Rescue Works and

Historical Studies. JRA, Supplementary Series No. 27, 163-204.

Speidel 2000: Speidel, M.A., Legio IV Scythica, în vol. Y. le Bohec, C. Wolff (éd.),


septembre 1998), Lyon, 327-337.

Speidel 2005: Speidel, M. A., Early Roman Rule in Commagene, SCI 24, 85-100.

Speidel 2009a: Speidel, M.A., Traian: Belicosissimus Princeps, în: Speidel, M.A.

(ed.), Heer und Herrschaft im römischen Reich der hohen Kaiserzeit, Mavors Army

Researches XVI, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 121-165 = Nünnerich-Asmus, A.

(ed.), Traian. Ein Kaiser der Superlative am Beginn einer Umbruchzeit?, 2002, 23-40.

Speidel 2009b: Speidel, M.A., The development of the Roman forces in northeastern

Anatolia. New Evidence for the history of the exercitus Cappadocicus, în: Speidel,

M.A. (ed.), Heer und Herrschaft im römischen Reich der hohen Kaiserzeit, Mavors

Army Researches XVI, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 595-631 = Lewin, A.S.,

Pellegrini, P. (eds.), The Late Roman Army in the Near East from Diocletian to the

Arab Conquest. Proceedings of a colloquium held at Potenza, Acerenza and Matera,

Italy (May 2005), BAR International Series 1717, 2007, 73-90.

Spijkerman 1978: Spijkerman, The Coins of the Decapolis and Provincia Arabia;

Ierusalim.

Stähelin 1948: Stähelin, F., Die Schweiz in römischer Zeit, ed. a 3-a, Basel.

Stanier 1965: Stanier, T: The Brigantes and the ninth legion, Phoenix 19, 305-313.

Starr 1993: Starr, C. G., The Roman Imperial Navy 31 B.C.-A.D. 3243, Chicago.

Stauner 2004: Stauner, K, Das offizielle Schriftwesen des römischen Heeres von

Augustus bis Gallienus (27 v.Chr. – 268 n.Chr.). Eine Untersuchung zu Struktur,

Funktion und Bedeutung der offiziellen militärischen Verwaltungsdokumentation und

zu deren Schreibern, Dr. Rudolf Habelt Gmbh, Bonn.

Stehlik 1969: Stehlik, G., Die epigraphischen Zeugnisse für die Kriege Roms von

Augustus, 27 v. Chr., bis Commodus, 192 n. Chr., Dissertationes Wien.

Stein 1932: Stein, E., Die Kaiserlichen Beamte und Truppenkörper im römischen

Deutschland unter dem Prinzipat, Wien.

Stein 1940: Stein, A., Die Legaten von Moesien, Budapest.

358

Stein 1940: Stein, A., Die Reichsbeamten von Dazien, Dissertationes Pannonicae ser.

I, Fasc. 12, Numismatic and Archaeological Institute of the Péter Pázmány University,

Budapesta.

Stevens 1966: Stevens, C.E., The Building of Hadrian’s Wall, Cumberland and

Westmorland Antiquarian and Archaeological Society, Extra series 20, Kendal.

Stiglitz 1973: Stiglitz, Die Römer an der Donau: Noricum und Pannonia (Katalog zur

Niederösterreichischen Landesaustellung, Petronell), Viena.

Stiglitz, Kandler, Jobst 1977: Stiglitz, H., Kandler, M., Jobst, W., Carnuntum, ANRW

II:6, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 583-730.

Stiglitz 1986: Stiglitz, H., Auxiliarkastell-Carnuntum, Carnuntum Jahrbuch, 193-225.

Stiglitz, Jilek 1997: Stiglitz, H., Jilek, S., Das Auxiliarkastell von Carnuntum. Bericht

über die Grabungen 1977-1988, in: Stiglitz, H., (ed.), Auxiliarkastell Carnuntum 1,

Österreichisches Archäologisches Institut, Sonderschriften 29, 13-146.

Strobel 1981: Strobel, K., Anmerkungen zur Truppengeschichte des Donauraumes in

der hohen Kaiserzeit IV: Zur Truppenliste des oberpannonischen Militärdiploms CIL

XVI 64 von 116 n. Chr. mit einem Anhang zur Geschichte der Ala I Ulpia contariorum

miliaria c.R., ZPE 70, 259-279.

Strobel 1984: Strobel, K., Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. Studien zur

Geschichte des mittleren und unteren Donauraumes in der Hohen Kaiserzeit,

Antiquitas I 33, Bonn.

Strobel 1986a: Strobel, K., Zu den Vexillationsziegelstempeln von Mirebeau bei

Dijon, ZPE 64, 257-264.

Strobel 1986b: Strobel, K., Zur Rekonstruktion der Laufbahn des C. Velius Rufus,

ZPE 64, 265–286.

Strobel 1986c: Strobel, C., Die Jahre 117 bis 123 n.Chr., eine Krisenphase der

römischen Heerschaft an der mittleren und unteren Donau, în: Kalcyk, H.J., Gullagth,

B., Graeber, H. (Hrsg.), Studien zur alten Geschichte. Siegfried Lauffer zum 70.

Geburtstag am 4. August 1981, Band III, Roma, 903-967.

Strobel 1986d: Strobel, K., Der Aufstand des L.Antonius Saturninus und der

sogenannte zweite Chattenkrieg Domitians, Tyche I, 203-220.

Strobel 1987a: Strobel, K., Anmerkungen zur Geschichte der Bataverkohorten in der

hohen Kaiserzeit, ZPE 70, 271-292.

Strobel 1987b: Strobel, K., Nochmals zur Datierung der Schlacht am “Mons

Graupius”, Historia 36:2, 198-212.

359

Strobel 1987c: Strobel, K., Der Chattenkrieg Domitians. Historische und politische

Aspekte, Germania 65, 423–452.

Strobel 1988a: Strobel, K., Zu Fragen der frühen Geschichte der römischen Provinz

Arabia und zu einigen Problemen der Legionsdislokation im Osten des Imperium

Romanum zu Beginn des 2. Jh. n. Chr., ZPE 71, Dr. Rudolf Habelt Gmbh, Bonn,

1988, 251-280.

Strobel 1988b: Strobel, K., Zur Dislozierung der römischen Legionen în Pannonien

zwischen 89 und 118 n. Chr., Tyche 3, 1988, 193-222.

Strobel 1988c: Anmerkungen zur Truppengeschichte des Donauraumes in der hohen

Kaiserzeit I: Die neuen Ziegelstempel der Legio I Minervia aus dem Lager der Legio I

Italica in Novae in Moesia Inferior, Klio 70:2, 501-511.

Strobel 1988d: Strobel, K., Optio tribunorum quinque - ein Phantomposten der

römischen Militärgeschichte, ZPE 75, 235-236.

Strobel 1988e: Strobel, K., Die Legio V Alaudae in Moesien. Eine Phantomtruppe der

römischen. Militärgeschichte, Historia 37, 1988, 504-508.

Strobel 1988f: Strobel, K., Bemerkungen zur Wechsel zwischen den Legionen XIV

Gemina und XXII Primigenia in Mainz und zur Struktur des untergermanischen

Heeres in trajanischer Zeit, Germania 66, 437-453.

Strobel 1989: Strobel, K., Die Donaukriege Domitians, Antiquitas. Reihe 1.

Abhandlungen zur alte Geschichte 38, Bonn.

Strobel 1994: Strobel, K., Domitian – Kaiser un Politik im Spannungsfeld des

überganges zur Monarchie des 2. Jh. n. Chr., Pallas 40, 359-395, 442-444.

Strobel 2000: Strobel, K, Zur Geschichte der Legiones V (Macedonica) und VII

(Claudia pia fidelis) in der frühen Kaiserzeit und zur Stellung der Provinz Galatia , în:

Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du

Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 515-528.

Strobel 2002: Strobel, K., Die Legionen des Augustus. Probleme der römischen

Heeresgeschichte nach dem Ende des Bürgerkrieges: Die Truppengeschichte

Galatiens und Moesiens bis in Tiberische Zeit und das Problem der Legiones Quintae,

în: Bennett, J., Freeman, Ph., Fiema, Z.T., Hoffmann, B. (eds.), Proceedings of the

XVIIIth International Congress of Roman Frontier Studies held in Amman, Jordan

(September 2000), BAR International Serise 1084, vol. I, Oxford, 51-66.

Strobel 2006: Strobel, K., Die Eroberung Dakiens – Ein Resümee zum

Forschungstand der Dakerkriege Domitians und Traians, Dacia, NS, 50, 105-114.

360

Strobel 2010: Strobel, K., Kaiser Traian. Eine Epoche der Weltgeschichte, Verlag

Friedrich Pustet, Regensburg.

Svoljšak, Žbona-Trkman 1986: Svoljšak, D., Žbona-Trkman, B., Novi Napisi v

Posočju (Neue Inschriften in Socagebiet), ArhVest 37, 343-369.

Swoboda 1939: Swoboda, E., Forschungen am obermoesischen Limes, Akad. d.

Wissenschaften, Wien, Schriften d. Balkankommission, Antiquar. Abt. 10, Wien-

Leipzig.

Swoboda 1964: Swoboda, E., Carnuntum. Seine Geschichte und seine Denkmäler,

Römische Forschungen in Niederösterreich 1, H. Böhlaus, Graz/Köln.

Syme 1928: Syme, R., Rhine and Danube Legions under Domitian, JRS 18, 41-55.

Syme 1933: Syme, R., Some Notes on the Legions under Augustus, JRS 23, 1933, 14-

33.

Syme 1936: Syme, R., Flavian wars and frontiers, în: Cook, S.A., Adcock, F.A.,

Charlesworth, M.P. (eds.), The Cambridge Ancient History XI. The Imperial Peace

A.D. 70-192, Cambridge, 131–187.

Syme 1938: Syme, R., The First Garrison of Trajan’s Dacia, în: Dissertationes

Pannonicae ex Instituto Numismatico et Archaeologico Universitatis de Petro

Pazmany Nominatae Provenientes: Laureae Aquincenses memoriae Valentini

Kuszinski dicatae I, Budapest, 267-286 = Danubian Papers, Bucharest, 1971, 84-109.

Syme 1945: Syme, R., Review: Die Legaten vonm Moesien by Artur Stein, JRS 35,

108-115.

Syme 1953: Syme, R., Review: I Fasti Consolari dell’ Impero Romano dal 30 Avanti

Christo al 613 Dopo Christo by Attillio Degrassi, JRS 43, 148-161.

Syme 1957: Syme, R., Review: Die Statthalter des ungeteilten Pannonien und

Oberpannonien von Augustus bis Diokletian, Bonn, 1956, by W. Reidinger, Gnomon,

515-524.

Syme 1958a: Syme, R., Tacitus, 2 vol., Clarendon Press, Oxford.

Syme 1958b: Syme, R., Consulates in Absence, JRS 48, 1-9.

Syme 1962: Syme, R., The Wrong Marcius Turbo, JRS 52, 87-96.

Syme 1965: Syme, R., Governors of Pannonia Inferior, Historia 14:3, 1965, 342-361

= Syme, R., Governors of Pannonia Inferior, în: Danubian Papers, Bucureşti, 1971,

225-244.

Syme 1968: Syme, R., Hadrian in Moesia, ArhVest 19, 101-109 = Danubian Papers,

Bucureşti 1971, 204-212.

361

Syme 1969, Syme, R., Legates of Cilicia under Trajan, Historia 18:3, 352-366.

Syme 1971: Syme, R., Danubian Papers, Bucharest.

Syme 1977: Syme, R., The Enigmatic Sospes, JRS 67, 38-49 = Roman Papers III,

Oxford,1979, 1043-1061.

Syme 1978: Syme, R., Antonius Saturninus, JRS 68, 12-21.

Syme 1982: Syme, R., The Career of Arrian, HSCPh 86, 1982, 181-211.

Syme 1983: Syme, R., Antistius rusticus. A Consular from Cordoba, Historia 32:3,

359-374 = Syme, R. (ed.), Roman Papers III, Oxford, 1043-1061

Syme 1984: Syme, R., P. Calvisius Ruso, one person or two?, ZPE 56, 173-192 =

Syme, R. (ed.), Roman Papers IV, Oxford, 397-417.

Syme 1985: Syme, R., Praesens the Friend of Hadrian, în: Studia in Honorem Iiro

Kajanto, Arctos Suppl. II, 1985, 273-291 = Syme, R. (ed.), Roman Papers V Oxford,

1991, 563-578.

Syme 1988: Syme, R., Journeys of Hadrian, ZPE 73 1988, 159-170.

Szilágy 1933: Szilágy, J, Inscriptiones tegularum Pannoniae, Dissertationes

Pannonicae II, 1, Budapesta.

Szilágyi 1946: Szilágyi, J., A Dáciai erődrendszer helyőrségey és a katonai

téglabélyegek (Die Besatzungen des Verteidigungssystem von Dazien und ihren

Ziegelstempel), în Dissertationes Pannonicae II.21, Pazmany Peter

Tudomanyegyetem Erem- Es Regisegtani Intezete, Budapest.

Szilágyi 1952: Szilágyi, J., Roman Garrisons stationed at the Northern Pannonian-

Quad Frontier-Sectors of the Empire, AArchHung 2, 189-220.

Szilágyi 1986: Szilágyi, M., Zur Rangordnung der rheinischen Legionen im 1.

Jahrhundert n.Chr., în: C. Unz (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms III. 13.

Internationaler Limeskongreß Aalen 1983, Forschungen und Berichte zur vor- und

Frügeschichte in Baden-Württemberg. Band 20, Kommissionsverlag, Konrad Theiss


Szirmai 1991: Szirmai, K., Barrack-blocks in the praetentura of the Legionary

fortress in Aquincum (1987-1988), în: Maxfield, V.A., Dobson, M., Roman Frontier

Studies 1989. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier

Studies, Exeter, 259-263.

Šašel 1961: Šašel, J., Rimski natpisi u Đerdapu, în: Limes u Jugoslaviji I. Zbornik

Radova sa Simposiuma o Limesa 1960 godine, Societas Archaeologica Iugoslaviae

Beograd, 156-164.

362

Šašel, Weiler 1963-1964: Šašel, J., Weiler, I., Zur Augusteisch-Tiberischen Inschrift

von Emona, Carnuntum Jahrbuch 8, 40-42

Šašel 1973: Šašel, A.J., Trajan’s Canal at the Iron Gate, JRS 63, 80-85.

Šašel Kos 1978: Šašel Kos, M., The military role of Macedonia from the civil war to

the establishment of the Moesian limes, în: Fitz. J. (ed.), Limes. Akten des XI

Internationalen Limes Kongresses, Budapest, 277-296.

Šašel Kos 1979: Šašel Kos, M., Inscriptiones Latinae in Graecia Repertae:

Addimenta ad CIL III, Faenza = Epigrafia e Antichità 5.

Šašel 1985: Šašel, J., Frühgeschichte der XV. Legion und zur Nordostgrenze der

Cisalpina zur Zeit Caesars, în: Römische Geschichte, Altertumskunde und

Epigraphik. Festschrift A. Betz zur Vollendung seines 80. Lebensjahres,

Archäologisch-epigraphische Studien 1, Viena = Opera selecta, Ljubljana, 1992, 469-

477.

Šašel Kos 1995: Šašel Kos, M., The 15th Legion at Emona – Some Thoughts, ZPE 109,

227-244.

Tarn 1932: Tarn, W.W., Antony’s Legions, CQ 26, 75-81.

Taylor 1931: Taylor, L. R., The Divinity of the Roman Emperor, American

Philological Association Monograph Series, I, Middletown, Connecticut.

Tepper 2007: Tepper, Y., The Roman Legionary Camp at Legio, Israel: Results of an

Archaeological Survey and Observations on the Military Presence at the Site, în:

Lewin, A.S., Pellegrini, P. (ed.), The Late Roman Army in the Near East from

Diocletian to the Arab Conquest, Oxford, 57-71.

Thee 1984: Thee, F.C.R., Julius Africanus and the Early Christian View of Magic,

Tübingen.

Thomasson 1973: Thomasson, B.E., The one-legion provinces of the Roman empire

during the principate, ORom 9.7, 61-65.

Thomasson 1975: Thomasson, B.E., Senatores procuratoresque romani nonnulli,

Götteborg.

Thomasson LP: Thomasson, B.E. Laterculi Praesidum, Göteborg I (1984), II (1982-

1990), III (1990).

Thomasson 1991: Thomasson, B.E., Legatus. Beiträge zur römischen

Verwaltungsgeschichte, Stockholm.

Thomasson LP²: Thomasson, B.E., Laterculi praesidum. Vol I ex parte retractum,

Bokförlaget Radius, 2009, Göteborg.

363

Thompson 1965: Thompson, F.H., Roman Cheshire. (Volume 2 of Cheshire

Community Council Series: A History of Cheshire), Chester.

Thomsen 1921: Thomsen, P., Die lateinischen und griechischen Inschriften der Stadt

Jerusalem und ihrer nächste Umgebung, ZDPV 44, Leipzig, 1921, 1-61.

Tomlin 1992: Tomlin, R.S.O., The Twentieth legion at Wroxeter and Carlisle in the

first century: the epigraphic evidence, Britannia 23, 141-158.

Tončinić 2009: Tončinić, D., Ziegelstempel römischer Militäreinheiten in der Provinz

Dalmatien, în: Morillo, Á., Hanel, N., Martín, E. (ed.), Limes XX. XX congreso

internacional de estudios sobre la frontera romana. XXth International Congress of

Roman Frontier Studies León (España), Septiembre, 2006, Anejos de Gladius 13,

Ediciones Polifemo, Madrid, 1447-1459.

Toropu, Tătulea 1987: Toropu, O., Tătulea, C., Sucidava – Celei, Bucureşti.

Tronche 1993: Tronche, P., Un camp militaire tibérien à Aulnay-de-Saintonge

(Charente-Maritime), în: Le Bohec, Y. (ed.), Militaires romains en Gaule civile,

Diffusion de Boccard, Paris, 29-34.

Tsuk 1988-1989: Tsuk, T., The Aqueduct to Legio and the Location of the Camp of

the VIth Roman Legion, TA 15-16, 92-97.

Tully 1998: Tully, G.D. The Stratarhēs of Legio VI Ferrata and the employment of

camp prefects as vexillation commanders, ZPE 120, 226-232.

Tzori 1971: Tzori, N., An Inscription of the Legion VI Ferrata from Northern Jordan

Valley, IEJ 21, 53-54.

Urloiu 1996: Urloiu, R., Notă asupra comandamentelor militare ale lui C.Iulius

Quadratus Bassus, SCIVA 47:2, 155-158.

Valtrović 1884: Valtrović, M., Otkopavanja u Kostolcu, Starinar 1, 3-15.

Van Buren 1908: Van Buren, A.W., Inscriptions from Asia Minor, Cyprus, and the

Cyrenaica, JRS 28, 180-201.

Vasić 1905: Vasić, M., Funde in Serbien, AA 20, 102-109.

Vella 2004: Vella, H.C.R., Vergil’s Aeneid VIII and the Shield of Aeneas: recurrent

topics and cyclic structures, SHT 5, 1-17.

Vetters 1977: Vetters, Lauriacum, ANRW 2:6, Walter de Gruyter, Berlin-New York,

302-379.

Vidman Fasti Ostienses²: Vidman, L., Fasti Ostienses. Edendos illustrandos

restituendos curavit Ladislaus Vidman, Praga, 1982.

364

Vilnay 1928a: Vilnay, Z., A New Inscription from the Neighbourhood of Caesarea,

PEFQS 60, 1928, 45-47.

Vilnay 1928b: Vilnay, Z, Another Roman Inscription from the Neighbourhood of

Caesarea, PEFQS 60, 1928, 108-109.

Vincent-Abel 1932: Vincent, L.H., Abel, F.M., Emäus, sa basilique son Histoire,

Paris.

Visy 1978: Visy, Z., Der Beginn der Donau-Kriege des Domitian, AArchHung 30,

37-60.

Vives 1926: Vives y Escudero, A, La moneda hispánica, vol. 4, Real Academia de la

Historia, Madrid.

Voişan 1997: Voişan, V., In Ulpia Traiana Sarmizegetusa entedeckte Bestandteile

militärischer Ausrüstung, AMN 34:1, 201-211 = Voişan, V., In Ulpia Traiana

Sarmizegetusa entdeckte Bestandteile militärischer Ausrüstung, în: Gudea, N. (Hrsg.),

Beiträge zur Kenntnis des römischen Heeres in dakischen Provinzen, Cluj, 193-204.

Vorbeck 1980: Vorbeck, E., Militärinschriften aus Carnuntum², Viena.

Vulpe 1938: Vulpe, R., Histoire ancienne de la Dobroudja, Académie Roumaine:

Connaissance de la terre et de la pensée roumaines, Bucureşti.

Wagner 1977: Wagner, J., Legio IIII Scythica in Zeugma am Euphrat, în: Haupt, D.,

Horn G. (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms II. Vorträge des X. Internationalen

Limeskongresses in der Germania Inferior, Köln/Bonn, 517-539.

Walser 1968: Walser, G., Der Putsch des Saturninus gegen Domitian, în: Schmid et al

(eds.), Provincialia. Festschrift für R. Laur-Belart, Basel-Stuttgart, 497-507.

Ward-Perkins 1937: Ward-Perkins, J.B., The Career of Sex. Julius Frontinus, CQ 31,

102-105.

Warry 2010: Warry, P., Legionary Tile Production in Britain, Britannia 41, 127-147.

Watson 1983: Watson, G.R., The Roman Soldier², London.

Waurick 1986: Waurick, G., Untersuchungen zum obergermanischen Heer, RGZM

33, 834-37.

Weber 1907: Weber, W., Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Hadrianus,

Leipzig.

Weber 1932: Weber, W., Epigraphisch-historische Beitrag, în: Abhandlungen der

Preußischen Akademie der Wissenschaften. Phil.-hist. Klasse 5, Berlin, 57-95.

365

Weber 1936: Weber, W., Hadrian, în: Cook, S.A., Adcock, F.A., Charlesworth, M.P.

(eds.), The Cambridge Ancient History XI. The Imperial Peace A.D. 70-192,

Cambridge, 294-324.

Webster 1970: Webster, G., The Military Situation in Britain between A. D. 43 and

71, Britannia 1, 179-197.

Webster 1978: Webster, G., Boudica: the British revolt against Rome, AD 60,

Batsford, London.

Webster 1981: Webster, G., Rome against Caratacus, London.

Webster 1985: Webster, G., The Roman Imperial Army of the First and Second

Centuries A.D.3, Barnes&Noble Books, Totowa, New Jersey.

Webster 1988: Webster, G., Fortress into City, London.

Webster 1991: Webster, G., The Defence of the Legionary Fortress at Viroconium

(Wroxeter) c. AD 55-90, în: Maxfield, V. A., Dobson, M. J. (eds.), Roman Frontier

Studies 1989: Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier

Studies, University of Exeter Press, Exeter, 125-131.

Weiß 2002: Weiß, P., Neue Diplomen für Soldaten des Exercitus Dacicus, ZPE 141,

241-251.

Weiß 2008: Weiß, P., Militärdiplome für Moesia (Moesia, Moesia superior, Moesia

inferior), Chiron 38, 267-316.

Welles 1938: Welles, C. B., The Inscriptions, în: Kraeling, C., (ed.), Gerasa, City of

the Decapolis, New Haven, 355-494.

1974: Wells, C. M., Emona and Carnuntum: Evidence for the Start of Roman

Occupation, în: Birley, E., Dobson, B., Jarrett, M. (eds.), Roman Frontier Studies

1969: Eighth International Congress of Limesforschung, University of Wales Press,

Cardiff, 185-190.

Werner 1985: Werner, R., Tiberius and the Continuation of Augustan Policy on the

Moesian Limes, în: Winkes, R. (ed.), The Age of Augustus. Conference held at Brown

University, Providence, Rhode Island 1982, Louvain, 163-168.

Wesch-Klein 1989: Wesch-Klein, G., Breisach am Rhein. Die gestempelten Ziegel

aus den Grabungen 1983-1986, Fundbericht aus Baden-Württemberg 14, 387-426.

Whitfield 2012: Whitfield, H.T.D., The Rise of Nemausus from Augustus to Antoninus

Pius: A Prosopographical Study of Nemausian Senators and Equestrians, M.A.

thesis, Queen’s University, Ontario

366

(http://qspace.library.queensu.ca/bitstream/1974/7181/1/Whitfield_Hugo_TD_201204

_MA.pdf, consultată la data de 31.01. 2013).

Wheeler 1977: Wheeler, E. L., Flavius Arrianus: A Political and Military Biography,

Dissertationes Duke University.

Wheeler 1978: Wheeler, E. L., The Occasion of Arrian’s Tactica, GRBS 19, 351-365.

Wheeler 1991: Wheeler, E. L., Rethinking the Upper Euphrates Frontier: Where was

the Western Border of Armenia, în: Maxfield, V., Dobson, M. (eds.), Roman Frontier

Studies 1989: Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier

Studies, University of Exeter Press, Exeter, 505-511.

Wheeler 1993: Wheeler, E. L., Methodological Limits and the Mirage of Roman

Strategy: Part I, JMH 57:1, 7-41.

Wheeler 1994-1996: Wheeler, E. L., A New Book on Ancient Georgia: A Critical

Discussion, ASSC 6-7, 62-71.

Wheeler 1996: Wheeler, E. L., The laxity of Syrian legions, în: Kennedy, D. L. (ed.),

The Roman Army in the East, JRA Supplementary Series 18, Ann Arbor, Michigan,

229-276.

Wheeler 1997: Wheeler, E. L., The Chronology of Corbulo in Armenia, Klio 79, 383-

397.

Wheeler 1998: Wheeler, E.L., Battles and Frontiers, JRA 11, 644-651

Wheeler 2000: Wheeler, E. L., Legio XV Apollinaris: From Carnuntum to Satala –

and beyond, în Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-

Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de

Boccard, 259-308.

Wheeler 2002: Wheeler, E. L., Southwestern Armenia as a Roman Frontier: Sophene

189 B.C.-299 A.D., in: Hovannisian, R. G. (ed.), Armenian Tsopk/Kharpert, UCLA

Armenian History and Culture Series. Historic Armenian Cities and Provinces, 3,

Costa Mesa, California: Mazda Publishers Inc., 87-122.

Wheeler 2007: Wheeler, E. L., The Army and the Limes in the East, în: Erdkamp, P.

(ed.), A companion to the Roman army, Blackwell Publishing Ltd, Malden – Oxford –

Carlton, 235-266.

Wheeler 2010: Wheeler, E.L., Rome’s Dacian Wars: Domitian, Trajan, and Strategy

on the Danube, Part I, JMH 74:4, 1185-1227.

367

http://qspace.library.queensu.ca/bitstream/1974/7181/1/Whitfield_Hugo_TD_201204_MA.pdf

http://qspace.library.queensu.ca/bitstream/1974/7181/1/Whitfield_Hugo_TD_201204_MA.pdf

Wiegand 1932: Wiegand, Th., Zweiter Bericht über die Ausgrabungen in Pergamon

1928-1932: Das Asklepieion, în: Abhandlungen der Preußischen Akademie der

Wissenschaften. Phil.-hist. Klasse 5, Berlin, 3-55.

Wiegels 1983: Wiegels, R., Zeugnisse der 21. Legion aus dem su dlichen und mittleren

Oberheingebiet. Zur Geschichte des obergermanischen Heeres um die Mitte des 1.

Jahrhundertse n. Chr., Epigraphische Studien 13, 1-43.

Wightman 1977: Wightman, E.M., The Lingones: Lugdunensis, Belgica or Germania

superior?, în: Haupt, D., Horn, H. G. (ed.), Studien zu den Militärgrenzen Roms 2:

Vorträge des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Inferior, Xanten

1974, Beihefte Bonner Jahrbücher 38, Rheinland-Verlag: in Kommission bei R.

Habelt, Köln-Bonn, 207-217.

Wilkes 1963: Wilkes, J.J., A Note on the Mutiny of the Pannonian Legions in A. D.

14, CQ N. S. 13, 268-271.

Wilkes 1983: Wilkes, J.J., Romans, Dacians and Sarmatians in the First and Early

Second Centuries, in Hartley, B. R., Wacher, J.S. (eds), Rome and her Northern

Provinces: Papers Presented to Sheppard Frere in Honour of his Retirement from the

Chair of Archaeology of the Roman Empire University of Oxford, Alan Sutton,

Gloucester, 255-289.

Wilkes 2000: Wilkes, J.J., Roman legions and their fortresses in the Danube Lands

(first to third centuries AD), în: Brewer, R.J. (ed.), Roman Fortresses and their

Legions. Papers in honour of George C. Boon, FSA, FRHistS, Occasional Papers of

the Society of Antiquaries of London, No. 20/National Museums & Galleries of

Wales, London/Cardiff, 101-119.

Wilkes 2008a: Wilkes, J.J., The Danubian and Balkan Provinces, în: Bowman, A.K.,

Champlin, E., Lintott, A. (eds.), The Cambridge Ancient History² X, Cambridge

University Press, Cambridge, 545-585.

Wilkes 2008b: Wilkes, J.J., The Danube Provinces, în: Bowman, A.K., Garnsey, P.,

Rathbone, D. (eds.), The Cambridge Ancient History² XI, Cambridge University

Press, Cambridge Histories Online, 577-603.

Winkler 1977: Winkler, G., Noricum und Rom, ANRW 2:6, Walter de Gruyter,


Wollf 1976: Wollf, H., Miscellanea Dacica (II), AMN 13, 99-123.

368

Wolff 2000a: Wolff, C., La legio XIII Gemina au Ier siècle, în: Y. le Bohec, C. Wolff

(éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19

septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 203-204.

Wolff 2000b: Wolff, C., La legio III Cyrenaica au Ier siècle, în: Y. le Bohec, C.

Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon

(17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 339-340.

Wollmann 1972: Wollmann, V., Ein Bataver im römischen Heer in Dakien, Germania

50, 247-252.

Wright 1978: Wright, R.P., Tile-Stamps of the Ninth Legion Found in Britain,

Britannia 9, 379-382.

Zabelicky 1979: Zabelicky-Scheffenegger, S., Burnum I. Erster Bericht über die

Grabungen 1973 und 1974 auf dem Forum, Wien.

Zabehlicky 1985: Zabehlicky, H., Der Grabstein eines Soldaten der XV. Legion aus

Carnuntum und sein Typ, în: Weber, E., Dobesch, G. (eds.), Römische Geschichte,

Altertumskunde und Epigraphik: Festschrift für Artur Betz, Viena, 677-685.

Zanker 1988: Zanker, P., The Power of Images in the Age of Augustus, translated by

Alan Shapiro, Ann Arbor, The University of Michigan Press.

Zuckermann 1988: Zuckermann, C., Legio V Macedonia in Egypt, Tyche 3, 279-287.

369