tezĂ de doctorat2 investeŞte În oameni! proiect cofinanţat din fondul social european prin...

1

INVESTEŞTE ÎN OAMENI!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate

pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.5: „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării”

Titlul proiectului: „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale

inteligente în domeniile „Ştiinţe militare”, „Securitate şi informaţii” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională” –

Program de formare continuă a cercetătorilor de elită – „SmartSPODAS”

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”

ȘCOALA DOCTORALĂ ,,Ordine Publică Şi Siguranţă Naţională”

Doctorand:

Florin NEAGU

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Tema: INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE

A ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL POST ADERĂRII LA UNIUNEA

EUROPEANĂ

Coordonator:

Prof. univ. dr. Dan Victor CAVAROPOL

BUCUREŞTI

2015


Resurselor Umane 2007-2013

„Investeşte în OAMENI”

2

INVESTEŞTE ÎN OAMENI!


Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate

pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.5: „Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării”

Titlul proiectului: „Reţea transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale

inteligente în domeniile „Ştiinţe militare”, „Securitate şi informaţii” şi „Ordine publică şi siguranţă naţională” –

Program de formare continuă a cercetătorilor de elită – „SmartSPODAS”

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul

Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul

Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titulul „Reţea

Transnaţională de Management Integrat al Cercetării Doctorale şi Postdoctorale

Inteligente în Domeniile “Ştiinţe Militare”, “Securitate şi Informaţii” şi “Ordine

Publică şi Siguranţă Naţională” - Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de

Elită –“ SmartSPODAS”.”


Resurselor Umane 2007-2013

„Investeşte în OAMENI”

3

CUPRINS

CAPITOLUL 1

ANALIZA EVOLUŢIEI ISTORICE A INFRACŢIUNILOR CONTRA

SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI

1.1.CAZURI NOTORII..........................................................................................................6

1.2.Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului. ................................................... 8

1.3. Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului. ..................................... 10

1.4. Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Statului. ................................................ 11

1.5.Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a simbolurilor

acestor state. ......................................................................................................................... 13

1.6.Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptul păcii şi a bunelor relaţiuni

internaţionale. ....................................................................................................................... 13

1.7. Dispoziţii comune ......................................................................................................... 13

Concluzii...............................................................................................................................13

CAPITOLUL 2

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (PERIOADA

DICTATORIALĂ) 2.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale în legislaţia R.S.R

2.1.1. Infracţiunile de trădare: Trădarea; Trădarea prin ajutarea inamicului; Trădarea prin

transmitere de secrete; Trădarea prin refuzul înapoierii în ţară............................................ 15

2.1.2. Acţiunile duşmănoase contra statului şi spionajul. .................................................... 16

2.1.3. Atentatul care pune în pericol securitatea statului; Atentatul contra unei

colectivităţi; subminarea puterii de stat. ............................................................................... 17

2.1.4. Actele de diversiune; Sabotajul; Subminarea economiei naţionale .......................... 17

2.1.5. Propaganda împotriva orânduirii socialiste; Complotul; Compromiterea unor interese

de stat; Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului ................................... 118

2.1.11. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin. ......................... 20

2.2. Infracţiuni Contra Siguranţei Statului –Codul Penal după 1990

și până la 01.02.2014 ............................................................................................................ 20

2.2.1. Trădarea;Trădarea prin ajutarea inamicului; Trădarea prin transmiterea de secrete .. 21

2.2.2. Acţiunile duşmănoase contra statului ; pionajul........................................................21

2.2.3. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului; Atentatul contra unei

colectivităţI...........................................................................................................................22

2.2.4. Subminarea puterii de stat; Actele de diversiune; Subminarea economiei

naţionale................................................................................................................................22

2.2.5. Propaganda în favoarea statului totalitar ; Acţiuni împotriva ordinii constituţionale. ;

Complotul.............................................................................................................................23

2.2.6. Compromiterea unor interese de stat ; Comunicarea de informaţii false ;Divulgarea

secretului care periclitează siguranţa statului.......................................................................24

2.2.17. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin..........................25

CONCLUZII:......................................................................................................................25

CAPITOLUL 3

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE PREVĂZUTE ÎN LEGI

SPECIALE 3.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Legea nr.51/1991 privind siguranţa

naţională a României. .......................................................................................................... .27

4

3.2. Caracterizarea generală a infracţiunilor prevăzute în OUG nr. 31/2002.

Infracţiuni de terorism: ......................................................................................................... 27

3.3. Ameninţarea cu folosirea mijloacelor distructive ......................................................... 28

3.4.Infracţiuni contra exercitării drepturilor politice şi sociale. ........................................... 28

3.5. Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 35/2008 .............................................. 29

3.6. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative

decătre cetăţeni ..................................................................................................................... 30

3.7. Infracţiuni prevăzute în Legea sindicatelor nr. 54/2003 ............................................... 30

3.8. Infracţiuni contra drepturilor persoanelor încadrate în muncă Infracţiuni prevăzute în

Codul muncii, Legea nr. 53/2003 ......................................................................................... 31

3.9. Infracţiuni privind contribuţiile la sistemul public de şomaj. ....................................... 31

3.10. Infracţiuni privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. .......... 31

3.11. Infracţiuni privind soluţionarea conflictelor de muncă. .............................................. 32

3.12. Infracţiuni contra libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi vieţii private a persoanei;

Infracţiuni contra libertăţii ; §1. Infracţiuni privind traficul de persoane. ........................... 32

3.13. Infracţiuni privind securitatea şi sănătatea în muncă Legea nr. 319/2006. ............... 33

3.14. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,

prevenirea şi sancţionarea corupţiei. ................................................................................... .34

3.15. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei…………………35

CONCLUZII: ....................................................................................................................... 35

CAPITOLUL 4

INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE - NOUL COD

PENAL.Error! Bookmark not defined. 4.1. Motivele schimbării legislaţiei privind incriminarea infracţiunilor contra securităţii

naţionale. .............................................................................................................................. 36

4.2. Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat; Trădarea prin

ajutarea inamicului. .............................................................................................................. 36

4.3. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acţiuni ostile contra

statului; Spionajul. ............................................................................................................... 37

4.4. Atentatul care pune în pericol securitatea naţională ..................................................... 38

4.5. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru război;

Compromiterea unor interese de stat. ................................................................................... 37

4.6. Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională. ....................................... 40

4.7.Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională. ................ 40

4.8.Constituirea de structuri informative ilegale. ................................................................. 40

4.9.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale. ........................................... 41

CONCLUZII: ....................................................................................................................... 41

CAPITOLUL 5

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE LEGISLAŢIE

COMPARATĂ 5.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale, până la apariţia R. P. R. comparată cu legislaţia

altor state. ............................................................................................................................. 42

5.2. Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii

internaţionale. ....................................................................................................................... 43

5.3. Infracţiuni contra securităţii naţionale; legislaţie socialistă comparată......................... 43

5.4. Infracţiuni contra siguranţei (securităţii) naţionale – noul Cod Penal în raport cu legile

penale anterioare………………………………………………………………………...…44

5

5.4.1.Trădarea ;Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat; Trădarea prin

ajutarea inamicului. .............................................................................................................. 45

5.4.2.Acţiuni împotriva ordinii constituţionale. ;Înalta trădare; Acţiuni ostile contra statului.

.......................................................................................................................................... ....45

5.4.3.Spionajul; Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul contra unei

colectivităţi. ....................................................................................................................... ...45

5.4.4.Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru război;

Compromiterea unor interese de stat....................................................................................45

5.4.5.Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională; Infracţiuni contra

persoanelor care se bucură de protecţie internaţională; Constituirea de structuri informative

ilegale....................................................................................................................................47

5.4.6.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale; Cauze de reducere a

pedepsei; Sancţionarea tentativei. ........................................................................................ 48

5.5.Tabel comparativ cu ultimele trei coduri penale ale României.....................................48

CAPITOLUL 6

SOLUȚIONĂRI POST ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ 6.1. Studiu de caz

6.1.1 Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete

CAZUL I a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete art. 157

cod penal .............................................................................................................................. 53

CAZUL I b) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete53

(revizuire de hotărâre). ......................................................................................................... 53

6.1.2. INFRACȚIUNEA DE TRĂDARE.

CAZUL II a) Infracţiunea de trădare art.155 cod penal. ...................................................... 54

CAZUL II b) Infracţiunea de trădare art. 155 cod penal. ..................................................... 54

6.1.3. Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului........................................55

Cazul III a) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

securitatea statului (art. 169 Cod penal)” ........................................................................... ..55

CAZUL III b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

securitatea statului (art. 169 Cod penal)” Recurs ............................................................. ....55

6.1.4. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete

CAZUL IV a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art.

157 c.p.)..........................................................................................................55

CAZUL IV b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

siguranţa statului (art. 169 Cod penal)”.......................................................56

6.1.5. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete

CAZUL V a) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,

art.157 Cod penal…………………………………………….…………...56

CAZUL V b) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,

art.157 Cod penal…………………………………………………..……...57

6.2. Cercetare Cazuistica instanțelor .................................................................................... 58

CONCLUZII ŞI PROPUNERI ............................................................................................ 60

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 62

6

INTRODUCERE

În ultimii ani, specialiştii în domeniu au pregătit noul Cod Penal. În spatele acestei

munci m-am văzut citind şi studiind vechile legislaţii, să înţeleg faptul că prin adoptarea

unui text nou, se implementează o legislaţie ce cuprinde şi paleta de infracţiuni specifice

temei alese de mine.

În cadrul tezei, încerc să îmi exprim opinia privind eliminarea unor infracţiuni

inexistente ori picarea în desuetudine a altora, modernizarea legii penale şi sper să fie

eliminate posibilităţile de scăpare a unor infractori.

Am cuprins în teză şi denumirea de ”post aderare la Uniunea Europeană” tocmai

pentru a da posibilitatea cititorilor şi celor care lucrează în domeniu și sunt interesați, să

poată aprofunda elementele definitorii care ne-au obligat să armonizăm legislația națională

cu legislația europeană.

În contextul efectelor crizei economice, al eforturilor însumate pentru a ne îndeplini

obiectivele de aderare la spațiul Schengen pe viitor, înțeleg să prezint prin teză, o viziune

mai largă a conceptului de siguranță națională și să descriu o siguranță europeană.

Teza este cuprinsă în cinci capitole dinstincte, prin care redau modul în care

legislația incrimina anumite fapte. Faptele și textul fiecărei infracțiuni îl prezint comnetat

după părerea mea.

Elemente definitorii ale infracțiunilor ce le cercetez, sunt incriminate într-o paletă

mai largă, pornind de la codul penal la legi speciale, toate acestea le prezint într-un

ansamblu, prim metoda istorică și comparativă. Practic infractorii nu au stopat niciodată

săvârșirea infracțiunilor contra siguranței statului. Intrarea României în Uniunea Europeană

nu constutuie trecerea unui prag, unde odată ajunși suntem la adăpost de infractori, iar

siguranța națională este înfăptuită de facto. Cu siguranță, astăzi societatea odată cu evoluția

sa, a dat naștere la existența unor infracțiuni noi, necunoscute vreodată în istorie. În legile

speciale și în Noul Cod penal fac prezentarea infracțiunilor cibernetice, structurilor

informative ilegale, a infracțiunilor de terorism.

În capitolul I, am prezentat infracțiunile contra siguranței naționale în perioada de

după anul 1936 până la schimbarea regimului vechi al regatului cu sistemul de republică

populară. Am prezentat structura legii penale, modul în care era prezentată, respectiv

infracțiuni contra siguranței interioare, infracțiuni contra siguranței exterioare urmând

infracțiunile contra reprezentantului statelor străine și a relațiilor cu alte state.

Este îndeobşte cunoscut faptul că infracţiunile contra securităţii statului au fost

incriminate din cele mai vechi timpuri. Spunem că odată cu apariţia statului au apărut şi

primele legi penale (chiar dacă legiuitorii vremii nu le-au denumit aşa), care au ocrotit

statul prin sancţiuni severe pentru fapte contra statului.

În capitolul doi, prezint legislația din perioada dictatorială, privind incriminarea

infracțiunilor contra securității statului, dau detalii asupra infracțiunilor ce le consider a fi

politice și le explic.

Orânduirea socialistă (aşa zis ,,comunistă” cum eronat este uneori definită astăzi), a

incriminat infracţiunile contra securităţii statului, făcând unele incriminări pe criterii

politice, motivat de apărarea statului, care la început popular, apoi socialist multilateral

dezvoltat şi înaintarea ţării spre comunism.

O mare parte din infracţiunile la care fac referire, care sunt incriminate şi în

legislaţia de până la schimbarea cu noul Cod Penal, erau preluate din codul penal vechi al

R.S.R., alte fapte au fost redenumite sau reinterpretate şi modificate, incriminând fapte ce

7

în vechea legislaţie nu erau prevăzute, iar anumite fapte ce erau incriminate în vechea

legislaţie au fost dezincriminate (trădare prin refuzul înapoierii în ţară; propaganda

împotriva orânduirii socialiste etc.).

Capitolul trei, l-am dedicat infracțiunilor contra siguranței naționale, prevăzute în

legi speciale. În cadrul acestui capitol, prezint faptul că în afara Codului Penal, sunt

infracțiuni incriminate de legi speciale care sunt tratate și prezentate într-un mod separat pe

fiecare în parte.

În cadrul capitolului patru, prezint infracţiunile contra securităţii naționale, ţinând

cont de constituţia României şi de faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul

Cod Penal Român, ce precizează expres noţiunea de ,,securitate”1 (fapt de a fi la adăpost de

orice periol), renunţându-se la aceea de ,,siguranţă”2

Mă refer în capitolul cinci la legislație comparată, respectiv pe mai multe paliere.

Primul, prezint incriminările de până la apariția Republicii Populare Române.

După prima prezentare din capitolul cinci, mă refer direct printr-un tabel

comparativ, la infracțiunile contra siguranței naționale, prevăzute în ultimele trei coduri

penale ale României.

În capitolul șase, fac studiu de caz. În prima parte prezint cazuri notorii (care nu mai

trebuiesc dovedite, fiind general cunoscute), urmează cazuri în contextul post aderării

României la Uniunea Europeană.

Capitolul îl închei cu concluzii și propuneri. Deasemenea fac referire la infracţiunile

contra securităţii naţionale ca modalitate de înfăptuire, ca gravitate, periodicitatea săvârşirii

acestora, cât şi timpul necesar, ansamblul muncii, costurile şi modul în care se soluţionează

aceste speţe de autorităţile competente în materie.

1 http://dexonline.ro/definitie/securitate

2 http://dexonline.ro/definitie/siguran%C8%9B%C4%83

8

CAPITOLUL 1.

ANALIZA EVOLUŢIEI ISTORICE A

INFRACŢIUNILOR CONTRA SIGURANŢEI

NAŢIONALE A ROMÂNIEI.

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

1.1. Cazuri notorii

Consider că primul exemplu ce îl primim din fragedă pruncie de la educatorii

noştrii, este Isus Hristos a fost trădat de către apropiaţii săi.

Burebista, la puţin timp după ce avea puterea, tot unei conspiraţii i-a căzut victimă.

Nobilii nemulţumiţi de puterea şi autoritatea sa au complotat pentru a-l înlatura.

Decebal a fost trădat de către apropiaţi. ,,Forțele romane au reușit să intre în incinta

sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga

cetate.

Vlad Ţepeş a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Inalta Poartă a ales

calea complotului, au gasit un aliat chiar în persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui

Vlad Ţepes) care uneltise fără scrupule împotriva propriului său frate. Matei Corvin in loc

de a-l ajuta pe Vlad Țepeș, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Tepes a ramas timp de

peste zece ani.

Mihai Viteazu trădat 1601după mai multe neânţelegeri şi reconcilieri - de formă -

cu generalul Basta.

Cantemir l-a vândut pe Brâncoveanu turcilor.

Doamna Movilă a fost siluită de turci şi cei din jurul său au trădat-o prin inacţiune.

Tudor Vladimirescu a fost trădat. Moartea lui Tudor Vladimirescu şi înfrangerea

revoluţiei conduse de el, în 1821, s-au datorat trădării de către cei cu care se aliase, eteriştii

conduşi de Alexandru Ipsilanti.

Nu voi trata pe larg cele prezentate ca exemple mai sus, ci mă voi referi la infracţiuni mai

,,noi”.

Mareşalul Ion Antonescu. A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General

în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii

Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940

până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului

(conducător). Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe

Antonescu şi l-a arestat. După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al

sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi

judecat “exemplar”. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de

17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.

O altă figură ,,celebră” este Pacepa, care fugit în America în timpul vechiului regim

totalitar. A adus deservicii imense României, prin activitatea sa, binele făcut ţării

(României) a fost nesemnificativ comparativ cu răul.

Înfracţiunile contra securităţii naţionale nu au lipsit în perioada menţionată în titlul

prezentei teze.

,,Se constată că, exceptând terminologia şi tehnologia, în 200 de ani nu s-a schimbat

aproape nimic în ceea ce priveşte esenţa culegerii de informaţii din surse umane, aşa-

numitul HUMINT din secolul XX, deoarece nimic nu s-a achimbat în firea oamenilor.”3

3 George Cristian Maior Spionii, pg.11, editura RAO, Bucureşti 2013.

9

1.2.Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului.

Precizez faptul că în Codul penal din 1936, cuprindea în Cartea II, Crime şi delicte

în special, Titlul I, Crime şi delicte contra statului4. Capitolul I era intitulat Crime şi delicte

contra siguranţei exterioare a Statului.

1.2.1. Trădarea.

Infracţiunea de ,,trădare” văzută astăzi.

Predarea instituţiilor publice, scopul real era faptul de fi predată toată instituţia cu

tot ce cuprinde aceasta, înainte de a fi părăsită. Cel care preda inamicului obiective, i se

putea aplica art. 188.

Crimele şi delictele de care se ocupă titlul I din Cartea II, sunt îndreptate contra

statului, deci contra intereselor statului.5

Infracțiunile de trădare. comite crimă de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică

pe vieaţă.

Această infracţiune pentru a fi considerată așa, era necesar ca făptuitorul să aibă

calitatea de cetăţean român.

Elementul material prevede necesitatea ca acţiunea să se fi consumat prin participare

efectivă la acţiunea de război, a unei ţări străine sau a ţării noastre împotriva alteia. Când

mai multe persoane au luat hotărârea de a lupta contra propriei ţări, infracţiunea acestora

devenea complot şi se pedepsea conform art.227. când fapta e comisă de un militar, se

pedepsea conform art.498 din noul cod al justiţiei militare, cu moartea.

Codul penal Carol al II-lea a incriminat şi simplul fapt al înrolării într-o armată

străină, în război cu Statul român, fără a lupta.

Acest text, respectiv al articolului 193 este ultimul din seria celor care incriminează

,,trădarea”. În concluzie nu era necesară finalitatea infracţiunii, ci doar simplul atentat,

pentru a fi trasă la răspundere penală făptuitorul.

1.2.2. Spionajul.

Art.194.Când vreuna din infracţiunile prevăzute de art.184, 186, 187, 188, 189,

190, 191 şi 192, este comisă de un străin, constituie crima de spionaj şi se pedepseşte cu

muncă silnică dela 5 la 15 ani şi degradare civică dela 3 la 10 ani.

Legea incriminează şi pedepseşte spionajul, toate infracţiunile considerate ca

trădare, pentru un cetăţean român prin art.184, 186, 187, 188, 189, 190, 191 şi 192 c. penal

când vor fi comise de un străin. Legea pedepseşte astfel atât spionajul politic, diplomatic şi

militar.

Existau circumstanţe agravante când persoana străină este angajat în serviciul

statului român.

„Art.31. Spionul care după ce s’a întors în lagărul armatei din care face parte e prins

din nou de inamic, este tratat ca prizonier şi nu are nici o răspundere pentru faptele sale

anterioare de spionaj.”

Nu pot fi consideraţi ca spioni, conform convenţiunii internaţionale:

a) Persoanele care în zona deoperaţiuni militare a cules sau a încercat să culeagă

informaţiuni însă pe faţă nu pe ascuns şi sub false pretexte;

4 http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936. Accesat la data de 25.04.2014, ora 21:15.

5 http://dexonline.ro/definitie/delict. dex on line.,,DELICT” Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de

mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. –

Din lat. delictum. Cf. fr. d é l i t . CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și

pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; Accesat la data de 25.04.2014, ora 21:17.

http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936

http://dexonline.ro/definitie/delict

10

b) Militarii nedechizaţi care culeg informaţiuni în zona armatei adverse;

c) Militarii sau nemilitarii care intră în zona de operaţiuni spre a aduce depeşi, sau a face

diverse comunicări între diferitele părţi ale armatei, etc.

1.3. Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului.

Acest articol (195), era văzut de specialiştii acelor vremuri ca o variantă a

infracţiunii de trădare diplomatică prevăzută de art.190. Articolul incrimina punerea în

pericol sau compromiterea a intereselor ţării prin distrugerea sau ascunderea de acte sau

documente care stabileau drepturi ale statului în raport cu un alt stat sau guvern străin.

Se încrimina chiar simpla neglijenţă, când ea a fost cauza comiterii infracţiunilor de

trădare prevăzută de art.190-192 c.p.

Dispoziţia circumstanţiată în alin.II al articolului era motivată de faptul că unii

grefieri la acea vreme, din cadrul cabinetelor de instrucţie, în timpul războiului, povesteau

la prieteni, stadiul cercetărilor în dosarele de trădare şi spionaj.

Incriminarea din art.198 era nouă, la acea vreme şi era motivată de învăţămintele

trase din experienţa războiului. Alte state aveau incriminate asemenea infracţiuni.

Legiuitorul român a cuprins ambele feluri de activităţi sub denumirea de ,,delict şi

crimă de defetism”, respectiv defetismul politic cât şi cel economic adăugând deasemenea

şi pe cel militar.

Pedeapsa se aplică şi cesionarilor sau intermediarilor, împuterniciţilor, care din

punct de vedere civil nu ar fi răspunzători de neexecutarea contractului, sunt responsabili

din punct de vedere penal, dacă au lucrat cu rea credinţă sau au pus neglijenţa în exercitarea

obligaţiilor lor şi au împiedicat pe furnizor să-şi îndeplinească obligaţiile sale.

Textul, codul pedepseşte persoana pentru frauda în executarea contractelor atât în

timp de pace cât şi în timp de război. Codul penal italian a considerat ,,frauda în timp de

pace” ca o infracţiune comisă de particulari contra administraţiei publice, nu ca pe o

infracţiune contra siguranţei statului. Pedeapsa era sporită în timp de război.

Legiuitorul român a incriminat şi fapta celor însărcinaţi cu supravegherea executării

contractelor de furnituri, şi a celor care au lucrat cu rea credinţă sau numai din ,,simplă

neglijenţă”. În codul român, delictul de fraudă în furnituri, era un delict în contra siguranţei

statului.

Prezint faptul că norma legală prevedea suficienta ,,tentativa” pentru pedepsirea

prezumtivului făptuitor. Se realiza o descurajare a încălcării normelor legale.

Dispoziţii comune

Art.203.Când infracţiunile prevăzute de art.186, alin.2, 187, 191, 192,195,196, 197,

198, 199, 200 şi 201, sunt comise de un militar, minimul pedepsei privative de libertate,

prevăzut pentru fiecare infracţiune în parte, este sporit cu jumătatea acelui minim, afară de

cazul când legile militare ar prevedea o pedeapsă mai mare.

Acest articol 203, ce prevedea agravări ale pedepselor în cazul când infracţiunile pe

care le menţionează ar fi comise de militari.

Legea nu făcea nici o dinstincţie între diferitele categorii de militari, dacă sunt

activi sau provin din rezervă sau sunt asimilaţi.

Pentru militari, prescripţia pentru trădare este inadmisibilă.

Exista noțiunea de ,,circumstanţe uşurătoare”.

Militarii români, foşti prizonieri la inamic, sunt datori să se justifice în faţa unei

comisiuni constituită ad-hoc printr-un decret regal, asupra cauzelor şi împrejurărilor căderii

lor ca prizonieri. Cei care nu vor justifica în mod neândoios situaţia lor de prizonieri, vor fi

trimişi în faţa instanţelor militare de judecată.

11

1.4. Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Statului.

În această parte, legiuitorul acelor timpuri a apreciat ca infracţiuni atentatele şi

comploturile contra persoanei Regelui, a familiei Regale şi a formei constituţionale a

statului.

Art.204-206 inclusiv, consacră protecţiunea penală acordată persoanei Regelui şi

familiei regale. Noul cod penal român a completat prin art.87 din constituţie care spune că.

,,Persoana Regelui este invioolabilă. Miniştrii lui sunt răspunzători”.

De aici rezultă că persoana Regelui şi dinastia fiind personalităţi şi instituţii de drept

public, au drept la o largă protecţiune. Atentatele ca şi ofensele comise contra lor sunt

infracţiuni obiectiv politice.

Art.126. săvârşeşte crima de înaltă trădare persoana: (,,în continuare de la 1 la 4,

erau numerotate infracţiunile împotriva regelui”.)

Existau legi internaţionale privitoare la succesiunile regilor.

Precizez faptul că esenţa articolului 208, este de a asigura stabilitate formei

constituţionale a statului, a împiedica pe instigatori de a se ridica contra regelui, de a

pedepsi eventual atentatele contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii regelui (se

considera crimă de înaltă trădare atentatele contra membrilor familiei regale), în codul

penal din anul 1864, exista această infracţiune incriminată, însă pedepsite erau chiar şi

actele preparatorii.

Uneltirea contra ordinei sociale incriminată în Codul penal Carol al II-lea6, era la

acea vreme nou faţă de dispoziţiile codului penal român din 1864 precum şi ale codului din

Transilvania sau Bucovina.

Se încrimina şi pedepsea propaganda de idei subversive contra ordinei sociale, în

vederea răsturnării ordinei existente (la acea vreme) şi înlocuirea ei cu alta, cum ar fi cea

comunistă. În acele vremuri, doctrina comunistă intensificase propaganda prin fapte şi acte

de violenţă. Precizez că existau în acele vremuri, mai multe partide, iar apariţia ideilor

comuniste reprezentau un pericol real, serviciile speciale ale vremii prezentau rapoarte care

exprimau îngrijorare privind viitorul casei regale, case care la nivel global se clătinau,

democraţia încolţea ideia de dreptate socială şi naţională, de nerecunoaştere a unei caste ca

fiind superioară alteia.

,,Înarmarea” e făcută din punct de vedere penal, dacă armele sunt distribuite

locuitorilor sau ar fi numai depozitate în scopul distribuirii.

Ca arme erau considerate obiectele ce sunt prevăzute în art.83 c.p.

Crima de răzvrătire pentru a provoca război civil, era pedepsită conform art.210, -

chiar dacă era doar locală, dar era necesar ca tendinţa să fi fost plănuită a fi generalizată,

altfel nu intra în prevederile acelui text.

Art.211 pedepsea crima de insurecţie sau conspiraţie armată împotriva puterilor

Statului prin organizare de trupe armate sau procurarea de arme ori muniţii pentru

înarmarea acestor trupe ce au fost organizate. Când s-a făcut prin înţelegere cu o putere

străină se aplica art.186 sau dacă înrolările sau organizarea de trupe se făcea împotriva unui

stat străin, se aplica art.196.

Respectiv fapta încriminată prin art.211 c.p. nu este cea prevăzută în art.501 din

c.j.militară, respectiv aceea de a face înrolări pentru o putere cu care ţara noastră s-ar afla în

război când infractorul se adresează la militarii de sub drapel-jurământ. Acestă ultimă faptă,

împreună cu altele prevăzute de art. 501 c.j.milit. era calificată ca fiind: ,,ambosajiu”.

6 Decizia nr. 37 a C.S.J. din 10 martie 2003. http://www.juris.ro/jurisprudenta-detaliu/Decizia-nr-37--

COMPLETUL-DE-9-JUDECTORI---/

12

Se observă că legiuitorii vremii erau atenţi şi încercau să cuprindă atât noutăţile din

legislaţiile străine cât şi realităţile timpului.

Art.212 pedepsea crima de uzurpare militară. Era o infracţiune prin natura ei

politică.

Anumite fapte prevăzute din art.212 se găsesc încriminate şi în art.537 din c.j.

militare.

Infracţiunea prevăzută de art. 212 se referă la uzurpare de funcţiuni militare şi nu

civile, şi dacă se comite mai mult de militari, ea nu poate fi însă comisă şi de civili. În cazul

în care fapta se comite de civili, va fi de competenţa instanţelor civile.

Legea nu pedepsea decât pe şeful sau comandantul care lua comanda, continua s-o

exercite după ce i-a fost revocată, etc.

Codul din 1864 prevedea doar uzurparea de comandament militar (art.83) adică

fapta încriminată de art.212. Art. 213 pedepsea şi uzurparea puterii politice, care poate

pune în pericol siguranţa statului ca şi uzurparea comandamentului militar, sau chiar mai

gravă. Fapta din art.213 nu era una şi aceeaşi cu uzurparea de funcţii publice prevăzute de

art. 257 c.p. Acest articol era nou în codul penal român, statul şi naţiunea7 se identificau

una pe alta.

Condiţia esenţială era ca fapta să se prodcă în public. Jurisprudenţa vremii

considera că fapta de a nu se fi ridicat în picioare o persoană sau mai multe, când toţi s-au

ridicat într-o sală, cu ocazia intonării imnului regal, cade sub sancţiunea legii când fapta e

comisă cu intenţie. Fără intenţie culpă este atunci când persoana nu aude, este bolnavă, etc.

Încriminarea este nouă, asemănătoare cu cea a art.215 c.p. art.222 c.p. conţine o

dispoziţie similară, referitoare la drapelele altor state.

Acest text sancţionează delictul de coaliţie sau grevă a funcţionarilor publici. Se

aprecia că funcţionarii publici nu pot declara grevă, aceasta ar constitui un pericol grav

pentru siguranţa statului. Elementul material al infracţiunii constă în înţelegerea prealabilă

şi refuzul de a mai face serviciu.

Legea considera o circumstanţă agravantă faptul că greva ar fi rezultat dintr-o

înţelegere între civili şi militari.

O dispoziţie asemănătoare se găsea înscrisă, pentru prima oară în ţara noastră în

art.30 din legea statutului funcţionarilor publici din 1 ianuarie 1924.

Refuzul serviciului legal, era un alt concept separat, prevăzut de art.243 c.p.

Articolul de mai sus încrimina fapta anti-militară ce era considerată ca având urmări

grave pentru siguranţa statului.

Erau încriminate şi faptele săvârşite de civili ce se află în serviciul militar.

Compromiterea intereselor economice a apărării naţionale, era considerată de lege

mai gravă, pentru aceasta, sunt pedepsite mai grav aceaste fapte. Instigarea poate fi de orice

natură, legea referindu-se la ,,orice mijloace”.

Dispoziţii aproape identice se găseau înscrise în art.12 din Legea din 19 Decembrie

1924, cu privire la reprimarea unor infracţiuni contra liniştei publice.

1.5.Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a

simbolurilor acestor state.

7 în uz încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83

13

Încriminările din art. 219-223 erau în cea mai mare parte noi, faţă de dispoziţiile

codului din 1864, care nu conţinea decât în art.299 alin. ultim, pedepsirea celor care

proferau injurii contra unui suveran străin sau a agenţilor diplomatici străini.

Se protejea prin acest articol, relaţiile internaţionale ale României cu alte state

străine. Obligate erau şi sunt toate statele să acorde protecţie relaţiilor diplomatice.

Se acorda protecţie la toţi membrii diplomatici, permanenţi sau temporari.

Se protejea atât persoana, cât şi funcţia pe care o îndeplineau diplomaţii.

În toate cazurile urmărirea se putea face cu autorizarea ministerului de justiţie.

Ofensa poate fi de orice natură, important este ca persoana şefului unui stat străin să

poată percepe actul ilicit ca pe o ofensă, şi să ceară pedepsirea vinovaţilor, respectiv a

vinovatului.

Acest articol este destinat protejării bunurilor şi al relaţiilor internaţionale ale

României.

Erau doar termeni procedurali privind modul de aplicare a cercetărilor şi trimiterea

în judecată unde era urmată procedura strictă a unui proces.

1.6.Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptul păcii şi a bunelor

relaţiuni internaţionale.

Incriminarea cuprinsă în art. 224 c.p. era nouă, ea avea esenţa în politica de

neagresiune a poporului şi statului nostru, a colaborării şi solidarităţii internaţionale dintre

state. Societatea Naţiunilor a făcut posibilă naşterea unei idei noi, despre un drept al păcii.

La Geneva, în faţa Societăţii Naţiunii se emisese ideia sancţionării propagandei pentru un

război de agresiune, de delegaţia poloneză şi cea română.

Asemănări sunt în legislaţia transilvăneană. Nu am găsit înscrise sancţiuni

privitoare la aceste infracţiuni în alte regiuni ale ţării. Din antichitate, se cunoaşte faptul că

încă de la poporul dac, toţi care au locuit pe meleagurile de astăzi ale României, nu au

acceptat ca ripostă războiul, ci au încercat mai întâi pe cale diplomatică rezolvarea

divergenţelor. Deasemenea, nimeni nu a acceptat ca o forţă să fie organizată pe teritoriul

României pentru agresiunea unui alt stat.

Doctrina cerea încă înainte de război încriminarea infracţiunilor precum aceea din

textul art.225 c.p.

Aceste infracţiuni posibile, sunt infracţiuni de pericol, iar elementul material

prevedea ca activitatea ilicită să fie de natură a crea pericolul.

Se observă faptul că doar dacă era asigurată forma de ,,reciprocitate”, era prevăzut

ca norma să fie aplicată şi pe teritoriul ţării noastre.

1.7. Dispoziţii comune

Art. 227 circumstanţia infracţiunile prin dispoziţiile comune contra siguranţei

statului, indiferent dacă acestea erau interioare sau exterioare. Referire la infracţiunile de

complot. Această formă de infracţiune se caracteriza prin aceea că se pedepsesc şi simplele

acte preparatorii, indiferent de natura lor, de la simple hotărâri luate de două sau mai multe

persoane împreună, până la fapta în sine. Nu poate fi vorba despre pedepsire în cazul în

care s-au emis păreri sau ameninţări, fără hotărârea de a comite infracţiunile propriu-zise.

Art. 228, sancţiona omisiunea persoanei care are cunoştinţă despre crimele

circumstaţiate de text. Politica criminală specială a ţării Româneşti a circumstanţiat în text

forma grvă a complotului, în special când era vorba despre atentatele contra capului şefului

statului, sau lovituri de stat, prin ridicare de popor sau acte de violenţă.

14

Trebuie observat că legiuitorul vremii a reuşit aşa cum şi astăzi avem în legislaţie,

să nu pedepsească pe cei care ar avea legături de rudenie sau ,,strânse” faţă de cei pe care ar

trebui să îi denunţe.

În art.231, se prevedea delaţiunea, pentru infracţiuni şi delicte.

Se încurajeajă delaţiunea motivat de faptul că nu se va pedepsi denunţătorul, aşazisă

abolire de pedeapsă.

CONCLUZII:

Codul Penal Carol al II-lea, cuprinde ideile şcolilor clasică, pozitivistă, neoclasică şi

a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937, având menirea de a asigura unitatea legislatvă a

României după realizarea marii uniri ce s-a înfăpuit la 1 decembrie 1918.

Comparativ cu codul penal anterior, respectiv cel din 1865:

Acest Cod Penal de la 1865 este copiat, în mare parte, dupa Codul penal francez de la

1810, şi avea unele împrumuturi din Codul prusian de la 18518. Acesta realiza unificarea

legislaţiei penale în statul unitar român şi a marcat începutul dreptului penal modern.

Codul penal de la 1865 reflecta principiile scolii clasice, respectiv: legalitatea

infracţiunii si a pedepsei; responsabilitatea morală a infractorului; vinovatia, ca temei

esenţial pentru aplicarea pedeapsei; egalitatea in faţa legii penale; umanizarea pedepsei.

Codul Penal de la 1865, nu prevedea pedeapsa cu moartea, nu prevedea confiscarea

averii şi nici pedepse corporale, în schimb prevedea pedeapsa cu ,,muncă silnică pe viaţă”.

Codul Penal Carol al II-lea, în comparatie cu Codul penal de la 1865, Codul penal

Carol al II-lea aducea urmatoarele modificari esentiale: introducerea măsurilor de siguranţă

şi a măsurilor educative pentru delincventii minori, alături de pedepse; introducerea de

pedepse mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea.

Codul penal de la 1937 era considerat printre cele mai avansate legi penale din

Europa, ale vremii respective.

8

https://books.google.ro/books?id=1rRz7dnb77gC&pg=PA49&lpg=PA49&dq=Cod+Penal+de+la+1865+este

+copiat,+în+mare+parte,+dupa+Codul+penal

15

CAPITOLUL 2.

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (PERIOADA

DICTATORIALĂ)

2.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale în legislaţia R.S.R.

De remarcat este şi faptul că faţă de legislaţia anterioară, se renunţă la împărţirea

acestui capitol în două, respectiv infracţiuni contra securităţii interioare şi exterioare a

statului, formându-se un capitol de sine stătător.

Statul socialist român constituia un instrument de o covârşitoare importanţă în opera

de costruire şi desăvârşire a socialismului în ţara noastră. Faptele îndreptate împotriva

securităţii statului reprezentau nu numai o piedică în îndeplinirea importantelor sarcini care

stau în faţa statului, dar şi un mijloc de subminare a temeliilor acestuia. Este, aşadar,

evidentă importanţa prevenirii şi combaterii acestor fapte – condiţie sine qua non a

siguranţei şi progresului pe toate planurile activităţii sociale.

Prevenirea şi combaterea faptelor care pun în pericol sau care aduc atingere

securităţii statului nostru reprezintă, în parte, obiectivul unei importante funcţii a statului

nostru socialist: a funcţiei de apărare a orânduirii socialiste împotriva încercărilor

elementelor duşmănoase de a lovi în cuceririle revoluţionare ale poporului muncitor.9

2.1.1. Infracţiunile de trădare: Trădarea; Trădarea prin ajutarea inamicului;

Trădarea prin transmitere de secrete; Trădarea prin refuzul înapoierii

în ţară.

Trădarea. Explicaţii.

Conceptul de trădare, este fapta persoanei cetăţean român sau persoană fără

cetăţenie care intră în legătură cu un stat străin, cu o organizaţie sau agenţi ai acestora, în

scopul de a submina sau ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului român, a

acestor atribute ale statului, prin acţiuni de natură să ducă la realizarea scopului încriminat.

Necesitatea apărării era rezultată constituţie şi situaţia politico-socială în care se

aflau, obligaţi fiind să apere valorile acelei societăţi, societatea socialistă (dictatorială).

Prin contracararea infracţiunii de trădare, apărau securitătea statului, a relaţiilor

sociale, a suveranităţii, independenţei statului, împotriva unor forme de agresiune, de

amestec în treburile interne ale statului, de a nu fi obligaţi să recurgă la forţă sau la

ameninţarea cu forţa şi nici alte state să nu fi recurs la asemenea acte.

Trădarea prin ajutarea inamicului. Explicaţii.

Trădarea prin ajutarea inamicului este fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără

cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român care în timp de război ajută inamicul prin

actele şi faptele încriminate de textul de lege, tocmai atunci când cetăţenii ţării au datoria

sfântă de onoare, de a apăra şi păstra independenţa, suveranitatea, unitatea şi apărarea

orânduirii socialiste instaurate de poporul român. Prin încălcarea acestei norme se pune în

pericol însăşi existenţa statului socialist. Această datorie era înscrisă şi în Constituţia

României în art.41.

9 Vintilă nDongoroz, Siegfried Khane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica

Stănoiu, Victor Roşca. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, vol III, Editura Academiei R.S.R.

Bucureşti 1971, pg.19.

16

Această infracţiune reprezintă o variantă a infracţiunii de trădare, are un caracter

grav şi nu poate fi săvârşită decât în timp de război. Obiectul juridic generic, este format în

primul rând din relaţiile sociale specifice oricărei ţări, sapărarea valorilor privind cuceririle

revoluţionare ale sistemului socialist.

Trădarea prin transmitere de secrete. Explicaţii.

Trădarea prin transmiterea de secrete considerăm că este fapta cetăţeanului român

sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român, care transmite unei

puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, secrete de stat ori le procură date,

informaţii, documente ce conţin secrete de stat, ori deţine asemenea documente fără drept

în scopul transmiterii lor. Toate acestea în condiţiile în care păstrarea secretului de stat

constituie o importantă valoare socială în organizarea apărării securităţii statului, privit în

alt unghi, orânduirea socialistă dezaprobă în mod colectiv fapta de divulgare a secretelor de

stat, considerată această faptă ca fiind cu un caracter antisocial. Infracţiunea ,,Trădarea prin

transmiterea de secrete nu poate fi concepută şi săvârşită fără preexistenţa secretului.”10

Trădarea prin refuzul înapoierii în ţară. Explicaţii.

Fapta de trădare prin refuzul înapoierii în ţară, era o faptă ce se putea săvârşi doar

cetăţeanul român care aşa cum este circumstanţiată în text, cel care avea o însărcinare de

stat sau de interes obştesc, în străinătate, nu se întoarce la terminarea misiunii în ţară.

Decretul nr.154/1970 publicat în B.Of. nr.33 din 30 aprilie 1970, incriminează fapta sub

această calificare, anterior acestei calificări, fapta de refuz al înapoierii în ţară era

considerată o infracţiune de serviciu, prin art.253 C.penal.

Infracţiunea este una cu un singur autor, deci infracţiune săvârşită în persoană

proprie, care are calitatea de salariat sau funcţionar.

2.1.2. Acţiunile duşmănoase contra statului şi spionajul.

Acțiuni dușmănoase contra statului. Explicaţii.

Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului şi spionajul, spun că este în

esenţă aceeaşi cu a infracţiunii de trădare şi trădarea prin ajutarea inamicului. Precizez

faptul că faptul că în esenţă este aceeaşi infracţiune, din punct de vedere al gradului de

pericol. Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului este sancţionată cu pedepse

alternative11

, are un grad de pericol mai ridicat decât precedenta infracţiune, motiv pentru

care şi pedeapsa aplicată este mai severă. Această infracţiune poate fi comisă de cetăţeanul

străin sau persoana fără cetăţenie, care nu domiciliază pe teritoriul României.

Spionajul. Explicaţii.

Autorul infracţiunii de spionaj poate fi doar doar cetăţeanul român sau o persoană

fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român. Trădarea prin transmiterea de

secrete săvârşită de persoanele circumstanţiate de text se fac vinovate de infracţiunea de

10

Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica

Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea

specială, pg.55.

11



specială, pg.74.

17

spionaj. Spun că această infracţiune corespunde cu infracţiunea de trădare prin transmitere

de secrete, cu deosebirea condiţiei subiectului activ, al cetăţeniei ,,status civitatis”.

Codul Penal din 1864 nu conţinea incriminarea faptelor de spionaj. În anul 1913 s-a

dat o lege ce prevedea spionajul, apoi s-a modificat prin 1930. În anul 1952 au fost

incriminate în Codul penal infracţiunile de spionaj, în trei forme dintincte.

În concluzie, infracţiunea de spionaj se săvârşeşte prin culegerea de date şi

informaţii, care apoi sunt transmise puterilor străine, organelor sau organizaţiilor din afara

ţării, sau agenţilor acestora. Infractorul poate fi prins de organele abilitate ale statului şi

înainte de transmiterea informaţiilor culese, strânse în acest caz infracţiunea existând în

materialitatea ei.

2.1.3. Atentatul care pune în pericol securitatea statului; Atentatul contra unei

colectivităţi; subminarea puterii de stat.

Atentatul care pune în pericol securitatea statului. Explicaţii.

Infracţiunea – atentatul care pune în pericol securitatea statului şi atentatul contra

unei colectivităţi, este o faptă ce se pune în aplicare contra vieţii, integrităţii corporale ori

sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau obştească şi care

ar pune în pericol securitatea statului. Infracţiunea se poate săvârşi de orice persoană,

indiferent de statut, cetăţenie sau domiciliu. Vorbim despre o infracţiune cu caracter

complex, întrucât persoana împotriva căreia este îndreptată infracţiunea trebuie să se

găsească în poziţia în care îndeplineşte o activitate importantă în stat.

Atentatul contra unei colectivităţi. Explicaţii.

Atentatul contra unei colectivităţi este fapta care se săvârşeşte prin otrăviri în masă,

provocare de epidemii sau orice alt mijloc prin care se slăbeşte puterea de stat. Vorbim

despre atacul contra securităţii statului în condiţiile în care principala valoare socială este

omul, ocrotirea persoanei şi deci orice vătămare trebuie să aducă o pedeapsă pe măsură.

Mai ales că în cazul acestei infracţiuni este vorba de o colectivitate, ceea ce înseamnă un

grup numeros de persoane. Securitatea statului reprezintă securitatea membrilor

componenţi ai statului, deci a colectivităţilor în complexitatea lor.

Subminarea puterii de stat. Explicaţii.

Subminarea puterii de stat este fapta săvârşită printr-o acţiune armată sau orice

acţiune violentă (săvârşită de mai multe persoane), de natură să slăbească puterea de stat,

prin oricare forme circumstanţiate de text.

Constituţia Republicii socialiste România, prevedea că puterea de stat aparţine

poporului, deţinător suveran al puterii, pe care o exercită prin Marea Adunare Naţională şi

prin consiliile populare.

În condiţiile prevăzute de alin. 2, C.pen, înţelegem orice manifestări sau acte de

violenţă care ar putea consta în distrugeri sau devastări de sedii, organe de stat, violenţe

împotriva persoanelor sau bunurilor, inclusiv acte de batjocură, provocarea de dezordini

indiferent dacă actele sunt comise împotriva acestora concomitent sau succesiv – deci orice

alte manifestări şi acţiuni violente, altele decât cele armate.

În timpul regimului dictatorial, se întrezărea posibilitatea reală ca o acţiune armată

să poată lichida, sau cel puţin schimba orândirea dictatorială existentă în stat.

18

2.1.4. Actele de diversiune; Sabotajul; Subminarea economiei naţionale.

Actele de diversiune. Explicaţii.

Atele de diversiune reprezintă acele fapte ale oricăror persoane, care degradează sau

distrug, prin orice alt mod decât legal, instalaţii industriale, uzine, maşini, utilaje, mijloace

de trelecomunicaţii, construcţii, produse agricole sau industriale, sau alte bunuri, dacă fapta

este de natură să aducă în orice mod atingere securităţii statului12

. Deci nu poate fi vorba

decât despre bunuri în sensul în care acestea sunt importante prin valoarea lor, încât prin

distrugerea acestora s-ar crea o atingere securităţii statului.

Consider că din punct de vedere al obiectului juridic generic, al acestei infracţiuni

se încadrează în relaţiile sociale formate de faptul că obiectul este acelaşi la toate

infracţiunile contra securităţii statului.

Sabotajul. Explicaţii.

Sabotajul este fapta salariatului sau a funcţionarului public care a provocat prin abuz,

o perturbare gravă a activităţii unei organizaţii de stat sau obşteşti, ori a provocat o pagubă

importantă economiei naţionale, dacă prin această faptă, s-a adus atingere securităţii

statului.

Obiectul juridic apecial, este format din relaţiile sociale ce trebuiesc apărate prin

toate mijloacele de apărare a securităţii statului, pentru a nu i se aduce atingeri ce pot

agrava în ver un mod starea securităţii statului. Observăm şi un alt obiect juridic, respectiv

acel abuz în serviciu, acea faptă împotriva intereselor obşteşti, care apără şi alte organe sau

organizaţii de stat.

Subminarea economiei naţionale. Explicaţii.

Subminarea economiei naţionale este fapta persoanei care se foloseşte de o

organizaţie de stat sau obştească ori împiedică activitatea normală a acesteia, în aşa fel

încât fapta este de natură să submineze economia naţională. Modul în care se aduce

atingere securităţii statului este indirect.13

Fapta este săvârşită din interiorul unei organizaţii economică de stat sau obşteşti,

asupra bunurilor acestora sau asupra drepturilor acestora. Se poate realiza şi prin

împiedicarea activităţii normale a unei organizaţii, (din cele prevăzute de art.145 c.pen.)

prezint că textul se referă la ,,public” prin care se înţelege tot ce priveşte autorităţile

publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane de interes public.

2.1.5. Propaganda împotriva orânduirii socialiste; Complotul; Compromiterea

unor interese de stat; Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului.

Propaganda împotriva orânduirii socialiste. Explicaţii.

Propaganda împotriva orânduirii socialiste, este fapta persoanei care săvârşeşte prin

orice mijloace şi în public acte de propagandă cu caracter fascist, sau întreprinde acte de

propagandă orice altă acţiune în vederea schimbării orânduirii socialiste, sau din care ar

putea rezulta un pericol pentru securitatea statului.

12



specială, pg.104.

13



specială, pg.116.

19

S-au operat arestari, s-au organizat sedinte publice de „demascare' a dusmanilor

socialismului.14

Regimul vremii nu putea da voie la săvârşirea unor fapte care ar fi putut influenţa

cu ceva ideia schimbării regimului puterii politice existentă în acea perioadă. Propaganda

împotriva orânduirii socialiste, este fapta ce era considerată duşmănoasă.

Complotul. Explicaţii.

Complotul este fapta persoanei care iniţiază sau constituie o asociaţie sau o grupare

în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art.155-165 din codul Penal,

ori care sprijină sau aderează la o astfel de grupare. Deasemenea este şi fapta persoanelor

care se asociază în vederea desfăşurării unei activităţi cub caracter fascist sau

antidemocratic, ori care urmăreşte schimbarea orânduirii socialiste şi desigur şi a persoanei

care sprijină sau aderă la un astfel de grupare- asociaţie.

Complotul apare deci ca o infracţiune sui generis.15

Este considerată o infracţiune ce poate fi săvârşită atât de o persoană cât şi de un

grup de persoane, în participaţie. Prin asociaţie se înţelege o grupare de mai multe persoane

care este caracterizată printr-un număr de persoane, calitatea acestora, structură

organizatorică, program iniţiat. Nu se poate realiza din greşeală-culpă, ci numai cu intenţie.

Era apreciată la acea vreme orânduirea socialistă cu o orânduire democratică, din

acest motiv apare în text ,,.. persoane în vederea desfăşurării unei activităţi cu caracter

fascist ori antidemocratic”.

Compromiterea unor interese de stat. Explicaţii.

Fapta persoanei care compromite interesele de stat prin, alterare, ascunderea unui

document sau înscris prin care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere

străină, dacă această faptă este de natură să compromită interesele de stat, se încadrează în

infracţiunea circumstanţiată de textul de lege ce pedepseşte această faptă.

Nu poate fi concepută şi nici săvârşită fără existenţa în prealabil a unui document

sau înscris care să constate vreun drept al statului român.16

Fapta în sine priveşte relaţiile sociale privitoare la securitatea statului a cărui

normalitate se desfăşoară prin respectarea şi realizarea dreptului statului român în raport cu

o putere străină, drepturi ce sunt înscrise şi stabilite printr-un document sau mai multe.

Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului. Explicații:

Fapta persoanei care, având cunoştinţă despre documente sau date care constituie

secrete de stat sau despre alte documente, date sau informaţii care nu sunt destinate

publicităţii, divulgă sau deţine asemenea documente sau date, dacă fapta este de natură să

pună în pericol securitatea statului, îndeplineşte conceptul şi caracterizarea minimă pentru a

fi fapta circumstanţiată de textul de lege prevăzut a fi infracţiune contra securităţii statului.

Apărarea secretului de stat este o îndatorire a fiecărui cetăţean al RSR.17

14

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/ROMANIA-IN-ANII-Retragerea-tru84321.php Sait

accesat la data de 05 martie 2015, orele 09.05. am. 15



specială, pg.132.

16

Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol. III, Partea Specială, Vintilă Dongoroz, Ion Oancea,

Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Editura Academiei Republicii

Socialiste România, Bucureşti, 1971, pg. 144. 17

Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat, art. 1.

20

Legiuitorul vremii a dedus că datele şi documentele ce constituie secrete de stat sunt

cele cuprinse în art.150 alin.1 C. pen. şi documentele şi datele stabilite de legiuitor prin

Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr.1009/13.05.1969 ce se referă la unele măsuri în

legătură cu apărarea secretului de stat, B.Of. al Republicii Socialiste România, partea I,

nr.57 din 15 mai 1969. vorbim şi despre alte documente sau date, în condiţiile în care în

fiecare domeniu de activitate există anumite date sau documente ce au caracter de secret de

stat, ca exemplu date din domeniile sociale, demografice, etc, care nu au fost lăsate de

organele iniţiatoare să fie la dispoziţia şi cunoştinţa publică.

2.1.6. Nedenunţarea; Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin.

Negenunțarea. Explicaţii.

Nedenunţartea este fapta persoanei care, având cunoştinţă despre săvârşirea

vreuneia dintre infracţiunile contra securităţii statului, prevăzute în art.155-165 şi art.167,

omite să înştiinţeze de îndată organele judiciare. Astfel se încalcă obligaţia specială de a

denunţa. În legislaţia R.S.R. nu exista obligaţia legală de a denunţa. Deci denunţarea era o

infracţiune incriminată în cazuri excepţionale ca şi cea de faţă.

Este normal ca soţii sau rudele apropiate să nu fie pedepsite în cazul comiterii

acestei infracţiuni.

Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin. Explicaţii.

Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin are ca obiect generic comun cu

al tuturor infracţiunilor contra securităţii statului. Infracţiunile vizate, sunt acele fapte

penale care vizează viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau demnitatea

persoanei împotriva căreia sunt săvârşite infracţiunile, cu precizarea expresă ca această

persoană să fie reprezentant al unui stat străin. Calitatea persoanei face ca infracţiunea să

existe sau nu contra securităţii statului, întrucât o apreciem ca deosebit de gravă când se

produce aşa cum textul o incriminează, întucât în mod direct se face atingere securităţii

statului, nu numai persoanei respective.

Dispoziţiile art.171 C. pen., sunt de strictă interpretare, înţelegând că relaţiile dintre

state se realizează prin reprezentanţii acestora, asupra cărora dacă se exercită acţiuni

violente, se vatămă securitatea statului.

Vorbim deci despre calitatea de şefi de stat sau guverne, de membrii misiunilor

aficiale, corpul diplomatic, alte persoane cărora prin convenţii statele le recunosc această

calitate de reprezentant.

2.2. Infracţiuni Contra Siguranţei Statului –Codul Penal după 1990 şi până la

01.02.2014

Apreciez faptul că am avut mai multe perioade dinstincte după decembrie 1989,

respectiv prima perioadă între decembrie 1989 până în iunie 2004. În această primă

perioadă, situată între 1990-1994, instituţiile s-au implicat, într-o mică măsură, în

combaterea infracţiunilor contra siguranţei statului, după această perioadă se poate remarca

o intensificare a acţiunilor instituţiilor abilitate în instrumentarea cauzelor ce aveau ca

obiect infracţiunile contra siguranţei statului.

În anul 2002, s-a înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie, instituţie care a trecut

printr-o serie de schimbări impuse de specificul acţiunilor în care specialiştii săi au

fost implicaţi. Eforturile guvernelor României îndreptate spre îndeplinirea condiţiilor

necesare integrării României în Uniunea Europeană s-au concretizat, pe de altă parte, şi în

21

adoptarea unor Strategii Naţionale Anticorupţie, care au încercat să conjuge eforturile

tuturor instituţiilor implicate în activitatea de prevenire şi control a corupţiei.

Codul penal ce a fost în vigoare, până la 01.02.2014, deci până la intrarea

următorului cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, apreciez următoarele:

Ne-am aflat în faţa codului penal ce reglementa infracţiunile contra siguranţei

naţionale, cu menţiunea că acest cod era de fapt vechiul cod penal al R.S.R., reactualizat.

Referindu-mă doar la infracţiunile contra siguranţei naţionale, precizez că legiuitorul a

renunţat la noţiunea de securitate naţională, înlocuind-o cu noţiunea de siguranţă naţională

în codul de până în 2014.

Fapta de trădare, este pedepsită conform noii reglementări cu închisoare de la 15 la

25 de ani în loc de 15 la 20 de ani cum era în vechea reglementare.

2.2.1. Trădarea (art. 155); Trădarea prin ajutarea inamicului (art. 156);

Trădarea prin transmitere de secrete (art. 157).

EXPLICAŢII. Trădarea, este fapta persoanei cetăţean român sau persoană fără

cetăţenie care intră în legătură cu un stat străin, cu o organizaţie sau agenţi ai acestora, în

scopul de a submina sau ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului român, a

acestor atribute ale statului, prin acţiuni de natură să ducă la realizarea scopului încriminat.

EXPLICAŢII. Trădarea prin ajutarea inamicului, este fapta cetăţeanului român sau

a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român care în timp de război

ajută inamicul prin actele şi faptele încriminate de textul de lege. Această infracţiune are un

caracter grav şi nu poate fi săvârşită decât în timp de război. În primul rând, pentru a fi

posibilă săvârşirea infracţiunii, trebuie să existe declarată starea de război ( căci ,,ajutarea

inamicului” implică o stare de război) sau în timp de război (referitor la faptul că din

anumite motive, nu s-a declarat starea din diverse motive însă există un război în

desfăşurare).

EXPLICAŢII. Trădarea prin transmiterea de secrete, consider că este fapta

cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român,

care transmite unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, secrete de stat ori le

procură date, informaţii, documente ce conţin secrete de stat, ori deţine asemenea

documente fără drept în scopul transmiterii lor.

Pentru a ne alinia la interesul apărării secretului, observăm că şi în acest caz, se

impune ca ,,secretele” să nu ajungă în mâna unei puteri străine, sao organizaţii. Ne referim

la faptul că la toate infracţiunile contra securităţii statului vizează relaţiile sociopolitice,

apărarea naţională, informaţiile care pot să ajungă la cunoştinţa unei puteri sau organizaţii,

în cadrul circumstanţiat de textul de lege.

2.2.2. Acţiunile duşmănoase contra statului (art. 158); Spionajul (art. 159)

EXPLICAŢII. Infracţiunea de acţiuni duşmănoase contra statului şi spionajul, spun

că este în esenţă aceeaşi cu a infracţiunii de trădare şi trădarea prin ajutarea inamicului.

Precizez faptul că faptul că în esenţă este aceeaşi infracţiune, din punct de vedere al

gradului de pericol.

Această infracţiune poate fi comisă de cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie,

care nu domiciliază pe teritoriul României şi săvârşeşte una din faptele de trădare, trădarea

prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmiterea de secrete.

22

Făptuitorii vor fi traşi la răspundere faţă de momentul săvârşirii infracţiunii, nu faţă

de momentul în care vor fi judecaţi, raţiunea acestei încadrări este condiţia de detăţenie şi

domiciliu, chair dacă după acesta, făptuitorului i se aduc modificări în statutul său.

EXPLICAŢII. Autorul infracţiunii de spionaj poate fi doar doar cetăţeanul român

sau o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român. Trădarea prin

transmiterea de secrete săvârşită de persoanele circumstanţiate de text se fac vinovate de

infracţiunea de spionaj. Spun că această infracţiune corespunde cu infracţiunea de trădare

prin transmitere de secrete, cu deosebirea condiţiei subiectului activ, al cetăţeniei ,,status

civitatis”.

Şi în acest caz, al infracţiunii de spionaj, statul român este cel care suferă

prejudicilu, aducându-se cel puţin atingere intereselor sale.

Faţă de formele infracţiunii18

, precizez faptul că pedepsele prevăzute de lege nu

sunt diferite, eventualitatea unor pedepse diferite la aceeaşi faptă, va fi concretizată de

judecător în cazul concret la individualizarea pedepselor.

2.2.3. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului (art. 160); Atentatul

contra unei colectivități (art. 161).

Atentatul care pune în pericol siguranța statului. EXPLICAŢII: este o faptă ce se

pune în aplicare contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care

îndeplineşte o activitate importantă de stat sau obştească şi care ar pune în pericol

securitatea statului. Prin incriminarea dată de legiuitor, se ocrotesc persoanele care

desfăşoară activităţi importante în stat, pentru a nu exista perturbări grave legate de aceste

activităţi ce sunt strâns legate de securitatea statului. Infracţiunea se poate săvârşi de orice

persoană, indiferent de statut, cetăţenie sau domiciliu.

Atentatul contra unei colectivități. EXPLICAŢII: se săvârşeşte prin otrăviri în masă,

provocare de epidemii sau orice alt mijloc prin care se slăbeşte puterea de stat. Vorbim

despre atacul contra securităţii statului în condiţiile în care principala valoare socială este

omul, ocrotirea persoanei şi deci orice vătămare trebuie să aducă o pedeapsă pe măsură.

Este vorba de o colectivitate, ceea ce înseamnă un grup numeros de persoane. Securitatea

statului reprezintă securitatea membrilor componenţi ai statului.

Având în vedere că realaţiile sociale trebuiesc apărate întrucât fără comunităţi nu

există naţiune, securitatea statului este pusă în pericol grav dacă legea nu stabileşte reguli şi

măsuri de apărare a vieţii membrilor comunităţilor, din care face parte integrantă şi

indisolubilă.

2.2.4. Subminarea puterii de stat (art. 162); Actele de diversiune (art. 163);

Subminarea economiei naţionale (art. 165).

Subminarea puterii de stat. EXPLICAŢII. Este fapta săvârşită printr-o acţiune

armată sau orice acţiune violentă (săvârşită de mai multe persoane), de natură să slăbească

puterea de stat, prin oricare forme circumstanţiate de text.

În condiţiile prevăzute de alin. 2, C.pen., înţelegem orice manifestări sau acte de

violenţă care ar putea consta în distrugeri sau devastări de sedii, deci orice alte manifestări

şi acţiuni violente, altele decât cele armate.

18

C.Bulao-Dreptul penal roman, vol. I, pag 167, Buc., 1992. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/324582/Formele_infractiunii

23

Infracţiunea de subminare a puterii de stat, de regulă nu are obiect material, însă

aceste aspecte se pot întregi şi prezenta sub diferite forme, ca obiecte, bunuri distruse,

indiferent dacă acestea aparţin persoanelor fizice sau ale întregului popor, membrii din

cadrul comunităţilor pot suferi vătămări corporale, sau pierderi de vieţi omeneşti. Acest

aspect denotă că există posibilitatea ca această infracţiune să aibă şi obiect material.

Atele de diversiune. EXPLICAŢII. Reprezintă acele fapte ale oricăror persoane,

care degradează sau distrug, prin orice alt mod decât legal, instalaţii industriale, uzine,

maşini, utilaje, mijloace de trelecomunicaţii, construcţii, produse agricole sau industriale,

sau alte bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod atingere securităţii

statului. Deci nu poate fi vorba decât despre bunuri în sensul în care acestea sunt

importante prin valoarea lor, încât prin distrugerea acestora s-ar crea o atingere securităţii

statului.

Deci, în primul rând, pentru a putea exista infracţiunea de ,,actele de diversiune”,

este necesar să existe instalaţii industriale, maşini, căi de comunicaţie, etc, enumerate de

textul de lege. Apreciz că bunurile ce se încadrează în definiţia textului, nu pot fi decât cele

funcţionabile, bune, nicidecum cele deja distruse de alţi factori.

Subminarea economiei naționale. EXPLICAŢII. Consider că prin săvârşirea acestei

fapte, din cauza caracterului ei deosebit de a se produce, vatămă economia naţională şi

implicit securitatea statului. Se poate vorbi de lipsa unui obiect asupra căruia se săvârşeşte

infracţiunea, însă în unele cazuri există valorile materiale sau bunurile asupra cărora s-au

adus degradări, distrugeri.

Infracţiunea de subminare a economiei naţionale pare a nu avea obiect material,

totuşi acesta se poate materializa prin elementul, obiectul, ramura atacată, paguba

provocată unui asemenea sector de activitate.

Legătura de cauzalitate între acţiunea primă şi efectele acesteia (urmarea

imediată), va fi studiată şi analizată dacă există. În lipsa acestei legături, nu avem nici

infracţiunea.

2.2.5. Propaganda în favoarea statului totalitar (art. 166); Acțiuni împotriva

ordinii constituționale (art. 166 ind. 1); Complotul (art. 167).

Propaganda în favoarea statului totalitar. EXPLICAŢII. Obiectul juridic generic

al infracţiunii de propaganda în favoarea statului totalitar, apreciez că este cel comun

tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului, respectiv valorile sociale ocrotite prin

dispoziţii.

Obiectul material este constituit de valorile democraţiei faţă de care ori împotriva

căreia s-a îndreptat acţiunea incriminată.

Subiectul activ al infracţiunii este persoana fizică sau juridică ce săvârşeşte în mod

nemijlocit infracţiunea sau participă la savarşirea acesteia, în calitate de autor, instigator

sau complice, ce au libertatea de voinţă şi de acţiune.

În cadrul laturii obiective, elemental material constă în acţiunea de propagandă

circumstanţiată de text, respectiv acţiunea.

Cerinţele esenţiale sunt (loc, timp, mod), sunt date de textul legal.

Urmarea imediată, existenţa fizică şi juridică a infracţiunii, starea de pericol, de

amenintare, produsă pentru valoarea socială.

24

Acțiuni împotriva ordinii constituționale. EXPLICAŢII.

Inexistentă în legislația veche (Legea nr.278/2006). Obiectul material este constituit

de valorile bazate pe constituţie împotriva căreia s-a îndreptat acţiunea incriminată.

Subiect activ al infracţiunii este persoana fizică sau juridică ce săvârşeşte în mod

nemijlocit infracţiunea sau participă la savarşirea acesteia, în calitate de autor, instigator

sau complice, ce au libertatea de voinţă şi de acţiune.

Subiectul pasiv al infracţiunii este siguranţa statului român.

Latura obiectivă a infracţiunii, elemental material constă în acţiunea de schimbare a

ordinii constituţionale prin prin acţiuni ilegale şi violenţă.

Cerinţele esenţiale sunt (loc, timp, mod), sunt date de textul legal.

Complotul. EXPLICAŢII. Complotul este fapta persoanei care iniţiază sau

constituie o asociaţie sau o grupare în scopul săvârşirii unor infracţiuni sancţionate de text.

Este considerată o infracţiune ce poate fi săvârşită atât de o persoană cât şi de un

grup de persoane, în participaţie. Prin asociaţie se înţelege o grupare de mai multe persoane

care este caracterizată printr-un număr de persoane, calitatea acestora, structură

organizatorică, program iniţiat.

Nu se poate realiza din greşeală-culpă, ci numai cu intenţie.

Avem un obiect juridic special al acestei infracţiuni, asocierea mai multor persoane

pentru săvârşirea infracţiunii.

În cadrul infracţiunii, ca obiect material este posibil să se afle un bun, sau un lucru,

asupra căruia să se poată acţiona în vederea săvârşirii infracţiunii, cu toate acestea vor fi

anumite obiecte (bunuri) considerate ca fiind mijloace de săvârşire, nu neaapărat obiect

material al infracţiunii.

2.2.6. Compromiterea unor interese de stat (art. 168); Comunicarea de

informații false (art. 168 ind. 1); Divulgarea secretului care periclitează securitatea

statului (art. 169).

Compromiterea unor interese de stat. EXPLICAŢII. Fapta persoanei care

compromite interesele de stat prin, alterare, ascunderea unui document sau înscris prin care

sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă această faptă este

de natură să compromită interesele de stat.

Fapta în sine priveşte relaţiile sociale privitoare la securitatea statului a cărui

normalitate se desfăşoară prin respectarea şi realizarea dreptului statului român în raport cu

o putere străină, drepturi ce sunt înscrise şi stabilite printr-un document sau mai multe.

Comunicarea de informații false. EXPLICAŢII. Inexistentă în legislația veche.

Comunicarea de informații false. Obiectul juridic generic al infracţiunii, este comun cu al

tuturor infracţiunilor contra securităţii statului. Ca obiect juridic special, al acestei

infracţiuni, îl apreciez ca fiind datele sau informaţiile false ori de documente falsificate, ce

prin comunicare sau răspândire, pot pune în pericol siguranţa statului.

După unele păreri, în cazul în care se transmit electronic (radio, mesaje, etc.) ar fi

fără obiect material. Personal consider că există obiect material fiind vorba despre

informaţii, măsurabile în biţi.

Situaţia premisă este însăşi existenţa datelor sau informaţiilor false ori a

documentelor falsificate.

Elementul subiectiv al laturii subiective, se cere ca fapta să fie săvârşită cu intenţie.

25

Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului. EXPLICAŢII. Obiectul

juridic al infracţiunii, de divulgarea secretului care periclitează securitatea statului,

respectiv obiectul juridic generic, este aşa cum am mai prezentat, comun cu al tuturor

infracţiunilor contra siguranţei statului. Obiectul juridic special, îl reprezintă acele relaţii

sociale normale de a apăra siguranța statului şi prin apărarea secretului de stat, sau a altor

secrete (funcţie de clasificare) care există în conţinutul concret al unor documente.

Obiect material este un document ce conţine date sau secrete de stat (pe orice suport

ar fi), sau care poate produce starea de pericol pentru siguranţei statului.

Subiecţii infracţiunii pot fi persoanele care au îndatoriri de serviciu legate de aceste

documente clasificate, dat în situaţii speciale pot apărea şi alte persoane.

2.2.7. Nedenunţarea (art, 170); Infracţiuni contra reprezentantului unui stat

străin (art. 171).

Nedenunțarea. EXPLICAŢII. Nedenunţartea este fapta persoanei care, având

cunoştinţă despre săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile contra securităţii statului, omite să

înştiinţeze de îndată organele judiciare. Astfel se încalcă obligaţia specială de a denunţa.

Trebuie să considerăm o necesitate denunţarea în cazul de faţă, întrucât depistarea

la timp a infractorilor duce la stoparea activităţii infracţionale, nedepistarea la timp poate

duce la agravarea infracţiunii şi la consecinţe deosebit de grave. Era deci normală, firească,

morală această normă şi caracterul ei. Este normal ca soţii sau rudele apropiate să nu fie

pedepsite în cazul comiterii acestei infracţiuni.

Infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin. EXPLICAŢII. Infracţiunile

contra reprezentantului unui stat străin are ca obiect generic comun cu al tuturor

infracţiunilor contra securităţii statului. Infracţiunile vizate, sunt acele fapte penale care

vizează viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau demnitatea persoanei

împotriva căreia sunt săvârşite infracţiunile, cu precizarea expresă ca această persoană să

fie reprezentant al unui stat străin. Calitatea persoanei face ca infracţiunea să existe sau nu

contra securităţii statului, întrucât o apreciem ca deosebit de gravă când se produce aşa cum

textul o incriminează, întucât în mod direct se face atingere securităţii statului, nu numai

persoanei respective.

Obiectul material al infracţiunii contra reprezentantului unui stat străin, se află

corpul persoanei-reprezentantul statului străin, dacă acţiunea infracţiunii se exercită asupra

corpului acestei persoane.

Tentativa infracțiunilor contra siguranței statului. Se pedepseau inclusiv pentru soț-

soție în conformitate cu legislația veche, tăinuirea și favorizarea, a cărui cuantum se

reducea la jumătate. Pedeapsa aplicată tăinuitorilor sau favorizatorilor, nu era mai mare

decât cea aplicată autorului infracțiunii.

CONCLUZII:

Comparativ cu Codul penal de la 1969 cu Codul Penal anterior, respectiv Codul

Penal Carol al II-lea, a fost elaborat sub influenţa ideologiei marxiste. Cu toate acestea el s-

a detaşat în mare măsură de aceasta influenţă şi a consacrat principii de politică penală

modernă, care sunt întâlnite în toate legislatiile contemporane.

Acest Cod penal a fost influenţat de ideile şi tezele Şcolii clasice, Şcolii pozitiviste

(măsuri de siguranţă, măsuri educative) şi Şcolii apărării sociale, respectiv înlocuirea

răspunderii penale. De asemenea, consacra principiul incriminării şi pedepsei şi principiul

răspunderii penale personale întemeiată pe vinovăţie.

26

Între anii 1990 şi 2004, a fost folosit vechiul Cod penal şi reglementările acestuia,

cu precizarea că se aplica cu modificările impuse de trecerea la o societate democratică. Se

aplica inculpaţilor legea penală mai favorabilă. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin

Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viaţă.

Codul penal de la 29 iunie 2004 este o lege penală modernă, care elimina

prevederile introduse de sistemul trecut cu ajutorul cărora se proteja regimul totalitar, şi

introduce prevederi noi, de natură a face compatibilă legislaţia penală română cu legislaţia

penală europeană, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

Noul Cod penal împarte infracţiunile în crime şi delicte, introduce pedeapsa zilelor-

amendă sau a muncii în folosul comunităţii, sporeşte pedepsele pentru infractiunile de

pericol şi introduce alte reglementari (precizate anterior concluziilor), compatibile cu noua

evoluţie a societăţii.

27

CAPITOLUL 3.

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE

PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE

3.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Legea nr. 51/1991

privind siguranţa naţională a României.

Legea nr.51/1991 nu este o lege penală, ci este legea siguranţei naţionale care se

referă la la căile şi mijloacele de apărare a acestei valori. Legea nr. 51/1991 incriminează ca

fiind infracţiuni trei fapte privitoare la modul de desfăşurare a activităţii de informaţii

pentru asigurarea siguranţei naţionale.

Infracţiunile incriminate sunt:

1) Organizarea ilicită de activităţi informative pe teritoriul României19

;

2) Abuzul în serviciu în desfăşurarea activităţii informative;

3) Divulgarea ilicită de informaţii privind viaţa particulară a persoanelor.

3.2. Caracterizarea generală a infracţiunilor prevăzute în OUG nr. 31/2002.

Infracţiuni de terorism:

Acest act normativ incriminează ca infracţiuni fapte care, potrivit dispozitiilor art. 3

lit. (h) din Legea nr. 51/1991 reprezintă ameninţări la adresa siguranţei naţionale, respectiv:

iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau

extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste,

antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol, sub orice formă, unitatea şi

integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea

statului de drept.

Urmărirea penală se efectuează de către procuror.

Sunt enumerate o serie de fapte, pe care legea le asimilează cu actele de terorism.

Astfel, la lit. a), obiectul juridic specific constă în sănătatea oamenilor sau

animalelor ori mediul înconjurător, împreună cu relaţiile sociale create în jurul şi datorită

acestor valori, obiect care este pus în pericol prin acţiunile enumerate întextul incriminator,

săvârşite în scop terorist. În varianta prevăzută la litera b) a art. 33 sunt incriminate diferite

fapte constând în recrutarea, instruirea tehnică şi pregătirea entităţilor teroriste în scopul

facilitării ori comiterii de acte de terorism. La fel, în varianta de la lit. c) sunt incriminate

diferite forme de ajutor dat unui terorist, ştiind că acesta a săvârşit sau urmează să

săvârşească un act terorist, obiectul infracţiunii confundându-se cu acela al actului terorist

pregătit sau deja săvârşit.

Finanţarea actelor de terorism, este fapta persoanei fizice sau juridice care pune la

dispoziţia unei entităţi teroriste bunuri mobile sau imobile, cunoscând că acestea sunt

folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de terorism, precum şi fapta persoanei care

realizează sau colectează fonduri, direct sau indirect, ori efectuează orice operaţiuni

financiar-bancare, în vederea finanţării actelor de terorism.

Ameninţarea teroristă este fapta persoanei fizice sau juridice care ameninţă o

persoană sau o colectivitate, prin orice mijloace, cu răspândirea sau folosirea de produse,

19 Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. (publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 7

august 1991)

28

substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea

oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător.

3.3. Ameninţarea cu folosirea mijloacelor distructive.

Este întâlnită şi în Codul penal vechi (art. 279 ind. 1 alin. 6 – 7; art. 280 alin. 6 şi 7

sau din legi speciale cum sunt Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116

din 10 februarie 200420

, pentru aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea

armelor chimice, Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor

nucleare21

, modificată în 2003 şi altele. Ameninţarea teroristă Legea 535/2004, în varianta

din alin. 1 al art. 37, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani22

, iar în varianta prevăzută

în alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. Pentru varianta agravată din alin. 3,

pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Alarmarea teroristă (art. 38);Administrarea bunurilor unei entităţi teroriste

Este o formă specifică de ajutor dat entitătilor teroriste şi de împiedicare a acţiunii

de combatere a modalitătilor de finanţare a actelor de terorism, care face să se piardă urma

bunurilor aparţinând entităţilor teroriste. Subiectul activ nu este calificat.

3.4.Infracţiuni contra exercitării drepturilor politice şi sociale.

Infracţiuni electorale prevăzute în legile pentru alegerea autorităţilor administraţiei

publice locale, Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României. Infracţiuni

prevăzute în Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67

din 25 martie 2004, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333

din 17 mai 2007, cu modificările ulterioare.

Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 67/2004.

O dată cu regulile de organizare şi desfăşurare a alegerii autorităţilor administraţiei

publice locale, legea prevede şi norme sancţionatoare penale, care incriminează şi

sancţionează ca infracţiuni fapte prin care se încalcă regulile care asigură desfăşurarea

corectă a alegerilor şi respectarea deplină a voinţei alegătorilor cu privire la alegerea

autorităţilor administraţiei publice locale23

. Dispoziţiile cu caracter penal sunt prevăzute în

art. 106-116 din lege.

Obiectul juridic îl constituie exercitarea liberă şi corectă a drepturilor electorale în

alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile

menţionate constituie o încălcare a dispoziţiei din art. 1 alin. 2 al Legii nr. 67/2004, potrivit

căreia consiliile locale şi consiliile judeţene, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene se

aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Falsificarea copiei de pe lista electorală (art. 106 alin. 2)

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 107)

20

Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 10 februarie 2004, pentru aplicarea

prevederilor Convenţiei privind interzicerea armelor chimice.

21

Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, modificată în 2003, publicată

în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 552 din 27/06/2006. 22

Legea nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea terorismului. Publicată în Monitorul Oficial nr. 1161

din 8 decembrie 2004 (a fost modificată, aplicabilă din 1 februarie 2014, M.Of. nr.757 din 12 februarie 2012). 23 Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67 din 25 martie 2004, republicată în

Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333 din 17 mai 2007, cu modificările ulterioare.

29

Sub aspect subiectiv, infracţiunea se săvârşeşte în varianta tip, cu intenţie,iar în

varianta agravată din alin. 2, cu intenţie depăşită (în mod obişnuit) sau cu intenţie (directă

ori indirectă).

Violarea secretului votului (art. 108)

Este fapta persoanei care află şi divulgă secretul votului exprimat de o persoană,

încălcând astfel dispoziţia din art. 1 alin. 2 al legii, privitoare la caracterul secret al votului.

Coruperea alegătorilor (art. 109)

Este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, bunuri sau alte foloase în

timpul campaniei electorale, precum şi săvârşirea altor fapte în scopul determinării

alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat

pentru funcţia de primar, consilier sau preşedinte al consiliului judeţean.

Falsificarea votului (art. 110)

Este fapta persoanei care tipăreşte şi utilizează buletine de vot false sau introduce în

urnă un număr suplimentar de buletine faţă de cele votate de alegători, care falsifică prin

orice mijloace documentele de la birourile electorale ori utilizează un act de identitate nul

sau fals.

Atacul asupra secţiei de votare (art. 111)

Este fapta persoanei care săvârşeşte, prin orice mijloace, un atac asupra localului

secţiei de votare, fură urna sau documentele electorale sau rupe sigiliile aplicate de biroul

electoral al secţiei de votare respective.

Deschiderea anticipată a urnelor şi utilizarea în alte condiţii a urnei speciale.

Este fapta membrilor biroului electoral al secţiei de votare de a deschide urna

înainte de ora stabilită pentru închiderea votării sau de a utiliza urna specială în alte condiţii

decât cele prevăzute în art. 87 din lege.

Încredinţarea nelegală a urnei speciale (art. 113)

Este fapta preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare sau a locţiitorului

acestuia de a încredinţa urna specială altor persoane decât membrilor biroului electoral al

secţiei de votare.

3.5. Aspectele infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 35/2008

Stabilind cadrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor

Camerei deputaţilor şi Senatului (art. 1 alin. 1), Legea nr. 35/2008 prevede, ca şi Legea nr.

67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, o serie de norme juridice

penale prin care sunt incriminate şi sancţionate penal fapte prin care se încalcă în mod grav

regulile de desfăşurare corectă a alegerilor pentru organul reprezentativ suprem al

poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 61 alin. 1 din Constituţie), care

este Parlamentul României.

Legea nr. 67/2004, dezincriminarea transportării urnei speciale de către alte

persoane decât membrii biroului electoral al secţiei de votare sau încredinţarea acestei urne

altor persoane. Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 52) Falsificarea copiei

de pe lista electorală (art. 53).

Este fapta persoanei care înscrie, cu bună-ştiinţă, în copia de pe lista electorală

permanentă persoane care nu sunt înscrise în lista electorală permanentă. Conţinutul

incriminării este, acelaşi cu cel studiat la art. 106 alin. 2 dinLegea nr. 67/2004. Tentativa se

pedepseşte.

Fapta persoanei care află şi divulgă secretul votului exprimat de opersoană,

încălcând astfel dispoziţia din art. 1 alin. 2 al legii, privitoare la caracterul secret al votului.

Coruperea alegătorilor (art. 55)

30

Este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, bunuri sau alte foloase în

scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un anumit competitor electoral

ori un anumit candidat.

Falsificarea votului (art. 57)

Este fapta persoanei care foloseşte o carte de alegător nulă sau falsă ori a unui

buletin de vot fals sau care introduce în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot

decât cele la care are dreptul un alegător ori falsifică, prin orice mijloace, documente de la

birourile electorale.

Atacul asupra secţiei de votare (art. 58)

Este fapta persoanei care săvârşeşte, prin orice mijloace, un atac asupra localului

secţiei de votare, fură urna sau documentele electorale.

Deschiderea anticipată a urnelor (art. 59).

Este fapta membrilor biroului electoral al secţiei de votare de a deschide urna

înainte de ora stabilită pentru închiderea votării. Incriminare identică celei din art. 112 al

Legii nr. 67/2004.

Alterarea înregistrării rezultatelor alegerilor (art. 60)

Este fapta persoanei care introduce în uz şi foloseşte un program de calculator cu

vicii aparente sau ascunse, care alterează înregistrarea rezultatelor obţinute în secţiile de

votare ori totalizează cu erori sau duce la repartizarea mandatelor în afara prevederilor

legale.

Alterarea sistemului informaţional naţional (art. 61)

Este fapta persoanei care introduce date, informaţii ori proceduri ce duc la alterarea

sistemului informaţional naţional.

3.6. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei

legislative decătre cetăţeni.

Caracterizare generală a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 189/1999 privind

iniţiativa legislativă de către cetăţeni. Potrivit dispoziţiilor art.74 alin. 1 din Constituţie,

iniţiativa legislativă aparţine, pe lângă Guvern, deputaţilor şi senatorilor, şi unui număr de

cel puţin 100.000 cetăţeni cu drept de vot.

Legea instituie răspunderea penală pentru încălcări grave ale dispoziţiilor, prevede

două infracţiuni în acest sens; şantajul (art. 9) şi uzurparea de calităţi oficiale (art. 10).

Ambele se urmăresc din oficiu.

Şantajul în exercitarea iniţiativei legislative a cetăţenilor (art. 9)

Este fapta persoanei care constrânge sau induce în eroare o altă persoană ori o

determină în orice mod ca, împotriva voinţei sale, să semneze lista de susţinători pentru

promovarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.

Uzurparea de calităţi oficiale în legătură cu iniţiativa legislativă populară (art. 10)

Este fapta persoanei care foloseşte fără drept calitatea de membru al comitetului de

iniţiativă pentru promovarea iniţiativei legislative a cetăţenilor sau calitatea de împuternicit

al comitetului.

3.7. Infracţiuni prevăzute în Legea sindicatelor nr. 54/2003

Legea sindicatelor, reglementând modul de constituire, organizare şifuncţionare a

organizaţiilor sindicale, incriminează totodată, sub sancţiuni penale,unele fapte care

împiedică exercitarea dreptului la liberă organizare şi asociere sindicală.

În toate variantele infracţiunilor, fapta constă în acţiuni prin care sestânjeneşte

exerciţiul dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală.

31

3.8. Infracţiuni contra drepturilor persoanelor încadrate în muncă Infracţiuni

prevăzute în Codul muncii, Legea nr. 53/2003

Cadrul infracţiunilor este următorul: neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti

privind plata salariilor (art. 277), neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privind

reintegrarea în muncă (art. 278) şi nerespectarea regimului de muncă pentru minori.24

Legea prevede (art. 279) că acţiunea penală, pentru infracţiunile prevăzute la art.

277 şi 278, se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate şi împăcarea părţilor

înlătură răspunderea penală.

Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privind reintegrarea în muncă (art. 278)

Nerespectarea regimului de muncă pentru minori (art. 280)

Potrivit art. 3 alin. 3 din lege, încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15ani

este interzisă, iar potrivit art. 109 alin. 2, în cazul tinerilor în vârstă de până la18 ani durata

timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână, aceştia nu pot lucra

peste program, și nu pot presta muncă suplimentară, minorii nu pot presta muncă de noapte.

Fapta se comite cu intenţie sau din culpă. Pedeapsa prevăzută de lege este

închisoarea de la 1 la 3 ani.

3.9. Infracţiuni privind contribuţiile la sistemul public de şomaj.

Legea nr. 76 din 16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimularea ocupării forţei de muncă.

În această lege sunt prevăzute două incriminări, în art. 111 şi 112:

neplatacontribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 111) şi deturnarea

contribuţiilor pentru fondul de şomaj (art. 112).

Potrivit art. 27 alin 1, angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar

contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Este fapta angajatorului de a reţine de la salariaţi contribuţiile datorate bugetului

asigurărilor pentru şomaj şi de a nu le vira în termen de 15 zile înconturile stabilite potrivit

reglementărilor în vigoare.

3.10. Infracţiuni privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale.

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale.

Prin această lege s-a creat cadrul juridic necesar protejării salariaţilor în cazul în

care aceştia suferă un accident de muncă sau o boală profesională, instituindu-se un buget

public pentru acordarea de despăgubiri persoanelor în cauză.

Deturnarea fondurilor destinate asigurării pentru accidente de muncă şi

boli profesionale (art. 100)

Falsul privind informaţiile privitoare la stabilirea contribuţiilor datorate sau

a prestaţiilor cuvenite (art. 101).

24 Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003).

32

Este o specie a falsului intelectual, prevăzut în art. 189 C.p., şi constă în fapta

persoanei care furnizează informaţii false la stabilirea contribuţiilor datorate sau a

prestaţiilor cuvenite potrivit legii în caz de accidente de muncă sau boli profesionale.

Fapta se comite cu intenţie, care presupune cunoaşterea caracterului mincinos al

informaţiilor furnizate şi se pedepseşte potrivit art. 189 C.p., falsul intelectual se pedepseşte

cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

3.11. Infracţiuni privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Infracţiuni din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Dispoziţiile ale art. 83-86 din lege trebuie considerate ca fiind tacit abrogate prin

dispozitiile art. 277-279 din Codul muncii, chiar dacă abrogarea tacită nu este şi nu trebuie

să fie aplicabilă în cazul legii penale. Dispoziţie incriminatoare: art. 87al legii nr. 168/1999,

declanşarea ilegală a grevei.

Potrivit prevederilor art. 64, personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de

orice fel nu poate declara grevă din momentul plecării în misiune şi până laterminarea

acesteia, iar ptrivit art. 65, personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion

românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii

internaţionale ratificate de statul român.

Toate aceste condiţionări şi limitări sunt în deplină concordanţă cu prevederile art.

43 din Constituţie.

3.12. Infracţiuni contra libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi vieţii

private a persoanei; Infracţiuni contra libertăţii ; §1. Infracţiuni privind traficul de

persoane.

Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de

personae. Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie

2001,cu modificările ulterioare.

Cu privire la infracţiunile din Legea nr. 678/2001, sunt prevăzute în Capitolul IV

dispoziţii speciale privind procedura judiciară (art. 21-25).

Urmărirea penală pentru aceste infracţiuni se efectuează în mod obligatoriu de către

procuror şi se judecă, în primă instanţă, de către tribunal.

Traficul de persoane (art. 12)

Elementul subiectiv constă în vinovăţia sub forma intenţiei calificate prin scopul

urmărit şi anume exploatarea acelei persoane. Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 2 al legii, prin

exploatarea unei persoane se înţelege încălcarea interdicției instituite de textul legal.

În cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea

dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii

de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în

relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Î.C.C.J. – Secţiile Unite, prinDecizia nr. I din 21 ianuarie 2008 a statuat

următoarele: „Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o

altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie

infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea

nr.678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.

Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui

minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea

de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente

dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.”

33

Traficul de minori (art. 13)

Este fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, găzduieşte sau primeşte o

persoană cu vârsta sub 18 ani, în scopul exploatării acesteia.

Se deosebeşte de traficul de persoane, aşa cum a fost examinat, prin calitatea

subiectului pasiv al traficului, care este un minor. Celelalte condiţii sunt identice. Fapta a

fost incriminată într-o variantă-tip în art. 13 alin. 1 din lege şi în patru variante agravate în

alin. 2-4 ale aceluiaşi articol.

Varianta prevăzută în alin. 2 al art. 13 din lege constituie o agravantă şi se

realizează atunci când traficul de minori este săvârşit prin ameninţare, violenţă, sau alte

forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând

vde imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin

oferirea,darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea

consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

Astfel, sub influenţa ei, pedeapsa pentru traficul de minori în varianta tipică este

închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar pentru varianta agravată din

alin. 2 este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Varianta agravată din alin. 4 al art. 13 se realizează atunci când traficul de minori,

în variantele sale, a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Organizarea infracţiunilor de trafic de persoane şi sancţionarea tentativei (art. 15)

În alin. 2 se prevede că organizarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute în capitolul

din lege dedicat incriminărilor se pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.

Ineficienţa consimţământului victimei traficului de persoane (art. 16)25

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din lege, consimţământul persoanei victimă atraficului

nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Nici în Codul penal 2009, care include, în art. 22, consimţământul victimei printre

cauzele justificative care înlătură caracterul penal al faptei, consimţământului victimei

traficului de persoane nu poate fi invocat.

Constrângerea la pătrunderea sau rămânerea pe teritoriul ţării a unor persoane

străine supuse traficului de persoane (art. 17)

În alin. 2 al art. 17 se prevede că, dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte în

mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

În Codul penal 2009 este incriminată, în art. 264, facilitarea şederii ilegale în România ca

fiind fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul

României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de persoane, de minori sau de

migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România.

Nepedepsirea prostituţiei şi cerşetoriei săvârşite de persoana traficată (art. 20)

Cauză de impunitate a persoanei supuse traficului de persoane, care a săvârşit

infracţiunea de prostituţie, ca urmare a exploatării sale.

3.13. Infracţiuni privind securitatea şi sănătatea în muncă Legea nr. 319/2006.

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.

Neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.26

25

Legea nr. 286/2009, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din data de 24iulie 2009. 26

Legea nr. 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.

34

Este fapta persoanei care nu ia una sau mai multe dintre măsurile legale desecuritate

şi sănătate în muncă, deşi are obligaţii legale în acest sens, şi prin aceasta secreează un

pericol grav şi iminent.

La alineatul al doilea este prevăzută o variantă agravată în cazul în care

fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite.

În Codul penal 2009 această incriminare se regăseşte într-o formă agravată în art.

349 din Capitolul V, intitulat „Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi

reglementate de lege”, din Titlul VII al Părţii speciale, intitulat „Infracţiunicontra siguranţei

publice”.

Nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

Este fapta celui care, ignorând obligaţiile legale privind desfăşurarea unei anumite

activităţi, profesii sau meserii, încalcă obligaţiile ce-i revin şi măsurile stabilite cu privirela

securitatea şi sănătatea în muncă.

La alineatul al doilea este prevăzută o variantă agravată, în cazul în care

fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite.

În Codul penal 2009 această incriminare se regăseşte într-o formă asemănătoare

(fără forma agravată) în art. 350 din Capitolul V, intitulat „Infracţiuni privitoare la regimul

stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege”, din Titlul VII al Părţii speciale, intitulat

„Infracţiuni contra siguranţei publice”.

Prevenirea şi combaterea pornografiei

Codul penal în vigoare incriminează „Răspândirea de materiale obscene” ca

reprezentând fapta de a vinde sau răspândi, precum şi de a confecţiona orideţine, în vederea

răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, faptă pe care o

pedepseşte.

Această incriminare reprezintă un nefericit exemplu de normă juridică penală căzută

azi în „desuetudine”, care nu se mai aplică decât „selectiv”, anume numai atunci când

există un pericol pentru dezvoltarea psiho-morală a minorilor, dar aproape deloc atunci

când este vorba despre difuzarea materialelor obscene către majori.

Incriminări referitoare la pornografia infantilă în Legea nr. 678/2001

privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane

În Legea nr. 678/2001 este incriminată şi sancţionată penal pornografia infantilă, în

art. 18, definită ca fapta persoanei care expune, vinde sau răspândeşte, închiriază,

distribuie, confecţionează ori produce în alt mod, transmite, oferă sau pune la dispoziţie ori

deţine în vederea răspândirii obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte

suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă

sau implică minori.

3.14. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei

în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,

prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Această lege, în Titlul III, („Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice”),

Capitolul III („Infracţiuni şi contravenţii”), Secţiunea a 3-a („Pornografia infantilă prin

sisteme informatice”), incriminează în art. 51 pornografia infantilă prin sistemele

informatice.

Incriminarea din art. 51 al Legii nr. 161/2003 este totuşi mai largă, în sensul

includerii în elementul material şi a faptelor de procurare, pentru sine sau pentru altul,

35

demateriale pornografice cu minori prin sisteme informatice, precum şi deţinerea, fără

drept, de materiale pornografice cu minori.27

3.15. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei.

Legea nr. 196/2003 prevede , în Capitolul III („Infracţiuni şi contravenţii”),

unelenorme cu caracter penal în art. 9- 12, şi anume:

implicarea minorilor sau a personelor defavorizate în acte cu caracter obscen (art.9),

corupţia sexuală (art. 10), pornografia infantilă (art. 11) şi confiscarea specială (art. 12).

Implicarea minorilor sau a personelor defavorizate în acte cu caracter obscen (art.

9); Corupţia sexuală (art. 10)

La alin. 1 al acestui articol este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii de

corupţie sexuală, astfel cum este prevăzută şi pedepsită prin art. 202 C.p., în sensul că

art.10 alin. 1 din Legea nr. 196/2003 sancţionează mai aspru (cu închisoare de la 2 la 7 ani)

corupţia sexuală a minorilor comisă prin organizarea de reuniuni în spaţii publice în cadrul

cărora se comit acte cu caracter obscen, la care participă sau asistă minori.

Alineatele 2, 3 şi 4 ale art. 10 din Legea nr. 196/2003 sunt identice celor ale

alineatelor 2, 3 şi 4 din art. 202 Cod penal (chiar dacă alin. 3 majorează cu 2 ani

pedeapsa pentru varianta din alin. 1.

Pornografia infantilă (art. 11)

Este o reluare în formă simplificată a incriminării din art. 18 al Legii nr.678/2001,

pe care nu o abrogă nici explicit, nici implicit, ceea ce nu face decât să creeze o nepermisă

confuzie cu art. 18 din Legea nr. 678/2001. În timp ce art. 11 din Legea nr. 196/2003

pedepseşte distribuirea materialelor cu minori având un comportament explicit sexual, dar

nu şi imaginile care sugerează că este vorba despre minori în astfel de acte.

Este o eroare de tehnică legislativă întrucât materia pornografiei infantile, este

intolerabilă într-un stat de drept, cu atât mai mult cu cât între apariţia Legii nr. 161/2003 şi

apariţia Legii nr. 196/2003 nu a fost decât un interval decâteva luni.

Confiscarea specială (art. 12)

Legea nr. 196/2003 prevede, în art. 12, aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.

118 din Codul penal referitoare la confiscarea specială a materialelor pornografice

implicând minori, prevedere inutilă întrucât art. 118 din Codul penal era oricum aplicabilă

şi în cazul infracţiunilor prevăzute în legi speciale.

Codul penal 2009 (Legea nr. 286/2009) prevede în Titlul VII („Infracţiuni care aduc

atingere unor relaţii privind convieţuirea socială”) din Partea Specială, Capitolul I

„Infracţiunii contra ordinii şi liniştii publice” infracţiunea de pornografie infantilă art. 374.

CONCLUZII:

Se impune să apreciez o realitate, şi anume că legislaţia penală privind siguranţa

naţională nu este precizată strict doar în codul penal, ci o regăsim în mai multe ordonanţe

de urgenţă şi legi.

Desigur, ideal ar fi ca toate legile penale să le găsim într-o singură lege, însă istoria

a dovedit că modul de înfăptuire a progresului se desfăşoară progresiv.

27 Legea nr. 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei , Republicată în Monitorul Oficial al României nr. 87 din 4 februarie 2008.

36

CAPITOLUL 4.

INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE.

- NOUL COD PENAL.

4.1. Motivele schimbării legislaţiei privind incriminarea infracţiunilor contra

securităţii naţionale.

Proiect de act normativ aşa cum a fost trimis iniţial la parlamentul României pentru

dezbatere şi completare.

Expunere de motive

„TITLUL X - Infracţiuni contra securităţii naţionale

2.91. În cazul acestui titlu au fost menţinute în linii generale incriminările din actuala

reglementare fiind însă operate unele modificări de natură terminologică dar şi prin

redefinirea conţinutului anumitor infracţiuni.

S-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” în favoarea celei de „securitate

naţională”; elementele de noutate: modificarea conţinutului infracţiunii de atentat care pune

în pericol securitatea naţională (art. 396).

A fost adusă în codul penal, infracţiunea de constituire de structuri informative

ilegale, reglementată în Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, pentru a

asigura un cadru unitar reglementărilor în această materie ţinând seama de legătura

evidentă a acestei incriminări cu anumite infracţiuni reglementate în prezentul titlu.”28

4.2. Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat;

Trădarea prin ajutarea inamicului.

Trădarea. EXPLICAŢII.

În art.394 cod penal nou, infracţiunea de trădare are mai multe forme, incriminate

de text, prin alineatele de la litera a, la litera d, fără a le mai relua integral textul. Prima

variantă, care este tip, este circumstanţiată de textul art.394 cu toate alineatele sale. Alte

variante ale trădării, sunt prin transmitere de informaţii secrete de stat, prin ajutarea

inamicului şi înalta trădare care afirm eu că este reincriminată de textul noii legi, fiind

forme separate ale tădării.

Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat. EXPLICAŢII.

Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat, este prevăzută în art. 395.

Cod. Penal, fiind una dintre modalităţile trădării, aşa cum am afirmat la infracţiunea de

trădare, cu specificaţia că doar dacă s-au transmis informaţii secrete de stat, sau procurarea

ori deţinerea în scopul transmiterii acestora, unei puteri, organizaţii străine ori agenţilor

acestora.

Securitatea naţională este asigurată şi prin protejarea informaţiilor secrete de stat,

care sunt: strict secret de importanţă deosebită, strict secret, secret. Infracţiunea în sine,

poate fi materializată în cazul în care se transmit informaţiile pe suport material, indiferent

calitatea acestuia sau materialul din care este compus. Făptuiitorul poate fi doar cetăţeanul

român care nu are dreptul de a cunoaşte informaţiile secret de stat.

28

Fragment din „Proiect de act normativ” aşa cum a fost trimis iniţial la parlament.

37

Trădarea prin ajutarea inamicului. EXPLICAŢII.

Trădarea prin ajutarea inamicului este incriminată în art. 396. Cod. Penal. Subiect

activ poate fi doar cetăţeanul român şi este circumstanţiat de text. Precizez că o mai mare

putere o poate avea cetăţeanul român care deţine o funcţie importantă de decizie asupra mai

multor persoane; este reprezentat de statul român, sau un aliat al statului român. Este o

infracţiune ce se realizează prin acţiune, mai puţin probabil prin omisiune.

4.3. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acţiuni ostile

contra statului; Spionajul.

Acţiuni împotriva ordinii constituţionale.Art. 397. Cod. Penal. EXPLICAŢII.

Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale (ordinea constituţională,

exercitarea puterii de stat), ce privesc atributele ce formează statul de drept, democratic.

Într-o opinie, este relevant faptul că acţiunea infracţională se desfăşoară împotriva

unui concept abstract. ,,Ordinea constituţională fiind un concept abstract”.29

În altă opinie,

pe care personal o îmbrăţişez, este aceea că acţiunea infracţională are obiect material,

acesta fiind format din bunurile şi persoanele asupra cărora s-a acţionat de către făptuitorii

infracţiunii de ,,Acţiuni împotriva ordinii constituţionale”.

Înalta trădare.Art. 398. Cod. Penal. EXPLICAȚII.

Obiectul juridic special este constituit din mănunchiul de relaţii speciale ce privesc

securitatea naţională, existente în cadrul persoanelor membre a C.S.A.T., relaţii ce

trebuiesc păstrate, apărate şi nealterate întrucât membrii componenţi au calitatea de

demnitari cu înalte funcţii de răspundere în cadrul securităţii naţionale având contact

nemijlocit în această activitate.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană membră a C.S.A.T. ( Consiliul

Suprem de Apărare al Ţării), începând cu preşedintele României care este preşedinte al

C.S.A.T, primul ministru care are funcţia de vicepreşedinte, ministrul apărării naţionale,

ministrul al administraţiei şi internelor, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei,

ministrul industriei şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul S.R.I, directorul

S.I.E, şeful Statului Major General şi consilier prezidenţial pentru securitate naţională, alţi

membrii ce pot fi incluşi în C.S.A.T.prin modificarea sau completarea legii

nr.415/27.07.2002. Ca formă, infracţiunea poate fi săvârşită în autorat, coautorat, instigare

sau complicitate.

Acţiuni ostile contra statului. Art. 399. Cod. Penal. EXPLICAŢII.

Obiectul juridic special îl prezint ca fiind relaţiile sociale ce asigură apărarea

valorilor securităţii naţionale, cu referire la apărare împotriva trădării, a trădării prin

transmitere de informaţii secrete de stat, a trădării prin ajutarea inamicului. Avem două

aspecte, în timp de pace şi în timp de război.

Elementul material al acestei infracţiuni, se prezintă sub aspectul realizat de

făptuitor prin acţiunea sa ilegală, pentru fiecare din forma infracţiunii propriu zise săvârşită

(trădare, provocare de război, subminare, aservire, ajutare, transmitere de informaţii secret

de stat, de a preda teritorii sau alte bunuri, de a trece de partea inamicului, de a lupta

împotriva împotriva statului român sau a aliaţilor săi, sau de a face parte din formaţii de

luptă împotriva statului român şi a aliaţilor săi.

29 Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiş, Mirela

Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Editura Universul

Juridic Bucureşti 2012, pg. 1051.

38

Spionajul. Art. 400. Cod. Penal. EXPLICAŢII:

În primul rând, mă voi referi la faptul că infracţiunea de spionaj este tot infracţiunea

circumstanţiată de textul art.395, respectiv ,,Trădarea prin transmiterea de informaţii

secrete de stat”, doar subiectul activ se schimbă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Consumarea are loc la

momentul comiterii oricărei rezoluţii infracţionale de către făptuitor. Personal nu

împărtăşesc opinia conform căreia consumarea infracţiunii are loc dor la ajungerea

informaţiilor la puterea sau organizaţia străină.

4.4. Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul contra unei

colectivităţi.

Atentatul care pune în pericol securitatea naţională, art. 401. Cod. Penal.

EXPLICAŢII.

Obiectul material al infracţiunii, este format din corpul persoanelor care deţin o

funcţie de demnitate publică, asupra cărora făptuitorul (făpruitorii), acţionează ilegal,

contra vieţii.

Urmarea imediată apare instantaneu atentatului, prin moartea victimei sau tentativa

de omor.

Raportul de cauzalitate trebuie dovedit, în sensul că între fapta săvârşită şi punerea

în pericol a securităţii naţionale există o legătură strânsă.

Forma de vinovăţie poate fi intenţia directă sau indirectă.

Atentatul contra unei colectivităţi.Art. 402. Cod. Penal. EXPLICAŢII.

Ca obiect juridic special, sunt relaţiile sociale normale ale puterii de stat, protejarea

acestora odată cu protejarea securităţii naţionale. Toate acestea, pentru a nu rămâne în afara

legii eventualele infracţiuni împotriva unor colectivităţi, ce ar duce la prejudicii imense

securităţii naţionale.

Latura obiectivă. Elementul material la infracţiunea de ,,atentat contra unei

colectivităţi”, constă dintr-o acţiune, mai rar dintr-o inacţiune. Posibilă şi a doua, iar ca

exemplu de pasivitate, lăsarea unui baraj hidrotehnic nesupravegheat şi urmarea ar fi

distrugerea acestuia prin umplerea necontrolată. Otrăvirea sau provocarea de epidemii se

realizează prin mai multe metode, nu o să le enumăr dar ca exemplu, folosirea substanţelor

toxice, a armelor biologice.

Urmarea imediată este crearea pericolului atât pentru securitatea naţională cât şi

pentru membrii acelor colectivităţi.

Raportaul de cauzalitate trebuie verificat, pentru a vedea dacă există sau nu

legătura între pericolul creat şi atentatul propriu zis. Lipsa legăturii de cauzalitate, duce la

inexistenţa infracţiunii.

4.5. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda pentru

război; Compromiterea unor interese de stat.

Actele de diversiune. Art. 403. Cod. Penal. EXPLICAŢII.

Obiectul juridic special, îl constituie relaţiile sociale normale ce trebuiesc apărate de

legea penală, cu referire strictă la faptele de distrugere, degradare sau aducerea în starea de

neântrebuinţare, indiferent prin ce metodă, a unor bunuri, dacă fapta pune în pericol

securitatea naţională.

Elementul material este reprezentat de regulă de o acţiune, rar de inacţiune, prin

care făptuitorul distruge, degradează sau aduce într-o stare de neântrebuinţare prin diverse

39

metode a unor bunuri enumerate exemplificativ de către legiuitor în text, putând fi

completat funcţie de realitatea cazului.

Raportul de cauzalitate. Latura obiectivă a infracţiunii nu va fi realizată fără

existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea care constituie element material al

infracţiunii şi urmarea imediată a acesteia. Respectiv instantaneu cu acţiunea, va fi creată

starea de pericol.

Comunicarea de informaţii false. Art. 404. Cod. Penal. EXPLICAŢII.

Obiectul juridic special, al infracţiunii de comunicare de informaţii false, este

reprezentat de relaţiile sociale normale, a căror existenţă şi dezvoltare depind de existenţa şi

comunicarea de informaţii şi date corecte, reale, atât cu persoanele fizice cât şi cu cele

juridice, cât şi de corecta comunicare a informaţiilor dintre instituţiile interne şi

internaţionale existente.

Ca forme, infracţiunea poate fi susceptibilă şi de acte pregătitoare, tentativă.

Consumarea este în momentul comunicării informaţiilor.

Propaganda pentru război. Art. 405. Cod. Penal. EXPLICAŢII:

Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale ce promovează menţinerea

păcii, interzicerea războiului de agresiune (cu explicaţia acest aspect este recunoscut

poporului român), cât şi menţinerea în starea de normalitate a ştirilor, informaţiilor cu şi

despre război.

Obiect material nu avem la această infracţiune.

Timpul în care se săvârşeşte infracţiunea, este în timp de pace, dar poate fi şi în

timp de război, în cazul în care se încearcă schimbarea din război de apărare în război de

agresiune.

Conţinutul constitutiv. La elementul material al laturii obiective, observ că fapta se

comite prin acţiune, respectiv în prima variantă prin propagandă de război şi o a doua

variantă prin răspândirea de ştiri tendenţioase.

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Exemplu de tentativă, atunci când s-au

realizat toate actele necesare săvârşirii infracţiunii dar aceasta a fost întreruptă sau nu şi-a

produs efectul dorit (lipsa publicului pe un stadion unde s-au aruncat manifeste).

Consumarea este în momentul executării primului act de propagandă. Epuizarea se

consideră la ultimul act de propagandă.

Compromiterea unor interese de stat. Art.406. Cod. Penal. EXPLICAŢII:

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale normale existente în

cadrul cooperărilor stabilite (sau care se pot stabili) între statul român şi alte puteri care pot

fi sau nu subiecte de drept internaţional, în urma cărora s-au stabilit într-un document sau

înscris, drepturi cel puţin ale statului român.

Obiect material este constituit din documentul sau înscrisul în care sunt înscrise

drepturi ale statului român în raport cu o putere străină şi poate produce efecte juridice.

Subiect activ al infracţiunii poate fi orice cetăţean român care răspunde juridic.

Raportul de cauzalitate este verificat prin existenţa acţiunii directe a făptuitorului

asupra documentului, sau înscrisului şi pericolul creat pentru securitatea statului sau

interesele de stat.

40

4.6. Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională.

Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională. EXPLICAŢII:

Obiectul juridic special al infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează

securitatea naţională, este reprezentat de fascicolul de relaţii sociale ce trebuie să se

desfăşoare normal, referitor la documente sau date care constituie informaţii secrete de stat.

Elementul material al laturii obiective constă din activitatea de ,,divulgare”,

respectiv de ,,deţinere” a informaţiilor secrete de stat, dacă pune în pericol securitatea

naţională.

Raportul de cauzalitate va fi analizat faţă de acţiunea de divulgare a informaţiilor

secrete de stat care pune în pericol securitatea naţională şi acţiunea desfăşurată de făptuitor,

pe de o parte, sau deţinerea informaţiilor în afara îndatoririlor de serviciu a informaţiilor

secrete de stat, cu pericolul real de a pune în pericol securitatea naţională.

Latura subiectivă. Infracţiunea se poate comite atât cu intenţie directă cât şi cu

intenţie indirectă, scopul şi mobilul nu interesează pentru existenţa infracţiunii.

Epuizarea are loc concomitent cu consumarea infracţiunii.

4.7.Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională.

EXPLICAŢII:

Obiectul material este format din corpul persoanelor, integritatea acestora, asupra

cărora se prodece atentatul, sau infracţiunile intenţionate contra integrităţii corporale,

sănătăţii sau libertăţii.

Latura obiectivă. Elementul material constă dintr-o acţiune, atentat. Raportul de

cauzalitate, îl apreciez ca fiind rezultatul dintre pericolul sau fapta produsă asupra corpului

persoanei circumstanţiate de text şi consecinţa acestuia asupra securităţii naţionale.

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

Infracţiunea poate fi realizată prin acţiune, deci comisivă, susceptibilă de

desfăşurare în timp, prin acte pregătitoare. Consumarea infracţiunii are loc la începerea

,,atentatului”. Epuizarea are loc la ultimul act infracţional.

4.8.Constituirea de structuri informative ilegale.

EXPLICAŢII:

Obiectul material infracţiunea explicată nu are, întrucât textul face referire la

iniţierea, organizarea sau constituirea, deci într-o fază incipientă a acestor structuri.

Latura obiectivă. Elementul material este constituit din trei acţiuni circumstanţiate

de text, respectiv: iniţierea, organizarea sau constituirea şi cea de a treia culegerea sau

prelucrarea de informaţii secrete de stat. Urmarea imediată este dată de starea de pericol.

Raportul de cauzalitate este dat de legătura dintre acţiunea iniţiatorului sau a

structurii informative ilegale şi cerarea pericolului. Latura subiectivă. Infracţiunea se

săvârşeşte cu intenţie.

Ca formă infracţiunea este una comisivă, prin acţiune, consumându-se în momentul

,,iniţierii”, deci a fazei incipiente.

Opinia mea este că nu poate avea tentativă.

Epuizarea infracţiunii areloc la executarea ultimului act al infracţiunii.

41

4.9.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale.

EXPLICAŢII:

Obiectul juridic special, este constituit din fascicolul de relaţii sociale ce priveşte

securitatea naţională şi necesitatea ca orice cetăţean să participe la apărarea securităţii

naţionale în măsura în care are cunoştinţă despre infracţiuni în desfăşurare.

Urmarea imediată, apare încălcarea obligaţiei de a denunţa.

Latura subiectivă. Vinovăţia va exista atunci când făptuitorul a luat la cunoştinţă în

mod cert de existenţa cel puţin a unei infracţiuni contra securităţii naţionale.

Consumarea are loc la momentul în care a expirat termenul ,,de îndată” pe care îl

apreciez ca fiind acel interval de timp necesar persoanei care a luat la cunoştinţă de o

infracţiune circumstanţiată de text şi nu a denunţat.

Epuizarea are loc la momentul în care expiră termenul ,,de îndată”.

CONCLUZII:

În noul cod penal au fost menţinute în incriminările din vechea reglementare fiind

însă aduse modificări de natură terminologică dar şi redefinirea conţinutului unor

infracţiuni.

Modificări terminologice: s-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” folosindu-

se „securitate naţională”, aceasta fiind expres stipulată în texte constituţionale art. 31

alin.(3) şi art. 119.

42

CAPITOLUL 5.

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI NAŢIONALE

LEGISLAŢIE COMPARATĂ

5.1. Infracţiuni contra siguranţei naţionale, până la apariţia R. P. R.

comparată cu legislaţia altor state.

Trădarea: legislaţie comparată.

Codul penal italian din 1937, trădarea era incriminată în articolele 241 la 268,

faptele incriminate fiind dinstinct definite şi nu exista termenul ,,trădare” ci erau

circumstanţiate de textul legal funcţie de pericolul creat.

Pedepsele, ca în mai toată Europa, se situau funcţie de gravitatea faptei, de la

pedeapsa cu moartea, la recluziune ( aceasta fiind stabilită în ani, de la 1 an, la 15 ani) şi

respectiv muncă silnică. De remarcat faptul că nu se confisca averea, iar amenda nu era

prevăzută pentru trădare.

Pedeapsa cu moartea se aplica făptuitorilor în cazurile în care se punea în pericol

teritoriul statului italian, sau o parte din terituoriu, suveranităţii unui stat străin, sau să

micşoreze independenţa statului; fapta de dezbinare a unităţii statului sau să separe de la

patria mamă o colonie sau un alt teritoriu supus, chiar temporar, suveranităţii sale;

făptuitorul care exercită o comandă superioară sau o funcţie de conducere şi o foloseşte

purtând armele împotriva statului sau care este în serviciul armatei unui alt stat în război cu

statul italian.

Spionajul.

În Italia anului 1937, Codul penal avea incriminat spionajul prin diferite forme,

moduri şi motive de operare, citez : ,, scop de spionaj politic sau militar”.

Pedepsele erau ca şi la trădare, funcţie de gravitatea faptei, de la pedeapsa cu

moartea, la recluziune şi muncă silnică.

Pedeapsa cu moartea se aplica dacă fapta a compromis pregătirea de război a

statului sau operaţiunile militare; divulgarea de informaţii ce au fost interzise a se publica;

dacă fapta inculpatului s-a comis în interesul unui stat în război cu statul italian;

Recluziunea se aplica pentru procurarea de informaţii ,,care trebuiau să rămână

secrete” între trei la zece ani; pentru informaţii a căror divulgare a fost interzisă, pedeapsa

este recluziunea de la doi la opt ani; compromiterea pregătirii sau capacitatea de război ori

operaţiunile militare ale statului, se pedepseau cu recluziunea şi nu era mai mică de zece

ani; posesia nejustificată a unor documente sau vreun alt obiect; Pentru faptele comise din

culpă, pedeapsa era recluziunea de la şase luni la cinsprezece ani.

Alte crime şi delicte în contra siguranţei exterioare a statului.

Codul penal italian avea un capitol dinstinct, intitulat alte crime şi delicte în contra

siguranţei exterioare a statului.

Apare pedeapsa cu amenda, pentru cine nu îndeplineşte în totul sau în parte

obligaţiile, derulând dintr-un contract de furnituri sau lucruri, încheiat cu statul sau cu o

altă instituţie publică sau cu o antrepriză exercitând servicii publice sau de necesitate

publică pentru nevoile armatei statului sau populaţiei; pentru comiterea în timp de război de

fraude în executarea contractelor de furnitură. Amenzile erau în cuantumuri diferite, de la

,,de trei ori valoarea”, la douăzeci mii lire.

Erau pedepsiţi cu recluziunea Oricine suprima, distrugea sau falsifica, sustrăgea,

acte sau documente privind siguranţa statului şi alte interese politice interne sau

internaţionale, ale statului; încheie înţelegere cu străinul pentru a ajuta operaţiunile militare

ale inamicului.

43

Crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului.

Prin „Crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului”, erau protejaţi de

atentate şi comploturi regele, familia regală şi forma constituţională a statului.

Codul Penal italian.

Propaganda se făcea pentru distrugerea sau deprimarea sentimentului naţional,

pedeapsa era de la şase luni la doi ani.

Aceeaşi pedeapsă se aplică cetăţeanului, care locuind pe teritoriul statului, fără

aprobarea guvernului, ia parte la asociaţii, instituţii sau institute cu caracter internaţional,

care îşi au sediul în străinătate.

Alte crime şi delicte contra siguranţei interioare a statului.

Considerate infracțiuni politice.

Codul penal italian din anul 1937(dinainte de apariţia R.P.R.), existau unele

similitudini cu codurile penale ale acelor timpuri. Apare titulatura de ,,crime şi delicte în

contra siguranţei interioare a statului”, prin care legiuitorii acelor vremuri, încercau să

apere puterea statului, de răscoale, război civil, înarmarea cetăţenilor, trecerea militarilor de

partea unei puteri străine, asumarea puterii politice, asumarea comenzii militatre (fără

drept), ultrajul drapelului naţional sau o altă emblemă a statului, ultrajul contra naţiunii.

Faptele de mai sus erau considerate ,,alte crime şi delicte contra siguranţei

interioare a statului” şi se pedepseau diferit.

Pedepsele variau de la cea mai grea, respectiv pedeapsa cu moartea, la muncă

silnică, recluziunea. Nu se aplica pedeapsa cu confiscarea averii.

Crime şi delicte contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a

simbolurilor acestor state.

În această parte, observ faptul că şi în Italia anului 1937 era prevăzută protecţia

persoanelor străine, a reprezentanţilor acestor state, diplomaţilor, şefi de stat şi de guverne

ai altor state, membrii familiilor regale străine şi delegaţiile trimise de alte state în diverse

misiuni consulare, sau de afaceri, cooperare internaţională, etc.

Pedeapsa cu moartea se aplica, iar cu muncă silnică se pedepsea dacă şeful statului

invitat era doar atacat, fără a surveni moartea acestuia.

Pedepsele puteau fi majorate, funcţie de situaţia concretă. Era prevăzută

posibilitatea ca şefii de misiuni diplomatice să fie echivalaţi cu şefii statelor străine, numai

dacă statul străin acordă egalitate de tratament penal.

5.2. Delictul contra siguranţei statelor străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii

internaţionale.

Cod Penal Polonez din 15 Iulie 1932 şi Codul Penal Italian. Le consider de

referinţă, întrucât cu Polonia aveam graniţă comună pe limita cu Bucovina, parţial cu

Maramureş şi Basarabia; iar cu Italia avem legături străvechi.

Se pedepsea infractorul fapta penală privind „delictul contra siguranţei statelor

străine, dreptului păcii şi bunelor relaţii internaţionale”, dacă se provoca război de

agresiune sau agitaţie în public privind un posibil război deagresiune. De aici se desprinde

concluzia că nu se pedepsea (de nimeni) dacă statul „vecin”, nu ar fi pedepsit această

situaţie.

În materie penală, se înţeleg prin rude apropiate ascendenţii, descendenţii, soţul,

fraţii, surorile, în denumirea de rude apropiate, nu se înţelegea şi afinii, atunci când soţul

era mort şi nu existau copii (descendenţi).

44

Deasemenea nu se pedepseau cei care împiedicau în orice mod îndeplinirea

executării delictului pentru care a intervenit acordul sau s-a constituit banda. (Avem şi

astăzi corespoondent la textul vechi).

5.3. Infracţiuni contra securităţii naţionale - legislaţie socialistă comparată.

Statele socialiste au incrimineat şi sancţioneat sever infracţiunile contra securităţii

statului, având ca scop apărarea şi ocrotirea statului socialist, aşa numitul instrument

principal al construirii noii societăţi multilateral dezvoltate, împotriva faptelor care pot crea

pericol şi pot aduce atingere acestuia.

Republica Socialistă Cehoslovacă avea prevăzute infracţiunile contra statului în

primul capitolal părţii speciale, intitulat :,,infracţiuni împotriva republicii”, divizat pe trei

secţiuni astfel: ,,infracţiuni împotriva bazelor republicii”, ,,Infracţiuni împotriva securităţii

republicii” şi ,,infracţiuni împotriva apărării patriei”.

Fosta R.S.F.Iugoslavia, prevedea infracţiunile contra securităţii statului în primul

capitol din partea specială a codului penal din anul 1971 capitolul X, sub denumirea de

,,Infracţiuni contra poporului şi statului" de la articolul 100 la articolul 123.

R.S.F.S.Rusă, la fel ca şi celelalte republici din uniunea rusă, avea şi are incriminate

infracţiunile contra statului, în partea specială a codului penal din 1971, în capitolul I,

cuprinse în articolele 64-73, ,,infracţiunile deosebit de periculoase contra statului”. Acestea

corespund ca la toate statele socialiste, cu infracţiunile contra securităţii statuilui.

România. Precedente legislative.

Trădarea.

În anul 1864 infracţiunea de trădare era asemănătoare cu incriminarea din perioada

socialistă, fiind pedepsită cu munca silnică pe viaţă, iar în forma simplă, cu recluziunea.

Codul penal din 1936, conţinea o întreagă secţiune privitoare la înalta trădare.

În anul 1948, se republică codul penal din 1936, aducându-se modificări prin Legea

nr.16/1949, prevăzându-se pedeapsa cu moartea. Prin Decretul nr.318/1958 s-a înlocuit

cerinţa scop urmărit cu intenţia prin scop urmărit.

Codurile penale din 1936 şi 1948 au menţinut cuantumul pedepselor pentru

infracţiunea de trădare, operând doar modificări privitoare la ,,înrolarea” sau ,,orice alte

fapte prin care se dă sprijin inamicului”. În anul 1948 s-au operat modificări legislative

privind pedeapsa muncii silnice pe viaţă fiind înlocuită cu pedeapsa cu moartea prin Legea

nr.16/1949, cu o excepţie, aceea a ultimului alineat al art.188.

5.4. Infracţiuni contra siguranţei (securităţii) naţionale – noul Cod Penal

în raport cu legile penale anterioare.

În Codul penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, sunt schimbări esenţiale

privind infracţiunile contra securităţii naţionale, atât de nuanţă cât şi de substanţă. În noul

cod penal legiuitorul a înţeles că persoana ar fi prima vizată şi care trebiue apărată, urmând

infracţiunile contra patrimoniului, autoritatea şi frontiera de stat, până la titlui X când

regăsim reformulată titulatura veche, din siguranţa statului, securitatea naţională. Acestea

ca urmare a coeziunii existente pe plan european, integrării ţării în U.E. Deasemenea

Curtea Europeană a Drepturilor Omunlui în timp a contazis unele aspecte prevăzute în

vechea legislaţie, astfel s-a ajuns la necesitatea reconceptualizării termenului de securitate

naţională.

45

5.4.1.Trădarea; Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat;

Trădarea prin ajutarea inamicului.

Trădarea.EXPLICAȚII.

Este incriminată de dispoziţiunile art.394 ale noului cod penal, remarc faptul că

infracţiunea de trădare exista şi în legea veche, cu un text incriminator mai puţin dezvoltat,

mai neclar, ori legea penală nouă cuprinde în textul ei cele patru aspecte ale trădării sub

toate formele ei, iar noua reglementare cuprinde faptul că infracţiunea de trădare nu o poate

săvârşi decât persoana cetăţean român.

Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat. EXPLICAȚII.

În vechiul cod, fapta era incriminată de art. 157. Observăm că noua denumire a

infracţiunii este modificată, cuprinzând ,,informaţii secrete de stat” nu numai ,,secrete” cum

era vechiul text. Apreciez că aceast nou text este mai cuprinzător.

Trădarea prin ajutarea inamicului. EXPLICAȚII.

Observăm în cadrul acestei incriminări, faptul că legea pedepseşte doar cetăţeanul

român, structura infracţiunii fiind asemănătoare cu cea din legea veche. Persoana care

săvârşeşte infracţiunea circumstanţiată de text şi este apatrid, săvârşeşte infracţiunea de

,,acţiuni ostile contra statului român”.

5.4.2.Acţiuni împotriva ordinii constituţionale; Înalta trădare; Acțiuni ostile

contra statului.

Acţiuni împotriva ordinii constituţionale.

Noua reglementare prevede două modalităţi faptice, şi anume varianta tip şi o

variantă atenuantă, deasemenea noua reglementare conţine atât valorile supreme a ordinii

de drept cât şi infracţiunea de suprimare a puterii de stat. În varianta atenuantă, legiuitorul a

prevăzut un conţinut asemănător, cu referirea că a fost introdus termenul de ,,putere de

stat”, astfel că infracţiunea din legislaţia veche ,,Subminarea puterii de stat” nu se regăseşte

de sine stătătoare, ci este cuprinsă în infracţiunea de ,,acţiuni împotriva ordinii

constituţionale”.

Înalta trădare.

Aşa cum am prezentat deja în lucrare, înalta trădare era menţionată de Constituţia

româniei, însă neincriminată de vreo lege. Considerat un vid legislativ, a fost completat de

actuala reglementare însă precizez că în anul 1936, în perioada regatului, codul penal al

acelor timpuri incrimina fapta de înaltă trădare.

Acţiuni ostile contra statului.

Noul cod penal, incriminează infracţiunea de ,,Acxţiuni ostile contra statului” , pe

care consider că în codul penal anterior, infracţiunea similară era ,,Acţiuni duşmănoase

contra statului” şi era incriminată în art. 158 cod. penal.

5.4.3.Spionajul; Atentatul care pune în pericol securitatea naţională; Atentatul

contra unei colectivităţi.

Spionajul.

Ca şi incriminarea din textul anterior, fapta este sancţionată mai blând în noua

reglementare, faţă de vechea reglementare, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani şi

interzicerea unor drepturi. Deasemenea, prevederea nouă nu face precizarea ca făpruitorul

să aibă pe teritoriul ţării noastre domiciliu, reşedinţa sau prezenţa acestuia să fie legală,

46

ilegală sau nelegală ori să acţioneze din alte teritorii sau ape internaţionale, respectiv spaţiu

aerian.

Atentatul care pune în pericol securitatea naţională.

Textul incriminator din noul cod penal art.401, corespunde cu art.160 din vechea

legislaţie, cu referirea primă că era circumstaţiat de text ,,siguranţa statului”, ori în noua

reglementare este stipulată forma ,,securitatea statului”. Vechea reglementare era cu

trimitere directă la ,,atentatul contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii” Noul cod

penal delimitează sfera de aplicare a persoanelor asupra cărora le sunt adresate, respectiv ,,

împotriva unei persoane care deţine o funcţie de demnitate publică”.

Atentatul contra unei colectivităţi.

Textul incriminator din noul cod penal art.402, în codul penal anterior denumirea

era aceea de ,,Atentat contra unei colectivităţi”, avea un singur alineat, aşa cum are şi în

noul cod penal la art.402. Modificarea adusă textului în noua reglementare, este privitoare

la urmarea imediată, unde legiuitorul a înţeles să dea forma ,, în scopul îngreunării sau

împiedicării exercitării puterii de stat”. Deci limitează scopul acţiunii vătămătoare, la

forma de vinovăţie, care este intenţia directă calificată prin scop.

5.4.4. Actele de diversiune; Comunicarea de informaţii false; Propaganda

pentru război; Compromiterea unor interese de stat.

Actele de diversiune. EXPLICAȚII.

Textul din noul cod penal este acelaşi ca denumire cu denumirea din vechiul cod

penal, însă modificată partea de cuprins al infracţiunii. O regăsim la termeni. Deasemenea

cuantumul pedepsei este atenuat fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Comunicarea de informaţii false. EXPLICAȚII. O regăsim în noua reglementare a

codului penal, a fost preluată din vechiul cod penal, unde era încriminată la art. 1681 C.pen.

s-au făcut modificări ale textului. Astfel, s-a circumstanţiat de text ,,cunoscând caracterul

fals al acestora”, ceea ce ne duce la concluzia că în situaţia în care nu este cunoscut

făptuitorului caracterul fals, acesta nu va răspunde penal, mai mult chiar dacă făptuitorul

este în dubiu privind caracterul fals ori documente falsificate.

Propaganda pentru război. EXPLICAȚII. Este preluată aşa cum era titulatura în

vechiul cod penal. Textul nou are în primul rând o modificare de substanţă, anume

terminologia ,,pentru război de agresiune”, stabilind fără echivoc că nu poate fi vorba

despre un război de apărare, în care statul român ar trebui să se apere, deci o faptă în aceste

condiţii de ,,război de apărare” nu poate fi considerată infracţiune. Fapta este pedepsită mai

blând respectiv cu închisoare de la 2 la 7 ani, faţă de vechea reglementare când era

pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani. Propaganda pentru război, în Statutul Curţii

Penale Internţionale, nu este incriminată ca infracţiune. Se apreciază că nu poate fi

infracţiune doar propaganda în cazul unui război de agresiune. În reglementarea veche nu

era prevăzută în clar fapta – pentru război. În alin. 2 din noul cod penal este stipulat în clar

sau a unui conflict armat intern.

Infracţiunea de compromitere a unor interese de stat. EXPLICAȚII. Este

incriminată în noul cod penal în art. 406 era circumstanţiată şi de textul din art. 168 cod

penal vechi, sub acelaşi titlu. Diferenţa se observă că faţă de formularea veche „dacă fapta

este de natură a compromite interesele de stat”, iar prin reglementarea nouă găsim

formularea „dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate inetresele de stat”. Cei trei

47

termeni: distrugerea, alterarea şi ascunderea ne duc la ideea că prin oricare din cei trei

termeni folosiţi pentru săvârşirea infracţiunii, prejudiciul statului român poate fi

irecuperabil.

5.4.5.Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională; Infracţiuni

contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională; Constituirea de

structuri informative ilegale.

Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţional. EXPLICAȚII. este

reglementată de noul cod penal în articolul 407, fiind luată din codul penal anterior. S-a

făcut o îmbunătăţire a acestui text, în sensul că faţă de vechiul text în care apărea siguranţă

naţională, acum este securitate naţională, în vechea reglementare erau patru alineate, iar în

codul penal nou, sunt trei alineate. Se consideră că fapta de divulgare a unor documente,

sau a unor date, care pune în pericol securitatea naţională, nu poate fi asociată decât cu

documente sau date secrete de stat. Cuantumul pedepselor se regăsesc şi în vechea

reglementare, fiind funcţie de alineat, între 1 la 15 ani, iar în reglementarea nouă avem la

alin.1, 7 la 15 ani, alin.2, între 5 la 10 ani şi în alin.3 între unu şi 5 ani.

Infracţiunile contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională,

EXPLICAȚII. Sunt incriminate de noul cod penal în art. 408, fiind preluate într-o oarecare

măsură din vechiul cod penal, articolul 171, intitulat ,,Infracţiuni contra reprezentantulzui

unui stat străin”.

Nu se mai face referire la infracţiunile contra ,,demnităţii”.

Personal apreciez că o persoană care se bucură de protecţie internaţională poate fi

chiar cetăţean român, nu numai un cetăţean străin.

Regimul aplicabil procedural şi procesual în noua reglementare este cel comun, nu

unul special cum era în vechea reglementare, întrucât, nu mai este nevoie absolută de

dorinţa exprimată a guvernului străin.

Constituirea de structuri informative ilegale. EXPLICAȚII. prevăzută în noul cod

penal în articolul 409, consider că nu este o infracţiune nouă, ci mai degrabă nu a fost

incriminată în această formă, vechiul cod penal nu o avea incriminată. Infracţiunea este în

Legea nr:51/1991, în articolul 19. Sunt aşa zisele ,,urme”, care rămân în sistemele folosite,

problema de drept care se pune, este nu ce tastă s-a apăsat, ci ,,cine?”. O scăpare a legii, sau

admitem o concurenţă a spionajului şi contraspionajului ? Noul cod penal defineşte în clar,

prezentând infracţiune doar dacă informaţiile vizate, sunt secrete de stat. Risc să nu fiu de

acord cu alţi autori care au o altă părere, respectiv că aceştia ar avea calitatea de complici

iar nu de autori, indiferent de modalitate ( sprijinire sau aderare), motivat de faptul că nu s-

au mai păstrat acţiunile de sprijinire a structurii informatrive create ilegal. 30

Părerea mea

este că pot apărea cazuri şi de sprijinire, în aceste cazuri este vorba despre complicitate.

Un alt aspect al acestei infracţiuni, în are structura care s-a format pe baza

constituirii unei persoane juridice (indiferent de formă, răspunderea penală va fi cumulată

în conformitate cu art. 135 din noul cod penal.

30

Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiş, Mirela

Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic

Bucureşti 2012, pg. 1103.

48

Legiuitorul a vizat prin textul de lege, trei modalităţi faptice, respectiv: prima

,,Iniţierea unei structuri informative ilegale”, a doua ,,Organizarea sau constituirea” şi a

treia ,,Culegerea sau prelucrarea de asemenea informaţii în afara cadrului legal”.

Aspectele cuantumului pedepsei le apreciez faţă de legea 51/1991, întrucât aşa cum

am mai precizat, vechiul cod nu avea incriminată această infracţiune. Legea 51/1991

prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Noul cod penal prevede pentru

infracţiunea săvârşită o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

5.4.6.Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale; Cauze de

reducere a pedepsei; Sancţionarea tentativei.

Infracţiunea ,,Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale”, este

incriminată în noul cod penal în articolul 410. În noul cod penal, găsim sapectul ,,luând

cunoştinţă despre pregătirea”, element care nu se regăseşte în vechiul cod penal. Observ

faptul că nedenunţarea săvârşită de un membru de familie, nu se pedepseşte, întrucât

nimeni nu poate fi obligat să ,,toarne” pe apropiaţii săi (multe de prezentat aici).

Cauzele de reducere a pedepsei, prevăzute de legiuitor în art.411 cod penal nou.

Chiar şi orientarea judecătorului de a aplica pentru persoana circumstanţiată de text,

pedepsa cea mai grea, aceasta trebuie redusă la jumătate. În art. 76 cod penal, efectele

circumstanţelor atenuante, aplicarea reducerii făcându-se o singură dată şi aplicarea unei

pedepse între 10 şi 20 de ani, conform alineatului 2 al art.176 c. pen.

Sancţionarea tentativei, este preluată din vechiul cod penal.

TABEL COMPARATIV CU ULTIMELE TREI CODURI PENALE ALE

ROMÂNIEI

Aici am prezentat în teză un tabel elocvent al infracțiunilor incriminate, astfel încât

sunt evidente diferențele dintre coduri.

Vechiul cod Penal C. P. 1989 - 2014 Noul Cod Penal

Trădarea: Art.155 moartea

şi confiscarea totală a averii

sau închisoare de la 15 la 20

de ani şi interzicerea

unor drepturi

Trădarea: Art. 155

Detenţiune pe viaţă sau cu

închisoare de la 15 la 25 de

ani şi interzicerea unor

drepturi

Trădarea: Art. 394


ani şi interzicerea exercitării

unor drepturi

Trădarea prin

ajutarea inamicului: At. 156

moartea şi confiscarea

totală a averii, sau

detenţiune pe viaţă



unor drepturi

Trădarea prin ajutarea

inamicului:

Art.156



ani

Trădarea prin

ajutarea inamicului: At. 396

detenţiune pe viaţă sau cu



drepturi

Trădarea prin transmiterea Trădarea prin transmiterea Trădarea prin transmiterea

49

de secrete: Art. 157

Alin.1 moartea şi

confiscarea totală a averii


de ani.

Alin.2 5 la 15 ani şi

interzicerea unor drepturi

de secrete: Art. 157

Alin.1 Detenţiune pe viaţă

sau cu închisoare de la 15 la

25 de ani şi interzicerea

unor drepturi

Alin. 2 închisoare de la 15

la 25 de ani şi


de informaţii secrete de stat:

Art. 395



unor drepturi

Trădarea prin

rfuzul

înapoierii în ţară: Art. 1571

închisoare de la 5 la 15 ani,

interzicerea unor drepturi şi

confiscarea totală a averii;

alin.2 închisoare de la 3 la

10 ani, interzicerea unor

drepturi şi confiscarea totală

a averii

ABROGAT ABROGAT

Acţiunile

duşmănoase contra statului:

Art.158 moartea şi

confiscarea totală a averii

sau închisoare de la 15-20

ani şi confiscarea parţială a

averii

Acţiunile

duşmănoase contra statului:

Art.158




drepturi

Acţiuni ostile contra

statului: Art. 399



unor drepturi

Spionajul: Art. 159


totală a averii sau

închisoare de la 15-20 ani şi

confiscarea parţială a averii

Spionajul: Art. 159




drepturi

Spionajul: Art. 400



unor drepturi

Atentatul care pune în

pericol securitatea statului:

Art.160


totală a averii sau închisoare

de la 15-20 ani şi

confiscarea parţială

a averii


pericol siguranţa statului:

Art.160




drepturi


pericol securitatea

naţională: Art. 401

Detenţiune pe viaţă sau

închisoare de la 15 ani la 25


exercitării unor drepturi

Atentatul contra unei

colectivităţi: Art. 161


totală a

averii sau închisoare de la

15-20 ani şi confiscarea

parţială a averii


colectivităţi: Art. 161




drepturi


colectivităţi: Art.

402





50

Subminarea

puterii de stat: Art. 162





Subminarea

puterii de stat: Art. 162

Alin. 1detenţiune pe viaţă

sau cu închisoare de la 15 la


unor drepturi

Alin.2 închisoare de la 5 la


unor drepturi

Actele de diversiune: Art.

163






163

1detenţiune pe viaţă sau cu



drepturi


403

închisoarea de la 10 ani la



Sabotajul: Art. 164


totală a averii

sau închisoare de la 15-20

ani şi


ABROGAT ABROGAT

Subminarea economiei

naţionale: Art.165

Alin.1 Închisoare de la 5 la

15 ani, interzicerea unor

drepturi şi confiscarea

parţială a averii

Alin.2 închisoarea de la 15

la 20 de ani, interzicerea

unor 0drepturi şi


Subminarea economiei

naţionale: Art.165

Alin.1 Închisoare de la 5 la

20 de ani, interzicerea unor

drepturi

Alin.2 închisoarea de la 15

la 20 de ani, interzicerea

unor drepturi

ABROGAT

NU MAI EXISTĂ

ECONOMIE

NAŢIONALĂ

Propaganda împotriva

orânduirii socialiste: Art.

166 închisoare de la 5-15


drepturi sau



Propaganda în favoarea

statului totalitar: Art. 166

Închisoare de la 6 luni la 5


drepturi

ABROGAT

A FOST INFRACŢIUNE

POLITICĂ

INEXISTENTĂ

SOCIETATEA PRIN

INSTITUŢIILE SALE

NU RESPECTAU

DREPTURILE

CONSTITUŢIONALE

Acţiuni împotriva ordinii

constituţionale: Art.1661

Închisoare de la 5 ani la 15


drepturi

Acţiuni împotriva ordinii

constituţionale: Art.397

Alin. 1 închisoarea de la 15

ani la 25 de ani şi

interzicerea exercitării unor

drepturi


51

ani la 20 de ani

ABROGAT

EXISTA IN REGALITATE

ABROGAT

EXISTA IN REGALITATE

Înalta trădare: Art: 398




unor drepturi

Complotul: Art. 167





Complotul: Art. 167


închisoare sau cu închisoare

de la

15 la 25 de ani şi


ABROGAT

Compromiterea unor

interese de stat: Art. 168

închisoare de la 5 la 15 ani

şi interzicerea unor drepturi

Compromiterea unor

interese de stat: Art. 168


de ani şi interzicerea unor

drepturi

Compromiterea unor

interese de stat: Art.

406

Închisoarea de la 7 la 15 ani

şi interzicerea exercitării

unor drepturi

INEXISTENTĂ Comunicarea de informaţii

false. Art. 1681

Închisoare de la unu la 5 ani

Comunicarea de informaţii

false:Art: 404

Închisoarea de la unu la 5

ani

Divulgarea secretului care

periclitează

securitatea statului:

Art. 169



închisoare de la 5-10 ani; 1-

7 ani


periclitează

siguranţa statului:

Art. 169



închisoare de la 5-10 ani; 1-

7 ani


periclitează

securitatea naţională:

Art. 407


la 15 ani şi interzicerea



la 10 ani

Infracţiuni contra

reprezentantului

unui stat străin: Art. 171

se sporeşte pedeapsa

pentru fapta săvârşită cu: 2

ani

Infracţiuni contra

reprezentantului

unui stat străin: Art. 171

se sporeşte pedeapsa

pentru fapta săvârşită cu: 2

ani

Infracţiuni contra

persoanelor care se bucură

de protecţie internaţională:

Art.408

Alin. 1 Închisoarea de la 15

la 25 ani şi interzicerea


Alin. 2 sancţiunea prevăzută

de lege pentru fapta

săvârşită, ale cărei limite se

majorează cu jumătate

INEXISTENTĂ INEXISTENTĂ Propaganda pentru război:

52

Art: 405

Închisoare de la 2 la 7 ani şi


Constituirea de structuri

informative ilegale: Art:

409

Închisoarea de la 3 la 10 ani

şi interzicerea unor drepturi

Nedenunţarea: Art.170

Închisoare de la 2-7 ani

Nedenunţarea: Art.170

Închisoare de la 2-7 ani

Nedenunţarea

Art. 410.

Închisoare de la 2-7

ani

Tăinuirea şi favorizarea

săvârşite de soţ sau de o

rudă apropiată în cazul

infracţiunilor prevăzute în

art. 155 - 163, 165, 1661 şi

167 se pedepsesc. Limitele

pedepsei prevăzute în alin.

3 se reduc la jumătate, iar în

cazul celorlalte infracţiuni

tăinuirea şi favorizarea nu

se pedepsesc.

Tăinuirea şi favorizarea se

pedepseşte autorul cu

închisoare de la 3 la 10 ani.

Cauze de nepedepsire:

1.când participantul denunţă

săvârşirea infracţiunii

înainte ca urmărirea penală

să fi început, ori să fi fost

pedepsiţi făptuitorii.

2.participantul înlătură

consumarea infracţiunii şi o

denunţă.

Reducerea pedepsei la

jumătate: după începerea

urmăririi penale, înlesneşte

arestarea acestora.

Cauze de reducere a

pedepsei: Art. 411. Dacă

persoana care a săvârşit una

dintre infracţiunile

prevăzute în prezentul titlu

înlesneşte, în cursul

urmăririi penale, aflarea

adevărului şi tragerea la

răspundere penală a

autorilor sau participanţilor,

limitele speciale ale

pedepselor se reduc la

jumătate.

Sancţionarea tentativei.

Infracţiunile prevăzute în

art. 156, 157, 158 raportate

la 159- 166 c.pen. actele de

pregătire constând în

producerea şi procurarea

mijloaceor, sancţionate

conform art. 173 c.pen. Se

pedepsesc cu închisoare de

la 3 la 10 ani.

Sancţionarea tentativei.

Cu o pedeapsă cuprinsă

între jumătatea minimului şi

jumătatea maximului

prevăzute de lege (nu mai

puţin decât minimul

general).În cazul detenţiunii

pe viaţă, se aplică

închisoarea de la 10 – 25 de

ani.

Persoana juridică, cu

amendă cuprinsă între

minimul special şi maximul

special, pentru infracţiunea

consumată, reduse cu 1/2, la

care se pot adăuga pedepse

complementare

Sancţionarea tentativei. Art.

412. Tentativa la

infracţiunile prevăzute în

prezentul titlu se

pedepseşte. Art. 33 alin. 2,

se sancţionază cu pedeapsa

prevăzută pentru

infracţiunea consumată, ale

cărei limite se reduc la

jumătate. Când pentru

infracţiunea consumată

legea prevede pedeapsa

detenţiunii pe viaţă, iar

instanţa s-ar orienta spe

aceasta, tentativa se

sancţionează cu pedeapsa

închisorii de la 10 la 20 de

ani.

53

CAPITOLUL 6.

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI

6.1. Studiu de caz

Urmând metdologia de cercetare enunţată în introducerea la prezenta teză, am

cercetat la organele, instituţiile şi instanţele ce au competenţe în materie şi unde au fost

cercetate şi judecate aceste infracţiuni contra siguranței statului. Din cazurile cercetate,

consider că este oportun a prezenta şi comenta în detaliu câteva speţe, privind infracţiuni

contra securităţii naţionale.

6.1.1 Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete

CAZUL I a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete art. 157

cod penal

O speţă deosebită prin modul de operare şi soluţionare a infracţiunii de trădare prin

transmitere de secrete, spionaj şi neglijenţă în păstrarea secretului de stat este aceea a

numiţilor A. F, Z. P. M, F. M. şi P. D. În perioada 2001-2002 F. A. şi Z.P.M. s-au întâlnit

şi au relaţionat, iar în perioada 2002-2008 au creat o reţea (dezvoltat un sistem clandestin),

în baza căruia A.F. cetăţean român încadrat în funcţia de subofiţer în cadrul unui minister.

S.R.I. a efectuat cecetări în conformitate cu dispoziţiile legii speciale, (Legea

51/1991). S.R.I. a sesizat organul de urmărire penală, s-au interceptat convorbiri, s-a

început urmărirea penală. S.R.I. a avut dreptul să aducă probe.

A.F. a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii de trădare. Z.P.M. a fost învinuit de

spionaj. P.D. şi F.M. au fost învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în păstrarea

secretului de stat și condamanți.

CAZUL I b) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete

(revizuire de hotărâre).

La data de 28.03.2012, pe rolul Î.C.C.J. a fost înregistrată cererea de revizuire a

A.F. (în stare de arest), împotriva deciziei penale nr.4489 din 13 decembrie 2010 a Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr.5797/2/2009.

Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 18.06.2012, termen ce a fost

preschimbat la data de 26.06.2012. La această din urmă dată, cauza a fost judecată şi

pronunţată Decizia 2255 din 26 iunie 2012.

Cererea de revizuire formulată nu îndeplinea cumulativ condiţiile de admisibilitate

prevăzute de art.408 C.p.p, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Astfel, Î.C.C.J. a decis:

Respinge excepţia de necompetenţă materială a Î.C.C.J., respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F. împotriva deciziei penale nr.4489 din

13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în

dosarul nr.5797/2/2009.

54

6.1.2. TRĂDAREA

CAZUL II a) Infracţiunea de trădare art.155 cod penal.

La data de 14.12.2009, pe rolul Î.C.C.J., a fost înregistrată sub nr.9855/1/2009,

cererea de revizuire a Sentinţei Penale Nr.49 din 6 aprilie 1954 pronunţată în Dosarul

Nr.67/1954 al Tribunalului Suprem-Colegiul Militar, formulată de către revizuienţii C.G.A,

C.I.M şi B, fostă C.L.E, succesoare a condamnatului C.E.

În cerere precizează că hotărârea a cărei revizuire se solicită, C.E. a fost condamnat

la muncă silnică pe viaţă, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii pentru săvârşirea

infracţiunii de înaltă trădare, pedepsită de art. 184 comb. cu art. 229 din codul penal în

vigoare la momentul judecăţii. Revizuienţii au arătat că în autorul lor a fost condamnat pe

nedrept împreună cu inculpaţii din ,,Lotul Lucreţiu Pătrăşcanu”, condamnarea fiind una

abuzivă, politică, din cauza politicii sale anticomuniste şi liberale.

Au solicitată admiterea cererii şi revizuirea sentinţei atacate, motivat că ulterior s-a

descoperit că în mod abuziv coducătorul comunist Gheorghe Gh. Dej, a dispus înscenarea

procesului condamnaţilor din ,,lotul Lucreţiu Pătrăşcanu” pentru a cucerii puterea politică.

Art. 397 C.p.p. stipulează faptul că cererea de revizuire se adresează procurorului de

la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Conf. Art. 399

alin.5 C.P.P. procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei

competente.

Din aceste motive cererea de revizuire formulată de revizuienţi a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

CAZUL II b) Infracţiunea de trădare art. 155 cod penal.

La data de 14 iunie 2010, pe rolul Î.C.C.J., a fost înregistrată cerere de revizuire a

Sentinţei Penale Nr.49 din 6 aprilie 1954 pronunţată în Dosarul Nr.67/1954 al Tribunalului

Suprem-Colegiul Militar.

Obiectul dosarului: ,,infracţiunea de trădare”, prevăzută şi pedepsită de art. 155 Cp.

Revizuientele fiind numitele C.G.A, C.I.M şi B, fostă C.L.E, prin avocaţi, au

solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată, motivat de faptul că

decizia de achitare nu a fost soluţionată şi latura civilă.

Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât

inculpaţii au fost achitaţi, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr.221/2009, iar

sentinţa penală a fost reformată în anul 1968.

Î.C.C.J. a pronunţat următoarea hotărâre (pe scurt): ,,Respinge ca nefondată cererea

de revizuire. Obligă revizuienţii la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului...”31

31

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000231348&pg=1&cauta=.

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000231348&pg=1&cauta=

55

6.1.2. Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului

Cazul III a) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

securitatea statului (art. 169 Cod penal)”

La data de 01.10.2008, pe rolul C.A. Iulia a fost înregistrat Dosarul nr:

1404/57/2008, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având ca obiect ,,divulgarea

secretului care periclitează securitatea statului (art. 169 Cod penal). Inculpaţi erau S.M.E,

C.R. şi R.A.O. Au fost douăzeci şi două de termene până la soluţionarea cauzei de către

instanţa de judecată, primul termen fiind la 28.10.2008 iar ultimul la data de 03.03.2010,

când instanţa de judecată a pronunţat Sentinţa nr:20 din 03 martie 2011.

S.M.E. a fost condamnat la 3 ani închisoare în baza art. 169 al.1 cu aplic art. 42

alin.2 C.p. suspendă condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.

Condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează

siguranţa statului.

A fost condamnat R.A.O. la 2 ani închisoare în baza art. 19 alin. 1, din Legea 51/91

cu aplic art.41 al. 2 C.p., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe termenul de

încercare de 4 ani. Condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de culegere şi transmitere de

informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal,

prevăzută de art.19 alin. 1 din Legea nr.51 din 1991.

C.R. a fost achitat în baza art.169 alin.1, cu aplicarea art. 41, alin. 2, C.p.în baza

art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.d. C.p.p.

S.M.E. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani. R.A.O. a fost condamnat la

o pedeapsă de 2 ani închisoare. S-a dispus ca executarea pedepselor aplicate inculpaţilor să

fie suspendată condiţionat. A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor în sensul formei

continuate, având în vedere caracterul repetat al comunicărilor de date.

CAZUL III b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

securitatea statului (art. 169 Cod penal)” Recurs

Împotriva Sentinţei nr:20 din 03 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba

Iulia, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba

Iulia.

Instanța, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei

penale nr. 20 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală, privind pe

inculpaţii S.M.E., R.A.O. şi C.R..32

6.1.3. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete.

CAZUL IV a) Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art.

157 c.p.)

Prin sentinţa nr.133 din 02 septembrie 1974, pronunţată în dosarul nr.450/F/1974,

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti l-a condamnat pe revizuientul R.C. la pedeapsa cu

moartea şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de trădare, prev. de

art.157 alin.(l) C.pen. şi la câte o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea

drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b ) C.pen. pe timp de 5 (cinci) ani pentru infracţiunile de

refuz al înapoierii în ţară, prev. de art.253 C.pen. şi dezertare, prev. de art.332 alin.(l)

32

Decizia penală nr.2609 pronunţată de Î.C.C.J. în Dosar Nr.1404/57/2008, pg.30.

56

C.pen. Condamnatul urma să execute o pedeapsă cu moartea şi interzicerea drepturilor

prev.în art.64 lit.a) şi b) C.pen. pe timp de 5 (cinci) ani şi degradarea militară.

La data de 13 aprilie 2007, la Parchetul Militar de pe lângă T.M.T.B. a fost

înregistrată cererea condamnatului R.C. prin care acesta solicita revizuirea sentinţei penale

nr.133 din 02 septembrie 1974, pronunţată de T.M.T.B. în dosarul nr.450/F/1974 şi

achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. l1 pct.2 lit.a) C.p.p. raportat la art.10 lit.a) Cod

procedură penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu înlăturarea pedepselor

complementare de confiscare totală a averii şi degradarea militară.

Prin sentinţa nr. 5 din 21 ianuarie 2008, T.M.T.B. Bucureşti a respins cererea de

revizuire. Apelul şi recursul revizuientului au fost respinse ca nefondate prin decizia nr.14

din 01 noiembrie 2008 a C.M.A. şi decizia nr.293/29 ianuarie 2009 a ÎC.C.J.

La data de 15 martie 2010, condamnatul R.C. a sesizat Parchetul Militar de lângă

T.M.T.B. cu o nouă cerere de revizuire a aceleiaşi sentinţe nr. 133/1974 a T.M.T.B. în

temeiul dispoziţiilor art. 394 lit. a Cod procedură penală, invocând fapte sau împrejurări

noi, necunoscute instanţei care a pronunţat sentinţa de condamnare (acelaşi temei de drept

folosit şi în precedenta cerere de revizuire).

CAZUL IV b) Infracţiunea ,,divulgarea secretului care periclitează

siguranţa statului (art. 169 Cod penal)”

După anul 1989, în urma schimbării regimului politic din România

condamnatul R.C. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii de condamnare,

invocând „fapte şi împrejurări necunoscute instanţei care 1-a condamnat",

cerere respinsă atât in fond cât şi în căile de atac.

La data de 14.06.2011, pe rolul Î.C.C.J. a fost înregistrată o cerere cu nr. de dosar

1/753/2011, având ca obiect infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete (art. 157

c.p.), prin care R. C. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr.4 din din 4 mai 2011 a

Curţii Militare de Apel.

Prin sentinţa nr.4 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de T.M.T. Bucureşti în dosarul

nr. 1/753/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul -

condamnat R.C

Astfel, instanţa a pronunţat astfel: ,,admite recursul declarat de revizuientul R.C.

împotriva deciziei penale nr. 4 din 4 mai 2011 a C.M.A.

Casează decizia recurată şi sentinţa penală nr. 4 din 25 ianuarie 2011 a

T.M.T.B. şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.” 33

6.1.4. Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete.

CAZUL V a) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,

art.157 Cod penal

La data de 30.03.2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrat

Dosarul nr. 2816/1/2009, având ca obiect ,,trădare prin transmitere de secrete”, faptă

prevâzută şi pedepsită de art.157 C.pen.

33

Decizia Penală nr.3683 a Î.C.C.J. pronunţată în dosar nr.1/753/2011.

57

Inculpaţi: B.V.; B.V.D.; D.R.M.; F.M.C.; K.G.; M.D.M.; N.Z.; O.M.; S.I.C.; S.S. şi

S.M. Un număr record de inculpaţi.

În dosarul “Privatizărilor strategice” , procurorul general Laura Codruţa Kovesi a

solicitat avize pentru urmărirea penală a doi foşti miniştri, suspectaţi pentru trădare prin

transmitere de secrete legate de privatizarea unor companii de stat de importanţă.

Acuzaţiile erau deosebit de grave: spionaj economic. Practic, cei doi ar fi primit în mod

discreţionar informaţii secrete legate de privatizarea unor companii de importanţă strategică

pentru România, dar şi despre alte tranzacţii cu acţiuni la companii de stat.

Gruparea era interesată de privatizarea Electrica Muntenia Sud, de vânzarea unui

pachet de 8 % din acţiunile Petrom, de privatizarea Romaero Bucuresti şi Avioane Craiova,

de privatizarea SN RADIOCOMUNICAŢII SA, de consultanţă în vederea privatizării CN

Poşta Română SA, dar şi de selectare prin licitaţie a consultantului internaţional pentru

listarea la bursa a pachetului de 46% din actiunile detinute de stat la Romtelecom.

Pionii centrali ai cazului sunt foştii miniştri C. S. şi Z. N. şi consultanţii străini V.

B, cetăţean britanic de origine bulgară, şi S. S, cetăţean rus. Informaţiile preliminare, care

au dus la demararea anchetei, au venit de la ofiţerii SRI, care au semnalat ameninţări la

adresa siguranţei naţionale.

Pe lista celor inculpaţi se regăsesc K. G, fost secretar de stat in Ministerul

Comunicatiilor, M. F, consultant străin, cu dublă cetăţenie, română şi engleză, M. S,

cetăţean ceh, consultant străin, şi M. O, cetăţean turc, tot consultant străin.34

A condamnat instanţa de judecată pe:

1. Inculpatul S. I. C. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

2. Inculpatul N. Z. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

3. Inculpatul K. G. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare

4. Inculpatul S. M. la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.

5. Inculpatul F. M. C. la pedeapsă principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.

6. Inculpatul O. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

7. Inculpatul M. D. M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

8. Inculpatul D. R. M. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.

9. Inculpatul B. V. D. la pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.

CAZUL V b) Infracţiunea de ,,trădare prin transmitere de secrete”,

art.157 Cod penal

După judecarea recursului:

Foştii miniştri C. Ş. şi N. Z. au fost condamnaţi, marţi 27.01.2015, de Î.C.C.J., la 4

ani şi 8 luni, respectiv la 4 ani de închisoare cu executare, în dosarul în care DIICOT în

acuză de trădare. De asemenea, D. M. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni, R D, la 5 ani de

închisoare, iar V. B, la 4 ani şi 6 luni. Totodată, S. S. a fost condamnat la 5 ani şi 2 luni.

Hotararea este cu executare şi definitivă.

34

http://www.legal-news.ro/condamnarea-in-dosarul-privatizarilor-strategice-premiera-pentru-romania-

dosarul-inceput-in-2006-este-primul-caz-de-tradare-instrumentat-in-romania-postdecembrista-reteaua-

coordonata-de-consu/

http://www.legal-news.ro/condamnarea-in-dosarul-privatizarilor-strategice-premiera-pentru-romania-dosarul-inceput-in-2006-este-primul-caz-de-tradare-instrumentat-in-romania-postdecembrista-reteaua-coordonata-de-consu/



58

6.2. CERCETARE CAZUISTICA INSTANȚELOR

În munca de cercetare întreprinsă, mi-am stabilit metode de cercetare. Una din

metodele de cercetare a fost stabilirea instanțelor competente din România și deplasarea la

aceste instanțe de judecată competente material și teritorial să judece cauzele. Codul de

Procedură Penală, prevede că instanțele competente să judece persoanele care sunt trimise

în judecată în cauze ce au ca obiect infracțiuni contra siguranței statului (vechiul Cod

Penal) și respectiv infracțiuni contra securității naționale (noul Cod Penal) sunt în primă

instanță curțile de apel (pe fondul cauzei) și în căile de atac cauzele sunt judecate de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Personal am constatat că cele mai multe cauze au fost judecate pe fond și în căile de

atac de către Curtea de Apel București, iar în căi de atac de Înalta Curte de Casație și

Justiție, motivat de faptul că toate cauzele din teritoriul țării sunt judecate la această

instituție ce are sediul în București.

Precizez că la nivelul instanțelor militare (Curtea Militară de Apel), în ultimii ani nu

sunt înregistrate astfel de cauze, motivat și de faptul că dacă o cauză are și militari și civili,

cauza se va judeca de către instanța civilă competentă material și teritorial să judece cauza.

Or în majoritatea infracțiunilor, fiind vorba despre o conlucrare pe plan infracțional

specifice infracțiunilor contra siguranței statului/securității naționale, puțin probabil ca

vreodată să existe doar militari.

La nivel național, sunt instanțe care nu au judecat niciodată asemenea cauze, dintre

aceste enumăr pe regiuni: În partea de sud Muntenia, Curtea de Apel Ploiești; Curtea de

Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Constanța. În

Moldova Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Bacău deasemenea

nu au fost cauze judecate de aceste instanțe. În Ardeal curtea de Apel Alba Iulia deține

recordul în judecarea acestor cauze, Curtea de Apel Brașov a avut astfel de cauze (două) au

fost soluționate, Curtea de Apel Oradea a avut o cauză din anul 1955 pentrucare a fost

solicitată revizuirea.

CONCLUZII:

Capitolul de mai sus este mai mult decât elocvent, l-am împărțit în două, în prima

parte m-am referit la prezentarea unor cazuri notorii, din care au fost trase învățăminte de

către toate generațiile.

În partea a doua, am prezentat cazurile complexe în care siguranţa naţională a fost

afectată de infractori şi apărată prin mijloace specifice de către organe, persoane şi instituţii

cu atribuţiuni în domeniu.

,,Pe viu” am observat atât modul în care infractorii au acţionat încălcând normele

legale privind siguranţa naţională, cât şi modul în care

s-au apărat în faţa legii, dar şi modul în care au fost descoperiţi, reţinuţi, judecaţi şi

sancţionaţi de organele competente.

Culegerea de informaţii prin mijloace secrete, sunt de două tipuri, respectiv

informaţii despre personal (loc de muncă, program, compunere membrii familie) şi

informaţii despre clădiri, baze, sedii (ambasade, aeroprturi, posturi de radio – tv, etc).35

Nimeni nu este mai presus de lege36

, este prezentat deseori, în acelaşi context,

prezint faptul că dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, vizează egalitatea în drepturi

35

Anghel Andreescu şi Nicolae Radu ,,Jihadul Islamic de la Înfrângerea Terorii şi Războiul Sfânt, la Speranţa

Libertăţii” , Editura RAO, Bucureşti, 2015. 36

Decizia Î.C.C.J. Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Dosar NR: 6677/2/2009.

59

între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi

libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri,

indiferent de natura lor-în felul acesta justificându-se nu numai admisibilitatea unui regim

juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.37

Observ că sunt curţi de apel în ţară unde nu s-au înregistrat dosare având ca obiect

,,infracţiuni contra siguranţei statului”, acest element nu trebuie să ne ducă la concluzia

eronată că a nu fi înregistrate dosare având ca obiect infracţiuni contra siguranţei statului,

ar rezulta că nu s-au săvârşit asemenea infracţiuni ori că nu au fost depistaţi ori prinşi aceşti

inculpaţi. Corect afirm că într-unele zone de competenţă teritorială au fost cazuri de

infracţiuni contra siguranţei statului, însă au fost înregistrate şi date spre competentă

soluţionare (judecare) la alte curţi de apel. Un caz elocvent este Curtea de Apel Ploieşti,

unde conform unor adrese mai sus menţionate, nu au fost judecate asemenea cauze.

Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procurorul de la

parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.

Urmărind metodologia de cercetare, am făcut cereri-adresă, la Parchetul de pe Lângă

Curtea de Apel Ploieşti care, tot printr-o adresă mi-a indicat faptul că, citez: ,,începând cu

anul 1993, nu au fost înregistrate cauze având ca obiect infracţiuni contra siguranţei

statului”. Explicaţia este dată de faptul că în anul 1993 a fost înfiinţat Parchetul de pe

Lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Am scris despre raportul D.I.I.C.O.T. publicat în anul 2015, unde se văd progrese

mari cu costuri minime după părerea mea.

Fiindcă metodologia cercetării aplicată de mine în elaborarea acestei teze, m-a dus

atât în faţa instanţelor de judecată unde erau judecate persoane pentru infracţiuni contra

siguranţei statului, am avut timpul fizic necesar să văd modul de lucru cu aceste persoane,

cât şi modul de lucru al instanţelor de judecată. Am făcut studiu unor dosare reale, la

nivelul arhivelor din teritoriu (în dosarele unde nu a fost interzis), participând alături de alte

persoane, respectiv avocaţi, interpreţi, experţi, părerea acestora fiindu-mi benefică pentru a-

mi realiza obiectivele stabilite prin metodologia cercetării.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

37

Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 303/10.07.2003.

60

CONCLUZII.

Din punctul meu de vedere, prezentarea din capitolul I, se desprinde aspectul

general acceptat, a faptului că, normele din conținutul Codului Penal Carol al II-lea,

cuprinde ideile şcolilor clasică, pozitivistă, neoclasică şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie

1937, având menirea de a asigura unitatea legislatvă a României după realizarea marii uniri

ce s-a înfăpuit la 1 decembrie 1918.

Comparativ cu codul penal anterior, respectiv cel din 1865:

Mă văd obligat să precizez faptul că acest Cod Penal de la 1865 este copiat, în mare parte,

dupa Codul penal francez de la 1810, şi avea unele împrumuturi din Codul prusian de la

1851. Acesta realiza unificarea legislaţiei penale în statul unitar român şi a marcat

începutul dreptului penal modern.

Codul Penal de la 1865, nu prevedea pedeapsa cu moartea, nu prevedea confiscarea

averii şi nici pedepse corporale, în schimb prevedea pedeapsa cu ,,muncă silnică pe viaţă”.

Codul Penal Carol al II-lea, în comparatie cu Codul penal de la 1865, Codul penal

Carol al II-lea aducea urmatoarele modificari esentiale:

-introducerea măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative pentru delincventii minori,

alături de pedepse;

-introducerea de pedepse mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea.

Codul penal de la 1937 era considerat printre cele mai avansate legi penale din

Europa, ale vremii respective.

Din conținutul capitolului al II-lea, am concluzionat că în prima parte am prezentat

detaliat prevederile codului penal (vechi) în vigoare în perioada dictatorială, astfel pot să

prezint, faptul comparativ cu Codul penal de la 1969 cu Codul Penal anterior, respectiv

Codul Penal Carol al II-lea, a fost elaborat sub influenţa ideologiei marxiste.

Acest Cod penal a fost influenţat de ideile şi tezele Şcolii clasice, Şcolii pozitiviste

(măsuri de siguranţă, măsuri educative) şi Şcolii apărării sociale, respectiv înlocuirea

răspunderii penale.

Codul penal de la 1969 a fost aliniat la cerinţele dreptului penal contemporan.

Între anii 1990 şi 2004, a fost folosit vechiul Cod penal şi reglementările acestuia,

cu precizarea că se aplica cu modificările impuse de trecerea la o societate democratică. Se

aplica inculpaţilor legea penală mai favorabilă. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin

Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viaţă.

Codul penal de la 29 iunie 2004 este o lege penală modernă, care elimina

prevederile introduse de sistemul trecut cu ajutorul cărora se proteja regimul totalitar, şi

introduce prevederi noi, de natură a face compatibilă legislaţia penală română cu legislaţia

penală europeană, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

Noul Cod penal împarte infracţiunile în crime şi delicte, introduce pedeapsa zilelor-

amendă sau a muncii în folosul comunităţii, sporeşte pedepsele pentru infractiunile de

pericol şi introduce alte reglementari (precizate anterior concluziilor), compatibile cu noua

evoluţie a societăţii româneşti.

S-a imps să apreciez o realitate, şi anume că legislaţia penală privind siguranţa

naţională nu este precizată strict doar în codul penal, ci o regăsim în mai multe ordonanţe

de urgenţă şi legi, care întregesc normele de incriminare.

Desigur, ideal ar fi ca toate legile penale să le găsim într-o singură lege, însă istoria

a dovedit că modul de înfăptuire a progresului se desfăşoară progresiv, aşa cum şi

infractorii săvârşesc infracţiunile, specializându-se permanent. Din acest motiv şi legile se

armonizează permanent, odată cu progresul societăţii în ansamblul său.

În capitolul al IV-lea, am desprins concluzia că în noul cod penal au fost menţinute

în incriminările din vechea reglementare fiind însă aduse modificări de natură

terminologică dar şi redefinirea conţinutului unor infracţiuni.

61

Modificări terminologice: s-a renunţat la expresia „siguranţă naţională” folosindu-

se „securitate naţională”, aceasta fiind expres stipulată în texte constituţionale art. 31

alin.(3) şi art. 119.

A fost modificat conţinutul infracţiunii de atentat care pune în pericol securitatea

naţională art. 396, norma sancţionând doar atentatul contra vieţii unei persoane ce deţine o

funcţie de demnitate publică cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la

25 de ani.

Infracţiunea de ,,acţiuni împotriva ordinii constituţionale” uneşte atât infracţiunea

de subminare a puterii de stat cât şi aceea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale din

vechiul cod, întrucât în anumite cazuri se creea paralelisme, sau apăreau ca incomplete.

Element de noutate este introducerea infracţiunii de propagandă pentru război art.

401 în cadrul infracţiunilor contra securităţii naţionale.

A fost introdusă infracţiunea de ,,constituire de structuri informative ilegale” ce era

reglementată în Legea nr. 51/1991.

În capitolul V, este concluzia clară că modul în care legislaţiile interacţionează, se

întrepătrund, se suprapun şi toate converg spre a fi de folos în sensul în care infractorii vor

răspunde pentru faptele lor, vor executa o pedeapsă prevăzută de legea penală, stabilită

printr-o hotărâre judecătorească, urmând a fi reeducați prin măsurile luate.

PROPUNERI.

1. De modificare a legii şi procedurii penale în sensul:

- Inculpaţii să nu mai fie obligaţi să aibă avocaţi dacă nu doresc; să se poată apăra

inculpatul singur dacă doreşte acest drept; să nu fie cazul de a se numi avocat în situaţia

judecării în procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei.

Doar la cererea inculpaţilor avocaţii să fie: avocat angajat (angajaţi); să se acorde dreptul de

a reprezenta al avocaţilor care ,,se oferă" fără să fie plătiţi (duce la reducerea cheltuielilor

statului); să se pună avocat din oficiu. Doar dacă nu sunt primele opţiuni, judecătorul

având posibilitatea de a refuza plata către avocat în cazul în care acesta dă dovadă de slabă

pregătire.

2. De modificare a Legii 329/2003.

Actualmente, Legea 329/2003, prevede în art. 13 detectivului particular, în desfăşurarea

activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la:... alin. d) cauzele aflate în

lucru la organele judiciare.

Modificarea o văd în sensul renunţării la enunţul art.13 alin.d) în totalitate.

- Detectivul să poată face investigaţii şi dacă cazul este în cursul cercetării de către un

organ competent a cauzei.

3. Să instituim o lege (întrucât nu există) care să prevadă:

- Judecătorul să nu poată înlătura avocatul ales sau numit din oficiu. În prezent unii

judecători nu recunosc anumiţi avocaţi motivând că ,,este practică neunitară”. Deci să fie

practică unitară. La această dată sunt două UNBR, unul aşa zis tradiţional şi unul

constituţional. Concurenţa în avocatură este benefică cetăţeanului, progresului societăţii şi

ţării.

BIBLIOGRAFIE

1. LEGISLAŢIE.

62

1. Legea nr. 535/25 noiembrie 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului,

publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 1161/08.12.2004.

2. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. (publicata in Monitorul

Oficial nr. 163 din 7 august 1991)

3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 M. Of. nr. 214 din 28 martie 2002,

privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a

promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi

omenirii.

4. Legea nr. 56/1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 10 februarie 2004, pentru

aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea armelor chimice.

5. Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, modificată

în 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 552 din 27/06/2006.

6. Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nr. 67 din 25 martie

2004, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. nr. 333 din 17 mai 2007, cu

modificările ulterioare.

7. Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei

publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleşilor locali, Publicată în Monitorul Oficial nr. 196 din 13 martie 2008.

8. Legea nr. 67 din 2004, pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale,

publicata in Monitorul Oficial nr. 271 din 29 martie 2004.

9. Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative decătre cetăţeni. Publicata

în Monitorul Oficial nr. 611 din 14 decembrie 1999.

10. Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în M.Of. nr. 73/5 feb. 2003.

11. Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 9modificată prin Legea 141 din 10 iulie 2008) privind

organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare al ţării.

12. Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5

februarie 2003).

13. Legea nr. 76 din 16.01.2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimulareaocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al Rom,âniei nr. 103

din 06 februarie 2002.

14. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 772 din 12 noiembrie 2009.

15. Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 582 din 29.11.1999.

16. Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de

persoane, publicată în M.Of. nr. 783/11 dec. 2001.

17. Legea nr. 286/2009, Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din

data de 24iulie 2009.

18. Legea nr. 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.

19. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea

demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea

corupţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003.

20. Legea nr. 196/2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei , Republicată în

Monitorul Oficial al României nr. 87 din 4 februarie 2008.

21. Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat.

22. Legea Nr: 182/2002, Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 248 din data de 12

aprilie 2002.

http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=6792

63

23. Legea nr.24/2000, privind norme de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie

2010.

24. Legea nr. 161 din 19.04.2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi

sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 279 din

21.04.2003.

25. Legea 24 din 2000, republicată privind tehnica legislativă. Republicată în Monitorul

Oficial al României partea I, nr. 260, din 21 aprilie 2010.

26. Constituţia României.

27. Legea nr. 111 din 13 martie 2002, pentru ratificarea Statutului Curţii Penale

Internaţionale. Publicată în Monitorul Oficial al României NR. 211 din 28 martie 2002.

28. Legea 255 din 2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de

procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind

dispozitii procesual penale. Lege nr. 255/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr.

515 din 14 august 2013.

29. Legea nr.29 din 1968 privind Vechiul Cod de Procedură Penală.

30. Hotărârea de Guvern nr. 829 din 25 iulie 2007, pentru aprobarea tezelor prealabile ale

proiectului Codului de Procedură Penală.

31. Decretul nr. 430 din anul 1969 privind apărarea secretului de stat.

32. Legea nr. 135 din 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 15 iulie

2010.

33. Ordonanţa de Urgenţă nr.3, din 5 februarie 2014, pentru luarea unor masuri de

implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si

pentru implementarea altor acte normative a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I,

nr. 98, din 7 februarie 2014.

2. DECIZII

1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală, Decizia NR.4489 din 13.12.2010.

2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală, Decizia

NR.4489/13.12.2010.

3. Decizia Nr.4489 din 13 decembrie 2010 Pronunţată de Î.C.C.J. în Dosar

Nr:5798/2/2009.

4. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2255 Dosar nr. 2418/1/2012 Şedinţa publică din 26 iunie 2012.

5. Decizia Î.C.C.J. Secția de Contencios Administrativ şi Fiscal, Dosar NR: 6677/2/2009.

6. Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 303/10.07.2003.

7. Ordonanţa de Urgenţă nr.3, din 5 februarie 2014, pentru luarea unor masuri de

implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si

pentru implementarea altor acte normative a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I,

nr. 98, din 7 februarie 2014.

3. CODURI şi MANUALE

1. Codul Penal CAROL AL II-LEA, Editura Librăriei Socec &. Co. S.A.

Bucureşti, 1937.

2. Codul Penal Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucureşti

1971.

3. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol III Partea Specială,

64

Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicvoleta

Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca. Editura

Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971.

4. Noul Cod Penal Comentat, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian

Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu,

Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti

2012.

5. Noul Cod Penal. Editură acreditată CNCSIS – Consiliul Naţional al

Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Bucureşti 2011, Editura

Hamangiu.

6. Codul Penal CAROL AL II-LEA, ADNOTAT Constantin G. Rătescu; I.

Ionescu Dolj.

7. I. GR. Periţeanu; Vintilă Dongoroz; H. Aznavorian; Traian Pop; Mihail I.

Papadopolu; N. Pavelescu; Mircea Djuvara; Valeriu Pop, Editura Librăriei

Socec &. Co. S.A. Bucureşti, 1937.

8. Vintilă nDongoroz, Siegfried Khane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta

Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca. Explicaţii

Teoretice ale Codului Penal Român, vol III, Editura Academiei R.S.R.

Bucureşti 1971.

9. Explicaţii Teoretice ale Codului Penal Român, Vol. III, Partea Specială,

Vintilă Dongoroz, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin

Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Editura Academiei Republicii

Socialiste România, Bucureşti, 1971.

10. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta

Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, EXPLICAŢII

TEORETICE ale CODULUI PENAL ROMÂN VOL. III Partea specială.

11. Codul Penal. Tudorel Toader decanul facultăţii de drept din cadrul

Universităţii Al.I. Cuza Iaşi, judecător la Curtea Constituţională a

României. Editura Hamangiu 2010.

12. Noul Cod Penal Editură acreditată CNCSIS-Consiliul Naţional al

Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Editura Hamangiu 2011.


Hotca, Ioan Chiş, Mirela Gorunescu, Costică Păun, Maxim Dobrinoiu, Norel

Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Editura Universul Juridic Bucureşti 2012.



Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti

2012.



Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu. Universul Juridic Bucureşti 2012.

16. Codul de Procedură Penală Italian, publicat în ,,Gazzeta Ufficiale” nr. 250 din 24

octombrie 1988.

17. C. Dragoman, Reflecţii cu privire la procedura de cameră preliminară, publicat pe site-

ul www. Juridece.ro, la data de 18.03.2014.

4. CURSURI și TRATATE.

65

1. G. Antoniu, C. Bulai, Dicţionar de Drept Penal şi Procedură penală, Editura Hamangiu,

Bucureşti, 2011.

2. N. Voiculescu, Dreptul Muncii. Reglementări interne şi comunitare, Editura Wolters

Kluwer, Bucureşti, 2007.

3. Cătălin Stoian, Terorismul în spaţiul cibernetic. Forme şi posibilităţi de contracarare a

acţiunilor teroriste cibernetice, publicat în revista Infosfera, Studii de Securitate şi

Informaţii pentru Apărare, anul I, NR. 1, M.Ap.N, Bucureşti 2009.

4. Concluziile Consiliului European EUCO 79/14, din 27.06.2014, Rezoluţia Parlamentului

European 2014/2918, 17.12.2014; Concluziile Consiliului din 04.12.2014 privind

dezvoltarea unei Strategii reânnoite de securitate internă a Uniunii Europene.

5. Alexandru Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare ”Carol I”, Bucureşti, 2004.

6. Toma Gheorghe, Securitatea naţională din perspectiva noilor arhitecturi de securitate

ale începutului de secol, Editura A.N.I, București, 2006.

7. FRONTEX, Common Integrated Risk Analysis Model, A comprehensive update –

version 2.0, Risk Analysis Unit, Warsaw, 2012.

8. Anghel Andreescu; Nicolae Radu, Organizaţiile teroriste. Conceptualizarea Terorii vs.

Securitatea Europeană,Editura RAO, Bucureşti, 2008.

9. Roceanu Ion, Amicii şi inamicii software – despre viruşi şi antiviruşi, Editura Academiei

de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2000.

10. George Cristian Maior, Ars Analitica, Editura RAO, 2013.

11. Anghel Andreescu şi Nicolae Radu ,,Jihadul Islamic de la Înfrângerea Terorii şi

Războiul Sfânt, la Speranţa Libertăţii” , Editura RAO, Bucureşti, 2015.

12. MEDAR, S, ”Transformarea serviciilor de informaţii în contextul actual de securitate”,

revista INTELIGENCE, (5 ani de inteligence), 2013.

13. Fl. –Radu, Drept european şi internaţional penal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 20013.

14. P. W. Singer, A. Friedman, Cybersecurity and Cyberwar-What evryone needs to Know,

Oxford University Press, New York, 2014.

15. C. Voicu, A. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul Cod de procedură penală, Ghid de

aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, București, 2014.

5. SURSE INTERNET

1. http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936.

2. http://dexonline.ro/definitie/delict.

3. http://lege5.ro/Gratuit/g42dgmjr/codul-penal-din-1864/1

http://www.mapn.ro/structuri/dimil/.

4. http://www.noilecoduri.ro/codul_justitiei_militare-15.html.

5.http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000200999&pg=1&cauta=.

6. http://portal.just.ro/2/SitePages/dosare.aspx (Saitul Curţii de Apel.

7.http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cerere-reabilitare-lotului-patrascanu.



10. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/ROMANIA-IN-ANII-Retragerea-

tru84321.php.

11.https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Biile_de_la_Haga_din_1899_%C8%99i_1

907.

12. https://en.wikipedia.org/wiki/Perduellio.

13. http://dexonline.ro/definitie/securitate.

http://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936

http://dexonline.ro/definitie/delict

http://lege5.ro/Gratuit/g42dgmjr/codul-penal-din-1864/1

http://www.mapn.ro/structuri/dimil/

http://www.noilecoduri.ro/codul_justitiei_militare-15.html

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000200999&pg=1&cauta

http://portal.just.ro/2/SitePages/dosare.aspx

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cerere-reabilitare-lotului-patrascanu



66

14. http://dexonline.ro/definitie/siguran%C8%9B%C4%83.

15. Expunerea de motive a NCPP pe site-ul www.just.ro.

16. C. Dragoman, Reflecţii cu privire la procedura de cameră preliminară, publicat pe site-

ul www. Juridece.ro, la data de 18.03.2014.

17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83

18. http://www.juris.ro/jurisprudenta-detaliu/Decizia-nr-37--COMPLETUL-DE-9-

JUDECTORI---/

19.https://books.google.ro/books?id=1rRz7dnb77gC&pg=PA49&lpg=PA49&dq=Cod+Pen

al+de+la+1865+este+copiat,+în+mare+parte,+dupa+Codul+penal

20. http://www.juspedia.ro/52/formele-participatiei-penale/

21. http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5639&idm=1&idl=2

22. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/324582/Formele_infractiunii

23. http://www.dreptonline.ro/resurse/vinovatia.php

24. adevarul.ro/international/in-lume/al-cincilea-domeniu-militar-internetul-spatiul-virtual-

razboiul-est-vest-1_546b31e90d133766a8007335/index.html

25. https://bogdantodoran.wordpress.com/expresii-juridice-latine/

http://www.just.ro/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_na%C8%9Bional%C4%83

http://www.juspedia.ro/52/formele-participatiei-penale/

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5639&idm=1&idl=2

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/324582/Formele_infractiunii

http://www.dreptonline.ro/resurse/vinovatia.php

tezĂ de doctorat2 investeŞte În oameni! proiect cofinanţat din fondul social european prin...

Documents