TEXTUL ARGUMENTATIV

(teorie şi model de argumentare)

 

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări.Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate).

 

Structura unui text argumentativ

 

1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a considera etc.2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută).Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o ordine de idei, în altă ordine de idei etc.3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.

Mãrcile textului argumentativ

Conectori logici:Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul argumentativ.

Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că

Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:prin urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât

Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel

conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la

conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel, pe de o parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi

conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul rândconectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau

Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine

După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot fi:de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de;de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare;de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt;de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire;de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice;de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda;de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea;de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica;

Etapele producerii unui text argumentativ

Citiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă (Cine este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema, care trebuie să fie teza voastră.Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un exemplu potrivit pe care să-l dezvoltaţi.Clasaţi argumentele de la cel mai puţin convingător la cel mai convingător, pentru a evidenţia cât mai bine opinia voastră.Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru a-l susţine. Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de împărţirea textului în paragrafe.Utilizaţi corect conectorii logici !Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi o introducere şi o concluzie !

Subiect II - Model 2013 1

Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte (15 – 30 de rânduri) despre rolul studiilor critice în formularea unui punct de vedere propriu asupra textului literar.

Cerințe:

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:− să respecți structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri;− să ai conținutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea si dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente;− să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie si de punctuație) și limitele de spațiu indicate.

Rezolvare:

Ipoteza. Consider că studiile critice au un rol esențial în formarea unui punct de vedere propriu asupra unui text literar. Fie că vorbim despre o critică de tip impresionist, fie de una foarte rece și de multe ori, rigidă, rolul studiilor critice este la fel de important.Argumentul 1. Pe de o parte, criticul literar prin articolele și studiile sale, ii sfătuiește, îi orientează pe cititorii mai puțin familiarizați cu studiul unei opere literare. În același timp îi informează în legătură cu specificul literaturii, al diverselor genuri și specii literare și ii ajută să discearnă între valoare și nonvaloare. O analiză a unui text facută de un critic ne ajută să vedem mai bine lucruri pe care doar le intuiam. Totodată ne poate provoca să cunoaștem mai bine ceea ce se scrie azi și ne stimulează să avem propria opinie.Argumentul 2. Pe de altă parte întrucât nu există o singură interpretare critică a aceleiași opere literare, avem posibilitatea de a alege dintre puncte de vedere diferite. Mai mult, pe baza gustului propriu și a experienței de lectură ne putem face o idee personală despre o anumită operă literară, chiar despre un anumit gen sau o anumită specie. Dar pentru aceasta avem nevoie de reperele pe care ni le oferă critica literară. De exemplu, unora le place mai mult poezia, altora proza. Dintre cei care iubesc poezia, unii preferă poezia clasică și romantică, alții poezia modernă sau postmodernă. Unora le place poezia de dragoste, altora poezia cu tematică istorică.Concluzia. În concluzie, deși fiecare are propriile gusturi, studiile critice au un rol destul de important în formarea și formularea unui punct de vedere propriu asupra unui text literar.