TerminologieCurs 2 – 9 oct. 2012

Termeni. Formarea termenilor

- totalitatea cuvintelor specifice unei discipline date sau unui domeniu de activitate constituie terminologia acelui domeniu- termenii care sunt unitățile de bază ale terminologiei denumesc conceptele proprii fiecărei discipline specializate- de obicei un specialist sau o comisie de specialiști atribuie un termen unui anumit concept- în acest scop, se folosește forma externă deja existentă a unui cuvânt sau grup de cuvinte sau se creează un termen nou din elemente care alcătuiesc cuvinte (rădăcini, sufixe, prefixe)

Principii pentru formarea termenilor:- în limbajele specializate, la formarea termenilor se acordă cea mai mare importanță lipsei de ambiguitate - acest aspect garantează comunicarea adecvată între specialiști și transferul de cunoștințe pentru scopuri educaționale- comunicarea corectă devine posibilă doar dacă în permanență este exclusă ambiguitatea în atribuirea termenilor corespunzători diverselor concepte- cele mai importante principii pentru formarea termenilor sunt:

Monosemia Polisemia Omonimia Echivalența Sinonimia

1. Monosemia- un termen este monosemantic atunci când desemnează doar un concept- în terminologie monosemia reprezintă situația ideală în ceea ce privește relația termen-concept- această situație ideală este rar întâlnită în permanență - termenilor li se amplifică conținutul, iar acest lucru duce la polisemieEx.: pleonasm = procedeu de exprimare constând în alăturarea unor cuvinte ce repetă inutil aceeași idee

2. Polisemia- polisemia se referă la termenul care denotă 2 sau mai multe concepte care se aseamănă în anumite privințe și sunt relaționate între eleEx.: prognoză = 1. estimare a unor valori probabile 2. în domeniul meteorologic - previziune, prevedere a timpului bazată pe date științifice- polisemia este o procedură folosită relativ frecvent pt. crearea de noi termeni

- uneori polisemia obstrucționează procesul comunicării în special dacă termenii polisemantici apar în același domeniu de specialitate

3. Omonimia- 2 sau mai mulți termeni desemnează 2 sau mai multe concepte între care nu există nici o relație semantică- omonimele au de regulă etimologii diferiteEx.: – magazin (s.n.) < fr. magasin = local unde se vând cu de-amănuntul și se prezintă mărfuri < engl. magazine = publicație periodică care conține materiale din diverse domenii = emisiune periodică de radio sau televiziune axată pe un anumit subiect => polisemie, 2 concepte relaționate între ele, 1 sg articol de dicționar

- în cazul omonimiei - 2, 3 sau mai multe articole de dicționar (respectiv cuvinte-titlu)- omonimia nu constituie o piedică serioasă în comunicare, deoarece de regulă nu cauzează neînțelegerea mesajului, excepție făcând omonimele din același domeniu de specialitate

4. Echivalența- se referă la același concept exprimat în 2 sau mai multe limbiEx.: - concept – „moment din zi când soarele răsare” engl. – sunrise fr – le lever du soleil

- concept – „moment din zi când apune soarele” engl. br – sunset engl. am – sundown fr – le coucher du soleil ro – apusul soarelui

5. Sinonimia- în cazul sinonimiei, 2 sau mai mulți termeni din aceeași limbă desemnează același conceptEx.: - focalizare – concentrare - NaCl - clorură de sodiu => sinonimie totală- în general, sinonimia nu este agreată în terminologie deoarece îngreunează comunicarea, fiind contrară principiului de bază în terminologie, respectiv absența ambiguității și transparența

cvasisinonimia = sinonimie parțială- uneori există un grad ridicat de asemănare între concepte, astfel încât termenii pot fi frecvent confundați- chiar dacă cei doi termeni par a fi sinonimi, există diferențe în conținutul semantic

Ex.: - excursie = plimbare sau călătorie de obicei în grup cu scop educativ, sportiv, distractiv- călătorie = un drum spre un loc mai îndepărtat

Formarea termenilor

- în general, modalitatea de formare a termenilor nu diferă radical de modul de formare a cuvintelor din limbajul uzual

a) Terminologizarea - terminologizarea unui cuvânt din limbajul uzual implică înzestrarea cuvântului cu un sens specific în afara valorii semantice existente, care corespunde unui concept specific dintr-un anumit domeniu de activitate- în acest fel, cuvântul respectiv dobândește statutul și caracteristicile unui termen, respectiv aparține unui domeniu de specialitate și face parte dintr-un sistem de termeni - prin acest proces nu se modifică valoarea semantică pe care cuvântul respectiv a avut-o în limbajul uzualEx.: – prognoză – da, doar cu semnificația din domeniul meteorologic (previziune, prevedere a timpului bazată pe date științifice)

b) Derivarea- este una dintre cele mai productive metode de formare a termenilor- pe lângă elementele familiare de derivare existente în limbajul uzual, preluate și în limbajele specializate un mare număr de elemente de derivare sunt specifice unui anumit domeniu de specialitate- elementele de derivare variază atât ca formă, cât și ca înțeles în diverse limbi, deși unele au caracter internațional- în general, prefixele sunt de origine greacă sau latină (sunt comune majorității limbilor europene)Ex.: NonPseudo = fals, pretins (pseudoartist)Inter = întreIntra = în, în interiorulProto = cel dintâi (prototip, protozoare)Trans = pesteTele = la distanță (telecomandă)Pan = tot, întreg (paneuropean = ne referim la întreaga Europă, panlatin)