ECONOMICSCategoria economică reprezintă o abstracţie ştiinţifică, o notiune care reflectă una din componentele relaţiilor economice.Economia este o ştiinţă socială care cercetează baza economică a societăţii umane. Ea analizează modul în care societatea administrează resursele relativ limitate pentru satisfacerea nevoilor umane nelimitate. Activit.ec-ca-interact.omului cu nat.realiz.in anumite condit.istorice cu scopul de a produce bunurile necesare p/u satisfacerea cerintelro umane.Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor, premiselor directe şi indirecte, reale şi monetare, care sunt utilizabile şi pot fi atrase, în producerea de noi bunuri economice, necesare satisfacerii nevoilor umane.Costul de oportunitate reprezintă valoarea bunului sau serviciului la care se renunţă. Este fieresc ca fie com e interest in obtin utilitatii max cu costuri min.Sistemul reprezinta о totalitate de elemente care se afla in interactiune si formeaza о unitate distincta.Sistemul ec-ic - o modalitate specifică de utilizare a res-lor ec-ce rare, de organizare a procesului de producţie şi de trecere a bunurilor create de la producător la consumator.Sistemul ec-ei tradiţionale (naturale) - o formă de organizare a activităţii ec-ce, în care bunurile produse sunt destinate autoconsumului, nevoile fiind satisfăcute fără a apela la ec-ia de schimb. Ec-ia naturală este un sistem ec închis, specific ţărilor slab dezvoltate.Ec-ia mixtă –o îmbinare organică a sectorului privat cu sectorul de stat, a mecanismelor pieţei cu reglementarea proceselor ec-ce de către stat, a micilor #ri cu marele corporaţii, caracterizate prin tendinţe monopoliste şi oligopoliste.Termenul "instituţie" este reflectată în sens larg "cumulativ" ca: totalitatea normelor, regulilor, procedurilor şi mecanismelor de realizare, care structurează (ordonează) relaţiile dintre oameni. Proprietatea repr ansamblul relatiilor dintre oamenii, in legatura cu insusirea, posedarea res-lor utilizate in activitatea ec-ica si a rezultatelor acestei activitatiProprietatea repr totalit raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor existente in societate, raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.Proprietate privata , care in functie de subiectul proprietatii poate fi: individuala, individual-asociativa, privata de familie, privat-asociativa. Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe munca salariata.Proprietatea publica, care cunoaste asemenea forme ca: proprietatea administratiei centrale si proprietatea administratiei locale. In tarile socialiste acesta este timpul de proprietate preponderent.Proprietate mixta . Acest tip de proprietate combina, proprietatea privata cu cea publica, iar in unele cazuri proprietate nat cu cea internat. Proprietate mixta poate fi: privat-publica nationala, privat-publica multinationala.Privatizare - proc efectuat de catre organele puterii de stat si consta in trecerea bunurilor statului in propr cetatenilor si asociatilor lor.

Economia naturală reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi, fără a se apela la schimb.Economia de schimb reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice în care agenţii economici produc bunuri în vederea vânzării, obţinând în schimbul lor altele, necesare satisfacerii cerinţelor.Într-o accepţiune generală, prin noţiunea de bun se înţelege orice element al realităţii capabil să satisfacă o anumită nevoie (trebuinţă), indiferent de forma lui de existenţă, de modul în care este procurat de către consumator, sau de natura nevoii satisfăcute.Bunurile libere sunt acele bunuri care, în anumite condiţii de loc şi de timp, sunt nelimitate în raport cu nevoile şi, ca atare, consumarea lor nu necesită un anumit cost (efort).Bunuriile ec-ce reprezintă ansamblul obiectelor materiale luate din natură, prelucrate sau produse ca şi serviciilor de tot felul care pot satisface o anumită trebuinţă umană.Marfa - bun ec-ic care serveşte producţiei sau satisfacerii nevoilor de viaţă ale oamenilor, destinat vînzării-cumpărării prin tranzacţiile bilaterale de piaţă.Valoarea de schimb – raportul cantitativ de scimb al mărfurilor.Bani - . Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa).Puterea de cumpărare a banilor – cantitatea de mărfuri şi servicii care pot fi procurate cu o unitate bănească.Viteza de rotaţie a unităţii băneşti – numărul de rotaţii efectuate de unitatea bănească pu cumpărarea-vînzarea mărfurilor şi pu diferite plăţi în decursul unui an.Circulaţia banilor – mişcarea banilor în sfera de circulaţie pu efectuarea funcţiilor ca mijloc de circulaţie şi mijloc de plată.Convertibilitatea banilor – însuşirea legală a banilor de a fi schimbaţi pe alţi bani prin cumpărare vînzare pe piaţă.Cursul de schimb- numărul de unităţi băneşti străine care se primesc în schimbul unei unităţi băneşti naţionale la momentul dat.

Microeconomie

Piaţa constituie totalitatea relaţiilor de vinzare-cumpărare dintr-un anumit spaţiu geografic. In sens îngust, piaţa poate fi definită drept locul unde se confruntă cererea şi oferta de bunuri, servicii şi capitaluri.Menajele –sunt constituite din indivizi si familiile lorIntreprindele-sunt unitatile de productie ,ce creeaza bunuri si servicii,destinate vinzarii-cumpararii.Firma-repr.organizatia ce poseda si gestioneaza una sau mai multe #.Firmele se preinta in calitate de agenti ai cererii,achizitionind resursele necesare p/u activitatea lor,si in calitate de agenti ai ofertei bunurilor produse de ele.Statul-repr.agentul economic colectiv, cu un ansamblu de institutii si organizatii respective,care are obiectivul de a maximiza bunastarea sociala in cadrul bugetului existentInstitutiile financiar-bancar-sunt unitatile,functia principala a carora este de a colecta,transfera si repartiza disponibilitatile financiare.

Restul lumii-ca agent economic,nu se caracterizeaza printr-o functie,ci prin zona de actiune ,prin dependenta nationala-statala intre agenti economici.Infrastructura Pietii -constituie ansamblul de institutii, serv, #-ri specializate, generate de realtiile de Piata, ele la rindul lor asigura o functionare civilizata si eficienta a pietii. Concurenţa, care este o formă de rivalitate între subiecţii relaţiilor de piaţă cu privire la obţinerea unor condiţii mai bune de producere, cumpărare şi vînzare a mărfurilor, influenţează, la rîndul ei, celelalte trei elemente ale nucleului pieţei - cererea, oferta şi preţul.CEREREA – reprezintă cantitatea totală dintr-o anumita marfă dorită, care poate fi cumpărată de un individ într-o perioadă anumită de timp, la un anumit preţ. Bunuri normale – cînd veniturile consumatorilor cresc, creşte şi cererea la majoritatea mărfurilor (carne, îmbrăcăminte ,încălţăminte).Bunuri inferioare – bunuri a căror cerere se reduce odată cu creşterea vetiturilor. Cînd veniturile cresc, curba cererii la astfel de mărfuri se deplasează nu la dreapta, ci la stînga.Oferta reprezintă cantitatea maximă dintr-un anumit bun, pe care un vînzător intenţionează să o vîndă într-o perioadă determinată de timp la un anumit preţ.Surplusul producătorului reprezintă diferenţa dintre ceea ce producătorul primeşte (prin preţul de echilibru şi ceea ce el cheltuieşte (exprimat prin costul marginal).SURPLUSUL CONSUMATORULUI este dat de diferenţa dintre valoarea bunului - cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat.Elasticitatea reprezintă măsura în care o variabilă oarecare „răspunde” la modificarea unei alte variabile.Elasticitatea cererii în funcţie de preţ exprimǎ modificarea cantităţii cerute determinatǎ de modificarea preţului.Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ exprimă raportul modificării procentuale a cantităţii oferite dintr-un bun ca urmare a modificării procentuale a preţului său, celelalte condiţii rămânând neschimbate.Elasticitatea încrucişată a cererii exprimă raportul modificării procentuale a cantităţii cerute dintr-un bun, ca urmare a modificării procentuale a preţului pentru alte bunuri, celelalte condiţii rămânând neschimbate.Comportamentul consumatorului consitue totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziilor individului cu privire la utiliz ven-lor sale pr procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care are nevoie.Curba de indiferenţă reprezintă totalitatea combinaţiilor de consum din două bunuri, de pe urma cărora un individ obţine acelaşi nivel de utilitate. Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare. Utilitatea marginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun. Astfel sumind succesiv toate utilitatile marginale vom obtine utilitatea totala.Utilitatea totală reprezintă satisfacţia obţinută prin consumul unor cantităţi succesive dintr-un bun într-o perioadă dată.activitatea de întreprinzător -activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor,

desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său propriu.Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională, întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător.Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul activităţii de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului, poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru una din deciziile optime.Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent. Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit, ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.Mediul intern al întreprinderii îl constituie oamenii, mijloacele de producţie, infoemaţia şi mijloacele băneşti. Mediul exterior, care asigură nemijlocit eficienţa funcţionării întreprinderii îl constituie, în primul rând, consumatorii de producţie, furnizorii componentelor de producţie, precum şi organele de stat şi populaţia din apropierea imediată a întreprinderii.Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibilitate asupra țelurilor si evoluției unei anumite afaceri careia îi este dedicat. Primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de apariția computerului și a tehnologiei informatice, dar rolul și importanța unui plan bine facut, a rămas aceeași până in zilele noastre.Costul de productie - totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii.Venit   marginal  – venit suplimentar obtinut de o firma care urmarea vânzarii unei unitati suplimentare de produs. Calcularea venitului marginal este deosebit de importanta pentru producator deoarece cu ajutorul acestei marimi se determina cantitatea optima de produse care aduce profit maxim.Venitul total este produsul dintre preţ şi cantitatea vîndută.

Profitul este partea ramasa din venitul total ce revine întreprinzatorului dupa ce s-au scazut toate cheltuielile aferente venitului respectiv. Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica.Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite. Profitul contabil este numit de unii autori profit oficial, legislativ şi statistic.Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu. Din punctul de vedere al contribuţiei la activitatea economică, profitul economic sau legitim reprezintă venitul obţinut de cei ce întemeiază, organizează şi administrează o firmă şi care sunt proprietarii bunurilor produse de către firmă.Profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. în genere, atunci când se face teoria generală a profitului se are în vedere acest tip de profit. Profitul contabil, ca şi cel economic, poate fi privit ca profit normal şi ca supraprofit.Optimul producatorului constituie un criteriu de comportament, conform caruia producatorul urmareste ca, la un cost de productie total dat, sa maximizeze productia obtinuta. În cazul în care, însa, nu este necesara marirea ofertei de bunuri economice, starea de optim a producatorului presupune ca un volum de productie dat sa se obtina cu costuri minime. În vederea optimizarii volumului productiei si maximizarii profitului, trebuie sa se tina cont de relatia dintre costul marginal si venitul marginal.Profitul obtinut este maxim atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal, deoarece în acest caz se obtine o diferenta maxima între totalul încasarilor si totalul cheltuielilor. În determinarea nivelului productiei care maximizeaza profitul este utila si cunoasterea unui caz particular - pragul de rentabilitate.Teoria producătorului presupune utilizarea unor instrumente de analiză, obiectivul sau funcţia scop şi construcţia funcţiei ofertei. Teoria permite producătorilor evitarea soluţiilor costisitoare şi luarea celor mai avantajoase decizii economice în vederea atingerii scopului de maximizare a profitului.Produsul marginal reprezintă volumul suplimentar al producţiei rezultatul din creşterea cu o unitate a nivelului unui factor de producţie, nivelul celorlalţi factori de producţie fiind menţinut neschimbat.Produsul marginal al muncii , particularizarea noţiunii produs marginal al unei resurse la situaţia forţei de muncă, reprezintă producţia suplimentară obţinută ca urmare a utilizării unui muncitor suplimentar, in condiţiile in care celelalte resurse sunt fixe.

PM = ΔQ / ΔM, in care: PM = produsul marginal al muncii; ΔQ = modificarea producţiei; ΔM = modificarea numărului de muncitori.

Izocuanta este o reprezentare grafică a unui ansamblu de substituiri a factorilor de producţie care conduc la obţinerea aceluiaşi volum al producţiei. Fiecare punct de pe izocuantă reprezintă deci o anume combinare a factorilor ce permite obţinerea aceluiaşi volum al producţiei. Aceasta înseamnă că nivelul producţiei rămâne constant iar raportul factorilor de producţie se schimbă continuu.Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea innvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si desfacere a marfurilor.Concurenta loiala(sau corecta )- se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale societatii.Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influența prețurile de pe piață.

Concurenta perfecta se defineste prin câteva trasaturi fundamentale si anume:

Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.

Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator.

Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.

Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere.

Transparenta pietei - atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret.    informare perfecta - cumparatorii si vânzatorii sunt în posesia tuturor informatiilor relevante referitoare la piata, inclusiv cele privind pretul si calitatea produsului;

acceptarea pretului - cumparatorii si vânzatorii nu sunt capabili sa influenteze individual pretul la care produsul se poate vinde sau cumpara; acest pret se formeaza pe baza mecanismului pietei libere si reprezinta ceva dat din afara pentru toti protagonistii pietei;

fluiditate: toate resursele sunt complet mobile. Sunt bariere minime deintrare şi ieşire a firmelor de pe piaţă.

Practic intrarea şi ieşirea de pe piaţă sunt instantanee şi fără costuri.

transparenţă : vânzătorii şi cumpărătorii au o informaţie perfectă asupra pieţei, astfel încât deciziile se iau în condiţii de certitudine.Echilibrul firmei pe termen lung, in conditiile concurentei perfecte, se bazeaza pe mai multe premise. In primul rand, pe termen lung, toti factorii de productie sunt variabili, astfel incat firmele pot sa-si dezvolte capacitatile vechi de productie sau sa-si construiasca altele noi.Strategia pe termen lung a unei firme competitive este urmatoarea: -daca firma este deja pe piata, produce o cantitate la care costul marginal egaleaza pretul produsului; -daca pretul este inferior costului unitar mediu, firma va realiza pierderi si pe termen lung nu merita sa ramâna pe piata.Concurența imperfectă, este situața de pe piață în care condițiile necesare pentru existența concurenței perfecte nu sunt satisfăcute.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc. Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producatorMonopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic. Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun.Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.Monopsonul reprezintă acea structură a pieţei în care există un singur cumpărător pentru un anumit bun şi mulţi vânzători pentru acel bun.Concurenta monopol – structura de P in c/e oferta Pi provine de la un nr mare de # a caror produse desi sint similare sint diferintiate, acest tip de concurenta se intilneste in domeniu vinzarii cu amanuntul.Piata monopol -. este o piaţă la nivelul unei ramuri (sub-ramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurată de un singur producător.Piata ologopol omogena e in cazul producatorilor de prod standardizate. P oligopola e diferitianta de P prod c/e se aseamana dar & se deosebesc.Notiunea de monopol constituie 2 cuvinte grecesti: “monos”- singur & “polen”-vinzator. P de monopol e o P la nivelul unei ramuri sau al unui singur produs pe c/e oferta unui bun e asigurata de un singur producator.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.

Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun.Discriminarea prin pret e o situatie in c/e intreprinderea monopol vinde aceleasi produse la preturi diferite & in c/e diferenta de pret nu e justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret e una din modalitatile de extindere a pietii in conditiile monopoluluiProfitul maximal se obţine m cazul în care venitul margina, adică venitul dobîndit prin realizarea unei unităţi suplimenta re dintr-un bun oarecare, este egal cu costul marginal.Discriminarea prin preţ este o situaţie în care întreprinderea-monopolist vinde aceleaşi produse la preţuri diferite şi în care diferenţa de preţ nu este justificată de diferenţa de cost.Oligopolul inseamna-vinzatori putini.Concurenţa monopolistă reprezintă o structură de piaţă în care oferta provine de la un număr mare de firme, ale căror produse, deşi similare, sunt diferenţiate.Factorul pamant reprezinta totalitatea resurselor naturale (suprafetele agricole, padurile, apele,aerul, resursele productive) pe care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform intereselor lor de consum.Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).Munca privita ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane(fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata(cladiri, masini) care participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare.Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge la limita maxima a utilizarii capacitatii productive datorita efectului introducerii continue a progresului tehnic.Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricante etc.de care dispun agentii economici.

Inteprinderea reprezinta cadrul organizational unde se manifesta abilitatea inteprinzatorului, spiritul de initiativa si risc, capacitatea acestuia de a combina eficient factorii de productie.Notiunea de capital cuprinde bunuri de natura eterogena. Conceptual de dobinda a fost utilizat in cazul capitalului monetar sau de imprumut. In sens ingust, dobinda e un venit pe c/e il insuseste proprietarul capitalului banesc c/e compensa pt suma de bani imprumutata. Ea constituie pretul capitalul moneda dat in folosinta temporara. In sens larg dobinda constituie un venit ce revine proprietarului oricarui capital inturnat in activitatea eco in indiferite daca acest e imprumutat sau aprtine intreprinzatorului respective. Marimea si dinamica dobinzii sint determinate cu ajutorul urmatorilor indicatori: masa dobinzii sau suma absoluta a dobinzii. rata dobinzii se calculeaza ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat. Piata muncii reprezinta locul abstract in c/e se intilnesc D de munca cu oferta de munca. Pe acesta P au loc negocierile intre cumparatorul si vinzatorul fortei de munca. D de munca din partea # depinde de D menajelor de bunuri si serv. Cererea de munca reprezinta nevoia reala de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie. Cererea de munca depinde de ritmul de crestere economica, de nivelul si dinamica productivitatii muncii, de structura productiei si activitatilor economico-sociale, de formele de ocupare si regimul ocuparii etc.pretul bunurilor rezultate din utilizarea factorului munca; intre modificarea preturilor de pe piata diferitelor bunuri si modificarea cererii de munca exista o relatie pozitiva;gradul de substituire a muncii cu un alt factor de productie influenteaza negativ cererea de munca; modificarea pretului unui alt factor de productie care poate substitui munca determina o modificare in aceeasi directie a cererii de munca; nivelul calitativ al muncii - modificarea calitatii muncii determina o modificare in acelasi sens a cererii de munca;asteptarile intreprinzatorilor - considerand ca toti ceilalti factori raman constanti, evolutia cererii de munca depinde direct de previziunile intreprinzatorilor in legatura cu mersul afacerilor.Oferta de munca reprezinta munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Ea este asigurata de resursele de munca existente pe piata. Resursele de munca ale unei tari reprezinta totalitatea populatiei in varsta de munca si apta de munca. Limitele varstei de munca sunt determinate de la o tara la alta prin legislatie.Piata Salariul e remunerarea muncitorului salariat pt utlizarea muncii acestuia in calitate de factor de productie. Salariul reprezinta in mediu circa 50%-70% din PIB in mai multe din tari dezvoltate. Salariul nominal reprezinta suma de bani pe c/e o primeste salariatul pt munca depusa. Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri & serv c/e poate fi cumparata la un moment dat cu salariul nominal.

Marimea salariului real depinde de nivelul impozitelor, precum & de puterea de cumparare a banilor. Formele de salarizare constituie modalitatile cu ajutorul carora se stabileste marimea & dinamica salariilor individuale, adica a acelei parti din produsul muncii c/e revine angajatilor.Salarizarea pe unitatea de timp stabileste marimea salariilor in functie de durata muncii ( ora, zi, saptamina, luna, trimestru, an). Aceasta forma de salarizare permite efectuarea unui lucru calitativ, constiincios. In acelasi timp se stimuleaza cresterea productivitatii muncii & adeseori necesita supravegherea angajatilor. Salarizarea in accord presupune remunerarea muncii in functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile & operatiunile efectuate. Salarizarea in accord contribuie la cresterea productivitatii muncii & permite evidentierea efortului fiecarui salariat. Salarizarea mixta e o imbinarea a celorlalte doua forme de salarizare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o unitate de timp. Salariul mixt constituie participarea salariatilor la repartizarea profitului #.Renta e veniul pe care il obtine posesorul unui factor deproductie disponibil in cantitati limitate si ai carui oferta e rigida. Ea e plata pt utilizarea temporara a factorilor de productie deosebiti, cu insusiri speciale.Renta de abilitate – aceasta forma de renta revine unui individ c/e poseda niste calitati rare, deosebite. Renta de abilitate poate fi obtinuta de un jucator celebru de fotbal, un savant etc. renta minima se intilneste in industria extractive si revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la suprafata pamintului, adica cu pondere mai ridicata a elem exploatat renta de constructie – aceasta forma de renta e insusita de catre posesorii unor constructii asezate fie mai aproape de centru unei localitati fie intro zona unde e mai dezvoltata infrastructura sau se afla in vecinatatea unui loc celebru sau a unei zone de agreement renta vinzatorului – e obtinuta din vinderea marfii la un prêt mai ridicat decit pretul de P renta cumparatorului constituie un surplus de venit ce revine individului c/e procura un bun oarecare la un prêt mai mic decit cel estimate initial renta de marca – e obtinuta de catre detinatorii unor produse de marc ace se bucura de o popularitate deosebita printer cumparatori. Pretul pamintului constituie suma de bani platita de catre comparator vinzatorului acesteea pt obtinerea dreptului de proprietate asuprea pamintului respective.

MacroeconomiaMacroeconomia poate defini obiectul său de studiu în diferite modalităţi:macroeconomia fiind un compartiment din teoria economică (economics).Analizează sist.de relaţii economice care apar între indivizi în procesul producţiei saciale la nivel de toată economia naţională, ţinînd cont de raretatea resurselor economice şi condiţiile concurenţei imperfecte. Spre deosebire teoria economică care analizînd acest sistem de relaţii economice are scopul de a evidenţia legăturile cauzale dintre fenomenele analizate, macroeconomia studiază legăturile funcţionale

dintre aceste fenomene. De aici rezultă că analiza macroeconomică are un caracter aplicativ.macroeconomia analizează agregatele macroeconomice corelaţia şi interacţiunea dintre ele cu scopul de a determina condiţiile de realizare a echilibrului macroeconomic.macroeconomia analizează politicile macroeconomice din punctul de vedere a esenţei lor, instrumentariul folosit pentru a influenţa asupra problemelor din diferite fază a ciclului economic şi consecinţele apărute în economia naţională.Funcţia cognitivă (sau de cunoastere) – adică funcţia de studiere a realităţii economice, de colectare a faptelor şi fenomenelor ec-ce, de sintetizare şi explicare a acestora.Funcţia metodologică(practica) – constă în faptul că teoria ec-că elaborează modalităţile şi instrumentele de analiză a fenomenelor şi faptelor ec-ce, formulează principalele categorii, legităţi şi tendinţe în evoluţia activităţii ec-ce, toate acestea fiind folosite în procesul de cercetare de către celelalte ştiinţe ec-ce.Funcţia de prognozare – are ca obiectiv elaborarea, în baza cercetărilor efectuate, a strategiilor şi programelor de organizare mai eficientă, mai productivă a activităţii economice.Funcţia informativ-educativă – constă în formarea orizontului economic al cetăţenilor unei ţări, în familiarizarea cu modul de funcţionarea a economiilor contemporane, în dezvoltarea convingerii că nivelul de viaţă într-o ţară sau alta depinde, în primul rînd de nivelul productivităţii muncii cetăţenilor acesteia.teoria multiplicatoruli care prevedea că investiţiile realizate din bugetul de stat în anumite ramuri ale economiei vor provoca o creştere multiplicată la nivelul produsului social. teoria acceleratorului – ne arată care va fi influenţa.Agregatele macroeconomice sunt marimi sintetice cu care se masoara  rezultatele intregii activitati economice reprezentate de bunuri si servicii.conceptul de productie se refera la  activitati socialmente organizate, o parte mai mare sau mai mica a activitatii economice cunoscuta sub denumirea de 'economie subterana' - 'scapa' inregistrarilor statistice traditionale.Agregatele macroeconomice de rezultate evidentiaza productia finala (PF). Daca productia din economie s-ar exprima prin valoarea bunurilor si serviciilor produse de catre toti subiectii economici s-ar obtine un indicator care ar cuprinde inregistrari repetate de rezultate. Astfel, indicatorul obtinut (productia bruta - PB) inglobeaza in valoarea lui, si valoarea bunurilor produse si consumate in aceeasi perioada (consumul intermediar - CI) pentru a se realiza noi produse.Macroeconomia în calitate de obiectiv de bază evidenţiază problema realizării echilibrului macroeconomic dintre cererea agregată şi ofertă agregată.Variabile cantitative utilizate pentru descrierea circuitului ec de tip flux – un parametru ec valoarea caruia se masoara intro unitate de timp (de regula un an) ex: economiile, investitiile, deficitul bugetar, produsul intern brut.Variabile cantitative utilizate pentru descrierea circuitului ec de tip stoc – un parametru ec marimea caruia se masoara la un anumit moment dat ex: masa monetara, acumulare de capital.

Variabile cantitative utilizate pentru descrierea circuitului ec indicatori ce reflecta starea conjucturii ec. – ex rata dobinda, nivelul preturilor, rata inflatiei, rata somajului.Fluxul economic reprezinta o masa de bunuri, servicii sau moneda in miscare, exista doua tipuri de fluxuri:Fluxuri reale: de bunuri si servicii; de factori de productie;Fluxuri monetare: reprezinta veniturile si cheltuielile agentilor economici.Politicile structural se refera indeosebi la planificarea macroec-ca (dar, in sens larg, aici se include si elaborarea obiectivelor si strategiilor social-ec-ce pe termen lung precum si , in actual etapa din tara noastra, politica de privatizare a societatii sau politita de reglementare/dereglementare cu specia sa, nationalizare/denationalizare).Politici de ajustare se refera la : politica monetara, politica fiscal, politica de preturi, politica de venituri.Politicile de environement privesc: mediul natural, mediul ec-ic extern si mediul monetary extern.Macrostabilizarea ec-ca este rezultatul aplicarii tuturor celor 3 categorii de politici, nici un stat neaplicind o anumita politica pura ci, un mix de politici, in functie de situatia concreta din tara respective si de filosofia ec-ca si sociala a guvernului care detine puterea politica de stat. Tranzitia ec-iei presupune destructurari (la nivelul proprietatii, al sistemului financiar bancar, chiar la nivel moral si social), deci dezechilibrari care efecteaza sau chiar pericliteaza eforturile de macrostabilizare, trebuie retinut, insa ca tranzitia nu se produce de la sine, ea este infaptuita sub coordonarea unitara a statului, reprezentind o interventie subiectiva, pe baza unei strategii ec-ce si a unei filosofii social-politice. Din acest motiv, devine obligatoriu ca politicile structurale si cele de ajustare sa formeze un mixt coerent din punct de vedere functional.Rezultatele macroeconomice (la nivelul economiei nationale) reprezinta iesirile din activitatile agentilor economici agregati, pe care piata le valideaza, iar cunoasterea si analiza evolutiei lor are o semnificatie practica deosebita. Astfel, pentru agentii economici, rezultatele macroeconomice constituie punctul de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii si utilizarii factorilor de productie, stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice. PNB (produsul national brut) - valoarea bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul unei tari + VBS produs de firme românesti din strainatatePIB (produs intern brut) - valoarea bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul nationali indiferent de firme autohtone sau straine.producţiei materiale (S.P.M.) a fost conceput şi s-a utilizat o dată cu apariţia pe scena istoriei a statelor socialiste. Acest sistem se bazează pe teoria muncii productive şi a valorii muncă, potrivit căreia numai munca prestată în sfera producţiei materiale creează bunuri economice şi, deci, venituri.Sistemul conturilor naţionale (SCN ) constituie un instrument complex de evidenţă, anliză şi decizie economică şi se fundamentează pe teoria factorilor de producţie, potrivit căreia factorii participanţi la multiplele activităţi economice

sunt recompensaţi în raport cu serviciile aduse (munca prin salarii, natura prin rentă, capitalul prin profit şi/sau dobândă).Valoarea nominală - valoarea indicată pe fiecare titlu de valoare la momentul emisiunii  acesteia  şi  care  serveşte  drept  temei  pentru calcularea dobînzilor, dividendelor.VN (venitul national) exprima veniturile factorilor de prosucti implicate in activitatea economica (venituri din munca si din propriette). VN este produsul national net la preturile factorilor (preturile de baza).Venitul national brut (VNB)= VN+AVenitul national disponibil (VND ) este VN orectat cu transferuri cu strainatatea care nu au legatura cu procesul de productie (cotizatii, ajutoare, txe etc): VND=VN+STCSSTCS- soldul (incasari minus plati) transferurilor curente cu strainatateaVenitul personal al menajelor (VPM) reprez partea di venitul national care revine menjelor:VP=VN-VAS+TMVAS- venituri care revin altor sectoare: contribute pentru asigurarile sociale, profituri nedistribuite ale firmelor, mpozitul pe profitTM- transferuri catre menaje: pensii, ajutor de somaj, alte ajutoare, burse, alocatii.Venitul disponibil al menajelor (VDM) este valoarea ramasa dupa plata impozitelor si taxelor platite de ppulatie:

VDM=VPM-Imp.pop.Venitul personal disponibil este folosit p-u cumpararea bunurilor si serviciilor de consum si pentru economisire.PIB-ul este "Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita perioada de timp, de regula un an." PIB = consum + investiţii + exporturi − importuriFluctuatii ciclice- sunt fluctuatii agregate, reproducindu-se cu o anumita regularitate, desi nu se  reproduc la aceleasi dimensiuni.Ciclicitatea- este forma de miscare, de existenta a economiei in care fazele de crestere alterneaza cu cele de regresare si depresiune.Ciclul economic-reprezinta perioada de timp, de la inceputul unei crize economice pina la inceputul altei crize economice. Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa intre C si O agregate, in cadrul pietelor: bunurilor materiale si sv, muncii, monetare, a capitalurilor, al economiei in ansamblul ei, care are la baza o alocare si o folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor economice in inredependenta lor.Echilibrul economic static reflecta starea momentana a economiei, considerata drept punct de referinta. Echilibrul economic dinamic reflecta tendinta obiectiva de adaptare in dinamica a O la exigentele C, de realizare a concordantei intre C si O, de fiecare data la un nivel superior.Presiunea    este acea forma a dezechilibrului, care se manifesta printr-o O mai mare decat C, concurenta fiind foarte puternica intre ofertanti si cumparatorii find aceia care fac selectia bunurilor economice care se vor produce.

Absorbtia corespunde cu situatia in care, pe piata, exista C excedentara, concurenta fiind f puternica intre cumparatori, cresterea volumului vanzarilor este determinata de producatori, care gasesc cumparatori pt tot ceea ce produc. Vanzatorii au posibilitatea sa-si aleaga cumparatorii.Fluctuaţiile sezoniere se derulează, de regulă, pe parcursul unui an, ca urmare a influenţei unor factori naturali sau sociali şi sunt în general explicabile şi previzibile. Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice, de interdependenţele dintre părţile sale.Criza repr un punct de la care inceteaza cresterea economica si incepe recesiunea.Recesiunea este faza in care are loc o reducere continua a activitatii economice. se reduc vinzarile, scad profiturile si salariileInviorarea constituie faza in care, pe baza reinoirii capitalului fix si aplicarii noilor tehnologii, are loc reluarea procesului de productie si cresterea veniturilor populatiei si ale #rilor.Expansiunea este faza ciclului in care are loc cresterea cu ritmuri importante a produsului national, a cererii de forta de munca, a veniturilor populatiei si ale #rilor." teoria ciclului de reinvestiţional susţine că originea mişcării ciclice decurge din procesul reproducţiei capitalului (cel fix n.n.), a cărui înlocuire este amplă în unele perioade şi nesemnificativă în altele.Teoriile supraacumulării de capital explică evoluţia ciclică prin fluctuaţiile investiţiilor. Criza - Situatie in care economia unei tari trece brusc printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de regula de o criza financiara.Politicile anticiclice îşi au originea în modalităţile fundamental diferite de a percepe cauzele fluctuaţiilor ciclice. Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune - chiar cu preţul unui deficit bugetar - cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula producţia în vederea trecerii la faza de recesiune). Consumul reprezintă partea din venit cheltuită pentru procurarea de bunuri şi servicii destinate satisfacerii necesităţii menajelor şi a necesităţilor generale a societăţilor.Consum intermediar-consum de materie primăConsum privat- bunurile şi serviciile achiziţionate de către populaţie cu scopul satisfacerii necesităţilorConsum public- reprezintă consumurile instituţiei administraţiei locale şi de stat efectuate pentru prestarea serviciilor publice. Economiile apar în practica economică în urma realizării procesului de economisire.Investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor orientate spre achiziţionarea bunurilor de capital în scopul sporirii avuţiei societăţii.Venitul naţional reprezintă venitul total obţinut din utilizarea factorilor de producţie într-o anumită perioadă de timp.efectul de accelerare în teoriei acceleratorului care ne descrie influenţa modificării PIB-ului asupra modificării investiţiilor.Modelul AD-reprez acea cantitate de bunuri si servicii pe care menajele, firmele, statul si strainatatea sint predispusi sa

procure intr-o anumita per de timp la anumit niv al preturilor, a inflatiei si a ocupatiei fortei de munca.Modelul AS reprez un model macroecon care ne reflecta acel niv al PIB care poate fi creat in eie intr-o per de timp la un anumit niv al pretului, al inflatiei si al somajului. Cererea agregat a (global a ) reprezinta ansamblul cerintelor solvabile de bunuri si servicii produse într-o economie, într-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora. Cererea pentru consumul personal (C) este reprezentata de totalitatea cheltuielilor de consum ale sectorului privat (gospodariilor) pentru achizitionarea de bunuri materiale (inclusiv bunuri durabile) si servicii de consum (finale).Achizi t iile guvernamentale (G) (ale administratiilor publice locale si centrale) se refera la cheltuielile pentru consumul public si investitiile publice. Cererea pentru investi t ii (I) reprezinta cheltuielile firmelor pentru investitii brute, definite în sensul de adaos la stocul de capital tehnic (formare bruta de capital fix si cresterea stocurilor).Exporturile nete (EN) reprezinta diferenta dintre exporturi si importuri (EN =EX-IM) si reflecta influenta comertului exterior asupra cererii agregate (cererea agregata a strainatatii, a restului lumii).Oferta agregat a (global a ) reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor oferite pe piata nationala de catre toti agentii economici, autohtoni si straini.Factorii   non-preţ determină deplasarea în spaţiu a curbei ofertei agregate. Factorii   de preţ conduc la deplasarea de-a lungul curbei ofertei agregate. Venitul naţional potenţial(VN*)este nivelul maxim al venitului naţional obţinutîn condiţiile în care factorii de producţie din economia naţională sunt utilizaţi la niveluri optime.Decalaj recesionist– apare atunci când VNR este mai mic decât VN*. Decalaj inflaţionist– apare atunci când VNR este mai mare decât VN* Decalaj inflaţionist– apare atunci când investiitile planificate sunt mai mari decit economisirile. (Ig> S).Piata muncii reflecta legaturile reciproce dintre realitatile demografice care determine oferta de munca si cereri ale dezvoltarilor,categoriilor economico-sociale care genereaza cererea de munca.SOMAJUL→ o stare de inactivitate econmica totala sau partiala proprie celor care nu au un loc de munca. somaj voluntar – este determinat de refuzul de a se angaja a celor ce apreciaza ca salariul sau conditia de munca nu recompenseaza in mod corespunzator eforturile pe care acestia le consuma in productie.somaj involuntar – apare atunci cand dispozitia de munca este impusa de catre angajator .somaj natural sau somaj normal – reprezinta o forma de somaj care nu este determinata de factorii conjuncturali sau monetari.somaj ciclic – reprezinta excedentul fortei de munca a carei geneza ciclica este determinata de conjunctura economica cu caracter sezonier al diferentelor activitatii economice.

somaj structural – este determinat de tendinta de restructurarile economice care au loc sub incidenta crizelor economice , sau ale revolutiilor tehnico-stiintifice, sau inchiderii firmelor , sau restructurarii fundamentate si orientate datorate modificarii gustului de consum, respectiv ale actiunii consumatorilor.somaj tehnologic – determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de centralizarea unor capitaluri ale sectoarelor economice care conduc la restrangerea locurlor de munca.somaj tehnic – reprezinta o stare de inactivitate fortata impusa de discontinuitatile care intervin in procesele de productie pe un timp determinat(grevele,intreruperea energiei termice, electrice, clima defavorabila, defectiuni in sistemul de productie, etc).somaj de crestere economica – este provocat de cresterea cererii de locuri de munca ca urmare a intrarii unor activitati economice in faza de recesiune.In aceste conditii , fie se reduce timpul individual de munca , adica diminuarea venitului personalului angajat, fie se reduce arbitrar valoarea manoperei pe timpul lucrat , adica venit salarial scazut. somaj frictional (de tranzitie) – reprezinta starea de inactivitate momentan temporara care corespunde unei situatii sau faze intermediare datorate schimbarii locului de munca dintre doua activitati de la locul vechi la viitorul loc de munca.somaj de inadaptare – reprezinta o forma determinata a populatiei active, caracterizata prin imposibilitatea organizatorica de a se adapta la tehnicile si tehnologiile dezvoltarii actuale care presupune viteza de executie si flexibilitate crescuta.somaj apparent – reprezinta forma de contradictie dintre autoritatea angajatoare si dreptul solicitantului la ajutorul social ce compenseaza partial efectul pierderii salariului .Aceasta forma de somaj este caracteristica persoanelor care sunt indecise de a ocupa sau nu o anumita functie sau loc de munca precum si factorul social uman aflat in perioada de reconversie profesionala.somaj deghizat – reprezinta existenta locurilor de munca cu productivitate scazuta in care angajatii primesc un nivel redus de salariu, ei nefiind de fapt nici someri, nici angajati.Masa şomajului constă din numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia.şomajul total, care presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii; şomajul parţial, care constă în diminuarea activităţii unei persoane, în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării; şomajul deghizat, specific mai ales ţărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparentă cu productivitate mică.Şomajul tehnologic - trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului mod tehnic de producţie la cele ale noului mod tehnic de producţie, cât şi de procesul centralizării capitalului şi concentrării producţiei.

Şomajul intermitent este cauzat de insuficienţa mobilităţii mâinii de lucru sau de decalajele între calificările disponibile şi cele cerute; acesta este şi consecinţa practicării contractelor de angajare pe perioade scurte. -Şomajul de discontinuitate în muncă se coroborează cu reglementările privind concediile de maternitate şi alte aspecte ale vieţii de familie.-Şomajul fricţional se manifestă când, unele persoane îşi părăsesc serviciul avut în mod voluntar sau prin concediere şi în consecinţă, pentru o perioadă de timp sunt şomeri. Şomajul sezonier este specific în activităţile economice care sunt influenţate de factorii naturali (agricultură, construcţii), ceea ce se repercutează şi asupra cererii de muncă. Este, de regulă, un şomaj de durată relativ scurtă. piata financiara: - este locul schimburilor directe de capitaluri pe termen mediu si lung intre debitori si investitori, iar suportul operatiunilor il constituie valorile mobiliare.piata primara (care ne asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibil pe piata interna sic ea internationala); piata secundara asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.Piata monetara este o piata a capitalurilor pe TS unde se intilneste cererea si oferta de fonduri, din partea agentilor economici si institutiilor financiar-creditare.piata scontului (se realizeaza vinzarea-cumpararea de cambii), piata interbancara (bancile se imprumuta reciproc), piata certificatelor de deposit (atragerea de resurse banesti prin emiterea certificatelor de deposit negociabile care pot fi rascumparate de banci la o anumita dobanda),piata efecturilor de comert (bancile, firmele sau alte institutii financiare, piata eurovalutelor (atragerea si plasarea de fonduri in valuta inafara tarii de origine a fiecarei valute).Cererea de moned a exprima cererea de active monetare, adica de active care indeplinesc functiile banilor la un moment dat si in medie intr-un orizont de timp ca flux. Oferta de moneda - (masa monetara) reprezinta cantitatea totala de moneda aflata in circulatie la un moment dat.masa monetara fastoc – totalitatea instrumentelor banesti de care dispun agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un moment dat. masa monetara ca flux – masa medie de bani, utilizata intr-un orizont de timp.Multiplicatorul monetar-eprima variatia masei monetare ce rezulta din variatia unei u.m introdusa in sistemul bancar sub forma de numerar (baza monetara).Baza monetara (in sens strict )este cantitatea de moneda centrala (bilete si piese metalice)emise de banca de emisiune.Echilibrul monetar Acea stare în care oferta şi cererea de monedă sunt egale, adica nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie, acea stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie sau este punctul neutru dintre inflaţie şi deflaţie.banci de emisiune, care emit numerar, ca rezultat al autorizarii lor de catre stat,

banci comerciale sau de depozit, care efectueaza multiple operatiuni bancare, banci specializate: institutii de depozit, institutii de creditare specializate, societati financiare, companii de  investitii, banci cooperatiste, case de economii, fonduri de pensii, fonduri de plasamente, case de titluri, banci de afaceri s.a.Creditul reprezinta relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda unei alte persoane, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul sau de reputatia debitorului”. Creditorul   este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda împrumutul. Creditorii acorda împrumuturi din urmatoarele surse:1. mijloace proprii;2. mijloace împrumutate (bancile).Debitorul   este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda împrumutul.Creditul comercial - Creditul comercial este acel credit acordat intre producatori si comercianti prin vanzarea marfurilor, in schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comert). Creditul obligatar - Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile,Creditul ipotecar - Creditul ipotecar reprezinta principala modalitate de sprijinire a proprietatii imobiliare. Creditul de consum- Creditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza.Inflaţia este un proces de creştere continua a nivelului mediu (sau general) al preţurilor şi de diminuare a puterii de cumpărare a monedei.Inflatie taratoare, caracterizata prin faptul ca, cresterea preturilor nu depaseste o limita moderat , de circa 3-4% pe an;-Inflatie deschisa, caracterizata printr-o crestere a preturilor de 5-10% pe an;-Inflatie galopanta, care presupune o crestere a preturilor cu peste 15% anual si care provoaca dezichilibre social-economice.-Inflatie prin cerere, generata de un anumit exces al cererii globale comparativ cu oferta globala, decalaj la care economia nu poate raspunde prompt, ea necesitand un timp de raspuns. Inflatia prin costuri, datorata cresterii preturilor diferitilor factori de productie a materiilor prime, energiei, creditului, fenomen ce conduce la majorarea costurilor de productie si de circulatie si, in final, a nivelului general al preturilor;-Inflatia interna (endogena), generata de dezechilibrele economice si financiare proprii tarii in cauza;-Inflatia importata (exogena), provocata de cauze localizate in exterior, dar care se repercuteaza in interiorul tarii de referinta prin intermediul preturilor de import, al balantei de palti si a cursurilor valutare, al importului de capital.-Inflatia latenta, caracterizata printr-un ritm de depreciere al monedei mai scazut decat ritmul cresterii emisiunii monetare;-Inflatia noua (moderna), caracterizata prin cresterea cronica, generala si progresiva a preturilor, spre deosebire de

perioadele anterioare cand asemenea fenomene erau accidentale, fiind urmate de faze de absorbtie a fenomenului inflationist.-Inflatia deschisa – economia de piata continua sa finctioneze ca un mecanism in care preturile sunt fixe. -Inflatia reprimata – apare atunci cand controlul guvernamental impiedica cresterea preturilor bunurilor de consum si a salariilor, astfel incat excesul de cerere este doar reprimat, nu si redus. Controlul ofertei agregate presupune susţinerea ofertei din economie, acţionând asupra tuturor cauzelor care conduc la scăderea sau stagnarea producţiei naţionale.Politica bugetar-ficala - Politica bugetar-fiscală, fiind о parte componentă a politicii economice a ţării,reprezintă о pîrghie efectivă în reformarea economiei.Bugetul de stat--Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat. Bugetul este o noţiune întîlnită tot mai des în vocabularul economic şi cu o arie largă de utilizare.Anualitatea. Aceasta înseamnă că bugetul este elaborat în fiecare an şi prevederile lui vizează doar cadrul anului respectiv. Veniturile şi cheltuielile prevăzute de bugetul de stat sînt valabile doar pentru durata de timp votată de parlament, adică pe durata unui an.Previzionalitatea. Aceasta înseamnă că sînt planificate din timp atît veniturile, cît şi cheltuielile pentru anul viitor.Echilibrul bugetar sau regula de aur a finanţelor clasice constă în faptul că cheltuielile statului trebuie să fie egale cu veniturile acestuia.în economiile contemporane, aceste principii, atît de populare altădată, au încetat să mai fie aplicate cu stricteţe.Deficitul bugetar- Cheltuieli curente care depăşesc veniturile curente.deficitul structural, care are loc atunci când bugetulajustat în mod ciclic este în deficit şideficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetartotal minus deficitul structural.Grante sunt sursele mai des atrase, nu aduc la creşterea datoriei externe a statului, fiind simplă finanţare dar nu sursă de venit.Credite concesionate. Caracteristica specifică a acestor credite este dobânda mai joasă în comparaţie cu dobânda de piaţă, perioada preferenţială însemnată şi perioada lunga de achitare.Credite comerciale. Ele vin de la băncile comerciale, furnizori străini sau de la guverne străine. Termenele achitării lor variază de la câteva luni până la zeci de ani.multiplicatorul desemneaza un factor care indica in ce masura un impuls economic originar (variabila independenta) influenteaza o marime explicativa (variabila dependenta). Multiplicatorul fiscal reflecta cresterea venitului si a productiei prin diminuarea prelevarilor (impozitelor) efectuate de catre stat, presupunand nemodificat totalul cheltuielilor.Multiplicatorul bugetului echilibrat ne îndică efectele unei majorări a achizitiilor guvernamentale însoțite de o creștere a impozitelor, astfel încît la noul punct de echilibru surplusul bugetar este exact același ca și la punctul inițial de echilibru.Cresterea economica exprima (sintetizeaza) modul in care ansamblul activitatilor economice, privite la nivelul unei

economii nationale, contribuie la sporirea reala a produsului national brut pe locuitor, intr-un orizont indelungat de timp.Cresterea standardului de viata. Sporirea volumului de bunuri si servicii finale la nivelul unei tari este echivalenta, de regula, cu modificarea in sens favorabil a consumului. Atenuarea saraciei. Cresterea capacitatii de productie genereaza mai multe locuri de munca si, deci, surse de venit mai numeroase pentru menaje;Dezvoltarea economica este un concept care caracterizeaza ansamblul efectelor economice, directe si indirecte, care se propaga la nivelul unei economii nationale ca urmare a transformarilor cantitative, structurale si calitative ce au loc in viata economica a unei tari intr-o anumita perioada de timp, sub influenta conjugata a unui sistem de factori.Cresterea economica   pozitiva, sanatoasa, reala : sporirea productiei nationale pe locuitor exprima/inseamna o productie fizica mai mare de bunuriCresterea economica negativa (descrestere economica): productia de bunuri economice pe locuitor, in expresie fizica, scadeCresterea economica exclusiv nominala : sporirea PNB pe locuitor, din punct de vedere fizic, nu are loc, cresterea valorica a acestuia datorandu-se exclusiv cresterii preturilorCresterea economica   zero : PNB real pe locuitor nu se modificaCresterea economica constanta : productia nationala pe locuitor inregistreaza o rata proportionalconstanta de crestere.crestere economica neinflationosta: rata de crestere economica (ritmul cresterii PNB pe locuitor) este superioara ratei inflatieicrestere economica inflationista: rata cresterii economice este mai scazuta decat rata inflatiei.crestere extensiva – realizata prin marirea volumului/cantitatii factorilor de productie utilizati si a volumului de rezultatecrestere intensiva – realizata prin folosirea mai eficienta a factorilor de productie si cresterea productivitatii lorcresterea potentiala – rata de crestere maxima a productiei nationale cu mijloacele disponibilecrestere echilibrata – realizata in conditiile respectarii echilibrelor clasice (al bugetului, al balantei de plati), fara tensiuni inflationiste si cu utilizarea deplina a fortei de muncacrestere exponentiala (ultrarapida) – crestere multiplicativa, cu o rata constantaPolitica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a bunăstării.Să r ă cia reprezintă lipsa de mijloace financiare necesare unui trai adecvat în raport cu standardele colectivităţii. Putem distingeîntre sărăcia absolută  şi sărăcia relativă. S ă r ă cia absolut ă semnifică situaţia în care venitul bănesc al unei persoane este prea mic pentru a-l menţine în viaţă şi sănătos. Să r ă cie relativ ă - situaţia în care standardul de viaţă al unei persoane este substanţial diferit de nivelul societăţii în care trăieşte, astfel încât nu poate participa la o viaţă normală.Economia mondiala – un sistem complex, dinamic, care incorporeaza ansamblul economiilor nationale dar si relatiile, interdependentele economice dintre ele, generate si dezvoltate pe baza diviziunii internationale a muncii, precum si de

mecanismele, normele juridice si institutiile nationale si modiale conform carora se realizeaza aceste legaturi.Conceptul de diviziune mondiala a muncii exprima relatiile ce se stabilesc intre economiile nationale cu privire la distribuirea activitatilor economice intre ele si arata modul de inserare, pozitia si locul fiecarei tari si grup de tari in economia mondiala, specializare a agenţilor economici în vederea participării la circuitul economic mondial.specializarea intersectoriala – bazata, initial, pe complementaritatea dintre sectorul industrial si cel agricol;specializarea interramuri (echipamente – bunuri industriale de consum);specializarea intraramuri (bunuri industriale de consum – bunuri industriale de consum,echipamente - echipamente);Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite nu ca o simpla suma aritmietica ci in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial. Cooperarea economica internationala reprezinta o forma superioara a legaturilor economice dintre state, in care se impletesc elemente din domeniul productiei cu cele din sfera circulatiei, cele din economie cu cele din stiinta si tehnica, presupunind existenta unei legaturi mai stranse si pe perioade mai lungi intre parteneri.importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentruconsumul productiv şi neproductiv; exportul de mărfuri- totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări.Fondul Monetar Internaţional reprezintă alături una dintre cele mai mari construcţii internaţionale concepute de SUA şi într-o măsură mai mică de Regatul unit al Marii Britanii, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.sistemul valutar se caracteriza prin instabilitate, statutul valutei de rezervă nefiind atribuit vreunei valute, iar în sfera raporturilor economice internaţionale predominau relaţiile comerciale şi de plăţi bilaterale.Balanţa de plăţi. Instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada, de obicei un an.Balanta de plati regionala : înregistreaza toate operatiunile economice ale unei tari cu un grup de tari, uniune economica sau monetara;Balanta de plati bilaterala: înregistreaza operatiunile economice între doua tari;Balanta de plati program:  este varianta proiectata pe un orizont de timp viitor, proiectiile referindu-se în principal la contul curent si la investitiile nete în economieBalanta de piata: are în vedere fluxurile de încasari si plati în valuta înregistrate pe o perioada determinata (de regula mai mica de un an). În cazul acestei balante sunt înregistrate si previziunile cu privire la încasarile / platile potentiale.

Adaugator,dar principalele notiuni sunt de sus107.Libertate economica- posibilitatea recunoscuta si garantata prin legea oricarei pers de a inchei cu orice alta pers

orice fel de tranzactii econ prevazute de lege,precum ssi de a modifica sau de a desface tranzactiile incheiate.

108.Legea unitatii marginale descrescinde- relatie de dependent intre cantitatea detinuta sau consumata dintre un bun econ oarecare si satisfactia,pretuirea acordata ultimei doze detinute sau consummate.

109.Legea cererii-relatia invers proportional intre cantitatea ceruta dintre un anumit bunsi pretul bunului respective.QD=a-b

110.Legea ofertei- relatia directa dintre proportional intre cantitatea oferita dintre un bun si pretul pe piata.QS=a+b

111.legea raritati – volumul ,structurilesi bunurile economice evoluiaza mai incet de cit volumul,structurile si intensitatea nevoilor umane.

112.Legea antimonopol- legislatia prin care statul se implica sa protejeze concurenta in cazul in care ea nu se poate mentine de la sine.

113.Legi economice – legaturile tipice cauzate ce se repeat de mai multe ori de diferite fenomene si procese economice.

114. Linia bugetului – locul geometric a tuturoe punctelor ,coordonatelor carora ne determina acea cantitate de X si Y pe care individul poate procura in limitile unui buget dat si la un nivel al pretului.

115.Mercantelism-docrina economica dominant in sec. XVI-XVII conform careia prosperitatea unei natiuni este strins legata de acumularea unei cit mai mari cantitati de monedasi metal pretios.

116.Marxism – ansamblu de concept si doctrine filosofice ,sociale,econ, politice apartinind lui K Marx si F.Fungels.P/u Marxism ,materialismul este baza sa teoretica.

117.Mijloace de munca – lucru cu ajutorul caruia omul actioneaza asupra obiectelor muncii p/u a le transforma potrivit nevoilor sale.

118.Masa monetara – totalit mijloacelor de plata aflate in circulatie la un moment data intro econmie si apartinind diferitor agenti economici.

119.Management – process prin care se coordoneaza,se planifica si se controleaza activitatile desfasurate intro organizatie ,astfel incit sa se asigure atingerea scopurilor acesteia cu maximum de eficienta.

120.Masurarea cardinal a utilitatii – conform acceptiuni marginale fiecare doze consummate I se poate atasa un numar ca masura a utilitatii.

121.Masurarea ordinal a utilitatii – conform acceptiunii ordinale utilitatea nu poate fi masurata cu precizie.

122.Metodologia-stiinta despre metode de cercetare intron anumit domeniu.

123.Mobilitatea factorilor de productie - posibilitatea de a deplasa liber si in orice moment de pe piata altuia atit producatorii,cit si consumatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munka de care au nevoie la un moment dat.

124.Model economic – reprezentare izomarfa a realitati economice ,care ne ofera o imagine riguroasa sub aspectul

structurii logice asupra fenomenelor economice prin indentificarea caracteristicilor esentiale.

125.Monopol bilateral – tipul de piata in cadrul caruia relatiile se desfasoara intre un comparator si un vinzator.

126.Monopol natural – situatie a productiei si pietii caracterizata prin existent unei singure saua unui numar redus de firme ofertante care dispun de terenuri fertile.

127.Microeconomia- stiinta ce studiaza relatiile la nevelul unei intrepr.

128.Macroeconomia – relatii economice nationale

129.Mezoeconomia – relatii la nivel de ramura sau totalitate de ramura.

130. Metodologia – stiinta despre metode.

131.Model economic - realizarea economica simplificata sau o secventa din ea descrisa cu ajutorul anumitor concept teoretice ipoteze, ,functii si variabile.

132.Marfa – bun economic ,exprimat in forma baneasca ,care e destinat satisfacerii nevoilor altor personae decit producatorul,trecerea acestuia de la producaator la consumatopr,facind act de vinzare-cumparare.

133.Monopol - situatie de concurenta imperfect,care are trasaturile:existent unei fireme ce vinde si mai multorcumparatori ce actioneaza independent unul de altul;lipsa produselor substituibile;imposibilitatea intrarii altor firme in domeniul respective de activitate.

134.Megaeconomie – analizarea relatiilor economice la nivel de piata mondiala

135.Moneda forte - moneda acarei cereri pe piata schimbului depaseste in mod regular aferta.

136.Meneje - ansamblul unitatilor economice ,pers fizice prezente pe teritoriul unei tari,unde realizeaza operatiuni economice care privesc viata lor casnica,menajul propriu.

137.Metoda – instrument de cercetare cu ajutorul caruia putem patrunde in esenta fenomenului.

138.Neoliberalism – current de gindire economy ce cauta sa reactioneze sis a adopteze teoria clasica a liberalismului economy la conditiile din tarile dezvoltate din a daua jum a sec XX.

139.Nevoie umana - dorinte,preferinte astepari ale oamenilor de a avea ,de a sti.respectiv de asi insusi bunurile ,ce devin effective in nevoile de dezvoltare economica.

140.Obiectul proprietatii – este reprezentat de un lucru sau un obiect in jurul caruia ia nastere relatiile de proprietate.

141. Oligopol – structura de piata in care un namar mic de firme mari asigura cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun,acesta fiind solicitat de numerosi cumparatori.

142. Oiconomia- analiza relațiilor simple care apar în interiorul unei gospodării generale de procesul de producție și consum a anumitor bunuri.

143. Obiectul muncii- este orice bun aflat în stare natural sau a trecut anterior prin procese de muncă(materii prime, semifabricate) asupra cărui omul intervine în procesul de

producție folosind mojloacele de muncă p/u ale transforma și arată potrivit nevoilor sale.

144. Oferta- reprezintă acea cantitate (Qs)de bunuri și servicii pe care producătoruol este predispus să le scoată în piață la un anumit nivel al prețurilor într-o anumită perioadă de timp.

145. Obligațiune- valoarea mobiliară, titlu de creanță reprezentativ p/u un împrumut contractat de un agent economic.

146. Oferta pieții- rezultă din însumarea ofertelor producătorilor individuali al unuib bun economic.

147. Omogenitatea produselor- înseamnă că întreprinderile livrează produse pe care cumpărătorii le consideră identice perfect standardizate și substituibile.

148. Oferta individual- reprezintă acea cantitate de bunuri și servicii pe care producătorul este predispus să le scoată în piață la un anumit nivel al prețurilor într-o anumită perioadă de timp.

149. Paradoxul Giffen- dacă prețul acestor bunuri înregistrează o majorare importantă, atunci venitul real scade atît de mult încît efectu de substituire nu mai compensează efectuo de venit.

150. Preferințele consumatorului- sisteme valorice ale consumatorului care orientează în mod diferit preferințele p/u anumite bunuri.

151. Productivitatea marginal- sporul de rezultate care se obține prin utilizarea unei unități suplimentare dintr-un factor, ceilalți factori rămîn constanți.

152. Productivitatea medie- exprima productivitatae medie obtinuta, si se obtine raportand rezultatul la cantitatea de factori de productie utilizati.

153. Productivitatea totală- capacitatea factorilor de producție de a produce un anumit volum de producție într-o anumită perioadă de timp.

154. Profitul brut- profitul care se determină deducînd impozitele din profitul total.

155. Profitul net- formă a profitului ce rămîne la dispoziția celui ce l-a obținut, după plata impozitelor afferent și de care poate dispune cum consideră că este mai bine.

156. Proces economic- transformările în starea activității economice arătînd dezvoltarea ei în timp și spațiu.

157. Proprietatea- totalitatea relațiilor dintre oameni de însușire, înstrăinare și folosință a unui anumit bun de către individ.

158. Proprietatea privată- Proprietatea particulara, indiferent de forma sub care se manifesta asigura libertatea economica a individului, reprezinta baza liberei de initiative. O astfel de latura a libertatii se manifesta in initiativa libera a agentului economic de a fi intreprinzator.

159. Proprietate mixtă- care apar în contopirea celor două forme de proprietate, privată și de stat.

160. Proprietate de stat(publică)- Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica. 

161. Puterea de cumpărare a banilor- cantitatea de bunuri și servicii ce poate fi cumpărată la un moment dat cu o anumită sumă de bani.

162. Producția- rezultatul activității gospodărești a individului, care poate fi analizată ca interacțiunea omului cu natura cu scopul acomodării bunurilor luate din natură p/u satisfacerea cerințelor individuale și productive.

163. Paretto-eficiența- situația unde bunurile sunt distribuite  între indivizi și are lok utilizarea totală a lor și orice creștere a satisfacției unui consummator generează reducerea satisfacției a altui consummator, presupune că în condițiile limitării resurselor economice nici un individ nu 

poate să-și  îmbunătățească fără a înrăutăți situația altui individ.

164. Problemele economice de bază- preocuparea dintodeauna a oamenilor de a allege resursele și ale satisfacerii nevoilor, aceasta rezultă din faptul că la temelia organizării și desfășurării activității economice se află alegerea pe bază de alternativă a celei mai raționale căi de utilizare a res.economice care sunt limitate.

165. Productivitatea muncii- eficiența cu care este utilizat factorul de producție munca este forța productivă a muncii WL=Q/L, WL=L/Q

166. Protecționism- system de protejare a piții interne prin deschiderea vamelor și introducerea taxelor vamale.

167. Piața- reprezintă central activității economice prin intermediul ei are loc confruntarea dintre cerere și ofertă, producători și consumatori.Procesul de organizare a circulației marfare și monetare și totalitatea actelor de vînzare-cumpărare.

168. Piața contestabilă- piața pe care intrarea noilor agenți economici este liberă, iar costurile de ieșire sunt mici.Intrarea pe piață contestabilă are loc atunci cînd și acolo profiturile depășesc nivelul normal.

169. Pluralismul formelor de proprietate- existența mai multor forme de proprietate în cadrul unui system economic.

170. Privatizarea- trasnformarea prop. de stat în proprietate colectivă sau privată.

171. Resurse natural- elemente necesare existenței și progresului omului și societății.

172. Resurse economice- totalitatea elementelor și împrejurărilor utilizate direct sau indirect sau utilizabile ca premise la producerea și obținerea de bunuri economice.

173. Rata marginal de substituție- determină- cîtă cantitate de bunuri X poate fi înlocuită printr-o anumită cantitate de bunuri Y în cazul majorării prețului la unul din ele.

174. Repartiție- process economic ce cuprinde în structura sa repartiția  sau adunarea resurselor și repartiția veniturilor.

175. Relații de producție- concept al teoriei marxiste care în sens generic desemnează legăturile ce se stabilesc între oameni în procesul de producere a bunurilor economice. 

176. Raritatea- este o caracteristică a resurselor, a bunurilor economice ce constau într-o insuficiență a cantității existente în raport cu cantitatea necesară/cerută.

177. Reproducția social- repetare a celor 4 faze: producție, repartiție, schimb, consum.

178. Reducerea cererii- scăderea volumului de bunuri la un nivel de preț dat.

179. Reducerea ofertei- scăderea volumului de produse oferite la un nivel de preț dat.

180. Rata marginala tehnologika de substituire- raport intre productivitatile fizice marginale ale factorilor utilizati in producerea in cantitati determinate dintr-un anumit bun economic.

181. Restrictia bugetara – o marime absoluta de resurse material pe care o are la dispozitia sa cosumatorul pu a procura diferite marfuri si servicii.

182. Renta funciara diferentiata – rezulta din randamentul diferit a unor cantitati egale de capital si de munka.

183. Rentabilitatea-capacitatea unei firme de a obtine profit ca diferenta pozitiva intre incasarile obtinute din activitatea proprie a cheltuelilor de fabricare.

184. Risc – process nesigur si probabil care poate cauza o paguba,o pierdere intro activitate.

185. Servicii – se consuma in momentul prestarii186. subiectul proprietatii - informeaza toti angajatii

economici187. Substituibilitatea – posibilitatea de a inlocui o

cantitate dintr un factor de productie printro o cantitate data dintrun alt factor de productie in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei.

188. Sinteza – integrarea tuturor factorilor si componentelor intrun tot intreg.

189. Schimb – component a activitatii economice care cuprinde activitatile de distribuire in spatiu a bunurilor material pe calea vinvazii cumpararii.

190. Sistem economic – reprezinta ansamblu relatiilor si institutiilor care care caracterizeaza viata economika a unei societati determinate in timp si in spatiu.

191. supraproductie – fenomen eco characteristic dezechilibrului de presiune pe piata bunurilor cind exista o cantitate de marfuri exagerat de mare.

192. Servicii material – prelungesc procesul de productie a bun urilor in sfera schimbului

193. Servicii sociale – sunt nemijlocit legate de procesul de productie a individului.

194. Subiectul proprietatii – agentii vietii econ,indivizi,familii,si organizatii

195. utilitatea economika – relatia ce este legata de non posesie.

196. utilitatea totala – arta care este satisfactia totala sau placerea pe care o pers o obtine prin consumul unui anumite cantitati dintrun bun.

197. Utilitate – o actiune conform careia este buna daca daca actioneaza in sensul cresterii bunastarii comunitatii.

198. Utilitatea econ totala - satisfactia resimtita de un individ in urma consumului unor cantitati successive dintrun bun.

199. Utilitate marginala - semnifica satisfactie,pretuirea pe care un consummator datr o acorda ultemei cantitati consummate dintrun bun economic.

200. Viteza de rotatie a bunului – num de rotatii efectuata de marimea baneasca pu cumpararea vinzarea a marfii.

201. Valoarea individului – temple de munka individual.202. Venit – recompense primita de posesorii factorilor de

productie ,care imbraca forma de salarii,profit.203. Valoare sociala – categ econ ce exprima raporturi

sociale intre agenti.204. Transparenta pietii - producatorii cit si consumatorii

dispun de totala informative cu privire la cerere,oferta si preturi .

205. Teoria economika – studiaza activitatea econimika a individului.