DEFINIRE TERMENI DE REFERINŢĂ

TERMEN DEFINIŢIE ISCO DEFINIŢIE COR DEINIŢIE DEX ŞI ALTE DICŢIONARE ROMÂNEŞTI

DEFINIŢIE PROPUSĂ( în sensul utilizării termenului în

COR)1. Competenţă Capacitatea persoanei

de a utiliza si combina cunostinte, deprinderi si atitudini specifice demonstrand anumite valori personale si profesionale pentru a realiza activitati de munca la nivelul calitativ specificat intr-un standard

I.Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe teAmeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. ♢ Expr. A fi de competenţa cuiva = a intra în atribuţiile cuivacompetínţă s.f.] – Din fr. compétence.II. Wikipedia – cerinta standartizata pentru o persoana de a realiza o anumita activitate profesionala. Reprezinta o combinatie de cunostinte, deprinderi si atitudini utilizata pentru imbunatatirea performantelorMai general reprezinta abilitatea unei persoane de a realiza o anumita sarcina fiind bine calificat

2. Nivel de competenţă

Nivel- Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calităţii), indice (al cantităţii )II. Clasificarea competentelor pe o scala de valori in functie de anumiti parametrii combinati: gradul de autonomie sau responsabilitate pe care il are persoana, gradul de complexitate al sarcinilor realizate, (activitate de rutina sau complexa), capacitatea de a-i indruma pe altii, viziune strategica

Nivel de competenta –Stadiul, gradul de pregatire privind Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri in functie de stadiul, treapta de cunoastere

3. Specializarea competenţei

Specializare- A se consacra studiului şi aplicării unei anumite ramuri din ştiinţă, din tehnică etc; a deveni specialist

Specializarea competentei- consacrarea studiului si aplicarii unei anumite ramuri de activitate din stiinta si tehnica

4. Sector de Diviziune, parte, domeniu în cadrul Domeniu sau ramură de activitate

1

activitate economiei economica5. Locuri de

muncă remunerate

Sunt acele locuri de munca la care titularii necesita contracte de munca explicite (scrise sau orale) sau implicite, pe baza carora se acorda o remuneratie de baza care nu este direct dependenta de venitul unitatii pentru care se lucreaza (unitatea poate fi o corporatie, o institutie non-profit, o unitate guvernamentala sau o gospodarie. Unele sau toate uneltele, echipamentul, sistemele informatice si/sau cladirile utilizate de catre titular pot fi detinute de altii iar acestia pot lucra sub directa supraveghere sau conform unor dispozitii stricte stabilite de catre patron sau persoanele angajate desemnate de patron. Persoanele aflate in locuri de munca remunerate sunt de obicei platite cu salarii sau indemnizatii sau pot primi comision din vanzari, plata in acord cu realizarile, bonusuri sau plati in natura cum

Loc de munca-Funcţie deţinută de o persoană într-o instituţie, întreprindere sau organizaţie; post;

Loc de munca-remunerat Funcţie deţinută de o persoană într-o instituţie, întreprindere sau organizaţie;post,platit.

2

ar fi hrana, cazare sau formare profesionala

6. Loc de muncă

Un set de sarcini sau activitati care trebuie realizate de o persoana, care delimiteaza functiile pozitiei ocupate de acea persoana

Cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu.Legea 76/2002

O activitate regulata realizata in schimbul unei plati, in special exercitata sub forma unei meserii, ocupatii, sau profesii

Cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu

7. Ocupaţie Definitie ILO - Un set de locuri de munca ale caror principale sarcini si atributii sunt caracterizate de un inalt grad de similaritate, constituie o ocupatiePersoanele sunt clasificate pe baza ocupatiei prin relatiile lor fata de un loc de munca trecut, prezent sau viitor

Definitie UN – ocupatia se refera la tipul de munca facuta de catre persoana angajata pe durata unei perioade de timp de referinta (sau munca pe care a facut-o anterior in cazul unui

Activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta sursă de existenţă. Ocupaţia este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine şi semenii săi. Ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.Ocupatia unei persoane poate fi exprimată prin: funcţia sau meseria exercitată de aceasta.

Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. Sursa: DEX '98

În-deletnicire, meserie, profesiune, (înv. şi reg.) meşterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?) v. ac-tivitate. Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco,

Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă ci-neva; îndeletnicire; treabă. Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 |

Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 5 Dec 2006 |

Activitatea utilă, aducătoare de venit a cărei practicare presupune utilizarea unui set de competenţe profesionale.

8. Profesie Specialitatea Wikipedia - Este o ocupatie, vocatie sau Specialitatea ,calificarea obţinută prin

3

(calificarea) obţinută prin studii

cariera unde se aplica cunostinte specializate pe un anumit subiect, domeniu, stiinta. Se aplica de obicei in cazul ocupatiilor ce necesita formare academica de lunga durata si o calificare oficiala

studii.

9. Funcţie Este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie

Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă. Sursa: DEX '98 | Trimisă de zaraza_joe, 2 Feb 2004

Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituţie în schimbul unui salariu; post. 2) Atribuţie pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol.Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 |

Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligaţiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 27 Jun 2006

Activitatea prestată de o persoană, în mod regulat, într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie.

4

10. Meserie Este complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.

Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriaşului; calificarea profesională a meseriaşului; meşteşug, meşterie. Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 28 May 2004

Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meşteşug. Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 |

Este complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, necesare pentru desfăşurarea unei activităţi

11. Locuri de muncă pe cont propriu

Sunt acele locuri de munca in care remunerarea este direct dependenta de castiguri (sau de potentialul de castig) derivate din bunuri si servicii produse (unde propriul consum este considerat ca parte a castigurilor). Obligatiile fac decizia operationala sa afecteze intreprinderea, sau deleaga o astfel de decizie in timpul stabilirii responsabilitatii pentru bunastarea intreprinderii (in acest context „întreprindere” include operatiile unei singure persoane)

12. Sistem de Stabileste liniile 1.sistem- ansamblu.

5

clasificare directoare, modalitatile de clasificare a locurilor de munca in grupe ale clasificarii mai detaliate si modalitatea in care aceste grupe detaliate urmeaza a fi ulterior agregate in grupe mai largi. Include titluri si coduri de ocupatii si reprezinta un set de valoare pentru variabila „ocupatie”, o variabila care descrie diferite sarcini si atributii ale locului de munca

2.clasificare - ierarhizare

13. Componenta descriptivă

De obicei consta in descrierea sarcinilor si atributiilor ca si a altor aspecte ale locului de munca care apartine fiecarei din grupele definite, inclusiv bunuri si servicii produse, nivelul de competente (calificare) si specializarea, ocupatiile incluse si excluse, restrictiile de intrare, etc. Acesti descriptori pot fi considerati ca constituind un dictionar al ocupatiilor

Componenta- constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)Descriptiva- descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conţine o descriere

14. Variabila(ele) clasificării

Intr-o clasificare ocupationala reprezinta de obicei tipul de munca facuta, atributiile si sarcinile realizate

1.Mărime care poate căpăta diferite valori numerice.2. Mărimi (sau cantităţi) variabile = mărimi (sau cantităţi) care îşi pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite

6

constante. CLASIFICÁRE s.f. Acţiunea de a clasifica şi rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificaţie. [< clasifica].DN

15. Criterii de similaritate

Sunt fundamentale pentru o clasificare a ocupatiilor. Determina cadrul de lucru conceptual pentru alcatuirea si localizarea categoriilor si ofera indrumare asupra modelului in care sa clasifici ocupatiile noi sau cele omise, cum sa stabilesti similaritati in ceea ce priveste principalele atribute si cum sa organizezi ocupatiile intr-o clasificare. Ele trebuie sa se refere la atributele cunoscute ale unei ocupatii si trebuie sa fie definite clar si consistent si masurate conform metodologiei agreate. Ideal , ele trebuie sa fie determinate de utilizarea pe care o va avea clasificarea.Prin urmare, pentru a fi utila pentru plasarea in munca, stabilirea resurselor bugetare pentru resursele umane, planificarea educatiei si formarii,

Criterii -Principii pe baza cărora se face o apreciere, o clasificare, o definire.

Similaritate-potrivire

7

competentele trebuie sa reprezinte cele mai bune criterii. Dar daca clasificarea va fi utila pentru analiza stratificarii sociale sau pentru mobilitate, atunci prestigiul ocupational ar reprezenta un criteriu mai potrivit.Criteriile de similaritate trebuie sa indeplineasca nevoile oricarui utilizator

16. Descrieri ocupaţionale detaliate

Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfăţişat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situaţie etc. –. descrie. Ocupationale - Care este generat de ocupaţieDETALIÁT, -Ă adj., adv. (în mod) amănunţit. (< detalia

acţiunea de a descrie amanuntit ocupatiile

17. Structura clasificării

STRUCTURÁ vb. 1. v. organiza. 2. v. ConfiguraA CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii

A organiza, a da o anumită structură clasificarii

18. Clasificare statistică

repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificaţie statistica referitoare la diverse fenomene

repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine;

19. Dezvoltarea clasificării

. s.f. Acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei; creştere, evoluare; amplificare. [< dezvolta]. clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii

a expune pe larg, amănunţit repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine clasificarile

20. Utilizarea clasificării

A pune în practică; a folosi; a întrebuinţa; a aplica.A repartiza sistematic în clase sau în

A aplica a pune in practica clasificarile

8

categorii21. Intretinerea

(Menţinerea) clasificării

Intretinerea unei clasificari implica (a) corectarea erorilor facute in constructia clasificarii (set de valori) si instrumentelor de codificare asociate; (b) actualizarea descrierilor seturilor de valori, impartirea liniilor intre grupe si instrumentele de codificare ale clasificarii atunci cand in prealabil apar sau sunt descoperite noi tipuri de unitati primare sau sunt obtinute noi informatii despre tipurile existente.Intretinerea clasificarii trebuie sa fie o activitate continua a acelora care sunt responsabili de clasificarea respectiva, sa fie combinata cu formarea profesionala si back stopping (reveniri) pentru utilizatorii clasificarii sau cu statisticile rezultate. Principalele probleme metodologice sunt:- cum poate fi organizata mai bine activitatea de

A SE MENŢÍNE –A rămâne în aceeaşi formă, stare sau situaţie; a rămâne neschimbat (în timp);A CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii

9

intretinere- criterii pentru identificarea efectelor „semnificative” ale activitatilor de intretinere privind comparabilitatea datelor- dezvoltarea de metode pentru corectarea statisticilor pentru ca intretinerea sa produca efecte

22. Revizuirea clasificării

Prevede o revizuire completa a nevoilor utilizatorilor ca si bazele conceptuale si instrumentele utilizatorilor. Asemenea revizuiri trebuie sa aiba loc la intervale lungi de timp (10-15 ani) sau daca devine evident faptul ca revizuirea clasificarii este necesara. Astfel de probe pot veni de la utilizatorii nationali sau din dezvoltarile internationale.Activitatile ce presupun revizuirea unei clasificari sunt esentiale cu cele necesare pentru dezvoltarea ei. Oricum problemele metodologice suplimentare sunt urmatoare:

REVIZUÍ vb. IV. tr. A revedea, a cerceta din nou; a reexamina, a controla pentru a modifica ceva. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. réviser, lat. revisere]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 27 Mar 2007 | Greşeală de tipar

A CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii

10

- Cum se poate determina daca este necesara o revizuire- cum sa se determine daca noile solutii sunt mai bune decat practicile curente (actuale)- cum sa se implementeze o clasificare revizuita in programele statistice aflate in derulare, avand in vedere nevoia de comparabilitate cu vechile statistici

23. Validitate24. Exactitate

(autenticitate

VALIDITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi valid. 2. (log.) proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♢ (în log. simbolică) proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente. (< fr. validité, lat. validitas) Sursa: MDN |

EXACTITÁTE s. 1. v. adevăr. 2. exactitudine, justeţe, precizie. (~ calculelor.) 3. exactitudine, fidelitate

AUTENTICITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic ; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità]. Sursa: DN |

11

25. Codul ocupaţiei

Codul reprezinta un limbaj – un set independent de litere, numere sau simboluri care reprezinta un concept al carui inteles (semnificatie, sens) este descris intr-un limbaj natural (normal)

Sistem de simboluri, care are destinaţia de a reprezenta şi a transmite o informaţie; cifru. Ocupatie-în-deletnicire, meserie, profesiune, (înv. şi reg.) meşterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent?) 2. v. ac-tivitate

26. Grupă de bază

Este ultimul nivel de clasificare şi include ocupaţia sau grupul de ocupaţii cu cel mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activităţii desfăşurate de persoanele cu astfel de ocupaţii.

Grupa-Subdiviziune (în ştiinţe) care cuprinde elemente cu trăsături comuneDe bază = fundamental, esenţial

27. Analiză ocupaţională

1. Analiza ocupaţională reprezintă o metodă de colectare sistematizată de informaţii cu privire la o anumită ocupaţie. Cele mai importante aspecte urmărite se referă la: responsabilităţile principale (funcţiile majore), activităţile specifice şi rezultatele asociate acestora şi nivelul calitativ de realizare a atribuţiilor. De asemenea, o analiză ocupaţională trebuie să ofere informaţii despre cunoştinţele, deprinderile practice şi atitudinile necesare unei persoane pentru a practica respectiva ocupaţie.Sursa: Phare 2004/016-772.04.02.02 Înfiintarea Autoritatii Nationale pentru CalificariEuropeaid/121949/D/SV/RO

2. A ANALIZ//Á ~éz tranz. 1) A supune

12

unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chim. (structura unor substanţe) A determina prin analiză. /<fr. analyser Sursa: NODEX |

- ocupational -Ă adj. 1. referitor la ocupaţie. 2. generat de o ocupaţie (II). (< engl. occupational, fr. occupationnel)

28. Analiză funcţională

1. Analiza Funcţionala reprezinta o metoda de cercetare a functiilor unui produs si consta in identificarea/determinarea, caracterizarea, ordonarea, ierarhizarea si evaluarea functiilor.

Identificarea functiilor se realizeaza prin metode specifice de analiza; caracterizarea lor consta in a enunta criteriile de valoare, a preciza nivelul si flexibilitatea acestora; ordonarea vizeaza clasificarea dupa o logica functionala si stabilirea relatiilor de interdependenta; ierahizarea permite evaluarea ordinului de importanta a functiilor; evaluarea/ponderarea concretizeaza acest ordin de importanta prin atribuirea unei �ponderi� in valoare absoluta sau relativa, independent de solutii.

Sursa: Cursul Analiza Functionala se adreseaza specialistilor, inginerilor, responsabili ai serviciilor operationale (marketing, proiectare, calitate, productie, mentenanta etc.),

13

2. A ANALIZ//Á ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chim. (structura unor substanţe) A determina prin analiză. /<fr. analyser Sursa: NODEX |

Analiză funcţională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcţii şi al relaţiilor dintre ele. 2. Util, practic. ♦ Care îndeplineşte condiţiile pentru a fi folosit. – Din fr. fonctionnel (după funcţie Sursa: DEX '98).

29. Standard ocupaţional

Standardul ocupaţional- documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie

1. Standardul ocupaţional reprezintă un mod formalizat/standardizat de descriere a unei ocupaţii care identifică competenţele necesare în realizarea unor sarcini de muncă la un nivel calitativ specificat. Structura convenită a unui standard ocupaţional include: unităţile de competenţă, elemente şi criterii de realizare. Sursa: Cursul Analiza Functionala se adreseaza specialistilor, inginerilor, responsabili ai serviciilor operationale (marketing, proiectare, calitate, productie, mentenanta etc.),

2. STÁNDARD, standarde, s.n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme.

14

- ocupational adj. 1. referitor la ocupaţie. 2. generat de o ocupaţie (II). (< engl. occupational, fr. occupationnel)

Sursa: DEX '9830. Standard de

formare profesională

1. Tendinţa actuală a organismelor europene în domeniul formării profesionale este de a crea o structură unitară pentru standardele de educaţie şi formare profesională (standarde VET), utilizabile atât pentru formarea profesională iniţială cât şi pentru formarea profesională continuă.Este acceptat la nivel european că standardele VET trebuie să conţină trei componente şi anume:Specificaţii cerute la locul de muncă (denumite standarde ocupaţionale / de competenţe / de calificare);Specificaţii de evaluare (denumite instrumente de evaluare / probe de evaluare);Specificaţii de formare (denumite programe de formare profesională cadru / curricula cadru).Sursa: Metodologia de elaborare şi aprobare a standardelor ocupaţionale

2. STÁNDARD, standarde, s.n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme.FORMÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) forma; formaj; formaţie (1); pregătire, instruire, educare.

15

PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiuneSursa: DEX

31. Monografie ocupaţională

1. Instrumentul de investigare monografică încearcă să răspundă obiectivelor cercetării, respectiv descrierea efectivă a unor ocupaţii semnificative, identificarea cauzelor specifice modificărilor în conţinutul muncii şi schiţarea unor tendinţe de evoluţie.Instrumentul de investigare monografică se caracterizează printr-un grad mare de complexitate, îmbinând tehnicile interviului semi-structurat şi chestionarului. El este menit să servească atât scopurilor descriptive ale cercetării, cât şi identificării specificului fiecărei ocupaţii în parte într-o formă care să permită cât mai uşor realizarea de analize, fie comparative, fie în profunzimea anumitor direcţii de cercetare stabilite iniţial.Investigarea vizează următoarele arii tematice:Þ Natura activităţii şi tipologia sarcinilor de lucruÞ „Sensibilitatea” conţinutului activităţilor specifice la anumiţi factori generatori de schimbare, respectiv de natură tehnologică, organizaţională, legislativă, cerinţe ale clienţilor/beneficiarilor, etc.Þ Cunoştinţe, competenţe şi abilităţi necesare practicării ocupaţieiÞ Condiţii de muncă specifice.Þ Evaluarea schimbărilor în conţinutul muncii şi necesarul de formare profesională.

16

Þ Identificarea ocupaţiilor înrudite – trasare reţele de ocupaţii.Sursa: Studiul „Evoluţia Ocupaţiilor pe piaţa forţei de muncă din România în perspectiva anului 2010” – INCSMPS, MMFEŞ

2. MONOGRAFÍ//E ~i f. Studiu ştiinţific care tratează amplu şi aprofundat o singură problemă. /<fr. monographie Sursa: NODEX | -

Ocupational -Ă adj. 1. referitor la ocupaţie. 2. generat de o ocupaţie (II). (< engl. occupational, fr.occupationnel)

17