tendințe jurisprudențiale În materia răspunderii penale a persoanei juridice

8/18/2019 Tendințe Jurisprudențiale În Materia Răspunderii Penale a Persoanei Juridice

1/13

Tendin e jurispruden iale în materia răspunderii penale a persoanei juridiceț ț

I. Considera ii preliminareț

După reglementarea legală a răspunderii penale a persoanei juridice, prin dispozi iile art. 19 ind.ț1 din Codul penal din 1969[1], parchetele i instan ele judecătore ti au fost, timp de câ ia ani,ș ț ș țreticente fa ă de această inoa ie juridică, dar apoi, treptat treptat, !n practica judiciară au fostț ț pronun ate mai multe hotărâri prin care a fost re inută răspunderea penală a unor persoaneț ț juridice["].

#nalizând aceste solu ii jurispruden iale se o$seră că s%au conturat două tendin e& !ntr%o primăț ț țetapă, !n mod firesc, dată fiind geneza acestei institu ii de drept penal['], au fost trimise !nț judecată i condamnate persoane juridice (!n special societă i) pentru săâr irea de infrac iuniș ț ș ț

economice (eaziunea fiscală fiind cea mai răspândită, urmată de !n elăciune !n contracte)* !ntr%oș

a doua etapă, s%a !nregistrat o tendin ă de e+tindere a sferei de aplicare a răspunderii penale aț persoanei juridice, fiind trimise !n judecată i condamnate persoane juridice pentru săâr ireaș șinfrac iunilor de ucidere din culpă i de ătămare corporală inclusi graă din culpă.[-]ț ș

n paralel cu această tendin ă de e+tindere a sferei de aplicare a răspunderii persoanei juridice, s%ța conturat o tendin ă complementară de eludare a condi iilor necesare pentru angajareaț țrăspunderii ciile delictuale pentru faptă proprie* re inându%se răspunderea penală a persoaneiț juridice, s%a angajat !n mod automat i răspunderea ciilă delictuală a persoanei juridice pentrușfaptă proprie, chiar dacă nu erau !ndeplinite condi iile generale i speciale ale acestei forme deț șrăspundere ciilă. /ă ne e+plicăm. 0ână la introducerea !n legisla ia penală română a răspunderiiț penale a persoanei juridice, o persoană de acest tip nu putea participa !n procesul penal decât ca parte ătămată, parte ciilă sau parte responsa$ilă ciilmente. n cel de%al doilea caz, pentru ca partea ciilă să poată solicita repararea prejudiciului de la persoana juridică, nu era suficientăcondamnarea inculpatului persoană fizică, ci era necesar să se demonstreze legătura de prepu enie dintre acesta i persoana juridică, precum i condi ia ca prepusul să fi ac ionat !nș ș ș ț țtemeiul raportului de prepu enie, aceasta pe lângă e+isten a elementelor răspunderii ciileș țdelictuale pentru faptă proprie !n ceea ce prie te persoana fizică (e+isten a unui prejudiciu, faptaș țilicită, raportul de cauzalitate !ntre prejudiciu i fapta ilicită i inoă ia). n practică, atâtș ș ț parchetele, cât i instan ele au constatat că răspunderea penală directă a persoanei juridiceș ț

prezintă marele aantaj de a conduce la o cumulare de facto a sanc iunilor specifice celor douățtipuri de răspundere (penală i ciilă), care elimina inconenientul ca o condamnare penală să nușatragă !ntotdeauna i implicarea persoanei juridice !n repararea prejudiciului. n felul acesta,șutilizând o scurtătură juridică, s%a apreciat că sunt mai $ine protejate interesele ictimelor.

Dacă prima tendin ă poate fi apreciată ca fiind !n concordan ă cu inten ia legiuitorului dinț ț țmomentul adoptării institu iei răspunderii penale a persoanei juridice, respecti aceea de a asanaț

1


2/13

mediul economic de entită i care distrug !ncrederea ce tre$uie să su$ziste !n rela iile dintreț ț profesioni ti, precum i !n rela ia dintre ace tia i alte persoane, celelalte două tendin e suntș ș ț ș ș țdeparte de a fi accepta$ile.

2ste adeărat că legiuitorul a sta$ilit o răspundere penală directă a persoanei juridice i cuș

caracter general (pentru orice infrac iune), dar această reglementare nu este un cec !n al$ pentruțaplicarea concretă a acestei institu ii, deoarece ea nu a apărut !ntr%un id legislati, ci !ntr%unțsistem de drept (incluzând i dreptul penal) care func ionează unitar, iar aplicarea acesteiș țrăspunderi tre$uie să ină seama de toate principiile sistemului de drept i de corela iile specificeț ș țdintre institu iile juridice apar inând unor ramuri diferite de drept.ț ț

3u este !nsă mai pu in adeărat că termenii generali !n care a fost reglementată răspundereaț penală a persoanei juridice prin art. 19 ind. 1 din Codul penal din 1969 au contri$uit la apari iațacestor tendin e periculoase !n practica judiciară. Cum Codul penal !n igoare a păstrat aceea iț ștermeni generali !n art. 1'4, !n care sunt men ionate condi iile acestei răspunderi, e+istăț ț

premisele ca tendin ele jurispruden iale manifestate su$ inciden a Codului penal anterior să seț ț țdezolte !n continuare.

5ezultă că legiuitorul !nsu i nu i%a clarificat motiele pentru care a optat pentru o reglementareș ș!n termeni atât de generali a răspunderii penale a persoanei juridice, mul umindu%se să arate că ațfost influen at de modelul olandez i de modelul $elgian[4].ț ș

0ractic, au fost lăsate astfel modalită ile concrete de aplicare a acestei institu ii la lumina iț ț ș!n elepciunea judecătorilor.ț

2+aminând practica judiciară !n materie, se poate o$sera că s%au ridicat mai multe pro$leme,

cum ar fi& se poate angaja răspunderea penală a persoanei juridice pentru orice infrac iuneț se poate angaja răspunderea penală a persoanei fără a se angaja i răspunderea penală a uneiș persoane fizice se pot cumula calită ile de inculpat i de parte responsa$ilă ciilmente !ntr%un proces penalț ș orice angajat sau persoană fizică poate angaja răspunderea penală a persoanei juridice saunumai anumi i angaja i i atunci, care anumeț ț ș

#naliza unui caz practic rezolat !n primă instan ă de o judecătorie i !n ultimă instan ă de oț ș țcurte de apel este de natură să pună !n lumină importan a acestor pro$leme i, totodată, săț ș

eiden ieze !n ce măsură lumina i !ntelepciunea judecătorilor pot sa depă ească deficien eleț ș ș țde principiu ale reglementării răspunderii penale a persoanei juridice, indiferent dacă este or$ade dispozi iile art. 19 ind. 1ț din Codul penal din 1969 ori de dispozi iile art. 1'4 din Codul penalț!n igoare.

2


3/13

II. Textele legale pertinente

5ăspunderea penală a persoanei juridice era reglementată !n Codul penal din 1969 !n art. 19 ind.1, art. -7 ind. 1, art. -7 ind. ", art. 4' ind. 1, art. 4' ind. " i Cap. 8 ind. 1ș al :itlului 888(0edepsele) din 0artea generală.

#rt. 19 ind. 1 preedea că&”Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care

desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru

infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele

persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea

penală.

ăspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care

a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.”

#ceastă reglementare a fost men inută !n Codul penal intrat !n igoare la 1 fe$ruarie "71-, careț preede !n art. 1'4 următoarele&”!"# Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru

infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele

persoanei juridice.

!$# %nstituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei

activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.

! ăspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice

care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.”

III. Studiu de caz". Prezentarea cazului

8lustratiă pentru tendin a de e+tindere nefirească a limitelor răspunderii penale cu scopul de a sețo$ ine indirect repararea prejudiciului cauzat prin infrac iuneț ț par ii ciile esteț spe a prezentatăț!n cele ce urmează, a cărei solu ie definitiă a fost pronun ată !n anul "71-, de către Curtea deț ț#pel Constan a, /ec ia penală i pentru cauze penale cu minori i de familie.ț ț ș ș

n fapt, un copil !n ârstă de 17 ani din jude ul Constan a a folosit un stâlp de telecomunica;iiț țaflat !n proprietatea societă ii drept leagăn improizat, fapt ce a dus la ruperea acestuia


4/13

parchet, care a dispus trimiterea !n judecată a societă ii pentru infrac iunea de ucidere din culpăț ț!n arianta agraată preăzută de art. 1=> alin. (1) i (") C. pen. 1969, cât i a unui angajat alș șsocietă ii pentru neglijen ă !n sericiu !n arianta agraată preăzută de art. "-9 alin. (1) i (") C.ț ț ș pen., angajat care nu făcea parte din organele statutare de conducere ale acesteia. n sarcina persoanei juridice s%a re inut faptul că ?ț nu a luat măsurile necesare desfăşurării în siguranţă aactivităţii specifice, adică în concret nu a înlocuit un stâlp de lemn ' putred ' dintr(o reţea ce

trebuie casată, majoritatea stâlpilor fiind de asemenea putrezi de vec)ime, cu o durată de

exploatare depăşită de peste $* de ani, situaţie în care unul dintre aceştia a căzut şi a ucis un

copil . n sarcina angajatului s%a re inut că i%a !ndeplinit !n mod defectuos atri$u iile de sericiu,ț ș ț? prin neluarea ' din culpă ' a măsurilor obligatorii de verificare a rezisten ei, a perioadei deț utilizare i func ionare a stâlpului+, pentru evitarea riscului de accident, eveniment ce a cauzat,ș ț

în condi iile expuse, decesul unui copil ț .

8nstan a de fond a apreciat, pe $aza raportului de e+pertiză tehnico%judiciară efectuată !n cauză,țcă situa ia de fapt nu a fost re inută !n mod corect !n rechizitoriu, !ntrucât stâlpul era !n perioadaț ț

de e+ploatare normală, acesta putând fi !n continuare utilizat la solicitările pentru care a fost proiectat ț ț

alin. (") din Codul penal 196> i !n sarcina unei persoane juridice deoarece, chiar dacă te+tul seș

referă la exerci iul unei profesii sau meseriiț (actiită i compati$ile doar cu o persoană fizică),țe+istă i o formulare suficient de generală pentru a include orice actiitate a unei persoaneș juridice, respecti efectuarea unei anume activită iț .

n ceea ce prie te sfera persoanelor fizice care pot antrena, prin fapta lor, răspunderea penală aș persoanei juridice, instan a de control judiciar a apreciat că societatea nu a ac ionat prin organeleț țsale de conducere sau reprezentan ii săi i nici nu se poate re ine că o persoană fizică determinatăț ș ț

4


5/13

ar fi ac ionat !n interesul sau !n $eneficiul societă ii. n plus, singura persoană fizică inculpată,ț țangajatul societă ii, a fost achitat. Cu toate acestea, !n motiare se su$liniază ț importan aț deosebită ce trebuie acordată unor măsuri de siguran ă în exploatare, atât de către organeleț

colective ale persoanei juridice, cât i de către angaja ii săi persoane fizice, astfel de măsuri,ș ț

odată ignorate sau netranspuse în con inutul unor reglementări interne, favorizând diferiteleț

stări de pericol aflate la baza unor urmări neprevăzute, dar care, potrivit art. " alin. " pct. $ lit.

b# din -odul penal, puteau i trebuiau a fi prevăzute”.ș

De asemenea, instan a de recurs a constatat, !n priin a inoă iei persoanei juridice i a moduluiț ț ț șei de formare, că răspunderea persoanei juridice se circumscrie condi iilor de ordin subiectivț ale faptei comise, ce nu pot fi analizate decât prin raportare la comportamentul persoanelor

fizice , care au i ac ionat în realizarea obiectului de activitate al inculpatei, fie i într(oș ț ș

modalitate omisivă.

#cest considerent este apoi contrazis, instan a admi ând că persoana juridică poate fi sanc ionatăț ț ț

independent de persoana fizică, arătând că în cazul culpei, deosebit de vinovă ia persoaneiț fizice, plecând de la în elesul atribuit acestei no iuni de art. " -. pen., atitudinea culpabilă aț ț

persoanei juridice decurge din lipsa de supraveg)ere i control, ce a făcut posibilă săvâr ireaș ș

din culpă a infrac iunii respective, fără însă ca aceasta să presupună existen a unei infrac iuniț ț ț

din partea unei persoane fizice, cele două forme de răspundere păstrându- i autonomia i ș ș

nefiind condi ionate una de cealaltăț .

Dar acest considerent este a$andonat, pentru a se reeni la prima idee, precizându%se că din perspectiva vinovă iei persoanei juridice responsabile, aceasta nu poate fi analizată decât prinț

raportare la faptele angaja ilor din cadrul societă ii, salaria ii -ompartimentului e ea, careț ț ț ț

aveau sarcini de înlocuire, ancorare, reparare i avertizare, făcându(se direct răspunzători deș prăbu irea stâlpului !+# cu trimitere directă la fi ele posturilor”ș ș !n plus, la culpa salaria ilorț persoane fizice s%ar adăuga ” i culpa organelor de conducere colectivă de la nivel central iș șlocal din cadrul societă ii, adresele emise în cauză confirmând faptul că verificarea i controlulț ș

stâlpilor existen i s(a făcut doar cu ocazia remedierii deranjamentelor i instalării oriț ș

desfiin ării de posturi telefonice, respectiva re ea nefiind cuprinsă în programul anual deț ț

între inere preventiv(corectivă !+#”ț

n priin a apărării priind e+tinderea nelegală a acuza iei parchetului de la utilizarea unui stâlpț țcare a depă it durata normată de func ionare la sus inerea agă că ș ț ț nu s(au luat măsurile

necesare desfăşurării în siguranţă a activităţii specifice de către societate, instan a de recursțre ine că unele ț aspecte ce vin în sus inerea vinovă iei persoanei juridice, distincte de celeț ț expuse prin rec)izitoriu, nu reprezintă o nouă acuza ie penală, o astfel de no iune neputând fiț ț

extinsă asupra acelor elemente rezultate din cercetarea judecătorească, ce vin în completarea iș

coroborarea probelor administrate la urmărirea penală.

5


6/13

$. -ritica solu ieiț

/. Persoanele juridice exceptate de la răspunderea penală. 0e lângă pro$lemele rezolateincorect sau, cel pu in, discuta$il, e+istă i una care a fost dezlegată !n mod just de instan a deț ș țfond i de instan a de recurs. #stfel, s%a re inut !n mod temeinic că o societate cu capital de stat,ș ț ț

indiferent de propor ia participării statului, nu !ntră !n sfera persoanelor juridice e+ceptate de lațrăspunderea penală. ntr%adeăr, din dispozi iile art. 19 ind. 1ț din Codul penal din 1969,dispozi ii aplica$ile !n spe ă, reiese că numai statul, autorită ile pu$lice i institu iile pu$lice suntț ț ț ș țe+ceptate de la răspunderea penală, cu precizarea că, !n cazul institu iilor pu$lice e+ceptarea sețreferă numai la acelea care ?desfă oară o actiitate ce nu poate face o$iectul domeniului priat.șDincolo de caracterul echioc al formulării[6], este totu i limpede că o societate cu capital de statșnu poate fi calificată ca institu ie pu$lică i, cu atât mai pu in, ca autoritate pu$lică.ț ș ț

0. 1fera infrac iunilor pentru care se poate angaja răspunderea penală a persoaneiț

juridice. 8nstan a de recurs a apreciat că reglementarea art. 19ț 1 din Codul penal din 1969 se

!ntemeiază pe @concep ia răspunderii penale generale a persoanei juridice, antrenarea acesteiț răspunderi putând avea loc pentru orice fel de infrac iuneț , pentru a conchide că uciderea dinculpă, inclusi !n arianta agraată preăzută !n art. 1=> alin. (") din Codul penal din 1969, nueste e+ceptată de la această răspundere. /%ar putea considera că termenii foarte generali !n careeste redactat art. 19 ind. 1 din Codul penal din 1969 justifică o asemenea concluzie. #ltfel spus, practica judiciară nu ar face altcea decât să dea curs @acestei invita iiț a legiuitorului de ae+tinde sfera de aplicare a răspunderii penale a persoanei juridice la toate infrac iunile cuprinseț!n legile e+istente. Ar, chiar dacă norma penală este redactată !n termeni foarte generali, totu ișinterpretarea ei !n practica judiciară tre$uie să fie restrictiă, inând seama de caracterulțe+cep ional al răspunderii penale. 2ste de discutat dacă,ț de lege ferenda, nu ar fi utilă fie

men ionarea e+presă a infrac iunilor pentru care persoana juridică poate răspunde penal, fie, celț ț pu in, men ionarea unor criterii de delimitare a sferei infrac iunilor pentru care aceastăț ț țrăspundere poate fi angajată.

-. 2răsături specifice ale no iunii de faptă ilicită a persoanei juridice. -orela ia dintre delictulț ț

civil i infrac iune.ș ț

2ste posi$ilă răspunderea penală a persoanei juridice fără a se re ine săâr irea unei fapte penaleț șcu inoă ie de către o persoană fizică determinată 2ste posi$ilă răspunderea penală a persoaneiț juridice pentru alte fapte decât cele săâr ite de persoanele fizice care fac parte din organele deș

conducere 5ăspunsul la aceste !ntre$ări pune !n lumină corela ia dintre fapta ilicită ca temei alțrăspunderii ciile delictuale a persoanei juridice pentru faptă proprie i infrac iune ca temei alș țrăspunderii penale a persoanei juridice.

Arice persoană juridică, indiferent de specia ei, nu poate e+ista decât prin persoanele fizice careau !ntemeiat%o i prin persoanele fizice care o conduc. Chiar dacă are o e+isten ă autonomă, caș ț

6


7/13

entitate distinctă de aceste persoane fizice, persoana juridică ar fi o simplă a$strac ie dacă nu estețraportată, !n organizarea i func ionarea ei, la aceste persoane fizice.ș ț

3u tre$uie uitat că reglementarea de drept comun a persoanei juridice este cuprinsă !n Codulciil !n art. 1>= "41. De altfel, Codul ciil, conform art. " alin. ("), ?este ansam$lul de reguli

care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spirituldispozi iilor sale[=]. Ar, conformț art. "19 alin. (1) C. ci., @Baptele licite sau ilicite săâr ite deș persoanele fizice o$ligă !nsă i persoana juridică, !nsă numai dacă ele au legătură cu atri$u iileș țsau scopul func iilor !ncredin ate. #ceastă normă, considerată !ndeo$ te ca sediul răspunderiiț ț șciile delictuale a persoanei juridice pentru faptă proprie, are, !n realitate, o semnifica ie maițlargă, inând seama de oca ia de drept comun a dreptului ciil !n general, respecti aț țreglementării cuprinse !n art. 1>= "41 C. ci. ntr%adeăr, ea se aplică oricărei forme derăspundere a persoanei juridice, nu numai răspunderii ciile delictuale, ci i răspunderii specificeșaltor ramuri de drept, !n a$sen a unor dispozi ii derogatorii.ț ț

2ste adeărat că articolul 1'4 alin. (1) C. pen. cuprinde o asemenea dispozi ie derogatorie, carețlărge te sfera de aplicare a răspunderii penale a persoanei juridice, astfel !ncât aceasta poate fișangajată nu numai pentru faptele săâr ite de organele de conducere, ci i pentru faptele săâr iteș ș șde orice angajat al acesteia. 2ste !nsă o asemenea reglementare !n acord cu cel mai general principiu al dreptului, principiul echită ii ai nuan at, ine seama această reglementare dinț ț țCodul penal de ierarhia formelor de răspundere juridică !n func ie de graitatea faptelor ilicitețBundamentarea morală a dreptului pe ideea de echitate, ca formă de manifestare a $inelui !nsocietate, a fost de multă reme pusă !n lumină de Celsius prin adagiul ius est ars e3ui et boni. Areglementare legală care se a$ate de la acest principiu generează un sentiment de nedreptate care pune !n pericol echili$rul social garantat de principiile statului de drept.

n ierarhia formelor de răspundere juridică !n raport cu graitatea faptelor ilicite, răspunderea penală este cea mai seeră tocmai pentru că infrac iunea este cea mai graă faptă ilicită.ț5ăspunderea ciilă delictuală este situată !ntr%o pozi ie inferioară răspunderii penale !n aceastățierarhie, !ntrucât delictul ciil este, de regulă, mai pu in gra decât fapta ilicită penală, respectiținfrac iunea. Chiar i atunci când o faptă ilicită are du$lă alen ă, !ntrunind atât cerin eleț ș ț țdelictului, cât i cerin ele unei infrac iuni, răspunderea ciilă delictuală rămâne !ntr%o pozi ieș ț ț ținferioară răspunderii penale su$ aspectul seerită ii sanc iunii.ț ț

# a fiind, este profund inechita$il ca răspunderea penală a persoanei juridice să poată fi angajatăș

!n condi ii mai facile decât răspunderea ciilă delictuală a acesteia. ntr%adeăr, nu este just cațrăspunderea ciilă delictuală să poate fi angajată numai pentru faptele ilicite săâr ite deșorganele de conducere a persoanei juridice, iar răspunderea penală a acesteia să poate fi angajatănu numai pentru infrac iunile săâr ite de organele de conducere, ci i pentru infrac iunileț ș ș țsăâr ite de orice angajat sau chiar independent de o infrac iune săâr ită de o persoană fizică.ș ț ș/u$ acest ultim aspect, este de o$serat că art. 1'4 alin. (') C. pen., preede că răspunderea penală a persoanei juridice poate să atragă i răspunderea penală a persoanei fizice care aș

7

http://www.codulcivil.ro/art-187-elementele-constitutive/http://www.codulcivil.ro/art-251-data-incetarii-personalitatii-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-251-data-incetarii-personalitatii-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-2-continutul-codului-civil/http://www.codulcivil.ro/art-219-raspunderea-pentru-fapte-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-187-elementele-constitutive/http://www.codulcivil.ro/art-251-data-incetarii-personalitatii-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-251-data-incetarii-personalitatii-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-2-continutul-codului-civil/http://www.codulcivil.ro/art-219-raspunderea-pentru-fapte-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-187-elementele-constitutive/http://www.codulcivil.ro/art-251-data-incetarii-personalitatii-juridice/http://www.codulcivil.ro/art-187-elementele-constitutive/


8/13

contri$uit la săâr irea acelea i fapte, ceea ce ar putea să ducă la concluzia că este posi$ilăș șangajarea acestei răspunderi penale !n mod autonom fa ă de răspunderea penală a oricăreiț persoane fizice.

n spe a eocată mai sus, s%a făcut aplicarea acestei ultimei idei, astfel !ncât persoana juridică aț

fost condamnată fără a se re ine !nsă răspunderea penală a unei persoane fizice, cu atât mai pu inț ța unei persoane fizice cu func ie de conducere. /olu ia este !n dezacord total atât cu principiulț țechită ii, cât i cu concep ia care stă la $aza reglementării persoanei juridice, concep ie potriitț ș ț țcăreia acest su$iect de drept, chiar dacă are o e+isten ă autonomă, nu poate fi desprins !nțtotalitate de persoanele fizice care au !ntemeiat%o si, cu atât mai pu in, de persoanele fizice care oțconduc.

2ste adeărat că unul dintre judecători nu a achiesat la această solu ie, făcând opinie separată, !nțsensul achitării persoanei juridice, tocmai pentru că nu s%a putut re ine răspunderea penală ațniciunei persoane fizice !n legătură cu faptele incriminate. Apinia separată este ra ională, !ntrucâtț

interpretarea art. 1'4 alin. (') C. pen. (corespunzător art. 19 ind. 1 din Codul penal anterior) nu poate să fie e+tensiă, ci restrictiă, deoarece răspunderea penală are caracter e+cep ional. Cuțalte cuinte, chiar reglementarea actuală a răspunderii penale a persoanei juridice e+cludeangajarea acestei răspunderi cât timp nu se poate re ine răspunderea penală a unei persoaneițfizice care să ai$ă cel pu in calitatea de angajat al persoanei juridice.ț

4e lege ferenda, pentru a resta$ili integral raportul firesc al acestei reglementări cu principiulechită ii, se impune precizarea clară a condi iei potriit căreia răspunderea penală a persoaneiț ț juridice nu poate fi angajată decât pentru infrac iunile săâr ite de organele acesteia, !nsă numaiț șdacă infrac iunile respectie au legătură cu atri$u iile sau cu scopul func iilor !ncredin ateț ț ț ț

persoanelor fizice care e+ercită func ii de conducere.ț

4. 5inovă ia penală a persoanei juridiceț

0oate fi desprinsă inoă ia penală a persoanei juridice de inoă ia penală a persoanelor fiziceț țcare fac parte din organele de conducere 2ste admisi$ilă o răspundere penală o$iectiă a persoanei juridice n spe a rezumată mai sus, prima !ntre$are a primit un răspuns afirmati, ceeațce constituie o premisă pentru un răspuns asemănător i la cea de%a doua !ntre$are, concluzieșe+trem de periculoasă din perspectia naturii răspunderii penale, care nu poate fi decât una strict personală, !ntemeiată pe o inoă ie indiiduală, incompati$ilă atât cu ideea de inoă ieț ț

colectiă, cât i cu ideea de răspundere o$iectiă, adică o răspundere fără inoă ie.ș ț

n decizia Cur ii de #pel Constan a, rezumată mai sus, sunt două paragrafe !n dezacord total cuț țnatura specifică a răspunderii penale.

ai !ntâi, se statuează că 6sc)imbarea politicii penale din partea legiuitorului implică, în modcorelativ, i o sc)imbare de abordare a fenomenului din partea organelor judiciare, deoareceș

interven ia tot mai redusă a statului în economie i absen a tot mai vizibilă a unui controlț ș ț

8


9/13

preventiv exercitat asupra persoanelor juridice implică luarea unor măsuri de sanc ionare aț

unor comportamente periculoase, grefate pe o culpă colectivă, angajarea răspunderii exclusive

a persoanelor fizice vinovate de comiterea faptelor fiind în contradic ie cu realită ile obiective,ț ț

dar i scopul legii penale i func iile generale ale pedepselor ș ș ț . /e mai precizează că @o astfel deculpă colectivă î i găse te resorturile în multiplele ramifica ii la nivel intern, caracteristice unuiș ș ț

mod de lucru defectuos”.

ntr%un alt paragraf, se afirmă că inoă ia persoanei juridice este distinctă de cea a salaria ilorț ț persoane fizice, dar decurge ?din omisiunea organelor de conducere colectivă+ de a urmăriîndeplinirea de către angaja i+ a atribu iilor cuprinse în fi a postuluiț ț ș .

tilizarea recurentă a sintagmei @culpă colectivă este e+presia unei iziuni care neagăcaracterul e+clusi personal al răspunderii penale i principiul indiidualizării inoă iei.ș ț/intagma @culpă colectivă acreditează o răspundere penală colectiă ceea ce este inadmisi$il,!ntrucât ar permite !ntoarcerea la practici represie specifice regimurilor totalitare.

0e de altă parte, chestiunea dimensiunii interen iei statului !n economie nu tre$uie săținfluen eze !n niciun fel aplicarea riguroasă a principiilor care caracterizează răspunderea penală,țatât a persoanei fizice, cât i a persoanei juridice. inoă ia persoanei juridice nu este unaș țcolectiă, indiferent dacă este or$a de răspunderea ciilă delictuală sau răspunderea penală.:ocmai pentru că inoă ia penală ! i păstrează caracterul indiidual i !n cazul persoaneiț ș ș juridice, ea nu poate fi desprinsă de inoă ia unor persoane fizice cu func ii de conducere, !nț țmăsura !n care faptele săâr ite au legătură cu atri$u iile sau cu scopul func iilor !ncredin ate.ș ț ț ț

5ăspunderea penală a persoanei juridice nu este o răspundere colectiă, ci una personală, care

conduce la angajarea responsa$ilită ii unei entită i juridice anume, cu personalitate juridică, iarț țnu la răspunderea mem$rilor nedetermina i ai unei comunită i de orice fel. Chiar dacă la faptaț ț penală a persoanei juridice au contri$uit mai multe persoane fizice, răspunderea penală nu deineo răspundere colectiă, deoarece fiecare persoană fizică nu poate răspunde decât pentru faptele proprii. 2ste posi$il ca faptele persoanelor fizice să primească o altă !ncadrare juridică decâtfapta penală a persoanei juridice, dar acest aspect nu schim$ă cu nimic caracterul personal alrăspunderii penale a persoanei juridice. 5ăspunderea penală nu poate fi disipată la nielulcolectiită ii, fiind necesară identificarea concretă a persoanelor fizice care au ac ionat efectiț ț(sau care aeau o$liga ia să ac ioneze).ț ț

n aceea i ordine de idei,ș

când se face referire la organele de conducere, se precizează caracterulcolecti al acestora, fără a se o$sera legătura indisolu$ilă care tre$uie să e+iste !ntre faptailicită i inoă ie, pe de o parte, i anumite persoane fizice cu func ii de conducere, indiferentș ț ș țdacă organele de conducere ale persoanei juridice sunt unipersonale sau colectie. Chiar i atuncișcând organele de conducere sunt colectie, nici răspunderea ciilă delictuală i, cu atât mai pu in,ș țnici răspunderea penală nu s%ar putea angaja decât prin raportare la faptele ilicite săâr ite deșanumite persoane fizice care fac parte din organele de conducere colectiă.

9


10/13

n cele din urmă, ideea de inoă ie colectiă este echialentă cu ideea de răspundere fărăținoă ie, respecti cu răspunderea o$iectiă. Ar, dacă !n materia răspunderii ciile delictuale, s%țau acceptat, numai !n mod e+cep ional, anumite cazuri, riguros i restricti delimitate, deț șrăspundere o$iectiă, !n materie penală asemenea e+cep ii de la principiul că o persoană poatețrăspunde numai pentru fapta proprie, săâr ită cu inoă ie, sunt cu desăâr ire inadmisi$ile.ș ț ș

# adar, chiar !n condi iile reglementării cuprinse !n art. 19 ind. 1ș ț din Codul penal anterior i !nșart. 1'4 alin. (') din Codul penal !n igoare, răspunderea persoanei juridice se fundamentează peinoă ie, iar inoă ia persoanei juridice tre$uie să fie !ntotdeauna sta$ilită prin raportare laț ținoă ia unor persoane fizice determinate, iar nu la o inoă ie colectiă. Cum am arătat,ț ț delege ferenda este necesară precizarea condi iei, !n sensul că aceste persoane fizice tre$uie sățsăâr ească faptele cu semnifica ie penală, de natură să atragă i răspunderea persoanei juridice,ș ț ș!n legătură cu atri$u iile sau cu scopul func iilor de conducere !ncredin ate.ț ț ț

7. /specte privind extinderea ac iunii penale pentru alte acte materialeț 8art. &&9 alin. !"# din

-odul de procedură penală anterior:

Cu referire la actele materiale care intră !n con inutul infrac iunii de ucidere din culpă, preăzutăț ț!n art. 1=> alin. (") din Codul penal anterior, pentru care a fost sanc ionată persoana juridică,țCurtea de #pel Constan a a făcut o confuzie eidentă !ntre aceste acte materiale, pe de o parte, iț șdoezile i argumentele pro$atorii pe de altă parte. n realitate, !n actul de trimitere !n judecată aușfost re inute anumite acte materiale, iar prima instan ă a re inut alte acte materiale !n con inutulț ț ț ținfrac iunii de ucidere din culpă !n arianta agraată. Cele două instan e for ează re inerea, caț ț ț țelement material al infrac iunii, a unor o$liga ii nedeterminate i neeiden iate !n nicio normăț ț ș ț juridică. ntr%adeăr, nu s%a precizat de către instan e ce ț măsuri specifice de siguran ăț aea

o$liga ia să le aplice persoana juridică. Ar o$liga iile legale aând ca o$iect asemenea măsuri arț țfi tre$uit să fi pree+istente accidentului, pentru ca inculpata persoană juridică să% i poatășconforma comportamentul i să eite ilicitul penal. Ari de câte ori este or$a de o inac iune, eaș țnu do$ânde te semnifica ie ilicită, nici măcar !n materie ciilă i, cu atât mai pu in, !n materieș ț ș ț penală, decât dacă inac iunea reprezintă o !ncălcare a unei preederi legale e+prese care o$liga lațun anumit comportament !ntr%o situa ie $ine precizată.ț

8licitul penal este cea mai graă formă de !ncălcare a legii i atrage, !n mod firesc, necesitateașsta$ilirii unor garan ii !mpotria ar$itrariului, atât pentru persoanele fizice, cât i pentru celeț ș juridice, comportamentul interzis sa impus de legea penală neputând fi dedus din norme juridice

ulterioare săâr irii fapte, i, cu atât mai pu in, dinș ș ț ra ionamente ale judecătorului de natură sățsu$stituie normele juridice penale. Caracterul preenti al legii penale are !n edere tocmaiinformarea i descurajarea poten ialilor infractori cu priire la comportamentele ce pot aeaș țsemnifica ie penală, dar acest deziderat presupune precizarea clară !n lege a comportamentelorțcare sunt interzise sau impuse.

10


11/13

Dacă !n alte materii neclaritatea legii poate fi suplinită !n dierse forme, !n dreptul penalasemenea neclarită i sunt chiar forme de !ncălcare a principiului legalită ii incriminării. Caț țurmare, demersul sanc ionator al organelor judiciare penale, !n lipsa clarită ii i predicti$ilită iiț ț ș țnormelor juridice care au ca o$iect interzicerea comportamentelor infrac ionale, deine unulța$uzi.

n plus, !n dreptul penal procedeul analogiei, fie a legii, fie a dreptului, este e+pres interzis de principiul legalită ii !ncriminării, tocmai pentru a se eita o e+trapolare a$uziă a normelor dețdrept penal asupra unor situa ii despre care justi ia$ilul nu a tiut că ar aea semnifica iiț ț ș ținfrac ionale.ț

#ltfel se ajunge la perertirea ra iunii dreptului penal, care esteț ultima ratio. /anc iunile sale suntțatât de seere, !ncât, !n mod judicios, !n Codul penal anterior i !n jurispruden a aferentă acestuiaș țs%a operat permanent cu ideea că orice comportament penal tre$uie să fie e+pres i clar preăzutșde lege, neputând fi dedus sau su$!n eles.ț

ai mult, dacă nu sunt identificate corect actele materiale, nu se poate sta$ili !n mod neechioclegătura de cauzalitate dintre aceste acte materiale i rezultatul socialmente păgu$itor. Ar acteleșmateriale, legătura de cauzalitate i rezultatul păgu$itor sunt elemente care intră !n con inutulș țconstituti al infrac iunii i sunt indispensa$ile pentru sta$ilirea e+isten ei acesteia.ț ș ț

# adar, instan ele au făcut o du$lă eroare. 0e de o parte, au re inut !n con inutul constituti alș ț ț ținfrac iunii alte acte materiale decât cele pentru care persoana juridică a fost trimisă !njudecatăț prin rechizitoriu, ceea ce o$liga instan ele să facă aplicarea art. ''4 alin. (1) din Codul deț procedură penală anterior. 0e de altă parte, actele materiale re inute de instan e nu sunt precizateț ț

!n nicio normă juridică, anterioare săâr irii faptei, aând caracter ag, general, astfel !ncâtș persoana juridică nu putea să ! i adapteze comportamentul !n raport cu anumite o$liga ii de aș țface clare i predicti$ile.ș

;. -onsidera ii finaleț

Dreptul penal, indiferent dacă că este or$a de reglementarea din Codul penal anterior sau dinCodul penal !n igoare, impune acelea i reguli stricte& identificarea !n concret a elementelorșconstitutie ale infrac iunii i, !n special, identificarea i descrierea ac iunii sau inac iuniiț ș ș ț țincriminate, atât !n cazul !n care autorul faptei este o persoană fizică, cât i !n cazul !n careșautorul faptei este o persoană juridică. n acest ultim caz, este necesară i identificarea persoaneiș

fizice care e+ercită func ii de conducere, !n măsura !n care fapta are legătură cu atri$u iile iț ț șscopul acestor func ii. #tragerea răspunderii penale a persoanei juridice pe $azaț unei ac iuni sauținac iuni agi, care nu este nicăieri definită !n legea penală, i fără identificarea persoanelorț șfizice care au săâr it !n concret fapta penală !n legătură cu atri$u iile i scopul func iilor deș ț ș țconducere !ncredin ate este o manifestară a a$uzului de putere, !n contradic ie eidentă cuț ț principiile statului de drept, mai ales cu principiul care consacră dreptul la un proces echita$il.

11


12/13

:endin a jurispruden ială de a e+tinde sfera răspunderii penale a persoanei juridice, !ncurajatăț țatât de imperfec iunile legii, cât i de unele opinii doctrinare[>], nu poate fi justificată cuț șargumentul că, pe această cale, se poate asigura o mai $ună satisfacere a intereselor păr ii ciile,țcare poate fi despăgu$ită mai u or dacă se re ine o infrac iune !n sarcina persoanei juridice.ș ț ț

0e de o parte, sunt situa ii procedurale !n care ac iunea ciilă poate fi admisă chiar i !n cazulț ț șachitării inculpatului sau al !ncetării procesului penal.

0e de altă parte, ac iunea ciilă formulată pe cale separată oferă ictimei prejudiciului mai multețtemeiuri juridice decât poate aea ac iunea ciilă alăturată ac iunii penale. #stfel, ictima ! iț ț ș poate !ntemeia ac iunea ciilă i pe dispozi iile legale din Codul ciil care reglementeazăț ș țrăspunderea ciilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri. ntr%adeăr, persoana juridică poate răspunde delictual, !n aceste cazuri, independent de inoă ia oricăreiț persoane fizice, fie că aceasta face parte din organele de conducere, fie că este un simplu angajat.

[1] #ceste dispozi ii au fost !n igoare de la 16 aprilie 199= până la '1 ianuarie "71-, când Codulț penal din 1969 a fost a$rogat prin Eegea 1>=F"71" F5 din"- ianuarie "71" priind infrac;iuni preăzute de Eegea nr. '19F"776 a securită;ii mai "71" priindinfrac;iuni preăzute de Eegea nr. '19F"776 a securită;ii


13/13

răspunderii penale a persoanei juridice, disponi$il aici.[=] 0entru !n elegerea !n elegerea dreptului ciil ca drept comun nu numai pentru dreptuluiț ț priat, ci i pentru dreptul pu$lic, a se edea . /toicaș , -orela ia dintre dreptul public i dreptulț ș privat în reglementarea dreptului de proprietate publică în -odul civil , 5eista 5omână de Drept0riat nr. 1F"71", pp. "==">>* . 3icolae, >oul -od civil între dreptul comun i dreptul privatșcomun, !n ol. omagial ?%n )onorem -orneliu 0îrsan, 2d. Gamangiu K 5eista Dreptul,Hucure ti, "71', pp. "9%11"ș *[>] # se edea # se edea #. 5. 8lie, ăspunderea penală a persoanei juridice, 2d. C. G. HecI,Hucure ti, "711,ș passim.

0rof. uni. dr . aleriu /toicaBacultatea de Drept , niersitatea din Hucure tișBounding 0artner /:A8C# K #socia;ii

Drd. eronica Do$ozianaging #ssociate /:A8C# K #socia;ii

:udor Col anțJunior laLMer /:A8C# K #socia;ii

13
http://juridice.ro/essentials/408/o-moda-periculoasa-extinderea-sferei-de-aplicare-a-raspunderii-penale-a-persoanei-juridicehttp://juridice.ro/essentials/408/o-moda-periculoasa-extinderea-sferei-de-aplicare-a-raspunderii-penale-a-persoanei-juridicehttp://www.juridice.ro/valeriu-stoicahttp://www.stoica-asociatii.ro/http://www.stoica-asociatii.ro/http://www.juridice.ro/tudor-coltanhttp://www.juridice.ro/tudor-coltanhttp://www.stoica-asociatii.ro/http://juridice.ro/essentials/408/o-moda-periculoasa-extinderea-sferei-de-aplicare-a-raspunderii-penale-a-persoanei-juridicehttp://www.juridice.ro/valeriu-stoicahttp://www.stoica-asociatii.ro/http://www.stoica-asociatii.ro/http://www.juridice.ro/tudor-coltanhttp://www.stoica-asociatii.ro/

tendințe jurisprudențiale În materia răspunderii penale a persoanei juridice

Documents