temperament

3
Temperament Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum reacționează , sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în care se realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament” definește de asemenea constanța, intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul extern. Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, când temperamentum era interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie ca un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structura somatică, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. Temperamentul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la sfârșitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada maturității, până la bătrânețe, când cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de exemplu: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, închistarea la un flegmatic). Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adică nu el este cel care dă valoare personalității. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.

Upload: mircea

Post on 25-Sep-2015

15 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

referat

TRANSCRIPT

Temperament

Temperamentulsaucaracterulunui organism viu, ne arat felul cumreacioneaz, sau cum se comport n anumite situaii de schimbare a unor elemente din mediul nconjurtor. La rndul lui, comportamentul se exteriorizeaz prin reacii emoionale i motorice, corelate cu modul n care se realizeaz autocontrolul acestor reacii. Termenul temperament definete de asemenea constana, intensitatea i durata reaciilor provocate de excitantul extern.

Cuvntul provine din secolul al XVI-lea, cndtemperamentumera interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate, sau n farmacie ca un amestec deumoriale corpului uman.

Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind nnscut. El este considerat factorul ereditar n organizarea intern a personalitii. Particularitile temperamentului in de structura somatic, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice.

Temperamentul nu se manifest n acelai mod pe tot parcursul vieii. El evolueaz o dat cu ntregul organism i sistem nervos, astfel nct trsturile de temperament se maturizeaz, sunt deplin formate la sfritul adolescenei, se menin relativ constante pe toat perioada maturitii, pn la btrnee, cnd cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacitii, a vigorii. n schimb, unele trsturi temperamentale se rigidizeaz, se accentueaz la btrnee (de exemplu: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, nchistarea la un flegmatic).

Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adic nu el este cel care d valoare personalitii. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.

Trsturile temperamentale sunt nnscute, au o condiionare biologic, dar dobndesc valene numai n plan psihocomportamental, constituindu-se n fundamentul personalitii. Ele stau la baza imprimrii celorlalte trsturi, crora le confer o anumit nuanare, expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotriv, inhibiie retragere. Temperamentul i pune pecetea pe viaa noastr pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ine de temperament, dar felul cum i dobndete cineva i, mai ales, cum i manifesta cineva generozitatea se afl sub influena temperamentului) Temperamentul, dei larg determinat genetic, este n expresia lui funcional, modelat de condiiile socio-culturale, existeniale ale individului. Influena ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este direct, ci mediat de factori socio-culturali.

Tipologii temperamentale

Nu exist temperamente pure. Etimologia latin a cuvntului tempera temperare, care nseamn a amesteca, sugereaz acest lucru. In mod potential, trasaturi apartinand tuturor tipurilor de temperament coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant decat altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie unica, originala, care il individualizeaza.

Clasificarea tradiional

Clasificarea tradiional a temperamentului este legat de cultura,arealulgeografic, perioada istoric. Cele mai cunoscute clasificri ale teperamentelor sunt clasificarea greac sau chinez; nEuropaeste rspndit clasificarea greac a luiHipocrat, care are patru grupe mari umorale:

1. sanguis(snge)

2. chole(fieregalben sau bil)

3. melan(cholesau fiere neagr)

4. flegma(saliv)

De aici provin cele patru temperamente:

1. sanguin sau sangvin, (temperament comparat cu aerul, primvara, sangele, dopamina, tinereea, magicianul)

2. coleric, (temperament comparat cufocul, vara, bila galbena, testosteronul, seceta, razboinicul)

3. melancolic, (temperament comparat cu pamantul, toamna, bila neagra, serotonina, seara, poetul)

4. flegmatic, (temperament comparat cuapa, iarna, flegma, estrogenul, noaptea, regele)

Clasificarea din punct de vedere psihologic

n prezent la temperamente se urmresc patru trsturi de caracter descrise ca:

1. activitate - for, iueal, mobilitate a gndirii i vorbirii

2. creativitate - tempo, intensitate de reacie la stimulanii exteriori

3. emoionalitate - frecven, intensitate, i gradul n care emoiile influeneaz comportamentul

4. sociabilitate - dorina de apropiere de alte persoane, felul, modul de adaptare, comportare n grup.