NECLASIFICAT

Exemplar nr. ___

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Maior (Just.Mil.) drd. George Dorinel DUMITRU

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: INSTITUȚII ŞI INSTRUMENTE JURIDICE

PENTRU APLICAREA ŞI RESPECTAREA NORMELOR

DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN SITUAȚII DE

CRIZĂ INTERNĂ ŞI CONFLICT ARMAT INTERNAŢIONAL

Conducător de doctorat:

Col. (r) prof.univ. dr. Constantin IORDACHE

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR ÎN INFORMAŢII

ȘI SECURITATE NAŢIONALĂ

- București, 2019 -

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 36

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 36

CUPRINS

INTRODUCERE 7

CAPITOLUL 1

EVOLUŢII ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR 15

1.1. Abordări generale privind dreptul internațional umanitar 19

1.1.1. Dreptul internaţional umanitar: izvoare, definiţie, principii,

subiecte 24

1.1.2. Izvoarele dreptului internaţional umanitar 27

1.1.3. Definiţia dreptului internaţional umanitar 31

1.1.4. Principiile dreptului internaţional umanitar 34

1.1.5. Subiectele dreptului internaţional umanitar 36

1.2. Ştiinţe juridice care contribuie la fundamentarea dreptului

internațional umanitar 39

1.3. Momente istorice şi conferinţe politico-diplomatice care au

influenţat afirmarea normelor dreptului internațional umanitar 50

1.3.1 Evoluţia dreptului cutumiar umanitar din antichitate până la

tratatul de la Westfalia (1648) 52

1.3.2 Dezvoltarea sistemului juridic internaţional umanitar în perioada

1648-1945 55

1.3.3 Consacrarea sistemului juridic umanitar în perioada 1945-2019 61

1.4. Importanţa protejării drepturilor fundamentale ale omului în

situaţiile de criză internă şi conflict armat internațional 67

1.4.1. Abordări socio-juridice în sistemul juridico-administrativ al

Organizației Națiunilor Unite privind protejarea drepturilor fundamentale

ale omului

77

1.4.2. Evoluţia politicilor Uniunii Europene privind respectarea

drepturilor fundamentale ale cetăţenilor statelor membre 85

1.4.3. Evoluții ale legislației României privind protejarea drepturilor

fundamentale ale omului și normelor dreptului internațional umanitar 89

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 36

1.4.4. Securitatea umană – o dimensiune a securităţii naţionale şi a

securităţii internaţionale 96

CAPITOLUL 2

INSTITUŢII, INSTRUMENTE ŞI MECANISME JURIDICO-

ADMINISTRATIVE PENTRU APLICAREA NORMELOR

DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN EPOCA

CONTEMPORANĂ

101

2.1. Consideraţii generale privind mediul internaţional de securitate 106

2.2. Organizații și instituții internaționale de securitate, cu

responsabilități pentru aplicarea normelor dreptului internațional

umanitar (ONU, OSCE, NATO, UE)

110

2.2.1. Soluţionarea diferendelor şi a crizelor umanitare internaţionale

în sistemul politico-administrativ al Organizaţiei Naţiunilor Unite 117

2.2.2. Sistemul politico-administrativ al Organizației pentru Securitate

și Cooperare în Europa, pentru prevenirea și rezolvarea crizelor umanitare 121

2.2.3. Rolul NATO pentru asigurarea securităţii euroatlantice şi pentru

rezolvarea crizelor umanitare în aria sa de responsabilitate legală 124

2.2.4. Instrumente şi mecanisme juridico-administrative ale Uniunii

Europene. Importanţa Tratatului de la Lisabona 2009. Reflecții și scenarii

pentru UE-27 până în 2025 - Cartea Albă privind Viitorul Europei

128

2.3. Cadrul juridic internaţional al organizării şi desfăşurării

operaţiilor multinaţionale de menţinere a păcii şi de rezolvare a crizelor

umanitare

132

2.3.1. Rolul Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite

în legitimarea operaţiilor multinaţionale de menţinere a păcii 135

2.3.2. Răspunderea internaţională a statelor pentru modul de aplicare şi

de respectare a normelor dreptului internaţional umanitar pe durata

operaţiilor multinaţionale de menţinere a păcii

138

2.3.3. Răspunderea penală internațională pentru violarea dreptului

internațional umanitar 141

2.3.4. Participarea forțelor Armatei României în misiunile/operaţiile

internaţionale de rezolvare a crizelor umanitare regionale 146

CAPITOLUL 3

APLICAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN

CONDIŢIILE DRAMATICE ALE NOILOR CONFLICTE ARMATE

REGIONALE

151

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 36

3.1. Abordări sociologice privind cauzele conflictelor armate

regionale. Tipologia conflictelor armate regionale contemporane 153

3.2. Politici și strategii ale organizațiilor internaționale de securitate

pentru limitarea efectelor dramatice ale conflictelor armate regionale 157

3.3. Amenințări și pericole grave ale conflictelor regionale din

proximitatea Uniunii Europene 169

3.4. Pericolul migrației ilegale și a migrației forțate în situația

conflictelor armate regionale 171

3.5. Instituții internaționale și naționale destinate misiunilor de

protecție umanitară în zona conflictului armat regional 179

3.6. Criza refugiaților de război din Siria 191

CONCLUZII ȘI PROPUNERI 201

GLOSAR CU ABREVIERI 219

BIBLIOGRAFIE 223

LISTA ANEXELOR 245

ANEXE 247

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 36

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 36

Cuvintele cheie: drept internațional umanitar, drept internațional public,

drept internațional al drepturilor omului, drept internațional contemporan, criză

internă, conflict armat internațional, organizații internaționale, instrumente juridice,

diferend, crize umanitare, operații internaționale, răspundere penală internațională,

tratat, politici, strategii, refugiați, securitate internațională, securitate umană,

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Organizația pentru Securitate și

Cooperare în Europa, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Comitetul

Internaţional al Crucii Roşii.

INTRODUCERE

Ideea centrală a acestei lucrări științifice a fost inspirată chiar de situațiile

particulare ale dreptului internațional umanitar (DIU) care se aplică cu scopul de a

ocroti persoanele și demnitatea acestora în situațiile extreme generate de izbucnirea

unui conflict armat între state sau în interiorul frontierelor, de a proteja ființa umană

de efectele și urmările violenței în stare brută, dovedindu-se în acest fel faptul că,

DIU face parte integrantă din dreptul internațional (DI) și care are, ca și vocație,

protejarea drepturilor omului împotriva abuzurilor puterii statale și nu numai,

coroborat cu faptul că, în secolul XXI, tipologia noilor conflicte armate regionale,

declanșate pe fondul etnic ori religios și atacurile teroriste, care lasă în urmă

nenumărate tragedii în rândul civililor, coroborate, definesc veritabile barometre ale

vulnerabilităţii omenirii în faţa unor asemenea atrocităţi, iar în acest context

internațional complex, ambiguu, incert și versatil, fizionomia viitoarelor crize

interne sau conflicte armate internaționale au determinat, la nivel mondial, o

preocupare aproape febrilă.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 36

În lumina celor sus-menționate, motivația alegerii temei noastre este legată

indisolubil de aspirația firească de a înțelege influențele și factorii care stau la baza

spaţiului de luptă modern, în conflictele armate contemporane, care tinde să devină

tot mai fluid, calitate care înseamnă mobilitate mărită, viteză, manevră, anticipare,

ritm înalt al acţiunilor, decizii transmise rapid și în condiţiile în care spaţiul de

confruntare continuă să se mărească considerabil, durata acţiunilor se diminuează

chiar şi în operaţiile de amploare strategică, aceasta datorită eficienţei conferite de

noile sisteme de armament aflate în dotarea statelor lumii, și în final, să aflăm un

posibil răspuns referitor la direcțiile principale de acțiune ce trebuie urmate pe scena

internațională, raportat la evoluţia conflictelor armate contemporane, caracteristicile

mediului actual de securitate şi nivelul general de dezvoltare a tehnologiei, în special

a tehnologiei informaţiei, care influenţează decisiv fizionomia luptei armate, în

condițiile în care această epocă informaţională conduce la cele mai semnificative

schimbări în desfăşurarea operaţiilor şi reprezintă efectul cumulat al posibilelor

aplicaţii ale tehnologiei informaţionale asupra acţiunilor militare.

Noutatea temei investigate și gradul de originalitate al acesteia este dată de

dimensiunea relativ redusă a studiilor științifice de natură juridică privind abordarea

multidimensională a conflictului, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă și

care, în epoca contemporană, include aproape toate domeniile vieţii sociale,

respectiv politic, economic, financiar, social, inclusiv de mediu, iar succesul în

soluționarea acestor tipuri de situații conflictuale, în care se folosește sau nu

intervenția militară, este conturat de sinergia efectelor care pot fi realizate la toate

nivelurile conflictului.

Actualitatea temei alese este o certitudine conferită de racordarea ei la

doctrina de specialitate străină și trebuie privită în contextul legăturilor intrinseci ce

guvernează eforturile juridice demarate de instituțiile abilitate la nivel mondial,

coordonat cu preocupările similare realizate la nivelul UE, NATO sau ONU, eforturi

ce implică identificarea și analizarea factorilor care au contribuit și contribuie la

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 36

succesul sau insuccesul statelor în soluționarea crizelor interne și conflictelor armate

internaționale.

Oportunitatea cercetării temei alese este în strânsă legătură cu tendințele de

dezvoltare a studiilor și cercetărilor juridice care contribuie la fundamentarea și

evoluția normelor DIU, aplicabil în situații de conflict armat internațional, în cadrul

instituțiilor de învățământ cu preocupări în domeniul științelor securității, care și-au

canalizat eforturile academice prin dezvoltarea de programe de studii de licență,

masterat și doctorat, precum și alte astfel de programe specializate, context în care,

apreciem că demersul nostru de a cerceta necesitatea obiectivă de aplicare a DIU în

situaţii de conflicte armate moderne, nu poate fi lipsit de interes, întrucât am abordat

o nișă care nu este puternic exploatată și apreciem faptul că tema aleasă poate fi

plasată armonios în cadrul cercetărilor ştiinţifice în domeniul Informații și Securitate

Națională, precum şi în context inter şi transdisciplinar.

Caracteristica principală a ipotezei de cercetare folosită în demersul nostru

științific, a constat în afirmaţii, opinii și studii asupra legăturii dintre două sau mai

multe variabile şi conţine informaţii asupra etapei de cercetare, ajungând astfel, la

concluzia că, DIU reprezintă un ansamblu de norme juridice, care limitează efectele

năruitoare ale războiului şi reglementează necesităţile acestuia cu minimile exigenţe

umanitare, cu preponderenţă asupra a ceea ce este permis şi ceea ce este interzis pe

timpul acţiunilor militare, coroborat cu nevoia de cooperare ce trebuie să existe în

continuare între organizații, state și instituții abilitate din planul securității globale,

regionale și naționale, în special prin mecanismele și instrumentele specifice

domeniului juridic ce sunt activate pentru prevenirea, combaterea și sancționarea

încălcării normelor DIU prin acte și fapte de o deosebită periculozitate pentru

comunitatea internațională pe timp de pace sau război.

Importanța temei de față este indiscutabilă, cercetarea științifică fiind centrată

pe modul distinct de abordare a cadrului politico-administrativ internațional pentru

salvgardarea drepturilor fundamentale ale omului în situația de conflict armat

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 36

internațional și a instrumentelor, respectiv a mecanismelor juridico-administrative

pentru aplicarea normelor DIU de către principalii actori regionali sau globali, cu

vocație în domeniul securității colective, iar prin abordarea problematicii științifice

propuse, tema noastră de cercetare capătă conotații multiple și, în opinia noastră,

poate face obiectul raporturilor analitice și exegezelor multiple.

În ceea ce privește direcțiile de cercetare științifică, prima dintre ele va viza

evoluția DIU în trecut, prezent și în perspectivă, catalogat ca un set de constrângeri,

restrângeri şi recomandări juridice, parte dintre ele fiind cu efect strategic pe timpul

conflictelor armate, fapt confirmat de raporturile juridice ce au existat între entitățile

suverane și care au evoluat, treptat, de la cooperare pașnică până la ducerea

războaielor, ceea ce a determinat apariția unor de reguli de purtare a războiului, care,

în opinia noastră, au progresat lent, în salturi și la intervale mari de timp, acestea

fiind catalogate, de către specialiștii din domeniu, ca o forță dinamică a DIU,

întrucât, războiul a fost catalogat cea dintâi formă de contact dintre state.

În cadrul celei de-a doua direcții de cercetare, accentul demersului științific

s-a deplasat, într-un mod voluntar şi firesc, de la aspectele teoretice către problemele

practice, context în care am insistat, mai ales, pe valențele instrumentelor și

mecanismelor juridico-administrative pentru aplicarea normelor DIU în epoca

contemporană, precum și pe cadrul juridic internațional al organizării și desfășurării

operațiilor multinaționale de menținere a păcii și implicit, responsabilitățile

instituțiilor naționale și internaționale de rezolvare a crizelor umanitare.

În continuare, cea de-a treia direcție de cercetare se va preocupa de aspecte

legate de aplicarea DIU în condițiile dramatice ale noilor conflice armate regionale

și tipologia conflictelor armate regionale contemporane.

În lumina celor prezentate, rezultă și alegerea principalei metode de cercetare

utilizate în demersul nostru științific, respectiv, studiul bibliografic de specialitate,

care a constat în cercetarea legislaţiei specifice, tratatelor, strategiilor de securitate,

literaturii de specialitate, monografiilor, articolelor de specialitate, toate acestea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 36

având legătură şi relevanţă cu subiectul cercetării ştiinţifice, iar metoda aleasă,

raportat la specificul cercetării științifice și limitările acesteia, apreciem noi că,

prezintă un standard înalt pentru materializarea cercetării propuse, context în care,

vom acorda întâietate surselor primare și, în măsura în care acestea nu sunt

accesibile, celor secundare, iar în completarea lor și pentru o înțelegere mai

aprofundată, ne vom axa pe ajutorul oferit de doctrina de specialitate din domeniu și

nu numai.

Conturarea metodologiei de lucru nu a constat doar în analiza din punct de

vedere juridic a prezentului demers ştiinţific, ci şi pe o analiză a factorilor,

fenomenelor, abordărilor ştiinţifice, precum şi a cauzelor care au determinat şi

determină schimbări fundamentale la nivel global cu privire la respectarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor și aplicarea normelor DIU în

situația conflictului armat, iar rezultatele cercetării au determinat şi definit acea

convergenţă necesară.

Colectarea şi analiza datelor, precum şi interpretarea rezultatelor, astfel

cum au fost expuse în demersul nostru științific, corelate, ar putea constitui pentru

potențialii cercetători ai domeniului un eventual punct de plecare într-o abordare

doctrinară a DIU aplicabil crizelor interne şi conflictelor armate, întrucât, toleranţa

şi sprijinul reciproc al statelor membre şi euroatlantice se vor coaliza în misiunea

dificilă de menținere a securităţii globale, în spiritul legilor şi al valorilor ocrotite

prin edictarea ei.

Rezultatele așteptate ale demersului științific din cadrul tezei sunt date de

oferirea unei viziuni integratoare privind aspectele de bază ale legăturilor de

cooperare în plan socio-juridic și din arii comune de interes ale statelor, întrucât,

securitatea statelor și a organismelor din care fac parte sunt legate simbiotic,

influențându-se unele pe celelalte, continuând cu identificarea și cunoașterea

instituțiilor, instrumentelor, mecanismelor juridico-administrative și de cooperare

utilizate în situația apariției noilor conflicte armate regionale, bazat pe faptul că

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 36

declanșarea crizelor interne sau a războaielor este indisolubil legată de tot ceea ce se

petrece în plan politic, economic și social la nivel mondial.

În concluzie, conchidem faptul că, centrul de greutate al tezei va fi orientat

către abordarea cuprinzătoare a politicilor ce guvernează principalele organizații

internaționale de securitate pentru limitarea efectelor dramatice ale noilor conflicte

armate regionale și către cadrul juridic internațional al organizării și desfășurării

operațiilor multinaționale de menținere a păcii și de rezolvare a crizelor umanitare,

și, pe cale de consecință, identificarea și indicarea unor direcții de acțiune, atât la

nivel național, european, cât și global pentru protejarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului în situația de criză internă și conflict armat internațional.

Ca urmare, unul dintre scopurile acestui demers științific este de a reuni,

într-un aranjament convenabil, o mare parte din corpul impresionant al DIU, și,

implicit, al jurisprudenței umanitare, cu cel al dreptului internațional al drepturilor

omului (DIDO). În același timp, este clar faptul că niciun demers științific singular

nu poate fi atotcuprinzător, dar, în opinia noastră, teza de față poate oferi un punct

de plecare util în cercetare pentru avocați, profesori și academicieni, care trebuie,

desigur, să-și completeze eforturile.

După cum vom arăta în această cercetare științifică, interacțiunea dintre DIU

și DIDO subliniază complexitatea, înțelegerea adecvată a regimului juridic aplicabil

conflictelor armate și cu toate acestea, în ciuda acestor complexități, practica

consistentă a instanțelor internaționale, a instanțelor regionale pentru drepturile

omului, a organismelor internaționale, procedurile speciale ale organizațiilor

internaționale dedicate arată în mod indubitabil faptul că, această complementaritate

și caracterul de întărire reciprocă au contribuit la înființarea unui set solid de obligații

legale care protejează în mod extensiv drepturile tuturor persoanelor afectate de

conflictele armate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 36

CAPITOLUL 1

EVOLUŢII ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR

În prezentul capitol ne propunem să evidenţiem evoluţia DIU printr-o

abordare generală, dar și prin raportare la momentele istorice și conferințele

politico-diplomatice care au influențat afirmarea normelor acestuia, prin care, s-au

statuat, principiile dezvoltării sistemului juridic internaţional umanitar, respectiv

numeroase abordări socio-juridice privind protejarea drepturilor fundamentale ale

omului, context în care, vom detalia riscurile, pericolele şi ameninţările la adresa

securităţii umane, pentru ca, în finalul acestui capitol, să accentuăm importanța

protejării drepturilor fundamentale ale omului în situații de crize interne și conflicte

armate.

În strânsă legătură cu aspectele sus-menționate, putem afirma faptul că

societatea şi ordinea statală, urmărite printr-o evoluție continuă, plecând de la

identitatea individului și până la identitatea de grup, sub influența amestecului tot

mai pregnant al culturilor, coroborate cu fenomenul globalizării, sunt caracterizate

de aceleaşi procese ample care au marcat existenţa şi evoluţia omenirii: nevoia de a

cunoaşte, de resurse, de extindere; deţinerea supremaţiei puterii în plan intern,

regional şi global; transformarea; tranziţia; adaptarea; dezvoltarea economică;

protecţia politică; intervenţia militară; cooperare şi organizare juridică. Pentru

realizarea şi aducerea la îndeplinire a acestor procese antagonice, regăsim doi

numitori comuni: războiul şi pacea.

De-a lungul timpului, războiul şi regulile de purtare ale acestuia au fost poate

cele mai analizate concepte de către iluştri filozofi, jurişti, istorici, sociologi,

statisticieni, economişti şi chiar militari.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 36

Relaţiile de cooperare, colaborare şi de confruntare dintre state în domeniile

politic, economic şi militar au dat naştere la instrumente, principii şi norme juridice

cu rolul de a proteja viaţa şi libertatea persoanelor.

DIU joacă un rol important şi în prezent, prin sancţionarea directă a

ameninţărilor şi pericolelor la adresa actualului mediu de securitate, iar numitorul

comun şi definitoriu al aplicării acestuia îl reprezintă respectarea drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale combatanților angrenați în conflictele armate, dar

criminalitatea organizată transfrontalieră, traficul de droguri, traficul de carne vie,

spălarea de bani, migraţia ilegală, contrabanda cu arme, muniţii şi explozivi,

proliferarea armelor de distrugere în masă și corupţia, coroborate cu fenomenul

globalizării, au un impact negativ deosebit de grav asupra orânduirii statelor şi

guvernelor democratice, și implicit, ridică serioase probleme în aplicarea normelor

și instrumentelor juridice specifice DIU.

Analizând aceste fenomene pe rând, respectiv crizele și momentele de

tensiune dintre state, vom putea disemina mai bine rolul, efectele şi urmările

rezultate prin prisma aplicării normelor şi instrumentelor juridice internaţionale în

situaţii de criză internă şi conflict armat internaţional.

Stricto sensu crizele şi momentele de tensiune dintre state generează

conflictele, dar folosind mecanisme şi metode adecvate de gestionare, acestea pot

căpăta o conotaţie pozitivă, prin crize realizându-se saltul calitativ care stă la baza

evoluţiei, întrucât, având în vedere tulburarea situaţiei economice internaţionale de

către criza economică a ultimilor ani, majoritatea statelor au avut de învăţat din

repercusiunele acestei crize, adoptând în acest sens măsuri de siguranţă pentru viitor,

majoritatea dintre ele, pe cont propriu, ceea ce a dus la schimbarea opticii privind

reglementarea sistemului financiar global, mai ales de către grupul ţărilor puternic

industrializate, situații care le vom regăsi și detalia și în secțiunile ce urmează.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 36

CAPITOLUL 2

INSTITUŢII, INSTRUMENTE ŞI MECANISME

JURIDICO-ADMINISTRATIVE PENTRU APLICAREA

NORMELOR DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR

ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ

După cum am afirmat și în capitolul anterior, mediul de securitate

internaţional a evoluat într-un ritm dinamic şi s-a reconfigurat, în opinia unor autori,

potrivit diagramelor de relaţii dintre statele puternic dezvoltate, respectiv de la un

sistem global bipolar către un alt sistem global unipolar sau multipolar. În cadrul

primului sistem, cele două state puternic dezvoltate, respectiv SUA şi URSS,

deţineau puterea aproape absolută, iar celelalte state regionale nu aveau posibilitatea

de a-şi crea propria zonă de influenţă.

În ceea priveşte tendinţa de evoluţie a celuilalt sistem global de securitate,

remarcăm faptul că puterile regionale, în baza unui scop comun, pot solicita şi

influenţa celelalte state să adopte hotărâri şi decizii în concordanţă cu dorinţa

acestora, tocmai pentru a satisface interesele puterilor regionale, contrar politicilor

şi cerinţelor megaputerilor. Evoluţia mediului de securitate de la bipolaritate la

multipolaritate este influenţată şi de trecerea de la era nucleară către cea

informaţională, specifică societăţii post-industriale, generându-se cu această ocazie,

schimbarea percepţiei asupra mediului de securitate naţional şi internaţional de către

opinia publică şi decidenţii politici din diferite state ale lumii.

Un alt mod de a privi evoluţia sistemului global de securitate se face şi din

perspectiva regionalizării securităţii, care poate fi regăsită prin identificarea

normelor de securitate regională şi a identităţii regionale. Regionalizarea securităţii

poate fi privită prin prisma modificărilor în relaţiile dintre state, prin schimbarea

politicilor internaţionale a fiecărui stat implicat în procesul de regionalizare sau prin

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 36

prisma strategiilor, naturii instituţiilor de securitate regionale şi a gradului de

expansiune dorit. Toate aceste fenomene au dat naştere la organizaţii şi acorduri

subregionale, prin care ţările semnatare şi-au asumat cooperarea cu instituţiile de

securitate europene şi euroatlantice pe mai multe paliere. Ca urmare, putem deduce

faptul că trăim într-un mediu global în care securitatea şi instrumentele de putere

utilizate pentru menţinerea şi dezvoltarea acesteia au fost şi sunt în deplină

ascesiune, iar schimbările profunde datorate fenomenului globalizării se regăsesc şi

astăzi în relaţiile dintre state.

În consecinţă, apreciem că nivelul de securitate actual se află într-un punct de

inflexiune, iar direcţiile impuse de către statele democratice şi nu numai, sunt pur şi

simplu canalizate spre descurajarea strategică a potenţialului militar şi economic al

posibilului inamic, întrucât, instrumentul militar de putere al oricărui stat nu este şi

nu poate fi operaţionalizat la valoarea maximă a potenţialului acestuia, iar

instrumentul economic nu este disponibil tuturor statelor, deoarece nu toate statele

deţin resurse naturale de importanţă strategică şi resurse generatoare de progres

tehnologic. În acest context, își fac apariția parteneriatele strategice, cum există spre

exemplu între SUA și Europa, între NATO și UE, scopul fiind redat de concentrarea

eforturilor pentru realizarea de obiective comune și benefice pentru colectivitatea

partenerilor sau pentru fiecare în parte, cum ar fi cooperarea în plan politic,

economic și diplomatic, prevenirea și gestionarea împreună a crizelor și conflictelor

ivite, prevenirea rivalității pe toate planurile și, nu în ultimul rând, combaterea

fenomenului terorist și a crimei organizate transfrontaliere, însă, cu toate acestea, în

opinia specialiștilor DIU, opinie pe care și noi o împărtășim, există posibilitatea ca

în viitor, războiul să nu se mai desfășoare în câmpul de luptă, cu milioane de morți

și răniți, ci prin bătălii în spațiul cibernetic prin care partenerii se vor submina

reciproc prin mijloace informaționale și economice și vor exista poate și ale tipuri

de confruntări necunoscute până în prezent, adăpostite sau camuflate foarte bine de

aceste parteneriate strategice.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 36

CAPITOLUL 3

APLICAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR

ÎN CONDIŢIILE DRAMATICE ALE NOILOR

CONFLICTE ARMATE REGIONALE

De-a lungul existenței sale, individul s-a folosit de tehnologie care i-a permis

satisfacerea nevoilor de viață, realizarea de progrese, a contribuit determinant la

promovarea unor drepturi şi libertăţi ale acestuia, ori a afectat în mod profund viaţa

şi drepturile acestuia.

Putem afirma faptul că, în ultimii ani, saltul tehnologic uriaş în domeniul

informaticii, biotehnologiei, ştiinţelor medicale şi a armamentului din înzestrarea

forţelor armate, ridică serioase probleme cu privire la impactul acestora asupra

integrităţii şi demnităţii omului, respectiv asupra drepturilor omului în ansamblu.

Iniţial, organismele internaţionale au catalogat ştiinţa şi tehnologia numai în

sens pozitiv, întrucât acestea contribuiau major la promovarea drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale omului, dar, cu timpul, s-au semnalizat şi apariţia unor

efecte negative ale dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei asupra drepturilor omului.

În consecinţă, prin Declaraţia asupra folosirii progreselor ştiinţei şi tehnicii

în intersul păcii din anul 1975 s-a statuat obligativitatea statelor de a se evita, pe cât

posibil, folosirea progreselor ştiinţei şi tehnicii cu scopul de a limita sau împiedica

exercitarea drepturilor omului şi s-a statuat obligația de apărare a tuturor păturilor

populaţiei împotriva efectelor negative care ar putea decurge din folosirea incorectă

a progresului ştiinţific şi tehnicii, impunându-se totodată statelor adoptarea de

măsuri eficiente, cu atât mai mult legislative, pentru a împiedica folosirea acestora

în detrimentul demnităţii individului.

Cu toate acestea, evenimentele ultimelor decenii ne demonstrează faptul că

anumite inovaţii şi realizări ale ştiinţei sunt folosite nu numai în interesul omului, ci

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 36

şi cu încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv în domeniul

ştiinţelor biomedicale, tehnologia informaţiei şi a armamentului, iar combaterea

acestor fenomene au obligat statele la cooperare internaţională pentru a se asigura

deplina respectare a drepturilor omului în aceste domenii de interes universal.

Desigur, nu s-a pus niciodată problema stopării cercetării ştiinţiifice şi a

evoluţiei tehnologice, ci s-a urmărit stabilirea unor norme generale comune

aplicabile tuturor care efectuează cercetări sau aplică rezultatele acestora, întrucât,

omenirea nu ar putea supravieţui fără progres şi dezvoltare tehnologică,

urmărindu-se folosirea acestora integral în folosul individului şi evitarea pericolelor

care pot apărea pentru drepturile persoanelor.

În prezent, nu sunt stabilite concret norme obligatorii pe baza cărora statele să

acţioneze în consecinţă, iar mecanismele internaţionale menite să supravegheze

folosirea în scopuri pozitive a noilor desoperiri se dovedesc a fi inacdecvate, fiind

necesare în continuare eforturi de reflecţie, hotărâre şi cooperare internaţională,

pentru a se pune bazele unor reglementări în aceste domenii de natură să asigure

protecţia adecvată a drepturilor şi libertăţilor omului, atât pentru generaţiile actuale,

cât şi pentru cele ce vor urma.

Pornind de la regula de bază din domeniul drepturilor omului, respectiv

postulatul egalităţii în drepturi, unii autori apreciază că este necesar să se acţioneze

atât în plan extern, cât şi la nivelul fiecărui stat, pentru ca avantajele noilor tehnologii

să nu afecteze drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi să nu creeze

inegalităţi în drepturi.

În consecinţă, este necesar să se pornească de la primatul drepturilor omului

asupra tehnologiilor şi realizărilor ştiinţifice, care trebuie concepute numai ca un

mijloc pentru îmbunătăţirea condiţiilor vieţii individului, dar, în realitate, se poate

constata că nu tehnologia însăşi a creat dificultăţi individului, ci utilizarea acesteia

de către om într-un scop sau altul, într-o direcţie sau alta, practici sau cercetări noi

care au pus în pericol drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 36

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În multe conflicte armate contemporane, se așteaptă tot mai mult ca forțele

armate să desfășoare nu numai operațiuni de luptă împotriva dușmanului, ci și

operațiuni de aplicare a instrumentelor juridice specifice în scopul menținerii sau

restabilirii legii, ordinii și securității publice, în contextul în care, în epoca

contemporană, se înregistrează progrese rapide în tehnologiile noi și emergente de

război, în special la cele care se bazează pe tehnologia informației și este important

să se adopte măsuri în cunoștință de cauză cu privire la numeroasele provocări,

adesea complexe, ridicate de aceste evoluții.

În majoritatea conflictelor armate, civilii continuă să suporte greutatea

ostilităților, mai ales atunci când luptele se desfășoară în zone dens populate sau

când aceștia sunt vizați în mod deliberat. Mii de oameni sunt reținuți, adesea în afara

oricărui cadru legal și adesea supuși unui tratament neadecvat sau unor condiții

inumane de detenție. Numărul persoanelor care vor dispărea ca urmare a noilor

conflicte armate, apreciem noi, va fi dramatic.

Devastarea cauzată de violențe a determinat un număr din ce în ce mai mare

de persoane să fugă din comunitățile lor, lăsând casele și mijloacele de trai în urmă,

neavând practic nicio soluție în fața perspectivei deplasării pe termen lung și a

exilului.

Cu privire la direcțiile de cercetare științifică, prima dintre acestea a vizat

raporturile reglementate sau nu dintre statele suverane, izvoarele, definiția,

principiile și subiectele de drept internaţional, precum şi consecinţele ce pot apărea

în cazul apariţiei unor neînţelegeri, diferende politice sau juridice, pretenţii şi litigii

între acestea, iar toate situaţiile litigioase apărute între state, respectiv între

subiectele dreptului internaţional, potrivit principiilor după care sunt reglementate,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 36

am apreciat noi faptul că ar trebui să aibă un singur scop, respectiv soluționarea

acestora pe cale paşnică, fără circumstanţe agravante, ceea ce în realitate nu s-ar

întâmpla întocmai.

În cadrul celei de-a doua direcții de cercetare, am expus considerațiile

generale privind mediul actual internațional de securitate, care am apreciat noi că

este cu mult diferit faţă de vechiul climat specific secolului XX, climat în care

insecuritatea şi instabilitatea erau aproximativ aceleaşi în toate zonele geografice, pe

când în actualul mediu de securitate, spaţiul european dispune de potenţial nuclear

şi nu este ameninţat de vreun conflict armat intern, pentru ca mai apoi să expunem

rolul, necesitatea înfiinţării şi dezvoltării organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale

de securitate, respectiv ONU, OSCE, NATO, UE care s-au axat, în principal, pe

dezvoltarea mijloacelor specifice care trebuie să asigure menţinerea unei păci

perpetue între state, indiferent de acţiunea şi evoluţia factorilor de natură economică,

a progresului tehnicii militare şi a fluxurilor internaţionale de capital, pentru ca, în

cazul comiterii unei agresiuni armate asupra unui stat membru al unei organizaţii

internaţionale de securitate, statele să se poată asocia şi să îşi acorde asistenţă

mutuală pentru înlăturarea oricărui pericol care le-ar putea afecta suveranitatea şi

integritatea teritorială.

În cadrul celei de-a treia direcții de cercetare, am identificat principalele

politici și strategii ale organizațiilor internaționale de securitate pentru limitarea

efectelor dramatice ale conflictelor armate regionale, de unde se poate desprinde

concluzia că acolo unde există interese comune, naţiunile vor intra în parteneriate

politice, economice şi militare, iar aceste parteneriate pot apărea atât la nivel

regional, cât şi global, după cum fiecare dintre naţiuni vizează oportunităţi pentru

a-şi promova interesele sau urmăresc asigurarea reciprocă împotriva ameninţărilor

de securitate percepute sau reale.

În ceea ce privește identificarea și indicarea unor direcții de acțiune, atât la

nivel național, european, cât și global pentru protejarea drepturilor și libertăților

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 36

fundamentale ale omului în situația de criză internă și conflict armat internațional,

observăm, din toate exemplele analizate, faptul că sectorul internațional umanitar

este expus riscului de a atinge punctul de rupere, iar CICR și alte organizații

umanitare, imparțiale, se confruntă cu nevoi umanitare la scară epică, într-un număr

fără precedent de crize concurente din întreaga lume.

Diferența dintre aceste nevoi și capacitatea actorilor internaționali de a le face

față este imposibil de realizat. Incapacitatea sistemului internațional de menținere a

păcii și securității a avut, printre altele, ca efect, relocarea concentrării

angajamentului internațional dinspre soluționarea conflictelor armate, către

activitățile umanitare. Ca urmare, au fost cheltuite multe energii pentru negocierile

privind permiterea accesului sprijinului umanitar în zonele afectate, dar și pentru

încetarea focului și evacuările civililor.

Cu toate acestea, va fi important ca CICR să continue să se implice în perioada

următoare, împreună cu statele interesate, pentru acordarea sprijinului părților aflate

în conflict armat, în special pentru a se evita efectele consecințelor juridice și

umanitare nedorite.

Pentru CICR, brutalitatea conflictelor armate contemporane sunt cauza unei

alarme profunde, iar încălcările normelor juridice ale DIU sunt comise zilnic, atât de

către state, cât și de părți non-statale, aceste situații fiind legate de o negare absolută

a aplicabilității sau relevanței DIU.

În consecință, rămâne convingerea fermă a CICR că, în ciuda suferinței

inevitabile provocate de crizele interne și conflictele armate, tristețea și durerea

victimelor conflictelor armate ar fi mult diminuate dacă părțile conflictului armat ar

respecta litera și spiritul DIU.

Modificarea normelor juridice rezultă, în mod esențial, din practica diferitelor

organe specializate care supraveghează la respectarea normelor ce le compun.

Jurisprudența organelor judiciare, dar și a organismelor internaționale, este o sursă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 36

importantă de interpretare a acestor norme juridice și sunt, apreciem noi,

fundamentale pentru dezvoltarea sistemului juridic internațional.

Aplicarea corectă a regulilor și, cel mai important, asigurarea unei protecții

adecvate pentru populațiile cu risc pe timpul conflictul armat, necesită o înțelegere

aprofundată a modului în care aceste norme, diferite, interacționează și cum se

completează reciproc, pentru a permite, într-un final, cel mai înalt standard de

protecție posibil.

Totodată, apreciem faptul că provocările începutului de mileniu se extind

asupra tuturor normelor de drept internaţional, iar DIU trebuie să îşi cunoască

ascensiunea, în sensul în care este absolut necesară extinderea ariei de aplicabilitate

a normelor acestuia de la reglementarea problemelor survenite în situaţii de conflict

armat internaţional şi neinternaţional, la reglementarea şi sancţionarea inclusiv a

cauzelor/scopurilor care le-au determinat sau le-ar determina, înainte ca acestea să

se întâmple, indiferent dacă există sau nu un conflict armat internaţional între statele

suverane şi au avut loc pierderi inutile de vieţi omeneşti.

Nu în ultimul rând, propunem înăsprirea sancțiunilor pentru actele asimilate

terorismului, sprijinul acordat migrației forțate și ilegale, tocmai pentru prevenirea,

combaterea și sancționarea acestor fenomene zdrobitoare pentru epoca

contemporană.

În încheiere, ne manifestăm pe deplin speranța că demersul nostru științific va

oferi un real sprijin cercetătorilor, studenților și cadrelor didactice care aprofundează

și studiază domeniul DIU.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 36

BIBLIOGRAFIE

I.LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcționarea Consiliului Suprem de

Apărare a Țării.

2. Legea nr. 111/2002 pentru ratificarea Statutului Curții Penale Internaționale.

3. Legea nr. 453/2004 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgență.

4. Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara

teritoriului statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 242/2004.

5. Legea nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 24 noiembrie 2004.

6. Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcționarea Ministerului Apărării

Naționale.

7. Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare.

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. D.I.U.-3. - Manual pentru instruirea personalului Armatei în drept internaţional

umanitar, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Ploieşti, 2008.

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. Humanitarian Law in Armed Conflicts. Manual, The Federal Ministry of

Defence of the Federal Republic of Germany, 1992.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 36

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internaţional public. Sinteze, Ediţia

7 revăzută şi adăugită, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

2. Adrian Tonea, Modalităţi, procedee şi tehnici de dezinformare în acţiunile

grupărilor operaţionale de nivel operativ, Editura Academiei de Înalte Studii

Militare, Bucureşti, 2001.

3. Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti,

1995.

4. Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, Dreptul securităţii sociale, Editura

Global Lex, Bucureşti, 2005.

5. Aurel Preda Mătăsaru, Tratat de drept internațional public, Ediția a III-a

revizuită și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2008.

6. Beatrice Onica-Jarka, Drept internațional umanitar. Note de curs, Ediția

a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011.

7. Constantin-Gheorghe Balaban, Securitatea şi dreptul internaţional, Editura

C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

8. Constantin Iordache, Daniela Coman, Alin Bodescu, Drept internaţional

umanitar, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2009.

9. Constantin Iordache, Sofiea Balaban-Grăjdan, Sorin Ionel Grecu, Simona-

Valentina Mălescu, Politici ale Uniunii Europene, Editura Universităţii Naţionale

de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2008.

10. Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-

1919, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.

11. Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, Tratat de drept

constituţional comparat, Volumul I, Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2002.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

25 din 36

12. Cristian Ionescu, Sisteme constituţionale contemporane, Casa de Editură şi

Presă „Şansa”, Bucureşti, 1994.

13. Daniel Ghiba, Gheorghe Chivu, Promovarea securității internaționale prin

parteneriat și cooperare – cheia succesului NATO, Editura Universității Naționale

de Apărare „Carol I”, București, 2014.

14. Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept internaţional public, Ediţie revăzută

şi adăugită, Editura „Şansa”, Bucureşti, 1997.

15. Dumitru Mazilu, Dreptul internațional public, Editura Lumina Lex,

București, 2000.

16. Eugen Bădălan, Teodor Frunzeti, Forţe şi tendinţe în mediul de securitate

european, Editura Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2003.

17. Florin Făiniși, Dreptul Transporturilor. Ediția a III-a revăzută și adăugită,

Editura Fundației România de Mâine, București, 2011.

18. Florin Făiniși, Dreptul mediului, Editura Fundației România de Mâine,

București, 2011.

19. Gabriel Oprea, Ion Suceavă, Ionel Cloşcă, Dreptul Internaţional umanitar.

Instrumente juridice internaţionale, Editura Regia Autonomă „Monitorul Oficial”,

Bucureşti, 2003.

20. Gheorghe Calopăreanu, Regionalizarea securităţii în Europa Centrală,

Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2011.

21. Grigore Geamănu, Tratat de Drept internaţional public, Volumul I, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

22. Grigore Geamănu, Tratat de Drept internaţional public, Volumul II, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

23. Ioan Bârsan, Drept internaţional al conflicului armat, Asociaţia Română de

Drept Internaţional, Filiala Sibiu, 1998.

24. Ioan Sorin, Conceptele strategice în evoluția NATO, publicat în Gândirea

militară românească, nr. 2, martie-aprilie 2012.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

26 din 36

25. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice,

Ediţia a IX-a revăzută şi completată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

26. Ion Diaconu, Protecţia drepturilor omului în dreptul internaţional

contemporan, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010.

27. Ion Diaconu, Curs de drept internaţional public, Editura „Şansa”, Bucureşti,

1993.

28. Ion Dragoman, Drept internaţional umanitar, Editura Fundaţiei Andrei

Şaguna, Constanţa, 1999.

29. Ion Filipescu, Drept internaţional privat, Volumul I, Editura Actami,

Bucureşti, 1997.

30. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Drept internaţional umanitar, Casa de Editură şi

Presă „Şansa”, Bucureşti, 1992.

31. Laura-Maria Crăciunean, Drept internațional umanitar, Editura Hamangiu,

București, 2014.

32. Liviu Marilen Lungulescu, Statul şi globalizarea economică, Editura Centrul

Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009.

33. Mitrache Constantin, Drept penal român. Partea generală, ed. a IV-a

revăzută şi adăugită, Casa de Editură şi Presă „Șansa” S.R.L., Bucureşti, 2000.

34. Nasty-Marian Vlădoiu, Elemente de drept internațional umanitar, Editura

Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2006.

35. Nicolae Daşcovici, Războiul, neutralitatea şi mijloacele de constrângere

dintre state, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1934.

36. Nicolae Purdă, Protecţia drepturilor omului. Mecanisme interne şi

internaţionale, Editura Lumia Lex, Bucureşti, 2001.

37. Nicolae Uscoi, Gabriel Oprea, Introducere în dreptul internaţional umaniar,

Editura Cartega, Bucureşti, 1999.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

27 din 36

38. Radu Tabără, Evoluţia dreptului internaţional umanitar în domeniul

prevenirii şi sancţionării crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii,

Editura Universităţii de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.

39. Raluca Miga-Beșteliu, Drept internațional. Introducere în dreptul

internațional public, Editura ALL Beck, București, 1997.

40. Sergiu Medar, Diplomaţia Apărării, Editura Centrului Tehnic-Editorial al

Armatei, Bucureşti, 2006.

41. Teodor Frunzeti, Soluţionarea crizelor internaţionale, Institutul European,

Iaşi, 2006.

42. Teodor Frunzeti, Conflictele internaţionale şi gestionrea crizelor, Editura

Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006.

43. Vasile Secăreş, Polemologia şi problemele păcii, Editura Militară, Bucureşti,

1976.

44. Victor Duculescu, Protecţia juridică a drepturilor omului. Mijloace interne

şi internaţionale, Ediţie nouă, revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

1998.

45. Viorel Panaite, Pace, război și comerț în Islam. Țările române și dreptul

otoman al popoarelor (secolele XV-XVIII), Editura ALL, București, 1997.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Betz J. David,Volkov G.Valeriy, „A New Day for the Russian Army?” in

Russian Military Reform 1992-2005, ed. Anne C. Aldis and Roger N. McDermott

(London: Frank Cass, 2003).

2. D.R. Mets, Alliance for Peace, Julian Messuer, New York, 1981.

3. Florence Gaub, Civil-military relations in the MENA: between fragility and

resilience, Chaillot Papers No. 139, October 2016, European Union Institute for

Security Studies, Paris, 2016.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

28 din 36

4. Franz von List, Droit international, Paris, 1928.

5. Francisco Forrest Martin, ş.a, International Human Rights & Humanitarian

Law. Treaties, Cases & Analysis, Cambridge University Press, New York, 2005.

6. Gaston Bouthoul, Traité de sociologie. Les Guerres. Elements de polémologie,

Edition Payton, Paris, 1950.

7. Gaston Bouthoul, Traite de sociologic, vol. III, Paris, 1951.

8. Gaston Bouthoul, Studies polemologique, nr. 11, 1974.

9. Gasser, Hans-Peter, International Humanitarian Law – An introduction, in:

HAUG (Hans), Humanity for all, Henry Dunant Institute, 1993.

10. Georg Dahm, Völkerrecht, Volumul I, Stuttgart, 1958.

11. Georg Schvanzerberger, The inductive Approach to international Law,

Londra, 1965.

12. George Scelle, Manuel de droit international public, Paris, 1948.

13. Guy Van Gerven, La notion de guerre et des situations connexes en droit

belge, în „Recueil de la Societe Internationale de droit penal militaire est droit de

la guerre”, V. Cinquieme Congres International, Dublin, 25-30 mai 1970,

Volume 2, Strasbourg.

14. Henry Bonfils, Manuel de droit international public, Paris, 1905.

15. James G.T. Fairfield, When You Don’t Agree, Herald Press, Scottdale, 1977.

16. Jean Jacques Dupeyroux, Michel Borgetto, ş.a., Droit de la securite sociale,

14e Edition par Roland Reullan, Dalloz, Paris, 2001.

17. Lord Ismay, NATO – The First Five Years¸ NATO, Paris, Information

Service, 1954.

18. Michel Belanger, Droit international humanitaire general, 2e Edition, Paris,

Gualino, 2007.

19. Rolando Quadri, Diritto internazionale publico, Ediţia a III-a, Palermo, 1960.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

29 din 36

20. Viktor Myrachovsky, „Crimean Operation is an obvious marker of a

qualitatively new level of development of the Russian army”, National Defence

Nr.11, Nov. 2014.

VI. SURSE WEB

1. http://www.anr.gov.ro/

2. http://hotararicedo.ro

3. http://www.dri.gov.ro

4. https://www.mae.ro

5. http://www.iihl.org

6. http://www.presidency.ro

7. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/syria/

8. www.globalsecurity.org

VII. REVISTE

1. Dragoș-Adrian Bantaș, Dumitru George Dorinel, The adjustment of EU Law

in the new security environment framework. Tools for change – the conducted

reforms, comunicare științifică publicată cu ocazia Conferinței „Strategii XXI –

Schimbări strategice în securitatea și relațiile internaționale”, organizată în cadrul

Universității Naționale de Apărare „Carol I”, în zilele de 14-15 aprilie 2016, inclusă

în volumul publicat cu ocazia acesteia (Vol. I, pp. 324-333) și care poate fi consultată

la adresa www.strategii21.ro, secțiunea CONFERENCE PROCEEDINGS.

2. Dragoș-Adrian Bantaș, Dumitru George Dorinel, The Balance between the

Constitutional Treaty and the Lisbon Treaty redefined by the amendments regarding

CFSP – or not?, comunicare științifică publicată cu ocazia Conferinței „Strategii

XXI – Schimbări strategice în securitatea și relațiile internaționale”, organizată în

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

30 din 36

cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, în zilele de 14-15 aprilie 2016,

inclusă în volumul publicat cu ocazia acesteia (Vol. II, pp. 257-266) și care poate fi

consultată la adresa www.strategii21.ro, secțiunea CONFERENCE

PROCEEDINGS.

5. Dragoș-Adrian Bantaș, Dumitru George Dorinel, Controlul democratic asupra

sectorului de securitate – privire comparativă asupra modelului european și

aplicării acestuia în România, articol publicat în Revista Gândirea Militară

Românească, nr. 1-2/2018.

7. George Dorinel Dumitru, Dragoș-Adrian Bantaș, The importance of protecting

the fundamental human rights – a new challenge for the legal background

contributing to the implementation of international humanitarian law, comunicare

științifică publicată cu ocazia Conferinței „Strategii XXI – Schimbări strategice în

securitatea și relațiile internaționale”, organizată în cadrul Universității Naționale

de Apărare „Carol I”, în zilele de 6-7 aprilie 2017, inclusă în volumul publicat cu

ocazia acesteia (Vol. II, pp. 276-284) și care poate fi consultată la adresa

www.strategii21.ro, secțiunea CONFERENCE PROCEEDINGS.

8. George Dorinel Dumitru, Dragoș-Adrian Bantaș, Reflectarea conceptului de

bună guvernare în strategiile de securitate ale României postdecembriste, articol

aflat în curs de publicare în Revista Impact Strategic nr. 1-2/2018 [66-67].

3. George Dorinel Dumitru, Contribuții ale NATO pentru consolidarea

securității europene, Partea a II-a: De la sfârșitul Războiului Rece până astăzi,

Revista Punctul Critic, nr. 2 (20)/2017.

6. George Dorinel Dumitru, Repere istorice care au influențat afirmarea și

evoluția dreptului cutumiar din antichitate până la Tratatul de la Westfalia (1648),

articol publicat în revista LEX (Revista consilierilor juridici din Armată), Anul X,

Nr. 1(30)/2017.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

31 din 36

VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. Biblia, Vechiul Testament, Deuteronomul, Editura Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.

2. Constituția României, republicată.

3. Convenţia de la Geneva din 22 august 1864 pentru ameliorarea sorţii militarilor

răniţi din forţele armate în campanie.

4. Convenţia pentru reprimarea crimei de genocid din anul 1948.

5. Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din

forţele armate în campanie din 12 august 1949.

6. Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi

naufragiaţilor forţelor armate pe mare din 12 august 1949.

7. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 1950.

8. Convenţia privind statutul refugiaţilor din anul 1951.

9. Convenţia internaţională contra luării de ostatici din anul 1979.

10. Convenţia asupra interzicerii sau limitării folosirii anumitor arme clasice care

pot fi considerate ca producând efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără

discriminare din anul 1980.

11. Convenţia contra torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau

degradante din anul 1984.

12. Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii

armelor chimice şi distrugerea acestora din anul 1993.

13. Convenţia privind interzicerea folosirii, stocării, producerii şi transferului

minelor antipersonal şi distrugerea lor din anul 1997.

14. Convenţia privind incriminarea atentatelor teroriste cu bombe din anul 1997.

15. Convenţia internaţională pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe din

anul 1998.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

32 din 36

16. Convenţia ONU privind incriminarea finanţării terorismului din anul 1999.

17. Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de terorism nuclear din

anul 2005.

18. Convenţia privind bombele cu submuniţie din anul 2008.

19. Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii din anul 1776.

20. Declaraţia drepturilor omului şi a cetăţeanului din anul 1789.

21. Declaraţia privitoare la interzicerea utilizării anumitor proiectile în timp de

război de la Sankt-Petersburg din anul 1868.

22. Declaraţia universală a drepturilor omului din anul 1948.

23. Declaraţia asupra folosirii progreselor ştiinţei şi tehnicii în intersul păcii din

anul 1975.

24. Protocolul I din anul 1977, instrument adiţional Convenţiilor de la Geneva

din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale.

25. Protocolul II din anul 1977, instrument adiţional la Convenţiile de la Geneva

din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter

internaţional.

26. Protocolul privind armele laser din anul 1995.

27. Regulamentul de la Dublin din anul 2003.

28. Regulamentul nr. 961 al Consiliului UE privind măsuri restrictive împotriva

Iranului din anul 2010.

29. Regulamentul nr. 36 al Consiliului UE privind măsuri restrictive având în

vedere situaţia din Siria din anul 2012.

30. Rezoluţia nr. 1540 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite

privind combaterea terorismului din anul 2004.

31. Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie.

32. Strategia Națională a României de aplicare a dreptului internațional umanitar,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871, din 20.12.2007.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

33 din 36

33. Strategia de Securitate Internă a Uniunii Europene - către un model european

de Securitate, 2010.

34. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019:

O Românie puternică în Europa și în lume.

35. Strategia Regională a UE pentru Siria și Irak din anul 2015, precum și pentru

amenințarea reprezentată de ISIL/Da’esh.

36. Strategia UE privind Siria din anul 2017.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

34 din 36

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

35 din 36

LISTA ANEXELOR

● Anexa nr. 1: Principalele izvoare cutumiare, precum și cele convenționale,

respectiv tratate/convenții generale și speciale ce rezultă atât din perspectiva

literaturii de specialitate românești, cât și din doctrina străină

● Anexa nr. 2: Principiile Dreptului internațional umanitar

● Anexa nr. 3: Inscripţii, tratate de pace sau alianţe din Egipt, China, India,

Roma sau altor state din Orientul antic care dovedesc existența dreptului

internațional încă din antichitate

● Anexa nr. 4: Principalele tipuri de conflicte armate

● Anexa nr. 5: Principalele tratate din domeniul dreptului internaţional

umanitar la care România este parte şi alte instrumente legale relevante

● Anexa nr. 6: Misiunile internaționale la care a participat Armata României

în UE, Orientul Mijlociu și contribuțiile acesteia la misiunile ONU din Africa sau la

inițiativele de cooperare regională

● Anexa nr. 7: Mecanismul European de Relocare

● Anexa nr. 8: Mecanismul European de Transfer

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

36 din 36

Pagină albă