7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 1/17

Telescopul spațial Hubble

Telescopul spațial Hubble (prescurtat HST, de la nu-mele lui în   engleză  Hubble Space Telescope) este untelescop plasat pe orbită în jurul Pământului, numit așadupă astronomul american Edwin Hubble. Este pozițio-nat în afara atmosferei terestre, ceea ce îi conferă avanta-je semnificative față de telescoapele de pe Pământ, ima-ginile nefiind perturbate de către turbulențele atmosferi-ce, iar telescopul putând capta informații și în spectrulultraviolet, ale cărui lungimi de undă sunt în mod normalputernic atenuate de către stratul de ozon al Pământului.

De la lansarea lui în 1990 a devenit unul dintre cele maiimportante instrumente din istoria astronomiei. Cu el as-tronomii au făcut numeroase observații, care au dus laimportante descoperiri în astrofizică. Camera fotografi-că cu câmp foarte larg de pe Hubble furnizează cele maidetaliate imagini în lumină vizibilă realizate vreodată.

De la conceperea lui în 1946 și până la lansare, proiec-tul construirii unui telescop spațial a fost întârziat repetatde probleme tehnice și de buget. În plus, imediat dupălansarea din 1990 s-a descoperit că oglinda lui principalăsuferea de o aberație de sfericitate, aberație care com-promitea grav capacitățile telescopului. Totuși, după o

misiune de întreținere din 1993, telescopul a atins calită-țile preconizate în proiect, devenind un instrument vitalatât pentru astronomie, cât și pentru publicul larg. Te-lescopul spațial Hubble face parte din programul NASAGreat Observatories (în română Mari Observatoare Spați-ale), alături de Observatorul Compton pentru raze Gam-ma, Observatorul Chandra pentru raze X și  Telescopulspațial Spitzer[1]. Hubble este rezultatul unei colaborări

 între NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA).

1 Despre Hubble

Hubble este singurul telescop spațial conceput pentru a fi întreținut în spațiu de către astronauți. Până în prezentau fost executate cinci misiuni de întreținere. Prima mi-siune de întreținere a avut loc în decembrie 1993, cânda fost corectată aberația de sfericitate a oglinzii telesco-pului. A doua misiune de întreținere a fost efectuată înfebruarie 1997 când au fost adăugate două noi instrumen-te. A treia misiune de întreținere s-a efectuat în două eta-pe: SMA3A din decembrie 1999 când la telescop s-aufăcut reparațiile urgente, urmată de SMA3B din martie2002 când a fost montată Camera pentru observații pa-

noramice (ACS - Advanced Camera for Surveys).Față de situația din momentul SM3B, două instrumenteștiințifice au devenit indisponibile, ele ieșind din funcțiu-

Secvenţa din timpul Misiunii de întreţinere 1

ne. La bordul telescopului sunt șase giroscoape, dintrecare numai trei sunt folosite în mod curent la observații.Totuși, după alte defectări ale acelor giroscoape și pentrua mări durata de viață a telescopului, s-a luat, în august2005, decizia de a opri unul dintre cele trei giroscoape ca-re funcționau de obicei. Acum Hubble folosește doar do-uă giroscoape alături de senzori pentru reglajul fin. Acestmod de lucru dă rezultate excelente, Hubble realizând încontinuare imagini de foarte bună calitate. Sunt în cer-cetare giroscoapele care vor fi montate pe telescop la apatra misiune de întreținere.

Modul de funcţionare al telescopului spaţial Hubble.

Cele două instrumente științifice sunt Spectrometrul Vi-

zual al Telescopului Spațial care s-a oprit din funcțiune în august 2004, Advanced Camera for Surveys, care s-adefectat în urma unor operațiuni în ianuarie 2007 (totuși,

1

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 2/17

2   2 CONCEPȚIE, DESIGN ȘI SCOPURI 

ea mai poate da imagini în spectrul ultraviolet). În pre-zent, (mijlocul lui 2007) observațiile de pe Hubble suntobținute cu Wide Field and Planetary Camera 2 (Came-ra planetară și de câmp larg) și cu Near Infrared Cameraand Multi-Object Spectrometer (Camera pentru spectruinfraroșul apropiat și spectrometrul multiobiect). Astro-

metrul este fixat pe Fine Guidance Sensor (senzori pentrureglajul fin al poziției). Fără o corectare a orbitei sale, or-bita HST se va micșora, ceea ce va duce la o reintrare înatmosferă a telescopului spațial după 2010.

După dezastrul din 2003 al Navetei Spațiale Columbia,cea de-a cincea misiune de întreținere care era inițial pro-gramată pentru 2004 a fost amânată de mai multe ori dinmotive de siguranță. NASA a hotărât că o misiune umanăeste prea periculoasă datorită faptului că Stația SpațialăInternațională (SSI) ar fi prea departe pentru ca astrona-uții să se adăpostească acolo în caz de pericol. NavetaSpațială nu poate să călătorească între orbita Telescopu-

lui spațial Hubble și cea a Stației Spațiale Internaționale.NASA și-a reconsiderat ulterior părerea și pe 31 octom-brie2006, administratorul NASA Mike Griffin adatundăverde pentru a cincea misiune de întreținere, care a fostefectuată de Naveta Spațială Atlantis. Misiunea, planifi-cată pentru luna septembrie 2008,[2][3] a fost amânată șilansată în mai 2009, și a constat în instalarea a două noiinstrumente și în efectuarea de numeroase reparații, și pa-re să fi avut succes.[4] Ca o măsură de precauție, NASAa avut pe rampa de lansare de la Centrul Spațial Kenne-dy, Complexul 39B, și Naveta Spațială Discovery, carear fi ajutat cealaltă navetă spațială în caz de urgență, dar

aceasta nu a fost necesară. Aceste reparații vor face caTelescopul spațial Hubble să funcționeze până în  2013când va fi lansat succesorul lui, Telescopul Spațial JamesWebb, care va fi mult superior. Acesta însă va putea faceobservații doar în infraroșu, Hubble rămânând principa-lul telescop spațial pentru observarea spectrelor vizibil șiultraviolet.

2 Concepție, design și scopuri

2.1 Propuneri și precursori

Istoria telescopului spațial Hubble începe în 1946, cândastronomul   Lyman Spitzer   a scris un referat întitulat„Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbită, înafara atmosferei terestre”. În acesta autorul a expus celedouă mari avantaje ale unui telescop spațial viitor. Pri-mul avantaj este că rezoluția unghiulară (unghiul cel maimic, sau puterea separatoare cea mai mare pentru caredouă obiecte să fie văzute distinct) va fi limitată doar dedifracție, nu și de turbulențele atmosferice de pe Pământ,care dau efectul de sclipire al stelelor. Telescoapele de pePământ sunt limitate la rezoluții de 0,5 – 1,0 secunde de

arc, prin comparație cu rezoluția teoretică limitată doarde difracție, de 0,1 secunde de arc pentru un telescop cuo oglindă de 2,5 m diametru. Al doilea avantaj este că

un telescop spațial va putea face observații și pentru lun-gimi de undă din spectrele infraroșu și ultraviolet, caresunt puternic absorbite de atmosfera terestră.

Spitzer și-a dedicat mare parte a carierei militând pen-tru construirea unui telescop spațial. În 1962 un raport

al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite aleAmericii recomanda dezvoltarea unui telescop spațial încadrul Programului Spațial Uman, și în 1965 Spitzer afost numit coordonatorul comitetului care să defineascăobiectivele telescopului spațial.

Astronomia spațială a început să se dezvolte după celde-al doilea război mondial, oamenii de știință folosindtehnologia rachetelor, utilizată în război. Primul spec-tru ultraviolet al Soarelui a fost obținut în 1946. În 1962Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiecto-rie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel,iar în 1966 NASA a lansat primul Orbiting Astronomical 

Observatory (OAO ) - Observator astronomic orbital. Pri-mului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateriadupă numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a tre-buit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomicorbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultravi-olet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult pestedurata de viață estimată.

Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au de-monstrat rolul important al telescoapelor spațiale în as-tronomie, iar în 1968 NASA a planificat construirea detelescoape spațiale cu oglindă de 3 m în diametru, cu-noscute temporar sub numele de Large Orbiting Telesco-

 pe (Marele Telescop Orbital) sau  Large Space Telescope(LST ) (Marele Telescop Spațial), cu o lansare programatăpentru 1979. Aceste planuri au evidențiat faptul că, pen-tru a asigura o durată de viață cât mai îndelungată pentruun proiect atât de costisitor, lansarea telescoapelor spați-ale trebuia urmată obligatoriu de misiuni umane în spațiupentru reparații. Astfel a apărut ideea unei navete spațialereutilizabile, tehnologie care a devenit disponibilă curânddupă aceasta.[5]

2.2 Problema finanțărilor

Machetă a Telescopului spaţial Hubble din Marshfield, Missouri,Statele Unite.

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 3/17

2.4 Ansamblul Telescop Optic (OTA)   3

Succesul continuual programului OAO a încurajat un pu-ternic consens între astronomi cum că Marele TelescopSpațial va fi o mare realizare. În 1970 NASA a formatdouă comitete, unul care să se ocupe de partea tehnică aproiectului telescopului spațial și cealaltă care să determi-ne obiectivele științifice ale misiunii. Odată ce acestea au

fost stabilite, următorul pas era cel ca NASA să obținăfonduri pentru instrument, mult mai mari decât pentruorice alt telescop terestru. Congresul Statelor Unite aleAmericii a ezitat asupra mai multor aspecte ale bugetu-lui propus pentru telescop, cerând mai multe reduceri debuget în stadiile de cercetare. În acel moment cheltuielilevizau studiile detailateale unor potențiale noi instrumentepentru acel telescop și partea de logistică. În 1974, redu-cerile de cheltuieli bugetare promovate de Gerald Ford aucondus la anularea tuturor fondurilor dedicate proiectuluiunui telescop spațial.

Ca răspuns la aceasta, o mișcare națională de lobby a fost

inițiată de către astronomi. Mulți astronomi s-au întâlnitcu senatorii și congresmenii americani în persoană, și aufost inițiate campanii de petiții pe scară largă. În final,Academia Națională de Științe a SUA a publicat un ra-port dedicat telescopului spațial, iar Senatul american adeblocat jumătate din fondurilecerute Congresului primadată.

Problema fondurilor a dus la o reducere a scării proiec-tului, cu propunerea de a micșora diametrul lentilei dela 3 m la 2,4 m, ambele pentru a reduce costurile pre-văzute inițial și a conferi o construcție cât mai compactăpotrivită a telescopului. La varianta propusă privind un

telescop spațial precursor cu un diametru de 1,5 m, caresă testeze sistemul celui care îl va urma s-a renunțat, iarnesiguranța financiară a scăzut și ea odată cu începereacolaborării cu Agenția Spațială Europeană. ESA a fostde acord să furnizeze materialele primei generații de in-strumente pentru telescop, celulele solare pentru energiatelescopului, precum și oameni care să lucreze în SUA

 în schimbul faptului ca astronomii europeni să foloseascătelescopul în 15% din timpul său. Congresul a aprobat

 în final finanțarea de 36 000 000 USD pentru anul 1978, începând astfel proiectarea Marelui Telescop Spațial, culansarea estimată în anul 1983. La începutul anilor 1980

s-a hotărât ca numele telescopului să fie dat după nume-le lui Edwin Hubble, cel care a făcut una dintre cele mairevoluționare descoperiri ale secolului al XX-lea, cea căuniversul se extinde.

2.3 Construcție și tehnică

Odată ce proiectul telescopului spațial a pornit, activita-tea s-a împărțit între mai multe instituții. Centrului pen-tru Zbor Spațial Marshall (MSFC) i-a revenit responsa-bilitatea proiectării, dezvoltării și construcției telescopu-lui, în timp ce Centrului pentru Zbor Spațial Goddard i-a

fost încredințată partea privind instrumentele optice ști-ințifice și conducerea misiunii de la sol. Marshall s-a unit

 împreună cu compania Perkin-Elmer pentru a proiecta

Şlefuirea oglinzii principale a Telescopului Spaţial Hubble a în-ceput la corporaţia Perkin-Elmer  , Danbury , Connecticut  , în mai 1979. Inginerul din imagine este Dr. Martin Yellin, un inginer optician care lucra la Perkin-Elmer în cadrul proiectului.

și construi Optical Telescope Assembly (Ansamblul alTelescopului Optic) și Fine Guidance Sensors (Senzoriipentru Reglajul Fin) pentru telescopul spațial.  Lockheeda primit sarcina de construi naveta spațială în care să fietransportat pe orbită telescopul spațial.[6]

2.4 Ansamblul Telescop Optic (OTA)

Diagrama interioară a Telescopului spaţial Hubble.

Cea mai importantă parte a telescopului erau oglinda șisistemele optice, care trebuiau construite conform speci-

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 4/17

4   2 CONCEPȚIE, DESIGN ȘI SCOPURI 

ficațiilor. Oglinzile telescoapelor trebuiau realizate cu oprecizie de aproximativ o zecime din lungimea de undă aluminii vizibile, dar deoarece telescopul spațial urma săfie folosit și la observații în ultraviolet sau infraroșul apro-piat, cu o rezoluție de zece ori mai bună decât telescoa-pele din trecut, oglinda lui trebuia șlefuită cu o precizie

de 1/20 din lungimea de undă specifică luminii vizibile,aproximativ 30 nanometri.

Perkin-Elmer intenționa să utilizeze calculatoare puter-nice pentru a îndeplini sarcina de șlefuire și tot aceleașicalculatoare pentru a da forma oglinzii, formă cerută deNASA. Această tehnologie a întâmpinat mai multe difi-cultăți decât se așteptau producătorii. Ca urmare, firmeiKodak i-a revenit sarcina de a construi o oglindă de rezer-vă, prin metodele tradiționale de șlefuire. Oglinda Kodakeste expusă și în prezent la Institutul Smithsonian[7]. Con-strucția oglinzii Perkin-Elmer a început în 1979, folosindo sticlă foarte stabilă dimensional.

Șlefuirea oglinzii a început în 1979 și a continuat până înmai 1981. Procesul de șlefuire a durat mult mai mult de-cât era prevăzut inițial și a costat mai mult. Pentru a faceeconomie, NASA a oprit construcția oglinzii Kodak. Amodificat data lansării ca fiind octombrie 1984. Oglindaa fost terminată la sfârșitul anului 1981 prin adăugareaunui strat reflector de aluminiu subțire de 75 nm și a unuistrat protector de fluorură de magneziu de 25 nm.

Totuși, au existat voci care își exprimau îndoiala privindcompetența firmei Perkin-Elmer de a lucra în acest im-portant proiect (OTA), în care s-au investit mulți bani,

programul fiind foarte încărcat. Ca urmare a întârzierilorNASA a amânat data lansării pe aprilie 1985. Dar cumPerkin-Elmer nu putea respecta programul, pierzând câteo lună la fiecare patru luni lucrate, în fiecare zi întârzie-rea creștea. NASA a fost din nou nevoită să amâne datalansării prima oară pentru martie 1986, iar apoi pentruseptembrie 1986. Până acum proiectul costase 1175 mi-lioane de USD.

2.5 Naveta purtătoare

Fazele iniţiale ale construcţiei HST, 1980.

Naveta purtătoare în care avea să fie transportat te-

lescopul și instrumentele sale a fost o altă problemăinginerească majoră. Trebuia să reziste la trecerile bruștede la zona luminată de Soare, la cea umbrită de Pământ,treceri care produc schimbări bruște de temperatură. So-luția a fost una ingenioasă, și anume un strat multiplu în-conjurat de o carcasă de aluminiu ușor care să mențină

temperatura în interior constantă, și în care să stea teles-copul și instrumentele auxiliare. În interiorul carcasei dealuminiu, un cadru de fibră de carbon cu grafit și rășinăepoxidică urma să țină instrumentele aliniate.

Deși construcția navetei purtătoare în care să stea teles-copul și instrumentele sale a început maibine decât OTA,Lockheed a avut și ea probleme cu bugetul și cu progra-mul. În vara lui 1985 construcția a fost gata, dar cu treiluni întârziere și cheltuindu-se cu 30% mai mult decât secrezuse inițial. Un raport al Centrului pentru Zbor Spați-al Marshall spunea că Lockheed a ținut cont mai mult dedirectivele NASA decât de propriile lor idei.[6]

2.6 Suportul de la sol

În 1983, în urma unor controverse între NASA și co-munitatea științifică, a fost înființat Institutul Științific alTelescopului Spațial. Institutul Științific al TelescopuluiSpațial a fost condus de Asociația Americană a Universi-tăților Pentru Cercetare în Astronomie (AAUC) dincam-pusul Universității Johns Hopkins din Baltimore, una dincele 32 de universități americane afiliate la acest proiect(AAUC).

Institutul Științific al Telescopului Spațial era responsabilpentru operațiunea științifică de a prelua datele de la te-lescop și a le furniza astronomilor, o responsabilitate pecare NASA voia să o păstreze pentru ea, dar oamenii deștiință voiau să se ajungă la un acord academic. Parteatehnică urma să fie furnizată de către NASA la Centrulpentru Zbor Spațial Goddard din Greenbelt, Maryland,48 kilometri sud față de Institutul Științific al Telescopu-lui Spațial. Operațiunile lui Hubble urmau să fie monito-rizate timp de 24 de ore pe zi de o echipă de controloride zbor care au lucrat și la operațiunile de lansare ale te-lescopului pe orbită.

Space Telescope European Coordinating Facility (Punc-tul European de Coordonare a Telescopului Spațial) a foststabilit la Garching bei München lângă München în 1984pentru a face accesibilă informația provenită de la teles-copul spațial și astronomilor de pe „bătrânul continent”.

2.7 Un dezastru numit Challenger 

La începutul anului 1986, când lansarea părea posibilă înoctombrie, dezastrul navetei spațiale Challenger a deter-minat o pauză în programul spațial al SUA, ținând la sol

toate navetele spațiale pentru mai mulți ani, astfel fiindamânată și lansarea telescopului spațial. Toate compo-nentele au fost ținute în încăperi curate până când lan-

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 5/17

5

sarea a fost reprogramată, o situație costisitoare, care amărit bugetul și-așa depășit de nenumărate ori.

În final, când s-au reluat zborurile spațiale, evenimentulmult așteptat a fost programat pentru 1990. În pregătirilefinale pentru lansare praful care se adunase pe oglinzi a

trebuit înlăturat cu jeturi de azot, iar toate sistemele aufost verificate serios pentru a se asigura că funcționează.În sfârșit, pe 24 aprilie 1990, misiunea spațială STS-31de pe Naveta Spațială Discovery a lansat pe orbită Tele-scopul Spațial Hubble.

De la costul inițial estimat la 400 milioane USD, costulconstrucției ajunsese acum la 2,5 miliarde USD. Costultotal al Telescopului spațial Hubble până în 1999 era si-tuat între 4,5 și 6 miliarde USD din partea SUA, iar dinpartea europeană 593 milioane de euro[8].

2.8 Instrumente

Misiunea STS-31 lansează Telescopul spaţial Hubble pe orbită.

Când a fost lansat, telescopul spațial Hubble (TSH) eraechipat cu 5 instrumente științifice: Camera foto cu câmplarg și planetar,  Spectrograful de înaltă rezoluție Go-ddard,  Fotometru de mare viteză,  Camera foto pentruobiecte neclare și  Spectrograful pentru obiecte neclare.Camera foto cu câmp larg și planetar a fost un aparat defotografiat cu înaltă rezoluție ce avea scopul de a lua ima-gini din spațiu. A fost construit de unul dintre labora-

toarele NASA și i-au fost incorporate un set de 48 filtre(optice) pentru a izola liniile spectrale de interes astrofi-zic. Instrumentul conținea 8 chipuri CCD distribuite în 2camere foto, fiecare folosind 4 chipuri CCD. Camera cu„câmp larg” convertea un câmp unghiular larg la dimen-siunile rezoluției fotografiei în timp ce „camera planeta-ră” lua imagini la o distanță focală mai mare decât alteaparate foto (imaginea avea o putere de mărire conside-rabil îmbunătățită).

Spectrograful de înaltă rezoluție Goddard a fost unspectrograf menit să opereze în domeniul ultraviolet. Afost construit la Centrul Spațial Goddard și putea ajun-

ge la o rezoluție spectrală de 90 000.[9] De asemenea, totpentru observații în ultraviolet au fost optimizate și Ca-mera foto pentru obiecte neclare și Spectrograful pentru

obiecte neclare, ambele fiind capabile să obțină cea mai înaltă rezoluție dintre toate instrumentele de pe Hubble.Camera foto pentru obiecte neclare a fost construită deAgenția Spațială Europeană în timp ce spectrograful pen-tru obiecte neclare a fost construit de Corporația MartinMarietta. Ultimul instrument era Fotometrul de mare vi-

teză, proiectat și construit la Universitatea Madison Wi-sconsin. A fost optimizat pentru lumina vizibilă și în ul-traviolet a stelelor variabile și altor obiecte astronomicecare variază în strălucire. Putea efectua până la 100 000de măsurători pe secundă cu un fotometru (astronomic)cu o acuratețe de aproximativ 2% sau mai bună.[10]

Sistemul de direcție a Telescopului spațial Hubble puteafi folosit ca instrument. Având trei senzori pentru reglajulfin cu un scop primar de a ține telescopul stabil pe pozițianecesară pe parcursul realizării unei fotografii exacte, darpoate fi folosit și ca astrometru (foarte precis); face mă-surări cu o acuratețe de până la 0,0003 secunde de arc.[11]

3 Oglinda defectă

La câteva săptămâni de la lansarea telescopului imaginileprimite de echipa de la sol arătau că exista o problemăserioasă la sistemul optic. Deși primele imagini păreausă fie mai clare decât imaginile de pe Pământ, telescopuleșua în încercarea de a găsi o bună focalizare finală, iarimaginile care trebuiau să fie de cea maibună calitate eraude faptmult inferioare fațăde ce se pronosticase(v. figura

comparativă mai jos). Imaginile unui punct sursă formauo pată pe o rază de o secundă de arc sau chiar mai mult înloc de a forma un punct pe un cerc de 0,1 secunde de arc

 în diametru, așa cum era prevăzut în caietul de sarcini.[12]

Detalii tehnice pot fi văzute la enGraficele post-reparație.

Analiza imaginilor greșite a arătat cauza problemei:oglinzii primare i s-a dat la sol o formă greșită. Deși a fostprobabil cea mai precisă oglindă făcută vreodată, oglindaa fost prea turtită pe margini. Greșeala a fost de numai2,3 micrometri, dar urmările au fost catastrofale: o abe-rație de sfericitate mare, adică un defect prin care luminareflectată de marginea oglinzii focaliza în alt punct decât

cel în care focaliza lumina reflectată de centrul oglinzii.Impactul defectului oglinzii asupra observațiilor științifi-ce varia în funcție de subiectul acestor observații. Parteacentrală a oglinzii era destul de precisă ca să permită ob-servații reușite de înaltă rezoluție asupra unor obiecte lu-minoase, iar partea de spectroscopie nu era practic afec-tată. Însă pierderea de lumină datorată haloului produsde aberația de sfericitate a redus drastic utilitatea teles-copului în cazul observării obiectelor slab luminoase saua imaginilor cu contrast mare. Ca o consecință, aproa-pe toate programele prevăzute erau imposibil de derulatdeoarece ele necesitau observarea unor obiecte foarte pu-

țin luminoase. NASA și telescopul au devenit subiect debancuri, iar proiectul era privit ca un  elefant alb. (Deexemplu, într-unul din filmele The Naked Gun, Hubble

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 6/17

6   3 OGLINDA DEFECTĂ

era pus alături de Titanic  , Hindenburg, și Edsel ).

3.1 Originea problemei

Analizând imaginile unor surse punctiforme, astronomiiau calculat constanta conicei oglinzii. Aceasta avea valoa-rea de −1,01324 , în loc de −1,00230 — cum s-a dorit.Același număr a fost calculat atât analizând instrumente-le care măsoară cu precizie curbura suprafețelor șlefuite,folosite de Perkin-Elmer pentru a realiza profilul oglinzii,cât și prin analiza  interferogramelor obținute în timpultestelor la sol.

S-a înființat o comisie, condusă de Lew Allen, director laJet Propulsion Laboratory, pentru a determina modul încare a apărut eroarea. Comisia Allen a descoperit că in-strumentele folosite de Perkin-Elmer pentru măsura cur-burii fuseseră incorect asamblate. Astfel, lentila de câmpa acestuia fusese plasată greșit cuo abatere de 1,3 mm.[13]

În timpul șlefuirii oglinzii, cei de la Perkin-Elmer îi ana-lizaseră suprafața cu alte două corectoare, ambele indi-când, corect, că oglinda suferea de aberații de sfericitate.Aceste teste fuseseră gândite anume pentru a elimina po-sibilitatea apariției unor aberații optice majore. În ciudainstrucțiunilor scrise privind asigurarea calității, compa-nia a ignorat aceste rezultate ale testelor, întrucât credeacă cele două corectoare erau mai puțin precise decât dis-pozitivul primar care raporta că oglinda are formă per-fectă.

Comisia a dat vina pentru erori în primul rând pe Perkin-Elmer. Relațiile dintre NASA și compania de aparatu-ră optică au fost încordate pe parcursul construcției te-lescopului datorită numeroaselor întârzieri și depășiri decosturi. NASA a considerat că Perkin-Elmer nu a pri-vit oglinda telescopului ca o sarcină esențială a activitățiisale fiindcă era sigură de faptul că NASA nu putea mer-ge la o companie concurentă odată ce șlefuirea a început.Comisia a criticat dur nu numai compania Perkin-Elmerpentru aceste disfuncționalități, ci și pe NASA, pentru cănu a obiectat în problemele de control al calității, cumar fi încrederea în rezultatele unor teste efectuate cu unsingur instrument.[14]

3.2 Proiectarea unei soluții

Proiectul telescopului prevăzuse dintotdeauna misiuni de întreținere, iar astronomii au început imediat să caute so-luții ale problemei, de efectuat la prima misiune de între-ținere, programată în 1993. Deși Kodak și Itek șlefuiserăoglinzile de rezervă pentru Hubble, ar fi fost imposibil de

 înlocuit oglinda pe orbită, iar să se aducă temporar teles-copul pe Pământ pentru reparații ar fi fost prea scump șiar fi durat prea mult. În schimb, faptul că oglinda fusese

șlefuită atât de precis în formă greșită a permis proiec-tarea unor noi componente care să compenseze abaterileși care să fie adăugate la telescop cu ocazia misiunii de

Oglinda de rezervă construită de Eastman Kodak pentru telesco- pul spaţial Hubble. Astăzi se află în Muzeul Naţional Aerospaţial din SUA.[15] A fost corect şlefuită dar niciodată argintată.

 întreținere, acționând efectiv ca niște "ochelari" care co-rectează aberația.[16]

Din cauza modului în care au fost proiectate instrumente-le, erau necesare două seturi diferite de corectoare. Pro-iectul camerei planetare și de câmp larg (WF/PC) inclu-dea oglinzi ce aveau rolul de a dirija lumina pe opt cipuriCCD diferite care intrau în componența celor două ca-mere, iar eroarea inversă ar fi putut fi aplicată pe supra-fețele acestor oglinzi, anulând complet aberațiile oglinziiprimare. Această soluție a fost aplicată la Camera Plane-tară și de Câmp Larg 2 (care, însă, conținea doar patru,

 în loc de opt senzori CCD, din cauza termenelor limită șiconstrângerilor bugetare). Însă celelalte instrumente numai aveau alte suprafețe intermediare care puteau fi mo-dificate în acest fel, pentru corectarea lor era nevoie dedispozitive de corecție externe.

3.3 COSTAR

Sistemul proiectat pentru a corecta aberația de sfericita-te pentru lumină focalizată la FOC, FOS și GHRS s-anumit "Corrective Optics Space Telescope Axial Replace-ment " (COSTAR - înlocuitor axial pentru corecție optică

 pentru telescopul spațial ) și a constat în esență din douăoglinzi intercalate în drumul optic, din care una putea ficonstruită astfel încât să corecteze aberația.[17] Pentru amonta sistemul COSTAR pe telescop trebuia să se re-nunțe la unul din celelalte instrumente, iar astronomii audecis să sacrifice Fotometrul de mare viteză.

În primii trei ani ai misiunii Hubble, înainte de montareacorectoarelor optice, telescopul efectuase un număr ma-re de observații. Observațiile spectroscopice în particularnu fuseseră afectate grav de aberație, dar multe proiectebazate pe imagini fuseseră anulate sau amânate, dată fi-ind slaba performanță a telescopului la observațiile asupra

obiectelor slab luminoase. În ciuda problemelor întâmpi-nate, în primii trei ani s-au realizat numeroase progreseștiințifice, astronomii lucrând la optimizarea rezultatelor

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 7/17

4.2 Misiunea de întreținere 2   7

obținute folosind tehnici sofisticate de prelucrarea imagi-nilor, cum ar fi deconvoluția.

4 Misiunile de întreținere și instru-

mentele suplimentare

4.1 Misiunea de întreținere 1

Astronauţi lucrând la Hubble în timpul primei misiuni de întreţi-nere.

Îmbunătăţiri ale imaginilor Hubble după prima misiune de în-treţinere. Credit:  NASA / ESA.

Telescopul fusese proiectat de la început astfel încât săpoată fi întreținut regulat, dar după ce au ieșit la luminăproblemele legate de oglindă, prima misiune de întreține-re a căpătat o importanță mult mai mare, deoarece astro-nauții a trebuit să efectueze asupra telescopului operațiicomplexe pentru a instala sistemele optice de corecție.Cei șapte astronauți aleși pentru misiune au fost pregătițiintensiv în utilizarea a aproximativ o sută de instrumentespecializate care trebuia să fie folosite. Misiunea STS-

61 a navetei spațiale Endeavour  a avut loc în decembrie1993, și a inclus instalarea unor instrumente și echipa-mente de-a lungul a 10 zile.

Mai important, Fotometrul de mare viteză a fost înlocu-it cu pachetul de corecție optică COSTAR, iar  Camera

 planetară și de câmp larg a fost înlocuită cu Camera pla-netară și de câmp larg 2  (WFPC2) cu sistemul propriude corecție optică. În plus, au fost înlocuite panourilesolare și electronica lor de comandă, împreună cu pa-

tru giroscoape folosite de sistemul de poziționare al te-lescopului, două unități electrice de comandă, alte com-ponente electrice și două magnetometre. Calculatoarelorde bord li s-au adus îmbunătățiri, și, în cele din urmă afost corectată și orbita telescopului, pentru a compensamodificarea orbitei datorată rezistenței aerului în timpulcelor trei ani petrecuți de telescop în straturile superioareale atmosferei.

Pe 13 ianuarie1994, NASA a declarat misiunea un succesși a arătat primele imagini noi, mult mai precise.[18] Mi-siunea fusese una dintre cele mai complexe misiuni efec-tuate vreodată, implicând cinci perioade îndelungate de

activitate în spațiu iar succesul său enorm a fost un marebalon de oxigen pentru NASA, ca și pentru astronomiicare aveau acum la dispoziție un telescop cu posibilitățimult mai mari.

Misiunile de întreținere ulterioare nu au fost atât de dra-matice, dar fiecare a adăugat telescopului noi funcții.

4.2 Misiunea de întreținere 2

Misiunea de întreținere 2 Discovery (STS-82) din februa-rie 1997 a înlocuit GHRS și FOS cu Spectrograful de ima-

 gine al telescopului spațial  (STIS) și cuSpectrometrul mul-tiobiect și camera de cvasiinfraroșu (NICMOS), a înlocuitaparatul de înregistrare științific și ingineresc cu bandă cuun nouaparat de înregistrat cu dispozitive de stocare elec-tronice, a reparat izolarea termică și a corectat din nouorbita lui Hubble. NICMOS avea un radiator din azot so-lid pentru reducerea zgomotului termic al instrumentului,dar la scurt timp după instalare, o dilatare termică neaș-teptată a avut ca rezultat intrarea în contact a unei părțidin radiator cu o garnitură optică. Aceasta a condus la oviteză alarmantă de încălzire a instrumentului și i-a redusdurata de viață prevăzută, de 4,5 ani la aproximativ 2 ani.

4.3 Misiunea de întreținere 3A

Misiunea de întreținere 3A  Discovery (STS-103) a avutloc în decembrie 1999, separată din Misiunea de Întreți-nere 3, după ce trei din cele șase giroscoape de la bords-au defectat. (Un al patrulea s-a defectat cu câteva săp-tămâni înainte de misiune, făcând telescopul incapabil dea efectua observații științifice). Misiunea a înlocuit toatecele șase giroscoape, a înlocuit un senzor pentru ghidajfin și calculatorul, a instalat un sistem de îmbunătățire atensiunii și temperaturii (în engleză  Voltage/temperature

Improvement Kit , VIK) pentru a preveni supraîncărcareabateriei, și a înlocuit izolația termică. Noul calculator erabazat pe un procesor Intel 486 rezistent la radiații și per-

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 8/17

8   5 REZULTATE ȘTIINȚIFICE 

mitea unele funcționalități care erau anterior disponibiledoar pe calculatoarele de la sol.

4.4 Misiunea de întreținere 3B

Hubble pe naveta spaţială înaintea lansării; Pământul se vede în fundal.

În cadrul Misiunii de întreținere 3B Columbia (STS-109)din martie 2002 a fost instalat un nou instrument, FOCfiind înlocuit cu Camera pentru observații panoramice (înengleză Advanced Camera for Surveys, ACS), și s-a re-activat NICMOS, care rămăsese fără lichid de răcire în1999. A fost instalat un nou sistem de răcire care a re-dus temperatura instrumentului suficient încât să devinădin nou utilizabil, deși sistemul de răcire nu era atât de

puternic cât era prevăzut în proiectul original.[19]

Misiunea a înlocuit panourile solare pentru a doua oară.Noile panouri erau proiectate pe baza celor folosite pen-tru satelitul de comunicare Irridium și aveau doar douătreimi din dimensiunile celor vechi, având ca rezultat re-ducerea rezistenței aerului în atmosfera rarefiată din stra-turile superioare, și totodată furnizând cu 30% mai mul-tă putere electrică. Puterea suplimentară a permis tutu-ror instrumentelor de la bordul lui Hubble să funcționezesimultan, iar dimensiunile mai mici au redus problemavibrațiilor care apăreau atunci când panourile vechi, maipuțin rigide, intrauși ieșeau din lumina directă a Soarelui.

Unitatea de distribuție a puterii de pe Hubble a fost și ea înlocuită pentru a corecta o problemă cu releele, procedu-ră care a necesitat pentru prima dată de la lansare oprireatotală a alimentării cu energie electrică a telescopului.

Încheierea acestei misiuni de întreținere a mărit conside-rabil posibilitățile telescopului Hubble. Cele două instru-mente afectate în mod deosebit de misiune, Camera pen-tru observații panoramice (ACS) și NICMOS, au realizatimaginea Hubble Ultra Deep Field în 2003 și 2004.

4.5 Misiunea de întreținere 4

Misiunea de întreținere (SM4), este ultima misiune a pro-gramului Space Shuttle (misiunea STS-125) pentru Tele-

Astronauţii NASA lucrând la telescopul spaţial Hubble în cadrul celei de-a patra misiuni de întreţinere.

scopul Spațial Hubble.[20] În cadrul SM4, astronauții vorefectua cinci ieșiri în spațiu prin care vor instala două noi

instrumente, (Camera de Câmp Larg 3  și  Spectrograful  pentru Originile Cosmosului ), vor repara două instrumen-te care s-au defectat (Camera pentru Observații Panora-mice și Spectroscopul de imagini ) precum și alte înlocuirinecesare pentru a ține telescopul în funcțiune cel puținpână în anul 2014.[21] Misiunea de întreținere foloseștenaveta spațială Atlantis și a fost inițial planificată pentrudata de 14 octombrie 2008.[22] La 27 septembrie 2008,

 însă, Unitatea de Comandă a Instrumentelor Științifice șide Prelucrare de Date (în engleză Science Instrument Co-mmand and Data Handling Unit (SIC&DH) s-a defectat.Toate datele științifice erau trecute prin această unitate

 înainte de a ajunge înapoi pe Pământ. Deși există o re-zervă, care a fost pusă în funcțiune, dacă și ea se defec-tează, atunci Hubble ar fi inutilizabil.[23] Din acest motiv,la 29 septembrie 2008, NASA a anunțat că lansarea SM4se amână până în 2009 pentru ca și această unitate să fie

 înlocuită.[24] Misiunea de întreținere 4 s-a lansat la 11 mai2009.[25]

5 Rezultate științifice

5.1 Descoperiri importante

Hubble a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din as-tronomie, și a furnizat date care au necesitat elaborareade noi teorii care să le explice. Printre primele misiuniefectuate a fost cea de măsurare a distanțelor până la ste-lele variabile numite "cefeide" cu mai mare precizie decâtfusese măsurată înainte, dând o mai mare precizie apro-ximării constantei Hubble, măsura vitezei de extindere auniversului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Îna-inte de lansarea lui Hubble, estimările constantei Hubbleaveau erori de până la 50%, dar măsurătorile telescopuluiHubble asupra cefeidelor din constelația Fecioarei și din

alte constelații îndepărtate de galaxii au furnizat o valoa-re cu o imprecizie de numai 10%, în acord cu alte măsu-rători, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate după

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 9/17

5.2 Impactul asupra astronomiei    9

Una dintre cele mai celebre imagini ale lui Hubble: “stâlpii cre-aţiei” unde se formează stele în  Nebuloasa Vulturului . Credit: NASA/ESA.

lansarea lui Hubble.

În timp ce Hubble a ajutat la precizarea estimărilor vârsteiuniversului, a generat îndoieli privind teoriile despre vii-torul acestuia. Astronomii din echipa de cercetare High-zSupernova și din Proiectul cosmologic Supernova au fo-losit telescopul pentru a observa supernove și au găsit do-vezi că extinderea universului nu este frânată de influența

gravitației, ci ar putea chiar să se accelereze. Această ac-celerare a fost măsurată ulterior cu mai mare precizie dealte telescoape de la sol și din spațiu care au confirmatdescoperirea lui Hubble, dar cauza acestei accelerări este

 încă puțin înțeleasă.

Spectrele și imaginile de înaltă rezoluție furnizate deHubble erau foarte potrivite pentru stabilirea existențeigăurilor negre în nucleele galaxiilor apropiate. La înce-putul anilor 1960 fuseseră emise ipoteze că în centreleunor galaxii se găsesc găuri negre, iar unele lucrări dinanii 1980 au identificat câteva candidate la statutul de ga-ură neagră, dar a rămas în sarcina lucrărilor efectuate cu

Hubble să se arate că găurile negre sunt des întâlnite încentrele galaxiilor. Programele Hubble au stabilit că, maimult, masele găurilor negre centrale și proprietățile gala-xiilor sunt strâns legate. Astfel, unul din rezultatele pro-gramelor Hubble în domeniul găurilor negre din galaxiieste demonstrarea unei profunde legături între galaxii șigăurile negre din centrul lor.

Coliziunea  cometei Shoemaker-Levy 9  cu  Jupiter   din1994 a avut loc, din fericire pentru astronomi, la câtevaluni după ce Misiunea de întreținere 1 a refăcut perfor-manțele optice ale lui Hubble. Imaginile de pe Hubble aleplanetei erau mai detaliate decât cele efectuate la trecerea

sondei Voyager 2 în 1979, și au fost esențiale în studiuldinamicii coliziunii unei comete cu Jupiter, un evenimentdespre care se consideră că are loc o dată la câteva secole.

A fost folosit și pentru a studia obiecte aflate în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, inclusiv planetele piticePluto și Eris.

Alte mari descoperiri realizate datorită datelor de la Hub-ble includ discurile proto-planetare din Nebuloasa Orion;

dovezi ale prezenței planetelor extrasolare în jurul stelelorsimilare cu Soarele; și corespondentele în lumină vizibilăale încă misterioaselor explozii de raze gamma.

Un rezultat unic al telescopului Hubble îl constituie ima-ginile Hubble Deep Field  și Hubble Ultra Deep Field , careau utilizat sensibilitatea lui Hubble în domeniul lungimi-lor de undă vizibile pentru a crea imagini ale unor porțiunimici de cer cu obiectele cele mai îndepărtate fotografia-te vreodată. Imaginile arată galaxii aflate la miliarde deani lumină depărtare, și au generat o mulțime de lucrăriștiințifice, furnizând o nouă fereastră către Universul dinperioada sa inițială.

5.2 Impactul asupra astronomiei

Galaxii îndepărtate în celebra fotografie Hubble Ultra Deep Fi-eld . Credit: NASA/ESA.

Multe măsurători obiective arată impactul pozitiv al da-telor de la Hubble asupra astronomiei. Peste 4000 de lu-crări bazate pe informații furnizate de Hubble au fost pu-blicate în reviste prestigioase, și nenumărate altele au fostprezentate la conferințe. Privind lucrările de astronomiela câțiva ani după publicare, aproape o treime din toateacestea nu sunt citate nicăieri, dar dintre lucrările baza-te pe date de la Hubble, doar 2% dintre acestea nu suntcitate. În medie, o lucrare bazată pe date de la Hubbleeste citată de aproape două ori mai mult ca alte lucrări.Din cele 200 de lucrări publicate în fiecare an și care suntcitate cel mai mult, aproximativ 10% sunt bazate pe date

de la Hubble.[26]

Deși telescopul a avut în mod cert un impact semnifica-tiv asupra cercetărilor astronomice, costurile acestui pro-

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 10/17

10   6 UTILIZAREA TELESCOPULUI 

gram au fost mari. Un studiu privind impactul relativasupra astronomiei al mai multor telescoape de diversedimensiuni au arătat că lucrările bazate pe date de la Hu-bble primesc de 15 ori mai multe citări decât cele bazatepe telescoape terestre de 4 m cum ar fi  Telescopul Wi-lliam Herschel, iar construcția și întreținerea lui Hubble

costă de aproximativ 100 de ori mai mult.[27]

Luarea deciziei între a investi în telescoape terestre și ainvesti în telescoape spațiale în viitor este o problemăcomplexă. Progresele în domeniul opticii adaptive au ex-tins rezoluția telescoapelor terestre până la a le permite sărealizeze imagini în infraroșu ale unor obiecte slab lumi-noase. Utilitatea opticii adaptive în raport cu observațiileHubble depind puternic de detaliile particulare ale fiecă-rui subiect de cercetare în parte. Domeniul de lungimide undă în care corecțiile optice adaptive de înaltă calita-te este însă limitat, mai ales în culori optice. TelescopulHubble păstrează abilitatea unică de a realiza imagini de

mare rezoluție în câmp larg de frecvențe. Pe de altă par-te, tehnologiile optice terestre puteau furniza imagini aleobiectelor luminoase la o rezoluție superioară celor pecare le poate obține Hubble, chiar și înainte de lansarealui.[28]

6 Utilizarea telescopului

Oricine poate cere să folosească un timp telescopul; nuexistă restricții privind naționalitatea sau afilierea acade-mică. Competiția pentru durata de utilizare a telesco-pului este însă extrem de intensă, raportul între duratacerută și durata disponibilă ia valori între 6 și 9.[29]

Cereri de propuneri se emit anual, durata alocată unui ci-clu durând aproximativ un an. Propunerile sunt împărți-te în câteva categorii. Propunerile de observație generalăsunt cele mai des întâlnite, și includ observații de rutină.Observațiile punctuale sunt cele care necesită mai puținde 45 de minute, incluzând aici și durata îndreptării spre

țintă; observațiile punctuale sunt utilizate pentru a umpleprogramul ce nu poate fi umplut cu observații generale.

Astronomii pot face propuneri de tip țintă ocazională, încare observațiile sunt programate dacă are loc un eveni-ment trecător, acoperit de propuneri în timpul ciclului deprogramări. În plus, până la 10% din timpul de utilizareal telescopului este considerat timp la dispoziția directo-rului . Astronomii pot cere să folosească acest timp înorice moment din an, și este de obicei folosit pentru stu-dii ale unor fenomene neașteptate și trecătoare, cum arfi supernovele. Alte utilizări ale acestui tip de timp auinclus observații care au condus la producerea imaginilor

Hubble Deep Field și Hubble Ultra Deep Field și, în pri-mele 4 cicluri de timp de telescop, observații efectuate deastronomi amatori.

Orbita joasă a lui Hubble înseamnă că multe ţinte sunt mascatede Pământ pe o perioadă îndelungată a orbitei. (imagine: ESA)

6.1 Programarea observațiilor

Programarea observațiilor efectuate de Hubble nu este oproblemă simplă. El se află pe o orbită joasă astfel încâtsă se poată ajunge la el cu ușurință cu navetele spațiale lamisiunile de întreținere, dar aceasta înseamnă că majori-tatea țintelor astronomice sunt eclipsate de Pământ timpde aproape jumătate din durata orbitei. Observațiile nupot avea loc când telescopul trece prin Anomalia Atlan-ticului de Sud din cauza nivelelor ridicate de radiație, șimai există zone de excludere în jurul Soarelui (împiedi-când unele observații asupra lui Mercur), asupra Lunii șia Pământului. Unghiul de evitare a Soarelui este de apro-ximativ 50°, care este specificat pentru a preveni ilumi-narea de către Soare a vreunei părți din OTA. EvitareaPământului și a Lunii au scopul de a ține lumina puter-nică departe de FGS-uri și de a împiedica lumina difuzăsă intre în instrumente. Însă dacă FGS-urile sunt opri-te, Luna și Pământul pot fi observate. Observațiile asu-pra Pământului au fost folosite încă de la începutul pro-gramului pentru a genera câmpuri plate pentru  Camera

 planetară și de câmp larg 1. Există o așa-numită zonăde vizualizare continuă, în unghi de aproximativ 90° cu

planul orbitei lui Hubble, în care țintele sunt neeclipsateperioade lungi de timp. Datorită precesiei orbitei, pozi-ția zonei se deplasează de-a lungul unei perioade de optsăptămâni. Datorită faptului că nimbul Pământului estemereu la aproximativ 30° de regiunile din zona de vizu-alizare continuă, strălucirea Pământului poate fi ridicatăperioade lungi și în zona de vizualizare continuă.

Deoarece Hubble orbitează în atmosfera superioară, or-bita sa se modifică în timp într-un fel care nu poate fiprevăzut cu exactitate. Densitatea atmosferei superioarevariază în funcție de mulți factori, și asta înseamnă că du-pă șase săptămâni poziția lui Hubble poate avea o eroare

de până la 4000 km față de valoarea prezisă. Programa-rea observațiilor este finalizată de regulă doar cu câtevazile înainte, întrucât programarea mai din timp ar putea fi

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 11/17

7.3 Reducerea prelucrării    11

dată peste cap de modificarea poziției telescopului, mo-dificare ce poate face ținta neobservabilă.[30]

6.2 Observațiile amatorilor

Primul director al STScI, Riccardo Giacconi, a anunțat în1986 că intenționează să dedice o parte din timpul la dis-poziția directorului astronomilor amatori, permițându-leși lor să folosească telescopul. Deși timpul total ce urmasă le fie alocat acestora era de doar câteva ore pe ciclu,astronomii amatori au fost foarte interesați.

Propunerile pentru timpul folosit de amatori erau anali-zate foarte exigent de o comisie de astronomi amatori, iartimpul era acordat doar propunerilor cu real merit științi-fic, care nu dublau propuneri efectuate de profesioniști șicare necesitau posibilitățile unice ale telescopului spațial.În total, 13 astronomi amatori au primit timp de telescop,

observațiile lor fiind efectuate între 1990 și 1997. Dupăaceastă perioadă, însă, reducerile de buget de la STScIau făcut imposibilă susținerea astronomilor amatori, caurmare nu au mai fost desfășurate programe cu timp detelescop pentru amatori.[31]

7 Datele furnizate de Hubble

7.1 Transmisia către Pământ

Datele obținute de Hubble erau inițial stocate chiar pe te-lescop. În momentul lansării tehnologia de stocare erabanda magnetică, dar aceasta a fost înlocuită de dispozi-tive electronice de stocare în timpul misiunilor de între-ținere 2 și 3A. De pe dispozitivele de stocare de la bord,datele sunt transferate la sol prin Sistemul de sateliți de lo-calizare și transmisie de date, un sistem de sateliți proiec-tat astfel încât sateliții de pe orbită joasă să poată comu-nica cu controlul misiunii pe o durată de 85% din orbitalor. Datele sunt transmise la stația de bază a sistemuluide sateliți, apoi la Centrul de Zbor Spațial Goddard și deacolo în cele din urmă pentru arhivare la Institutul Știin-țific al Telescopului Spațial.

7.2 Arhiva

Toate datele de la Hubble sunt în cele din urmă pusela dispoziția publicului printr-o arhivă publică, la adre-sa http://archive.stsci.edu/hst. Datele sunt de obicei pro-prietate intelectuală — disponibile doar investigatoruluiprincipal și astronomilor desemnați de către acesta —timp de un an de la data realizării lor. În anumite cir-cumstanțe investigatorul principal poate cere directoruluiSTScI extinderea sau reducerea perioadei de proprietate

intelectuală.Observațiile făcute pe timpul la dispoziția directorului suntlipsite de perioada de proprietate intelectuală, și sunt

imediat eliberate publicului. Datele de calibrare cum arfi câmpurile plate sau cadrele întunecate devin și ele pu-blice imediat. Toate datele din arhivă sunt format FITS,un format potrivit analizelor astronomice, dar nu și pen-tru utilizarea publică. Proiectul Moștenirea Hubble  (înengleză Hubble Heritage Project ) prelucrează și eliberea-

ză publicului o mică selecție din cele mai bune imagini înformatele JPEG și TIFF.

7.3 Reducerea prelucrării

Datele astronomice achiziționate prin CCD-uri trebuie sătreacă prin câțiva pași de calibrare înainte de a fi utile înanaliza astronomică. STScI a dezvoltat software-uri so-fisticate care calibrează automat datele atunci când aces-tea sunt cerute din arhivă cu cele mai bune fișiere de ca-librare disponibile. Această prelucrare „ad-hoc ” presu-

pune cereri mari de date și poate dura o zi sau chiar maimult. Procesul prin care datele sunt calibrate automat senumește „reducerea prelucrării” (în engleză pipeline re-duction), și este din ce în ce mai des întâlnit și la obser-vatoarele astronomice mari.

Astronomii pot, dacă doresc, să obțină fișierele de cali-brare ei înșiși și să ruleze local software-ul de reducerea prelucrării. Aceasta poate fi de dorit atunci când tre-buie să se folosească alte fișiere de calibrare decât celeselectate automat.

7.4 Analiza datelor

Datele de la Hubble pot fi analizate cu mai multe pa-chete diferite, dar STScI dezvoltă STSDAS  (Sistemul deAnaliză a Datelor Științifice de la Telescopul Spațial - înengleză  Space Telescope Science Data Analysis System).Acest software conține toate programele necesare pentrua rula reducerea de prelucrare pe fișierele de date bru-te, precum și multe alte unelte de prelucrare a imaginilorastronomice, modificate pentru a îndeplini cerințele deprelucrare a datelor de la Hubble. Software-ul ruleazăca modul al IRAF, un program popular de prelucrare adatelor astronomice.

8 Activități promoționale

A fost întotdeauna important pentru telescopul spațial săcaptiveze imaginația publicului, dată fiind considerabilacontribuție a contribuabililor la costurile de construcțieși de operare. După primii ani, cei mai dificili, în careoglinda defectă a știrbit reputația lui Hubble în ochii pu-blicului, prima misiune de întreținere a permis reabilita-rea acestuia, datorită numeroaselor imagini remarcabile

produse de sistemul optic corectat.Câteva inițiative au ajutat să țină publicul informat cu pri-vire la activitățile Hubble. Proiectul Moștenirea Hubble

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 12/17

12   9 VIITOR

În 2001, pentru a sărbători a 11-a aniversare a lansării telesco- pului Hubble, NASA a realizato statistică pe Internet  pentru a aflace ar dori utilizatorii Internetului să observe Hubble, iar aceștiaau ales Nebuloasa Capului de Cal  . Imagine: NASA/ESA.

a fost demarat pentru a produce imagini de înaltă calitatepentru uzul public al celor mai interesante imagini obser-vate. Echipa acestui proiect este compusă din astronomiamatori și profesioniști, precum și de oameni cu pregătiredin afara astronomiei, și a pus accent pe natura estetică aimaginilor Hubble. Proiectul Moștenirea Hubble primeș-te puțin timp de observare a obiectelor care, din motiveștiințifice, nu au fost fotografiate la suficiente lungimi deundă pentru a construi o imagine completă în culori.

În plus, STScI întreține câteva site-uri web adresate pu-blicului larg, conținând imagini de la Hubble și informații

despre observator. Eforturile promoționale sunt coordo-nate de Biroul de Promovare Publică (în engleză Office

 for Public Outreach), înființat în 2000 pentru a aduce asi-gurări că contribuabilii americani văd beneficiile investi-ției lor în programul telescopului spațial.

După 1999, principalul grup care se ocupă cu promo-varea telescopului Hubble în Europa este Centrul de In-

 formații despre Hubble al Agenției Spațiale Europene (înengleză Hubble European Space Agency Information Cen-tre–HEIC). Acest birou a fost înființat la Organismul Eu-ropean de Coordonare a Telescopului Spațial  (în englezăSpace Telescope - European Coordinating Facility–ST-

ECF ) din München în  Germania. HEIC consideră cămisiunea sa este de a îndeplini misiunile de educație șipromovare ale telescopului spațial Hubble pentru Agen-ția Spațială Europeană (ESA). Munca sa este centratăpe producția de știri și imagini care evidențiază rezulta-te științifice interesante produse de Hubble. Acestea suntadesea de origine europeană, și astfel nu doar accentu-ează contribuția ESA la Hubble (15 %), dar și contribu-ția oamenilor de știință europeni din cadrul observatoru-lui. Mai mult, grupul produce filme, material educațio-nal, CD-ROM-uri, broșuri, postere, și DVD-uri și multealtele.

O replică a telescopului Hubble este în fața tribunaluluidin Marshfield, Missouri, orașul natal al lui Edwin P. Hu-bble.

9 Viitor

9.1 Defectări de echipament

O imagine făcută de Camera planetară şi de câmp larg 2 unei re- giuni mici din Nebuloasa Tarantulei  din Marele Nor Magellanic .Imagine: NASA/ESA.

Misiunile de întreținere din trecut au înlocuit instrumen-tele vechi cu unele noi, evitând astfel defecțiunile și fă-când posibile noi tipuri de observații științifice. Fără

aceste misiuni de întreținere, toate instrumentele se vordefecta în cele din urmă. Pe 3 august 2004, sistemul dealimentare cu energie al Spectrografului de imagini al tele-scopului spațial  (STIS) s-a defectat, făcând instrumentulnefuncțional. Inițial, electronica fusese construită cu re-dundanță completă, dar primul set se defectase deja înmai 2001. Pare puțin probabilă repararea vreunei func-ționalități științifice fără misiuni de întreținere.

Telescopul Hubble folosește giroscoape pentru a se sta-biliza pe orbită și pentru a se îndrepta cu precizie cătrețintele astronomice. În mod normal, sunt necesare trei gi-roscoape pentru utilizarea normală; observațiile sunt încă

posibile cu două, dar zona de cer care poate fi vizualiza-tă este întrucâtva restrânsă, iar observațiile care necesităpoziționare de precizie sunt foarte dificile. În 2005, s-a decis ca operațiunile normale să se efectueze cu douăgiroscoape pentru a prelungi durata de viață a misiunii.Trecerea la acest mod s-a făcut pe 31 august 2005, lă-sând lui Hubble doar două giroscoape funcționale și douăde rezervă. Estimările ratei de eșec a giroscoapelor indi-că faptul că Hubble ar putea rămâne în 2008 cu un singurgiroscop, după care acesta ar deveni inutilizabil.[32]

În plus față de defecțiunile prevăzute ale giroscoapelor,Hubble va avea nevoie de o schimbare de baterii. O mi-

siune robotizată de întreținere care să schimbe bateriilear fi dificilă, deoarece necesită multe operații, și un eșecal vreuneia ar putea aduce avarii nerecuperabile lui Hu-

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 13/17

9.3 Discuții privind ultima misiune de întreținere   13

bble. Totuși, observatorul a fost proiectat de așa natură încât în timpul misiunilor de întreținere ale navetei, tele-scopul poate fi alimentat cu energie de pe naveta spațială,și acest fapt poate fi realizat adăugând o sursă externă deenergie (o baterie adițională) dar nu o schimbare a celorinterne[33].

Pe 25 iunie 2006, camera principală (Camera pentru ob-servații panoramice - ACS) a încetat să funcționeze. In-strumentul de a treia generație fusese instalat de echipa-jul navetei spațiale Columbia în 2002. A fost proiectat cuelectronică redundantă, care a fost pusă în funcțiune pe30 iunie 2006 iar operațiunile științifice au fost reluatepe 4 iulie 2006[34][35]. Pe 23 septembrie 2006, ACS s-adefectat din nou, dar până pe 9 octombrie 2006 proble-ma fusese deja diagnosticată și rezolvată.[36] Pe 27 ianu-arie 2007, Camera pentru observații panoramice (ACS)s-a defectat datorită unui scurtcircuit în sistemul de ali-mentare de rezervă[37][38]. Canalul solar orb al instru-

mentului (în engleză  Solar Blind Channel –SBC) a fostrepus în funcțiune pe 19 februarie 2007 folosind elec-tronica auxiliară, dar cele două canale principale, de ul-traviolete și lumină vizibilă, canalul de înaltă rezoluție(în engleză High Resolution Channel –HRC) și canalul decâmp larg (în engleză Wide Field Channel –WFC) au ră-mas neoperaționale[39].

9.2 Degradarea orbitei

Hubble orbitează în jurul Pământului în straturile superi-

oare, extrem de rarefiate, ale atmosferei, și, în timp, or-bita i se degradează datorită rezistenței aerului. Dacă or-bita nu este corectată, cu ajutorul unei navete sau în altfel, telescopul va reintra în atmosfera Pământului cândva

 între 2019 și 2032, data exactă depinzând de activitateasolară și de impactul acesteia asupra straturilor superioa-re ale atmosferei. Starea giroscoapelor de pe Hubble areși ea un impact asupra datei de reintrare, întrucât un te-lescop controlabil poate fi orientat în așa fel încât să seminimizeze rezistența aerului. Nu tot telescopul ar ardela reintrarea în atmosferă. Părți din oglinda principală șidin structura sa de susținere probabil ar supraviețui, pu-

tând produce pagube și chiar victime omenești (probabi-litatea de victime omenești este estimată la 1 din 700 lao reintrare necontrolată)[40]. Dacă STS-125 are succes,atunci data de reintrare naturală va fi amânată, misiuneacorectând orbita și înlocuind giroscoapele.

NASA investighează posibilitatea adăugării unui modulextern de propulsiepentru a permite reintrarea controlată.Aceasta nu ar trebui executată înainte de data așteptată dereintrare[41].

Planul original al NASA de dezafectare al lui Hubble erarecuperarea lui cu o navetă spațială. Telescopul Hubblear fi fost probabil apoi expus la  Smithsonian Institution.

Problemele pe care le implică această metodă includ cos-turile mari de pregătire a unei lansări de navetă spațială(există estimări de aproximativ 500 de milioane de do-

lari), mandatul de retragere a navetelor spațiale până în2010, și riscul la care este expus echipajul navetei.

9.3 Discuții privind ultima misiune de în-treținere

Naveta spațială Columbia era programată să viziteze Hu-bble din nou în februarie 2005. Sarcinile acestei misiunide întreținere ar fi inclus înlocuirea unui senzor de ghidajfin și a două giroscoape defecte, refacerea izolației ter-mice rupte, înlocuirea Camerei planetare și de câmp larg2 cu o nouă Cameră de câmp larg 3  și instalarea Spec-trografului pentru originile cosmosului  (în engleză Cosmic Origins Spectrograph–COS). Dar Sean O'Keefe, pe atunciadministrator NASA, a decis că, pentru a preveni repeta-rea dezastrului navetei Columbia, toate misiunile viitoareale navetelor trebuie să poată ajunge în siguranță la Stația

spațială internațională în cazul unei probleme apărute întimpul zborului, probleme ce ar putea împiedica ateriza-rea în siguranță a navetei. Naveta nu poate ajunge și latelescop și la stația spațială în timpul aceleiași misiuni, caurmare au fost anulate toate misiunile viitoare de întreți-nere.

Această decizie a fost contestată de numeroși astro-nomi, care considerau că telescopul Hubble este sufi-cient de valoros încât să merite riscul; succesorul aces-tuia, Telescopul spațial James Webb, va fi gata abia du-pă terminarea zborurilor navetelor spațiale în 2010, și,

 în timp ce Hubble poate obține imagini în domeniile ul-

traviolet și vizibil, James Webb este limitat la infraroșu.Totuși, mulți astronomi admit că întreținerea lui Hubblenu ar trebui să aibă loc dacă costurile de întreținere vindin bugetul telescopului James Webb. Perioada de lip-să a posibilității observațiilor spațiale dintre dezafectarealui Hubble și punerea în funcțiune a unui succesor era ogrijă majoră pentru unii astronomi, dat fiind puterniculimpact științific al observațiilor cu telescoape spațiale înansamblu. Pe 29 ianuarie 2004, Sean O'Keefe a spus că

 își va revizui decizia de anulare a ultimei misiuni de în-treținere a telescopului spațial Hubble datorită cererilorpublice și a cererilor din partea Congresului ca NASA să

caute o cale de a salva telescopul spațial Hubble.Pe 13 iulie 2004 o comisie oficială a  Academiei Națio-nale de Științe a recomandat ca telescopul Hubble să fiepăstrat în ciuda riscurilor aparente. Raportul său cereaca „NASA să nu efectueze acțiuni ce ar împiedica o mi-siune de întreținere cu navetă spațială pentru telescopulspațial Hubble”. Pe 11 august 2004, Sean O'Keefe a ce-rut Centrului pentru Zbor Spațial Goddard să pregăteas-că o propunere detaliată pentru o misiune de întreținererobotizată. Aceste planuri au fost ulterior anulate, ideeafiind descrisă ca „nefezabilă”.[42]

La sfârșitul lui 2004 câțiva membri ai Congresului, în

frunte cu senatorul Barbara Mikulski, au ținut audieripublice și au dus o luptă puternic susținută public (in-clusiv prin mii de scrisori din partea copiilor școlari din

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 14/17

14   10 NOTE 

toată țara) să convingă Administrația Bush și NASA săreconsidere decizia de a anula misiunea de salvare a luiHubble.[43]

În aprilie 2005 venirea noului administrator NASA, Mi-ke Griffin, a schimbat atât statutul al misiunilor umane,

cât și pe cel al misiunilor robotice. Griffin a afirmat căva reconsidera posibilitatea unei misiuni umane de între-ținere. Curând după numirea sa, el a autorizat Centrulpentru Zbor Spațial Goddard să treacă la pregătirea unuizbor uman pentru întreținerea Hubble, spunând că va luadecizia finală asupra acestui zbor după următoarele douămisiuni ale navetelor spațiale.

Pe31 octombrie 2006 s-a datacordulfinal pentru misiunede către administratorul NASA Mike Griffin. Misiuneade 11 zile, STS-125, a navetei spațiale Atlantis, progra-mată pentru lansare la data de 8 octombrie 2008[44], vainstala baterii noi, va înlocui toate giroscoapele, și va in-

stala Camera de câmp larg 3 și Spectrograful pentru origi-nile cosmosului .[2] Principala unitate de prelucrare a date-lor s-a defectat însă spre sfârșitul lunii septembrie 2008,

 împiedicând transmiterea de date. Această unitate are orezervă, și din 25 octombrie 2008, Hubble a fost repornitși funcționează normal.[45] Întrucât, însă, o defectare a re-zervei ar duce la inutilizabilitatea telescopului, misiuneade întreținere a fost amânată pentru a permite astronauți-lor să rezolve și această problemă pe lângă celelalte plani-ficate. Misiunea a demarat la 11 mai2009[46] și a efectuattoate reparațiile planificate anterior, precum și alte repa-rații adiționale, inclusiv înlocuirea principalei unități deprelucrare a datelor.

10 Note

[1] „NASA’s Great Observatories”. NASA.   http://www.nasa.gov/audience/forstudents/postsecondary/features/F_NASA_Great_Observatories_PS.html.Accesat la 10 ianuarie 2007.

[2] Boyle, Alan (31 octombrie 2006). „NASA gives green li-ght to Hubble rescue”. MSNBC. http://www.msnbc.msn.com/id/15489217/. Accesat la 10 ianuarie 2007.

[3] „NASA Consolidated Launch Manifest”. NASA.http://www.nasa.gov/mission_pages/station/structure/iss_manifest.html. Accesat la 24 aprilie 2007.

[4] AssociatedPress. “Spacewalkers give Hubble its lasthug”.MSNBC, 18 mai 2009.

[5] Spitzer, Lyman S (1979), “History of the Space Telesco-pe”, Quarterly Journal of the Royal Astronomical Society,v. 20, p. 29

[6] Dunar A.J., Waring S.P. (1999),   Power To Explore— History of Marshall Space Flight Center 1960–1990,U.S. Government Printing Office, ISBN 0-16-058992-4(Chapter 12, Hubble Space telescope: , pdf, 260 KB)

[7]   Hubble Space Telescope Stand-In Gets Starring Role. 21septembrie, 2001.

[8] „The European Homepage for the NASA/ESA HubbleSpace Telescope - Frequently Asked Questions”.   http://www.spacetelescope.org/about/faq.html. Accesat la 10ianuarie 2007.

[9] Brandt J.C. et al  (1994), “The Goddard High Resolution

Spectrograph: Instrument, goals, and science results”, Pu-blications of the Astronomical Society of the Pacific , v.106, p. 890–908

[10] Bless R.C., Walter L.E., White R.L. (1992), High Speed Photometer Instrument Handbook , v 3.0, STSci

[11] Benedict, G. Fritz; McArthur, Barbara E. (2005), High- precision stellar parallaxes from Hubble Space Telescope fine guidance sensors, Transits of Venus: New Views ofthe Solar System and Galaxy, Proceedings of IAU Col-loquium #196, Ed. D.W. Kurtz. Cambridge UniversityPress, p.333–346

[12] Burrows C.J. et al  (1991),  The imaging performance of the Hubble Space Telescope, Astrophysical Journal, v.369,p.21

[13]  The Hubble Space Telescope Optical Systems Failure Re- port , pdf, 5.62 MB, 1990, Lew Allen, Chairman, NASATechnical ReportNASA-TM-103443. Poziționarea lenti-lei în instrumentul de stabilire a parametrilor de comandăa mașinii de șlefuit trebuia să fie făcută prin măsurări culaser efectuate de la capătul unei bare de invar. Însă, în locde a ilumina capătul barei, laserul a fost reflectat de o ba-vură de pe un capac metalic de la capătul barei pentru a-iizola centrul (vizibil printr-o gaură în capac). Tehnicia-nul care a efectuat testul a observat un decalaj neașteptat

 între lentila de câmp și montura instrumentului, dar l-acompensat cu o șaibă.

[14]  Selected Documents in the History of the U.S. Civil SpaceProgram Volume V: Exploring the Cosmos, (2001), JohnM. Logsdon, Editor

[15] „Mirror, Primary Backup, Hubble Space Telescope”.Muzeul Naţional Aerospaţial..   http://collections.nasm.si.edu/code/emuseum.asp?profile=objects&newstyle=single&quicksearch=A20010288000.

[16] Chaisson, Eric (1994) The Hubble Wars; Astrophysics Me-ets Astropolitics in the Two-Billion-DollarStruggle Overthe

Hubble Space Telescope. Harper Collins Publishers, ISBN0-06-017114-6, p. 184.

[17] Jedrzejewski R.I., Hartig G., Jakobsen P., CrockerJ.H., Ford H. C. (1994), “In-orbit performance of theCOSTAR-corrected Faint Object Camera”, Astrophysical Journal Letters, v. 435, p. L7–L10

[18] Trauger J.T., Ballester G.E., Burrows C.J., Casertano S.,Clarke J.T., Crisp D. (1994), The on-orbit performance of WFPC2, Astrophysical Journal Letters, v. 435, p. L3-L6

[19] „STSci NICMOS pages”.   http://www.stsci.edu/hst/nicmos/performance/temperature.

[20]   Hubble Space Telescope Servicing Mission 4, NASA. Ac-cesat la 29 septembrie 2008.

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 15/17

15

[21] en „Servicing Mission 4”. NASA. http://www.nasa.gov/mission_pages/hubble/servicing/SM4/main/index.html.Accesat la 21 septembrie 2008.

[22] en „MEDIA ADVISORY : M08-181: NASA Announ-ces New Target Launch Dates, Status News Conferen-ce”. NASA.  http://www.nasa.gov/home/hqnews/2008/sep/HQ_M08-181_New_launch_dates.html. Accesat la25 septembrie 2008.

[23]  “Hubble suddenly quiet”, Science News, 29 septembrie2008.

[24] Dunn, Marcia.  “NASA delays repair mission to Hubbletelescope”. Yahoo news, 29 septembrie 2008.

[25] Morris, Jefferson. “Shuttle Blasts Off To Repair Hubble”.Aviation Week , 11 mai 2009.

[26]  STSCi newsletter , v. 20, numărul 2, Primăvara lui 2003

[27] Benn C.R., Sánchez S.F. (2001), Scientific ImpactofLarge

Telescopes, Publications of the Astronomical Society ofthe Pacific, v. 113, p.385

[28] Wilson, R. W., Baldwin, J. E., Buscher, D. F., Warner,P. J. (1992),  High-resolution imaging of Betelgeuse and Mira,Monthly Notices of the Royal Astronomical Society,vol. 257, no. 3, Aug 1, 1992, p. 369–376

[29]  Hubble Space Telescope Call for Proposals for Cycle 14,(2004), eds. Neill Reid and Jim Younger

[30]   HST Primer for Cycle 14, (2004), eds Diane Karakla, Edi-tor and Susan Rose, Technical Editor

[31] O'Meara S. (1997),  The Demise of the HST Amateur Pro-

 gram, Sky and Telescope, June 1997, p.97.

[32] Sembach, K. R., et al. 2004,  HST Two-Gyro Handbook ,Version 1.0, (Baltimore: STScI)

[33] Whitehouse, Dr. David (23 aprilie 2004). „NASA opti-mistic about Hubble fate”. BBC News.   http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/3652627.stm. Accesatla10ia-nuarie 2007.

[34] „Advanced Camera for Surveys Update”. STScI. 30 iunie2006. http://www.stsci.edu/hst/ACSBack.

[35] STScI, Hubble’s Advanced Camera for Surveys ResumesExploring the Universe, 12 iulie 2006

[36] „Hubble ACS Status Report #3”. Space Telescope Scien-ce Institute.   http://www.stsci.edu/resources/acs.html.Accesat la 10 ianuarie 2007.

[37] Dominiquez, Alex (29 ianuarie 2007). „Hubble’s pri-mary camera shuts down”. Associated Press/Yahoo!News.  http://news.yahoo.com/s/ap/20070129/ap_on_sc/hubble_telescope. Accesat la 29 ianuarie.

[38] „Engineers Investigate Issue on One of Hubble’s Scien-ce Instruments”. NASA.   http://www.nasa.gov/home/hqnews/2007/jan/HQ_0715_Hubble_ACS.html. Acce-sat la 8 mai 2007.

[39] „ACS Status: 21 febriarie 2007”. Space Telesco-pe Science Institute.  http://www.stsci.edu/resources/acs.html. Accesat la 8 mai 2007.

[40] Whitehouse, Dr. David (17 ianuarie2004). „Why Hubbleis being dropped”. BBC News.   http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/3406079.stm. Accesat la 10 ianuarie2007.

[41] Cowing, Keith (22 iulie 2005). „NASA Considering De-letion of Hubble Deorbit Module”. SpaceRef.   http://www.spaceref.com/news/viewnews.html?id=1050. Ac-cesat la 10 ianuarie 2007.

[42] Gugliotta, Guy (12 aprilie 2005). „Nominee Backsa Review Of NASA’s Hubble Decision”. WashingtonPost.   http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/04/12/AR2005041201646.html. Accesat la10 ianuarie 2007.

[43]  Mikulski Vows To Fight For Hubble

[44] „Misiune pentru repararea telescopului spa-țial Hubble, în octombrie”. Mediafax. 23mai 2008.   http://www.mediafax.ro/life-inedit/

misiune-pentru-repararea-telescopului-spatial-hubble-in-octombrie.html?4728;2655077. Accesat la 29 mai 2008.

[45] en „Hubble re-opens an eye”. New Scientist. 28octombrie 2008.   http://space.newscientist.com/article/dn15056-hubble-reopens-an-eye.html . Accesat la 29 oc-tombrie 2008.

[46] en „NASA Sets Target Shuttle Launch Date for Hu-bble Servicing Mission”. NASA. 4 decembrie 2008.http://www.nasa.gov/home/hqnews/2008/dec/HQ_08-320_Hubble_May2009.html. Accesat la 5 decembrie2008.

11 Legături externe

•  Sit-ul oficial al Telescopului Hubble

•  Pagină ce descrie misiunea de întreținere 4

Imagini 

•   A patra misiune de întreținere a telescopului Hubble în imagini, boston.com

•  Hubble - Cele mai impresionante fotografii cosmice(FOTO), 19 mai 2010, Alexandru Safta, Descoperă

•   Imagini spectaculoase: Universul asa cum nu ti l-aiinchipuit vreodata, 10 septembrie 2009, Descoperă- sursa

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 16/17

16   12 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES 

12 Text and image sources, contributors, and licenses

12.1 Text

•   Telescopul spațial Hubble Sursă:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Telescopul_spa%C8%9Bial_Hubble?oldid=10162074 Contribuitori:  Ra-dufan, Rebel, Mishuletz, Remigiu, RebelRobot, Andrei Stroe, Miehs, Strainubot, NeaNita, Jokes Free4Me, GEO, Parvus7, JAnDbot,Minisarm, CommonsDelinker, Dreamer723, Gimbrinel, Turbojet, VolkovBot, Bekuletz, TXiKiBoT, Marius.deaconu, SieBot, Lucian GA-VRILA, Rad Urs, RadufanBot, EmilyBot, Gikü, Rlupsa, Ark25, Alexbot, BodhisattvaBot, AMDATi, FiriBot, Numbo3-bot, Firilacro-coBot, Luckas-bot, ArkBot, Rubinbot, ArthurBot, Xqbot, RedBot, Gheo13, RibotBOT, TobeBot, Dinamik-bot, MastiBot, EmausBot,BAICAN XXX, ZéroBot, WikitanvirBot, CocuBot, Alex Nico, MerlIwBot, GÜT, Stas1995, Addbot, BreakBot, XXN-bot, KasparBot șiAnonim: 7

12.2 Images

•   Fișier:Commons-logo.svg  Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Commons-logo.svg  Licență:  Public domainContribuitori:  This version created by Pumbaa, using a proper partial circle and SVG geometry features. (Former versions used to beslightly warped.)  Artist original:  SVG version was created by User:Grunt and cleaned up by 3247, based on the earlier PNG version,created by Reidab.

•   Fișier:Cum_functioneaza_TSH.gif   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/6/64/Cum_functioneaza_TSH.gif  Licență:    ?Contribuitori: Deaconu Marius

Artist original: Deaconu Marius

•   Fișier:Diagram_of_Hubble’{}s_orbit.jpg  Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/48/Diagram_of_Hubble%27s_orbit.jpg Licență:  Public domain Contribuitori:  http://www.spacetelescope.org/about/img/hubble_orbit_large.jpg Artist original:  NASA

•   Fișier:Diagrama_interioara_TSH.gif Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/f/f9/Diagrama_interioara_TSH.gif Licență:   ?Contribuitori: Deaconu MariusArtist original: Deaconu Marius

•   Fișier:Eagle_nebula_pillars.jpg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b2/Eagle_nebula_pillars.jpg Licență:   Pu-blic domain Contribuitori:  http://hubblesite.org/newscenter/newsdesk/archive/releases/2003/34/image/a Artist original:   Credit: NASA,Jeff Hester, and Paul Scowen (Arizona State University)

•   Fișier:Early_stages_of_Hubble_construction.jpg   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/Early_stages_of_Hubble_construction.jpg Licență:  Public domain Contribuitori:  ?  Artist original:  ?

•   Fișier:Horsehead-Hubble.jpg   Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/46/Horsehead-Hubble.jpg  Licență:   Publicdomain  Contribuitori:  http://www.spacetelescope.org/images/html/heic0105a.html Artist original:  NASA, NOAO, ESA and The HubbleHeritage Team STScI/AURA

•   Fișier:Hubble_01.jpg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/32/Hubble_01.jpg Licență:  Public domain Contribui-tori:  http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap021124.html Artist original:  NASA

•   Fișier:Hubble_Space_Telescope_Scale_Model.JPG   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/77/Hubble_Space_Telescope_Scale_Model.JPG Licență:  CC BY 2.5 Contribuitori:  Operă proprie Artist original:  Dual Freq

•   Fișier:Hubble_backup_mirror.jpg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cf/Hubble_backup_mirror.jpg Licență: Public domain Contribuitori:  Operă proprie Artist original:  Levg

•   Fișier:Hubble_mirror_polishing.jpg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/91/Hubble_mirror_polishing.jpg Li-cență:  Public domain Contribuitori:  NASA Marshall Space Flight Center Collection (NIX MSFC-7995584)  Artist original:  NASA MarshallSpace Flight Center

•   Fișier:Hubble_on_the_payload_bay_just_prior_to_being_released_by_the_STS-109_crew.jpg   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cf/Hubble_on_the_payload_bay_just_prior_to_being_released_by_the_STS-109_crew.jpg   Licență:    Public

domain Contribuitori:  ?  Artist original:  ?•   Fișier:Hubble_ultra_deep_field.jpg  Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Hubble_ultra_deep_field.jpg   Li-

cență:  Public domain Contribuitori:  http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/2004/07/image/a/warn/ Artist original:  NASA andthe European Space Agency.

•   Fișier:Improvement_in_Hubble_images_after_SMM1.jpg   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Improvement_in_Hubble_images_after_SMM1.jpg Licență:  Public domain Contribuitori:  ?  Artist original:  ?

•   Fișier:STS-125_May_17_EVA.jpg Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7c/STS-125_May_17_EVA.jpg Licen- ță:  Public domain Contribuitori:   http://spaceflight.nasa.gov/gallery/images/shuttle/sts-125/html/s125e009194.html Artist original:  NASA

•   Fișier:STS-31_Launch_-_GPN-2000-000684.jpg Sursă:   https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bd/STS-31_Launch_-_GPN-2000-000684.jpg Licență:  Public domain Contribuitori:  Great Images in NASA Description Artist original:   NASA/photographerunknown

•   Fișier:Tarantula_nebula_detail.jpg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bf/Tarantula_nebula_detail.jpg Licen- ță:  Public domain Contribuitori:  http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/1999/12/image/a (direct link) Artist original:  The Hub-ble Heritage Team (AURA / STScI / NASA)

•   Fișier:Upgrading_Hubble_during_SM1.jpg   Sursă:    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0c/Upgrading_Hubble_during_SM1.jpg Licență:  Public domain Contribuitori:  ?  Artist original:  ?

•   Fișier:Wikidata-logo.svg Sursă:  https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/ff/Wikidata-logo.svg Licență:  Public domain Con-tribuitori:  Operă proprie Artist original:  User:Planemad

7/24/2019 Telescopul Spațial Hubble

http://slidepdf.com/reader/full/telescopul-spaial-hubble 17/17

12.3 Content license   17

12.3 Content license

•   Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0