colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie,...

28
1 Colectivul de redacţie Coordonator: Prof. drd. Ionela IORDAN Consultant de specialitate: consilier superior Mihai VOICU – Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Colaboratori: Prof. Elena Daniela PĂTRAŞCU Prof. Stela OLTEANU Prof. Antoinette VOICESCU Prof. Dana Antoanela IVĂNESCU Redactor şef: Alexandra IONESCU – cls. a XI-a E Redactor adj. Daniela FOTA – cls. a XI-a E Secretar: Alexandru AVRAM – cls. a IX-a C Tehnoredactare: Analist programator aj. Livia-Şoimu- SABAC Redactori: Vlad VELICU – cls. a VIII-a A Elena Geanina ANDREI – cls. a XI E Veronica COTOVAN - cls.a XII-a E Mulţumim Editurii AMURG SENTIMENTAL, reprezentată prin scriitorul Ion MACHIDON Asociaţiei de părinţi a Liceului Teoretic “MARIN PREDA” - Bucureşti 2011

Upload: others

Post on 09-Jan-2020

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

1

Colectivul de redacţie Coordonator: Prof. drd. Ionela IORDAN

Consultant de specialitate: consilier superior

Mihai VOICU – Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

Colaboratori: Prof. Elena Daniela PĂTRAŞCU Prof. Stela OLTEANU Prof. Antoinette VOICESCU Prof. Dana Antoanela IVĂNESCU

Redactor şef: Alexandra IONESCU – cls. a XI-a E Redactor adj. Daniela FOTA – cls. a XI-a E Secretar: Alexandru AVRAM – cls. a IX-a C

Tehnoredactare: Analist programator aj.

Livia-Şoimu- SABAC

Redactori: Vlad VELICU – cls. a VIII-a A Elena Geanina ANDREI – cls. a XI E

Veronica COTOVAN - cls.a XII-a E

Mulţumim Editurii AMURG SENTIMENTAL, reprezentată prin

scriitorul Ion MACHIDON Asociaţiei de părinţi a Liceului Teoretic

“MARIN PREDA” - Bucureşti 2011

Page 2: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

2

CUPRINS

Pag.

CAP.1 – MISTERELE UNIVERSULUI

1.1 Universul şi sistemul solar 3

1.2 Estimarea vârstei Universului 6

1.3 Legile Universului 8

1.4 Călătorie prin Univers-Iapetus 10

1.5 Universul şi numerele 12

1.6 Pericole din Univers 13

1.7 Planeta Pământ 16

CAP. 2 – ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA

2.1 Generalităţi 18

2.2 Parcul Naţional Retezat 19

2.3 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 19

2.4 Parcul Naţional Piatra Craiului 19

2.5 Parcul Naţional Cozia 20

2.6 Parcul Natural Porţile de Fier 20

2.7 Parcul Natural Bucegi 20

2.8 Lacul Techirghiol – Ecosistem unic în Europa 21

2.9 Experienţa mea în Delta Dunării 22

2.10 Rezervaţiile naturale din Muntele Ciucaş 24

2.11 Ştiaţi că? 25

CAP. 3-ŞTIINŢA ŞI TEHNICA-ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

26

Page 3: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

3

Capitolul 1. MISTERELE UNIVERSULUI

1.1 Universul şi Sistemul Solar

Veronica Cotovan – cls. a XII-a E Universul reprezintă totalitatea de energie şi materie, inclusiv Pământul, galaxiile şi conţinutul intergalactic. Steaua este un corp cosmic format din gaze inerte reţinute de atracţia gravitaţională proprie, care emite radiaţii elecromagnetice, mai ales lumină care este produsul direct al reacţiilor termonucleare interne. Aproximativ 8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. Astronomii au calculat că în Calea Lactee sunt sute de miliarde de stele. Calea Lactee, la rândul ei, este una din sutele de milioane de galaxii care pot fi văzute cu ajutorul telescoapelor. Planetele sunt corpuri cosmice nonluminoase,mai mari decât un asteroid sau o cometă. Ele sunt luminate de cele mai multe ori de steaua în jurul căreia orbitează. Cele nouă planete în ordinea distanţelor faţă de Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto. În imagine, se observă cometa Shoemaker-Levy 9 prăbuşindu-se pe Jupiter. Dacă oricare din acele fragmente s-ar fi prăbuşit pe Pământ, ar fi dus la dispariţia vieţii. Ştiinţa care se ocupă de toate planetele şi sateliţii lor, comete şi meteoriţi, materia interstelară, sisteme solare cunoscute, galaxii şi porţiuni de galaxii se numeşte astronomie. Origini antice. Egiptenii sunt, probabil primii care au descoperit poziţia relativă a stelelor. Astronomia babiloniană. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mişcarea aparentă a Soarelui şi a Lunii în jurul zodiilor nu au o

viteză constantă. Ei cunoşteau poziţia Lunii şi a Soarelui pentru fiecare zi a lunii şi puteau prezice Luna nouă. De asemenea, ei au calculat poziţiile planetelor. Astronomia greacă. Aristarh din Samos credea că Pământul se roteşte în jurul axei sale o dată la 24 de ore, împreună cu alte planete în jurul Soarelui. Explicaţia sa a fost respinsă de cei mai mulţi filozofi greci, care priveau Pământul ca o planetă fără mişcare în jurul căreia se roteau celelate planete. Teoria lui Aristarh din Samos, cunoscând sistemul geocentric rămâne neschimbată de peste 2000 de ani. În secolul al II-lea d.Ch. astronomii greci Hiparh şi Ptolomeu au folosit o serie de cercuri concentrice, cu Pământul aproape de centru pentru a reprezenta mişcarea generală a Soarelui, Lunii şi a planetelor în jurul zodiilor. Pentru a explica variaţiile de viteză ale Soarelui şi Lunii şi regresia planetelor, ei au presupus că, fiecare din aceste obiecte se roteşte în jurul unui al doilea cerc numit epiciclu centrat pe circumferinţa celui dintâi. Teoria lui Copernic. În secolul al XVI-lea, contribuţia astronomului polonez Nicolaus

Copernic a schimbat dramatic astronomia. El a arătat că mişcarea planetară poate fi explicată prin ocuparea unei poziţii centrale a Soarelui şi nu a Pământului. În 1609, Galileo Galilei a construit un mic telescop de refracţie şi a descoperit că Venus,

la fel ca Luna are faze, ceea ce indică că se roteşte în jurul Soarelui. De asemenea, el a descoperit patru sateliţi naturali ai lui Jupiter şi inelele lui Saturn. El s-a născut în 1564 şi a fost unul dintre cei mai mari fizicieni şi astronomi din epoca Renaşterii. El a descoperit legea inerţiei, legea căderii corpurilor, legea compunerii mişcărilor. Ca astronom a descoperit natura stelară a Căii Lactee, petele

Page 4: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

4

de pe Soare şi rotaţia acestuia în jurul axei sale, confirmând prin acestea concepţia heliocentricã a lui Copernic. Cu ajutorul astronomului german Johannes Kepler au început revoluţia ştiinţifică. Lui Galilei i se atribuie celebra replică rostită în faţa Inchiziţiei: “Eppur si muove”. El a fost somat de Inchiziţie să-şi retragă ideile eretice, dar pentru că nu a renunţat la ele, a fost pus sub arest la domiciliu. Astronomia modernă. Îmbunătăţirea radiotelescoapelor a permis examinarea suprafeţei planetelor, descoperirea a numeroase stele mai puţin strălucitoare şi măsurarea distanţelor interstelare. În secolul al XIX-lea, spectroscopia a dat informaţii despre compoziţia chimică şi mişcarea obiectelor astronomice. De-a lungul lungul secolului XX, construirea unor telescoape din ce în ce mai mari a permis cunoaşterea structurii galaxiilor şi a unor părţi din galaxii. Au fost construite clase noi de echipament astronomic sensibil la variaţia radiaţiilor electromagnetice. Sistemul Solar. Prin folosirea telescoapelor, tot mai mulţi noi membri ai Sistemului Solar au fost descoperiţi, incluzând Uranus în 1781, Neptun în 1846 şi Pluto în 1930. Numărul sateliţilor cunoscuţi a crescut la peste 60. Cercetările spaţiale au descoperit inele în jurul lui Jupiter şi noi sateliţi ai lui Saturn şi Uranus. Cea mai apropiată stea, Alpha Centauri, este de 260.000 de ori mai departe faţă de Pământ decât de Soare. Prima distanţă interstelară măsurată a fost în 1838. Masele stelare nu pot fi determinate pentru Soare şi pentru câteva stele. Dintre stelele cele mai apropiate 10% sunt mai strălucitoare, mai mari şi mai masive decât Soarele. În 1960, astronomii britanici Jocelyn Bell şi Antony Hewish au descoperit pulsarii, care sunt aparent ultimul stagiu al “morţii” stelei într-o

gaură neagră. Oamenii de ştiinţă estimează că, gaura neagră are o masă între 2,5 şi 3,5 miliarde de ori mai mare decât o stea.

Galaxia. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Sir William Herschel a observat că, Soarele face parte dintr-un nor de stele, numit Calea Lactee. Un fascicul luminos, la o viteză de 300.000 km/s ar necesita 400.000 ani să traverseze Calea Lactee. Aceasta este o galaxie în spirală, conţinând aproximativ 1 milion de stele. Soarele se află la aproximativ 30.000 ani lumină faţă de centrul Căii Lactee. Cosmosul. Calea Lactee este una din numeroasele galaxii, unele chiar la miliarde ani lumină. Cuasarul descoperit prin anii 1950 cu ajutorul radiotelescoapelor este considerat de mulţi astronomi a fi nucleul energetic al unei galaxii îndepărtate. Un cuasar a fost descoperit la 12 miliarde ani lumină, în 1991. Astronomul american Edwin Hubble a arătat că, galaxiile se distanţează de Calea Lactee, demonstrând că universul se dilată, şi că şi-a avut originea într-un loc extrem de cald, dens, cauzat de o explozie, numită Big Bang. Cosmologia. Ştiinţa care se ocupă de studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul Căii Lactee, care conţin sisteme solare. Fiecare galaxie conţine sute de miliarde de stele. Cele mai multe galaxii se îndepărtează de Calea Lactee, la o viteză de câteva sute de km/s. Astronomul american Edwin Hubble a descoperit că, galaxiile izolate au viteze de îndepărtare mai mari. Universul se dilată, îndepărtând galaxiile între ele. Datorită atmosferei, telescoapele de pe Pământ nu au o imagine destul de clară pentru a studia stele, galaxiile, etc. În 1995, NASA (Agenţia Naţională de Aeronautică şi Spaţiu din SUA) a lansat un telescop pe orbita Pământului. Acest proiect, în valoare de 1 miliard de dolari, a fost

Page 5: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

5

menit să rezolve problema cauzată de atmosferă. Telescopul se numeşte Hubble şi poate “vedea” mai adânc în spaţiu decât orice alt telescop. Cu ajutorul lui s-au putut vedea imagini spectaculoase. Vârsta Universului. Dacă rata de expansiune a Universului este cunoscută, se poate estima vârsta sa. În zilele noastre estimările referitoare la vârsta Universului se situează între 7 şi 20 miliarde de ani. Limita inferioară a estimărilor vârstei este în conflict cu vârsta celei mai vechi stele, despre care se crede că are în jur de 16 miliarde de ani. Starea Universului. Fizicianul germano-american Albert Einstein a propus o teorie despre Univers bazată pe relativitatea generală, în care gravitaţia este echivalentă cu o curbă a spaţiului în patru dimensiuni. Soluţia sa indică

că Universul nu este static dar trebuie să se extindă sau con-tracte. Din nume-roasele teorii ne-statice, cea propusă de matematicianul rus Alexander Friedmann este cea acceptată. Soarta Universului lui Friedmann depinde

de media densităţii materiei Universului. Dacă este relativ puţină materie în Univers, atracţia gravitaţională între galaxii va fi slabă, iar Universul se va extinde la nesfârşit. Dacă densitatea materiei este aproape de valoarea critică, expansiunea va înceta şi se va putea transforma în contracţie, sfârşindu-se în colapsul total al întregului Univers. Soarta acestui colaps nu este sigură. O altă teorie spune că Universul va exploda, producând un alt Univers care va colapsa la rândul său. Teoria stadiului stabil. Astronomii britanici Hermann Bondi, Thomas Gold şi Sir Fred Hoyle au prezentat o altă teorie despre Univers. Ei cred că scăderea densităţii medii în Cosmos este echilibrată de formarea continuă de materie, menţinând forma Universului. Teoria stadiului stabil nu mai este acceptată de majoritatea cosmologilor. Teoria Big Bang. Fizicianul ruso-american George Gamow a propus teoria că

Universul a fost creat în urma unei explozii gigantice numite Big Bang. Această teorie a ajutat la explicarea primelor stagii ale formării şi evoluării Universului. Densitatea extrem de mare a cauzat dilatarea rapidă a Universului. Hidrogenul şi heliul s-ar fi răcit şi condensat formând stele şi galaxii. Conform teoriei lui Gamow, radiaţiile s-ar fi răcit până la –270°C. Această radiaţie a fost detectată în 1965, astfel, după părerea cercetătorilor, fiind o confirmare a teoriei Big Bang. Evoluţia Universului. Încă nu se ştie dacă Universul se va dilata la nesfârşit sau se va contracta din nou. O metodă de a afla răspunsul este de a afla densitatea medie a materie în Univers. Înmulţind masa fiecărei galaxii cu numărul galaxiilor s-a constatat că reprezintă doar 5 –10 % din numărul critic al lui Friedmann. Înmulţind masa zonelor galactice cu numărul zonelor galactice rezultă un număr aproape de valoarea critică. Diferenţa dintre aceste valori indică prezenţa unei materii invizibile, aşa numita materie neagră, aflată în afara galaxiilor, dar în interiorul zonelor intergalactice. Până când fenomenul este înţeles, această metodă de a determina soarta Universului va rămâne neconcludentă. În Univers sunt aproximativ 50 de miliarde de galaxii, cea mai mare fiind de 13 ori mai mare decât Calea Lactee. Pe lângă stele şi planete, galaxiile conţin hidrogen, molecule complexe şi radiaţii cosmice. Galaxiile emit lumină vizibilă, unde radio, raze infraroşii, ultraviolete şi raze X. Astronomii au estimat distanţele comparând obiecte din alte galaxii cu cele din galaxia noastră. Stele care îşi schimbă periodic strălucirea sunt valoroase, deoarece perioada de variaţie este raportată la strălucirea stelei, indicând distanţa. Viteza stelelor care orbitează în galaxie depinde de strălucirea galaxiei.

Page 6: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

6

Galaxiile sunt grupate, formând zone largi. Galaxia noastră este una din cele 20 din Grupul Local. Calea Lactee şi Andromeda sunt două dintre cele mai mari. Grupul Local este membru în zona Virgo, care conţine mii de galaxii. Cele mai îndepărtate galaxii cunoscute sunt albastre deoarece sunt fierbinţi datorită stelelor tinere pe care le conţin. Galaxiile la o distanţă de 13 miliarde ani lumină s-au format când Universul era doar la 10-20 % din vârstă. Aceste galaxii par a fi sferice. Stelele orbitează în galaxii pe o traiectorie spiralată mai repede spre exterior decât spre centru. La periferie au fost măsurate chiar şi viteze de 3000 km/s.

Creşterea vitezei însemnă că masa galaxiilor nu este concentrată în centru. Corpurile la distanţe mari de centru au o luminozitate atât de redusă încât au fost detectate doar pe baza atracţiei gravitaţionale. Natura lor exactă este necunoscută.

Bibliografie: Microsoft Bookshelf® 98 http//: www.referat.ro 1.2 Estimarea vârstei Universului

Prof.drd. Ionela Iordan,

Liceul Teoretic “Marin Preda”, Bucureşti I. Introducere

În anii 1929, Edwin Hubble a descoperit că, galaxiile din Calea Lactee se depărtează unele faţă de altele, şi, mai mult, viteza lor este cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate. Pornind de la aceste observaţii experimentale, a stabilit legea care îi poartă numele: viteza de recesiune a unei galaxii este proporţională cu distanţa până la aceasta. Matematic, această dependenţă se exprimă sub forma ecuaţiei:

v=H0*d (1) unde v este viteza galaxiei (exprimată în km/h), iar d este distanţa până la galaxie (în megaparsec, 1Mpc=106 pc= 3,08568*1016 m). H0, constanta de proporţionalitate, este cunoscută sub numele de constanta lui Hubble.[2]

II. Determinarea constantei lui Hubble

Radiaţia termică provenită din aceste galaxii a fost înregistrată urmărind linii ale unor elemente tipice caracteristice, în spectrul continuu, de absorbţie sau de emisie.

Se pot analiza liniile de absorbţie pentru calciu (codificate cu “H” sau “K”, în repaus), cu lungimile de undă 396,85 nm şi 393,37nm şi liniile de emisie ale hidrogenului: tranziţiile α: 656,28 nm, β: 486,13nm, δ: 410,17 nm.[1]

Etapa 1. Determinarea distanţei dintre galaxia de referinţă NGC 3627 şi galaxia NGC 2903.

Galaxia NG2903

GalaxiaNG 3627

Page 7: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

7

Determinarea distanţei până la galaxia NGC 2903 (dx) se realizează cu relaţia:

Setalon/ Sx= d etalon/ dx (2) Rezultă: dx= Sx*detalon/Setalon (3) unde detalon= 35*106 a.l.(ani-lumină)

Sx şi Setalon fiind diametrele celor 2 galaxii, în urma calculelor efectuate, se obţine: dx= 6,36Mpc

Etapa 2. Calculul vitezei unei galaxii Viteza de deplasare a unei galaxii se va măsura utilizând efectul Doppler. Un obiect în mişcare va induce o deplasare a lungimii de undă a radiaţiei luminoase faţă de

valoarea acesteia în repaus. Efectul Doppler poate fi relativist sau nerelativist. Pentru viteze mult mai mici decât viteza luminii, se poate utiliza tratarea nerelativistă, conform relaţiei:

(λ- λ0)/ λ0= v/c (4) unde: λ= lungimea de undă măsurată λ0= lungimea de undă originală v= viteza obiectului c=viteza luminii în vid

Cantitatea din membrul stâng al ecuaţiei este denumită „deplasare spre roşu” şi se notează cu z. Măsurarea „deplasării spre roşu” permite determinarea vitezei galaxiei.[3]

Se analizează liniile de absorbţie pentru Ca codificate “H” şi “K”, pentru galaxia NGC 2903 notate cu λ şi pentru galaxia de referinţă NGC 3627 notate cu λ0 , se introduc în relaţia (4) şi se obţine v= 458,55 km/s

Etapa 3: Calculul constantei de proporţionalitate H0

H0= v/dx= 458,55km/s/ 6,36Mpc= 72,09 km/s/Mpc. Sursele de erori în determinarea constantei lui Hubble au constat în măsurarea

diametrelor galaxiilor precum şi în citirea lungimilor de undă ale liniilor de absorbţie ale Ca “K” şi Ca „H”, ale celor 2 galaxii.

III. Vârsta Universului Legea lui Hubble, a stabilit că Universul este în expansiune iar constanta lui Hubble H0

determină viteza de expansiune. Cele mai recente măsurători obţinute în cadrul colaborării WMAP( Wilkinson Microwave

Anisotropy Probe) indică faptul că, Universul are o vârstă aproximativă de 13,7 miliarde de ani, ceea ce corespunde unei constante a lui Hubble de aproximativ 73km/s/Mpc, cu o eroare relativă de circa 1%.[3]

Bibliografie: [1.] www.astro.washington.edu [2] „Universul într-o coajă de nucă”-Stephen Hawking [3.] Wikipedia- enciclopedia liberă

Calea LACTEE

Page 8: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

8

1.3. Legile Universului

Veronica Cotovan – clasa a XII-E ,,Norocul nu este altceva decât momentul în care starea de deschidere interioară şi ocazia se întâlnesc faţă în faţă…,,

a) Legea Dăruirii (Legea Consacrării)

“Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul Universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea Cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.”

Universul funcţionează prin intermediul interacţiunilor dinamice. Intenţia este cea care produce creştere şi favorizează schimburile dinamice. Dăruirea sinceră generează primire sinceră. Dăruirea voluntară atrage energia pozitivă. Lucrurile curg către tine ca un rezultat al acestui schimb. Indiferent de formă, ceea ce este cu adevărat valoros în Univers şi merită să fie dăruit şi primit se multiplică. Pentru a primi, trebuie să dăruieşti la rândul tău. În momentul în care eşti dispus să dăruieşti ceea ce doreşti să primeşti, în mod firesc vei primi. În momentul în care dăruieşti mai mult decât primeşti, dinamica Universului va acţiona în beneficiul tău şi te va recompensa într-un mod fabulos. Dacă primeşti ceva valoros, dăruieşte la rândul tău ceva valoros. Dacă vrei să ai parte de afecţiune, împarte afecţiune la rândul tău. Darul dat sau primit poate să însemne un zâmbet, o floare, un compliment în care crezi sincer, un gând pozitiv… Este un început pentru a pune în aplicare legea dăruirii…

b) Legea Karmei (Legea Cauzei şi a Efectului)

“Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut.“ Ceea ce semeni este ceea ce culegi. Orice acţiune produce o reacţie, orice acţiune are anumite consecinţe. Dacă faci bine, binele se va revărsa la un moment dat în viaţa ta. Dacă faci rău, mai devreme sau mai târziu, răul se va întoarce asupra ta. Fiecare acţiune produce reverberaţii. Viitorul tău este construit de acţiunile pe care le faci în prezent. Chiar în acest moment, viitorul tău se conturează prin ceea ce faci. Dacă vrei un viitor mai bun, pentru a crea viaţa pe care ţi-o doreşti, începe chiar din acest moment să acţionezi. Acţionează POZITIV. Dacă vrei ca acţiunile tale să aibă rezultatul scontat, nu opta pentru acţiuni care îi lezează şi rănesc pe ceilalţi. Alege acţiuni care aduc fericire şi succes celor din jur. Ai întotdeauna de partea ta alegerile. Acceptă responsabilitatea alegerilor şi a acţiunilor tale. Alegerile conştiente pot deschide drumuri nebănuite… c)Legea Minimei Acţiuni (Legea Non-Rezistenţei) “Iarba nu se străduieşte să crească ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Aceasta este natura lor inerentă. Natura merge întotdeauna în sensul efortului minim.” În univers nu guvernează întotdeauna aceleaşi legi ca şi în societate. Societatea ne învaţă că trebuie să muncim din greu pentru ceea ce vrem, să ne zbatem, să luptăm cu toate forţele noastre. Universul ne arată că decizia potrivită este cea luată firesc, fără eforturi, fără lupte interioare, în consonanţă cu interiorul tău, cu natura exterioară şi cu tot ceea ce se află în jurul tău,

Page 9: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

9

ascultându-ţi intuiţia. Nu trebuie să te lupţi crâncen cu viaţa. Nu i te opune. Lasă-te dus de ea. Cu cât te lupţi mai mult, cu atât mai mult vei da greş. Este suficient să rămâi conectat la tine însuţi şi la acţiunile tale, iar ceea ce îţi doreşti se va realiza fără efort. Ca să aplici în viaţa de zi cu zi Legea Minimei Acţiuni: -învaţă să accepţi; -învaţă să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce ţi se întâmplă. În momentul în care eşti sigur că un anumit lucru este cel mai potrivit pentru tine şi îl simţi ca atare, mai mult ca sigur acel lucru este cel mai potrivit pentru tine. Vei realiza acel lucru fără strădanii şi sacrificii. Realizarea lui nu ţi se va mai părea o corvoadă. Va avea loc firesc, natural. În armonie şi iubire…

d) Legea Intenţiei şi a Dorinţei “Energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă.” Dorinţele se pot concretiza atâta timp cât crezi în potenţialitatea lor. Dorinţele devin cu adevărat puternice în momentul în care în spatele lor se află intenţii puternice. În funcţie de intenţia îndreptată asupra unui obiect care se află în atenţia noastră, se vor contura şi premisele temporale ale realizării dorinţei noastre. Dacă înveţi să valorifici puterea intenţiei, poţi crea orice din ceea ce îţi doreşti. Tu ocupă-te de ceea ce este cu adevărat important, iar universul se va ocupa de detalii. Trasează-ţi clar dorinţele. Lansează-le în câmpul potenţialităţii pure. Fii convins că vor da rezultate concrete. Fii convins că universul va găsi o metodă (chiar dacă nu este metoda pe care ţi-ai dori-o) de a-ţi îndeplini acea dorinţă. Dacă acţionezi astfel încât intenţia să devină posibilitate, universul începe deja să lucreze pentru tine.

e) Legea Detaşării “În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim”.

Detaşarea nu înseamnă a te baza pe şansa pură sau a rătăci în viaţă fără obiective sau ţeluri anume. Detaşarea nu înseamnă lipsa de implicare. Nu înseamnă a renunţa să-ţi mai doreşti. Detaşarea înseamnă să renunţi la a fi ataşat de ceea ce îţi doreşti. Detaşarea înseamnă să exişti fără zbatere, trăind în pace cu tine şi cu ceilalţi, în convingerea că cineva se îngrijeşte de binele tău şi se asigură că, mai devreme sau mai târziu, vei avea acel ceva. Detaşarea creează premisele evoluţiei. Poţi acţiona şi lucra mai eficient atunci când eşti detaşat. Nu trebuie să te îngrijorezi ceea ce ţi se întâmplă sau ţi se va întâmpla. Nu întotdeauna poţi controla ceea ce ţi se întâmplă. Trăieşte, dezvoltă-te şi ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Dacă vrei să obţii ceva, renunţă să mai fii ataşat faţă de acel ceva. Ai încredere că vei obţine cel mai bun rezultat. Fii convins că ai sau că vei avea ceea ce îţi doreşti. Această lege a detaşării ne învaţă să avem încredere în univers, în puterea legilor sale, în capacitatea sa de a ne arăta drumul în viaţă. Bibliografie: http://drumuricatretine.wordpress.com http://www.cdnews.ro

Page 10: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

10

1.4 Călătorie prin Univers-Iapetus Alexandra Ionescu, cls. a XI a E

Daniela Fota, cls. a XI a E Luna, stelele şi albastrul cerului, un vis, un legământ nemuritor între om şi univers. Noi descoperiri şi un drum întunecat, cel al nopţii. Înconjuraţi de micile luminiţe magice şi cu zâmbetul pe buze vom pornii în descoperirea, explorarea ''oaspetelui” nostru, Iapetus.

Iapetus este asociată cu simbolul yin-yang datorită faptului că o emisfera este mult mai închisă la culoare decât cealaltă. A fost fotografiată în detaliu de aeronavele Voyager I şi Voyager II în 1980 şi a fost descoperită de astronomul Giovanni Cassini în 1671. Iapetus are un diametru de 1471km şi este compusă din trei părţi gheaţă şi o parte rocă. A fost numită după Iapetus, un titan din mitologia greacă, tatăl lui Prometeu. Înainte, Iapetus era numită Saturn V, iar ulterior a devenit Saturn VIII. Observatorul şi astronomul Cassini îl putea vedea pe Iapetus numai ca un punct alb-negru, dar a observat că Iapetus se roteşte cu aceeaşi faţă îndreptată spre Saturn, asemănător cu luna noastră; astfel, Iapetus este “legată” de Saturn. De asemenea, Iapetus este într-o

legătură strânsă cu un alt satelit a lui Saturn, şi anume luna Titan. Aceasta înseamnă că, cu cât se apropie una de cealaltă, viteza lor scade, iar o dată ce se îndepărtează una de cealaltă, viteza lor creşte.

Multă vreme, oamenii de ştiinţă s-au întrebat cum de Iapetus are două culori distincte, atât între emisfere cât şi faţă de Saturn şi celelalte luni. O teorie sugerează faptul că, sub scoarţa lui Iapetus există activitate vulcanică, care, împreuna cu radiaţia solară, creează reacţii chimice din care rezultă hidrocarburi de culoare închisă. Dar cea mai plauzibilă teorie, descoperită cu ajutorul navei spaţiale Cassini în septembrie 2007, susţine ideea unui proces numit segregare termală. Iapetus se învârte încet, făcând o rotaţie completă în 79 de zile, deci emisfera întunecată are suficient timp să absoarbă caldura solară. Această încălzire face ca orice substanţă volatilă sau îngheţată, să se retragă spre partea albă a satelitului, ceea ce face emisfera vestică să se înnegrească şi mai mult, iar emisfera estică devine din ce în ce mai strălucitoare (din moment ce culoarea neagră absoarbe căldură şi radiaţie solară, în timp ce culoarea albă o reflectă). Nu se ştie exact cum de această segregare a apărut. Aşadar, dragi ascultători, haide-ţi să pornim cu minţile deschise către ştiinţă într-o nouă călătorie, pentru a descoperi încă un miracol al "generosului" Univers. Iapetus The moon, the stars and the blue of the sky, a dream, an immortal covenant between the man and the universe. New discoveries and a dark path, the path of the night. Surrounded by magical little lights we will happily embark on a journey to discover and explore our "guest", Iapetus.

Page 11: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

11

Iapetus has been associated to the yin-yang symbol, because one of its hemispheres is much darker than the other. It was photographed in detail by the Voyager 1 and Voyager 2 space probes in 1980, however it was first discovered by astronomer Giovanni Cassini in 1671. Iapetus has 1,471 km in diameter and it is composed of over three fourths ice and the rest is made up of rocky materials.Iapetus takes its name from the titan Iapetus in Greek mythology, father of Prometheus. First it was called Saturn V and, after other satellites were discovered, it became Saturn VIII.

Observer and astronomer Cassini could see Iapetus only as a black or white dot, but noticed that Iapetus rotates with the same side facing Saturn, similar to our Moon, thus it is tidally locked with Saturn. Furthermore, it has a strong connection to another satellite of Saturn, namely Titan-as they get closer to one another, their velocity decreases, and while they are getting farther, their velocity increases. For many years, scientists have been wondering, why Iapetus has two distinct colors both between the two hemispheres and

also compared to Saturn and its other moons. One theory suggests that there is vulcanic activity under Iapetus' crust, which, together with the solar radiation, triggers chemical reactions where dark-colored hydrocarbons result from. But a more plausible hypothesis, discovered with the help of the Cassini orbiter in September 2007, is based on a process called thermal segregation. Iapetus has a slow rotation, it's orbital period is 79 days, so the dark hemisphere has enough time to absorb the heat from the Sun. This heating causes all volatile or frozen matter to retract to the bright side of the satellite, thus the western hemisphere gets even darker, while the eastern hemisphere brightens (black absorbs heat and radiation, white reflects it). It is unknown how this segregation came about.

So, dear audience, let us approach science with an open mind for a new journey, to discover a new miracle of our "generous" universe. Bibliografie: http://www.annesastronomynews.com http://www.catholicsensibility.wordpress.com http://www.psi.edu.com

Page 12: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

12

1.5 Universul şi numerele

Prof. Dana-Antoanela Ivănescu

Grecii, romanii, egiptenii şi evreii din perioada Antichităţii au găsit un răspuns comun în ceea ce priveşte existenţa unui număr perfect, supranumit „numărul de aur”. Acest număr pare a fi 1,618, un număr iraţional ce exprimă raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui cerc şi este considerat a fi numărul armoniei universale, al perfecţiunii, ascuns în tot ceea ce există în natură şi în creaţii. Este de asemenea, primul număr iraţional descoperit în istorie. Acest număr este recunoscut a fi, pentru greci, numărul lui Pitagora, ai cărui adepţi considerau că 1,618 era o expresie a vieţii, iubirii şi frumuseţii. Litera „phi”este cea care reprezintă acest număr, în onoarea sculptorului Phidias (cel care a decorat Parthenonul din Atena). Euclid a denumit acest număr prin „spunem că un segment de dreaptă a fost împărţit în medie şi extremă raţie atunci când segmentul întreg se raportează la segmentul mai mare precum se raportează segmentul cel mare la cel mai mic.” Mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat lucrările ţinând cont de raportul de aur, având în vedere faptul că acesta oferă o estetică plăcută lucrărilor.

În secolul V î.e.n, matematicianul grec Hispassus din Metapontum a descoperit că Φ este un număr cu un număr infinit de zecimale, zecimale care nu conferă nici o regularitate în repetarea lor. De asemenea, a mai constatat că acest număr nu poate fi exprimat drept raport între două numere întregi. În perioada contemporană, cu ajutorul tehnologiei moderne atestă că acest număr de aur

apare în structura ADN-ului, alcătuirea sistemului solar, proporţiile corpului uman, în arte, în realizarea fractalilor, figuri geometrice estetice, în Biblie, Coran şi tehnologie, şirul lui Fibonacci, etc. Toate acestea se bazează pe proporţia divină, Phi. Alte numere importante pentru descoperirea Universului sunt: constanta gravitaţională universală, viteza luminii, zero-ul absolut, numărul lui Avogadro, constanta lui Planck, limita Chandrasekhar, Omega sau constanta Hubble. Conceptul de gaură neagră este cunoscut încă din secolul 18, când exista doar din punct de vedere teoretic, o teorie ce a prins contur când teoria relativităţii a lui Einstein a oferit explicaţii detaliate privind subtilităţile gravitaţiei. Teoriile actuale oferă impresia că o asfel de gaura neagră este mică, densă şi neagră, dar surprinzător, multe găuri negre care sunt mai mari pot fi difuze. Constanta lui Planck reprezintă o constantă fizică utilizată pentru a descrie dimensiunile cuantelor. Aceasta descrie practic cuantificarea. Reprezintă una din cele mai mici constante utilizate în domeniul fizicii şi astfel reflectă o scară extrem de mică la care se pot analiza efectele cuantice. Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de molecule ce se găsesc într-un mol din orice substanţă chimică. În ceea ce priveşte Universul, există actualmente două ipoteze privind modul în care acesta s-a format: fie el a existat în această stare de la bunul început, fie a avut un început bine determinat. Se crede că, acesta s-a născut cu o explozie gigant, ipotenză lansată încă din anii 1920 în urma observaţiilor lui Edwin Hubble, acesta folosindu-se de o tehnică similară a cea utilizată de radar. Astfel că s-a demonstrat că, în urma „Big Bang-ului” în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde ani.

Page 13: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

13

Ştim cu toţii cum a începul Universul şi vârsta acestuia, dar încă nu ştim cum se va termina totul, lucru ce poate fi demonstrat cu ajutorul constantei Omega. Toate astea depind de masa acestuia, iar constanta Omega s-a demonstrat că se regăseşte în intervalul 0,98 şi 1,1, fapt ce ne duce la concluzia că soarta Universului este încă nedeterminată. Bibliografie: http://www.popularmechanics.com/science/space/13-most-important-numbers-in-the universe#slide-1 http://destepti.ro/numarul-de-aur-proportia-divina http://ro.wikipedia.org/wiki/Sec%C8%9Biunea_de_aur http://physics.nist.gov/cuu/Constants/codata.pdf

1.6 Pericole din Univers

Alexandra Ionescu, cls. a XI-a E

Să stabilim un lucru, foarte clar, de la început: Universul te urăşte. Urăşte felul cum te îmbraci, cum conduci, cum arunci gunoaie peste tot şi cum vorbeşti; îţi urăşte glumele! Nimic nu-l opreşte din a-ţi arăta o lecţie o dată pentru totdeauna. Cu o supernovă, poate. Se poate întâmpla mâine, peste un an, sau într-un milion de ani, e în regulă. Universul este răbdător. Dar să fi sigur că, atunci când te aştepţi mai puţin, universul îşi va arăta colţii. Şi atunci când o va face, va arăta ceva de genul ăsta... 1. Stele căzătoare Ceea ce numim noi stele căzătoare sunt, de fapt, meteoriţi, care ard odată ce ajung suficient de aproape de atmosfera Pământului. Dar, veţi fi surprinşi să aflaţi că există “stele căzătoare” în toată regula. Da, sunt stele în toată masa lor gigantică, care au o viteză atât de mare încât se pot desprinde de atracţia gravitaţională a galaxiilor din care aparţin şi să cutreiere spaţiul după bunul plac. Aceste stele sunt precum nişte roţi de foc: sunt ridicol de mari, înspăimântătoare şi sunt de neoprit, iar dacă una din frumuseţile astea

se apropie de cartierul tău, îţi poţi lua adio. Undeva, în universul cel vast există mingi de foc de mărimea Soarelui, radioactive, zburând precum muştele a caror viteză poate ajunge la 4000km/s, arzând totul în calea lor şi distrugând toate orbitele de care se apropie. Mulţi s-ar gândi că nu e motiv de panică: numai 16 stele căzătoare au fost înregistrate, deci sunt şanse foarte mici ca una din aceste bombe cu ceas să ajungă undeva aproape de sistemul nostru solar. Dar să nu uităm că universul este destul de mare. Oricât de sofisticate ni s-ar părea toate telescoapele şi sateliţii, nu avem cu ce să ne apărăm împotriva lor. Nici nu exagerez când vine vorba de viteza acestor stele – viteza medie a unei stele căzătoare este de 1.6 milioane de kilometri pe oră. Chiar dacă nu s-au înregistrat astfel de stele pericols de aproape de Terra, asta nu înseamnă că e imposibil ca una să apară din senin. În plus, acele 16 stele căzătoare pe care le-am menţionat mai sus sunt singurele descoperite pe care omul le poate cerceta şi monitoriza. Stiţi câte astfel de stele sunt estimate să zboare de colo-colo prin univers? Cel puţin o mie. Oricum, chiar dacă o stea căzătoare apare de nicăieri, să zicem la un an lumină distanţă, tot ar dura câteva secole până când acea stea ar putea produce vreo schimbare majoră în sistemul nostru solar.

Page 14: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

14

2. Găuri negre sălbatice Nu numai stelele sunt cele care fac o plimbare apocaliptică prin univers – oamenii de ştiinţă au descoperit că şi găurile negre se pot deplasa cu viteze foarte mari. Mă refer la găurile negre din coşmarul orcărui corp ceresc, care se rotesc precum o tornadă de care nu poţi scăpa odată ce te apropii suficient de mult de ele. Acelea pe care nici nu le poţi vedea. Răspunsul este afirmativ. Dacă aţi crezut că găurile negre sunt abstract de înfricoşătoare dar nu reprezintă vreun pericol atâta timp cât nu intri în raza lor de acţiune, e timpul să vă deschideţi ochii. Se pot mişca din loc, precum meteoriţii. Când vine vorba de furişat, stelele căzătoare de la punctul 1 nu se prea pricep. Deşi viteza lor este impresionantă, ele strălucesc foarte puternic, deci, sunt uşor de văzut. Găurile negre sălbatice, însă, nu emit niciun fel de lumina, devenind invizibile în spaţiul întunecat. Una din aceste găuri ar putea veni spre noi chiar acum, iar noi nu ne-am da seama până e prea târziu... Bineînţeles că există sute de astfel de găuri negre în univers! Nici nu trebuie să întrebaţi...

3.Canibalism galactic Imaginaţi-vă că aţi pus doi hamsteri în aceeaşi cuşcă, iar a doua zi vă treziţi numai cu un singur hamster mai plinuţ. Acum înlocuiţi hamsterii cu galaxii şi obţinem fenomenul numit canibalism galactic. Şi da, este la fel de

îngrozitor precum sună. Practic, o galaxie mică, tânără, este absorbită de gravitaţia unei alte galaxii mult mai mari, până când fuzionează într-o singură galaxie unică. Până şi Calea Lactee rezumă la astfel de metode câteodată. Este doar o chestiune de timp până când galaxia Andromeda, vecinul nostru, ne va mânca. Asta este o simulare computerizată care arată cum vom fi devoraţi: Până la urmă ambele galaxii se vor combina într-o singură masă în următorii 3 miliarde de ani, ceea ce poate duce la devierea planetelor din sistemul solar, sau chiar la transformarea Soarelui nostru într-o stea căzătoare. Culmea este că aceasta este opţiunea cea mai bună. Altfel, sistemul nostru solar ar putea fi devorat de gaz inflamabil sau zdrobit de un echivalent al Andormedei. 4. Radiaţie cosmică

Cine ar fi crezut că universul este un cuptor cu microunde gigantic? Dacă aţi pierdut semnalul la televizor, de exemplu, imediat ce apare acel ecran puricos veţi auzi un sunet lung şi ascuţit, cauzat de radiaţia cosmică. Această radiaţie poate fi auzită de urechea omenească dacă vă concentraţi suficient de mult. În timp ce razele cosmice nu pot transmite microunde suficient de puternice pentru a obţine aceleaşi rezultate ca un adevărat cuptor cu microunde (la o scară globală), alte unde sunt capabile să ne distrugă aparatura şi să transforme omenirea într-o fermă de cancer. Singurul lucru care ne protejează este atmosfera Pământului, mai ales stratul de ozon. OK! Acum ştim că unde radioactive se scurg printre crăpăturile stratului de ozon. Totuşi, cantitatea acestor radiaţii se măreşte cu cât te îndepărtezi de sol.

Page 15: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

15

5. Explozii cu raze Gamma

În timp ce radiaţiile cosmice pot fi periculoase sau chiar fatale, singurul lucru care le opreşte din misiunea lor de a eradica rasa umană este stratul de ozon. Acest scut ne-a oferit suficient timp pentru ca noi, ca specie, să ne dezvoltăm... Din păcate, universul şi-a arătat colţii sub forma exploziilor cu raze gamma. E.R.G.-urile sunt substanţa din spatele cuvintelor „distrugător” şi „mortal”, la un nivel cosmic. Acestea apar datorită unei coliziuni dintre o stea şi o gaură neagră, ducând la o supernovă, aceasta din urmă emiţând erupţii energetice. Ca să înţelegeţi cât de puternice sunt, imaginaţi-vă cât de multa energie va emana Soarele nostru în 10 miliarde de ani. Cam atât de multă energie este eliberată în câteva secunde de aceste erupţii. Dacă o explozie de acest fel se va desfăşura în galaxia noastră – oriunde în galaxia noastră – aceasta va fierbe stratul de ozon al Pământului şi va bombarda planeta noastră cu radiaţie UV de proporţii inimaginabile. Din fericire, echipamentul nostru de observare şi măsurare galactice spun că aceste explozii au loc relativ rar în univers... Cam o dată pe zi.

6. Magnetari (stele neutronice)

Magnetarii sunt stele neutronice şi sunt rezultatul unei supernove. Acestea sunt compuse dintr-un material foarte gros şi foarte greu numit neutronium. Magnetarii au un câmp magnetic foarte puternic care emite radiaţie electromagnetică de magnitudinea unor raze X sau γ. Până acum, magnetarii nu au fost depistaţi în cartierul nostru, dar radiaţia lor poate afecta Pământul chiar şi la distanţe mari. De fapt, asta s-a întâmplat deja: în 2004, un val magnetar ne-a lovit şi a fost atât de puternic încât ne-a afectat ionosfera. Din păcate, oamenii de ştiinţă au depistat aceste atacuri mult prea târziu. Şi, cu siguranţă nu s-au aşteptat la aşa ceva. Atacul din 2004 a venit de la 50.000 de ani lumină distanţă, ţinând cont de faptul că cel mai apropiat magnetar este la 9.000 de ani lumină distanţă. Scopul acestui articol nu este de a creea panică sau paranoia, ci este de vă aduce aminte că există atât de multe fenomene galactice care te pot omorî oricând, ceea ce face fiecare zi din viaţa trăită în Univers un miracol. Deci, carpe diem. Bibliografie: http://adsabs.harvard.edu/, http://www.newscientist.com/article/dn14934, http://scienceray.com/, http://en.wikipedia.org/wiki/Hypervelocity_star#Hypervelocity_stars, http://www.cosmosmagazine.com/news/earth-under-threat-rogue-black-holes/, http://news.nationalgeographic.com/news/2008/01/080110-black-holes.html

Page 16: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

16

1.7 Planeta Pământ

Geanina-Elena Andrei, cls. a Xl-a E

Planeta Pământ (numită şi Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă după distanţa faţă de Soare şi a cincea ca mărime în sistemul solar. . Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar şi singura din Univers cunoscută ca adăpostind viaţă (controverse legate de existenţa vieţii extraterestre continuă să existe). Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×109) de

ani. De la formarea sa, Pământul a trecut prin numeroase procese geologice şi biologice majore, astfel încât toate urmele condiţiilor sale iniţiale au fost şterse. Suprafaţa exterioară a planetei Terra este împărţită în mai multe plăci tectonice, care de-a lungul timpului se deplasează unele faţă de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte şi lichid), fiind format din mantaua topită şi miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condiţiile atmosferice şi de la suprafaţă, care au permis apariţia vieţii pe Terra, au fost la rândul lor influenţate în mod decisiv de către diversele forme de viaţă. Acestea se află într-o balanţă ecologică fragilă, în permanentă schimbare. Între Terra şi restul Universului există o permanentă interacţiune. Astfel, Luna este cauza mareelor. În afară de asta, ea a infuenţat continuu viteza mişcării de rotaţie a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra, forţa de atracţie numindu-se gravitaţie, iar acceleraţia cu care aceste corpuri cad în câmpul gravitaţional se numeşte acceleraţie gravitaţională (notată cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede că motivul apariţiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat şi ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciaţiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafaţa terestră cu un strat de gheaţă.

Terra nu are alţi sateliţi naturali în afară de Lună. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod greşit drept satelit al lui Terra, fiind în realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit în 1986; el urmează o orbită eliptică in jurul Soarelui, asemănătoare cu orbita Terrei, şi care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pământ orbita lui se vede în formă de potcoavă.

Caracteristici fizice: Văzut din spaţiul extraterestru, o mare parte din Pământ prezintă culorile albastru închis şi alb - datorită oceanelor, straturilor de gheaţă de la poli şi a norilor din atmosferă. Albedo-ul său este de 36,7%, fiind depăşit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea şi cea mai mare şi densă dintre aceste planete.

Magnetosfera şi Centurile Van Allen: Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numeşte magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare şi le fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forţei particulelor ce vin dinspre acesta şi este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forţă magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, şi reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană.

Polii magnetici sunt situaţi în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceştia), iar poziţia lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care

Page 17: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

17

câmpul magnetic slăbeşte, iar polii se deplasează spre poziţiile inversate, revenind şi la intensitatea lor magnetică anterioară. Istoria:

Pe baza descoperirilor geologice oamenii de ştiinţă au reuşit să reconstituie o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au aflat astfel că Pământul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alături de Soare şi de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formându-se ceva mai târziu. Iniţial sub formă lichidă, stratul exterior al

planetei avea să se răcească, dând naştere scoarţei terestre. Emanaţiile de gaze şi erupţiile vulcanice au format atmosfera primară. Condensarea vaporilor de apă, alături de gheaţa din comete, aveau să formeze apoi şi oceanele. Această puternică activitate chimică a fost sursa apariţiei, acum circa 4 miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se înmulţi spontan. După alte 500 de milioane de ani, ultimul predecesor comun al fiinţelor dispărea. Dezvoltarea procesului de fotosinteză a permis ca energia Soarelui să fie utilizată direct şi eficient; oxigenul rezultant s-a acumulat în atmosferă şi a dat naştere stratului protector de ozon (O3). Înglobarea celulelor mai mici în unele mai mari a avut ca rezultat naşterea celulelor complexe, numite eucariote. Celulele din cadrul coloniilor s-au profilat pe anumite tipuri de ţesuturi, din acestea rezultând din nou viaţă, în formă unor adevărate organisme multicelulare; apoi, cu ajutorul stratului de ozon ce absorbea radiaţiile ultraviolete ucigaşe, viaţa avea să se împrăştie pe toată suprafaţa Terrei.

De-a lungul sutelor de milioane de ani continentele s-au tot reunit şi despărţit, pe măsură ce se modela şi suprafaţa Terrei. În cursul acestor modelări, continentele s-au unit şi au format de câteva ori supercontinente. Cel mai vechi supercontinent cunoscut despre care avem informaţii solide, Rodinia, s-a destrămat însă din nou - acum aproximativ 750 de milioane de ani. Continentele s-au reunit mai târziu din nou pentru a forma Pannotia - acum 600-540 milioane de ani, şi mai apoi Pangeea, care s-a destrămat acum 180 milioane de ani.

În anii 1960, s-a lansat o ipoteză conform căreia, în urma unui puternic proces glacial ce a avut loc acum 750-580 milioane de ani, în timpul Neoproterozoicului, o mare parte din planetă a fost acoperită cu un strat de gheaţă. Această ipoteză a fost denumită „Bulgărele de zăpadă” (Snowball Earth) şi este de un real interes, întrucât conduce la explozia de organisme din perioada Cambrianului, când au început să prospere formele de viaţă multicelulare . De la această explozie, acum aproximativ 535 milioane de ani, au avut loc 5 extincţii ale vieţii în masă , ultima dintre ele petrecându-se acum 65 de milioane de ani, când o probabilă coliziune a unui asteroid cu Terra a declanşat dispariţia dinozaurilor şi a altor reptile de talie mare, dar a cruţat viaţa animalelor de talie mică precum mamiferele. De-a lungul ultimilor 65 de milioane de ani, clasa mamiferelor s-a diversificat. Acum câteva milioane de ani o mică primată africană şi-a dezvoltat capacitatea de a sta în poziţie verticală. Acest lucru i-a dat posibilitatea să folosească unelte şi a încurajat comunicarea, fapt ce a stimulat şi dezvoltarea şi mărirea în volum a creierului. Evoluţia agriculturii şi apoi a civilizaţiei a permis oamenilor să transforme faţa Pământului într-o perioadă scurtă de timp, aşa cum nici o altă fiinţă nu o mai făcuse, modificând atât existenţa şi cantitatea altor forme de viaţă, cât şi clima planetei.

Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2nt http://www.google.com/search?q=planeta+pamant

Page 18: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

18

CAPITOLUL 2. ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA

Alexandru Avram- cls. a IX-a C Mihai Voicu, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

2.1 Generalităţi Ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, ce contribuie la

protejarea speciilor şi habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect, prin generarea de resurse financiare către comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le aprecieze valoarea şi, în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.

Societatea Internaţională de Ecoturism a elaborat în 1991 o definiţie mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi sustine bunăstarea populaţiei.” România are un capital natural deosebit de variat. Datorită condiţiilor fizico-geografice, care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi unul din cele mai frumoase sisteme de deltă (Delta Dunării). România este singura ţară de pe continent pe teritoriul căreia sunt prezente 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene (alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică). Ţara noastră are o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel

de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. În plus, lipsa mecanizării în sectorul forestier şi slaba dezvoltare economică au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării. Au fost identificate şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice păşunilor şi fâneţelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor şi zonelor stâncoase şi 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii ţări.

Rezultatul general constă în diversitatea florei şi faunei. Datorită poziţiei geografice a României, flora şi fauna prezintă influenţe asiatice dinspre nord, mediteraneene din spre sud şi componente continental-europene dinspre nord-vest. În România, au fost identificate 3.700 specii de plante, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabile şi 1.253 sunt rare.

În ceea ce priveşte fauna, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, din care 33.085 nevertebrate şi 707 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de peşti (9 specii periclitate, 16 specii vulnerabile şi 11 specii rare), 20 specii de amfibieni (3 specii periclitate, 9 specii vulnerabile), 30 specii de reptile (4 specii periclitate, o specie vulnerabilă), 364 specii de păsări, din care 312 specii migratoare (18 specii periclitate şi 17 specii vulnerabile) şi 102 specii de mamifere (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile şi 13 specii rare). Se remarcă existenţa unor importante populaţii de carnivore mari: lupi (3.000 exemplare - 40% din populaţia europeană), urşi bruni (5.600 exemplare - 60% din populaţia europeană) şi râşi (1.500 exemplare - 40% din populaţia europeană), aceste specii fiind un simbol al vieţii sălbatice şi al habitatelor naturale.

În vederea conservării diversităţii biologice, pe teritoriul României s-au constituit numeroase arii naturale protejate (peste 7% din suprafaţa ţării sau aproximativ 18% dacă sunt luate în considerare şi siturile Natura 2000), iar în viitor se are în vedere lărgirea acestei reţele.

Alături de cadrul natural, spaţiul românesc beneficiază şi de un potenţial etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalaţii şi tehnici populare, meşteşuguri tradiţionale, folclor şi obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice şi de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică şi completează fericit potenţialul ecoturistic al ţării. În

Page 19: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

19

România există 28 de arii naturale protejate majore de interes naţional cum ar fi, rezervaţia Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naţionale şi 14 parcuri naturale.

În afara acestor arii protejate majore, la nivel naţional există 941 de rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii şi rezervaţii naturale a căror suprafaţă totală este de aproximativ 316.012,6 hectare. Ţinând cont de faptul că o mare parte a acestor arii protejate sunt incluse în ariile protejate mari (în parcurile naţionale, parcurile naturale şi în rezervaţiile biosferei), suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România (cu excepţia siturilor Natura 2000) acoperă 1.702.112 ha, ceea ce reprezintă peste 7% din suprafaţa terestră a ţării. 2.2. Parcul Naţional Retezat

Se găseşte în vestul Carpaţilor Meridionali, cuprinzând părţi din Munţii Retezat, Godeanu şi Ţarcu, cu o suprafaţă de 38.138 ha şi se desfăşoară în cea mai mare măsură în judeţul Hunedoara dar şi pe mici suprafeţe din judeţele Caraş Severin şi Gorj. Atracţii turistice sunt următoarele: Lacul Bucura – cel mai mare lac glaciar, ca suprafaţă, din România (suprafaţă 8,9 ha, adâncime 15,5m); Lacul Zănoaga – cel mai adânc lac glacial din România; Lacul Galeşul – unul dintre cele mai mari lacuri glaciale din România; Vârful Peleaga şi Vârful Păpuşa, ambele de peste 2.500m;

Rezervaţia Gemenele – Tău Negru (1930 ha), care reprezintă nucleul parcului naţional; Peştera cu Corali, cu întinderea ariei protejate la o suprafaţă de 0,50 ha; Peştera Zeicului, cu întinderea ariei protejate la o suprafaţă de 1 ha.

2.3 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Este aria protejată cu cea mai mare suprafaţă din România, 576.216 ha fiind situată în extremitatea estică a României între gurile

Dunării şi Marea Neagră. Principalele atracţii sunt: ariile protejate din cadrul rezervaţiei, fauna şi flora caracteristice Deltei Dunării (9500 specii de floră şi 3.500 specii de faună) dar şi satele pescăreşti amplasate, mai ales, pe braţul Chilia şi Sfântul Gheorghe. 2.4 Parcul Naţional Piatra Craiului

Se află în partea estică a Carpaţilor

Meridionali şi este polarizat de creasta calcaroasă a Munţilor Piatra Craiului şi se întinde pe două judeţe, Braşov şi Argeş şi are o suprafaţă de 17.795 ha.

Atractiile turistice din cadrul parcului sunt: traseul principal de creastă, cu zona vârfurilor Ţimbale, la Om (Piscul Baciului) şi Grind, zona carstică Podu’ Dâmboviţei, cu cheile Dâmbovicioarei precum şi peştera Dâmbovicioara.

Page 20: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

20

2.5 Parcul Naţional Cozia

Se găseşte în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali. Limitele parcului se

suprapun peste partea de est a Munţilor Căpăţânii, întregul masiv al Masivului

Cozia şi peste partea de sud-est a Munţilor Lotrului. Întreaga suprafaţă de 17.100 ha a parcului se

află în judeţul Vâlcea. Turismul este legat de zona Cozia-Naratu-Doabra, munţii de aici, nu foarte înalţi au ca punct

dominant - Varful Cozia are 1667 m. Din puncte ca: Turnu, Păuşa, Salatrucel, Călimaneşti, Perişani, Gura Lotrului pornesc trasee turistice marcate spre principalele obiective, cele mai multe fiind înspre vârfurile muntoase.. Funcţia turistică se amplifică prin învecinarea cu staţiunile balneoclimaterice Călimăneşti, Căciulata, Cozia, renumite pentru izvoarele lor termale. Mulţi turişti caută vestigiile istorice şi locaşurile de cult atât de numeroase în această zonă (masa împăratului Traian, castrul roman Arutela, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Stănişoara, Schitul Cornet, Ostrovul Călimăneştilor). 2.6 Parcul Natural Porţile de Fier

Se află pe malul stâng al Dunării, între localităţile Baziaş şi Gura Văii, în perimetrul judeţelor Caraş Severin şi Mehdinţi are o suprafaţă de 115.655 ha şi 5.339 specii de fauna, 1.700 plante superioare (alge, licheni, ciuperci, etc)

Atracţii turistice din cadrul parcului sunt: zona Munţilor Mehedinţi, cu importante fenomene carstice (Peştera Topolniţa); munţii Banatului; Drobeta Turnu Severin – ruinele podului Apollodor şi ale cetăţii.

2.7 Parcul Natural Bucegi Acoperă integral Munţi Bucegi, situaţi în centrul ţării,

parte a Carpaţilor Meridionali şi se întinde la limita a trei judeţe: Braşov, Prahova şi Dâmboviţa are o

suprafaţă de 32.624 ha dar şi o floră bogată şi diversificată (3.037 specii de la alge la cormofite, 3.500 de animale dintre care 1.300 specii de

insecte, 100 melci, 45 mamifere, 129 păsări) Princpalele atracţii turistice sunt: Sinaia, cu complexul Peleş,

Muzeul George Enescu şi Mănăstirea Sinaia; Castelulul Bran precum şi cetatea ţărănească Râşnov şi municipiul Braşov.

Bibliografie:

• INCDT - Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, 2009 • FIMAN -Development Services în cadrul proiectului Managementul Conservarii

Biodiversitatii, finanţat de Global Environment Facility prin Banca Mondiala – Parcuri Naţionale, Naturale şi Rezervaţii ale Biosferei din România, 2003

• Poze- arhiva personală şi internet

Page 21: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

21

2.8 Lacul Techirghiol-ecosistem unic în Europa

Mihai Voicu- Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Ecosistem unic Lacul Techirghiol este amplasat în bazinul hidrografic litoral. Suprafaţa întregului complex (lacul sărat, lacul salmastru-dulce şi lacul dulce + Balta Tuzla) este de cca. 1304 ha. Lacul Techirghiol reprezintă un ecosistem unic în Europa, întregul ansamblu, reprezentat de lacul sărat propriu-zis şi lacul dulce, fiind o zonă de o importanţă deosebită pentru biodiversitate, alături de calităţile curative ale apei şi nămolului.

Lacul Techirghiol a fost declarat ca arie protejată prin H.G. 1266/2000 În anul 2006, Lacul Techirghiol a fost desemnat sit Ramsar devenind al cincilea astfel de sit din România. Arie protejată În anul 2007, a fost desemnat ca Arie de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA), făcând astfel parte din reţeaua europeană de arii protejate, Natura 2000.

Influenţa umană Asupra acestor lacuri omul are o mare influenţă atât directă cât şi indirectă, astfel încât în prezent foarte puţine dintre ele mai funcţionează în regim natural.

Omul intervine în viaţa lacurilor prin amenajările efectuate în bazinele lor de recepţie. Acestea afectează atât aportul de apă cât şi de aluviuni în lacuri sau pot influenţa chiar compoziţia chimică a apei.

Scăderea calităţii apelor Cauzele alterării calităţii apei lacului: - Defrişările şi degradarea pădurilor, desţelenirea terenurilor. - Îngrăşămintele şi pesticidele, evacuarea apelor uzate. - Viiturile înregistrate în perioada 2004 şi 2005 în bazinele hidrografice a cursurilor Valea Biruinţa şi Valea Urlichioi . Măsuri de protecţie Pentru eliminarea cauzelor ce au favorizat creşterea aportului de apă dulce în lacul Techirghiol, au fost executate următoarele lucrări principale:

- oprirea accesului apei dulci în lacul Techirghiol prin bararea principalei văi, ce alimentează lacul de apa dulce;

- devierea apei înmagazinate în acumularea de apă dulce printr-o conductă de diametru mare.

Page 22: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

22

(1400 – 1600 mm) şi lungime de 9, km, care debutează direct în mare debitele deviate. O serie de amenajări anexe de colectare a unor surse de apă dulce, provenite de pe versanţii de la vest şi sud ai lacului Techirghiol precum şi din sisteme de desecare de pe zona de nord a lacului. Lacul Techirghiol-Proiecte Între anii 2004 – 2009, a fost realizat Proiectul Life 04/NAT/RO/000220 privind Îmbunătăţirea condiţiilor de iernat a gâştei cu gâtul roşu (Branta rufficollis), proiect în valoare de 657.028 Euro finanţat 75 % de Uniunea Europeană şi cofinanţat 25 % partea română. Prin acest proiect se realizează monitorizarea parametrilor fizico-chimici ai lacului Techirghiol care se face prin cele două sonde tip baliză montate atât pe lacul sărat cât şi pe cel dulce cu transmiterea datelor în timp real (se monitorizează viteza, direcţia vântului, temperatura apei şi aerului, dar şi compoziţia chimica a apei: pH, saturaţia în oxigen, oxigenul dizolvat, conductivitatea şi salinitatea) Concluzii În ultimul timp, parametrii chimici ai apei au stagnat. Salinitatea din analizele chimice are valoarea de 55000-60000 mg/dm3. Sistemele de irigaţii au fost dezafectate sau distruse, nu se mai creează probleme prin exfiltraţii. Volumul de aluviuni ce debuşează în lac în urma viiturilor este în creştere datorită suprafeţelor împădurite reduse. Influenţele factorilor antropici sunt în creştere în această zonă şi de aceea ele vor trebui limitate şi reduse treptat pentru conservarea factorilor naturali.

Bibliografie:

• INCDT - Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, 2009 • FIMAN -Development Services în cadrul proiectului Managementul Conservarii

Biodiversitatii, finanţat de Global Environment Facility prin Banca Mondiala – Parcuri Naţionale, Naturale şi Rezervaţii ale Biosferei din România, 2003

• Internet

2.9 Experienţa mea în Delta Dunării

Velicu Vlad - cls. a VIII a A Prof. coordonator, Elena Daniela Pătraşcu

Totul a început banal, la sfârşitul lunii iunie....cu întrebarea „Unde să facem o scurtă vacanţă?”. După mai multe discuţii privind ofertele de turism am decis: mergem în Delta Dunării! Sincer, ştiam Delta numai din poze, fapt pentru care am început să mă documentez şi curiozitatea s-a transformat în nevoie avidă de cunoaştere. Cuprinsă între braţele Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, la care se adună complexul lagunar „Razim”, Delta este adesea numită „Paradisul păsărilor", „cel mai tânăr pământ al Europei", „Ţara apelor”. Suprafaţa Deltei Dunării (a doua din Europa după Delta fluviului Volga) este de 4170 km2 din care 3 445 km2 (82%) se situează pe teritoriul României, iar restul de 18% în Ucraina. Acest loc de vis, format la vărsarea Dunării în Marea Neagră, reprezintă Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, înfiinţată prin lege în 1993. Vegetaţia este reprezentată în special de stuf şi plauri (insule plutitoare formate prin

Page 23: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

23

împletirea radacinilor de stuf şi papură) pe care îi deplasează curenţii. Pe grinduri (fîşiile de teren formate prin depuneri aluvionare) se află zăvoaie de salcie, rachită, cătină, plantaţii de plop negru, iar între dune sunt păduri încâlcite (numite de localnici hasmacuri) compuse din stejari, plopi albi, plopi cenuşii, plopi tremurători, frasini pufoşi, ulmi, plante agăţătoare. Fauna cuprinde nevertebrate: viermi, moluşte, crustacee, insecte, dar şi multe vertebrate. Mamiferele întâlnite sunt: vulpi, lupi, mistreţi, cerbi, nurci, vidre, iepuri, bizami, hermine albe. Delta are şi porţiuni cu nisipuri, în care îşi găsesc adăpost broaştele ţestoase, viperele şi mari colonii de şerpi. Fauna piscicolă are o varietate remarcabilă, dintre cele circa 150 de specii de peşti care trăiesc în aici, cei mai faimoşi sunt sturionii, de la care se recoltează caviarul: morunul, nisetrul, păstruga, cega. De asemenea, pe braţele de vărsare ale Dunării se găsesc crap, somn, ştiucă, mreană, iar în apele mai calme sunt bibani, plătici, caracude. Însă Delta Dunării rămâne cea mai renumită pentru fauna ornitologică. Păsările din Delta oferă un spectacol unic prin diversitatea lor, fiind împărţite în 5 mari tipuri: mediteraneene (stârc, ţigănuş, cormoran mic, piciorong, ciocântorsc, călifar, pelican), europene (privighetoarea de stuf, presura, rândunelele de mare, pescăruşul, vulturul pescar, vulturul codalb), mongolice (şoimul dunărean, vulturul pleşuv), chinezeşti (egreta, lebăda mută, raţa mandarin), siberiene (lebăda cântătoare, fluierarul, fundacul popular, becaţina comună, cocorul). Unele păsări sunt considerate monumente ale naturii: pelicanul comun şi pelicanul creş, egreta mare, stârcul alb, egreta mică, lebăda mută, lebăda cântătoare, piciorongul, vulturul codalb, călifarul roşu. După atâta documentare, eram sigur că ştiu tot şi nimic nu mă mai poate surprinde. Ajunşi în Deltă am închiriat o ambarcaţiune cu care am pătruns pe canalele Bărbosu, Madgearu, Caraorman, Lacul Puiu, Lacul Roşu, Busurca şi la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Atunci a început adevărata aventură...pentru că în lunecatul lin al bărcii pătrunzi în altă lume…o lume de poveste, care trebuie respectată şi admirată de la distanţă. Canalele mărginite de stuf - gigantul bălţilor- care sâsâie la trecerea bărcii, păreau iţele încurcate, cu multă măiestrie, ale unei poveşti. Treceam pe lângă mici ostroave şi dâra lăsată de barcă era singura dovadă a încălcării flagrante a acestui spaţiu destinat sălbăticiei. În stânga şi în dreapta bărcii nu ştiam niciodată dinainte cine zboară: câte un pelican rătăcit, o lebădă maiestuoasă sau raţele sălbatice. Păsările au fost adevărate “fotomodele” în faţa aparatului nostru de fotografiat. Privind apa - un cer răsturnat şi nuferii imaculaţi ce tremurau pe marginea ei, am descoperit unde se ascundea “Delta din poze”. Natura, în întrega ei splendoare sălbatică afişată, impunea respect. Farmecul unic al Deltei Dunării, experienţele aproape de natură şi faptul că acolo mi-am simţit sufletul mai viu şi mai liber mă vor determina să doresc mereu revenirea în această lume mirifică.

Bibliografie: Florin Andreescu, “Romania Delta Dunarii”, Editura Ad Libri, Bucuresti, 2009 http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii

Page 24: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

24

2.10 Rezervaţiile naturale din Muntele Ciucaş Prof. Elena Daniela Pătraşcu

Muntele Ciucaş, situat în lanţul Carpaţilor de Curbură, reprezintă un mozaic de ecosisteme, având peste 100 de specii de plante (dintre care 152 sunt strict protejate) şi 1700 de specii de animale (dintre care 182 sunt strict protejate).

Frumuseţea şi farmecul peisajului se datorează naturii extreme de generoase, care a creat formaţiuni unicat precum: Sfinxul Bratocei, Turnul lui Goliat, Babele la Sfat, Mâna Dracului, la care se adaugă numeroase specii botanice şi zoologice, dintre care unele endemice sau rarităţi. În scopul ocrotirii şi conservării acestui patrimoniu extrem de valoros, sau constituit patru rezervaţii naturale: • Culmea Zăganului, o rezervaţie complexă, în care întâlnim plante endemice ca Senecio rupestris, Koeleria transsilvanica, Hletacium villosum, Aconithum anthora. • Tigăile Mari, pe întinsul căreia sunt ocrotite formaţiunile geologice, dar şi plante rare precum stânjenelul de munte (Iris ruthenica), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), clopoţelul (Hieradum auriantiacum). • Jneapănul de pe Muntele Bratocea cuprinde asociaţii vegetale precum garofiţe, genţiane, campanule, s.a • Zona cu Rhododendron, unde, alături de smârdar, întâlnim afinul, merişorul, ienupărul, etc. Fără nici o îndoială, ″starul″ masivului Ciucaş este smârdarul (Rhododendron kotschyi), cunoscut şi sub numele de bujorul de munte, o plantă care are diferite specii, ce cresc doar la altitudine înaltă. Frumuseţea şi mirosul plăcut al florilor – care formează adevărate covoare roşii-roz- pe tot parcursul verii, ca şi raritatea sa fac ca smârdarul să fie o plantă protejată. În ciuda acestui fapt, multe persoane îi culeg florile, pentru a prepara siropuri, dulceaţă şi ceaiuri medicinale. Munţii Ciucaş au şi un fond cinegetic deosebit de preţios alcătuit din urs, cerb, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, vulture, vipera comună, fluturaşul de stâncă, etc. Repopularea cu zimbri a acestui munte de poveste, reprezintă o iniţiativă lăudabilă, în prezent se fac demersuri pentru extinderea suprafeţei în care zimbrii stau în libertate, de la 12 hectare, câte sunt în Rezervaţia ″Valea Zimbrilor″ la 60 de hectare. Bibliografie: http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/ciucas-13/ http://www.rezervatia-naturala-valea-zimbrilor/

Page 25: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

25

2.11 Ştiaţi că?

Prof. Antoinette Voicescu

1. Lacurile reprezintă 10% din suprafaţa Finlandei? Pădurile reprezintă 74% deoarece în ultimii 40 de ani au fost plantaţi cu 20% mai mulţi copaci decât au fost tăiaţi.

2. Munţii Carpaţi reprezintă cel mai lung lanţ muntos din Europa? Ei au circa 1500Km din care

aproximativ 800Km pe teritoriul României 3. Oraşul Braşov a fost înfiinţat în anul 1211 de cavalerii Teutoni? Prima dată a fost menţionat

numele Braşov în anul 1251.

4. Cercetatorii americani au realizat un studiu ce demonstrează că persoanele expuse la contactul cu substanţele pesticide au un risc de 1,6 ori mai mare de a se îmbolnăvi de maladia Parkinson?

5. Apa acoperă 71% din suprafaţa planetei Pământ? Cea mai mare parte se găseşte în oceane.

6. Cea mai puternică otravă naturală din lume a fost descoperită în pielea unei broscuţe ce trăieşte în jungla sud-americană din Columbia?

7. Un elefant are nevoie zilnic de 200Kg de hrană şi peste 200l de apă?

8. Torsul pisicii emite vibraţii sonore binefăcătoare, asemănătoare armoniilor muzicale care ajută organismul uman să lupte împotriva unor stări negative şi a stres-ului?

Page 26: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

26

CAPITOLUL 3 “Ştiinţa şi Tehnica – în contextul dezvoltării durabile”

Prof. Stela Olteanu

“ Ca să rodeşti frumos ca om, trebuie doar să nu renunţi la întrebări... şi vei găsi răspunsul!

Ca să zideşti ceva temeinic, trebuie să fii motivat doar de dorinţa de a construi şi nu de a-i învinge pe ceilalţi....”– a fost invitaţia adresată elevilor de echipa organizatoare a concursului de la Ploieşti. ....şi, .. astfel, elevii din liceul nostru s-au mobilizat, şi-au pus creativitatea şi imaginaţia la lucru, reuşind să realizeze lucrări deosebite pentru participarea la Concursul Naţional “Ştiinţe şi Tehnologii - ediţia a III-a, desfăşurată la Ploieşti, 04.04.2013, la Colegiul Tehnic “Elie Radu”.

Lucrările au fost încadrate la secţiunea: “Proiecte de ştiinţe aplicate pentru elevii de gimnaziu” - “ASTĂZI MICI, MÂINE CERCETĂTORI” .

Munca depusă de elevi, sub îndrumarea profesorilor a fost încununată de succes, obţinându-se un premiu II, prin lucrarea: “Energie verde-centrala electrică eoliană” şi două menţiuni, cu lucrările: “Obţinerea energiei electrice prin centrala hidraulică’ şi “Panouri solare’.

Nr.crt. Autori- nume si prenume Clasa Profesori

coordonatori Titlul lucrării

1 Alexe Alexandru, Bakjaji- Neacşu Samuel VIII A Olteanu Stela

Iordan Ionela

Vântul, sursa primară de energie- tradiţie şi modernism

2 Bakjaji- Neacşu Samuel Alexe Alexandru VIII A Iordan Ionela

Olteanu Stela Obţinerea energiei electrice prin centrala hidraulică

3 Gheţu Andreea Banciu Cleopatra VIII A Iordan Ionela

Olteanu Stela Obţinerea energiei electrice prin centrala nucleară

4 Cojocaru Radu- Mihail VIII B Iordan Ionela Olteanu Stela Centrala nucleară

5 Dinu Maria Andriţa Lavinia VIII D Olteanu Stela

Iordan Ionela Utilizarea energiei solare într-o locuinţă

6 Boiangiu Cătălin, Rădulescu Vincenţiu, Simion Elena Bontă Anca

VIII D Olteanu Stela Iordan Ionela Panouri solare

7 Năstase Dragoş, Rocaş Răzvan, Neacşu Andrei, Nicolae Robert

VIII E Olteanu Stela Lazăr Ştefania

Energie verde-centrala electrică eoliană

Page 27: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

27

În cadrul Concursului National ,,Universul Einstein,, editia a IX-a, desfăşurat în iulie 2013 la Bistriţa, elevii liceului nostru, îndrumaţi de prof. Ionela Iordan, Doina Mateiciuc şi Simona Turcu au participat cu câteva proiecte iar lucrarea ,, Obţinerea energiei electrice cu ajutorul centralelor eoliene,, realizată de Bakjaji- Neacşu Samuel Cosmin, Olteniceanu Andrei şi Vulpe Victor a obţinut Premiul Special al juriului- secţiunea Gimnaziu.

În cadrul proiectului ,,Ecocluburi pentru natură”, implementat de Asociaţia ,,Ecologie-

Sport- Turism,, şi derulat în parteneriat cu ISMB, Regia Naţională a Pădurilor, Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi Asociaţia Judeţeană ,,Sportul pentru toţi,, Ilfov, echipajul Liceului Teoretic Marin Preda alcătuit din elevii Barbu Ovidiu, Haiu Andrei, Pintilei Andrei, Fronoiu Gina ,Rizea Angelo, Amzărescu Laureanţiu şi Becu Claudiu îndrumaţi de doamna profesor Doina Mateiciuc a participat la cea de a IX-a ediţie a concursului ,,Trofeul Pădurii,, în aprilie 2013 şi s-a clasat pe poziţia a III-a!

Page 28: Colectivul de redacţie · studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor este cosmologia. Legea lui Hubble. Mii de galaxii se află în exteriorul

28

În noiembrie 2013, în cadrul Simpozionului Naţional ,, Educaţie pentru un mediu curat,,

ediţia a IX-a, organizat de Universitatea Politehnică din Bucureşti, elevii Avram Alexandru, Ionescu Alexandra, Fota Daniela şi Chilipirea Cezar, îndrumaţi de prof. Ionela Iordan au susţinut câteva lucrări ştiinţifice din care: ,,Un gând bun-un mediu curat,,, ,, Ecoturismul în România,, ,,Apa- pe Pământ şi în Univers,,.

În cadrul Concursului Naţional de Reviste Scolare, desfăşurat în aprilie 2013, revista “SOS-

Planeta”a obţinut Premiul II pe sector şi Premiul III pe municipiu, la secţiunea Reviste ştiinţifice – Ecologie.

De asemenea, la Expoziţia Naţională „ANELISSE” – concurs de reviste şcolare, ediţia a VI –a organizată de Facultatea de Arte Vizuale şi Design de la Universitatea de Arte ,,George Enescu,, din Iaşi, din luna august 2013, aceiaşi revistă a obţinut Premiul I.

“Tehnologia este arta de a transforma ştiinţa în ceva practic”

Marcio Barrios