Tehnologia de Cultura a Murului

Lucrarile pentru intretinerea murului fara ghimpi apartin grupului de operatiuni absolut necesare atunci cand va doriti mai mult decat o planta

ornamentala. Aceste proceduri au rolul sa ajute la reinnoirea si fructificarea anuala a plantei, asigurandu-i o dezvoltare corespunzatoare si o recolta consistenta. Iata de ce consideram necesar sa informam fiecare cultivator de

mure de importanta acestor lucrari. In absenta lor sau daca nu sunt efectuate la timp, cu toate ca este vorba despre mure de cultura, arbustii sunt totusi plante

infestante, la fel ca "suratele" salbatice sau murele de padure. Acest lucru inseamna ca exista sansa ca de la un an la altul sa va treziti invadati de tufele de

mur fara tepi tot mai greu de intretinut si controlat, fara sa va bucurati de savoarea fructelor pline de proprietati cu adevarat pretioase pentru organism.

1. Intretinerea murului. Taierile anuale

Operatiunile pentru intretinerea murului sunt necesare inca din primul an de viata, adica imediat dupa plantare. In anii urmatori, vor fi efectuate anual, respectand instructiunile noastre.

a. Intretinerea murului. Prima taiere

Odata cu dezvoltarea primelor ramuri, se efectueaza prima taiere, numita taiere de formare, considerata decisiva pentru intretinerea murului fara ghimpi.

Operatiunea are mai mult un rol selectiv si presupune eliminarea ramurelelor fragile sau bolnave.

Pornind de la baza plantei, se aleg 1 sau 2 lastari dintre cei mai vigurosi, care in

anul urmator vor da primele fructe. De regula se opteaza pentru ramul sau ramurile principale (drajoni) crescute din mugurii amplasati direct pe radacina.

Restul lastarilor vor fi taiati de la baza, lasand crengutele lungi de circa 8-10 cm.

b. Intretinerea murului. Taierile succesive

Incepand cu anul al doilea, cand planta de mur fara spini este mai dezvoltata, operatiunile de taiere, numite de fructificare, se efectueaza similar primului an. Taierile din anul 2 au rolul sa ajute cresterea si dezvoltarea plantelor,

pregatindu-le pentru fructificarea din anii cu numarul 3, 4, 5, etc..

In anii urmatori, ca regula generala de taiere ramane retezarea ramurilor

care au intrat pe rod in anul precedent. Acestea sunt usor de recunoscut, diferentiindu-se de cele tinere de 1 an in special prin culoarea brun inchis si

prin rigiditate. Lastarii tineri sunt mai flexibili si au o coloratie verde spre

maroniu.

2. Intretinerea murului. Ingrijirea si curatarea plantelor

In literatura de specialitate pot fi mentionate ca lucrari de toamna. Acestea au drept scop curatarea si pregatirea plantelor pentru hibernare si includ in principal activitati de taiere a tulpinilor ce au rodit deja in anul respectiv (taiere "uscata").

Insa din experientele acumulate nu suntem adeptii acestor lucrari pentru intretinerea murului, ci ramanem fideli lucrarilor de primavara si de vara.

Recomandarile pe care vi le punem la dispozitie isi au originea in experientele noastre, asa cum le-am testat an de an pe speciile murului fara ghimpi pe care

le cultivam, dupa cum urmeaza:

a. Intretinerea murului. Lucrarile de primavara

Primavara, lucrarile de intretinere, pentru "toaletarea" murului sunt absolut necesare. Ele cuprind atat taierile de igienizare (curatea ramurilor uscate,

deteriorate de inghet si bolnave), cat si taierile de fructificare (de rodire).

In parte, coincid cu operatiunile de toamna pentru intretinerea murului fara

ghimpi, mentionate anterior. Amanarea lucrarilor de toamna pana in primavara urmatoare, are efecte benefice pentru planta. Totodata, reduce considerabil

volumul de munca.

b. Intretinerea murului. Cum am procedat noi?

Am constatat ca vechii lastari, cei care au rodit deja, ajuta la protejarea noilor

lastari (cei inca in formare), de gerul iernii. Asadar, toate aceste operatiuni de taiere le practicam primavara devreme (inceputul lui martie), inainte ca murele

de cultura sa intre vegetatie.

Imediat ce natura se pregateste sa iasa din hibernare, exista sansa ca si lastarii de

mur selectati in urma cu cateva luni sa fi inghetat. In aceste conditii, ar fi oricum nevoie de o taiere secundara pentru eliminarea ramurilor uscate,

inghetate sau care nu au o directie corespunzatoare.

Taierile de primavara care incurajeaza fructificarea murului, se efectueaza

diferentiat, in functie de nivelul de maturitate al plantei de mur fara spini. Ca regula generala de taiere, in cazul nostru a functionat foarte bine regula "anul si

lastarul" si este cea pe care va recomandam s-o aplicati:

Anul 1: In primul an de viata, cel imediat dupa plantare, arbustii murului fara spini au o crestere destul de limitata. Daca materialul saditor are mai mult de 2-

3 mladite, va recomandam s-o pastrati pe cea mai robusta. Restul vor fi taiate

complet, cat mai aproape de nivelul coletului (portiunea ce face trecerea intre

radacina si tulpina).

Anul 2: Dupa primul an de "rezidentiat" in plantatia de mure, arbustii ajung sa

fie destul de vigurosi. In anul 2 vor fi suficiente lucrarile de intretinere anuale, conform procedurilor obisnuite. Astfel, veti selecta 2 drajoni de 1 an, cei mai

sanatosi (de preferat lastarii principali proveniti din mugurii radiculari), in timp ce lastarii mai "anemici" vor fi eliminati, la o distanta de circa 20-25 cm de sol.

Anul 3: In al treilea an veti alege 3 lastari, de asemeni cei mai sanatosi. In plus in acesta an, intretinerea murului va include si taierea obligatorie a ramurilor

ce au fructificat deja. Dupa ce au produs primele fructe, tulpinile murilor se usuca, lasand loc ramurilor tinere, "apte" sa rodeasca reinnoind cultura.

Anul 4: Incepand cu anul 4, lucrarile pentru intretinerea murului fara spini vor fi similare celor din anul 3, cu deosebirea ca veti alege 4 tulpini dintre cele

tinere de 1 an. Arbustii ajunsi deja la maturitate ating productia maxima.

In anii urmatori veti ramane pe cel mult 4 lastari, pregatiti anual pentru fructificarea din anul urmator. Fiecare mladita de 1 an va fi taiata la lungimea de

2 m, ce corespunde cu inaltimea ultimei sarme de pe spalier.

c. Intretinerea murului. Lucrarile de vara

Pe timpul lucrarilor de vara va veti dedica timpul legarii crengutelor, intretinerii si ramificarii arbustilor de mure fara ghimpi intrati deja in vegetatie.

c1. Intretinerea murului. Taierile de rodire

Taierile de rodire, considerate primele taieri "verzi", sunt orientate in principal

catre:

1. Selectarea numarului de lastari principali;

2. Fructificarea lastarilor laterali (cresteri laterale).

Dupa taierile anuale in care se selecteaza lastarii principali, trebuie sa aveti in

vedere si lastarii secundari, proveniti direct din tulpinile principale. Asa cum puteti constata inca din al doilea an de vegetatie, fiecare mur are si cresteri laterale. Veti alege 4-5 ramuri dintre cele mai puternice, dispuse alternativ pe

cele 2, 3 sau 4 tulpini principale, pe care le veti taia la 20-30 de cm, pastrand 4-5 muguri.

Cresterile laterale cele mai apropiate de nivelul coletului, pe o distanta de 40-50 cm de la sol, vor fi taiate integral, pana la nodul crengutelor principale. In acest

mod, veti evita ca murele sa atinga pamantul odata cu lasarea lastarilor fructiferi sub propria greutate, sa se murdareasca de noroi sau sa se mucegaiasca.

c2. Intretinerea murului. Legarea

Acest tip de operatiuni consta in legarea propriu-zisa pe spalieri atat a tulpinilor de 1 an (de rod), cat si a drajonilor lasati sa se dezvolte. Lucrarile vor avansa pe

masura ce tulpinile de mur cresc in lungime, cu mare atentie la tinerele mladite, mult mai plapande.

c3. Intretinerea murului. Taierile de ramificare

Taierea de ramificare, a doua taiere "verde", poate avea loc pe la sfarsitul lunii

iunie, inceputul lui iulie si intereseaza lastarii de 1 an, mai lungi de 2 m, care depasec inaltimea spalierilor.

Cu taierea de ramificare nu veti risca sa aveti ramuri mai lungi de 2-2,5 m, complet inutile, care nu vor face decat sa va incurce in intretinerea murului

de cultura. In schimb, veti incuraja cresterea ramurilor laterale, planta fiind ajutata sa se ramifice.

Procedura presupune ruperea sau ciupirea varfurilor cu mana sau cu o foarfeca de vie si favorizeaza ramificarile laterale ale murului fara tepi. In acelasi timp ii veti permite lastarului sa se ingroase. Devenite mai puternice, mladitele au mai

mari sanse de supravietuire in timpul inghetului, urmand sa va ofere si o productivitate de mure mai mare.

CULTURA MURULUI DE GRADINA (Rubus caesius L. Fam. Rosoideae)

1.Importanta culturii si aria de raspandire. Murul se cultiva pentru fructele sale mult apreciate atat in stare proaspata cat si prelucrata in diferite produse: sirop,

gem, dulceata etc., sau utilizarea in industria dulciurilor. Murele au mai putin zahar decat zmeura (3,5-6%), sunt usor mai acide si mai bogate in vitamina C

(28,6-40,7 mg%). Murul fiind destul de rustic se poate cultiva si cu rol antierozional sau pentru valorificarea unor terenuri improprii altor culturi

agricole. Murul creste spontan in Europa si America de Nord, avand un areal mai mic decat zmeurul. In Europa o buna parte din productia anuala este obtinuta din flora salbatica si numai o mica parte din cea cultivata. Pe suprafete

mai mari este cultivat in vestul Americii de Nord, unde se cultiva pe suprafete mari. La noi in tara, murul de gradina este putin cultivat, fiind mai sensibil la

iernare comparativ cu zmeurul. Productia anuala nu depaseste 5000 tone, din care o buna parte este obtinuta din flora spontana.

2.Particularitati biologice. Murul este un semiarbust care creste sub forma de liana, formand tulpini de pana la 6 m lungime, cu rudimente de spini ierbacei.

Lateral formeaza o serie de cresteri anticipate ce pot ajunge la lungimea de 2-3 m. Avand tesuturile mecanice slab dezvoltate nu se autosustine si se cultiva

numai pe spalier. In sol formeaza un rizom destul de puternic din care se formeaza anual noi cresteri, aspectul plantei fiind sub forma de tufa mai grupata

decat la zmeur. Diferentiaza muguri de rod din primul an de viata, cu exceptia

mugurilor bazali (primii 40-50 cm de tulpina), ceilalti sunt micsti. Din acesti muguri se formeaza lastari care poarta terminal inflorescente mari, tip corimb.

Soiurile existente in cultura sunt diploide si autofertile. Inflorirea are loc simultan cu a zmeurului sau mai tarziu cu cateva zile in functie de soi. Fructele

sunt polidrupe, mari de 5-8 g in functie de soi, formate din mai multe drupeole strans unite pe receptaculul floral care este parte componenta a fructului.

Culoarea este neagra-violacee stralucitoare. Maturarea fructelor este foarte esalonata, la unele soiuri se poate intinde pe o perioada de peste 2 luni

(Thornfree), de la sfarsit de iulie pana la inceput de octombrie. Recoltarea fructelor se face impreuna cu receptaculul floral. Productia de fructe se ridica la

5-12 t/ha, iar longevitatea plantatiilor este de 12-15 ani. 3.Specii si soiuri. Speciile cu importanta in formarea soiurilor cultivate sunt:

Rubus caesius L - murul de campie, creste spontan pe pajisti si miristi, tarator sau agatator, este foarte productiv, rezistent la ger si formeaza fructe mici negre-vinetii; Rubus fruticosus L. - murul de padure (rugul), creste spontan in zona

dealurilor si la munte, in luminisurile din padure, pe liziere, la marginea drumurilor, formeaza tulpini taratoare, ramificate si fructe mari negre; Rubus

proderus Mull., creste spontan in zona dealurilor, la marginea padurilor, formeaza tulpini poliedrice, are frunze sempervirescente si fructe negre.

Soiuri de mur de gradina: Thornfree - are vigoare mare, o buna capacitate de productie, dar o esalonare a maturarii lunga, fructe mari, negre stralucitoare, de

forma oblonga; Black Satin - soi potrivit de viguros, rustic, are fructe mari, dar de consistenta slaba, forma conic-alungita, cu esalonarea maturarii pe doua luni;

Smoothstem - soi viguros si productiv, fructe conice, mari, de calitate buna; Loganberry - soi de vigoare mijlocie, sensibil la factorii de mediu, are fructe

mari, cilindro-conice, rosii-negricioase cu gust de zmeura. 4.Cerintele murului fata de factorii de mediu. Fiind o specie originara din zonele mai calde, este mai pretentioasa la caldura si lumina decat zmeurul. Nu rezista la

temperaturi sub -17°C si nu trebuie cultivat in astfel de zone deoarece poate degera partea aeriana. Soiurile ce provin din murul salbatic sunt mai rezistente la

ger. Fata de umiditatea solului este mai putin pretentios decat zmeurul, are sistemul radicular mai profund si poate rezista la perioade scurte de seceta.

Pentru rezultate bune cultura se iriga. Murul valorifica destul de bine o gama larga de soluri. Se preteaza a fi plantat pe terenuri erodate sau in panta, subtiri

sau cu mult schelet. Pentru productii mari si de calitate are nevoie de soluri profunde, nisipo-argiloase, potrivit de umede.

5.Particularitati tehnologice. Producerea materialului saditor se face preponderent prin marcotaj de varf sau prin drajoni. Pentru marcotare, se

ingroapa varful lastarilor in timpul verii, iar toamna se scot si se pot valorifica. Infiintarea plantatiilor se face la fel ca la zmeur, respectand aceeasi tehnologie

de pregatire a terenului si aceleasi distante de plantare. Pentru mur, deoarece este mai viguros, spalierul trebuie sa aiba inaltimea de 2 m.

Taierea murului consta in urmatoarele:

suprimarea tulpinilor de doi ani care au fructificat;

suprimarea tulpinilor slabe, debile;

scurtarea tulpinii principale la 2,2 m si a anticipatilor la 20-30 cm;

normarea tulpinilor in cadrul tufei la 2-4 in functie de vigoarea

acestora.

Dupa taiere, obligatoriu tulpinile lasate se leaga de sarmele spalierului si se conduc sub forma de evantai.

Intretinerea solului se face de obicei sub forma de ogor lucrat, pentru a evita extinderea spre interval a drajonilor. Irigarea si fertilizarea se fac in functie de

precipitatiile care cad si de fertilitatea solului. Protectia fitosanitara este similara cu cea a zmeurului, cele doua specii avand

aceiasi agenti patogeni.

(Rubus fructicosus și rubus hybrid)

Formă de creștere: tufiș care dă noi mlădițe de la bază și care pot fi arcuite sau

târâtoare.

Polenizare: autopolenizator

Lumină: necesită soare, unele soiuri tolerează și parțial umbră

Climat: zonă climatică de rezistență la frig USDA 5-8; zonă climatică de

rezistență la căldură AHS 9-2; rezistența la frig și la căldură va depinde de soi.

Toate varietățile de mur care există acum provin din soiuri sălbatice. De fapt, în funcție de zona în care locuiești, probabil ai posibilitatea să culegi câte mure

sălbatice vrei de la marginea pădurilor sau de-a lungul drumurilor de țară. Însă în grădina ta, poți alege varietăți de cultură. Acestea vor avea fructe mai mari și

mai bune, recolta va fi mai bogată și plantele noi sunt în general sănătoase. Unele varietăți de hibrizi, printre care se numără și loganberry, boysenberry și

multe alte varietăți mai puțin cunoscute, sunt rezultatul încrucișării dintre mur și zmeur, unele datând încă din secolul 19. Programele de creare a unor varietăți noi continuă și azi, dar se urmărește mai mult obținerea unor plante mai

compacte, fără ghimpi și cu fructe mai mari și mai dulci. Aceste inițiative sunt primite cu drag de către grădinari. Atât în natură cât și varietățile de cultură pot

fi erecte (cu o creștere dreaptă), semierecte și târâtoare. Cele mai rezistente varietăți la îngheț sunt cele erecte. Tot acestea vor suporta foarte bine și căldura.

Soiurile târâtoare cu tulpini mai subțiri și flexibile vor da o recoltă mare de fructe gustoase. Varietățile semierecte nu vor tolera la fel de bine frigul ca și

cele erecte. Toate categoriile conțin atât varietăți cu ghimpi cât și fără ghimpi.

Varietățile cu ghimpi au în general fructul mai gustos.

Murii au rădăcini perene și tulpini bienale. Fiecare tulpină dă rod în al doilea an

după care moare. În timp ce aceste tulpini rodesc, noi lăstari vor intra în primul sezon de creștere. Prin urmare fiecare plantă va avea atât tulpini de un an cât și de doi, oferindu-ți astfel rod în fiecare an.

Creșterea murilor

Majoritatea murilor și hibrizilor au o creștere viguroasă și nu necesită o atenție deosebită. Mai degrabă va fi nevoie să controlați creșterea lor decât să o

stimulați. Este importantă tunderea lor o dată pe an, după recoltare, pentru se înlătura mlădițele care nu mai sunt de folos și pentru a se face loc celor noi care

vor da rod în anul următor.

Când se plantează

Dacă planta este în rădăcină nudă, se va planta primăvara devreme. Plantele care vin în ghiveci se pot planta primăvara sau toamna, dar nu în lunile calzi și

secetoase de vară.

Unde se plantează

Alegeți un loc mai adăpostit, ferit de vânturile puternice. Hibrizii vor avea

nevoie de soare permanent pentru a avea o coacere bună vara. Murii nu sunt atât de pretențioși din această privință, majoritatea varietăților putând fi plantate într-un loc cu umbră parțială. Evitați plantarea în proximitatea unor muri sălbatici

pentru a evita răspândirea bolilor.

Solul

Murii tolerează majoritatea solurilor, atâta timp cât există un drenaj bun. Hibrizii

sunt un pic mai pretențioși din privința solului: aceștia vor aprecia un sol bogat și fertil. Ambii vor crește mai bine dacă există destule substanțe organice în sol

care să asigure hrănirea și menținerea umidității. Dacă ph-ul solului e sub 5.5 puteți adăuga calcar.

Distanța de plantare

Plantele mai puțin viguroase se vor planta la 2,5 – 3 m distanță.

Plantele relativ viguroase se vor planta la 3 – 4,5 m distanță. Plantele foarte viguroase se vor planta la 4,5 – 5 m distanță.

Distanța între rânduri va fi de 2 m.

Plantarea unui butaș de mur

1. Săpați o groapă destul de adâncă și destul de largă pentru a cuprinde pământul din ghiveci, lăsând 10 cm de jur împrejur.

2. Udați planta bine, scoateți-o din ghiveci și amplasați-o în groapă. 3. Verificați adâncimea pentru a vă asigura că pământul cu care a venit

planta e la nivelul solului, sau puțin mai jos.

4. Apăsați ușor pământul. Udați din abundență și puneți un strat de mulci în jurul plantei, evitând tulpina. Dacă e nevoie tăiați tulpina la 22-25 cm, și

de tot vara când celelalte mlădițe încep să crească.

Îngrijire

Udarea. Dacă treceți printr-o vară secetoasă, udați din abundență cel puțin o dată

pe săptămână, mai ales atunci când fructele încep să se facă negre. Aveți grijă să nu stropiți noile mlădițe sau fructele pentru a evita răspândirea unor infecții cu

ciuperci.

Hrănirea. Primăvara devreme, aplicați deasupra solului un fertilizator obișnuit amestecat cu apă.

Aplicarea de mulci. Cam la o lună de la hrănire scoateți buruienile și udați bine

solul. Apoi aplicați 5-8 cm de mulci din așchii de copac, coajă de copac sau frunze în jurul plantei având grijă să nu atingă mlădițele.

Protejarea. În cazul hibrizilor va fi probabil mai necesară protejarea lor de păsări

cu ajutorul unor plase, decât în cazul murilor.

Protejarea împotriva înghețului. Murii și hibrizii vor înflori relativ târziu primăvara fiind astfel mai puțin predispuși pericolului de îngheț decât

majoritatea celorlalte fructe dulci.

Recoltarea și păstrarea

Murele sunt gata de cules când sunt bine dezvoltate și de un negru strălucitor.

Dacă nu te pătezi pe degete atunci când le culegi, înseamnă că nu au ajuns la

coacere completă. Ar trebui să se desprindă ușor împreună cu partea centrală.

Dacă nu se desprind ușor, înseamnă că nu sunt coapte destul, și dacă se zdrobesc ușor înseamnă că sunt prea coapte. Murele coapte vor rezista câteva zile în

frigider, dar dacă nu intenționați să le mâncați imediat, le puteți congela.

Murele hibride ar trebui lăsate la copt cât de mult posibil pentru a obține fructe cât mai gustoase și dulci. E tentant să le culegi prea devreme. Cel mai bun

moment în care să le culegeți e dimineața, după ce roua s-a uscat și înainte de a se face prea cald, sau seara. Murele ude nu se vor păstra bine.

Productivitate. Primele roade le vei culege în anul în care vei face plantarea, și vei avea o recoltă bogată începând din al treilea an. Productivitatea este greu de estimat din moment ce mărimea și robustețea unei plante variază foarte mult. Cu

toate acestea, vă puteți aștepta la o cantitate între 5 și 15 kg.

Îngrijire în funcție de anotimpuri

Iarna târziu

Identifică și leagă noile mlădițe din anul trecut, dacă nu ai făcut asta

toamna.

Începutul până la mijlocul primăverii

Vor începe să apară muguri de frunze și frunze noi tinere.

Smulgeți buruienile din jurul plantei și aplicați mulci. Plantați noi plante în rădăcină nudă în această perioadă. Transplantați plantele în această perioadă.

Primăvara târziu

Florile ar trebui să fie complet deschise și insectele să polenizeze. Primele fructe tinere se formează în timp ce petalele cad.

Smulgeți buruienile și udați dacă e nevoie.

Vara devreme

Udați mai mult dacă vremea este secetoasă – o dată pe săptămână sau mai mult.

Protejați cu o plasă plantele hibrizi de păsări. Separați noile mlădițe de cele roditoare și legați-le ordonat. Aceste noi

mlădițe vor rodi anul următor.

Vara târziu

Recoltați fructele de la mijlocul sezonului.

Toamna devreme

Recoltați fructele de la sfârșitul sezonului. Tăiați și înlăturați mlădițele care au dat rod în această vară – ori acum ori

în orice alt moment până la sfârșitul anului. Separați și legați noile mlădițe din acest an în locul celor roditoare pe care

tocmai le-ați înlăturat. Aceste mlădițe vor da rod anul care urmează.

În această perioadă serele vor începe să aibă noi plante.

Toamna târziu

Acum și iarna devreme, întindeți varietățile târâtoare pe pământ și acoperiți-le cu câțiva centimetri de mulci sau cu o pătură sau paie pentru a

preveni distrugerea provocată de îngheț în zonele unde e cazul.

Tunderea și legarea murilor

Murii și hibrizii vor rodi pe mlădițe de un an din vara precedentă. Legarea se referă la separarea mlădițelor de anul trecut (cele care sunt pe rod anul acesta) de

cele din acest an (noile tulpini care vor rodi vara următoare) și tunderea după recoltare înseamnă înlăturarea tuturor mlădițelor vechi care tocmai au rodit.

Dacă sunt lăsați neîngrijiți, murii se vor transforma într-un tufiș foarte încâlcit.

Metode de legare pe sârme

Varietățile erecte nu vor avea nevoie de sprijin, dar celelalte vor fi mai ușor de

îngrijit dacă le direcționați pe un șpalier. Folosiți pari de metal sau de lemn rezistent la putrezire de 8 x 8 cm de 2,5 m înălțime, și îngropați-i la 60 cm în pământ. Întindeți pe ei 4 sârme pe orizontală la o distanță de 35-45 cm.

Fig. 6 Evantai drept

Legare în formă de evantai drept

Mlădițele roditoare din acest an sunt orientate înspre exterior, și cele noi vor

crește în centru. Toamna sau iarna, mlădițele roditoare vor fi tăiate și cele noi le vor lua locul.

Fig. 7 Evantai târâtor

Evantai târâtor

Noile mlădițe se vor dispune la nivelul pământului de oricare parte a celor din anul în curs care sunt legate de sârmă. Când se vor tăia vechile mlădițe

roditoare, cele noi vor fi ridicate și legate de sârme.

Fig. 8 Legare alternativă

Legare alternativă

Mlădițele roditoare din acest an vor fi legate într-o parte, și toate cele noi vor fi legate de cealaltă parte. Astfel că o parte va da rod și cealaltă nu. În anul următor

va fi invers.

Tunderea și ghidarea unui mur

Tunderea se va face toamna prin simpla tăiere a tuturor lăstarilor care au

terminat de rodit. În continuare va trebui să legați lăstarii noi astfel încât să faceți diferența între cei noi și cei de un an.

1.

Fig. 9 Tunderea și ghidarea unui mur

Toamna după recoltare tăiați de la bază toate mlădițele care au dat rod în

anul în curs.

2. În timpul iernii sau a primăverii care urmează, mutați lăstarii noi din anul precedent în poziția în care vor rămâne până la rodirea din sezonul care

urmează și legați-i la loc. 3. Pe măsură ce noii lăstari vor ieși, legați-i și pe ei cu grijă astfel încât să nu

fie în calea lăstarilor roditori. Aceștia vor rodi anul viitor.

În cazul varietăților erecte și semierecte lăstarilor li se va tăia vârful vara atunci când ajung la aproximativ 1 m înălțime. Aceasta îi va ajuta să se îngroașe și să

crească drept. Apoi puteți rări din noii lăstari, păstrându-i pe cei mai groși dar să nu aveți in final mai mult de șase per tufiș. În cele din urmă scurtați lateralele (la

varietățile târâtoare nu) lăstarilor pe care îi păstrați, la aproximativ 45 cm, lăsând mlădițele mai slabe mai scurte și pe cele mai viguroase mai lungi.

În cazul varietăților târâtoare tot ce e nevoie să faceți e să înlăturați tulpinile

vechi și să le răriți pe cele noi.

Relativ de curând au început să existe și varietăți care rodesc pe tulpini de un an. Aceste varietăți vor da rod la sfârșitul primului sezon. Aceiași lăstari pot rodi din

nou anul următor la începutul sezonului, fiind posibilă recoltarea de două ori

într-un an. Dacă sunteți dispuși să sacrificați prima recoltă de pe lăstarii de doi ani și să simplificați procesul tunderii, pur și simplu tăiați toți lăstarii la pământ

în fiecare toamnă după recoltare. Acest procedeu e benefic și din privința dăunătorilor sau a frigului de peste iarnă. Aceste varietăți care rodesc de două

ori pe an pot fi crescute însă doar în zonele climatice unde verile sunt destul de lungi pentru a permite coacerea fructelor.

Boli și dăunători

Fig. 10 Boli și dăunători

Boli de frunze și tulpini

Pete violet cu alb sau gri în centru: Acestea vor apărea pe frunze și pe

tulpini și pot duce la moartea plantei. Murele și fructele hibride pot fi afectate (vezi Fig. 10, nr. 1).

Pete maronii pe frunze: Antracnoza și alte boli provocate de ciuperci vor determina niște pete maronii neregulate înconjurate de pete galbene pe

frunze care pot duce la moartea lor (vezi Fig. 10, nr. 2). Ventriculoză: Ventriculoza este o boală care se transmite prin sol care

poate fi evitată dacă nu se plantează murii în locul unde au fost plantate roșii, ardei, vinete, zmeuri sau alți purtători.

Pete violete pe lăstari în jurul mugurilor noi: Până toamna petele se transformă în argintiu-gri. Murii hibrizi cum ar fi loganberry sunt mai predispuși la această boală.

Textură galbenă mozaică pe frunze: Încrețirea orientată în jos a

marginilor frunzelor și creșterea oprită a acestora, pot fi semnele unui virus.

Făinarea (un strat alb de praf pe frunze): Făinarea e cauzată de o ciupercă și se înrăutățește atunci când vremea e caldă și uscată. Frunzele

se pot îngălbeni și muri și lăstari se pot ofili. Se întâmplă și ca fructele să se strice.

Pete portocalii spre roșu sau ruginii: Rugina e o ciupercă care afectează multe fructe dulci. Nu e fatală dar este indicat să rupeți și să distrugeți

frunzele infectate. Găuri mici în frunze: Niște pete mici roșii-maronii și găuri cu margini

neregulate, maronii indică existența unor pepi Lygus.

Boli ale fructului

Murele nu se coc complet: Afidele pot determina unele porțiuni ale murelor să rămână tari, roșii și să nu se coacă, mai ales vara târziu (vezi

Fig. 10, nr. 3). Viermi în fructe: Larvele de cărăbuș cunoscute drept viermi de fructe se

vor hrăni cu interiorul fructelor care se coc (vezi Fig. 10, nr. 4). Putregai cenușiu: Fructele afectate vor fi acoperite de mucegai și vor

putrezi (vezi Fig. 10, nr. 5)

Varietăți de muri și hibrizi existente

Murii variază în funcție de adaptarea lor la climat, cu precădere rezistența la frig. Vă prezentăm aici câteva din varietățile existente, care pot fi plantate în regiunea

țării noastre.

Muri cu ghimpi

Fig 11. Rubus fructicosus ‘Black Butte’

Rubus fructicosus ‚Black Butte’

‘Black Butte’ este un soi de mur cu ghimpi originar din vestul Statelor Unite ale

Americii, cu randament foarte mare. Fructele de la Black Butte sunt niște

monștrii și pot ajunge la 5 cm în lungime și pot cântări până la 12 grame. Sunt

de două ori mai mari decât murele tradiţionale. Sunt perfecte pentru a fi consumate proaspăt sau pentru a găti ceva cu ele pentru că sunt suculente.

Perioada de recoltare este la mijlocul lunii Iulie. Este foarte rezistent la îngheț. Pentru că murele soiului Black Butte au o durata mică de depozitare

soiul este mai potrivit pentru amatori și nu pentru cultivatori care aprovizionează supermarket-uri. Sunt ideali pentru grădină.

Fig. 12 Rubus fructicosus ‘Agawam’

Rubus fruticosus ‘Agawam’

Soiul ‘Agawam’ este un soi de mur cu ghimpi care dă un randament mare. Planta ajunte până la 1,5 m înălțime. Murele sunt deosebit de suculente, de mărime mijlocie și lucioase. Perioada de recoltare este în mijlocul lunii august

până la înghețurile de toamnă.

Fig 13. Rubus fruticosus ‘Bedford Giant’

Rubus fruticosus ‘Bedford Giant’

Soiul ‘Bedford Giant’ este un soi de mur cu ghimpi. Este viguros cu un

randament mare. Murele sunt mari, dulci și suculente și sunt perfecte pentru a fi consumate proaspăt, pentru a fi înghețate şi pentru orice alt scop. Tolerează

umbra și un sol care nu se drenează bine. Planta ajunge până la 2,2 m și se

întinde pe 1,2 m. Perioada de recoltare este sfârșitul lui Iulie-august.

Muri fără ghimpi

Fig. 14 Rubus fruticosus ‘Adrienne’

Rubus fruticosus ‘Adrienne’

Acest soi de mur fără ghimpi rodește devreme și calitatea murelor este superbe.

Ele sunt mari, cu pulpă tare, lungi, în formă conică și sunt foarte gustoase şi aromate. Ajunge la înălțimea de 1,5 m și se întinde pe 1,2 m. Perioada de

recoltare este la sfârșitul lui Iulie-August. Este autofertil.

Fig. 15 Rubus fruticosus ‘Arapaho’

Rubus fruticosus ‘Arapaho’

Soiul ‘Arapaho’ este printre primele soiuri de mur fără ghimpi. Are o creștere dreaptă. Este foarte popular pentru că este productiv și nu are nevoie de suport.

Este foarte rezistent la îngheț. Murele sunt mari, cu pulpă tare, au un gust excelent și pot fi recoltate în Iulie. Planta ajunge până la 1,5 m. Este ușor de

crescut și întreținut. Îi prieşte soarele din plin.

Fig. 16 Rubus fruticosus ‘Black Satin’

Rubus fruticosus ‘Black Satin’

Este o varietate de mur fara ghimpi care produce fructe negre suculente. Are o creștere semierectă. Produce o recoltă bogată începând de vara târziu. Fructele

sunt excelente proaspete, dar și pentru gemuri și în gătit. Este o varietate autofertilă deci nu are nevoie de o altă plantă pentru a rodi. E indicata plantarea într-o locatie însorită. Nu preferă un anumit tip de sol, dar îi place umiditatea.

Fig. 17 Rubus fruticosus ‘Cacanska Bestrna’

Rubus fruticosus ‘Cacanska Bestrna’

Soiul ‘Cacanska Bestrna’ este un soi de mur fără ghimpi de origine sârbă. Viguros, foarte rezistent la îngheț. Produce mure imense care cântăresc peste 10

grame fiecare. Murele au o pulpă tare, sunt luciose, alungite în formă conică cu un gust dulce aromat. Ele se culeg ușor de pe plantă. Planta ajunge până la 2 m

și se întinde pe 2,5m. Îi place soarele din plin.

Fig. 18 Rubus fruticosus ‘Chester’

Rubus fruticosus ‘Chester’

Soiul ‘Chester’ este soiul cel mai rezistent la îngheț dintre soiurile de mur fără ghimpi. Are o creștere semierectă. Murele sunt foarte mari, cât o prună, au o

pulpă tare, sunt dulci cu o aromă excelentă. Sunt perfecte pentru un consum proaspăt sau pentru gătit, gemuri, jeleuri sau plăcine. Perioada de recoltare este la mijlocul lui Iulie.

Fig. 19 Rubus fruticosus ‘Loch Ness’

Rubus fruticosus ‘Loch Ness’

Soiul ‘Loch Ness’ este un soi de mur fără ghimpi, de origine din Scoţia. Este perfect pentru grădinile mai mici pentru că crește compact. Produce printre cele

mai mari mure. Ele sunt negre, lucioase, în formă conică și foarte gustoase. Are un randament foarte bun. Produce până la 3,6kg de mure pe plantă. Perioada de

recoltare este la mijlocul lui august până la primele înghețuri. Îi place soarele.

Fig. 20 Rubus fruticosus ‘Navaho’

Rubus fruticosus ‘Navaho’

Soiul ‘Navaho’ este un soi de mur fără ghimpi cu creștere verticală. Este foarte rezistent la îngheț. Are un randament mare la producție. Nu este nevoie de

suport pentru acest soi. Murele sunt mari, luciose de culoare albastru închis spre negru. Ele sunt delicioase servite proaspete și superbe pentru plăcinte sau gemuri. Perioada de recoltare este de la începutul lui August.

Fig. 21 Rubus fruticosus ‘Triple Crown’

Rubus fruticosus ‘Triple Crown’

Soiul ‘Triple Crown’ este cel mai nou soi din soiurile de muri fără ghimpi. A fost introdus în 1998 de către Agricultural Research Service din Beltsville,

Maryland – SUA. Are o creștere semierectă. Are un randament extrem de mare an după an. Fructele sunt imense cu un gust dulce superb și pot fi servite

proaspete sau în gemuri sau plăcinte. Perioada de recoltare este de la mijlocul lunii Iulie până la mijlocul lunii August. Fructele pot fi recoltate pe o perioadă

de 30 de zile, cu noi mure care se coc în fiecare zi . Este un soi autofertil.

Fig. 22 Rubus fruticosus ’Dirksen’

Rubus fruticosus ’Dirksen’

Soiul ‘Dirksen’ este un soi de mur fără ghimpi. Fructele sunt negre lucioase , în formă conică , izbitor de mari (7 g) , cu pulpă tare și cu un gust excelent. Are un

randament bun. Perioada de recoltare este de la mijlocul lunii august pana la sfarsitul lunii septembrie.

Muri hibrizi

Fig. 23 Rubus hybrid ‘Loganberry’

Rubus hybrid ‘Loganberry’

Soiul Rubus ‘Loganberry’ a fost obținut în California în secolul al 19-lea prin

încrucișarea zmeurului cu murul. Are un randament mare. Fructele sunt foarte mari, alungite, în formă conică. Perioada de coacere este de la mijlocul lunii

Iulie până în august. Loganberry au un gust aromat excelent. Sunt mai suculente dar puțin mai acre decât zmeura așa că sunt perfecte pentru gemuri și jeleuri

decât să fie consumate proaspăt. Fructele trebuie culese când ajung de culoarea roșu închis. Are nevoie de un șpalier pentru că poate ajunge până la 2,5 m

înălţime și se întinde pe 2,5 m. Este autofertil.

Fig. 24 Rubus hybrid ‘Boysenberry’

Rubus hybrid ‘Boysenberry’

Este un soi de mur hibrid originar din California. În present, Noua Zeenlandă este cel mai mare exportator de mure hibrid ‘Boysenberry’. Este un arbust foios

ale cărei fructe se coc la sfârșitul verii. Fructele sunt mari (8g), gustoase, de culoare violet spre negru și pot fi congelate, conservate sau folosite pentru gemuri. Cresc bine într-un sol argilo nisipos cu un PH între 5.8–6.3.

Fig. 25 Rubus hybrid ‘Dorman Red’

Rubus hybrid ‘Dorman Red’

Este un soi de mur hibrid originar din sud-estul Statelor Unite. Crește într-un sol acid și neutru, bine drenat. Este foarte rezistent la frig și de asemenea s-a dovedit

a fi foarte rezistent și la condiții de căldură sau secetă. Arbustul va da un rod bogat din al doilea an, fructele fiind de culoare roșie, strălucitoare. Acestea pot fi

consumate proaspete sau congelate.

Fig. 26 Rubus hybrid ‘Japanese Wineberry’

Rubus hybrid ‘Japanese Wineberry’

Este un soi de mur hibrid dintre cele mai aspectuoase pe care le-ați putea avea. Lăstarii au o culoare roșiatică iarna, și este adesea folosită ca plantă cățărătoare

ornamentală. Fructele de culoarea portocaliu închis, devin de un roșu intens atunci când sunt complet coapte și au un gust neobișnuit asemănător cu cel al strugurelui. Crește mai bine într-un loc însorit, dar tolerează și puțină umbră.