Politicieni versus romani

Razvan Prisca,

Atunci cand Presedintele Iohannis spunea ca isi doreste un guvern al sau, toata lumea, incremenita in ,,paradigma Basescu", s-a grabit sa se arunce la atac urland ca Presedintele vrea cu orice pret sa isi impinga partidul la guvernare. Nimeni nu a stat sa se gandeasca, o clipa macar, daca vorbele lui Iohannis au si un alt sens.

Mai mult, toate analizele din presa, in ultimul an, s-au concentrat pe aceleasi ,,combinatii" imbacsite care au facut istorie in ultimii 26 de ani si nimeni nu si-a pus problema daca nu cumva noul presedinte are o alta viziune si nu e pregatit sa atace la temelie toxicul care franeaza constant Romania.

Vina pentru situatia politica actuala, care a generat un guvern de tehnocrati, este exclusiv a actualelor partide politice. Dupa noiembrie 2014, nimeni nu a inteles nimic. Dar chiar nimic! Toate partidele au avut timp, un an, sa digere ,,lectia Iohannis" si macar sa incerce sa schimbe ceva in modul de abordare. Toate partidele puteau veni cu proiecte concrete pentru romani, toate partidele puteau sa promoveze tineri si profesionisti din randul membrilor (toti se lauda cu sute de mii de membri), puteau atrage noi membri valorosi din societatea civila, puteau genera teme de dezbatere. Nimeni (cu atat mai putin Presedintele) nu i-a oprit cu absolut nimic. Un an de zile, partidele s-au ,,desfasurat" cum au stiut ele mai bine: cu injuraturi, cu scandaluri, cu impostori si cu foame de putere. Astazi, toti regreta ca nu au facut nimic dar in acelasi timp, tot ei, se chinuie sa ,,zgandare" pe la usi pentru a-si promova proprii ,,tehnocrati": secretare, soferi, nepoti sau amante. Din fericire, Proiectul Ciolos pare determinat sa joace ,,all-in" si sa nu accepte compromisuri ieftine care l-ar putea arunca usor in derizoriu.

Dincolo de elementele concrete din programul de guvernare si din mandatul viitorului guvern, nominalizarea cabinetului tehnocrat are o uriasa valoare simbolica. Pe de-o parte, gingas spus, ofera societatii politice un moment de respiro, acel ,,concediu medical" de un an de zile (inca un an de zile de gratie) pentru a se trata de bolile pe care strada le-a diagnosticat foarte simplu dar corect. Pe de alta parte insa, ofera societatii civile un ,,preview" al falimentului tuturor proiectelor politice post-decembriste. Faptul ca nu au fost acceptati nici macar ministri tehnocrati propusi de partide, arata lipsa de credibilitate pe care liderii politici o au, in orice context - chiar si atunci cand ar propune profesionisti. 

Problema, in fapt, e ca in perioada urmatoare se prefigureaza un razboi ,,pe viata si pe moarte" intre un animal sangerand care lupta pentru supravietuire - toata clasa politica si noul binom ,,Presedinte-Premier". Da, toata clasa politica, pentru ca aproape toti politicienii indiferent de partid, se vor pozitiona in perioada urmatoare in defensiva, constienti fiind ca singura lor sansa este distrugerea Proiectului Ciolos. Logica matematica este foarte simpla.

In prima faza (zilele astea am vazut deja poza asta) toti vor incerca sa fure din imaginea lui Ciolos. De la Liviu Dragnea care ne explica modul in care l-a ,,dat afara" pe tanarul doctor Baciu din Guvern pana la lideri PNL care spun cu subiect si predicat ca Dacian Ciolos trebuie sa devina liberal, asta cu o zi inainte de votarea in Parlament a Guvernului tehnocrat pe care PNL il sustine (logic, nua). Aceasta atitudine e una amatoriceasca si gratuita dar este emblematica pentru psihologia politicienilor zilei. 

Adevarata lupta se va da, insa, in Parlament. Constitutional (si principal e foarte corect sa fie asa) Parlamentul este superior Guvernului. In mod teoretic Parlamentul voteaza legile pe care Guvernul este investit sa le puna in aplicare. Repet, acest lucru este perfect corect doar ca in contextul actual, in care politicienii au o agenda ascunsa clara, sistemul poate deveni cel mai mare dusman al tehnocratilor proaspat numiti. Saptamana trecuta au fost date 2 semnale foarte importante in Parlament, chiar daca subtile si greu descifrabile pentru cineva care nu cunoaste dedesubturile jocului politic.

Primul semnal - respingerea in Senat a ordonantei lui Victor Ponta de marire a salariilor demnitarilor. Ordonanta ii privea doar pe demnitarii din executiv (Presedinte, Premier, Ministri etc.) nu si pe parlamentari. Subiectul era unul ,,rece" din perspectiva mediatica, nu era o presiune pe parlamentarii care oricum, in acelasi timp, isi votau pensiile speciale fara vreo jena. Semnalul trebuie decriptat pe de-o parte ca unul de ,,ne-bun venit" transmis noilor guvernanti care vor trebui sa se multumeasca cu vechiile salarii de pana in august 2015. Pe de alta parte, noul executiv trebuie sa inteleaga din acest vot ca orice initiativa mareata poate fi rapid blocata prin procedura parlamentara astfel ca daca vreo idee ,,inovativa" a Guvernului nu este pe placul politicienilor, daca politicienii vor simti ca in vreun fel sau altul le afecteaza jocurile marunte, Guvernul poate fi blocat printr-o simpla ridicare de mana, anonima, la un vot final. Putem face o analogie foarte simpla cu sute de exemple de consilii locale din tara care blocheaza proiectele vreunui primar ,,istet" doar pentru a-i crea acestuia un deserviciu de imagine. Ministrii cabinetului Ciolos vor avea de dus multe lupte cu acest Parlament care si-a demonstrat in repetate

randuri lipsa de responsabilitate si maturitate in raport cu interesele Romaniei.

Al doilea semnal - promovarea majorarii salariilor la toti bugetarii cu 10% ,,din poignet". O ,,golaneala" ieftina care a fost aruncata pur si simplu ,,la misto". PSD a lucrat aici foarte abil, impingand in fata un deputat controversat care sa isi asume amendamentul, dintr-un motiv foarte simplu: daca se genera un scandal, daca lucrurile luau o turnura corecta deci negativa, lui Liviu Dragnea ii era extrem de simplu sa se delimiteze de cel care il ameninta candva pe MRU ca va sfarsi precum Aldo Moro. Schema o vedem aplicata aproape zilnic in Rusia lui Vladimir Putin unde Vladimir Jirinovski, si el un lider controversat, arunca teme in spatiul public doar pentru a testa reactiile in timp ce lui Putin ii este foarte usor, in cazul unui esec, sa se delimiteze de fostul vicepresedinte al Dumei de Stat.

Mai mult, ,,golaneala" a venit pe un culoar de asteptare creat in timp, de presa servila lui Victor Ponta si PSD. Trusturile lui Voiculescu si Ghita au urlat in ultimul an o singura teza: PNL este PDL vopsit iar pdlistii au un ,,fetis" pentru taieri si daca vor reveni la guvernare se vor apuca din nou de taiat pensii si salarii. In acest context ideea PSD a fost foarte buna, ce alta confirmare mai evidenta puteam avea decat respingerea mariirii de salarii, inca de dinaintea instalarii unui guvern asociat, in mentalul colectiv, cu Iohannis deci cu PNLi Pe acest santaj politic, PNL a votat in bloc amendamentul de teama asumarii unor costuri electorale, fara o analiza de impact bugetar, macar.

Aceasta din urma manevra nu le-a iesit PSDistilor, Guvernul va integra cumva marirea in bugetul anului viitor dar toti trebuie sa fie constienti ca este doar inceputul, precedentul a fost creat. De aici incolo, ne putem astepta oricand si pe aceeasi schema de sorginte sovietica, sa vedem in Parlament marirea salariului minim la 5.000 RON, cresterea pensiilor cu 200%, desfiintarea sau reorganizarea unor institutii etc., etc. etc.

Politicienii se vor lupta ,,pe viata si pe moarte" sa saboteze Proiectul Ciolos pentru ca esecul guvernului inseamna succesul lor.

Miza in definitiv este una destul de simpla. Acest guvern trebuie sa esueze pentru ca in caz contrar, o performanta obtinuta de profesionisti in domeniile lor va pune serioase probleme de legitimitate viitorilor ministri politici de dupa decembrie 2016. Va fi greu de explicat, de catre partide, cum de vor fi promovati din nou soferi, amante, sotii sau nepoti intr-un guvern politic, dupa ce in ultimul an profesionistii vor fi dovedit ca totusi se poate si altfel. Pe de alta parte, delegitimarea va lovi si in listele de candidati pentru Parlament, atunci cand va fi un contrast flagrant intre calitatea umana a guvernantior profesionisti si cea a unor candidati care nu isi au definit locul in viata daramite intr-o pozitie de demnitar. 

Cel putin din aceste motive, politicienii se vor lupta ,,pe viata si pe moarte" sa saboteze Proiectul Ciolos pentru ca esecul guvernului inseamna succesul lor. Daca Guvernul va esua, dispar din start elementele de referinta, ,,strada" se va blaza si isi va pierde orice speranta iar viitorul Parlament va fi construit, ca de obicei, din liste ,,coapte" in cuptoarele partidului impingand electoratul intr-o situatie fara iesire - ,,ori votati oferta noastra de infractori sau penibili ori stati acasa si generati absenteism".