tehnici fnp (2)

Inversarea lentă (IL)

constă în realizarea de contracţii izotonice rezistive (mişcări concentrice) alternative ale tuturor agoniştilor şi antagoniştilor dintr-o schemă de mişcare, fără pauză între inversări.

practic se realizează mişcări active cu rezistenţă tolerată, pe ambele sensuri ale unei direcţii de mişcare, fără a face pauză la trecerea de la un sens la celălalt.

rezistenţa aplicată este crescută treptat, astfel încât rezistenţa opusă să fie maximă, cu condiţia realizării mişcării pe amplitudine maximă (astfel se asigură o recrutare a unui număr maxim de motoneuron

dacă există un dezechilibru muscular, prima dată se lucrează pe musculatura mai puternică, rezistenţă opusă musculaturii puternice, creându-se astfel un efect facilitator pe musculatura slabă

ultima rezistenţă se opune schemei mişcării agoniste

tehnica se bazează pe:

legea inducţiei succesive a lui Sherrington: o mişcare este facilitată de contracţia imediat precedentă a antagonistului ei “

rezistenţa la mişcare determină o influenţă inhibitorie a reflexului Golgi asupra motoneuronului muşchiului care se contractă;

acţiune inhibitorie a celulelor Renshow pentru motoneuronul α antagonist; agoniştii se întind progresiv în timpul contracţiei antagonistului => la finalul mişcării vor

fi facilitaţi prin impulsuri provenite de la fusul muscular – r.sec.Ruffini

Inversarea lentă cu opunere(ILO)

constă în contracţii izotonice rezistive alternative ale antagoniştilor şi agoniştilor dintr-o schemă de mişcare, cu executarea de contracţii izometrice la finalul amplitudinilor articulare, atât pe antagonişti cât şi pe agonişti;

variantă a inversării lente caracterizată prin introducerea de contracţii izometrice la sfârşitul fiecărei amplitudini de mişcare;

datorită izometriei de la sfârşitul mişcării se declanşează o recrutare de motoneuroni gama a muşchiului respectiv =>

fusul neuromuscular va continua trimiterea de influxuri nervoase cu caracter facilitator, deşi apare reflexul Golgi şi activitatea celulelor Renshow care încearcă blocarea acestuia.

Contracţii repetate (CR)

se execută în condiţiile în care există un răspuns slab, pe o componentă de mişcare, într-un anumit sector;

se recomandă ca înainte de aplicarea tehnicii CR, să se execute contracţii izotonice pe musculatura antagonistă normală, pentru a facilita musculatura agonistă slabă, prin inducţie succesivă (reducându-se oboseala muşchi-lor slabi agonişti, şi crescându-se capacitatea de contracţie a acestora);

se aplică în trei situaţii diferite, astfel: muşchii schemei de mişcare au forţă 0 sau 1, şi nu se poate sconta pe iniţierea voluntară a

mişcării; muşchii schemei de mişcare au forţă 2 sau 3, pe toată amplitudinea; muşchii sunt activi pe toată schema de mişcare, dar forţa nu este egală pe toată

amplitudinea de mişcare.

Muşchii schemei de mişcare sunt de forţă 0-1

segmentul se poziţionează în poziţie de eliminare a gravitaţiei, cu musculatura în zona alungită;

pe amplitudinea maximă de mişcare – muşchi alungit maxim, se execută pasiv, repetat, întinderi rapide, pe amplitudine cât mai mare, însoţite de comenzi verbale ferme de mişcare a segmentului (declanşarea reflexului miotatic extern);

când muşchiul începe să răspundă, se aplică rezistenţe uşoare, conservându-se însă contracţia izotonică (excitarea circuitului gama şi a fusului neuromuscular);

este importantă sincronizarea comenzii verbale înainte de efectuarea ultimei ăntinderi (sumaţia contracţiei voluntare cu reflexul miotatic).

Muşchi de forţă 2-3

forţă 2 - muşchiul poate realiza mişcarea pe toată amplitudinea în condiţiile eliminării gravitaţiei;

forţă 3 - muşchiul poate realiza mişcarea pe toată amplitudinea şi are forţă suficientă doar pentru învingerea gravitaţiei;

segmentul se poziţionează în poziţie de eliminare a gravitaţiei; solicitarea se începe pe musculatura antagonistă, apoi pe parcursul derulării contracţiei

izotonice la nivelul musculaturii agoniste, se aplică întinderi rapide în diferite puncte ale arcului de mişcare aleator alese, continuându-se cu contracţie izotonică rezistivă până la un nou punct de aplicare a suitei de întinderi rapide.

Muşchi cu forţă 4-5 dar inegală pe întreaga amplitudine de mişcare

se execută contracţie izotonică rezistivă până în punctul cu forţă diminuată, unde se solicită o contracţie izometrică, urmată imediat de o suită de întinderi manuale şi apoi de contracţie izotonică rezistivă, până la următorul punct caracterizat prin deficit de forţă musculară;

prin aplicarea de rezistenţe maximale tuturor componentelor schemei de mişcare, de la distal la proximal, creşte eficienţa acestei tehnici, realizându-se prin inducţie pozitivă stimularea componentei deficitare şi astfel mărindu-se amplitudinea de realizare a mişcării

aplicarea rezistenţei, chiar slabe, este absolut necesară pentru activarea sistemului gama, care menţine întinse fusurile musculare;

izometria asigură o recrutare mai mare a motoneuronilor statici gama; comenzile verbale ferme amplifică răspunsul prin intermediul sistemului reticulat

activator.

Explicaţie neurofiziologică

efectul reflexului miotatic; prin rezistenţa care se aplică mişcării (optimă la F 2-3, maximă la F 4) se facilitează

sistemul gama => aferenţele primare ale fusului vor conduce la recrutăride motoneuroni α suplimentari;

facilitarea prin comenzile verbale care cresc răspunsul prin SRAA.

Secvenţialitatea pentru întărire

este utilizată când există deficit la nivelul unui lanţ cinematic – pentru o anumită componentă a schemei de mişcare, pe un anumit sector sau pe toate componentele schemei de mişcare;

se execută schema de mişcare cu contracţie izotonică, până în punctul unde există componentele musculare puternice, unde se solicită o contracţie izometrică de 5-6 secunde =>

pe parcursul executării izometriei pe musculatura puternică, se continuă mişcarea izotonică pe musculatura slabă;

în acest timp se execută scurte întinderi pe musculatura puternică. izometria se execută în punctul optimal şi se menţine atâta timp cât se performează

contracţia izotonică. pentru flexori punctul optim este în zona mijlocie a arcului de mişcare, iar pentru

extensori în zona scurtată;

tehnica se bazează

pe crearea unui superimpuls prin iradiere de la musculatura mai puternică către musculatura mai slabă <=> creştere a recrutării motoneuronilor alfa şi gama + întinderile repetate determină o creştere a impulsurilor pe aferenţele primare ale fusurilor neuromusculare è contracţie mai puternică;

tehnica poate fi aplicată şi pe schemele simetrice bilaterale, superimpulsul de la membrul controlateral, neafectat, influenţând pozitiv segmentul homolateral, afectat.


fenomenul iradierii de la nivelul motoneuronilor activaţi ai musculaturii puternice – superimpuls creat de izometrie, spre motoneuronii musculaturii slabe;

creşterea recrutărilor de motoneuroni alfa şi gama datorită rezistenţei aplicate; facilitarea prin comenzile verbale care măresc răspunsul prin SRAA.

Inversarea agonistică

constă din realizarea unei secvenţe ritmice de contracţii concentrice şi excentrice, pe o anumită direcţie de mişcare;

se execută o mişcare concentrică, împotriva unei rezistenţe tolerate, până la un anumit punct, când se practică o mişcare excentrică pe o distanţă mică; apoi din nou mişcare concentrică, excentrică etc.;

pentru a mări eficienţa tehnicii se măreşte treptat amplitudinea de execuţie a contracţiilor excentrice – concentrice;

tehnica se bazează

pe efectul contracţiei excentrice care asigură o întindere a fibrelor musculare (extra şi intrafusale) mărind astfel influxul aferenţelor fusale.


contracţia excentrică promovează şi întinderea extrafusală şi pe cea intrafusală => creşte influxul aferenţelor fusale <=> A!!! La muşchii extensori posturali (tonici) contracţia excentrică realizată în zona alungită va declanşa impulsuri în aferenţele secundare ale fusului => influenţe inhibitorii musculare;

creşterea recrutării de motoneuroni alfa şi gama datorită rezistenţei aplicate; facilitarea prin comenzile verbale care măresc răspunsul prin SRAA.

creşterea recrutării de motoneuroni alfa şi gama datorită rezistenţei aplicate;

facilitarea prin comenzile verbale care măresc răspunsul prin SRAA.

Iniţierea ritmică

limitare de mobilitate de cauză hipertonie musculară sau în cazul hipotoniei cu imposibilitatea iniţierii mişcării;

Scop: hipertonie - relaxare musculară hipotonie – menţinerea memoriei kinestezice şi a amplitudinii de mişcare

mobilizare pasivă, pasivo-activă, activ liberă pe întreaga amplitudine a schemei de mişcare;

intensitatea şi ritmul mobilizării sunt funcţie de cauza care stă la baza limitării de mobilitate;

se evită în cazul hipertoniei declanşarea stretch-reflexului; când mişcarea devine posibilă se continuă cu aplicarea unei rezistenţe, care să permită

performarea mişcării pe întreaga amplitudine.

Important !!! Poziţionarea pacientului.

mobilizări lente şi ritmice pe întreaga amplitudine – comenzi verbale ferme şi insistente; se repetă secvenţa de mişcare până când se relaxează musculatura şi/sau pacientul

conştientizează mişcarea cerută; în cazul hipotoniilor - musculatura este facilitată prin întinderi alternative;

comenzi:

relaxează şi lasă-mă pe mine să-ţi mişc; mişcă odată cu mine; mişcă singur; după ce mişcarea se poate face activ => IL.

Mecanism neurofiziologic

cortexul influenţat de comenzile verbale => rol inhibitor asupra tonusului musculaturii hipertone;

echilibrarea tonusului agonist-antagonist în timpul mişcărilor pasivo-active; întinderea alternativă a agonistului şi antagonistului => influenţe excitatorii pentru

musculatura hipotonă.

Mişcarea activă de relaxare opunere

hipotonii musculare care nu permit efectuarea mişcării pe o direcţie; contracţie izometrică a musculaturii agoniste în zona de forţă maximă, urmată de relaxare

bruscă şi suită de întinderi şi de izotonie cu rezistenţă pe întreaga amplitudine; întinderile se fac cât mai brusc şi pe amplitudine pentru declanşarea stretch-reflexului; mişcarea este rapidă. pe direcţia musculaturii slabe, în zona medie sper scurtată, se execută o contracţie

izometrică, Kt. opunând rezistenţă; când izometria este maximă se comandă relaxare bruscă, urmată de o suită de întinderi a musculaturii slabe. La comanda verbală a Kt. pacientul revine activ liber (dacă poate activ cu uşoară

rezistenţă) la poziţia în care musculatura agonistă este maxim scurtată.


fenomenul de coactivare – facilitare simultană a motoneuronilor α şi μ, atunci când contracţia izometrică se efectuează în zona medie spre scurtată;

izometria => creşterea activităţii la nivelul buclei gama => aferenţele primare ale fusului recrutează motoneuroni α suplimentari;

întinderea maximă a musculaturii agoniste => receptorul secundar Ruffini din fus trimite impulsuri facilitatorii;

întinderile rapide => reflex miotatic; contracţia izotonă cu rezistenţă maximală => facilitarea motoneuronilor gama.

Relaxare-opunere

tehnică pur izometrică; se aplică în limitare de mobilitate de cauză contractură musculară sau redoare

postimobilizare; în punctul de limitare musculară se solicită o contracţie izometrică, progresiv crescătoare,

urmată de o relaxare lentă; după relaxare pacientul v-a executa o contracţie izotonică activă, încercând să depăşească punctul iniţial de limitare a mişcării. Dacă forţa muşchiului nu permite execuţia mişcării, aceasta se continuă pasiv;

tehnica prezintă 2 variante, diferenţa fiind de musculatură contractată: RO antagonistă; RO agonistă.

Relaxare-opunere agonistă izometrie a muşchiului pe direcţia limitată, urmată de relaxare lentă şi izotonie;

comenzi: trage/împinge à trage/împinge şi menţine à relaxează à continuă mişcarea

Relaxare-opunere antagonistă izometrie a muşchiului retracturat, urmată de relaxare lentă şi izotonie; comenzi: trage/împinge à împinge/trage şi menţine à relaxează à continuă mişcarea.


durata crescută a contracţiei antagonistului mişcării blocate şi numărul mare de repetări => oboseala unităţilor motorii la placa neuromotorie => scade tensiunea muşchiului antagonist => creşte amplitudinea de mişcare pe direcţia agonistă;

excitarea circuitului Golgi => impulsuri inhibitorii autogene. + descărcările celulelor Renshow => scade activitatea motoneuronilor alfa;

dacă se aplică unor muşchi posturali extensori nu apar efecte inhibitorii; rolul centrilor nervoşi superiori în relaxare; efect de inhibiţie reciprocă pentru antagonist.

Relaxare-contracţie

se aplică în limitarea de mobilitate pe una din direcţiile de mişcare în caz de hipertonie; se realizează mişcarea izotonică până în punctul de amplitudine maximă unde se solicită

pacientului să execute izometrie pe antagonist (împinge/trage şi menţine) şi concomitent să roteze maxim segmentul;

nu se aplică în caz de durere =>creşterea tensiunii musculare este rapidă; se aplică numai antagonistului care limitează mişcarea.


cu cât durata de contracţie izometrică a antagonistului este mai mare cu atât apare mai repede oboseala unităţilor motorii la nivel de placă neuromotorie => tensiunea musculară a antagonistului scade;

excitarea circuitului Golgi => impulsuri inhibitorii autogene => scade activitatea motoneuronilor α;

rotaţia => întinderea prelungită a muşchiului hiperton => relaxează muşchiul contractat.

Stabilizare ritmică

are la bază izometria - cocontracţia; se recomandă în limitarea de mobilitate de cauză algică, redoare postimobilizare sau

contractură musculară; scop: creşterea mobilităţii şi ameliorarea stabilităţii; se execută simultan/alternativ contracţii izometrice (cocontracţie/izometrie), fără pauză

între inversări; la final, după obţinerea contracţiei maxime se solicită relaxare lentă; se repetă de 2-3 ori după care se cere pacientului să execute mişcarea pe întreaga

amplitudine; Comanda: “ţine, nu mă lăsa să-ţi mişc”.


cocontracţia => facilitarea motoneuronilor α şi μ => creşte recrutarea de unităţi motorii corespunzător contracţiei izometrice;

izometria pe muşchii care exeută mişcarea limitată => efect de inhibiţie reciprocă pentru antagonist;

izometria antagonistului mişcării limitate (care este contracturat) duce la oboseala unităţilor motorii la nivelul plăcii neuromotorii => tensiunea în muşchi scade;

excitarea circuitului Golgi => impulsuri inhibitorii autogene. + descărcările celulelor Renshow =>scade activitatea motoneuronilor α ai m.H => scade tonusul la nivelul musculaturii hipertone.

Rotaţie ritmică

Utilizată în deficite funcţionale motorii diverse, hipertonie cu dificultăţi de mişcare activă;

Are la bază mobilizarea pasivă; scop: relaxarea musculaturii hipertone şi ameliorarea mobilităţii; rotaţii ritmice în axul segmentului, stg-dr, pasiv, pasivo-activ timp de 10 sec urmate de

execuţia mişcării; comenzi: relaxează şi lasă-mă pe mine să mişc, mişcă odată cu mine.


cortexul, influenţat de comenzile verbale are rol inhibitor asupra musculaturii hipertone; intrarea în acţiune a reflexului Golgi => inhibă motoneuronii alfa => mecanoreceptorii

locali, articulari şi periarticulari, excitaţi de rotaţie declanşează inhibiţia motoneuronilor alfa ai musculaturii periarticulare.

Contracţie izometrică în zona scurtată se poziţionează segmentul astfel încât musculatura să fie maxim scurtată; rezistenţa este asigurată de mâna kt-tului; se execută suită de contracţii izometrice, cu pauză între repetări. Comenzi: trage/împinge şi menţine, relaxează, trage/împinge şi menţine.

Poate fi precedată de IL şi ILO cu scăderea amplitudinii de mişcare a.î. la final, izometria să fie făcută muşchiului în poziţie scurtată;

Este urmată de SR pentru pregătirea cocontracţiei;

Se execută succesiv pe musculatura tuturor direcţiilor de mişcare la nivelul articulaţiei solicitate.

IL à ILO à Cis à IzA à CC à SR

Izometria alternantă (alternă)

se realizează în puncte alese aleator ale arcului de mişcare; contracţii izometrice scurte, alternante pe agonişti şi antagonişti, fără pauze între

inversări; Comenzi: trage/împinge şi menţine, împinge/trage şi menţine, trage/împinge.

se execută pe toate direcţiile de mişcare permise de articulaţie;

poate fi precedată de ILO↓ şi SR, cu izometrie pe amplitudine dorită a arcului de mişcare agonist (muşchi scurtat).

Stabilizare ritmică

creşterea mobilităţii – algic sau redoare postimobilizare; are la bază izometria → cocontracţia; se execută simultan izometrie pe agonişti / antagonişti, fără pauză între inversări;

se execută de 2-3 ori api se execută activ liber mişcarea pe întreaga amplitudine şi se reia tehnica;

comanda: menţine, nu mă lăsa să-ţi mişc / opune-te direcţiilor de forţă pe care le induc eu.

tehnici fnp (2)

Documents