Asistenţă socială penitenciară

“Naşterea închisorii”Prelegerea 1

Înaintea secolului XVIII- închisorile luau forma unor gropi, mine sau peşteri în care erau închişi cei care îşi aşteptau pedeapsa. Cea mai veche închisoare de acest tip se pare că a existat, potrivit lui Peters (1995), în Egiptul antic, încă din 2050 î.e.n.- închisoarea nu era o pedeapsă în sine, ci, mai degrabă, un moment de tranziţie spre modalităţi de pedepsire descrise de Foucault (1975) ca suplicii. - Cele mai populare pedepse erau acelea care presupuneau un adevărat ritual de executare ce avea ca ţintă corpul uman. În oraşe ca Londra, Sevilia sau Paris, procesiunea începea cu o paradă a condamnatului pe străzi şi anunţarea faptelor. Un moment important era cel al adunării în piaţa publică unde justiţia se înfăptuia în văzul tuturor şi mulţimea prezentă primea o lecţie de morală. Închisoarea reprezenta, deci, o staţie de aşteptare a procesului sau a execuţiei, nicidecum pedeapsa propriu-zisă.

În Bucureşti• un loc preferat pentru execuţii era Târgul Moşilor:

„pentru a avea un efect mai mare la public, execuţia era precedată de „datul prin târg”, cu hotărârea de condamnare atârnată de gât, dezbrăcat până la brâu, cu mâinile legate, tras de un arnăut, iar altul îl lovea pe condamnat, de mai multe ori, pe spate, la fiecare răspântie de drumuri. Exista obiceiul ca acel dus la spânzurătoare să strige cu voce tare „iertaţi-mă fraţilor!”, iar cei cu care se întâlnea îi răspundeau „să fii iertat!”…” (Olteanu, 2002, pg.37).

Finalitatea• Finalul pedepsei putea apoi varia pe un continuum, de la simpla admonestare publică, biciuire sau răstignire a condamnatului pe un stâlp până la mutilarea ori uciderea graduală sau instantanee a nefericitului.

După sec. XVIII• S-a înregistrat un declin al pedepselor corporale administrate în public şi o creştere a pedepselor care, aşa cum observa Foucault (1997), muta accentul din sfera publică spre cea privată. • Ţinta pedepsei nu mai constituia trupul, ci „gândirea, voinţa şi înclinaţiile individului”.• În această perioadă, deportarea devine cea mai atrăgătoare pedeapsă în ţările vest-europene. Destinaţiile obişnuite erau noile colonii, America şi Australia, care aveau nevoie de forţă de muncă ieftină.• Se nasc şi primele case de corecţie pentru infractorii mărunţi, vagabonzi şi prostituate care urmăreau o reformare a infractorilor prin desfăşurarea de munci utile.

Iluminismul• Iluminismul cu toţi reprezentanţii săi de seamă a făcut primii paşi de desprindere a pedepselor de corpul uman. Ideile sale umaniste au condus la o reformă radicală a sistemului de pedepse. • Cesare Beccaria (1764) a fost unul dintre cei care au insistat asupra înlocuirii pedepsei capitale, care are un efect deconstructiv, cu pedepse predictibile şi proporţionale cu gravitatea faptei. • În 1778, Jeremy Bentham propunea un sistem de închisoare inedit – panopticum – care facilita supravegherea permanentă a deţinuţilor, dintr-un turn central, fără ca supraveghetorii să poată fi văzuţi de către captivi. • În aceeaşi perioadă au fost inovate regulamente şi reguli de executare a pedepsei cu închisoarea. Regula tăcerii şi izolatorul de pedeapsă sunt câteva exemple de acest fel.

Panopticum

Alte influenţe• Mişcarea drepturilor omului, ce a culminat cu adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (ONU, 1948), a dus la o accentuare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În acest context, ameninţarea cu pierderea libertăţii a început să fie privită ca un factor important în prevenirea infracţionalităţii.

• Revoluţia industrială a stimulat fără îndoială folosirea la muncă a celor care se făceau vinovaţi de comiterea unor infracţiuni. A apărut astfel conceptul de muncă penală, iar România este bine familiarizată cu aplicaţiile acestuia în locuri precum Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Anacronismul închisorii• Între timp, omenirea a călcat pe lună, reţeaua de Internet a intrat în viaţa milioanelor de locuitori ai Pământului, însă pedeapsa închisoarii a rămas în principiu aceeaşi, ceea ce l-a făcut pe Foucault (1997) să califice închisorile drept „vestigii ale trecutului”.

• Lundstrom (1992) citează pe un membru al personalului unei închisori din Suedia care încapsulează foarte exact şi sintetic anacronismul acestei instituţii:„... Cinci sute de ani în urmă închideam oamenii aşa cum o facem şi astăzi. Progresul nu a

înaintat atât de repede în penitenciare ca în alte domenii. Dar nici nu am investit în închisori aşa cum am investit în alte sectoare ...” p.76

Vezi Istodor, p. 340 – cazul Tîrtan

Naşterea închisorilor în Romănia

• După cucerirea romană, în Dacia Felix s-a aplicat dreptul roman şi în ceea ce priveşte sistemul pedepselor. • Principalele pedepse aplicate în acea vreme erau pedeapsa cu moartea şi trimiterea la cariere de piatră sau în ocne ca „damnati ad metala” (Ciuceanu, 2001, p. 9).

Obiceiul pământului

• Până în secolul XVIII nu s-a putut vorbi despre o legislaţie a pedepselor în Principatele Române, ci despre un obicei al pământului.• Cei care greşeau sau se răzvrăteau împotriva domniei erau fie executaţi, fie închişi pe termen nelimitat în mănăstiri sau schituri. Astfel de mănătiri „populare” ca loc de executare a „osândelor” erau schitul Cernica, Snagov, Pantelimon, Secu etc. (Ciuceanu, 2001). • Hoţii de vite sau hoţii mărunţi puteau fi judecaţi chiar de înalţi ierarhi sau egumeni ai mănăstirilor.

Înainte de Unire

• Sub influenţa iluminismului exprimat în justiţie de Cesare Beccaria, Jeremy Bentham şi alţii, domnitorii Principatelor Române au introdus recluziunea ca sanţiune penală în sine. Printre cei care s-au aplecat asupra problemelor detenţiei a fost şi Mihail Şuţu care cerea Departamentului Criminalionului să fie informat în fiecare zi de sâmbătă asupra stării celor închişi. Acelaşi domnitor a introdus în 1780 elibrarea condiţionată a „condamnaţilor care urmau să fie chezăşuiţi de oameni liberi, răspunzători însă de manifestările celor eliberaţi” (ibidem, p. 10). • Regulamentul temniţelor, bazat pe Regulamentele Organice (1831, 1832), organizează pentru prima dată locurile de detenţie sub vornicul temniţelor, prevede tipurile de recompense şi sancţiuni ce puteau fi aplicate deţinuţilor etc.

După Unirea Principatelor

• După unirea Principatelor, regulementele celor două Principate se unesc în Regulementul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare şi cele de binefacere din România.• Prin acest nou regulemant, se înfiinţează în fiecare închisoare un corp pe paznici de temniţă, se instituie munca ca fiind obligatorie pentru toţi încarceraţii şi se organizează penitenciarele pe mai multe tipuri de închisoare.

Ferdinand Dodun• În 1874 este chemat în România Ferdinand Dodun de Perrieres, reprezentantul Ministerului de Justiţie din Franţa, pentru a soluţiona modern problema închisorilor.• Sub îndrumarea acestui expert, a fost elaborată şi adoptată în acelaşi an Legea asupra regimului închisorilor, lege ce a rezistat până în anul 1929.• Închisorile au fost astfel împărţite pe două categorii: de prevenţie şi de osândă, iar pedepsele aplicabile deţinuţilor au fost stabilite în detaliu. • Un merit deosebit al acestei legi a fost stabilirea regimului auburnian ca regim de executare a pedepsei. Pe scurt, regimul auburnian prevede un regim mixt de executare: pe timp de zi la comun, iar pe timp de noapte în izolare individuală.

• După acest model au fost contruite trei penitenciare: Craiova, Galaţi şi Doftana. Cel din urmă, a fost construit după multe eforturi în 1895, când Prim Ministru şi Ministru de Interne era Lascăr Catargi. • Iniţial, destinaţia sa a fost de închisoare de muncă silnică şi adăpostea 250-300 de deţinuţi. Fiind construit pe sistem auburnian, penitenciarul avea forma unei potcoave şi adăpostea

„închisori celulare cu ateliere de lucru şi celelalte dependinţe, necesare serviciului economic al închisoarei” (Cavaroc, 1932).

Penitenciarul DoftanaGherla

• Se pare ca cel mai vechi penitenciar dintre cele care încă mai există este Penitenciarul Gherla (Monografia sistemului penitenciar românesc, 2002) care are în incintă clădiri din fosta cetate a Gherlei, construită în 1540, de către episcopul de Oradea, George Martinuzzi. • În 1785, împăratul Iosif al II- lea a dat cetăţii destinaţia de închisoare centrală pentru Transilvania – Carcer Magni Principatus Transilvaniae.

Mărgineni• Un alt penitenciar vechi este si cel de la Mărgineni unde, încă de la mijlocului secolului XIX, erau închişi preoţii şi deţinuţii politici ‘care păcătuiseră contra legii şi moralei’. Dupa ce, iniţial, a fost mănăstire, în 1869, Dimitrie Bolintineanu, în calitatea sa de ministru de interne, ordonă transformarea acesteia în închisoare.

Tg Ocna

• În urma vizitei domnitorului Moldovei Grigore Ghica (1849-1856) la ocnele de la Tg. Ocna, acesta rămâne impresionat de soarta osîndiţilor la muncă silnică care trăiau în fundul ocnei la Tg.Ocna şi dă dispoziţie, în 1851, Departamentului Lucrărilor Publice să se construiască o închisoare pentru „ arestaţii ocnelor” care să aibă în componenţă o manufactură şi un paraclis cu hramul Sfântul Grigore Teologul (http://www.spitalul-penitenciar-tg.ocna.go.ro/istoric.htm

Tg OcnaJilava

• Un penitenciar cu o istorie lungă şi remarcabilă este şi Penitenciarul Bucureţti-Jilava, înfiinţat în 1907, în Fortul nr. 13 de apărare a Bucureştilor.• De-a lungul timpului, Penitenciarul Bucureşti Jilava „a adăpostit ” sute de ţărani din judeţul Ilfov, participanţi la răscoala ţărănească din primavăra aceluiaşi an, prizonieri de război şi dezertori, legionari, deţinuţi politici şi, nu în ultimul rând, deţinuti de drept comun.

Asistenţă socială în penitenciar

Cursul nr. 2

Reglementări internaţionale şi europene privind tratamentul deţinuţilorDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului

• adoptată în 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

• prin acest document care recunoaşte „demnitatea şi egalitatea ca drepturi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane” ca „fundament al libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”,• s-a realizat pentru prima dată în dreptul internaţional o legitimitate a preocupării pentru

tratamentul aplicat unei persoane chiar şi în afara graniţelor statului al cărui cetăţean este.

Consiliul Europei• În 1949 se înfiinţează Consiliul Europei ca organism interguvernamental, menit să apere drepturile omului şi domnia legii.• În 1953 intră în vigoare Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care preia şi dezvoltă o serie de prevederi ce au ca obiect drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale ale omului. • Cele mai importante drepturi ce au relevanţă directă asupra resocializării şi reintegrarii sociale a deţinuţilor sunt: art. 3 – interzicerea torturii, a pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante; art. 4 – interzicerea muncii forţate; art. 5 – dreptul la libertate şi siguranţă; art.6 – dreptul la un proces echitabil şi art. 8 - dreptul la viaţă privată, familie, domiciliu şi corespondenţă. • România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr 30 din 18 mai 1994. • La art. 20 din Constituţie se arată că, în cazul unui conflict între dreptul intern şi cel internaţional în materia drepturilor omului, cel din urmă prevalează, recunoscundu-se astfel principiul “self executing” în aplicarea Convenţiei.

Mecanism de implementare• Spre deosebire de ONU, Convenţia dispune de un mecanism care asigură implementarea acesteia în statele membre, format din trei părţi: Comisia Europeană a Drepturilor Omului (înfiinţată în 1954 şi abolită în 1999), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (înfiinţată în 1959) şi Comitetul de Miniştri a Consiliului Europei, format din miniştrii de externe ai ţărilor membre. • Cel mai eficient mecanism de „realizare” a drepturilor omului, în general, şi a drepturilor deţinuţilor, în special, este cel bazat pe activitatea Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

CEDO• Curtea este instanţa care asigură protecţia drepturilor omului prin interpretarea creativă a Convenţiei.

• Unul din principiile importante ce stau la baza activităţii Curţii este cel al subsidiarităţii. Acest principiu prevede că petentul se poate adresa Curţii numai după ce a epuizat toate căile de atac în faţa instanţelor naţionale. Deciziile Curţii sunt opozabile statului şi, deci, obligatorii.

• Un alt aspect important de remarcat din practica Curţii este acela că prin interpretarea şi contextualizarea Convenţiei la condiţiile concrete, Convenţia devine un „instrument viu” (Murdoch, 2006, p. 23). Aşa se explică că CEDO poate decide că aceeaşi faptă este tortură într-o ţară şi rele tratamente aplicate deţinutului în cealaltă ţară. Decizia se fundamentează pe diferenţa dintre standardele de viaţă din ţările respective.

Critica CEDO• Una din criticile aduse activităţii Curţii este că activitatea sa se bazează pe plângeri

individuale şi nu are ca scop o acţiune proactivă în promovarea drepturilor omului. Se ştie că, de multe ori, petenţii au de aşteptat foarte mult până la epuizarea căilor de atac naţionale când se pot adresa Curţii. De asemenea, aşa cum s-a întâmplat în cazul Cotleţ vs. România (2003) deţinuţii pot fi intimidaţi şi chiar opriţi să scrie la CEDO de către autorităţile penitenciare.• Hotărârile CEDO pentru România pot fi găsite pe site-ul Biroului de Informare al Consiliului Europei în România ( www.coe.ro/jurisprudenta.html )

CPT• Pentru a depăşi această limită şi pentru a promova şi alte căi non-judiciare de prevenire a torturii şi relelor tratamente, Consiliul Europei a înaintat în 1987 spre ratificare Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii, a Pedepselor şi Tratamentelor Inumane şi Degradante. România a ratificat Convenţia şi cele două protocoale adiţionale prin Legea nr. 80 / 1994.

CPT• Pornind de la principiul conform căruia protecţia persoanelor private de libertate este mai eficientă prin dialog şi discuţii între autorităţile naţionale şi un organism multidisciplinar independent, format din experţi, Convenţia, încă de la primul articol, prevede înfiinţarea Comitetului european pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, denumit pe scurt CPT.

• Principalul mijloc de acţiune al CPT-ului este arătat un aliniat mai jos: “Prin intermediul vizitelor, comitetul examineaza tratamentul persoanelor private de libertate in

vederea intaririi, daca este cazul, a protectiei lor impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.” (art. 1 alin. 2)

CPT – cale de implementare• În urma acestor vizite, Comitetul întocmeşte un raport pe care îl transmite autorităţilor naţionale, împreună cu o serie de recomandări. • În cazul în care autorităţile naţionale refuză să ia măsuri pentru îndreptarea aspectelor deficitare, Comitetul poate publica un comunicat în care sunt arătate public aspectele negative identificate.• Acest mijloc nu mai este la fel de eficace ca în trecut, deoarece în ultima vreme toate rapoartele de vizită au fost publicate. • De altfel, acest mijloc de coerciţie nu a fost utilizat decât de patru ori (de două ori pentru Federaţia Rusă şi de două ori pentru Turcia). Rapoartele CPT-ului pot fi găsite în rapoartele anuale ale CPT-ului publicate pe site-ul: www.cpt.coe.int

Interdependenţa instrumentelor CE• După cum se poate observa, mijloacele de monitorizare şi implementare a Convenţiei Europeane pentru Prevenirea Torturii, a Pedepselor şi Tratamentelor Inumane şi Degradante par a fi limitate, însă toate instrumentele Consiliului Europei, Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor Unite trebuie privite ca fiind interconectate şi în interdependenţă.

• Spre exemplu, o modalitate prin care CPT poate fi eficient în protecţia drepturilor persoanelor private de libertate este prin utilizarea rapoartelor sale de către Curtea Europeană a

Drepturilor Omului. Pe rolul acestei instanţe au fost deja cazuri în care Curtea a emis decizii citând din rapoartele periodice sau din standardele CPT-ului (ex. Dougoz vs. Grecia).

• Dacă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Regulile Penitenciare Europene etc. cuprind reglemetări generale, uneori chiar imprecise, standardele CPT au meritul de a fi extrem de precise. Spre exemplu, acestea merg uneori până la detalii ca „deţinuţii trebuie să desfăşoare o activitate utilă în afara celulei timp de cel puţin 8 ore pe zi”. Chiar dacă astfel de standarde nu sunt

Ansamblul regulilor minime de tratament al deţinuţilor

• Ansamblul regulilor minime de tratament al deţinuţilor adoptat în 1955 de către Organizaţia Naţiunilor Unite • a reprezentat, la momentul respectiv, un progres semnificativ în sensul umanizării condiţiilor de detenţie. • Este, de asemenea, pentru prima dată când sunt stipulate explicit drepturile deţinutului. Se stabilesc, astfel, condiţiile de primire a deţinuţilor, de repartizare şi tratament individualizat, drepturile de vizită, corespondenţă, pachete, asistenţă medicală şi sunt identificate modalităţile de disciplinare şi recompensare.• Însă, din punct de vedere al abordării activităţii de resocializare / reabilitare, documentul are limite serioase, bazându-se pe principiul scoaterii individului disfuncţional din sistemul social, repararea lui în laboratoarele penitenciarului şi, apoi, redarea sa societăţii. • Izolarea individului de restul societăţii este văzută ca fiind esenţa pedepsei, iar vizitele, corespondenţa şi alte drepturi care ţin de legătura cu exteriorul sunt considerate favoruri sau recompense. Mai mult, acordarea acestor privilegii este condiţionată de posibilităţile practice ale penitenciarelor.

Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 asupra Regulilor Europene privind Penitenciarele

• Filosofia exprimată de Ansamblul regulilor minime (ONU, 1955) a fost corectată de Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 privind regulile penitenciare europene, din 12 februarie 1987, care, la regula 64 accentuează ideea că „închisoarea, prin privarea de libertate pe care o presupune, este pedeapsa în sine”.• Într-o asemenea formulare, mesajul către deţinut este că „eşti condamnat la închisoare ca pedeapsă şi nu pentru a fi pedepsit”.

Regimul penitenciar• Următoarea regulă defineşte şi mai clar obiectivele regimului penitenciar:

„Regula 65:• Toate eforturile trebuie depuse pentru a se asigura că regimurile instituţiilor sunt orientate spre:• a se asigura că condiţiile din penitenciar sunt compatibile cu demnitatea umană şi sunt la

standarde acceptabile în comunitate;• să minimalizeze efectele negative ale încarcerării şi diferenţele dintre viaţa de penitenciar şi cea din libertate care au tendinţa de a diminua respectul de sine şi simţul răspunderii personale la deţinuţi;• să susţină şi să consolideze acele legături cu rudele sau cu comunitatea care vor fi în interesul deţinuţilor şi familiilor acestora;• să ofere oportunităţi deţinuţilor să-ţi dezvolte abilităţile şi aptitudinile care îi vor ajuta să se reintegreze cu succes după liberare ” .

Abordarea generală• Filosofia pedepsei cu închisoarea s-a schimbat radical, conceptul central fiind al normalizării vieţii deţinutului. Închisoarea reprezintă, în economia drepturilor suspendate (Foucault, 1997), o privare a persoanei de dreptul la libertate, celelalte drepturi civile şi politice, compatibile cu această stare, fiind exercitate în continuare. • Conceptul central exprimat de noua filosofie a pedepsei cu închisoarea este „custodie pozitivă” în care accentul cade asupra condiţiilor umane de detenţie. • Principalul obiectiv al tratamentului este de a diminua efectele distructive ale încarcerării prin încurajarea contactelor cu exteriorul penitenciarlui, prin educaţie şi dezvoltarea resurselor în vederea reintegrării sociale a deţinutului.

Deţinutul ca cetăţean activ• Individul nu mai este izolat de societate, ci este ancorat în continuare în viaţa comunităţii şi a familiei din care face parte. Deţinutul rămâne, astfel, un cetăţean responsabil în cadrul comunităţii:Regula 43• Li se va permite deţinuţilor să comunice cu familiile lor şi, în funcţie de nevoile de tratament şi securitate, cu reprezentanţi ai organizaţiilor din comunitate. Li se va permite , de asemenea, să fie vizitaţi de către aceştia cât mai des posibil. • Pentru a încuraja contactul cu lumea exterioară trebuie să existe un sistem de concedii penitenciare, în concordanţă cu obiectivele de tratament arătate la Regula 65.Regula 66• se va asigura că activităţile vor fi organizate în aşa fel încât să dezvolte contactele deţinuţilor cu oportunităţile din comunitate, în vederea creşterii posibilităţilor de reintegrare socială după liberare.

Planificarea executării pedepseiO altă contribuţie semnificativă a Regulilor Penitenciare Europene la regimul de tratament al

deţinuţilor este planificarea executării pedepsei. Conceptul, ca atare, nu apare în textul recomandării, însă procedeul este descris în mai multe reguli:

Regula 101. Imediat după recepţia celor condamnaţi, va fi pregătit şi aprobat de către director un raport

cu informaţii relevante despre situaţia persoanei şi programele de pregătire la care vor participa toţi deţinuţii condamnaţi la închisoare pe un termen rezonabil. Scopul acestui raport este de pregătire pentru liberare.

3.Rapoartele şi informaţiile despre deţinuţi vor fi păstrate individual, actualizate regulat şi se va respecta confidenţialitatea informaţiilor.

Regula 68• Imediat după recepţia deţinuţilor şi după evaluarea personalităţii fiecărui deţinut, va fi pregătit un program de tratament în funcţie de informaţiile obţinute despre nevoile individuale, capacităţile şi resursele acestuia şi având în vedere, în mod special, proximitatea faţă de rude.

Critici• Principala critică adusă Recomandării Consiliului Europei nr. (87) 3 are ca ţintă limbajul oarecum imprecis al acestui document. Murdoch (op. cit. p. 34-35) identifică cel puţin două categorii de formulări eronate. În primul rând, documentul abundă în formulări vagi (ex. un anumit principiu trebuie respectat „pe cât posibil”). În al doilea rând, în textul Recomandării apar formulări evaluative susceptibile de interpretare şi implementare diferite de la stat la stat (ex. formule de tipul „adecvat”, „normal”, „dezirabil” etc.). • O altă critică se referă la abordarea documentului axată în special pe normalizarea condiţiilor de detenţie în raport cu condiţiile din societatea liberă şi nu pe resocializarea şi reintegrare socială a deţinuţilor (a se vedea aici principalul obiectiv al tratamentului).

Recomandarea Consiliului Europei nr. (2006) 2 asupra Regulilor Europene privind Penitenciarele

• Pentru a reorienta filosofia execuţional penală spre scopul reintegrării sociale a fostului deţinut, precum şi pentru a încorpora progresele sociale şi practica CEDO şi a CPT-ului, în 2006, Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat un nou set de reguli penitenciare europene.

PrincipiiNoua orientare spre reabilitare şi reintegare se poate desprinde încă din enunţarea principiilor de

bază ale documentului:• toate persoanele private de libertate trebuie tratate în sensul respectării drepturilor omului;• persoanele private de libertate îşi păstrează toate drepturile ce nu le-au fost suspendate prin hotărâre judecătorească ori prin încarcerarea lor;• restricţiile aplicate persoanelor private de libertate trebuie să fie minime şi proporţionale cu obiectivul legitim al sentinţei;• condiţiilor de detenţie care au impact asupra drepturilor omului nu pot fi justificate prin lipsa resurselor;• viaţa în penitenciar trebuie să se apropie cât mai mult cu putinţă de viaţa din comunitate;• detenţia trebuie organizată în aşa fel încât să faciliteze reintegrarea indivizilor în societatea liberă;• cooperarea cu serviciile din lumea exterioară şi cu societatea civilă trebuie încurajată cât mai mult;• personalul de penitenciar desfăşoară un serviciu public important şi, prin urmare, recrutarea, pregătirea şi condiţiile de lucru trebuie să fie de aşa natură încât să poată menţine standarde înalte ale serviciilor acordate deţinuţilor;• toate penitenciarele trebuie să facă obiectul unor inspecţii regulate şi a unei monitorizări independente.

Noua abordare• Obiectivul central al regimului nu mai este reprezentat de diminuarea efectelor distructive ale încarcerării, ci de „... scopul de a susţine persoanele condamnate spre a duce o viaţă în

concordanţă cu legea” (Regula nr. 102.1). • În aplicarea regimului, un rol important revine procesului de planificare a sentinţei, proces ce este de astă dată denumit explicit şi descris în câteva reguli succesive. • Ca o metodă nouă de resocializare, deţinuţii pot fi incluşi în programe de justiţie restaurativă şi de reparaţii aduse victimelor.

Legătura cu exteriorul• Sistemul de concedii penitenciare face parte din regim şi nu din aparatul de recompense ce pot fi acordate deţinuţilor merituoşi. • De asemenea, legătura deţinuţilor cu tot ceea ce înseamnă lumea experioară are o bună reprezentare în textul Recomandării. Deţinuţii trebuie să fie repartizaţi să îşi execute pedeapsa cât mai aproape de domiciliul lor şi trebuie să fie consultaţi atunci când se pune în discuţie transferarea lor (Regulile nr. 17.1, 17.2). • Vizitele în penitenciar au scopul de a menţine legăturile deţinutului cu familia şi trebuie organizate „în condiţii cât mai normale”. (Regula nr. 24.4).

Alte aspecte

• Recomandarea nr. R (2006) 2 acordă o atenţie deosebită femeilor, copiilor, persoanelor deţinute cu tulburări mentale, precum şi celor care au trăit experienţe de abuz fizic, psihic sau sexual.

Concluzii• Funcţiile penitenciarului au fost reechilibrate în sensul orientării penitenciarului şi spre scopuri umaniste - reintegratoare. • Cele trei obiective centrale ale penitenciarului – securitate, siguranţă şi resocializare – sunt prezentate ca fiind deopotrivă importante şi în strânsă interdependenţă.

“Reeducarea” în penitenciarele româneşti

Cursul nr. 3

Scopurile închisorii incapacitare/izolare, prevenţia generală a comiterii de infracţiuni şi reforma sau resocializarea deţinuţilor

Asistentul social

Poate fi înscris în zona de reformare/resocializare a deţinuţilorConcepţia faţă de pedeaspă, rolul ei şi modalităţile de “recuperare”

Sub semnul timpului, Developate în câteva legi şi regulamente, printre care:

Legea asupra regimului închisorilor1874

Ferdinand Dodun de Perrieres înfiinţează pe lângă fiecare închisoare, în scopul „reformării morale a condamnaţilor”, aşa numitele „comisii de priveghere” sau „societăţi de patronare liberă”. aveau ca scop desfăşurarea unor activităţi de moralizare-educare în interiorul închisorii, precum şi preluarea fostului deţinut după liberare şi asistarea lui în vederea obţinerii unui adăpost şi a unui loc de muncă.

Regulamentul general pentru penitenciarele centrale din 24 mai 1874 se construieşte în jurul ideii că asprimea pedepsei îl va determina pe condamnat să renunţe la activitatea infracţională. Activitatea de resocializare a deţinuţilor avea o importanţă periferică şi includea folosirea la muncă a deţinuţilor, „ învăţarea unei meserii, lectura cărţilor religioase şi învăţarea cititului după abecedar ” (Sterian, 1992).

Legea penitenciarelor şi institutelor de prevenţiune din 29 mai 1929, ce a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1930

a fost una dintre cele mai moderne legi de executare a pedepsei cu închisoarea, prevede instituirea unui regim progresiv de executare a pedepsei, cu trecerea deţinutului de la un regim aspru la unul mai blând pe măsură ce execută o parte din pedeaspă şi dovedeşte o îndreptare.

Reeducarea în Legea din 1929 Intervenţiile de resocializare se concentrază în jurul ideilor de „instrucţiune şi educaţiune”. Aşa cum se arată în art. 27 „mijloacele de instrucţine şi educaţiune vor trebui să funcţioneze în vederea îmbogăţirii cunoştinţelor a deşteptării şi dezvoltării sentimentelor frumoase, formării caracterului, a întăririi voinţei deţinuţilor şi internaţilor şi a pregătirii lor pentru o viaţă liberă onestă”. Instrucţia şcolară este obligatorie pentru minori şi pentru adulţii condamnaţi la peste 6 luni de închisoare care nu au urmat cursurile primare. Principalele materii de învăţământ predate sunt: scrisul, cititul, religia, noţiuni de aritmetică şi geometrie, istoria şi geografia României, noţiuni de ştiinţe naturale. Se predă, de asemenea, şi „muzica vocală sau instrumentală, de preferinţă cea religioasă”. O altă metodă de instrucţie şi educaţie este cea a „cuvântărilor cu caracter instructiv şi moral ” susţinute de către cadre ale penitenciarelor sau membrii societăţilor de patronaj. Îndrumarea morală se realizează prin intermediul prelegerilor religioase.

Organizarea muncii de reeducaredupă Legea din 1929

Este pentru prima dată în legislaţia romnească când se prevede într-o lege de executare înfiinţarea unei „Direcţiuni a îndrumărilor” în cadrul Administraţiei centrale a penitenciarelor şi institutelor de prevenţiune. Unul dintre serviciile acestei direcţii este cel de „educaţiune şi instrucţiune” care are ca scop „privegherea activităţii desfăşurate de organele însărcinate cu instrucţiunea şi moralizarea, potrivit datelor cuprinse în dosarul antropologic al fiecărui deţinut sau internat”. Din păcate, această organizare nu era reflectată şi la nivelul penitenciarelor. Învăţătorii, preoţii, preoţii învăţători, maeştrii penitenciarelor nu erau organizaţi în servicii sau birouri ale penitenciarului, ceea ce făcea ca activitatea lor să nu fie sistematizată şi bine coordonată.

Regulamentul asupra regimului de executare a pedepselor din 21 aprilie 1938 introduce un capitol distinct - „Măsuri de educaţie” – în care sunt individualizate mijloacele de educare a condamnaţilor: scrisul, cititul, munca, şezătorile etc.

Partidului Popular Comunist

activitatea de reeducare poate fi sintetizată, aşa cum se arată într-un articol publicat în revista „Probleme penitenciare”: „reeducarea nu se poate realiza atâta timp cât deţinuţii politici, cei mai odioşi duşmani ai clasei muncitoare şi ai Republicii, nu vor fi trataţi cu acea justă ură de clasă şi atâta timp cît adaptarea morală şi pregătirea deţinuţilor de drept comun, victime ale societăţii burghezo-moşiereşti bazată pe exploatare, va fi neglijată ”. (citat de Sterian, 1992).

Regulamentul pentru aplicarea regimului penitenciar, din 1952 şiRegulamentul privind primirea, deţinerea, regimul şi supravegherea în lagăre şi colonii,

din 1955 Ambele regulamente tratau superficial reeducarea sau chiar o excludeau din componenţa lor, fiind concentrate pe constrângerea sau eliminarea fizică a anumitor categorii de deţinuţi. Sarcina lagărelor şi coloniilor, aşa cum se arată la art. 3 din ultimul Regulament, este de

“a izola şi păzi pe condamnaţi, de a-i pune în imposibilitatea să săvârşească orice fel de acţiuni care ar putea aduce prejudicii statului de democraţie populară, de a reeduca pe condamnaţi prin muncă, de a-i obişnui cu ordinea şi de a-i califica în diferite meserii, pentru ca, după expirarea termenului de pedeapsă ei să devină elemente folositoare socieatăţii ”.

la art. 96 se arată că activitatea de reeducare are ca scop “întărirea regimului şi disciplinei între condamnaţi, ridicarea productivităţii muncii şi educarea lor spre a deveni elemente folositoare societăţii”.

Concluzii asupra celor două regulamente

Se poate desprinde cu uşurinţă mentalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea centrată pe valori de muncă, disciplină şi productivitate. Reeducarea nu mai reprezenta o exigenţă de siguranţă publică, ci de transformarea infractorilor în elemente folositoare şi productive. Se simţea deja suflul industrializării masive ce reclama forţă de muncă suplimentară. Coloniile erau împărţite în: mine, Canal, baraje şi agricultură (Ciuceanu, 2001). În 1953 s-a înregistrat apogeul numărului de persoane trimise în coloniile de muncă, şi anume 11.913 persoane(ibidem, p. 18). Asprimea Regulamentului şi îndârjirea în a lupta împotriva „bandiţilor”, a acelor duşmani ai regimului de democraţie populară se poate demonstra şi prin prevederile art. 133 şi 134 în care se arată că decesul condamnaţilor se anunţă familiilor dar nu se precizează locul de înmormântare. Cadavrele decedaţilor nu se încredinţează familiilor acestora.

Fenomenul Piteşti

În perioada 1952-1962 sunt angajate în penitenciare şi colonii de muncă personaje sinistre, cele mai multe fără nici o pregătire şcolară adecvată. Din mărturii şi lucrări de memorialistică (Jela, 1999; Roşca, 1998; Ciuceanu, 2001) rezultă că frecvent reeducarea şi chiar conducerea unor penitenciare erau asigurate de către persoane recrutate din rândul ţăranilor, ridicaţi la gradul de ofiţer peste noapte. Întâlnim, astfel, cazuri cum sunt: Constantin Avădanei, fost cioban, devenit ofiţer la Penitenciarul Gherla, Petrache Goiciu, fost lăcătuş CFR, comandant la Galaţi, Constantinescu Marin, plăpumar, devenit părintele reeducării de la Piteşti (Ciuceanu, 2001).  

Regulamentul privind aplicarea regimului în locurile de deţinere 1962

o revenire spectaculoasă a penitenciarelor la activităţile culturale promovate în 1938: organizarea cursurilor de calificare, activităţi sportive, înfiinţarea unor biblioteci etc. Scopul general al Direcţiunii Generale a Penitenciarelor era acelaşi ca în Regulamentul din 1955: „asigurarea executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate, folosirea muncii deţinuţilor şi internaţilor în anumite ramuri ale economiei naţionale, în vederea educării lor pentru a deveni elemente folositoare societăţii ”.

Serviciul Educării

Serviciul Educării îşi desfăşoară activitatea sub „îndrumarea Direcţiei Politice şi a

Direcţiei Generale a Penitenciarelor ...”(art. 71). Se păstrează deci caracterul politic al reeducării în care pe lăngă alfabetizare, calificare, muncă etc. , prelegerile moralizatoare au un loc central. Legea şi Regulementul din 1962 au reprezentat o relaxare a regimului şi o dezvoltare a activităţilor de reeducare ce au pregătit marea amnistie din 1964 .

Legea nr. 23 / 1969

Influenţa Ansamblului regulilor minime de tratament al deţinuţilor, adoptat de Naţiunile Unite la 30 august 1955, s-a simţit în special cu ocazia adoptării Legii nr. 23 / 1969 şi a Regulamentului de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2282 / 1969, aflat în vigoare până la sfărşitul anului 2006.

au fost consacrate legislativ procedura de primire a condamnaţilor, repartizarea, reeducarea, condiţiile de muncă, drepturile şi obligaţiile deţinuţilor şi modalitatea de realizare a asistenţei postexecutorii.

Asistenţa post-penală

Este de remarcat preocuparea legiuitorului faţă de problema asistenţei post-liberare. La art. 14 al Legii nr. 23 / 1969 sunt descrise mecanismele şi drepturile foştilor deţinuţi care, aplicate, puteau creşte considerabil şansele de reintegrare ale acestora. Încadrarea în muncă a foştilor condamnaţi este asigurată de organele Ministerului Muncii şi a direcţiilor judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale de pe lângă comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti. Dacă la data liberării condamnatul era invalid de gradul I sau II era îndreptăţit să primească un ajutor lunar. Din păcate, aceste prevederi au căzut în desuetudine după 1989, nefiind înlocuite cu nimic eficient.

Legea nr. 23 şi valorile socialismului

Cele mai multe recomandări din Ansamblul de reguli minime de tratament al deţinuţilor au fost, însă, filtrate de o politică penală centrată pe valorile socialismului. La art. 52 din Codul penal al României, adoptat în 1969 şi aflat încă în vigoare, se declară că: „(1) Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. (2) Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului ”.

pedeapsa are două componente: constrângerea infractorului sau a potenţialilor infractori să nu comită infracţiuni şi reeducarea condamnatului. Termenul de „reeducare ” nu este folosit aici întâmplător, el subliniind ideea că producerea infracţiunii este în exclusivitate în sarcina infractorului şi că încălcarea normelor penale reprezintă numai un semn de inadaptare a individului la societate. Cauzele structurale ale infracţionalităţii (oportunităţi inegale, sărăcie, polarizare socială, lipsa oportunităţilor etc.) fiind nerecunoscute în societatea „multilateral dezvoltată”.

Munca şi reeducarea

La art. 56 Cod pen. se arată că: „(1) Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaţia condamnatului de a presta o muncă utilă, dacă sunt apţi pentru aceasta, pe acţiunea educativă ce trebuie desfăşurată faţă de condamnaţi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. (2) Toate aceste mijloace trebuie folosite în aşa fel încât să conducă la reeducarea celor condamnaţi”. Cuvântul cheie este, aşadar, „muncă”. Nu este de mirare că la art. 5 din Legea 23 / 1969 se subliniază încă o dată că

„reeducarea condamnaţilor se realizează prin muncă” şi că „reeducarea condamnaţilor se realizează prin calificarea sau recalificarea într-o meserie, desfăşurarea unor activităţi cultural educative, precum şi prin stimularea şi recompensarea celor care sunt stăruitori în muncă şi dau dovezi temeinice de îndreptare ”.

Asistenţă socială penitenciară Cursul nr. 4

Legea nr. 275 / 2006

privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

- Reprezintă o revenire a legislaţiei execuţional penale la valorile exprimate în Legea din 1929.- Se prevede revenirea la regimul progresiv şi regresiv de executare a pedepsei,- Sunt arătate în mod distinct drepturile şi obligaţiile deţinuţilor,- Enumeră o serie de principii deosebit de importante în stabilirea cadrului general de executare a pedepselor (ex. respect pentru demnitatea umană, interzicerea torturii şi a relelor tratamente etc.),

- Înfiinţează în fiecare penitenciar o comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepsei.

Regimul de executare a pedespei• Regimul reprezintă ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepsei.

• Regimurile de executare sunt:• Regimul de maximă siguranţă,• Regimul închis,• Regimul semideschis• Regimul deschis.• Regimul se diferenţiază în raport cu:– Gradul de limitare a libertăţii,– Modul de desfăşurare a activităţilor ,– Condiţiile de detenţie.

Comisia de individualizare a executării pedepsei• Compusă din: directorul penitenciarlui, directorul adjunct, medicul, şeful serviciului socio-educativ, consilier de probaţiune, psiholog şi educator.• Se întruneşte imediat după depunerea deţinutului, după evaluarea serviciului socio-educativ.• Re revizuieşte la fiecare 6 luni,

• Plângerea la judecătorul delegat.

• Un alt rol: propunerea pentru liberarea condiţionată

Individualizarea regimului de executare

Ţine seama de următoarele aspecte:

• Conduita,

• Vârsta,

• Personalitatea,

• Starea de sănătate şi

• Posibilităţile de integrare în societate.

Scopul individualizării:• Repartizarea pe grupuri de deţinuţi

• Pentru repartizarea la programe şi activităţi de consiliere, educaţie, asistenţă socială,

• Pentru instruirea şcolară,

• Pentru formarea profesională.

• Fiecare deţinut are un plan de evaluare şi intervenţie educativă !!!

Programele de resocializare:

• Sunt realizate de către serviciile de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială,

• Cu participarea consilierilor de probaţiune,

• Şi a voluntarilorReeducarea

• Activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială,

• Bibliotecă,

• Şcolarizare,

• Formarea profesională.Legătura cu exteriorul

• Corespondenţă şi pachete,

• Vizite,

• Vizite conjugale,

• Permisii.

Critici cu privire la relaţia cu exteriorul

• Permisiile sunt prevăzute ca recompense,

• Nu sunt prevederi referitoare la asistenţa postpenală.

• Activitatea de resocializare şi reintegrare socială este expediată în 3 articole de lege, urmând ca aceasta să fie detaliată în legislaţia secundară.

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275 / 2006• ART. 6Scopul executării pedepselor privative de libertate• Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop asistarea persoanelor private de libertate, în vederea reintegrării lor sociale si a prevenirii săvârsirii de noi infracţiuni.

• ART. 174Conţinutul activităţilor de educaţie si intervenţie psihosocială(1) Activitatea de educaţie si intervenţie psihosocială se face în baza planificării executării

pedepsei si are drept scop asistenţa în vederea reintegrării sociale a persoanelor private de libertate. Aceasta cuprinde următoarele arii de intervenţie:

a) adaptarea la condiţiile privării de libertate;

b) instruire scolară si formare profesională;c) activităţi educative si recreative;d) asistenţa socială;e) asistenţa psihologică;f) asistenţa religioasă;g) pregătirea pentru liberare.(2) Comisia prevăzută în art. 14 din Lege elaborează si aprobă, pe baza oferteide activităţi, planul individualizat de evaluare si intervenţie educativă.(3) Aceste activităţi se desfăsoară individual sau în grup, în interiorul sau înexteriorul locului de deţinere, în condiţii cât mai apropiate de viaţa din comunitate.

Planul de evaluare şi intervenţieART. 175Planul de evaluare si intervenţie educativă(1) Administraţia locului de deţinere, în urma evaluării si identificării necesităţilor individuale ale

persoanei private de libertate si în funcţie de posibilităţile instituţiei, este obligată să organizeze activităţi de educaţie si intervenţie psihosocială, ţinând cont de natura infracţiunii comise, durata privării de libertate, regimul de executare, gradul de risc, vârstă, stare de sănătate fizică si mintală.

(2) Pentru fiecare persoană privată de libertate se întocmeste un plan de evaluare si intervenţie educativă, care este adus la cunostinţă, sub semnătură, persoanei private de libertate.

(3) Planul de evaluare si intervenţie educativă cuprinde date biografice, informaţii despre mediul de provenienţă, istoricul infracţional, date despre nivelul de instruire scolară si profesională, date psihologice de interes general sau profilul psihologic. În funcţie de acestea se stabilesc ariile de intervenţie individualizată.

(4) Planul se adaptează la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atenţie specială categoriilor vulnerabile.

(5) La activităţi pot participa, în calitate de colaboratori, consilieri deprobaţiune, voluntari si reprezentanţi ai societăţii civile.

Carantina• ART. 176Activităţi în perioada de carantină si observare

Programele derulate în perioada de carantină si observare au ca scop cunoasterea normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relaţiile cu alte persoane si cuprind activităţi individuale sau colective desfăsurate de administraţia locului de deţinere.

Modul de organizare a activităţii de educaţie • ART. 183Modul de desfăsurare a activităţii de educaţie si intervenţie psihosocială

Activităţile de educaţie si intervenţie psihosocială se desfăsoară individual sau colectiv, pe

module educaţionale, fiind structurate de regulă în programe de tip obligatoriu, opţional sau facultativ. Programele de tip obligatoriu desfăsurate cu persoanele private de libertate se stabilesc de către comisia prevăzută de lege.

Întrebări:• Credeţi că există o coerenţă între scopul declarat al închisorii şi activităţile descrise în Regulamentul de aplicare al Legii nr. 275 / 2006 ?• Din lege şi din regulament rezultă în mod clar care sunt activităţile de asistenţă socială ?

• Care credeţi că este rolul asistentului social în penitenciar ?

Asistenţă socială penitenciară

Despre lumea captivilorsau

Efectele încarcerării

Cursul nr 5

Argument

Intervenţia asistentului social nu într-un mediu abstract, ci dominat de “structuri şi forţe sociale” ce pot determina reacţii independente de personalitatea participanţilor – experimentele Zimbardo şi Milgram.

„structurile distructive nu au nevoie de persoane rău intenţionate pentru a aplica tratamente traumatizante celor aflaţi în grija lor” ci „răul” se naşte din structurile profunde ale închisorii.

Existenţa unei subculuri carcerale care se opune de obicei influenţei autorităţilor. 1. Viziunea sociologică: Sykes şi Goffman

Goffman (1961) - închisoarea ca pe o instiuţie totală, adică „drept un loc în care îşi desfăşoară viaţa şi activitatea un număr mare de indivizi cu statut similar, despărţiţi de restul societăţii pentru o perioadă de timp apreciabilă şi care duc împreună o viaţă strict delimitată, reglementată oficial de către instituţie” (p. 11). închisoarea are tendinţe delimitatorii, adică de restrangere sau chiar interzicere a interacţiunilor sociale dintre instituţionalizaţi şi lumea exterioară. Demersurile de prevenire a evadării includ tactici sau ritualuri precum percheziţia, paza din turn, numărarea periodică a deţinuţilor, verificarea gratiilor etc. Multe dintre acestea s-au transformat în aşa numite „ritualuri iraţionale” deoarece nu s-au dovedit eficiente practic, dar fac în continuare parte din arsenalul de ceremonii specific

închisorii. Delimitarea de exterior este dublată de o „separaţie fundamentală” (Goffman, p.18) între grupul de instituţionalizaţi şi personalul de supraveghere. Separaţia dintre cele două grupuri are la bază o serie de stereotipuri antagonice ce împiedică o comunicare autentică. Pe acest fond, este posibil controlul comunicării între captivi şi gardieni (viziune diferită de a lui Sykes).

Dărămarea graniţelor Caracteristică importantă a instituţiei totale este dărâmarea graniţelor care separă cele mai importante sfere ale vieţii: odihna, recreerea şi munca. În cazul închisorii, toate aceste aspecte se desfăşoară în acelaşi loc, sub autoritatea aceleaişi instituţii. Fiecare activitate din cadrul acestor faze se desfăşoară în imediata vecinătate a unui număr mare de participanţi, iar aceştia sunt trataţi identic. Modul de realizare a activităţilor este clar prescris prin regulamente impuse „de sus”.

Sykes (1958) Caracteristicile închisorii ca instituţie totală pot crea mitul unui control absolut al gardienilor asupra masei de deţinuţi. După ce a studiat timp de trei ani într-o închisoare de maximă securitate din Statele Unite (Trenton Prison), Sykes (1958) avansează ideea conform căreia „dacă plasezi împreună mai mulţi indivizi care au aceleaşi probleme într-un mediu izolat şi restrictiv, se va naşte o ordine socială unică” (p.64). Interacţiunile sociale stabilite între deţinuţi şi între deţinuţi şi gardieni dau naştere unei culturi penitenciare proprii care se opune în bună măsură ordinii absolute pe care încearcă să o instituie regulamentele şi gardienii.

Puterea În opinia lui Sykes (op. cit.) puterea se bazează pe autoritate, iar autoritatea prezintă cel puţin două elemente: legitimitatea de a emite ordine şi simţul datoriei. În cazul deţinuţilor, cel din urmă lipseşte. Deţinuţii pot recunoaşte legitimitatea emiterii ordinelor de către administraţie, dar nu simt obligaţia de a se supune acestora. Acesta este primul dintre „defectele puterii” la care se referă Sykes – absenţa sentimentului de datorie

Alte defecte ale puterii Precaritatea mecanismului de recompense-pedepse precum şi de imposibilitatea utilizării forţei fizice de către gardieni. Gardienii reprezintă ultima falangă a sistemului represiv care are contact direct cu deţinuţii. Performanţele acestora sunt măsurate în funcţie de ordinea pe care reuşesc să o menţină în rândul grupului de deţinuţi de care răspund. Insubordonarea deţinuţilor este interpetată ca fiind incompetenţa gardianului de a menţine ordinea. Prin urmare, gardianul nu se poate sustrage principiului reciprocităţii conform căruia, în schimbul subordănării, acesta acordă semioficial anumite privilegii. Deşi are la îndemână un sistem de recompense şi pedepse, deşi are protecţia regulementelor, gardianul este în situaţia de a face târguri, de a negocia şi de a cumpăra obedienţa în unele aspecte pentru a trece cu vederea nesubordonarea în alte

aspecte. Aşa se naşte un paradox al puterii conform căruia gardienii pot menţine dominaţia numai dacă se lasă corupţi.

Adaptarea secundară - Goffman demonstrază aceeaşi tendinţă a instituţionalizatului de a obţine satisfacţii interzise sau satisfacţii permise dar prin mijloace interzise. Aceste practici, recunoscute ca fiind „secrete ale cunoscătorilor” sau „şmecherii”, oferă instituţionalizatului sentimentul că este în continuare stăpânul propriilor decizii, sentiment deosebit de important în conservarea sentimentului identităţii personale. Exemplu: aşa numita „stratificare de bucătărie”, ca formă rudimentară de stratificare socială. Această stratificare seminoficială a instituţionalizaţilor are la bază accesul diferenţial la produse. De obicei, cei care lucrează la bucătărie, la atelierul mecanic al închisorii etc., au acces la anumite bunuri ce au căutare în sistemul pieţei neoficiale a închisorii. Accesul lor la aceste bunuri rare le conferă un status ridicat în ierarhia captivilor.

Fraternitate - Goffman Fiind obligaţi la intimitate şi la un tratament egal, între instituţionalizaţi se naşte un sentiment de fraternitate (Goffman, op. cit. p.58) ce marchează un moment important în cariera morală a instituţionalizatului. Percepţia iniţială a noului venit în penitenciar cu privire la ceilalţi infractori se schimbă, iar aceştia nu mai sunt definiţi după infracţiunile comise, ci după calităţile lor personale. Infractorii devin fiinţe ce merită sprijin şi compasiune, iar respingerea lor de către societate îşi pierde din legitimitate. Apare atunci un sentiment de nedreptate şi de ostilitate la adresa lumii de afară ce solidarizează captivii într-o subcultură proprie

Sykes – subcultura carcerală Construcţia unei subculturi carcerale poate fi considerată şi o soluţie parţială la privaţiunile la care sunt supuşi captivii. Din perspectiva suferinţelor resimţite de către deţinuţi, pedepsele corporale aplicate înaintea secolului XVII pot fi asemănate cu suferinţele încarcerării secolului XX, despre care vorbeşte Sykes (op. cit.).

“Suferinţele încarcerării” – Sykes (1958) Privarea de libertate Privarea de bunuri şi servicii Privarea de relaţii heterosexuale Privarea de autonomie Privarea de securitate

Privarea de libertate Din lumea liberă, captivii sunt introduşi în celule aşezate de-alungul unor coridoare identice.

Izolarea este dublă: o dată captivii sunt izolaţi de lumea exterioară, iar a doua oară sunt izolaţi în celule chiar în interiorul închisorii. În această situaţie, captivii îşi pierd nu doar libertatea dar şi relaţiile de suport emoţional. Ceea ce agravează şi mai mult această privaţiune este aceea că „închiderea infractorului reprezintă o respingere morală deliberată a acestuia de către comunitatea liberă” (Sykes, 1958, p.65). Pentru a supravieţui psihologic acestei respingeri, deţinutul trebuie să îşi construiască un mecanism de respingere a celor care l-au respins. Aşa se explică de ce cei mai mulţi deţinuţi deplâng calitatea actului de justiţie sau legitimitatea unor instituţii. Efectele psihologice ale încarcerării au fost descrise şi prin conceptul de „deculturaţie” (Sommer, R. apud. Goffman, 1961). Potrivit acestei teorii, după o şedere îndelungată în instituţie, are loc o „dezvăţare” care îl face pe individ temporar incapabil să se descurce în anumite aspecte ale vieţii cotidiene după liberare.

Imediat după depunerea în penitenciar, deţinutul este supus unei „proceduri de internare” (Goffman, op.cit) în care rolul cel mai important revine procesului de „înjosire a eu-lui”. Principalele tehnici utilizate în acest sens sunt relativ standardizate în instituţiile totale şi au ca scop deposedarea de roluri şi distrugerea eu-lui civil. În carantină, deţinutul nu are voie să fie vizitat, să ia legătura cu exteriorul, este uneori ras în cap, i se repartizează o uniformă anonimă, de cele mai multe ori nepotrivită ca mărime. Deţinutul pierde dreptul de a-şi controla aspectul fizic exterior. Uneori atât gardienii, cât şi ceilalţi deţinuţi îi aplică noului venit aşa numita „urare de bun venit” (Goffman, op.cit., p.27) prin care i se arată situaţia jalnică în care se află. Noii veniţi au uneori şi denumiri înjositoare, cum ar fi: boboc, pifan etc. În continuare, deţinutul este deposedat de cel mai important lucru din punct de vedere simbolic – numele întreg. Dacă nu i se repartizează în loc de nume un număr, atunci cel puţin acesta va fi denumit după numele mic, iar din formula de adresare lipseşte de obicei pronumele de politeţe. Clemmer (apud. Jiang şi Winfree, 2006) vorbea despre procesul de prizonificare ca formă de socializare a adulţilor, prin care deţinuţii preiau într-o măsură mai mare sau mai mică folclorul, obiceiurile şi cultura generală a închisorii.

Privarea de bunuri şi servicii Închisorile sunt menite să întreţină o atmosferă spartană. Opinia publică solicită condiţii grele de detenţie pentru cei care au încălcat ordinea socială. Dincolo de această atmosferă, deţinutul este decăzul din poziţia sa economică, iar tot ceea ce posedă el este fie confiscat, fie depus spre păstrare pentru după momentul liberării. În societatea modernă ceea ce posedă individul face parte din imaginea de sine. De aceea pierderea posesiei duce la scăderea încrederii de sine şi la anxietate. Deţinutul pierde dreptul de a dispune de bani, de a se prezenta în instanţă în cauze civile, iar uneori pierde dreptul de a vota etc. Toate aceste demersuri mai mult sau mai puţin voluntare duc la ceea ce Goffman numea „moartea civilă” a deţinutului.

Privarea de relaţii heterosexuale Izolarea de soţie sau de prietenă şi încarcerea pe termen lung pot produce efecte psihologice şi fiziologice deosebit de grave. „Castrarea figurativă a celibatului involuntar” (Sykes, p.70), precum şi absenţa femeii crează dificultăţi serioase bărbatului în a defini masculinitatea. Absenţa contrastului lasă bărbatul în imposibilitatea de a avea un element de comparaţie. Relaţiile homosexuale ocazionale sau de conjunctură pot determina sentimente de vină voluntară sau involuntară.

Pierderea autonomiei Viaţa în penitenciar este condusă după reguli impuse. Deţinuţii nu au dreptul să ia decizii personale sau să aleagă. Ordinele sunt doar comunicate şi nu explicate. Acest tratament dezumanizează adulţii şi îi regresează la stadiul de copil. Maslow ( apud. Sykes, 1958) afirmă chiar că aceste situaţii extrem de frustante sunt adevărate atacuri psihologice comparabile cu supliciile despre care vorbea Foucault (1975). Principalele efecte psihologice despre care vorbeşte literatura de specialitate ca urmare a privării de autonomie pot fi sintetizate, după cum urmează: depersonalizare, diminuare a stimei de sine, deresponsabilizare, anularea iniţiativei etc.

Privarea de securitate Paradox: reducerea criminalităţii se realizează prin forţarea infractorilor să se asocieze pe termen lung cu mii de alţi infractori. Adunarea la un loc a sute sau mii de infractori nu poate să nu pună probleme de securitate cu toate măsurile autorităţilor. Interacţiunile între deţinuţi nu pot fi controlate în cele mai mici detalii şi nici permanent. În acest context, rivalităţile, disputele legate de putere şi influenţă etc. se pot uşor transforma în violenţe şi chiar crime. Aglomerea deţinuţilor în celule şi secţii prezintă numeroase consecinţe. Goffman sesizează problema contaminarii. Aceasta poate fi fizică (murdărirea, impurificarea obiectelor identificate cu eu-l deţinutului etc.) dar şi o contaminare morală datorată contactului interpersonal forţat.

Dostoievski, care a avut personal experienţa închisorii în Siberia, afirma într-unul din romanele sale: „Am înţeles mai târziu că viaţa în temniţă, pe lângă chinul privaţiunii de libertate, al muncii silnice etc., mai ascunde şi o altă suferinţă, care poate e mult mai chinuitoare şi mai insuportabilă decât toate celelalte. Şi anume: convieţuirea silnică. Convieţuire silnică întâlneşti, desigur, şi în alte locuri, dar nicăieri nu-i atât de groaznică ca într-o temniţă, căci nu oricine este dispus să se resemneze la un trai comun cu indivizi care populează de obicei închisorile; sunt pe deplin încredinţat că orice întemniţat, poate chiar fără să îşi de-a seama, a simţit acest chin ” (Dostoievski [1861](1997) p. 36).

Strategii de apărare În faţa acestor adevărate atacuri psihologice, deţinutului nu îi rămân decât câteva

mijloace de apărare. Goffman (op. cit.) identifică patru strategii principale de adaptare personală la presiunile încarcerării. Prima tactică este cea a „retragerii situaţionale” în care instituţionalizatul se retrage din orice fel de interacţiune socială. Această retragere mai este numită şi „psihoza de detenţie”. A doua strategie este „tactica inflexibilă” în care instituţionalizatul provoacă în mod intenţionat instituţia. Ca element definitoriu pentru această tactică este necooperarea cu personalul închisorii. Un alt model de adaptare o reprezintă „colonizarea” în care individul, în baza maximizării satisfacţiilor instituţionale, îşi construieşte o existenţă stabilă şi mulţumitoare. Mulţi dintre deţinuţi ajung chiar să afirme că le este mai bine în penitenciar decât în lumea liberă. Un ultim model de adaptare la instituţia totală identificat de Goffman este „convertirea” în care individul joacă rolul unui instituţionalizat perfect, moralist şi disciplinat. Acest deţinut va fi privit de către ceilalţi deţinuţi ca fiind „ciripitor” sau „sifon” pentru că nota dominantă a percepţiei sale va fi de „om al gardienilor”.

Colectivism vs. RăzboiSykes

deţinuţii nu pot elimina complet efectele încarcerării, Sykes a observat că singura soluţie a acestora este de a diminua suferinţele încarcerării prin anumite paternuri de interacţiune socială între ei. Cel mai frecvent model de interacţiune socială a acestora poate fi caracterizat prin ajutor reciproc, respect, loialitate şi opoziţie faţă de oficiali – orentarea colectivistă. Acestei orientări i se opune orientarea „război al tuturor împotriva tuturor” ce caracterizează uneori viaţa unei închisori. Nici un sistem social nu poate rezista la extreme şi, prin urmare, viaţa cotidiană într-o închisoare poate fi descrisă într-un punct variabil de pe continuumul între orientarea „colectivistă” şi cea „de război a tuturor împotriva tuturor”.

Efecte psihologice Experimentul lui Zimbardo:

Evoluţia cercetărilor psihologiceasupra efectelor încarcerării

Pentru mult timp, studiile psihologice asupra efectelor încarcerării s-au focalizat asupra modalităţilor sau strategiilor de adaptare a deţinuţilor la viaţa în detenţie. În acest sens, concluziile erau cât se poate de optimiste: cei mai mulţi deţinuţi îşi dezvoltă strategii defensive care îi ajută să treacă peste această experienţă. În anii 80, studiile psihologice au introdus un nou concept în interpretarea mecanismelor sau strategiilor defensive ale deţinuţilor, şi anume cel de coping (de a face faţă). Interesant este că studiile realizate din această perspectivă subliniau succesul mecanismelor de adaptare a individului la condiţiile de detenţie prin activarea unor mecanisme de retragere, simulare, blocarea amintirilor legate de exteriorul penitenciarului şi evitarea planificărilor pentru viitor. Oricât de eficiente ar fi aceste mecanisme de apărare în interiorul penitenciarului, ele devin contra-productive după liberare. Chiar şi după executarea pedepsei privative

de liberate, fostul deţinut rămâne prizonierul acestor mecanisme care acţionează în sens opus integrării sociale sau familiale. Cele mai multe soţii sau copii nu îşi mai recunosc soţii şi, respectiv, taţii. Aceştia sunt descrişi ca fiind neimplicaţi, absenţi, incapabili să îşi exprime sentimentele şi să relaţioneze. Drept urmare, multe cupluri care au rezistat pe durata detenţiei se destramă după momentul liberării din cauza dificultăţilor psihologice sau emoţionale ale fostului deţinut.

Deep freeze O nouă abordare asupra efectelor psihologice ale încarcerării asupra deţinutului vine din perspectiva psihologiei dezvoltării. Zamble şi Porporino (1988) avansează ipoteza conform căreia deţinutul trece printr-un proces de „îngheţare profundă ” (deep freeze) în care toate înclinaţiile, interesele etc. sunt suspendate pe durata executării pedepsei, urmând ca ele să fie reluate după ce individul va fi liberat. Această teorie suportă multe critici, în special, din partea celor care susţin că traumele trăite în penitenciar nu pot fi puse în paranteză şi ignorate după liberare.

Sindromul post traumatic

psihiatrii (Grounds, A. şi Jamieson, R, 2005) au pus în evidenţă existenţa sindromului post-traumatic la mulţi dintre foştii deţinuţi. Acesta se manifestă prin nivel înalt de anxietate, somn agitat, coşmaruri, depresii cronice, iritabilitate, comportament de evitare a situaţiilor care amintesc de traumă, detaşare, interes scăzut, incapacitate de a se implica în relaţii umane etc. Tot psihiatrii au avansat ideia că deţinuţii suferă o transformare forţată de personalitate ceea ce le afectează în mod direct sentimentul identităţii de sine.

Fabrici de handicapaţi psihosociali Gallo şi Ruggiero afirmă că închisorile sunt adevărate „fabrici de handicapaţi psihosociali”, închisorile fiind locurile în care domină ca frecvenţă agresivitatea şi depresia.

Efectele asupra copiilor Cercetări extinse au demonstrat existenţa traumei de separare sau pierdere în rândul copiilor deţinuţilor (Richards, 1992). Alte cercetări au pus în legătură trauma de separare cu agresivitatea, neîncrederea şi comportamentul violent al acestor copii. Roger Shaw (1987) defineşte aceste efecte asupra copiilor ca fiind forme „ale abuzului instituţionalizat asupra copilului” şi îi numeşte pe aceştia „orfani ai justiţiei

Asistenţa socială în penitenciar

Paradigme ale intervenţiilor de resocializare

Cursul nr. 6

Evoluţia în timp a abordărilor privind reintegrarea infractorilor

• “salvarea sufletelor” – începutul sec. XIX

• explozia ştiinţelor umaniste după cel de-al II lea război mondial

• Nothing works – Martinson, Lipsey (anii 70, 80)

• Controlul grupurilor cu risc

• Something works – revalorificarea cercetărilor cu privire la impactul programelor de intervenţie asupra infractorilor

Abordări specifice anilor 70-90:(după Bonta, 2004)

Observaţie generală – intervenţiile se bazau pe simţul comun:- Terapii prin muzică, teatru, horticultură,- Acupunctură- Terapia prin respiraţie – 6 sesiuni de oxigenare a tuturor celulelor- Terapia prin animale- Terapia prin dietă – atenţie la lapte, zahăr sau piper- Îmbrăcarea bărbaţilor ca femei – SUA (1993) – buget de ľ milioane de dolari- Vision training – concentrarea pe litere

Închisoarea- Mizează pe efectul de prevenire a posibililor infractori, reabilitare comportamentală şi de incapacitare temporară a infractorilor- SUA – peste 1 mil. de deţinuţi- România – aprox. 34.000 deţinuţi- Aprox. 100 E / deţinut / lună- Rată de recidivă mare – SUA - 68 %- Efectele distructive ale încarcerării – depersonalizare, deresponsabilizare, dependenţa de sistem, diminuarea iniţiativei, ruperea relaţiilor cu familia etc.

Principii ale unei intervenţii eficiente:

• Principiul riscului

• Principiul nevoilor criminogene

• Principiul receptivităţii Principiul riscului

FRECVENŢA ŞI INTENSITATEA PROGRAMELOR DE INTERVENŢIE TREBUIE SĂ FIE CORESPUNZĂTOARE NIVELULUI DE RISC

Experimentul din Newfoundland: -infractorii împărţiţi în două categorii: cu risc şi fără risc- Infractorii expuşi la două categorii de programe: unul minimal şi unul intensiv (4 sesiuni program c-c / saptamanal)Rezultate:- Infractorii fără risc de recidivă supuşi unui program minimal – recidivă 15 %- Infractorii fără risc de recidivă supuşi la un program intensiv – recidivă 32 %- Infractori cu risc de recidivă participanţi la un program minimal – 51 % recidivă- Infractori cu risc crescut de recidivă expuşi la un program intensiv – 32 % recidivă într-un an.

Buna aplicare a acestui principiu poate determina o reducere cu 10 % a recidivei.

Principiul nevoilor criminogeneŢintele intervenţiei ar trebui să vizeze nevoile criminogene ale persoanei şi nu starea de bine sau

funcţionalitatea persoanei în mod necesar.

Sunt recunoscute ca nevoi criminogene:- Atitudinile pro-infracţionale- Prietenii cu activitate infracţională- Personalitate anti-socială- Lipsa locului de muncă, a calificării- Lipsa studiilor- Lipsa oportunităţilor de petrecere a timpului liber în mod constructiv

Nu sunt nevoi criminogene:- Stima de sine,- Sentimentele de oboseală sau depresie,- Coeziunea grupului etc.

Principiul receptivităţiiPrezumţia este că cele mai eficiente intervenţii sunt cele care ţin de stilul de învăţare al

subiecţilor.

Câteva caracteristici ale infractorilor:- Orientaţi pe aici şi acum- Orientaţi pe concret- Învaţă mai uşor prin acţiune decât prin ascultare sau observaţie- Impulsivi- Cu probleme de management al emoţiilor- Cu slabe abilităţi sociale

Terapia prin cuvinte (consiliere, psihanaliză etc.) nu conduce la schimbare comportamentală.

Cea mai eficientă – paradigma cognitiv comportamentalistă

Alte caracteristici ale infractorilor:Ross şi Fabiano (1985 ) au avansat chiar ipoteza unei gândiri infracţionale caracterizată prin:

• impulsivitate,• gândire necritică sau cu distorsiuni,• gândire simplistă, îngustă şi ilogică,• nu înţeleg complexitatea relaţiilor sociale,• gândire inflexibilă şi inadaptată,• gândire egocentrică – nu face distincţie între propriile sentimente, gânduri şi cele ale altora,• percepţii superficiale sau eronate,• trăirea în prezent – aici şi acum etc.

Alte caracteristici comune infractorilor

Butoi (2001) sintetizează câteva caracteristici comune ale infractorilor:

• instabilitate emoţiv-acţională – descrisă ca fiind o instabilitate a acţiunilor şi a stărilor de spirit,• inadaptare socială – datorată unei educaţii insuficiente şi unui mediu criminogen,• sensibilitate deosebită – în special atunci când interesele personale sunt puse în primejdie,• duplicitatea comportamentului – „jucând” rolul de cetăţean corect, el planifică în taină comiterea de fapte penale,• imaturitate intelectuală – descrisă ca pe o imposibilitate a individului de a prevedea pe termen lung consecinţele faptelor sale,• imaturitate afectivă – caracterizată prin reacţii disproporţionate, accese de plâns sau râs etc. pentru obţinerea unor rezultate imediate,• frustrare – resimţită ca o stare de criză,• complex de inferioritate – resimţit ca un sentiment de insuficienţă sau de incapacitate personală.

• egocentrism – tendinţa individului de a se considera cel mai important, de a raporta totul la el însuşi,• labilitatea - tendinţa de a fluctua emoţional sau de a fi capricios,• agresivitatea – ca răspuns tipic la situaţiile neplăcute,• indiferenţă afectivă – incapacitatea individului de a înţelege nevoile sau suferinţele celorlalţi etc.

Un alt principiu al eficienţei

Implicarea infractorului în programe comunitare de reintegrare socială

Rolul asistentului social în penitenciarCursul nr. 7

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

La Regula 57 se menţionează:

„Pe cât mai mult posibil, personalul trebuie să includă un număr suficient de specialişti cum ar fi psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, profesori, instructori de educaţie fizică şi sport. ”

Coordonare şi integrare în modele de management transparent

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

„Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor trebuie să înceapă imediat după recepţia acestora în instituţia penală. Tratamentul deţinuţilor trebuie să accentueze apartenenţa individului la comunitate şi nu excluderea socială. Agenţiile comunitare şi asistenţii sociali trebuie implicaţi în măsura posibilului în procesul de reabilitare socială a deţinuţilor prin menţinerea şi îmbunătăţirea relaţiilor acestora cu familia, cu alte persoane şi agenţii sociale. ”

Rolul asistentului social:Unul dintre rolurile asistentului social este deja sugerat în textul acestei reguli:

legătura deţinuţilor cu exteriorul spaţiului de deţinere.

În acest mod, asistentul social devine garantul continuării rolului activ al deţinutului în cadrul familiei sale şi a comunităţii din care face parte.

Această perspectivă are numeroase beneficii atât pentru diminuarea efectelor negative ale încarcerării asupra victimelor indirecte (soţi/soţii, copii etc.) cât şi asupra deţinuţilor.

Efectele negative ale încarcerării:

Conservarea drepturilor şi obligaţilor cetăţeneşti compatibile cu starea de privare de libertate poate contribui la dezvoltarea sentimentului de datorie (Sykes,1962), acel liant secret al tuturor organizaţiilor.

Bondenson (2001), într-un studiu realizat într-un penitenciar de maximă siguranţă, a constatat existenţa unor schimbări de personalitate care apar după primele două săptămâni de la momentul arestării. Printre acestea cele mai importante sunt:

negarea autonomiei, degradarea respectului de sine, incalcarea valorilor autoritare,depersonalizarea şi dezvoltarea sentimentului de dependenţă de viaţa instituţională.

Sindromul încarcerăriiRegulile penitenciare europene

Rec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri: asistarea deţinutului ca, imediat după primirea în penitenciar, să-şi rezolve toate problemele urgente (Regula 9). Astfel, în practică, cea mai frecventă situaţie este atunci când, prin condamnarea la închisoare a persoanei au rămas în libertate copii sau persoane dependente de deţinut fără sprijin. Asistentul social trebuie să sesizeze instituţiile şi organizaţiile în drept pentru a interveni în astfel de situaţii.

în cazul naşterilor pe durata detenţiei, asistentul social trebuie să se sigure că viitoarea mamă este pregătită şi are informaţiile necesare pentru creşterea copilului. Regulile penitenciare europene insistă ca naşterea să aibă loc, pe cât posibil, în spitale din afara penitenciarului. Creşterea şi educarea copilului trebuie să se desfăşoare în condiţii cât mai apropiate de cele din libertate, iar faptul că naşterea pe durata detenţiei nu trebuie să apară în certificatul de naştere (Regula 28).

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri: să consolideze relaţiile deţinuţilor cu familiile acestora şi cu persoane sau instituţii relevante. În acest sens, asistentul social are o paletă largă de opţiuni care pot varia de la sprijin în vederea rezolvării unor conflicte dintre deţinut şi membrii familiei sale, până la vizite la domiciliu şi dezvoltarea programului de vizite al penitenciarului. Un rol deosebit îi revine asistentului social în cazul concediilor penitenciare. Opinia acestuia cu privire la riscul de evadare sau de comitere a noi infracţiuni este esenţială în aprecierea oportunităţii aprobării unor astfel de concedii. (Regula 43)

un rol corelat cu cel de mai sus, revine asistentului social în cazul decesului, îmbolnăvirilor sau a transferurilor. Regulile penitenciare europene atribuie comandantului sau directorului spaţiului de deţinere rolul de a notifica rudele sau persoanele desemnate de deţinut în cazul decesului, îmbolnăvirii, a transferului etc. dar cel care cunoaşte cel mai bine situaţia deţinutului în ceea ce priveşte relaţia cu familia este totuşi asistentul social. Acesta poate informa conducerea penitenciarului cu privire la producerea uneia din situaţiile arătate mai sus şi poate propune cele mai eficiente modalităţi de informare a celor interesaţi. (Regula 49)

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri: acelaşi rol de consolidare a relaţiei deţinutului cu lumea exterioară este subliniat şi cu privire la deţinuţii cu cetăţenie străină. Aceştia trebuie sprijiniţi de către asistentul social să ţină

legătura cu ambasadele, consulatele ţărilor lor sau cu membrii familiilor. În acelaşi timp, asistentul social poate contribui la respectarea drepturilor culturale şi religioase ale acestora, prin informarea directorilor sau comandanţilor cu privire la nevoile particulare ale acestora. (Regulile 45, 46, 47)

în pregătirea pentru liberare a deţinutului, asistentului social îi revine un rol cheie pentru reintroducerea graduală a acestuia în societate, prin intermediul concediilor penitenciare, şi în pregătirea comunităţii în vederea integrării individului. Rolul asistentului social se află aici corelat cu cel al altor instituţii şi organizaţii din extra muros care pot contribui la rezolvarea crizei de după liberare: protecţie socială, loc de muncă, adăpost, timp liber etc.(Regulile 70, 87, 88, 89).

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri:

Un potenţial pentru practica asistentului social în penitenciar a fost identificat de Nigel Stone (1985) în ceea ce el numea „survival help” (ajutor de supravieţuire). Dacă rolurile arătate mai sus sunt concentrate pe legătura individului cu lumea exterioară, un alt set de roluri poate să vizeze adaptarea individului la mediul carceral şi utilizarea tuturor oportunităţilor existente în penitenciar pentru lărgirea şanselor de reintegrare socială. În acest sens, asistentul social are capacitatea de a informa, asista, sfătui, interpreta şi media relaţia deţinutului cu administraţia penitenciarului, diminuând în acest mod „ sentimentul de neputinţă, dependenţă şi eroziune a iniţiativei” (Stone, 1985, pg. 56). De asemenea, asistentul social poate să asiste deţinutul să-şi înţeleagă şi să-şi trăiască „sentimentele şi emoţiile generate de experienţa detenţiei ” (ibidem, pg. 56).

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri:

Informaţiile deţinute de asistentul social cu privire la mediul social al condamnatului, la persoanele semnificative din sistemul acestuia, la aspiraţiile şi resursele lui îl recomandă, de asemenea, pe asistentul social ca membru în comisia de planificare a executării sentinţei şi în comisia de propuneri pentru liberarea condiţionată.

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri:

În Probation Service Manual, Jarvis (1995 ) enumeră ca roluri cheie ale ofiţerilor de probaţiune din penitenciar (de cele mai multe ori asistenţi sociali ca pregătire) următoarele:

să ofere ajutor practic pentru consolidarea relaţiilor cu comunitatea, să asiste deţinuţii să îşi schimbe comportamentul, să participe în procesul de planificare a executării sentinţei, să întocmească rapoarte de fiecare dată când deţinuţii sunt consideraţi pentru liberare provizorie, concediu penitenciar sau liberare condiţionată, să asigure o asistenţă a deţinutului centrată nu numai pe acoperirea nevoilor de asistenţă socială sau de reabilitare comportamentală, dar şi de continuare a supravegherii după liberare.

Regulile penitenciare europeneRec. R (87) 3 a Consiliului Europei

Alte roluri

În sistemul spaniol, de exemplu, locul asistentului social este bine definit în cadrul „echipei tehnice ” de elaborare a „programului de executare a măsurii”, având următoarele atribuţii:

diagnosticul situaţiei socio-familiale, gestiunea resurselor externe, gestiunea documentelor.

Limite:

În exercitarea acestor roluri, asistentul social a fost privit de cele mai multe ori cu suspiciune de către celelalte categorii de personal din penitenciar. În multe privinţe, statutul asistentului

social în penitenciar s-a asemănat cu cel al medicului, oferind mediului carceral o aparenţă de umanitate şi normalitate.

Prin prezenţa lor în penitenciar, administraţia poate oricând „demonstra” preocuparea faţă de respectarea standardelor acceptate în comunitate.

Limite:

Carlen (1983) observa că penitenciarele izolează şi disciplinează o populaţie „săracă, dezavantajată social, fără loc de muncă sau fără posibilitatea de a găsi de lucru ” (ibidem. pg. 209).

Închisorile îşi extrag, astfel, populaţia din clasa muncitoare neproductivă pe care o procesează şi o reciclează cu ajutorul profesioniştilor în ştiinţele umane.

Limite:

Thomas Mathiesen (1974) identifica rolul asistentului social ca fiind unul umanitar, aflat în mod necesar într-o poziţie critică şi protestatară faţă de administraţia penitenciară. În această aparentă tensiune, Mathiesen prezice absorbţia filosofiei justiţiei sociale promovată în asistenţa socială într-o paradigmă autoritară specifică mediului penitenciar, prin două mecanisme:

încorporarea – celui nou venit i se permite accesul la început într-o măsură redusă, iniţierea – cel rebel este iniţiat în secretele sistemului şi redus, astfel, la tăcere, primind în schimb dreptul de a lua parte la viaţa organizaţiei.

Cursul nr. 8

Evaluarea nevoilor

Cartea lui David Brandon şi a lui Annie Hawkes, Speaking Truth to Power ( 1998 ), începe, pentru a exemplifica un mod intuitiv de intervenţie, cu parabola Bunului Samaritean din Noul Testament.

Un bărbat venea dinspre Ierusalim când a căzut victimă unui tâlhar care l-a jefuit, l-a bătut şi apoi l-a lăsat pe jumătate mort.

Omul era inconştient şi neajutorat. Pe lângă el au trecut multe persoane dar erau fie prea ocupate, fie nu voiau să se implice, fie le era frică în cazul în care tâlharul ar fi revenit.

Dar Bunul Samaritean a venit spre el şi i s-a făcut milă de cel de jos. I-a spălat rănile cu ulei şi vin apoi l-a bandajat.

Ceea ce a făcut Bunul Samaritean se poate numi intervenţie primară, în caz de urgenţă: o scurtă evaluare şi un prim ajutor. Acestea sunt primele etape ale unui plan de intervenţie sau plan de acţiune.

Apoi l-a ridicat şi l-a dus la un han din apropiere. Acolo l-a îngrijit şi a doua zi i-a dat hangiului doi arginţi, spunându-i “ Ai grijă de acest om şi dacă vei cheltui mai mulţi bani, ţi-i voi da înapoi când mă voi întoarce”.

În continuare, l-a transportat pe evreu la un han din apropiere, a folosit din propriile resurse financiare, a finanţat apoi un alt lucrător ( keyworker ), a elaborat un plan pentru viitor şi a anunţat că va monitoriza şi evalua impactul intervenţiei sale în drumul de întoarcere.

Orice demers raţional are, deci, următoarele faze principale: I. contact iniţialII. evaluare iniţialăIII. planificare şi contractIV. aplicare şi monitorizareV. evaluare finală.Aceste faze nu sunt statice, ci au un caracter dinamic.

Atenţie ! La primul contact cu clientul nu este recomandat să se înceapă cu evaluarea iniţială într-o manieră sistematică a clientului. Primul contact este de obicei rezervat prezentării rolului asistentului social şi creerii unei relaţii profesionale de încredere. Această relaţie este elementul esenţial şi suportul intervenţiei profesionale.

Evaluarea iniţială a clientului este una din fazele de început ale fiecărui proces de asistenţă socială. Ea are două scopuri: de a culege informaţii relevante despre client şi problema sa şi de a orienta intervenţia de resocializare şi reabilitare. De asemenea, evaluarea iniţială verifică şi eligibilitatea clientului sau beneficiarului pentru un anumit program.

În ceea ce îi priveşte pe deţinuţi, evaluarea iniţială are următoarele obiective:- locul de muncă şi calificarea într-o meserie,- locuinţa,- atitudinea faţă de victimă şi infracţiune, responsabilitatea faţă de cele

comise,- stima de sine,- abilităţile sociale,- abilităţile cognitive,- comportamentul,- sănătatea mentală etc.

Aceste obiective ale evaluării iniţiale decurg din numeroasele cercetări asupra nevoilor de asistenţă socială / bunăstare realizate în ţările occidentale (ex. Holborn, 1975, Fairhead, 1981, Boag, 1978, Haines, 1990).Astfel, cele mai multe dintre aceste studii au arătat că nevoile deţinuţilor pot fi grupate pe categorii, în funcţie de:

1. sex,2. vârstă,3. momentul procedural în care se află deţinutul etc.În studiul lor, „The welfare needs of unconvicted prisoners”, Caddle şi White (1994) au arătat

că cele mai multe femei îşi exprimă îngrijorarea faţă de aranjamentele de îngrijire a copiilor de vreme ce cei mai mulţi bărbaţi au lăsat îngrijirea copiilor pe seama soţiilor sau a părinţilor. În schimb, bărbaţii indicau ca probleme principale tulburările de comportament, consumul de alcool sau drog sau obţinerea unui loc de muncă după liberare.Tinerii încarceraţi par a fi mai preocupaţi de cum îşi vor controla comportamentul în penitenciar sau cum vor reuşi să se înţeleagă cu ceilalţi deţinuţi.Acelaşi studiu a arătat că, spre deosebire de condamnaţii definitiv, cei arestaţi preventiv au ca probleme particulare: obţinerea judecării în libertate, depresii, sentimente de singurătate sau abandon, adaptarea la mediul penitenciar şi păstrarea locului de muncă.

Deşi pot fi grupate pe categorii, nevoile deţinuţilor trebuie să fie identificate la fiecare subiect individual, iar planul de intervenţie trebuie să fie particularizat în funcţie de nevoile deţinutului, de modalitatea sa personală de învăţare sau de resursele existente !!

O bună evaluare iniţială trebuie să răspundă următoarelor exigenţe:1. Să înceapă fără prejudecăţi din partea asistentului social,2. Să înceapă de la situaţia în care se află clientul,

3. Să implice pe deplin beneficiarul,4. Să analizeze modul în care clientul percepe problema, 5. Să colecteze numai datele relevante,6. Aşează informaţiile în context,7. Explorează modul cum s-a ajuns la acea problemă,8. Verifică validitatea ipotezelor împreună cu clientul.

Cele mai importante şi mai eficace tehnici de evaluare sunt interviul, observaţia, testul şi chestionarul.

Ca ghid de evaluare a deţinutului se pot utiliza, de asemenea, liste de verificare sau inventare de probleme ca cel prezentat la Anexa 1.

LocuinţaAşa cum arătam mai sus, cei mai mulţi deţinuţi au probleme cu locuinţa. Cercetările asupra

persoanelor condamnate la închisoare au arătat că aceştia fie locuiesc cu părinţii, fie au domiciliul în locuinţe închiriate aflate la periferia oraşelor. S-a constat, de asemenea, că cei mai mulţi nu sunt mulţumiţi de condiţiile de locuire. În consecinţă, evaluarea situaţiei locuirii trebuie să urmărească:

1. istoria locuinţelor anterioare. În acest sens, pot fi identificate motivele părăsirii acelor locuinţe, problemele asociate cu situaţia locuirii etc. (a se vedea Anexa 2).

2. locuinţele sau adăposturile care s-ar putea afla la dispoziţia clientului după liberare (vezi Anexa 3),

3. costurile comparative corespunzătoare fiecărei opţiuni (vezi Anexa 4), 4. abilităţile şi competenţele practice necesare fiecărui tip de locuinţă. Spre exemplu, în

situaţia în care clientul va locui cu părinţii, competenţele de gătit, spălat etc. nu sunt esenţiale, de vreme ce dacă acesta va locui singur aceste competenţe ţin de supravieţuirea persoanei (vezi Anexa 5).

Chestionarele prezentate la anexă pot fi utilizate pentru culegerea de informaţii sau ca puncte de început pentru explorări ulterioare.

În căutarea unei locuinţe, asistentul social poate trece la identificarea resurselor pe care deţinutul le poate mobiliza după liberare. Se pot avea în vedere:

resursele proprii pentru procurarea unei locuinţe, resursele proprii pentru închirierea unei locuinţe, resursele familiei lărgite sau ale prietenilor, resursele comunităţii (ex. locuinţe sociale, adăposturi oferite de organizaţii

neguvernamentale) prevederile legale cu privire la eventuale ajutoare în caz de urgenţă de la Guvern sau

Primărie etc.Până la identificarea unei locuinţe stabile, asistentul social împreună cu clientul său pot identifica soluţii de urgenţă. Astfel de adăposturi de urgenţă pot fi: case sociale ale organizaţiilor neguvernamentale, spaţii închiriate aflate în custodia administraţiei penitenciare sau a serviciilor sociale etc.

Un aspect deosebit de important de observat aici este cel legat de sentimentul de insecuritate pe care un adăpost temporar îl poate determina clientului. De aceea este recomandabil ca perioadele petrecute în astfel de adăposturi să fie cât mai scurte. Dacă aceste perioade se prelungesc există riscul ca beneficiarul să renunţe definitiv la sprijinul vostru şi să devină om al străzii.

Locul de muncăDupă cum se ştie, un procent semnificativ de deţinuţi sunt şomeri sau ocupau locuri de

muncă temporare şi prost plătite. În ceea ce îi priveşte pe deţinuţi, se disting două situaţii: una în care cel asistat nu are pregătirea sau calificarea necesară pentru ocuparea unui loc de muncă şi una în care clientul nu poate să păstreze locul de muncă. În identificarea motivelor care stau la baza situaţiei de şomer a deţinutului trebuia să se înceapă cu evaluarea atitudinii şi a sentimentelor asociate cu locul de muncă. După aplicarea unor chestionare simple (cum este cel de la Anexa 6) puteţi constata că deţinutul prezintă simptome de depresie, neîncredere în sine, neîncredere în abilităţile sale de obţinere a unui loc de muncă sau chiar tulburări emoţionale. Acestea trebuie explorate, înţelese şi discutate în cadrul evaluării.Pentru o bună înţelegere a istoriei şi a experienţei de lucru a deţinutului este recomandabil utilizarea unui chestionar ca cel din Anexa 7.

În cazul în care deţinutul nu are pregătirea sau calificarea care să îl aşeze într-o poziţie avantajoasă pe piaţa forţei de muncă, se impune o explorare a intereselor şi aptitudinilor deţinutului (a se vedea Anexa 8). Aşteptările deţinutului sunt în egală măsură importante în identificarea unui loc de muncă agreabil atât din punct de vedere financiar, cât şi din cel personal (a se vedea Anexa 9).

După identificarea cauzelor şi a sentimentelor asociate cu starea de şomer şi după determinarea resurselor (interese, competenţe etc.), urmează o fază de planificare a intervenţiei, a paşilor ce trebuie parcurşi pentru a depăşi o astfel de stare (pentru un model de plan de acţiune, vezi Anexa 10).

Pentru urmarea unor paşi stabiliţi în planul de acţiune pot fi găsite resurse în interiorul penitenciarului pentru a pregăti / califica deţinutul în domenii cu căutare pe piaţa forţei de muncă. O situaţie destul de întâlnită este cea în care deţinutul nu este absolventul numărului minim de clase cerut pentru urmarea unui curs de calificare (de obicei 8 clase). În acest caz, anterior înscrierii la cursul de calificare, asistentul social trebuie să se asigure că deţinutul urmează cursurile şcolare.

În situaţia în care pe parcursul evaluării se constată că deţinutul a schimbat frecvent locul de muncă se impune acordarea unei atenţii deosebite în vederea identificării motivelor care stau la baza acestui fapt. Un punct de pornire l-ar putea reprezenta chestionarul prezentat la Anexa 11. Absenţa unei stabilităţi la locul de muncă poate fi uneori explicat prin stilul de viaţă destul de nestructurat care îi caracterizează sau prin anumite dificultăţi în stabilirea relaţiilor cu colegii sau cu autoritatea.

Evaluarea abilităţilor sociale Abilităţile sociale sau competenţele sociale sunt acele deprinderi sau aptitudini care conduc

spre succes social.

Cambs şi Slaby ( 1977 ) defineau abilităţile sociale ca “ acele abilităţi de a interacţiona cu alţii într-un context social specific, într-o manieră acceptată social ”.

Într-o accepţiune mai largă, în sistemul abilităţilor sociale pot fi incluse şi abilităţile de auto-ajutorare.

Studiile au arătat că 85 % dintre infractorii care au comis infracţiuni sexuale au abilităţi sociale slab dezvoltate. Într-o proporţie mai mică şi celelalte categorii de infractori au nevoie de programe de consolidarea abilităţilor sociale.

În cele ce urmează vom prezenta câteva din cele mai utilizate instrumente de evaluare a abilităţilor sociale în practica occidentală. De remarcat este că aceste instrumente nu sunt decât puncte de început pentru discuţii şi explorări ulterioare.

Abilităţile sociale pot fi evaluate fie prin intermediul unor inventare de verificare sau chestionare ca cele prezentate la anexele 12 şi 13.

Un alt instrument util în evaluarea abilităţilor cognitive sau verbale este chestionarul cu întrebări deschise.

Exemplu:1. Care au fost problemele tale în relaţiile cu ceilalţi din ultima săptămână ?

1. ………………………………..2. ………………………………..3. ………………………………..

2. La ce probleme te aştepţi în viitorul apropiat ?1. ………………………………..2. ………………………………..3. ………………………………..

3. Există un aspect pe care vrei să-l schimbi în ceea ce priveşte relaţiile tale cu ceilalţi ? Dacă da , cum ?

În cazul în care se intenţionează măsurarea gradului în care o anumită abilitate este dezvoltată se pot utiliza scale cu 5 variabile.

Exemplu :Cum stabileşte contactul vizual cu interlocutorul ? (unde 1-foarte slab, 2-slab, 3-mediu, 4-bine, 5-foarte bine).

1 2 3 4 5

Rapoartele verbale sau chestionarele oferă un număr important de informaţii pentru evaluarea abilităţilor sociale însă nici un test nu poate constitui un substitut pentru observarea comportamentului concret. Prezentarea unor situaţii imaginare sau reale şi exersarea acestora în cadrul unor jocuri de rol are avantajul că evidenţiază unele aspecte emoţionale sau afective. Aceste situaţii pot fi corelate cu contextul comiterii infracţiunii.

Exemplu: Ce ai face dacă ai găsi un portofel ?

________________________________________________________________

Toate insrumentele sau exemplele prezentate mai sus sau la anexă sunt doar sugestii. În funcţie de obiectivele urmărite, fiecare asistent social poate elabora propriul lui chestionar.

Probleme ale dependenţeiUn alt aspect important pe care asistentul social din penitenciar trebuie să-l aprecieze este

gradul în care consumul de alcool sau drog se asociază cu comiterea de infracţiuni.de dependenţă de alcool al beneficiarului.

Acest obiectiv poate fi atins fie prin intermediul interviurilor, a analizelor anamnezice sau prin utilizarea unor scale sau ghiduri de intreviu.

Am întâlnit, din nefericire, un asistent social care imediat după ce şi-a prezentat numele şi rolul său specific l-a întrebat pe client: “ Crezi că eşti alcoolic ?”Vă puteţi imagina reacţia de apărare a beneficiarului care, iniţial, părea dispus să discute cu asistentul social.

Problema dependenţei de alcool este una deosebit de delicată având o percepţie socială extrem de negativă. De aceea în cadrul interviului iniţial cu clientul nu trebuie să punem acest fapt în discuţie chiar dacă avem informaţii sau motive serioase să credem că clientul nostru are o astfel de problemă.

Atenţie !Despre probleme ale dependenţei putem discuta după ce avem deja o relaţie de încredere

cu clientul nostru.La Anexa 14 vom prezenta un chestionar care care vizează tocmai relaţia dintre consumul de

alcool şi comiterea infracţiunii. Este important de menţionat că administrarea acestui chestionar reprezintă doar prima etapă în definirea gradului de apropiere dintre cele două variabile comparate.

Problema dependenţei poate fi explorată cu ajutorul a numeroase teste ori modalităţi medicale sau psihologice. În acest sens, este importantă distincţia dintre dependenţa fizică şi cea psihică, mentală. Primul tip de dependenţă este de obicei determinat fie de un drog din gama celor hard (cocaină, heroină, LSD etc.), fie de consumul regulat a unui tip de drog soft (ex. marijuana). Tot dependenţă fizică poate determina şi alcoolul consumat în mod repetat. Dependenţa fizică poate fi determinată medical, iar intervenţia în astfel de cazuri are două mari etape: etapa tratamentului medical şi etapa de post-cură în care pacientul este susţinut prin consiliere şi alte metode asistenţă socială să menţină schimbarea.

Dependenţa psihică se bazează de cele mai multe ori pe anumite ritualuri (ex. ţigara cu cafeaua) sau pe anumite automatisme cognitive (ex. “să bei alcool ţine de masculinitate” ). Dependenţa de acest tip poate fi explorată în cadrul interviurilor cu clientul sau pot fi utilizate scale sau chestionare ca cel de la Anexa 15.

Cel mai frecvente sunt situaţiile în care cele două tipuri de dependenţă se regăsesc împreună, susţinîndu-se una pe cealaltă.

Evaluarea stimei de sineO altă arie de investigaţie a asistentului social în cadrul evaluării nevoilor criminogene este

şi cea a stimei de sine sau a respectului de sine. Hewitt ( 1970 ) şi Kaplan ( 1975 ) au realizat o serie de studii care aduceau în prim plan motivele de stimă de sine în comiterea infracţiunii. Stima de sine se referă la modalitatea de autopercepţie şi de atitudinea faţă de sine. Ca argument că la baza infracţiunii poate sta şi stima de sine este şi faptul observabil că persoanele cu o stimă de sine ridicată sunt preocupate să lase o impresie bună celor cu care vin în contact.

Stima de sine se poate estima prin observarea directă a clientului şi a modului cum se raportează la sine ( afirmaţii despre sine, frecvenţa utilizării pronumelui eu etc.) dar şi prin jocuri sau scale.

“Eu aşa cum sunt”Este un test de evaluare a stimei de sine care constă în completarea în mod diferit de către client a unui număr de 15 propoziţii care să înceapă cu Eu sunt ……. şi care să se refere la propria persoană. După 10 minute, clientul este rugat să pună un plus în dreptul afirmaţiilor pozitive şi un minus în dreptul celor negative. Apoi plusurile şi minusurile se vor număra şi se vor compara. Dacă minusurile vor fi mai numeroase rezultă că stima de sine a persoanei este săracă.

Atenţie ! Stima de sine este poate fi relativă de la o zi la alta. Este important să identificaţi momentul cel mai potrivit pentru a discuta despre stima de sine astfel încât percepţia sinelui să nu fie influenţată de factori exteriori sau temporari.

Printre scalele cele mai utilizate este şi Scala Rosenberg (1965) prezentată la Anexa 16 şi care are o utilitate deosebită în special la începutul interviului despre stima de sine.

Evaluarea comportamentului infracţionalEvaluarea comportamentului infracţional este un proces prin care sunt colectate informaţii

relevante din trecutul şi prezentul celui condamnat, astfel încât să se obţină imagine cât mai cuprinzătoare a faptelor, circumstanţelor, potenţialelor victime şi a posibilelor constante de comportament.

Cele două componente ale acestei evaluări sunt :1. Comportamentul trecut,2. Evaluarea riscului de recidivă.

De estimarea riscului de recidivă ne vom ocupa într-un capitol ulterior datorită complexităţii şi multiplelor aspecte ce trebuie analizate.Un principiu cheie în evaluarea comportamentului infracţional este – comportamentul trecut este un bun predictor al comportamentului viitor.

Acesta este motivul pentru care conduita din trecut trebuie evaluată şi descrisă de către subiect în cât mai multe detalii. În acest mod pot fi identificate anumite patternuri, anumite circumstanţe favorizante sau victime preferate.Analiza comportamentală poate să înceapă cu un exerciţiu simplu ca cel de la Anexa 17 în care deţinutul este rugat să descrie după o serie de întrebări antecedentele sale penale. Alternativ sau în completarea exerciţiului de mai sus, poate fi utilizată şi tehnica 4H-W, descrisă la Anexa 18. Aceste exerciţii structurează descrierea infracţiunilor după mai multe dimensiuni : temporar, spaţial, atitudinal, circumtanţial şi ca mod de acţiune.Exerciţiul „Ce am câştigat şi ce am pierdut comiţând fapta ?” (vezi Anexa 19) explorează modul în care deţinutul apreciază beneficiile şi pierderile pe care comiterea unei fapte penale le are pentru sine. De asemenea, poate fi utilizat şi pentru evaluarea motivaţiei de schimbare. După completarea exerciţiului, deţinutul poate fi rugat să de-a o notă de la 1 la 5 pentru fiecare argument (unde 1 reprezintă cel mai puţin semnificativ şi 5 foarte semnificativ). Prin compararea sumei rezultate pe fiecare coloană se poate determina dacă deţinutul se simte motivat pentru schimbare sau nu. Astfel, dacă suma de pe coloana pierderi este mai mare decât suma de pe coloana câştiguri, deţinutul consideră că trebuie să se desiste de la cariera infracţională şi vice versa.Un exerciţiu foarte popular în instituţiile corecţionale din America de Nord dar şi în Marea Britanei sau Germania este ABC (Antecedents, Behavior, Consequences-Anexa 20). Accentul cade în acest exerciţiu pe consecinţele pe care faptele antisociale le-au produs asupra deţinutului, familiei sale, victimei etc.

Secvenţele urmărite în exerciţiu sunt :1. deţinutul îşi stabileşte fapta asupra căreia va lucra,2. deţinutul face o descriere a acesteia – comportamentul,3. Deţinutul estimează efectele sau consecinţele pe care fapta le-a avut asupra sa, asupra

familiei sale, asupra prietenilor etc.4. deţinutul descrie ceea ce s-a întâmplat înainte de comiterea faptei – antecedentele,5. deţinutul încearcă să întoarcă timpul înapoi şi să descrie fiecare etapă în producerea

infracţiunii cu deciziile pe care fiecare dintre acestea le-a presupus. Ce alte decizii putea adopta ? Ce alte acţiuni ? etc.

Nu există infracţiuni care nu puteau fi evitate !!!

Evaluarea sănătăţii mentaleÎntr-o serie de studii ale FBI (FBI, 1992) s-a arătat că 44 % dintre poţiştii ucişi au căzut

victime unor psihopaţi. Alte studii au demostrat că cca. 50 % dintre infracţiunile comise în SUA au avut ca actori principali persoane suferind de diferite forme de psihoză.

Pe de altă parte, persoanele din acest grup sunt predispuse să recidiveze de două ori mai probabil decât ceilalţi infractori, iar infracţiunile predominante comise de ei sunt cu violenţă.

De aici rezultă şi principalele lor caracteristici şi anume absenţa oricărei înţelegeri a suferinţei pe care o provoacă victimelor şi o capacitate redusă de simţi frica sau anxietatea, atât de importante în construirea conştiinţei.O definiţie relativă a psihozei sugerează că aceasta este o tulburare persistentă sau o dizabilitate mentală care determină manifestări agresive sau comportamente iresponsabile grave (Mental Health Act, 1983).

În evaluarea sănătăţii mentale din acestă perspectivă, Hare (1997) a creat o inventar de verificare a caracteristicilor psihotice (vezi Anexa 21). Fiecare item din invetar primea un scor de la 0 la 3, iar suma acestora finală mai mare de 30 sugera că infractorul respectiv este suspect de o astfel de tulburare.

Diagnisticul de psihotic nu poate fi aplicat decât de un psihiatru, însă este important ca asistentul social să aibă informaţiile necesare pentru „a citi semnele” unei astfel de tulburări şi de a sesiza medicul psihiatru.

În continuare, un deţinut cu o astfel de tulburare are nevoie de un regim de securitate sever şi de programe individuale de resocializare.

Asistenţa socială între ştiinţă şi artăEvaluarea nevoilor criminogene este un proces dinamic extrem de complex care are o parte

consistentă de, aşa cum o numesc englezii, practice wisdome ( înţelepciunea practicii ). De aceea profesia de asistent social presupune atât noţiuni ştiinţifice, căt şi elemente de dezvoltare personală.

Utilitatea testelor, chestionarelor sau scalelor prezentate în acest capitol trebuie privită în următorul proces:

1. Aplicarea chestionarului/ scalei / testului,2. Interviu de definire a problemei,3. Interviu despre ce se poate face – propunerea de soluţii,4. Negocierea şi planificarea intervenţiei,5. Stadiul pre-contemplare ( vezi stadiile lui Prochaska ) – educaţie, terapie,6. Contemplare – interviu despre motivaţie, rezultate, evaluare,7. Acţiune – intervenţie,8. Prevenirea recidivei.9. Bibliografie

Brandon, D. & Hawkes, A (1998). Speaking Truth to Power. Anglia Polytechnic University.Caddle, J & White (1994). The welfare needs of unconvicted prisoners. …………Cartledge , Gwendolyn şi alţii (1985). Teaching Social Skills to Children . Pergamon Press, New York.Gosling, M. (1998). How to identify a psychopath. În International Police Review , nr. 39.Haines, K. (1990). After care services for released prisoners, a review of the literature , University of Cambridge, Institute of criminology, UK.Hewitt, J.P. (1970 ). Social stratification and deviant behaviour. New York. Random House. Hirschi, T. & M.J. Hindelang (1977). Inteligence and delinquency: a revisionist review. American Sociological Review, 42.Holborn, J. (1975). Case work with shert term prisoners. Partea a II a din „Some male offenders problems”. Home Office Research Study, nr. 28, Londra.Marschal, K. & Weather P. (1991). Targets for change. Issue-focused one to one work with offenders. Notthinghamshire Probation Service. McMurran, Mary şi alţii (1994).Young Offenders and Alcohol-Related Crime, Cambridge.McGuire, J. & P. Priestley (1983). Life skills trening in prisons and the community. În S. Spencer & G. Shepherd Dvelopments in social skils trening. Londra. Academic Press.

Rosenberg, M. (1965). Society and the adolescent self image. Princeton. Princeton University Press.

Anexa 1Inventarul de probleme

În lista de mai jos veţi găsi o serie de probleme pe care cu toţii le întâlnim în viaţa de zi cu zi.Pentru fiecare problemă există trei variante de răspuns : adevărat, parţial adevărat şi fals.Vă rugăm să puneţi un X în căsuţa care corespunde opiniei dvs.Scopul acestui inventar este de a vă asista să definiţi problemele pe care le aveţi, ajutându-vă astfel să decideţi asupra viitorului.

Adevărat Parţial adevărat

Fals

A. Locul de muncă1. Nu mi-a plăcut nici un loc de muncă

de pănă acum2. Nu pot să păstrez un loc de muncă3. Nu pot obţine locul de muncă pe care

mi-l doresc4. Nu ştiu ce loc de muncă mi s-ar

potrivi5. Nu mă înţeleg cu colegii

6. Nu îmi place să mi se spună ce să fac7. Prietenii mei au locuri de muncă mai

bune8. Nu ştiu cum să caut un loc de muncă9. Nu mă simt recompensat pentru

munca mea10.E prea dificil să găseşti un loc de

muncă11.Creez probleme la locul de muncă12.Cred locul meu de muncă e prea

plictisitor13.Nu vreau să muncesc14.Cei mai mulţi prieteni de-ai mei nu

lucrează15.Am nevoie de mai multe cursuri de

calificare

după Marchal & Weaver (1991)

16.Mă tem că aş putea să îmi pierd locul de muncă

B. Banii1. Nu înţeleg de ce sunt importanţi

banii2. Nu am bani suficienţi3. Nu am avut niciodată bani suficienţi4. Am datorii5. Nu prea ştiu cum se câştigă banii6. Prietenii mei câştigă mai mulţi

bani decât mine7. Plătesc prea mult la întreţinere8. Nu pot să economisesc9. Nu îmi place să depind de alţii pentru

bani10.Banii sunt foarte importanţi pentru

mine11.Sunt îngrijorat din cauza banilor12.Nu am suficienţi bani pentru a mă

hrăniC. Sănătate

1. Am un handicap2. Nu dorm bine3. Nu mănânc bine4. Am probleme cu pielea5. Nu mă simt prea bine6. Mă simt obosit şi deprimat7. Mă tem că sunt bolnav

D. Viaţă socială şi relaţii interpersonale1. Nu prea ies din casă2. Nu pot face nimic în cartierul meu3. Nu am avut timp niciodată să ies din

casă4. Mă cam plictisesc în week-enduri5. Nu prea fac sport6. Nu am bani pentru a-mi petrece

timpul liber cum aş vrea7. Sunt îngrijorat de ceea ce cred

oamenii despre mine8. Nu mă înţeleg bine cu oamenii9. Mă simt singur10. Nu am prieteni11. Mai toţi prietenii mei au probleme

cu legea12. Mi-aş dori o prietenă / soţie13. Nu mă înţeleg cu partenera14. Beau prea mult15. Mă droghez16. Cei mai mulţi prieteni iau droguri17. Îmi plac jocurile de noroc18. Fumez cam mult

D. Personalitate1. Deseori sunt deprimat sau trist2. Cei din jur nu mă înţeleg 3. Eu nu îi înţeleg pe cei din jur4. Nu îmi pasă de nimic5. Nu-i pasă nimănui de mine6. Mă simt ca un eşec7. Mă gândesc la sinucidere8. Mă simt mizerabil9. Sunt neliniştit10.Mă supăr uşor11.Nu am încredere în mine12.Cred că oamenii aşteaptă prea mult

de la mine13.Nu mă simt în stare să iau decizii14.Mă dau în spectacol15.Sunt prea egoist16.Deseori îi invidiez pe ceilalţi17.Nu gândesc înainte de acţiona18.Sunt nepoliticos19.Nu mă înţeleg cu cei care reprezintă

autoritatea20.Mă enervez uşor21.Îmi place să conduc22.Nu pot avea încredere în nimeni23.Mi-e greu să fiu cinstit24.Mă simt vinovat25.Sunt îngrijorat cu privire la viitor

E. Locuinţa şi familia1. Nu am casă2. Mă simt nedorita acasă3. Nu îmi place cartierul în care locuiesc 4. Prea multe conflicte acasă5. Nu am sentimental de intimidate6. Nu am fost niciodată fericit acasă

7. Nu mă înţeleg cu proprietarul8. Nu mă înţeleg cu familia mea9. Nu pot discuta problemele mele cu

familia10.Familia mea nu are încredere în mine11.Simt că mi-am dezamăgit familia12.Sunt îngrijorat pentru familia mea13.Mi-e dor de cineva din familie14.Am probleme în căsnicie15.Sunt îngrijorat cu privire la copii

mei.Altele 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.

Anexa 2

Istoria locuirii

Detaliile locuinţei (ex. locuit cu părinţii, cu prietenii, singur, cu prietena etc.)

Localitatea Perioada Ce ţi-a plăcut cu privire la această locuinţă ?

Ce te-a determinat să te muţi ?

după Marchal & Weaver (1991)

Anexa 3

Posibile locuinţe după liberare

Sunteţi rugat să completaţi acest formular cu locuinţele pe care le-aţi putea avea după liberare. De asemenea, sunteţi rugat să comparaţi avantajele fiecărei opţiuni şi să decideţi care este varianta cea mai convenabilă.

Tipul de locuinţă De când v-aţi putea muta ?

Costurile aproximative

Avantajele Problemele posibile

Cu familia Cu prieteniiCu rudeleÎn locuinţă închiriatăÎntr-un adăpost al Serviciilor socialeLa un ONGÎntr-o locuinţă socială de la primărieÎntr-o locuinţă cumpăratăAltele, care Decizia ______________

Anexa 4Costurile corespunzătoare fiecărei variante de locuinţă

Varianta 1(cost pe lună calendaristică)

Varianta 2

după Marchal & Weaver (1991)

după Marchal & Weaver (1991)

(cost pe lună calendaristică)

ChirieCurentul electricÎntreţinereApă rece şi menajerăTaxe sau impoziteTelefonCablu TVTransportul până la potenţialul loc de muncăAlte costuri Total Totalul veniturilor mele / ale noastre ( în cazul în care locuiţi împreună cu alţii)

Anexa 5

Competenţe practice

Competenţe practice Pot face asta

Pot face asta parţial

Nu pot face asta

1. Să spăl, usuc, calc2. Să programez bugetul pănă la

următorul salariu3. Să cumpăr haine4. Să cumpăr hrană5. Să cumpăr mobilă6. Să fac curăţenie7. Să mă înţeleg cu vecinii8. Să plătesc impozitele şi taxele9. Să plătesc ratele10.Să cer ajutor social11.Să cer ajutor12.Să zugrăvesc / vopsesc13.Să am grijă de sănătatea mea

după Marchal & Weaver (1991)

Având în vederea răspunsurile mele, am nevoie să învăţ să :__________________________________________________________________

Anexa 6 A fi şomer

Vă rugăm să puneţi un X în dreptul propoziţiilor de mai jos în funcţie de cum le consideraţi (false sau adevărate) cu privire la dvs.

Adevărat FalsAm renunţat să mai caut de lucruCaut ocazional de lucruCaut întotdeauna de lucruNu am suficiente deprinderiCazierul m-a oprit să îmi găsesc de lucruCâştig mai bine ca şomer (din ajutorul de şomaj)Nu prea sunt locuri de muncă în zonăSunt prea mulţi şomeri ca să îşi găsească toţi locuri de muncăNu am fost niciodată bun la interviuriNu prea ştiu să îmi fac un CVNu prea ştiu să folosesc telefonulAş vrea să mai urmez nişte cursuri de calificareM-am săturat să stau acasăPrietena / soţia îmi cere să găsesc de lucruToţi prietenii mei au de lucruMi-am pierdut încrederea că voi mai găsi un loc de muncăMi-e bine dacă găsesc din când câte un loc de muncăÎmi place să fiu liber

Anexa 7

după Marchal & Weaver (1991)

Lista locurilor de muncă

Titlul locului de

muncă

Perioada Ce mi-a plăcut

Ce nu mi-a plăcut

Ce calificări am folosit

Ce deprinderi am utilizat

Motive pentru care am plecat

Ex. vânzător

Ianuarie – Martie 2003

Să întâlnesc oameniSă ascul muzică

ObositorPlictisitor câteodată

Cursul de vânzător

VânzareaComunicareaCâte ceva de contabilitate

Salariul mic

Anexa 8 Interesele mele

Alegeţi din lista de mai jos care vă sunt interesele cele mai apropiate şi, apoi, indicaţi ce experienţă aveţi în acele domenii.

Grupuri de interese Interesele mele Experienţă anterioară

1. În natură(agricultură, zootehnie etc.)

2. Mecanică(exploatarea sau repararea utilajelor)

3. Practic(utilizarea forţei fizice sau a deprinderilor practice )

4. În aer liber(care implică activităţi fizice)

5. Artistic(muzică, artă etc.)

6. Verbal (care implică relaţii cu publicul, discuţii etc.)

7. Numere(care implică numere, statistică etc.) după Marchall & Weaver, 1991 după Marchal & Weaver (1991)

8. Birocratic(care implică hârtii)

9. Întreprinzător(care implică conducerea altora, iniţiativă, întâlniri etc.)

10.În sectorul de servicii

(oferirea de servicii altora)11.În servicii sociale

(care implică ajutarea altora)

12.Ştiinţă / investigaţi(descoperiri, rezolvarea de probleme etc.)

13.Altele

Anexa 9

Aşteptările mele

Aspecte ale locului de muncă

Ceea ce mi-aş dori

Ceea ce nu mi-aş dori

SalariulEx. să fie suficient pentru a trăi decentSă fiu plătit în funcţie de cât

după Marchal & Weaver (1991)

producZiua de lucruEx. să am program flexibil,Să pot lucra peste programPerspectiveEx. să pot fi promovat,Să am un loc de muncă sigurLocaţieEx. să fie aproape de o staţie de metrou,Să fie aproape de casă.Condiţii fiziceEx. să fie curat,Să nu fie zgomotContacte cu alţiiEx. să lucrez singur / în grupSă am relaţii cu publiculTipul de conducereEx. să am iniţiativă,Să mă controleze cineva din când în cândCe ar trebui să implice locul de muncăEx. să îmi dezvolte anumite deprinderi,Să pot vedea rezultateleCe altceva ar trebui să îţi ofere locul de muncă ?

Anexa 10

Plan de acţiune

Plan Primul pas Al doilea Al treilea Al patrulea

după Marchal & Weaver (1991)

pas pas pasEx.Să îmi găsesc de lucrul ca vânzător

Să cumpăr şi să citesc Anunţul telefonic

Să selectez ofertele care mă interesează

Să sun sau să îmi trimit CV-ul

Să mă pregătesc pentru interviu

Anexa 11

Cum mi-am pierdut locul de muncă

Adevărat FalsA fost redus postulFirma a dat falimentFirma s-a mutat în altă zonăS-a încheiat contractulAm lucrat numai temporarAm lucrat sezonierNu a mai fost nevoie de mineTehnologia a înlocuit muncitorulM-am certat cu şeful / patronulM-am certat cu colegiiAm avut un salariu mic şi am renunţatDin motive familiale

M-am îmbolnăvitM-am accidentatM-am mutatAlte motive, care

Anexa 12

după Marchal & Weaver (1991)

Chestionar de evaluare a abilităţilor sociale.

Mai jos sunt descrise unele situaţii pe care le întâlnim frecvent în viaţa cotidiană. La care din ele sunteţi cu adevărat competent? În care nu ? Analizaţi cu atenţie fiecare item şi puneţi un X în dreptul calificativului care credeţi că vă caracterizează.

Bine Satisfăcător Nesatisfăcător

Slab

A. Privesc oamenii în faţăCând sunt privit de o mulţime de oameniCând zâmbescCând mă enervezCând sunt dezamăgitÎmi dau seama care sunt sentimentele celorlalţiSă mă am prieteniB. Să mă alătur unui grup Să mă prezint altoraSă merg într-o cameră plină cu persoane necunoscuteSă fiu intervievatSă am o conversaţie cu un străinSă îndrum oamenii spre diverse direcţiiSă spun ceea ce gândescSă înţeleg ce spun alţiiSă pun întrebăriSă răspundC. Când mă cert cu cineva Când mă plâng de cevaCând refuz pe cinevaCând îmi cer scuzeCând dau veşti proasteCând rog pe cinevaCând cer ajutorSă primesc ordine

după Priesley & MacGuire, 19…….

Anexa 13

Wood inventory ( inventarul Wood )

Este, aşa cum o arată şi denumirea, un inventar, un ghid de evaluare a abilităţilor sociale şi se bazează pe observaţie. Este, deci, un instrument al asistentului social care nu trebuie prezentat cu necesitate beneficiarului.

Wood inventory este recomandat în special tinerilor cu probleme emoţionale sau de comportament.

I. Comportamentul raportat la sine:1. acceptă consecinţele actelor sale2. are un comportament adecvat contextului3. îşi exprimă asertiv sentimentele4. are o atitudine pozitivă faţă de sine5. are un comportament responsabil6. are grijă de sine

II. Comportamentul în raport cu mediul1. ţine seama de persoana cui i se adresează 2. are prezenţă de spirit3. strică sau distruge bunurile din jur

III. Comportamentul raportat la sarcini1. pune şi răspunde la întrebări2. urmăreşte cu atenţie ceea ce i se spune3. participă la discuţii4. are activitate de grup5. realizează sarcinile 6. lucrează mai bine singur7. execută calitativ diverse activităţi

IV. Comportamentul interpersonal1. Acceptă autoritatea2. Face faţă conflictelor ( într-o manieră constructivă )3. Rezistă atunci când este provocat4. Ştie să atragă atenţia asupra sa5. Ajută6. Face conversaţie7. Joacă8. Are atitudini pozitive faţă de sine9. Respectă proprietatea altora

după Cartlege (1985).

Anexa 14

Consumul de alcool şi infracţiunea

Vă rugăm să răspundeţi la întrebările de mai jos având în vedere ultima infracţiune pe care aţi comis-o.

Da Nu Nu ştiu

Crezi că între consumul de alcool şi comiterea infracţiunii există o legătură ?Erai sub influenţa alcoolului cănd ai comis infracţiunea ?Dacă nu ai fi fost în acea stare ai fi comis infracţiunea ?Ţi-a venit ideea să comiţi infracţiunea în locul unde consumai alcool ?Alcoolul ţi-a provocat problema care te-a determinat să comiţi infracţiunea ?Alcoolul îţi provoacă probleme în domenii ca ?

- relaţii interpersonale - controlul comportamentului - financiar - sănătate - locul de muncă - altele, care ?

Anexa 15

după McMuran şi alţii (1994)

Consumul meu de alcool

Gâneşte-te la ultima dată cănd ai consumat alcool şi răspunde la următoarele întrebări:

Niciodată

Căteodată

Des Aproape totdeauna

1. Este dificil pentru tine să nu te gândeşti la alcool ?2. Este alcoolul mai important decât următoarea masă ?3. Îţi planifici ziua în aşa fel încât să poţi bea ?4. Bei pentru efectul alcoolului fără să-ţi pese ce anume ?5. Bei alcool fără să-ţi pese de consecinţe ?6. Bei dimineaţa, la prânz şi seara ?7. Alcoolul ţi-a creat deja multe probleme ?8. Crezi că nu te mai poţi opri să bei odată ce ai început să bei ?9. Încerci să “ scapi “ de alcool renunţând la el zile, chiar săptămâni ?10. În dimineaţa după o beţie începi cu a … bea alcool ?12. În dimineaţa de după o beţie eviţi oamenii ?13. După o beţie vezi fiinţe ameninţătoare, ireale ?14. Uiţi ce ai făcut când ai băut ?

Anexa 16

Scala Rosenberg

după chestionarul Societăţii pentru studii despre dependenţa de alcool sau alte droguri după McGuire ()

Absolut de acord

De acord

Dezacord

Dezacord absolut

1. În general, sunt mulţumit cu mine 2. Uneori mă gândesc că nu sunt bun de nimic3. Cred că am multe calităţi 4. Sunt capabil să fac lucruri la fel de bine ca şi alţii5. Uneori mă simt inutil6. Sunt la fel de bun ca şi alţii7. Mi-aş dori mai mult respect de sine8. Am o atitudine pozitivă faţă de mine9. Uneori cred că sunt un ratat.

Asistenta social penitenciară

Cursul nr. 10 si 11

Intervenţia propriu-zisăLucrul cu grupul

A. IntroducerePornind de la principiul că o bună practică începe cu o bună teorie, vom insista în prima

parte asupra contextului teoretic în care metodele si tehnicile prezentate în partea aplicativă îşi găsesc raţiunea.Premisele de la care pornim în explorarea modelului teoretic sunt: nu este posibilă o intervenţie asupra comportamentului uman fără a avea o concepţie coerentă asupra modului cum acesta se dezvolta; sunt cunoscute două modalităţi de lucru direct cu infractorii : la nivel individual şi la nivel de grup. Tehnicile utilizate în ambele situaţii nu pot fi definite ca fiind specifice uneia sau alteia dintre abordări, ele fiind în egală măsură utilizate. Totuşi, din considerente didactice, acestea vor fi prezentate separat.

B. Principii de eficienţă în lucru cu infractorii.

B.1 Aspecte generaleO serie de meta-analize asupra literaturii de reabilitare a infractorilor (Andrews şi alţii, 1990;

Gendreau şi alţii, 1994; Vennard şi alţii, 1997 ) au demonstrat că unele programe au obţinut rezultate pozitive. Eficienţa acestor programe s-a datorat în principal combinării a patru principii: risc, nevoie, receptivitate şi profesionalism (Andrews şi alţii, 1990 ). Pe baza acestor principii este posibilă o clasificare a deţinuţilor pentru ca aceştia să primească într-un mod optim serviciile de care au nevoie.

Cele patru principii pot fi sintetizate astfel:1. Risc – persoanele cu un nivel de risc mare trebuie să primească un volum mare de servicii la o intensitate ridicată. Volumul şi intensitatea programelor trebuie stabilite în funcţie de nivelul de risc pe care îl prezintă clientul. Studii realizate de Andrews şi altii (1990 ) au demonstrat că persoanele care prezentau un risc de recidivă scăzut şi care au primit un volum mare de servicii au înregistrat rezultate mai slabe decât cele care, aflate în aceeaşi situaţie, au primit mai puţine servicii. 2. Nevoie – serviciile sau programele de reabilitare trebuie orientate astfel încât să adreseze nevoile criminogene. Nevoile criminogene sunt nevoile asociate cu starea de infracţionalitate, ca : impulsivitate, egocentrism, lispa unei locuinţe sau a unui loc de muncă, absenţa unor abilităţi de comunicare, negociere etc. Nevoile criminogene pot fi privite şi ca factori dinamici ai riscului de recidivă.Din acest punct de vedere, cele mai eficace servicii sunt cele care reduc nevoile criminogene, constituindu-se astfel şi ca indicatori de performanţă ai unui program.3. Receptivitate – stilul si modul de oferire a serviciilor trebuie să corespundă stilului de învăţare şi abilităţilor clienţilor. Din acest punct de vedere putem oferi ca exemplu câteva axiome: Structura unui program trebuie să fie fermă şi clar precizată în cazul în care se adresează unor clienţi cu slabe capacităţi de conceptualizare sau imaturi emoţional. Persoanele anxioase la contactul cu ceilalţi reacţionează slab la programe de grup care presupun schimburi interpersonale intense. Clienţii cu o personalitate puternic orientată antisocial ( cu multiple nevoi criminogene, cu o empatie slabă etc.) au nevoie de programe intensive. Clienţii cu un comportament aflat în permanentă căutare de senzaţii tari au nevoie de programe care implică oportunităţi de exprimare a energiei fizice. Contextul interpersonal trebuie analizat cu mare atenţie. Prezenţa prietenilor cu comportamente antisociale se corelează puternic cu delincvenţa. Programele eficiente s-au concentrat fie asupra izolării acestor prieteni ( Klein, 1971 ), fie asupra neutralizării presiunilor proinfracţionale ( Andrews, 1980 ). Utilizarea adecvată a autorităţii şi a tehnicilor modelării şi a celor specifice rezolvării de probleme sunt cele mai eficiente în măsura în care sunt aplicate într-o manieră entuziastă şi participatorie. 4. Profesionalism – principiile prezentate anterior trebuie aplicate în practica de către persoane cu o pregătire de specialitate şi cu grad ridicat de angajament profesional.

In analiza lor, Antonowicz şi Ross ( 1994 ) au identificat şi alte principii specifice programelor performante:1. utilizarea ca model conceptual a teoriilor cognitiv-comportamentaliste. 75 % din

programele performante analizate de către cei doi cercetători canadieni aveau un astfel de model conceptual. Celelalte modele ( psihodinamic, sociologic etc. ) nu au obţinut rezultate la fel de bune.

2. Abordarea sistemică – 70 % din programele performante utilizau o perspectivă holistă. Hollin ( 1998 ) a identificat ca înalt performante programele multimodale care aveau ca elemente cheie: rezolvarea de probleme, abiliăţile sociale, managementul emoţiilor şi educaţia morală.

3. Cele mai eficiente tehnici s-au dovedit a fi jocul de rol şi modelarea. Ross şi Fabiano ( 1985 ) susţin că aceste tehnici sunt adecvate în special exerciţiilor empatice, rezolvării de probleme şi consolidării abilităţilor sociale. Un alt principiu important identificat de Roberts ( 1995 ) este cel al lucrului în parteneriat.

Pentru a demonstra necesitatea colaborării cu alte organizaţii sau instituţii, Roberts a construit o piramidă – numită plan organizaţional – care are doua orientări: la vârful piramidei este prezentată abordarea concentrată pe individ, iar la bază este descrisă abordarea care accentuează latura comunitară a reintegrării sociale a deţinuţilor.

Gill McIvor ( 1990 ) enunţă caracteristicile generale ale unui program de reabilitare performant astfel:1. se adresează nevoilor clientului din perspectiva rezolvării de probleme,2. se adresează celor care prezintă un risc de recidivă ridicat,3. asigură o intervenţie variată – metode diverse,4. oferă servicii concrete – nu face psihoterapie dacă clientul nu are locuinţă.

Structural, un program trebuie să :1. aibă scopuri şi obiective clare, concrete, măsurabile,2. să se deruleze într-un mediu receptiv,3. să promoveze schimbări simple,4. să fie derulat de un personal profesional şi motivat,5. să aibă adeziunea participanţilor.

B.2. Teoriile cognitiv-comportamentalisteAcest model nu este un model explicativ al comportamentului infracţional, ci

unul de prevenţie şi reabilitare. Prezumţia de la care porneşte este că gândirea infracţională, modul cum infractorii privesc lumea, abilităţile acestora de a rezolva probleme etc. au un rol important în dezvoltarea unui comportament infracţional.Important de subliniat este că acest model nu neagă importanţa factorilor de mediu, sociali, culturali, situaţionali etc. în etiologia comportamentului infracţional. Aceşti factori chiar au o influenţă semnificativă asupra gândirii umane: sărăcia, lipsa oportunităţilor de stimulare intelectuală, educaţie inadecvată, lipsa modelelor pro-

sociale, mediul ostil sau nefavorabil unei dezvoltări cognitive depline etc. pot duce la un deficit cognitiv.

În cartea lor, Time to think, Ross şi Fabiano (1985 ) au avansat chiar ipoteza unei gândiri infracţionale caracterizată prin:

impulsivitate, gândire necritică sau cu distorsiuni, gândire simplistă, îngustă şi ilogică, nu înţeleg complexitatea relaţiilor sociale, gândire inflexibilă şi inadaptată, gândire egocentrică – nu face distincţie între propriile sentimente, gânduri şi cele ale

altora, percepţii superficiale sau eronate, trăirea în prezent – aici şi acum etc.De precizat este că nu toţi infractorii au astfel de deficienţe sau nu le au pe toate. Uneori

actele infracţionale sunt raţionale şi chiar prea bine planificate. De asemenea, trebuie ştiut că această abordare nu este un panaceu. Intervenţiile asistentului social trebuie să fie atent individualizate în funcţie de nevoile persoanei şi resursele sale de schimbare. Astfel, este bine cunoscut exemplul clientului care nu avea un loc de muncă iar consilierul său de probaţiune îi oferea doar consiliere – ventilarea sentimentelor legate de această privaţiune.

Cel care utilizează un astfel de model este un educator care evaluează procesele cognitive ale persoanei şi apoi organizează experienţe de învăţare care corespund proceselor inadaptate şi, implicit, emoţiilor asociate acestora.

Din punctul de vedere al abordării cognitiv – comportamentaliste, prima etapă importantă este cea de evaluare a capacităţii cognitive. Această evaluare trebuie să urmărească:

1. Capacitatea şi conţinutul gândirii (cum şi ce gândeşte).Cercetările au arătat ca infractorii au probleme cu abilitatea de a gândi şi nu cu conţinutul gândirii. De aceea nu este suficient să-i ajutăm pe clienţi să gândească despre o anumită problemă, ci şi cum să găsească cele mai bune soluţii, cum să anticipeze consecinţele etc.

2. Abilitate şi aplicabilitate (ce gândeşte şi cum pune în practică )A avea capacitatea de a gândi critic nu înseamnă că şi pune în practică această gândire în viaţa cotidiană.

3. Impersonal şi interpersonal.Cercetările au arătat că infractorii au probleme în special cu abilităţile cognitive corespunzătoare sferei interpersonale. În acest caz se impune măsurarea cogniţiei sociale.

4. Nivelurile cogniţiei.După cum se ştie din psihologie, există mai multe niveluri ale cogniţiei: de la senzaţii, percepţii, învăţare, memorie până la raţiune, logică, rezolvarea de probleme complexe.Este necesar uneori să evaluăm toate aceste niveluri pentru a identifica natura unor gânduri eronate. Acestea se pot datora unei percepţii distorsionate sau unor raţionamente interne false etc.

Acum că am văzut ce să evaluăm, să vedem şi cum să evaluăm. În acest sens, există trei mari metode: spontan (de ex. pe parcursul discuţiei ), direct sau indirect. Evaluarea indirectă presupune administrarea unei baterii de teste psihometrice sau proiective, ceea ce presupune calificare specială şi abilitare din partea autorilor acestora de aceea nu vom insista asupra lor. Evaluarea directă a capacităţilor cognitive se poate rezuma la câteva modalităţi mai importante:

întrebări directe ( de ex. ce ai gândit înainte de a comite fapte, în timp ce o săvârşeai sau după ?),

imageria ( de ex. imagineazăţi că un prieten îţi cere să furi împreună cu el un capac de canal …. Ce crezi despre asta ? la ce te gândeşti ? etc. ),

chestionarele ( de ex. ce aţi face dacă prietenii v-ar cere să acostaţi un tânăr şi să-i luaţi banii ? ),

propoziţiile neterminate ( de ex. îmi vine să lovesc pe cineva atunci când ………).Aceste mijloace de evaluare pot fi dezvoltate de către asistenţii sociali sau pot fi

standardizate. În privinţa infractorilor, Spivack ( 1976 ) a identificat următoarele elemente cheie pe care

asistentul social trebuie să le analizeze cu predilecţie: dacă legătura dintre cauză şi efect se realizează spontan (gândire cauzală). Mulţi infractori

au o gândire fatalistă, considerând că ceea ce li se întâmplă nu se află în nici un fel de legătură cu faptele lor (ex. „eu nu am nici o vină ! nu am casă, loc de muncă, aşa că …. ce să fac ? trebuie să fur pentru a trăi. ).

dacă sunt anticipate consecinţele ( gândire consecvenţială). dacă există abilităţi de generare a soluţiilor ( gândire alternativă ). abilitatea de a se concentra pe scopuri (gândire centrată pe scop ).Din cele de mai sus şi din cercetările efectuate rezultă că cele mai eficiente programe cognitiv

- comportamentale sunt cele care se adresează abilităţilor de rezolvare a problemelor, de construire a relaţiilor interpersonale, de negociere şi comunicare şi de rezolvare a conflictelor interpersonale, însă acestea trebuie să fie individualizate în funcţie de nevoile identificate.

În vederea consolidării abilităţilor amintite, asistentul social trebuie să aibă următoarele abilităţi:

Să motiveze participanţii la program, Să manifeste empatie pentru aceştia, Să fie un bun model pro-social, Să fie capabil să conducă intervenţii eclectice, Să fie sensibil la discrepanţele, erorile şi distorsiunile cognitive pe care apoi să le discute

într-o manieră suportivă.Cele mai întâlnite distorsiuni cognitive întâlnite la infractori sunt: suprageneralizările (ex.

nimic nu-mi merge bine ! ), raţionamentele care exclud unii factori importanţi ( ex. era ora 10 p.m., era singură în bar şi era îmbrăcată provocator. Ce credeţi că-şi dorea ? ) şi catastrofizarea (ex.” nu mai este nimic de făcut. Sunt un om terminat „ ).Aceste distorsiuni trebuie identificate şi puse în discuţie într-un mod suportiv. De exemplu: CLIENTUL : Nimic nu mai merge cum trebuie, sunt un ghinionist !ASISTENTUL SOCIAL : Ce vrei să spui ?

CLIENTUL: Păi … tot ce am încercat pentru a găsi un loc de muncă a eşuat.AS: Hai să vedem ce ai încercat ?C: Păi, am încercat să merg la centrul de plasare dar nu m-au primit, am încercat să găsesc în ziare ceva, dar nu am găsit nimic care să-mi placă şi aşa mai departe.A.S..: De ce crezi că cei de la centrul de plasare nu te-au primit ?C: Era închis pentru public când am fost eu, cred că de aia.A.S.: Şi asta înseamnă că nu te-au primit ? Discuţia poate să continue până când clientul conştientizează că afirmaţia sa iniţială este exagerată şi că, de fapt, el nu a încercat tot sau nu în maniera cea mai eficientă.

Se întâmplă, însă, uneori ca infractorii să aibă dificultăţi în a vorbi despre sine. În acest caz, asistentul social poate să implice un al treilea personaj imaginar şi să-l întrebe pe client ce ar gândi o persoană ca el în diversele situaţii. În urma acestor discuţii pot fi identificate anumite constante ale gândirii care pot fi discutate fără ca infractorul să se simtă ameninţat direct.

Abilităţile interpersonale sau de negociere pot fi dezvoltate cu ajutorul altor tehnici, cum ar fi: jocul de rol, antrenarea, prezentarea unor modele pro-sociale etc. După cum se poate observa, toate aceste tehnici presupun implicarea efectivă a clientului în exerciţiu. Aceasta deoarece s-a constatat că infractorii învaţă mai uşor „ făcând „ decât „ vorbind despre „. Impactul acestor tehnici este mai mare dacă sunt utilizate în cadrul unor grupuri dar ele pot fi folosite şi în lucrul individual (a se vedea subcapitolul “Lucrul cu grupul”).

Jocul de rol constă în imaginarea şi „jucarea ” unor situaţii cât mai apropiate de realitate. Aceste scenarii se pot referi chiar la deficienţele pe care consilierul le-a identificat împreună cu clientul în faza de evaluare.De remarcat că în cadrul jocului de rol sunt evidenţiate nu numai abilităţi sau strategii personale de rezolvare a problemelor dar şi emoţiile asociate acestora. Exemplu:Din cadrul unui grup sunt aleşi doi voluntari care vor juca scena în care unul este agresorul iar celălalt victima. Scena se petrece într-un bar şi începe cu solicitarea de către agresor a unei ţigări. Intenţia vădită este de a provoca victima. Cum va rezolva victima această situaţie ? Cum poate să rezolve situaţia fără violenţă ? Discuţiile de grup sunt extrem de utile şi pot genera diverse modele de rezolvare a problemelor. De asemenea, jocul de rol poate fi filmat şi apoi vizionat observându-se comportamentul non-verbal: tonul vocii, contactul vizual, poziţia corpului etc.

Ca variaţiune la această tehnică este schimbarea rolurilor. În acest caz, cei doi protagonişti vor schimba rolurile şi vor repeta scena. De observat sunt: care sunt diferenţele de abordare, ce vor simţi cei doi la schimbarea rolurilor etc.. Această tehnică este deosebit de utilă în exersarea empatiei, agresorul experimentând şi rolul de victimă.

Antrenarea este o altă variantă a jocului de rol cu deosebirea că presupune şi existenţa unor antrenori / consilieri care pot sfătui protagoniştii în diversele situaţii. Antrenarea se referă, de asemenea, şi la repetarea diverselor exerciţii până când abilităţile vizate vor fi bine însuşite.

Oferirea unor modele pro-sociale se realizează cu prioritate prin persoana asistentului social. De asemenea, pot fi utilizate alte mijloace cum ar fi: filmul, personalităţi care pot fi invitate să discute cu membrii grupului etc.

Fabiano şi Ross ( 1985 ) au identificat şi alte modalităţi specifice intervenţiei cognitiv comportamentaliste. Una dintre acestea porneşte de la observaţia că uneori oamenii învaţă mult mai repede dacă sunt puşi în situaţia de a-i învăţa pe alţii. Astfel, în 1967 a fost realizat un experiment într-un penitenciar de femei din SUA în care câteva cliente au fost pregătite să devină educatori specializaţi în schimbare comportamentală după care li s-a cerut să lucreze cu alte femei care, ulterior, deveneau şi ele specializate în domeniu. A fost stabilită chiar o carieră : de la client la educator, supervizor, coordonator de program. Acest experiment a avut un rezultat deosebit, rata de recidivă după nouă luni de la liberare fiind de numai 6,6 %.

Din perspectiva abordării cognitiv comportamentaliste, evaluarea finală a unui program nu se reduce doar la indicatori de tipul ratei de recidivă, ci şi la indicatori de stabilitate a locului de muncă, prezenţă la şcoală, viaţa familială etc.

C. Lucrul la nivel individualActivitatea de asistare la nivel individual a deţinuţilor presupune trei tehnici esenţiale :

interviul, consilierea şi, ca o derivaţie a acesteia, interviul motivaţional.

C.1 InterviulInterviul este principalul instrument al fiecărui asistent social care poate fi privit ca pe o

structură pentru operaţionalizarea interacţiunii dintre acesta şi client. Fiecare asistent social are propriul stil de a intervieva. Interviul este şi o abilitate şi o artă care se învaţă … practicând-o.Pentru o practică optimă este totuşi nevoie ca studentul să dispună de un ghid care să cuprindă pregătirea şi etapele interviului precum şi abilităţile pe care asistentul social le utilizează în timpul interviului.Fiecare interviu are un scop şi o serie de obiective specifice. În funcţie de scopul său, interviul poate fi:

de diagnostic, de explorare şi terapeutic.

Există o serie de variabile care pot influenţa natura interviului: Cum a fost interviul iniţiat – dacă a fost sau nu planificat, dacă avem un client voluntar sau

unul involuntar etc. Unde se desfăşoară interviul – în birou, într-o celulă, într-o cameră de spital sau acasă. Experienţa clientului şi a asistentului social de a lucra împreună.

Fiecare interviu va fi diferit. Asistentul social trebuie să fie flexibil în structurarea şi conducerea interviului, în funcţie de scopurile interviului şi de nevoile clientului.Ca regulă, interviul trebuie să fie condus astfel încât să încurajeze interacţiunea şi să consolideze relaţia profesională.

Pregătirea interviului.

În vederea pregătirii interviului, asistentul social are următoarele sarcini: 1) pregătirea mediului în care se va desfăşura interviul, 2) planificarea conţinutului interviului şi 3) armonizarea celor două sarcini anterioare.

Înaintea oricărui interviu asistentul social trebuie să pregătească condiţiile fizice de desfăşurare a acestuia. Dacă interviul se va desfăşura în birou, asistentul social trebuie să organizeze spaţiul astfel încât să încurajeze interacţiunea. Astfel, va aranja scaunele pe acelaşi nivel, fără ca vreun obiect să se interpună între ele, va anunţa să nu fie întrerupt la telefon sau la uşă, va pregăti aparatele de înregistrat numai cu consimţământul clientului etc.

O atenţie deosebită se acordă timpului de desfăşurare a interviului, astfel încât nici clientul şi nici asistentul social nu va fi grăbit iar interviul nu va dura la nesfârşit.Dacă interviul se desfăşoară în afara biroului, asistentul social trebuie să găsească un loc în care discuţia să nu poată fi ascultată de către alte persoane şi să nu fie deranjaţi.Ideal este ca mediul în care se desfăşoară interviul să fie confortabil, dar să nu aibă prea multe elemente decorative care ar putea să distragă atenţia clientului.

În planificarea conţinutului interviului, asistentul social trebuie să ţină seama de scopul şi obiectivele acestuia. Planificarea se realizează în vederea identificării sarcinilor concrete şi a informaţiilor necesare înainte ca interviul să înceapă. Asistentul social va trebui să revadă notiţele interviurilor anterioare şi planificarea iniţială a intervenţiei. Vor fi stabilite structura şi întrebările interviului. Aceasta se realizează pentru a oferi interviului o formă, un sens şi o “consistenţă”. În desfăşurarea interviului, asistentul social trebuie să fie flexibil, adaptând interviul la nevoile clientului.Din acest punct de vedere, interviul poate fi directiv sau non-directiv ( liber ), în funcţie de cât de structurat este interviul.În armonizarea celor două sarcini anterioare, asistentul social trebuie să ţină seama şi de nevoile pe care clientul le-ar putea avea, astfel încât acesta să primească răspunsurile de care are nevoie. Tot înainte de desfăşurarea interviului, asistentul social trebuie să reflecteze asupra propriilor atitudini sau sentimente care ar putea influenţa comunicarea sa cu clientul.

O bună pregătire a interviului reduce probabilitatea ca asistentul social să fie surprins şi comunică clientului mesajul că este important !

Etapele interviuluiToate interviurile au trei părţi: Faza de început, Faza de mijloc sau a lucrului împreună şi Sfârşitul.

Fiecare fază are scopuri distincte. Faza de început debutează cu momentul în care asistentul social ia numele clientului şi încearcă să-l facă pe client să se simtă confortabil. Asistentul social trebuie să reducă tensiunea şi să discute orice manifestare de ostilitate, astfel încât să se asigure participarea deplină a clientului la procesul de intervievare. Observarea acestor posibile obstacole se realizează prin interpretarea comportamentului non-verbal şi prin întrebări legate de starea de spirit sau de ultimele evenimente sau situaţii prin care a trecut clientul.

De asemenea, în aceeaşi fază asistentul social va negocia cu clientul scopul întâlnirii şi durata interviului.

Scopul interviului trebuie să fie important pentru client, numai astfel avem siguranţa că se va implica în relaţia terapeutică !

O importanţă deosebită o are relaţia de lucru şi comunicarea. Acestea sunt ingredientele oricărei intervenţii în asistenţă socială.

Faza de mijloc începe atunci când clientul este pregătit să discute despre ce a fost stabilit în faza iniţială. Conţinutul acestei faze este diferit în funcţie de sarcinile interviului. Asistentul social trebuie să orienteze sau să reorienteze, concentreze discuţia sau să renegocieze scopul interviului atunci când împrejurările o cer. O atenţie deosebită va fi acordată calităţii comunicării între asistentul social şi client.Când timpul alocat interviului se apropie de sfârşit, asistentul social sumarizează cele discutate în timpul interviului apoi, împreună cu clientul, elaborează un plan pentru întâlnirile următoare, stabileşte responsabilităţile fiecăruia şi timpul şi locul viitorului interviu. Dacă este ultimul interviu, clientul trebuie ajutat să spună “La revedere” şi să i se dea permisiunea să revină atunci când mai are dificultăţi.

Abilităţile pe care asistentul social le utilizează în timpul interviului.În sprijinirea clientului său, asistentul social utilizează cinci grupuri de abilităţi:

Abilităţi de observare, De ascultare, De a pune întrebări, De concentrare, conducere şi interpretare, De pregătire a climatului interviului.

Ca toate abilităţile şi deprinderile, acestea se formează de-a lungul timpului, prin practică.

Abilităţile de observare.Clienţii oferă informaţii şi exprimă sentimente atât pe cale verbală, cât şi non-verbală.

Comportamentul non-verbal este deosebit de important în stabilirea validităţii comportamentului verbal. Asistentul social trebuie să vizeze:

Limbajul trupului – ce comunică deţinutul prin felul cum este aşezat, prin expresia facială etc.

Conţinutul propoziţiilor despre sine – în care se va urmări atitudinea faţă de sine şi ceilalţi. Schimbarea subiectului- atunci când clientul schimbă subiectul la aceeaşi temă, poate să

însemne că aceasta este prea dureroasă sau tabu. Asociaţii de idei – asociaţii frecvente de idei pot comunica asistentului social sentimente

ascunse ce trebuie explorate. Referiri frecvente – atunci când clientul revine la un subiect anume înseamnă că acesta are

o importanţă deosebită pentru el sau că are nevoie de ajutor în acea privinţă. Pauze – pot semnifica sentimente de teamă sau dorinţa de a nu discuta despre acea temă.

Puncte de stress sau conflict – în perspectiva trans-culturalistă, semnifică faptul că asistentul social nu înţelege deplin contextul cultural clientului ceea ce conduce la înţelegerea defectuoasă a unor procese.

Abilităţi de ascultareAbilităţile de ascultare sunt vitale în procesul de comunicare. Acestea constau în principal

în ascultarea celor spuse de client precum şi a observării felului în care acesta răspunde la întrebări. Asistenţii sociali începători sunt foarte preocupaţi de ce să întrebe şi cum, şi nu asupra comunicării în sine cu clientul. Cele mai bune întrebări sunt cele care îl sprijină pe client să ofere informaţiile necesare, cele care oferă alternative de răspuns şi conduc la înţelegerea problemei. Forma de ascultare cea mai indicată este ascultarea activă. Aceasta presupune a fi cu clientul în efortul lui de a înţelege dificultăţile şi problemele sale. Procedeele ascultării active vor fi prezentate în subcapitolul Consilierea.Dezvoltarea abilităţilor de comunicare este necesară şi datorită faptului că asistentul social lucrează cu persoane care au maniere oarecum diferite de a se exprima.

În cadrul ascultării, este important să înţelegem ceea ce încearcă deţinutul să comunice şi să urmărim cu acurateţe semnificaţia unor cuvinte în sfera semantică a acestuia. Este important, de asemenea, să observăm cuvintele-sentiment ( a simţi, a vedea, a crede etc.) şi felul cum acestea sunt exprimate. O reală ascultare reflectă o atitudine de deschidere şi acceptare şi evită riscul de subminare a comunicării prin evaluări premature a situaţiei şi prin oferirea de sfaturi de către asistentul social.

Abilităţi de a întrebaEsenţial în cadrul acestui grup de abilităţi este maniera de a pune întrebări, felul şi utilitatea

acestora.O primă categorie de întrebări sunt întrebările închise. Aceste întrebări cer un răspuns

specific. Sunt folosite în special pentru a colecta date factuale de genul: Ce vârstă ai ? ce profesie ? etc.A doua categorie de întrebări sunt cele deschise. Acestea sunt folosite pentru a da posibilitatea clientului să definească şi să interpreteze în felul în care el alege. De obicei încep cu : ce crezi, cum s-a întâmplat etc.Pentru a completa istoria socială a clientului se recomandă combinarea primelor două tipuri de întrebări.Următoarele categorii de întrebări sunt cele de conducere şi cele de confirmare.Întrebările de conducere sunt recomandate în cazul în care se explorează un subiect anume. Un exemplu: “Ai încercat să rezolvi această problemă ? Cum ? Spune-mi mai mult despre felul cum ai procedat”.Întrebările de confirmare sunt cele care aşteaptă de la client un răspuns definit. Un exemplu: “ Te simţi mai bine astăzi , nu-i aşa ?”. Aceste întrebări sunt nerecomandate deoarece blochează discuţia şi îi impune clientului ideile asistentului social.

În cadrul interviului, este indicat ca întrebările să cuprindă o singură idee. Pot fi utilizate întrebări cu mai multe idei în cazul în care asistentul social subliniază o anumită conexiune între acestea sau încearcă să obţină o imagine de ansamblu asupra situaţiei.

Abilităţi de concentrare, conducere şi interpretareAcestea sunt abilităţile necesare pentru a realiza obiective propuse. Presupun la rândul lor

alte abilităţi, cum ar fi cele de sumarizare sau de parafrazare, necesare pentru reflectarea ideilor şi a sentimentelor, pentru confruntare etc. Utilizarea acestor abilităţi presupune un bun simţ al timpului. Este important să ştii când să concentrezi discuţia, când să interpretezi cele spuse de client şi când să fii direct.

Parafrazarea şi sumarizarea contribuie semnificativ la o mai bună înţelegere a faptelor, sentimentelor etc.

Confruntarea şi tăcerea sunt două abilităţi sau tehnici deosebit de riscante şi delicate. Confruntarea se utilizează atunci când asistentul social doreşte să aducă în discuţie dezacorduri, sentimente ascunse sau neadevăruri. Aceste aspecte nerezolvate pot compromite comunicarea autentică. Momentul şi maniera confruntării trebuie alese cu mare grijă astfel încât să nu scurt-circuiteze relaţia de lucru. Tăcerea poate să indice tensiune, rezistenţă sau frustrare dar oferă asistentului social şi deţinutului timpul necesar reflectării. Asistentul social trebuie să identifice cu exactitate natura tăcerii şi să o folosească în concentrarea discuţiei sau în direcţionarea acesteia în sensul îndepărtării obstacolului.

Este responsabilitatea asistentului social să conducă interviul dar nu să-l şi controleze !

Abilităţi de construire a climatului optimStudiile recente au arătat că sunt trei atribute caracteristice unei situaţii interpersonale care

produce înţelegere, deschidere şi onestitate. Acestea sunt: empatie, autenticitate şi căldură non-posesivă.

Despre aceste atribute vom discuta în subcapitolul următor, ceea ce demonstrează încă o dată că abilităţile, metodele şi tehnicile din asistenţa socială trebuie considerate ca sistem.

Climatul de desfăşurare a interviului influenţează semnificativ natura şi calitatea procesului de comunicare.

Nu trebuie să uităm că interviul doar o formă de comunicare. Multe dintre abilităţile prezentate mai sus sunt transferabile în orice context care presupune interacţiune umană.Poate că un bun asistent social este cel care are cele mai bune performanţe în comunicare, în construirea şi menţinerea unor relaţii interumane.

C.2. ConsiliereaÎn general, sunt cunoscute două tipuri de consiliere: una centrată pe rezolvarea de probleme

şi una centrată pe persoană ( Carl Rogers).Carl Rogers a dezvoltat un model de consiliere non-directiv, aceasta însemnând în bună

parte că nu consilierul, ci clientul decide ce se va discuta şi în ce succesiune. Rolul consilierului este doar de a facilita şi încuraja discuţia. De cele mai multe ori acestea se concentrează asupra lumii emoţionale a clientului şi nu asupra unor probleme. Problemele pot fi o manifestare a unor tulburări emoţionale ale clientului.

Consilierul trebuie să fie împreună cu clientul încă de la începutul procesului. Aceasta înseamnă că atitudinea consilierului este una deschisă, autentică astfel încât clientul va renunţa la mecanismele de apărare. Empatia este fundamentul procesului de consiliere.Abordarea centrată pe persoană accentuează în principal capacităţile şi punctele tari ale clientului.

După cum anticipam mai sus, condiţiile de desfăşurare a unei bune consilieri sunt: empatia, o "căldură" non-posesivă, acceptare şi autenticitatea.

EmpatiaSe poate defini ca " păşire" în lumea interioară a unei altei persoane, cu scopul de a

înţelege gândurile, sentimentele, comportamentele şi semnificaţiile pe care acea persoană le atribuie unor evenimente. În acelaşi timp consilierul rămâne însă el însuşi, empatia nepresupunând identificare.Nivelul empatiei este strâns corelat cu gradul în care clientul reuşeşte să-şi exploreze lumea interioară.Empatia înseamnă a te simţi " împreună cu".Empatia nu înseamnă a simţi ca - simpatie

a simţi pentru - milă.

"Căldură" non -posesivăSe exprimă în general prin: limbajul trupului ( postură, proximitate, spaţiu personal,

contact vizual ), cuvinte şi vorbire ( tonul, tipul cuvintelor etc), congruenţa acestora. Orice nepotrivire a cuvintelor cu limbajul non-verbal creează confuzie.

Căldura şi apropierea trebuie să fie utilizate cu maximă atenţie. Cineva foarte "rece", distant, cinic şi neîncrezător se poate simţi ameninţat în faţa unei persoane care se arată "cald" şi plin de afecţiune.

Căldura şi apropierea sunt atributele care înlesnesc formarea alianţei de lucru dintre deţinut şi asistentul social.

Autenticitatea Reprezintă gradul în care consilierul este el însuşi în cadrul relaţiei cu clientul.

Ca bază a comunicării, autenticitatea este în acelaşi timp şi o precondiţie a empatiei care încurajează clientul să se exploreze şi să fie la rândul lui sincer şi deschis.Într-o relaţie în care consilierul este autentic clientul se simte potrivit afirmaţiilor următoare:Este el însuşi în relaţia noastră.Nu cred că ascunde ceva cu privire la ce simte despre mine.Simt că pot să am încredere în el ( ea) etc.

AcceptareaAcceptarea este o altă condiţie esenţială în consiliere. Ea conţine implicit o alta şi anume

cea a recunoaşterii unicităţii persoanei.

Acceptarea este cadrul necesar schimbării şi uneori acţionează ca "dizolvant " al urii şi resentimentelor.Un anti-exemplu a ceea ce s-ar numi acceptare este foarte bine sintetizat de expresia: îmi va păsa de tine dacă......Un client care se simte acceptat face afirmaţii de genul:Sentimentele lui (ei) faţă de mine nu depind cum mă comport eu faţă de el ( ea).Pot să-mi exprim toate sentimentele mele faţă de el (ea) pentru că ea ( el ) rămâne aceeaşi faţă de mine.

Trebuie, totuşi, să recunoaştem că acceptarea nu este un fenomen de genul totul sau nimic, ca un tot perfect. Consilierii au în general grade diferite de acceptare care pot varia de la zi la zi sau de la client la client.

Dacă acceptăm oamenii aşa cum sunt ei, la rândul lor, aceştia ne vor accepta pe noi aşa cum suntem .

În consiliere sunt cunoscute opt tehnici principale de ascultare activă (Institute of Councelling, 1992):

1. Ascultarea şi nu doar auzirea - "a fi cu "Înseamnă a fi fizic şi psihic disponibil pentru comunicare. Aceasta implică:

FIZIC contactul vizualexpresie facialărelaxare

GANDURI concentratatitudine deschisă

STĂRI calmîncrezător

Cea mai relevantă formulă care sintetizează condiţiile unei bune ascultări este regula SOLER, (Institute of Councelling, 1992):

S- sitting - a fi aşezat confortabil la o distanţă optimă.O- open - a avea o atitudine deschisă,L- learn - învaţă din propria experienţă, - look - a fi interesat în ceea ce auzi, - listen - ascultă cu atenţie,E- eye -contact vizual eficient, fără a părea ameninţător,R- relaxed - fii relaxat.

Pentru a verifica dacă eşti într-o bună relaţie de comunicare, pune-ţi întrebările:Sunt aici din punct de vedere emoţional ?Conduita mea non-verbală este congruentă cu atitudinile şi gândurile mele ?Sunt concentrat ?

2. Parafrazarea

Înseamnă reluarea gândurilor şi sentimentelor interlocutorului cu propriile cuvinte. În orice comunicare, cuvintele sunt suporturi pentru sentimente de aceea este esenţial să răspunzi atât la cuvinte cât şi la sentimente. Acest răspuns îl ajută pe client să înţeleagă că eşti aproape de el.A parafraza nu înseamnă a face pe papagalul.De obicei parafrazarea începe cu : Spui deci că .............Cu alte cuvinte ...................Asta sună cam aşa ......................Atenţie!Nu abuzaţi de această tehnică pentru că există riscul "să puneţi comunicarea pe picioroange".

3. Reflectarea Reflectarea se concentrează în special asupra sentimentelor. Este o tehnică legată de

parafrazare.Reflectarea depinde foarte mult de capacitatea empatică a consilierului. A reflecta sentimentele clientului implică necesar şi înţelegerea situaţiei din perspectiva clientului.A reflecta eficient presupune respectare următoarelor condiţii:

observarea atentă a limbajului non-verbal, înţelegerea semnificaţiilor cuvintelor, utilizarea unui limbaj accesibil, utilizarea optimă a limbajului trupului.

4. Întrebări deschiseA pune multe întrebări poate lăsa impresia că profesionistul dispune de soluţiile aşteptate

de client, însă consilierea este un proces care utilizează întrebările pentru a-l ajuta pe client să-şi găsească singur răspunsurile de care are nevoie.În general întrebările deschise încep cu :ce ?cum ?când ?poţi să ..?

Pot fi utilizate întrebări închise ( cu răspunsuri da/nu ) numai dacă se doreşte alegerea din mai multe răspunsuri sau stabilirea faptelor.

O altă categorie de întrebări sunt cele directoare. Acestea conduc dialogul în sensul dorit. Atenţie însă, există pericolul ca prin aceste întrebări să " punem cuvinte în gura clientului".

Prea multe întrebări transformă dialogul în interogatoriu !

5. Sumarizarea Sumarizarea este tehnica care rezumă faptele, gândurile, sentimentele şi

semnificaţiile relevante. Implică în discuţie atât ceea ce a fost exprimat explicit, cât şi ceea ce a fost spus implicit. Se foloseşte de obicei pentru a verifica acurateţea înţelegerii mesajelor şi pentru a identifica orientarea viitoare a discuţiei.

Exemplu de sumarizare:

„Deci tu eşti puţin confuz datorită celor întâmplate în viaţa ta în ultima vreme. Ai fost prins furând din magazin şi apoi ai fost condamnat la închisoare. Soţia ta vrea să divorţeze. Nu ştii cât vei sta în închisoare şi te temi că vei pierde locul de muncă. Este adevărat? Am înţeles bine?”

6. Concentrarea Este o tehnică necesară în cazurile în care consilierul doreşte să orienteze dialogul spre o

anumită direcţie pentru a explora mai mult. Este, de asemenea, utilă pentru a evidenţia detaliile.Principiile cele mai importante în concentrare sunt:

Dacă există o criză, mai întâi clientul trebuie să fie ajutat să iasă din ea. Concentrează-te asupra a ceea ce clientul consideră important. Începe cu problema care pare să-i cauzeze clientului suferinţă. Începe cu paşi mici.

7. Dezvăluirea despre sineEste o tehnică care solicită o abilitate deosebită din partea consilierului şi reprezintă

împărtăşirea unor experienţe personale ale asistentului social cu clientul. Are ca scop demonstrarea că şi consilierul este un om simplu, cu nevoi şi cu neîmpliniri.Riscurile principale asociate acestei tehnici constau în mutarea accentului de pe client pe consilier; de multe ori clientul doreşte să vadă în consilier o persoană puternică care este în stare să o ajute. În cazul în care constată că şi consilierul are probleme poate să gândească: cum poate cineva care are probleme să mă ajute ?

O auto-dezvăluire eficientă trebuie să fie făcută la momentul potrivit şi trebuie să răspundă la următoarele condiţii:

să fie directă, să fie relevantă, să fie selectivă, să fie prezentată pe scurt.

8. ProvocareaProvocarea nu este o " luptă " verbală, ci mai degrabă o sugestie, o tentativă şi nu o

declaraţie. Orice provocare trebuie făcută după o atentă deliberare şi numai după ce relaţia de lucru este suficient de stabilă.

O provocare poate fi binevenită în următoarele situaţii: discrepanţe mari între afirmaţii, când clientul este pesimist, cănd încearcă jocuri, şmecherii etc., cănd se scuză, raţionalizează sau aruncă vina pe altcineva.

C.3. Interviul motivaţionalEste o continuare a consilierii non-directive şi are ca scop identificarea şi dezvoltarea

motivaţiei pentru schimbare.Interviul motivaţional, ca metodă, s-a născut în urma unor dezbateri la care au participat psihologi norvegieni specialişti în problema abuzului de alcool (Miller, 1983).

Ulterior acelor dezbateri au fost identificate numeroase aplicaţii clinice ale metodei în Canada, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite.Metoda s-a dovedit eficientă în special cu persoanele care nu doresc schimbarea sau care au sentimente ambivalente cu privire la aceasta.Caracteristicile metodei pot fi sintetizate după cum urmează:

este o strategie mai mult de convingere decât de coerciţie, presupune mai mul suport şi sprijin decât argumentaţie, îl ajută pe client să recunoască şi să facă ceva pentru a-şi rezolva problemele, este o metodă care vizează motivaţia intrinsecă a clientului, clientul este cel care găseşte argumente pentru schimbare şi nu asistentul social.Interviul motivaţional creează atmosfera propice pentru schimbare şi se

adresează în exclusivitate motivaţiei şi nu modului cum schimbarea se va produce. În consecinţă, tehnicile de provenienţă cognitiv-comportamentalistă (modelarea, antrenarea etc.) vor fi utilizate complementar numai după construirea unei motivaţii puternice de schimbare.Deşi este o metodă derivată din consilierea non-directivă, rogersiană, interviul motivaţional are scopuri precise şi strategii proprii de atingere a acestora. Feedback-ul şi sfatul sunt utilizate de către asistentul social, precum şi empatia selectivă pentru întărirea unor aspecte dezirabile.

Cele cinci principii generale, aşa cum au fost ele formulate de Miller (1983), sunt: exprimarea empatiei, dezvoltarea discrepanţelor, evitarea disensiunilor, depăşirea rezistenţelor, dezvoltarea încrederii în sine.

1. Exprimarea empatieiEmpatia, căldura şi ascultarea activă sunt principalele ingrediente ale interviului

motivaţional. La baza tuturor acestor elemente se află ceea ce am denumit anterior „acceptarea”. Toate acestea îl ajută pe asistentul social să înţeleagă sentimentele şi perspectiva clientului fără a-l blama, judeca sau critica.

Atenţie!!Acceptarea nu însemnă aprobarea.

Mecanismul acceptării este unul aparent paradoxal deoarece acceptarea clienţilor aşa cum sunt îi eliberează pe aceştia şi îi ajută să accepte schimbarea, de vreme ce, non-acceptarea creează rezistenţă şi ostilitate.De asemenea, acceptarea contribuie la consolidarea alianţei de lucru, a relaţiei cu clientul şi dezvoltă stima de sine a clientului, atât de necesară unei schimbări. Comportamentul problemă al clientului este considerat ca fiind un blocaj psihologic, iar ambivalenţa şi rezistenţa la schimbare sunt privite ca fiind normale.

2. Dezvoltarea discrepanţelor

Este al doilea principiu al interviului motivaţional şi are ca obiectiv crearea şi amplificarea în mintea clientului a unor discrepanţe dintre comportamentul problemă şi scopurile generale de viaţă ale acestuia.Miller (1983) numea aceste discrepanţe ca fiind „disonanţe cognitive” şi pot fi sintetizate simplu ca fiind diferenţe între ceea ce doreşte clientul să devină şi ceea ce este. Principalul mecanism de subliniere a acestei discrepanţe este conştientizarea costurilor pe care le presupune actualul comportament atunci când se află în conflict cu speranţele clientului (să aibă o familie, să aibă un loc de muncă etc.).Un exemplu ar fi când clientul îşi doreşte o familie dar comportamentul său violent îl împiedică să aibă o relaţie de lungă durată cu o femeie din mai multe motive: comportamentul violent se manifestă uneori împotriva acesteia, agresivitatea l-a determinat de multe ori pe acesta să între în conflicte care au generat condamnări cu privare de libertate, deci departe de casă etc.

Aceste discrepanţe pot fi identificate şi amplificate până când depăşesc ca intensitate ataşamentul faţă de comportamentul problemă. Decât să accentueze motivaţii extrinseci, cum ar fi ameninţarea cu o condamnare sau presiunile din partea soţiei, interviul motivaţional presupune clarificarea aşteptărilor sau scopurilor de viaţă ale clientului şi, apoi, explorarea consecinţelor sau a potenţialelor consecinţe atunci când comportamentul problemă intră în conflict cu acestea. Când este bine realizat, interviul motivaţional conduce la schimbarea percepţiei şi a perspectivei fără ca deţinutul să se simtă sub presiune.Rezultatul constă în găsirea motivelor de schimbare de către clientul însuşi şi nu de către asistentul social.

3. Evitarea disensiunilorCea mai nefericită situaţie este aceea în care asistentul social încearcă să îl convingă pe

client că are o problemă şi că trebuie să facă ceva în această privinţă în timp ce clientul se apără şi declară că procedează aşa cum consideră de cuviinţă.Unul din principiile esenţiale ale interviului motivaţional este de a evita abordările care trezesc rezistenţa clientului. Atunci când totuşi apare rezistenţa, asistentul social trebuie să schimbe strategia.Un alt aspect important este cel al etichetării unui anumit comportament ca fiind: infracţional, de alcoolic, de violent etc. În practică s-a constatat că etichetarea este inutilă şi nu face decât să crească rezistenţa clientului la schimbare. Alta este, însă, situaţia în care acesta se auto-diagnostichează. Este şi exemplul celor de la Alcoolicii Anonimi : „Nouă nu ne face plăcere să catalogăm pe nimeni ca alcoolic, dar vă puteţi diagnostica singuri foarte repede”. În acest mod, clientul acceptă o anumită etichetă atunci când este pregătit şi numai dacă este convins pe deplin de acea realitate.

4. Depăşirea rezistenţeiÎntr-o comparaţie uşor forţată, acest procedeu s-ar putea numi „judo psihologic” adică

preluarea forţei şi energiei rezistenţei şi utilizarea lor în avantajul terapeutului. În descrierea realităţii, clientul se foloseşte de o seamă de percepţii care au la bază informaţii şi cunoştinţe anterioare. În intervenţia sa, consilierul poate să ofere informaţii suplimentare sau cunoştinţe teoretice ori noi perspective fără însă a le impune clientului. Principiul de bază este cel conform căruia clientul îşi ia din cele oferite de către consilier ceea ce are nevoie. Aceasta este o ofertă greu de refuzat.

Un alt mod de a depăşi rezistenţa este de a reformula problema şi de a o prezenta spre rezolvare clientului. Astfel, clientul este implicat direct în rezolvarea propriilor probleme ceea ce ar putea să îî consolideze sentimentul că este capabil să depăşească singur toate obstacolele.

5. Dezvoltarea încrederii de sineAcest principiu este strâns legat de ceea ce am descris mai sus şi provine din constatarea

mai multor cercetători (Bandura, 1977; Roger & Mewborn, 1976 etc.) care susţin că o încrederea în forţele proprii reprezintă un bun predictor al succesului unei schimbări.

Încrederea în sine poate fi dezvoltată prin mai multe procedee printre care amintim:1. exprimarea convingerii de către consilier asupra capacităţii de schimbare a clientului,2. transmiterea de către consilier a mesajului „dacă vrei, eu te pot ajuta să te schimbi” şi nu

„eu te voi schimba !”,3. utilizarea exemplelor de succes, prezentarea sau invitarea unor foşti deţinuţi carea s-au

reintegrat cu succes să le vorbească celor care se pregătesc de liberare etc.

Interviul motivaţional este, deci, mai mult o tehnică a consilierii sau o cale de a fi cu clientul. Este o modalitate de a debloca clientul şi de a începe procesul de schimbare. În continuare, schimbarea poate fi foarte rapidă şi fără a necesita asistenţă sau poate solicita o gamă largă de intervenţii de sprijin.

D. Lucrul cu grupul

D. 1 Context generalPolitica tratamentului individualizat în penologie s-a dezvoltat ca reacţie la

practica secolului 18 de a impune pedepse unitare infractorilor. Astfel, în limbajul penologic şi-au făcut loc concepte ca : diagnostic, tratament, nevoie, prescripţie etc. Era un sistem paralel cu cel medical dar care se aplica în lucrul cu infractorii.

D.R. Cressey a fost printre primii care au adus în discuţie un nou principiu potrivit căruia infracţiunea are şi o dimensiune socială, deci infractorul poate fi “ reformat “ numai în context social. Observaţia că infracţiunea apare la interacţiunea individului cu socialul a condus la dezvoltarea unor metode de abordare a fenomenului infracţional noi. Una din aceste metode este şi metoda lucrului în grup.

Originea acestei metode trebuie căutată în anii ’50 în cadrul mişcării “human potential movement” din psihologie. Iniţial, grupurile terapeutice aveau ca membri doar alcoolici şi nevrotici însă, ulterior, aria problemelor cărora li se putea adresa această metodă a fost semnificativ lărgită.

Atunci când asistentul social îşi propune să formeze un grup trebuie să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele unei astfel de metode. Astfel, el va avea suficiente informaţii pentru a lua aceasta decizie, va pregăti şi va planifica activitatea în funcţie şi de factorii care pot, în anumite contexte să submineze scopurile şi obiectivele unui anume grup.

Avantajele lucrului în grup pot fi prezentate sumar, după cum urmează:1. grupul oferă suport mutual persoanelor cu nevoi şi experienţe asemănătoare – sentimentul că

nu este singur în acea situaţie,2. oferă posibilitatea fiecărui participant să – şi exprime punctul de vedere şi să-şi exerseze

abilităţile de comunicare,3. participanţii învaţă să ofere feedback pozitiv,4. fiecare membru al grupului învaţă despre sine şi despre ceilalţi,5. se creează cadrul schimbării atitudinale prin intermediul schimbului de idei şi opinii, S-a

constatat că, de obicei, schimbarea atitudinilor se produce în sensul valorilor şi atitudinilor majoritare şi a celor care sunt încurajate de lider ( asistentul social ).

6. grupul are o dinamică care poate încuraja sau facilita schimbarea comportamentală, prin observarea, asimilarea şi exersarea unor noi comportamente,

7. grupul contribuie la creşterea stimei de sine a participanţilor,8. în grup, fiecare membru este un potenţial terapeut,9. potrivit celor mai multor opinii, grupul este cea mai eficientă metodă de a lucra pentru

rezolvarea de probleme,10.grupul poate oferi un sentiment de apartenenţă şi poate construi o reţea socială de suport,11.lucrul în grup poate să consolideze abilităţile participanţilor de a lucra în echipă,12.în termeni de costuri şi timp, grupul este, în general, o metodă eficientă, cuprinzând în acelaşi

timp mai mulţi clienţi.

Dezavantajele pot fi :1. grupul poate produce o conformare contraproductivă la autoritate sau comportament anti-

social,2. atitudinile de discriminare pot fi consolidate,3. unii membri se pot simţi excluşi sau ignoraţi,4. membrii grupului primesc mai puţina atenţie în exclusivitate,5. confidenţialitatea nu poate fi garantată în totalitate.

Dezavantajele prezentate mai sus pot să apară în cazul în care grupul nu este bine condus sau au fost comise greşeli în procesul de selecţie a membrilor.

D.2. Tipuri de grupuriGrupurile pot fi clasificate în funcţie de scopurile lor în :

1. grupuri de remediu – sau de promovare a schimbării,2. grupuri de întâlnire – cu scopul de a oferi membrilor un cadru optim pentru a-si exprima

sentimentele şi gândurile. Un astfel de grup este cel întâlnit în centrele de zi pentru persoanele de vârsta a treia.

3. Grupuri cu scop social – cele care se constituie pentru rezolvarea unei probleme comune. Un exemplu de astfel de grup este asociaţia de proprietari a unui bloc.

Aici ne vom referi în principal la grupul de remediu, cel care promovează schimbarea comportamentală.

D.3 Dinamica grupuluiDinamica grupului este data de :

1. scopul grupului,2. interacţiunea dintre membri,3. modul de conducere a grupului,4. caracteristicile si numărul participanţilor – personalităţi, abilităţi, motivaţii, poziţii în

grup etc.5. stilul de învăţare al participanţilor,6. caracteristicile grupului - coeziune, valori, mărime, structura.7. calitatea relaţiilor dintre membri8. structura psihologica a grupului – relaţii de putere, roluri, norme, libertatea alegerii etc.

Kolb ( 1997 ) consideră că stilurile de învăţare pot fi clasificate în patru categorii:1. Activistul – este o persoană căruia îi place să fie activ. Este motivat în special de experienţele

imediate şi se poate plictisi în activităţi care solicită planificare şi etape multiple. Aceste persoane pot fi descrise ca spontane şi orientate “ aici şi acum “.

2. Reflexivul – preferă să planifice activităţile înainte de a trece la acţiune. De obicei, culeg informaţii şi le analizează înainte de a trage concluziile.

3. Teoreticianul – este o persoană care nu va acţiona decât după ce a înţeles pe deplin situaţia. Poate fi descris ca “ analitic”, “ logic “ etc.

4. Pragmaticul – este motivat de rezultat. Îi place să acţioneze şi pot chiar să facă compromisuri în slujba scopului. Este descris ca “realist “.

Această tipologie prezintă ideal-tipuri, ele neexistând izolat. Nu există o persoană care să fie doar reflexivă sau doar pragmatică. Există totuşi o dominantă, o strategie preferată de a învăţa sau de a rezolva problemele.Importanţa cunoaşterii acestor stiluri constă în sprijinul pe care aceste informaţii le pot oferi în construirea unor situaţii sau jocuri în cadrul grupului. Spre exemplu, modul de planificare a activităţilor într-un grup unde majoritatea participanţilor au un stil de învăţare predominant pragmatic va fi cu mult diferit de cel în care participanţii sunt predominant reflexivi. Primul grup va prefera activităţi libere, cu mai multe opţiuni de finalizare de vreme ce cel de-al doilea va aprecia mai mult activităţile planificate strict şi cu reguli clare de desfăşurare.

Interacţiunea dintre membri este determinată, de asemenea, de caracteristicile psihologice ale membrilor grupului, de atmosfera stabilită în grup, de regulile negociate şi de sancţiunile administrate membrilor grupului.Pentru a asigura o interacţiune optima în grup este necesar ca la selecţia membrilor grupului să se ţină seama de câteva criterii de selecţie. În 1954, L. Wolberg constata ca unele categorii de clienţi nu trebuie incluse în grup pentru ca atitudinile lor nu sunt de natură să promoveze lucrul în comun. Astfel de categorii de clienţi pot fi: 1. cei cu personalităţi psihopatice,2. cei cu depresii acute,3. cei cu halucinaţii,4. cei cu comportamente necontrolate,5. cei cu tendinţe paranoide şi 6. cei cu inteligenţă scăzută.

Bach ( 1988 ) sugera că cei cu un slab contact cu realitatea şi cei din subculturile puternic deviante nu trebuie incluşi în terapii de grup.

Hobbs ( 1988 ) excludea din grupuri clienţii cu personalităţi ostile sau agresive şi pe cei psihotici pe motiv că aceştia nu vor contribui la construirea unei atmosfere de acceptare şi siguranţa necesară grupului.

Problema omogenităţii sau a eterogenităţii grupului a fost o altă provocare pentru practicieni. Atât prima opţiune , aceea de a forma grupuri omogene din punct de vedere al caracteristicilor individuale ( vârsta, sex, clasa sociala etc. ), cât şi promovarea principiului eterogenităţii grupurilor ca premisă a dinamismului în grup, aduc cu sine o serie de avantaje şi dezavantaje. Acest fapt a condus la un nou concept, cel al “ compatibilităţii de grup “. Acest nou concept încorporează două elemente principale: cooperare si interacţiune. În selectarea membrilor unui grup, asistentul social va trebui să anticipeze modul în care aceştia vor interacţiona unii cu ceilalţi.

Pentru aceasta cel mai util este ca înainte de a începe de fapt selectarea participanţilor, asistentul social să imagineze un profil ideal al participantului. De exemplu, profilul ideal pentru un grup pentru victimile violenţei domestice ar fi: suficient de recuperată de la ultimul atac, interesată şi motivată să găsească soluţii la problema sa, capabilă să aibă întâlniri săptămânale.

În cadrul grupului de remediu scopul principal este schimbarea. În acest context, în selectarea membrilor grupului trebuie să se aplice un alt criteriu – cel determinat de stadiul schimbării în care se află fiecare membru.Prochaska si Di Clemente ( 1984 ) au dezvoltat un model al schimbării în patru stadii:1. Precontemplare – în care clientul nu consideră că a comite infracţiuni este o problemă şi că

nu este nevoie de schimbare.2. Contemplare – începe să înţeleagă că are o problema şi conştientizează nevoia de schimbare.3. Determinarea – este stadiul în care clientul dispune de motivaţia necesară adoptării deciziei

de schimbare.4. Acţiune – în care clientul încearcă să schimbe comportamentul indezirabil.5. Menţinerea – în care clientul conservă schimbarea produsă. Este o etapă în care riscul de

reiterare a comportamentului nedorit este mare. În ceea ce priveşte comportamentul infracţional pentru menţinerea schimbării este necesară şi modificarea stilului de viaţă ( crime – free lifestyle ).

6. Reiterarea – faza în care clientul recidivează. In acest caz, ciclul schimbării trebuie reluat până când recidiva nu se va produce.Pornind de la aceasta descriere succintă a ciclului schimbării, asistentul social va trebui să ţină

seama de stadiul în care se află clientul şi abia apoi, după ce toţi clienţii au fost pregătiţi în sesiuni individuale, astfel încât toţi să fie în acelaşi stadiu, să decidă structura grupului. Un singur client aflat în faza de precontamplare poate vicia atmosfera din grup.

Tipul de leadership sau de conducere a grupului poate fi descris ca în parabola prăjirii unui peşte: prea puţină atenţie din partea coordonatorului grupului şi peştele se va lipi de tigaie, prea multă atenţie şi peştele va fi strivit.

În funcţie de implicarea coordonatorului în viaţa grupului şi de tipul de interacţiuni pe care acesta le stabileşte cu membrii grupului, acesta poate fi directiv sau non-directiv.

Coordonatorul directiv controlează şi îşi asumă întreaga responsabilitate pentru atingerea obiectivelor grupului. Principalele “ instrumente " ale coordonatorului directiv sunt: sfaturile, sugestiile şi instrucţiunile.

Coordonatorul non-directiv este mai preocupat de modul în care procesul de învăţare se derulează şi nu de găsirea “răspunsurilor corecte “. Accentul cade mai mult pe experienţa pe care o are fiecare participant, iar rolul coordonatorului seamănă cu un arbitru, asigurându-se că regulile grupului sunt respectate, că activităţile grupului sunt orientate spre atingerea rezultatelor etc.

D. 4. Procesele din grupFiecare grup este unic din punct de vedere al proceselor care se derulează. Douglas (1995)

a identificat un număr de noua procese : interacţiune, comunicare, consecinţe, roluri, adoptarea deciziilor, coeziune, formularea scopurilor, resurse şi schimbare. Combinarea acestor elemente conduce la constituirea unor stadii în viaţa unui grup.

Tuckman si Jenson ( 1998 ) au identificat cinci stadii de dezvoltare ale unui grup:1. Formarea – este primul stadiu în care membrii grupului sunt preocupaţi în principal de ideea

de a fi acceptaţi şi de a-i cunoaşte pe ceilalţi. Este caracterizată de politeţe şi de comportamente inhibate. In această fază rolul liderului este deosebit de important, el fiind cel aflat în centrul atenţiei.

2. Furtuna – odată cu creşterea maturităţii grupului apar primele preocupări cu privire la relaţiile de putere. Această fază este caracterizată prin competiţie, ostilitate şi confruntare.

3. Faza normativa – în care se stabileşte un consens cu privire la roluri norme şi proceduri. In această etapă creşte coeziunea grupului.

4. Faza centrată pe activităţi – în care preocupările legate de structura grupului se diminuează iar membrii grupului se concentrează asupra activităţilor.

5. Faza finală – în care membrii grupului se pregătesc să se despartă unii de ceilalţi. Scopul grupului a fost atins sau a fost abandonat. Rolul consilierului de probaţiune este de a pregăti această despărţire şi de a facilita recapitularea celor realizate de grup.

Aceste stadii sunt prezentate liniar din considerente didactice însă este important de menţionat că un grup poate să progreseze dar să şi involueze. De asemenea, nu toate grupurile trebuie să treacă prin toate aceste stadii.

Hartford ( 1998 ), referindu-se şi la rolul celui care va conduce grupul, a propus următoarea evoluţie a grupului:1. Faza de planificare2. Faza de mijloc3. Faza finală.

In faza de planificare, asistentul social va contacta fiecare membru al viitorului grup şi îi va pregăti pentru experienţa de grup. In această fază vor fi schiţate scopul şi obiectivele grupului şi vor fi identificate spaţiile şi toate cele necesare pentru funcţionarea optimă a grupului ( vezi Anexa 2 – checklist ).

In faza de mijloc, are loc integrarea membrilor în grup până la momentul în care grupul se simte ca …. grup. Este faza în care membrii grupului sunt centraţi pe sarcini şi activităţi. Rolul

consilierului de probaţiune este de a facilita activităţile grupului pentru a atinge scopurile propuse.

Ultima fază este marcată de iminenta separare a participanţilor. Asistentul social trebuie să pregătească această fază astfel încât participanţii să nu simtă ca un şoc această “ pierdere “.

D.5. Mecanismele grupuluiLucrul în grup este o metodă eficientă în atingerea a unor obiective de

terapie comportamentală în măsura în care în interiorul grupului funcţionează optim o serie de mecanisme:

Acceptare. Acest mecanism poate fi descris ca sentiment al apartenenţei la grup în care fiecare participant se simte egalul celorlalţi şi că înseamnă ceva pentru ceilalţi. Ca sinonimi pot fi utilizaţi termenii: identificare cu ceilalţi, mediu prietenos, unitatea grupului etc.Ventilare. Ventilarea este descrisă ca eliberare emoţională a participanţilor de tensiuni nervoase conştiente sau inconştiente. Aceste defulări sunt posibile prin intermediul verbalizărilor şi a comunicării eficiente. Acest aspect al lucrului în grup este în primul rând pregătitor al unei activităţi şi nu un instrument terapeutic în sine.Testarea realităţii. În cadrul grupului se pot recapitula experienţe de interacţiune în familie sau situaţii conflictuale rezolvate greşit. Toate aceste reevaluări pot funcţiona ca un feedback al realităţii.Hill spunea că problema multor subculturi este că “ ele nu au contact cu elemente ale culturii dominante “ şi, deci, au această nevoie de a testa realitatea şi din alte puncte de vedere.Transferul. Este un fenomen care se produce ca un ataşament puternic dintre terapeut şi client. Efectul terapeutic al transferului derivă din faptul că el promovează relaţii de încredere între cei implicaţi.Intelectualizarea. Este un mecanism prin care membrii grupului conştientizează o serie de conflicte sau rezistenţe prin reevaluarea “ simptomelor “ sau interpretare. Unii terapeuţi numesc acest mecanism “ insight “.Interacţiunea. Este un alt mecanism prin care participanţii interacţionează unii cu ceilalţi sau cu liderul grupului. Prin intermediul acestui mecanism se realizează contagiunea membrilor grupului în sens constructiv.Universalizarea. Este procesul prin care participanţii conştientizează că nu sunt singuri într-o anumită situaţie ( sentimentul de “ a fi în aceeaşi barcă “). Altruism. Este un alt mecanism care exprimă posibilitatea ca fiecare participant sa fie terapeut şi să-i ajute pe ceilalţi fie şi numai cu un sfat. Acest proces al oferirii de ajutor are o funcţie terapeutică deoarece conduce la consolidarea încrederii de sine a membrilor grupului.Terapia spectacolului – aşa cum o numea Moreno, reprezintă o modalitate de participare pasivă a clientului la experienţa celorlalţi. Prin observarea celorlalţi şi interpretarea sau evaluarea unor acţiuni fără a se teme de consecinţe, clientul poate să-şi explice multe din dificultăţile din trecut.Stilul liderului. Prin stilul liderului se înţelege modalitatea prin care liderul abordează relaţia cu participanţii la grup. După cum anticipam mai sus, acesta poate varia de-a lungul unui continuum de la autoritar la stilul lasair-fair şi nu este întotdeauna acelaşi: in momente diferite liderul poate adopta stiluri diferite.

D.6. Posibile probleme şi dificultăţi

Câteodată se poate întâmpla ca în cadrul grupului să apară probleme. Ele pot fi fie legate fie de participarea prea activă a unor membri – monopolizarea discuţiei, impunerea unor puncte de vedere etc. – fie de retragerea unor membri din “ viaţa “ grupului, deci o participare redusă a unor membri.

Aceste dificultăţi pot fi concretizate în următoarele situaţii:1. unul sau mai mulţi participanţi sunt tăcuţi sau retraşi,2. în grup sunt vorbăreţi compulsivi – cărora le place sunetul propriei voci,3. manifestări agresive între membrii grupului,4. contestarea coordonatorului de grup,5. preluarea rolului de leader de către un participant,6. ceartă în grup etc.

La aceste situaţii nu există răspunsuri “ corecte” şi răspunsuri “ incorecte “ dar pot fi totuşi găsite câteva sugestii cu caracter general care să-l sprijine pe coordonatorul de grup.În cazul unor conflicte:1. nu te panica. De cele mai multe ori acestea se rezolvă de la sine2. lasă grupul să rezolve aceste situaţii. Presiunea grupului asupra părţilor “ beligerante“ poate să

liniştească atmosfera.3. discută în particular cu fiecare parte implicată.4. dacă nu se poate remedia situaţia amiabil, poţi cere unuia dintre “ beligeranţi “ să părăsească

grupul pentru o vreme sau pentru totdeauna ( Priesley & McGuire, 1983 ) .Aproape întotdeauna dispoziţia grupului este mai bună la întâlnirea următoare. Dacă totuşi problema persistă, înseamnă că ceva chiar nu este în regulă şi atunci trebuie ca aceasta să fie discutată cu grupul. Poate că a apărut plictiseala şi atunci trebuie să “pui mai multă sare şi piper “. Poate unele jocuri sau exerciţii pot înviora atmosfera !!

D.6. Un model de program de grup

Acest program se referă în special la infractorii care au comis infracţiuni patrimoniale: furt, tâlhărie etc.Talia ideală a grupului este de 8-10 membri care au comis astfel de infracţiuni şi care doresc să participe într-un astfel de program. Pentru a fi sigur că participanţii sunt suficient de motivaţi şi pregătiţi pentru experienţa de grup, coordonatorul de grup trebuie să aibă o serie de întâlniri individuale cu toţi viitorii membri în care să le descrie în ce constă programul şi să încerce să le diminueze emoţiile pe care aceştia le pot avea legat de întâlnirea cu alţii.

Programul cuprinde 6 secţiuni a căte 6 ore fiecare şi este destinat minorilor şi tinerilor care au comis infracţiuni patrimoniale.Prezumţia de bază este că participanţii ştiu să scrie şi să citească însă toate exerciţiile pot fi adaptate şi situaţiei în care aceştia nu au aceste abilităţi.

SECŢIUNEA I – SĂ NE CUNOAŞTEMScopul acestei întâlniri este de a construi o atmosferă relaxată în care participanţii se vor

încuraja reciproc în procesul de învăţare. Esenţial este ca această zi să fie cât mai veselă.9.30 Prezentarea coordonatorului – spune cum vrei să fii numit

- descrie-ţi rolul

- spune ceva despre tine

9.40 Prezentarea participanţilor – este cel mai bine dacă are loc într-o atmosferă relaxată şi uşor ludică. În acest scop poate fi consultată Anexa I – Jocuri de prezentare.

10.40 Prezentarea programului – se realizează de către coordonator şi cuprinde: scopul, obiectivele, cum vom lucra împreună, o prezentare a programului pe zile etc. Această prezentare trebuie să fie cât mai scurtă şi cât mai apropiată de nivelul de înţelegere a participanţilor

11.00 Pauză

11.30 Reguli şi acorduri – au în vedere nevoia de a formula o serie de reguli explicite precum şi acorduri negociate între parteneri. Toate acestea vin să construiască o atmosferă de siguranţă pentru participanţi. Regulile sunt fixe: durata fiecărei sesiuni, nu se fumează în sala de întâlnire, nu sunt acceptate manifestările agresive etc.Acordurile sunt negociabile de către participanţi: când se fac pauzele, cât aşteptăm pe cei care întârzie etc.După discutarea regulilor şi acordurilor, participanţii vor stabili sancţiunile corespunzătoare încălcării acestora.Dacă grupul nu este pregătit sau nu consideră că regulile sunt importante puteţi să-i rugaţi pe participanţi să joace “ Regulile din insula pustie “ ( vezi Anexa I )

13.00 Pauză de prânz

13.30 Exerciţii de încredere.Scopul acestor exerciţii este de a construi un grup, de a ajuta grupul să se simtă ..... ca grup. Exerciţiile prezentate la Anexa I – Jocuri de încredere – sunt menite să încurajeze participanţii să lucreze împreună şi să aibă încredere unii în ceilalţi.

15.00 Încheierea zilei – recapitulare

SESIUNEA II – SĂ CUNOAŞTEM LEGEA

Această sesiune răspunde la întrebări ca: de ce este necesară legea, ce înseamnă penal, ce înseamnă tâlhărie, furt, furt calificat, viol etc.

Această sesiune o pregăteşte pe următoarea care are ca scop analiza faptelor comise de participanţi.

9.30 – Jocuri de încălzire şi relaxare ( vezi Anexa 1 ) şi recapitularea zilei precedente.

10.00– Să înţelegem legea – participanţii sunt rugaţi să participe la o discuţie colectivă despre elementele specifice fiecărei infracţiuni iar coordonatorul sau un voluntar notează aceste contribuţii pe o listă sau un fleep-chard.

Infracţiunile care vor fi discutate sunt: furt, furt calificat, însuşirea unui bun găsit, tâlhărie, viol etc. De asemenea, vor fi discutate circumstanţele atenuante şi cele agravante. Pentru acest scop poate fi utilizat Codul penal sau un vizitator: un judecător sau un avocat. Înainte de a invita un vizitator trebuie să obţii acordul grupului !!!

Încercaţi să exemplificaţi tipuri de violenţă sau de intimidare. Faceţi ca acest exerciţiu să fie cât mai amuzant.

12.00 – Pauză de prânz

13.00 – Oferiţi o serie de exemple de situaţii ilegale pentru a verifica dacă participanţii au sesizat nuanţele, diferenţele etc. Spre exemplu:

Într-o seară George a găsit în drum spre casă un ceas. Ceasul nu mergea prea bine aşa că George a decis să-l vândă uni prieten pentru 50.000 lei.Comportamentul lui George este legal sau ilegal ?Ce infracţiune a comis ?Care sunt circumstanţele agravante şi atenuante ?

Prietenul lui George, Alex, a constatat în câteva zile că ceasul nu merge prea bine şi îi cere lui George banii înapoi. Acesta refuză şi Alex îl loveşte.Cum este comportamentul lui Alex ?Ce infracţiune a comis ?Care sunt circumstanţele atenuante şi agravante ? etc.

15.00 Sfârşitul sesiunii şi recapitulare

SESIUNEA III – ANALIZA INFRACŢIUNII 1 Scopul sesiunii este de a ajuta participanţii să-şi înţeleagă mai bine comportamentul şi,

eventual, să identifice anumite constante de comportament.

9.30 – începerea zile şi jocuri de încălzire ( vezi Anexa 1 )

10.00 – Fiecare participant este rugat să descrie ultima infracţiune pe care a comis-o. Participanţii pot urma exemplele de mai sus. Toate aceste prezentări vor fi notate pe hârtie ( dacă toţi participanţii ştiu să scrie. Dacă nu, se va renunţa la notarea pe hârtie şi participanţii vor face prezentări orale. ).

11.00 – Jurnalul.Exerciţiul constă în plasarea infracţiunii în coordonatele timpului. Fiecare participant este rugat să prezinte în detalii temporale ziua în care a comis infracţiunea. Trebuie să înceapă cu “ m-am trezit dimineaţă în jur de ora 8.30 ,mi-am luat micul dejun şi am plecat de acasă pe la 9.30 etc.Dacă participantul a mai comis şi alte infracţiune anterior este rugat să facă aceiaşi descriere pentru fiecare infracţiune în parte.

Există un moment anume al zilei când participantul este mai predispus să comită infracţiuni ? Un anotimp anume ? etc.

12.00 – Harta infracţiuniiExerciţiul are scopul de a aduce un plus de informaţii geografice cu privire la comiterea de infracţiuni.Fiecare participant este rugat să descrie drumul pe care la parcurs în ziua respectivă, de acasă până la locul comiterii infracţiunii.Cât de aproape de casă s-a comis infracţiunea ? Dar de şcoală sau bar ? Când i-a venit ideea ? Ce l-a încurajat şi ce l-ar fi descurajat să comită acea infracţiune ? etc.Aceste discuţii sunt menite să ofere informaţii utile legate de locul unde infracţiunea a fost planificată, de factorii care au condus la precipitarea comiterii infracţiunii ca: consumul de alcool într-un bar, frustrarea resimţită la şcoală etc.

13.30 – Pauză de prânz

14.00 – Regula lui 5 W – 1 HRegula presupune ca fiecare participant să răspundă în descrierea infracţiunii la întrebările: cine, ce, cu cine, de ce, cum şi când (prezentată în capitolul Evaluarea iniţială).

15.00 – FilmareaRugaţi fiecare participant să-şi descrie ultima infracţiune utilizând toate informaţiile temporale, geografice şi de modalitate relevate în exerciţiile anterioare. Fiecare participant trebuie să-şi imagineze că filmează scena comiterii infracţiunii.

16.00 - Exerciţii de relaxare şi recapitulare a sesiunii.

SESIUNEA IV – ANALIZA INFRACŢIUNII 2

După culegerea informaţiilor legate de comiterea infracţiunii, urmează o analiză mai profundă a aspectelor corelate cu comiterea de infracţiuni şi pregătirea analizei motivaţiei pentru schimbare.

9.30 – exerciţii de încredere şi dinamizare. Discutarea unor eventuale neînţelegeri din ziua precedentă.

10.00 – Rolurile bărbatuluiRugaţi participanţii să formeze două subgrupuri. Fiecare subgrup va trebui să realizeze în 20 de minute un portret al bărbatului din punct de vedere al rolurilor pe care le are în societate în raport cu femeia. Poate bărbatul să gătească sau să spele rufe ? Bărbatul trebuie să accepte un risc mai mare decât femeia ?După 20 de minute, aceste portrete sunt prezentate în grup şi discutate. Care sunt aspectele care pot fi corelate cu comiterea de infracţiuni ? Discuţii.

11.30 – Băiat. Tânăr. Bărbat.

Afişaţi trei foi mari de fleep –chard cu titlurile: băiat, tânăr şi bărbat. Participanţii trebuie să completeze aceste liste cu responsabilităţile, rolurile şi aşteptările specifice fiecărei etape. Care sunt diferenţele ? Care sunt asemănările ? De ce apar aceste diferenţe ? Dacă sunt aşa multe aşteptări legate de bărbaţi, sunt acestea realiste şi realizabile ? Care sunt corelaţiile între aşteptări şi imagine de sine ?

13.00 – Pauză de prânz

13.30 – Ce ai pierdut şi ce ai câştigat din comiterea infracţiunii ?Participanţii sunt rugaţi să completeze individual un tabel cu două coloane: pierderi şi câştiguri după comiterea infracţiunii. Ex. la pierderi: buna reputaţie, libertatea, relaţiile cu familia etc. La câştiguri: bani, distracţie etc.Este important ca la fiecare rubrică să existe cel puţin 10 itemi. După completarea tabelului, participanţii sunt rugaţi să acorde fiecărui item un scor de la 1 la 10 în funcţie de importanţa şi greutatea pe care participanţii o atribuie fiecărui item. După ce fiecare item a primit un scor, participanţii vor face suma scorurilor pe fiecare coloană. Se va face o comparaţie între scorul obţinut la pierderi cu cel obţinut la câştiguri.Care este mai mare ? De ce ? Alternativ, poate fi utilizat exerciţiul “ Motive şi scuze “. Acesta presupune ca participanţii să-şi amintească contextul în care au comis infracţiunea şi să descrie toate motivele sau factorii care au favorizat producerea acesteia. Încercaţi să puneţi cât mai multe întrebări până când se obţine o imagine cât mai clară asupra acestor motive.

Notaţi pe un fleepchard toate aceste motive şi apoi discutaţi în grup: sunt aceste motive solide ? existau şi alte căi de a acţiona ? etc.

15.00 – Încheiere şi recapitulare sau evaluare a sesiunii de către participanţi

SESIUNEA V – PERSPECTIVA VICTIMEI Mulţi dintre infractori consideră victimele ca pe obiecte ( fenomenul poartă numele de

reificare ), lipsite de sentimente, emoţii etc. În cadrul acestei sesiuni participanţii vor învăţa mai multe despre victime.

9.30 – VictimeExerciţiul se bazează pe constatarea că infractorii nu simt şi nu înţeleg victimele. Cu toţii ştim că înţelegem şi avem o multitudine de sentimente faţă de cei apropiaţi ca: familia, prietenii etc. şi mai puţină înţelegere faţă de acele persoane pe care nu le cunoaştem.Participanţii sunt rugaţi să deseneze un număr de 5- 6 cercuri concentrice. În centrul acestora se află el, participantul. Aceste cercuri vor fi completate dinspre interior spre exterior după cum urmează: primul cerc după cel personal va fi completat cu numele persoanelor care se află foarte aproape de participant ca părinţii, fraţii, bunicii etc.În al doilea cerc, vor fi incluse persoanele aflate ca importanţă imediat după cei enumeraţi mai înainte: rude, vecini etc.

După ce aceste cercuri au fost completate de către toţi participanţii, vor ave loc discuţii de grup pe baza unor întrebări ca: de la cine ai fura ? de la cine nu ai fura ? cum arată o victimă ? descrieţi o victimă. cum a fost afectată victima de infracţiune: emoţional, financiar, material etc. ? cum credeţi că s-a schimbat comportamentul victimei după producerea infracţiunii ? etc.

11.00 – Experienţa unei victime.Exerciţiul constă în relatarea unei experienţe de victimă. Este deosebit de important ca această descriere să producă un impact emoţional asupra participanţilor. În acest sens, poate fi vizionat un film care descrie o victimă sau poate fi invitată o victimă. Discuţiile ulterioare pot viza:1. faceţi o listă cu toate efectele pe care infracţiunea le-a avut asupra victimei,2. comparaţi această listă cu efectele pe care propria infracţiune le-a produs asupra victimei,3. Aţi fost vreodată victimă a unei infracţiuni ?

13.00 – Pauză de prânz

13.30 – Infracţiuni şi efecteAnalizaţi infracţiunile de pe o listă. În prima etapă, aşezaţi aceste infracţiuni în ordinea gravităţii lor, astfel încât prima să fie cea mai gravă şi ultima cea mai uşoară.Imaginaţi-vă acum ce efecte a produs fiecare dintre acestea asupra victimei. Exerciţiul poate să se desfăşoare individual sau în grup.Imaginaţi cum fiecare categorie de victime poate să fie compensată de către infractor: scrisoare de scuze, returnarea bunurilor, executarea unor lucrări pentru victimă etc.

15.00 – închiderea sesiunii şi recapitulare. În acest scop poate fi utilizat exerciţiul “ Ce am învăţat eu astăzi “

SESIUNEA VI – ANALIZA MOTIVAŢIONALĂ În acest moment participanţii au suficiente informaţii legate de contextul comiterii

infracţiunii, de factorii care pot fi asociaţi cu comiterea acesteia şi se poate presupune că o bună înţelegere a comportamentului propriu, a consecinţelor negative asupra sa şi a celorlalţi poate să conducă la dorinţa reală de schimbare.

Procesul schimbării comportamentale este unul extrem de complex, implicând modificări atât în sfera sentimentelor, cât şi a atitudinilor şi acţiunilor.Nimeni nu se poate schimba atâta timp cât nu doreşte, nu ştie cum şi nu învaţă un nou comportament – principiul înlocuirii comportamentului indezirabil cu unul dezirabil.

9.30 – exerciţii de încălzire şi de încredere ( vezi Anexa 1 ).

10.00 – Analiza câmpului motivaţional

Participanţii sunt rugaţi să completeze un tabel cu doua coloane: una cu motivele pentru a continua cariera infracţionala şi cealaltă cu motivele pentru a înceta o astfel de cariera.După identificarea a cel puţin zece motive de o parte şi de alta, participanţii sunt rugaţi să acorde scoruri în funcţie de relevanta acestora. În final, fiecare participant va face suma pe coloane a scorurilor şi le va compara. Daca suma scorurilor pro-schimbare este mai mare decât cea împotriva acesteia, se presupune ca acel participant este motivat să se schimbe şi poate să continue programul. Dacă nu se întâmplă aşa, asistentul social poate să-i propună acestui client o serie de întâlniri individuale în care să discute posibilitatea schimbării comportamentale.

11.30 – De ce ne te-ai oprit din comiterea infracţiunilor ?Exerciţiul se adresează în special participanţilor recidivişti sau a celor care au comis o multitudine de fapte penale.Scopul este de a-i stimula pe participanţi să-şi asume responsabilitatea propriilor decizii. Întrebaţi: Ai încercat să te abţii de la a comite infracţiuni ? Cum ? Ce nu a mers ?Exploraţi eventualele obstacole cognitive în calea schimbării: negare ( ex. “ nu am nici o problemă “ ), proastă imagine de sine ( ex. “ nu sunt în stare să fac altceva “), neîncredere în sine ( ex. “ n-aş putea să duc asta la bun sfârşit “ ) etc.Identificaţi împreună cu grupul aceste blocaje şi discutaţi-le.

13.00 – Pauză de prânz

13.30 – Punctul de întoarcereAlegeţi un participant şi rugaţi-l să-şi descrie pe secvenţe propria infracţiune în faţa grupului. Scopul exerciţiului este de a identifica momentele în care infracţiunea putea fi prevenită. După fiecare etapă, participanţii discută despre modul în care voluntarul putea să acţioneze diferit, prevenind astfel comiterea infracţiunii. Accentuaţi momentul în care voluntarul a luat decizia de a comite acea infracţiune. Ce a determinat acea infracţiune ? Cum a luat decizia ?

15.00 – Încheierea şi recapitularea sesiunii.

SESIUNEA VII – PREVENIREA 1Sesiunea a VII a are ca scop prevenirea comiterii de noi infracţiuni. Prezumţia care stă la

baza acestei sesiuni este că odată ce participanţii au înţeles motivaţia faptelor lor, procesul şi circumstanţele care au stat la baza acestora, pot să dezvolte un plan de prevenţie a recidivei.

9.30 – începerea sesiunii, exerciţii de încredere.10.00 – Planul de prevenţieParticipanţii sunt rugaţi să completeze un tabel cu două coloane: factori de risc şi plan de prevenţie.

Fiecărui factor de risc îi va corespunde un plan de prevenţie ca în exemplul următor:

FACTORI DE RISC PLAN DE PREVENŢIE1. timp liber prea mult 1. mă înscriu la şcoală

2. mă înscriu la cercul de aeromodele

3. particip la activităţi gospodăreşti2. probleme la şcoală 1. discuţie cu doamna dirigintă şi cu

profesorul de mate2. vizită a mamei la şcoală3. vecinul meu, George, mă va ajuta

la lecţii3. nu pot dormi noaptea 1. citesc

2. ascult muzică3. mă uit la televizor

Factor de risc poate fi orice eveniment, gând sau sentiment care poate să provoace sau să faciliteze comiterea de infracţiuni.

Planul de prevenţie trebuie construit în aşa fel încât acel factor de risc să fie ori diminuat ori evitat. Este ca acest plan să fie realist şi să fie construit de către participanţi. Fiecare plan de intervenţie trebuie să includă şi persoanele semnificative din viaţa participanţilor.Aceştia trebuie să fie informaţi şi trebuie să semneze că sunt de acord să-şi de-a concursul în aplicarea acestuia.Pentru a evidenţia nevoia includerii şi persoanele semnificative din viaţa clientului în acest plan, puteţi folosi exerciţiul “ Cum vor fi ceilalţi afectaţi de noul meu comportament “. Acesta constă în:1. rugaţi un participant să se aşeze în centrul unui cerc format din ceilalţi participanţi. Aceştia

vor lua rolul persoanelor semnificative din sistemul celui din centru,2. fiecare persoană din cerc va acţiona în funcţie de rolul încredinţat: mama ca mama, tata ca tata

etc. Fiecare va trebui să-şi imagineze cum aceste schimbări comportamentale ale celui din centru ar putea să-l afecteze.

Exerciţiul relevă de multe ori anumite sentimente pe care cel din centrul grupului le are faţă de diverse personaje din viaţa sa, de vreme ce participanţii din cerc vor dezvălui despre experienţa lor.

11.00 – Gândire alternativăS-a constatat că infracţiunile patrimoniale sunt comise de cele mai multe ori ca rezultat al procesului de rezolvare a problemelor personale. Mulţi sunt cei care fură pentru a – şi acoperi anumite nevoi materiale.Acest exerciţiu este destinat să-i ajute pe participanţi să descopere că există şi alte soluţii decât cea de a fura sau a înşela. Important este: să aşezi problema în context, să o defineşti cu exactitate, să identifici persoanele care sunt implicate,

să identifici cât mai multe soluţii la acea problemă, să apreciaţi care sunt posibilele consecinţe şi obstacole, să compari soluţiile în termeni de cost-beneficiu, să alegi cea mai bună soluţie, să realizezi un plan de acţiune pe care apoi ....... să-l aplici.

Un bun exemplu de gândire alternativă este şi următorul exerciţiu:Aşezaţi în linie 6 pahare: primele 3 pline şi următoarele 3 goale. Participanţii trebuie să facă în aşa fel încât nici un pahar plin să fie aşezat lângă unul plin şi nici unul gol lângă unul gol doar dintr-o singură mişcare.Care sunt ipotezele ? Care sunt soluţiile ? Uneori participanţii propun propriile lor jocuri. În limita timpului disponibil aceste iniţiative pot fi încurajate.

13.00 – Pauză de prânz

13.30 – Concluzii şi pregătirea participanţilor pentru momentul despărţirii.Este important ca această sesiune să fie cât mai relaxată şi amuzantă. În acest sens se pot organiza o serie de jocuri şi exerciţii care să urmărească şi evaluarea programului. Un astfel de exerciţiu este “ Ce am învăţat aici ?“. De asemenea, participanţii mai pot completa şi un chestionar care să vizeze gradul de satisfacţie al acestora cu privire la program.

Uneori aceste programe de grup se pot finaliza şi cu o scrisoare pe care şi-o scrie fiecare participant şi care pot să cuprindă: planuri de viitor, angajamente că nu vor mai comite infracţiuni etc. Aceste scrisori vor fi lăsate în păstrarea consilierului de probaţiune care a condus grupul şi vor putea fi trimise participanţilor în cazul în care aceştia vor recidiva.

BIBLIOGRAFIE (in lucru)

Forbess- Greene, Sue ( 1997 ), The Enciclopedia of Icebreakers, Near East Foundation, New York, USA.

Kemp, Tim & Taylor Alan ( 1992 ), The Groupwork Pack. A groupwork approach to problem solving and change, Longman.

Priesley, Philip & McGuire, James ( 1983 ), Learning to help. Basic skills experiencses.Tavistoc Piblications. London &New York.

Rogoff, B. ( 1990 ), Apprentice in Thinking: Cognitive development in social context, New York, Oxford, OUP

Sweeney, John & Radford, Jan ( 1995 ), Working it Out. A workbook for young people who commit motoring offences.

McGuire, James – Offending Behaviour, Batsford Ltd., London, 1985.Morris, T. – Pentonville: a SociologicalStudy of an English Prison, London, 1963.Priestley, P. – Learning to help: basic skills exercises, Tavistock, London, 1983.Bower, H. Gordon şi alţii – Principles of Psychology Today, Random House, New York, 1987.

Davies, Martin – Social Work, Blackwell,Cambridge,1997.Johnson, C. Louise – Social Work Practice-A Generalist Approach, Allyn and Bacon, London, 1992.Moscovici, Serge – Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt – Polirom, Iaşi, 1998.Stanton, Nicki – Comunicarea, Multiprint, Iaşi, 1998.1. MITROFAN, Iolanda - Psihoterapia experienţială, cap. 3, Psihoterapia rogersiană ..., Ed. Infomedica, Bucureşti, 1997.2. Understanding counselling, Institute of Councelling, Glasgow, 1992

Bibliografie:

Davies, Martin (1997). The Blackwell Companion to Social Work. Blackwell.UK

James McGuire & Philip Priestley (1985 ). Offending Behaviour. Skills and Stratagems for Going Straight. Batsford Ltd. Londra.

Payne, Malcolm ( 1997 ). Modern Social Work Theory. Macmillan. UK.

Pitts, John (1990).Working with Young Offenders. Macmillan, UK.

Ross, R.R. & Fabiano E. A. (1985 ). Time to think. Institute of Social Sciences and Arts. Tennessee, SUA.

ANEXA 1

Jocuri de grup

Importanţa jocurilor de grup este lesne observată în special în momentele mai dificile ale grupului : de constituire, de conflict, de apatie, de tensiune, de marginalizare a unui membru etc.Cele mai multe jocuri sunt de natură să reducă nivelul anxietăţii şi să-l amplifice pe cel al energiei, însă nu trebuie neglijat rolul acestora în învăţare. Liderul grupului este cel care trebuie să ştie cum dispoziţia emoţională a grupului poate fi modificată în aşa fel încât capacitatea de învăţare a participanţilor să fie maximizată. Toate exerciţiile şi jocurile trebuie să se desfăşoare cu entuziasm.

I. Jocuri de prezentare a participanţilor

Sunt jocuri care au ca scop stabilirea unei atmosfere relaxate în care fiecare participant să se prezinte şi să spună câte ceva despre sine.

I.1. Jocul numeluiNumele unei persoane este foarte important. Rostind numele cuiva conştientizezi şi

apreciezi existenţa sa.

Jocul este simplu şi constă în rostirea numelui. Următorul din dreapta va rosti numele celui precedent şi apoi pe al său. Jocul se repetă pănă cănd ultimul participant îi va prezenta pe toţi ceilalţi. Pare dificil de memorat toate numele participanţilor dar nu trebie uitat că ultimul participant aude repetat acelaşi nume de mai multe ori pănă cănd îi vine rândul.

Jocul poate fi şi mai amuzant şi relaxant dacă liderul grupului începe şi termină exerciţiul.

Atmosfera trebuie să fie de încurajare şi suport reciproc. Dacă cineva nu-şi poate aminti numele unuia care s-a prezentat anterior, el poate să –l întrebe pe acesta, bineînţeles, cu scuzele de rigoare.

I.2 Numele meu este ........

Este o variaţie de la primul exerciţiu şi presupune ca fiecare participant să-şi spună numele şi apoi o scurtă poveste despre acel nume: cum a fost ales, ce înseamnă, ce înseamnă pentru el/ea etc.

Variaţii:

La numele său, participantul mai poate adăuga şi o scurtă prezentare a sa: preocupări, experienţe etc.

I.3. Animalul

Dacă participanţii doresc, puteţi să le cereţi să se prezinte ca şi animale, alegănd animalul care are cele mai multe caracteristici identice cu ale sale. Spre exemplu, cineva care este foarte dinamic poate să se asemene cu un iepure sau cineva care este şi dinamic şi graţios poate să se asemene cu o căprioară etc.

I.4. Ferma

Asistentul social cere participanţilor să formeze un cerc. După formarea cercului, conducătorul grupului explică jocul. Acesta constă în descoperirea identităţii unui participant în funcţie de cum acesta imită sunetele animalului pe care l-a ales la jocul anterior.

Conducătorul jocului solicită un voluntar dintre participanţi. Acesta este adus în mijlocul grupului şi este legat la ochi după care este învârtit astfel încât să nu reţină poziţia celorlalţi participanţi. Acesta este numit – fermierul.

Conducătorul jocului desemnează pe cel care urmează să imite sunetele animalului ales. În funcţie de aceste sunete, fermierul trebuie să identifice numele persoanei. Poate să-i ceară acesteia să repete doar o dată.

Dacă nu a ghicit, trebuie să rămână în centru până când ghiceşte. După ce a ghicit, el este înlocuit de participantul care a fost identificat, care devine fermier. Jocul continuă pănă când fiecare participant a fost fermier.

Variaţii:

Nemaiţinăndu-se seama de jocul anterior, fermierul rosteşte numele unui animal întălnit în ferma lui. Participantul care se află cel mai aproape sau în faţa fermierului trebuie să imite sunetul acelui animal. După acest sunet fermierul trebuie să ghicească numele acelui participant.

I.5. Argumentul

Se practică de obicei în a doua sesiune şi constă în a prezenta argumente pentru faptul că numele cuiva a fost reţinut. De exemplu, “ te-am reţinut pentru că râdeai tot timpul“. Este important ca aceste argumente să fie amuzate şi pozitive.

I.6 Reclama personală

Fiecare participant trebuie să creeze şi să prezinte apoi grupului o reclamă despre el însuşi ca persoană, încercând să “ se vândă cât mai bine “. Va trebui deci să se concentreze asupra atributelor şi abilităţilor lor pozitive.

II. Jocuri de încerdere

II.1 Exerciţiul de atingere

Pe rănd, fiecare participant va avea ochii acoperiţi şi va încerca să se deplaseze prin sala de întâlnire şi să identifice toate obiectele pe care le atinge. Coordonatorul sau ceilalţi participanţi vor confirma sau infirma presupunerea. După cca. 5 minute, alt participant poate fi rugat să facă acelaţi exerciţiu. Pot fi implicaţi în astfel de exerciţii în special participanţii timizi.

II.2 Baba oarba

Este un exerciţiu mai cunoscut în Romînia şi se poate juca atît ca joc de încredere cît şi ca joc de prezentare. El constă în acoperirea ochilor unui participant după care acesta trebuie să prindă şi să identifice un alt participant. Dacă l-a identificat corect, el este înlocuit de cel prins. Jocul poate fi foarte amuzant şi relaxează repede o atmosferă tensionată.

II.3 Cercul mic al încrederii

Participanţii vor forma un cerc relativ mic în mijlocul căruia se află un voluntar.Împingeţi-l uşor pe acest voluntar astfel încât acesta să fie prins şi susţinut de către ceilalţi participanţi. Treptat, lărgiţi cercul. Mai este voluntarul în siguranţă ? Descrieţi cum se simte voluntarul. Dar restul grupului ?

II.4 Cercul mare al încrederii

Participanţii trebuie să se aşeze de-a lungul camerei, încercănd să formeze un cerc căt mai mare. Un voluntar este rugat să ţină ochii închişi şi să meargă prin cameră. Participanţii din cerc au obligaţia să aibă grijă ca voluntarul să nu se lovească sau să se izbească de un obstacol. Participanţii trebuie să comunice prin semne sau priviri şi să hotărască cine va trebui să-l protejeze pe voluntar. Regula generală este că cel mai apropiat participant trebuie să-şi ofere

sprijinul. Jocul poate fi realizat şi cu doi sau mai mulţi voluntari în mod simultan. Discutaţi cum se simte voluntarul şi ceilalţi participanţi.

II.5 Urmărirea

Împărţiţi grupul în perechi de căte doi participanţi. Unul din pereche va trebui să execute o serie de mişcări cu o mână. Celălalt va trebui să urmărească aceste mişcări cu privirile. După un timp, cel care execută mişcările poate să-şi folosească ambele mâini. Celălalt trebuie să încerce să le urmărească cu privirile. Care sunt diferenţele ? Cănd este mai dificil ? Discuţii.

II.6 Oglinda

În cadrul aceleiaşi perechi, unul din participanţi execută o serie de mişcări iar celălalt încearcă să-l imite întocmai ca o oglindă. Cum se simt cei care sunt imitaţi ? Dar cei care imită ? Faceţi jocul căt mai amuzant.

III. Jocuri de dinamizare

III.1 Mersul în cerc

Cereţi participanţilor să meargă în cerc. Cereţi-le apoi să accelereze ritmul astfel încât să meargă din ce în ce mai repede, evitînd să se atingă unii de ceilalţi. Cănd coordonatorul bate din palme, paticipanţii trebuie să schimbe brusc direcţia. Cei care se ating sunt eliminaţi. Discuţii: de ce s-au atins, cum se simt etc.

III.2 Regulile din insula pustie ( după Priestley & McGuire, 1986 )

Împărţiţi grupul în două subgrupuri astfel încăt să aveţi un număr căt mai egal de fete şi băieţi într-un subgrup. Rugaţi fiecare subgrup să-şi imagineze următoarea situaţie: Aţi naufragiat pe o insulă pustie necunoscută nici măcar de geografi. Nu aveţi nici o speranţă că veţi putea părăsi insula curând. Din fericire, insula dispune de suficiente resurse de hrană însă iarna se apropie trebuie să vă pregătiţi. Pentru a putea convieţui trebuie să stabiliţi o serie de reguli. La ce reguli de convieţuire v-aţi găndi şi care ar fi prioritare? După cca. 30 de minute cineva din fiecare subgrup va trebui să prezinte concluziile după care vor avea loc discuţii: de ce regulile astea, ce s-ar întămpla fără ele, de ce în ordinea asta ? cine va garanta respectarea acestor reguli ? cum ? discuţii.

Concluzia poate fi că şi societatea este organizată după acelaşi principiu: al nevoii de lege pentru o convieţuire paşnică. Diferenţa între diverse societăţi constă în modul cum aceste legi sunt stabilite, cum sunt ele aplicate, de modul cum cetăţenii răspunde la ele, de interesul general al acelei societăţi etc. Exerciţiul încurajează lucrul în echipă şi aduce în atenţia participanţilor nevoia de .... lege şi ordine.

IV. Jocuri de evaluare

IV. 1Ce am învăţat aici ?

Jocul este utilizat în special în finalul sesiunilor de lucru sau la sfărşitul întregului program. El constă în: aşezaţi participanţii în cerc rugaţi-i să rememoreze programul sau sesiunea din acea zi primul din cerc trebuie să spună ce a învăţat următorul trebuie să repete ceea ce a spus primul şi să adauge ceea ce a învăţat el, astfel încăt ultimul să repete tot ceea ce au menţionat ceilalţi participanţi după exemplul: “ eu am învăţat să înţeleg victima, cum ia naştere comportamentul uman, care sunt metodele de a evita comiterea de infracţiuni ..... “

V.2 Zidul vorbitor

Ideea acestui joc este de a stimula participanţii să discute despre ideile, reflecţiile sau observaţiile lor cu privire la program.Aşezaţi pe perete mai multe coli mari de hârtie. Fiecare coală va avea ca titlu anumite aspecte legate de program: ex. “ ce mi-a plăcut “, “ ce m-a făcut să râd “, “ ce am învăţat “ etc. Fiecare participant va trebui să scrie ceva sub fiecare titlu. Discuţii.

ANEXA 2

Listă de verificare

Planificarea activităţilor

La ce nevoie trebuie să răspundă grupul ?

Care sunt scopurile şi obiectivele grupului ?

Care sunt potenţialii participanţi – cine realizează selecţia, după ce criterii, care este dimensiunea grupului, care este compoziţia grupului, publicitatea.

Conducerea grupului – cine, ce rol, ce valori, ce stil ?

Care sunt fundamentele teoretice ale activităţii ?

Ce metode şi tehnici se vor folosi ?

Care este structura grupului ?

Care este frecvenţa întălnirilor ?

Ce resurse sunt necesare – timp, bani, transpost, sală etc.

Înregistrarea întălnirilor – consemnarea

Evaluarea şi monitorizarea

Negocieri şi aranjamente în cadrul instituţiei organizatoare.

Care sunt posibilele obstacole şi cum vor fi ele depăşite ?

Asistenţa postpenală între trecut şi viitor.

Asistenţă socială în penitenciar

Cursul nr. 12

O istorie a ideilor din probaţiune

Mijlocul secolului XIX – “salvarea sufletelor”.

• Misiunea intervenţiilor corecţionale era de a salva păcătoşii din patima alcoolismului şi a crimei.• Cele mai multe intervenţii pornite din partea bisericii (Anglia, SUA etc.)

După cel de-al doilea război mondial – modelul medicalist al reintegrării sociale.• Pe fondul exploziei ştiinţelor umaniste – psihologia (Freud), sociologia (von Hirsch) etc.• Limbaj medical: diagnostic, tratament etc.• Infracţiunea ca o boală individuală.• Sunt promovate intervenţii dintre cele mai stranii: vision therapy, breathing therapy, diet therapy etc.

Dar: Infracţiunea este voluntară – boala nu, Infracţiunea nu este patologică după multe teorii socilogice (vezi Durkheim – normalitatea actului deviant), Modelul tratamentului individual neglijează cauzele sociale ale infracţionalităţii.

Mai mult chiar...

Anii ’70 – “Nothing works”• Studii şi meta-analize demonstrează că eficacitatea intervenţiilor corecţionale este ... nulă.• Cercetători americani, cum ar fi Lipton, Martinson etc. demonstrează că marea majoritate a acestor programe nu conduc la reducerea recidivei şi la creşterea siguranţei publice.

Sfârşitul anilor ’70 – “Paradigma non-tratamentului”

• Promotori: Bottoms şi McWiliams (1979)

• De vreme ce nimic nu merge în sensul schimbării comportamentale, se impune un nou model mai pragmatic ce are ca scop managementul eficient al grupurilor de infractori;• Se vorbeşte despre managementul riscului şi teoria bifurcării;• Elemente definitorii ale noii paradigme: – Oferirea de ajutor infractorilor,– Supravegherea infractorilor,– Oferirea de alternative la detenţie infractorilor nepericuloşi,– Reducerea infracţionalităţii.

Prima parte a anilor ’90 aduce cu sine o revizuire a acestei paradigme – “Something works”

• Porneşte de la o revedere a cercetărilor întreprinse de către Martinson şi alţii care susţineau că “nimic nu merge”;• Sunt evidenţiate anumite limite ale acestor cercetări (ex. interpretarea recidivei);• În concluzie: “sometimes, with some offenders, something works”• Revitalizare a modelului cognitiv comportamentalist de intervenţie. • Noul reabilitaţionism.

Asistenţa postpenalăTradiţional

- la solicitarea fostului deţinut (pe bază voluntară)- asigurată de către serviciile de probaţiune (ex. Marea Britanie, Austria, Irlanda)- uneori asigurată de către serviciile sociale (ex. Olanda, Finlanda, Italia, Norvegia, Scoţia)- serviciile oferite fostului deţinut: consiliere, adăpost temporar, consiliere de familie, consiliere vocaţională şi sprijin în vederea obţinerii unei calificări (Austria).

Asistenţa postpenalăModern

Sanţiune penală pentru reducerea duratei de detenţie şi diminuare a efectelor încarcerării. Aşa numitele “back-end santions”: semilibertate, monitorizare electronică, liberare condiţiontă, muncă în folosul comunităţii, obligarea la tratament etc. Decizia se ia fie de judecătorul de la executări penale, fie de către autorităţile penitenciare (Italia, Spania, Portugalia).

Exemple de intervenţii postpenale de succes.• Spania – grantul de liberare

- 75% din salariul minim brut pe economie,- timp de 6 luni, cu posibilitatea de extindere până la 18 luni. - pentru toţi cei care execută pedepse mai lungi de 6 luni.

2. SUA2.1 Programe de muncă pe durata executării pedepsei cu închisoarea:

- încă din 1913 – statul Wisconsin- în 1975 toate cele 50 de state ale SUA aveau o legislaţie ce permitea astfel

de programe.- în ultima parte a pedepsei, deţinuţii puteau să se deplaseze în comunitate

pentru a munci pe timpul zilei şi să revină în penitenciar pe timpul nopţii.- cu salariul obţinut puteau să îşi cumpere ce voiau, puteau să îşi întreţină

familia sau puteau să contribuie la cheltuielile închisorii pentru el.- nu vieţaşii şi cei cu risc ridicat de recidivă.- cele mai multe penitenciare sunt izolate. De aceea au fost înfiinţate în

multe oraşe work release centres, halfway houses sau au fost încheiate protocoale de colaborare cu Young Men’s Christian Association (YMCA) pentru adăpost.

2.2 Halfway houses- încă din 1817 la recomandarea Comisiei penitenciarelor din Massachusetts

pentru a “reduce recidivismul”,- sunt cunoscute sub mai multe titulaturi: centre rezidenţiale de tratament (Texas),

centre alternative (Georgia) etc.- un adăpost temporar pentru cei liberaţi din penitenciar, la un preţ moderat,- oferă pe lângă adăpost şi servicii de consiliere pentru găsirea unui loc de muncă

sau continuarea studiilor, administrarea bugetului, accesarea resurselor comunitare etc. Constituie un mediu semistructurat.

- de obicei sunt prevăzute cu 40-50 de locuri, se oferă toate mesele şi uneori pachet pentru prânz pentru cei care lucrează, nu sunt permise vizite în interiorul centrului, rezidenţii au responsabilitatea de a întreţine centrul.

- în fiecare stat în medie 10 astfel de centre, unele susţinute de biserică, altele de la bugetul local.

- de curănd, aceste centre sunt utilizate ca sanţiune pentru “cazurile marginale” ce nu pot fi menţinute în libertate, dar nici nu sunt de condamnat la închisoare. Alternativă la detenţie(Georgia).

3. Republica Populară China Economie centralizată şi planificată Angajatorii sunt obligaţi să ocupe o proporţie din posturi cu foşti deţinuţi. Uneori angajatorii se deplasează în penitenciare pentru a-şi selecta viitorii angajaţi. Reabilitarea deţinuţilor se realizează prin două metode: educaţie (şcolară şi ideologică) şi muncă. Infractorii de obicei, care nu răspund la tratament sunt executaţi (anual sunt executaţi zeci de infractori de carieră).

4. Japonia4.1 Programe de lucru pe durata executării• În ultima parte a sentinţei, deţinuţii nepericuloşi pot să lucreze în tabere de muncă (agricultură sau prelucrarea metalelor) aflate în afara penitenciarului.• Încă din 1960

4.2 Orientare preliberatorie- cu câteva săptămâni inainte de liberare, deţinuţii pot să fie mutaţi în

locuinţe obişnuite pentru a se re-acomoda cu viaţa independentă.- în această perioadă el poate să fie informat cu privire la resursele

comunităţii, modalităţile de obţinere a unui loc de muncă, programele de resocializare existente etc.

Caracteristici generale ale programelor de asistenţă postpenală

1. Se corelează cu sistemul progresiv de executare a pedepsei,2. Încep din momentul depunerii în penitenciar şi se intensifică în ultima parte a

executării pedepsei,3. Acoperă în general nevoi criminogene, cum ar fi: locul de muncă, adăpostul şi

comportamentul infracţional,4. Durează cel puţin 3-6 luni după liberare (criza liberării),5. Implică nu numai agenţiile din justiţie, dar şi alte instituţii şi organizaţii din domeniul

social (agenţiile de muncă, primăriile şi consiliile locale, ong-uri, biserica etc.),6. Programele cu succes au implicat comunităţile locale în administrarea instituţiilor de

asistenţă postpenală (halfway houses în SUA).7. Cele mai multe intervenţii au la bază modelul cognitiv comportamentalist.

Critici: Pornesc de la factorii de risc ai recidivei. Chiar şi aşa, cifrele recidivei după executarea unei pedepse cu închisoarea ajung pănă la 68 % în primii trei ani de la liberare (SUA, 2001). Întrebarea este:

Ce trebuie să facem pentru a preveni recidiva?O nouă paradigmă a intervenţiei de resocializare/reintegrare

Întrebarea este:• Ce trebuie să facem pentru a-i ajuta pe infractori să se menţină pe direcţia prosocială?• Ce trebuie să facem pentru a se desista?

Farrell constată că cei mai mulţi infractori se desistă ca urmare a unor evenimente din viaţa personală care nu au nici o legătură cu serviciile de probaţiune. Tot ceea ce pot face aceste servicii este să ofere ajutor practic acestor infractori ceea ce ar putea dezvolta motivaţia de schimbare a acestora. După ce a studiat 199 de clienţi ai serviciilor de probaţiune, Farrell (2002) a constatat că ceea ce i-a ajutat pe infractori să se desiste a fost obţinerea unui loc de muncă şi refacerea relaţiei cu familia. Desistarea este rezultatul motivaţiei şi al contextului social şi personal. Prin urmare soluţia pare a fi dezvoltarea capacităţilor individuale şi a oportunităţilor sociale (incluziune şi participare socială). La acestă concluzie au ajuns şi Sampson şi Laub (1993) care au demostrat că cei mai importanţi factori ai desistării sunt locul de muncă şi mariajul – teoria controlului

social informal. Cei care se desistă sunt cei care au cel mai mult de pierdut în urma infracţiunii.

Maruna (2001) identifică trei perspective teoretice ale desistării:• Reforma maturităţii,• Teoria legăturilor sociale – familie, loc de muncă, educaţie.• Teoria narativă – schimbarea identităţii proprii, a imaginii de sine.

Desistarea este un proces ce urmează unele etape şi se poate relua. Desistarea poate fi:– Primară – subiectul nu comite infracţiuni pentru o vreme,– Secundară – subiectul şi-a schimbat imaginea de sine (nu se mai gândeşte la sine ca la un infractor). Are loc aşa numitul proces de “construcţie narativă subiectivă a sinelui”. (Maruna, 2001)

Paradigma desistăriiConcluzie

Se inspiră din domeniul adicţiei. Porneşte de la punctele tari ale infractorului. Are o abordare mai constructivă. Redă infractorului responsabilitatea pentru faptele sale şi îl încurajează să ia decizii. Intervenţia corecţională este mai realistă: deciziile sunt luate de către client, nu de către specialist. Specialistul joacă rolul de suporter. Desistare asistată. Importanţa relaţiei cu clientul: Rex (1999) constată că cei mai mulţi clienţi care s-au desistat au caracterizat relaţia cu ofiţerul de probaţiune ca fiind “justă şi rezonabilă”, iar pe ofiţerul de probaţiune l-au descris ca fiind “implicat şi profesionist”. Procesul de reintegrare în cazul celor cu succes a fost caracterizat ca fiind “activ şi participativ”. Întoarcerea la tradiţionalul casework în care relaţia cu clientul este “principalul instrument al consilierului de probaţiune” (Davies, 1969).

Paradigma desistăriiun posibil viitor pe fondul îngrijorării crescânde cu privire la paradigma cognitiv

comportamentalistă Acoperă aspecte importante ale reintegrării sociale ce ţin de:• Proces• Relaţia cu profesionistul• Abordare bazată pe puncte tari şi pe reconstrucţia imaginii de sine.• Implică comunitatea prin dezvoltarea oportunităţilor.