GLADYS MORETON

Te vei\ntoarce

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRIS

Romance

giannijollys

Capitolul 1

Adrienne Tambrey se uit` \n jurul \nc`perii cu

ochii s`i alba[tri. Decorarea modern` contrasta cu

\nf`]i[area victorian` a vechii locuin]e [i se \ntreb`

cine era oare responsabil de aranjament. Tony Lane,

gazda lor [i so]ia sa Maureen, \[i uniser` probabil

eforturile, se gândi ea, urm`rind cu privirea frizele

de flori \mpletite care se \ntindeau \n jurul tavanului

\nalt. Picturi abstracte, multicolore, acopereau

pere]ii albi. Canapelele [i scaunele din piele mov, ca

[i m`su]ele joase din crom [i sticl` fumurie, erau

5

giannijollys

\mpinse pe o parte, pentru a elibera locul pentru

dans, pe parchetul dat cu cear`. Superbe plante

verzi, \n vase din por]elan alb, aduceau o not`

exotic`. Storurile fuseser` ridicate [i inscrip]ii

gravate le urau tuturor "La mul]i ani".

Adrienne \[i \ndrept` aten]ia spre vorbele

curtenitoare ale lui Tony Lane, agentul s`u englez.

Era un b`rbat amuzant, plinu], cu chelia \nconjurat`

de o cunun` de p`r negru, pres`rat` cu [uvi]e

c`runte.

|l \ntâlnise la San Francisco, dup` un concert,

când o felicitase c`lduros pentru talentul s`u. Acest

b`rbat, miliardar, f`cuse avere promovând trupe

rock americane \n Anglia. Era un parvenit, un

nou-\mbog`]it, care se mândrea cu reu[ita sa.

Observând neaten]ia Adriennei, o \ntreb`:

– Ei bine, la ce te gânde[ti?

– Iart`-m`, Tony, replic` acesata cu un zâmbet

luminos. |]i admiram casa.

O expresie \ncântat` se zugr`vi pe tr`s`turile lui

Tony.

6

– Mauren are talente extraordinare de

decoratoare. Te iert c` ai pierdut [irul conversa]iei.

– Este din cauza zgomotului. |mi este foarte greu

s` te aud.

Tony oft` bine dispus [i-[i strecur` un bra] \n

jurul taliei Adriennei.

– Ai avut un succes foarte mare \n timpul

turneului din sud! Nu-]i va fi greu s` cucere[ti nordul

[i Sco]ia. Toate biletele sunt deja vândute; s`lile

pline.

Backstreets, una dintre cele mai bune forma]ii

engleze, va asigura prima parte a spectacolului.

– Sper c` nu ne vor eclipsa, observ` Adrienne

ridicând din sprâncene [i eliberându-se \n grab`.

Tony scutur` din cap, p`strându-[i vârful

degetelor pe [oldurile sale.

– Nu-]i face griji. Nu sunt \nc` foarte populari [i le

lipse[te experien]a. Le va face o excelent` publicitate

s` se prezinte cu ni[te vedete interna]ionale.

– Mul]umesc pentru compliment, replic`

Adrienne, dându-se un pas \napoi.

7

giannijollys

O scânteie de mali]ie se aprinse \n adâncul

ochilor cenu[ii ai lui Tony.

– Nu fi atât de modest`. Cuno[ti punctul meu de

vedere: Radar este de departe cea mai bun` forma]ie

care exist` \n prezent. {i muzicienii n-au nici un

amestec. |ntreg succesul s-a cl`dit pe umerii t`i:

frumuse]ea, vocea sincer` [i inocent` [i u[or r`gu[it`

\n acela[i timp, plin` de pasiune st`pânit`.

|naintând din nou spre ea, ad`ug`:

– Hot`rât lucru, focul interior care mocne[te \n

tine m` atrage foarte mult.

Adrienne râse amuzat` [i-[i trecu un bra] delicat

\n jurul umerilor lui. Mai mic decât ea, era \n

dezavantaj [i n-o impresiona câtu[i de pu]in.

Respinsese avansuri toat` seara, dar cu Tony era

pu]in diferit. F`r` el, n-ar fi avut [ansa s` vin` \n

turneu \n Anglia, unde repurtase un adev`rat succes.

– Acum [tiu cine este responsabil de publicitatea

mea \n stil \mpodobit cu metafore, remarc` tân`ra

fat` cu un zâmbet. |n tot cazul, dac` o crezi cu

adev`rat, sunt fericit`, Tony.

8

giannijollys

C`l`toria aceasta este pur [i simplu fantastic`.

Tony \[i d`du limpede seama c` fusese \nvins.

Totu[i, nu ar`ta nici jen`, nici dezam`gire.

– {i eu sunt foarte fericit, draga mea. Nu e[ti

numai o femeie fascinant`, ci [i o excelent` textier`

[i chitarist`. Continu` s`-]i exploatezi aceste calit`]i,

Adrienne. E[ti pe drumul cel bun.

– |]i voi urma sfaturile.

|n clipa \n care se \ndep`rt`, Adrienne o v`zu pe

so]ia lui Tony care-i observa cu aten]ie din col]ul \n

care se \ntre]inea cu ni[te prieteni.

– S-ar spune c` e[ti chemat.

Tony arunc` o privire \n direc]ia lui Maureen.

– |ntr-adev`r.

Dac` vrei s` m` ier]i, draga mea...

– Te rog, \i r`spunse politicos, ascunzându-[i

u[urarea. {i transmite-i felicit`rile mele pentru

decorarea casei.

– Cu siguran]`. S` fii cuminte: p`streaz`-]i energia

pentru viitoarele spectacole.

– Lini[te[te-te, nu voi face nebunii.

9

|i adres` un ultim zâmbet, dar chipul i se \ntunec`

\ndat` ce Tony se \ndep`rt`. Tocmai sc`pase de un

nou pericol. To]i ace[ti oameni \i d`deau impresia c`

o pândesc, ca ni[te caracati]e. Evident, nimeni n-o

obligase s` participe la aceast` recep]ie. Dar oare

cine [i-ar fi dorit s` r`mân` \nchis \ntr-o camer` de

hotel de revelion?

|ncepu s` observe numeroasele persoane invitate.

Gurile se mi[cau, dar nu distingea cuvintele, din

cauza muzicii puternice care-i r`suna \n urechi.

B`rba]i [i femei \n toalete extravagante, \mbr`ca]i \n

culori tari, str`lucitoare, se \nvârteau [i gesticulau

f`r` \ncetare, râzând [i vorbind cu \nsufle]ire. To]i \[i

doreau [i sperau un an nou mai bun decât

precedentul. Pentru Adrienne, totul mersese cât se

poate de bine; era pe deplin mul]umit`. Ultimul

album al grupului Radar, pulverizase toate

recordurile de vânzare [i se men]inuser` pe primul

loc \ntre cele mai bune [lag`re, timp de [ase luni

consecutiv. Erau \nc` printre cei mai buni zece [i

tr`iau o perioad` extrem de stimulant`, ame]itoare.

10

Str`b`tuser` \n lung [i-n lat toat` America de Nord,

pentru a cânta \n fa]a unor s`li ticsite de admiratori.

Criticii elogio[i erau de aceea[i p`rere, ridicând \n

sl`vi atât pe Adrienne, cât [i compozi]iile muzicale pe

care le interpreta extraordinar.

Toat` lumea vorbea de un succes fulger`tor.

Totu[i, reu[ita nu venise \ntr-o zi. Timp de [ase ani,

Adrienne \ncercase \n zadar s` r`zbeasc`, s` se fac`

[tiut`. Ceilal]i membri ai forma]iei Radar se

produseser` chiar de mai mult timp. Anul trecut, \[i

\mpliniser` visul.

Acum, porniser` la cucerirea Angliei; [i poate a

Europei, dac` Tony reu[ea s` le ob]in` contracte. Dar

acest succes ame]itor \nsemna de asemenea [i multe

greut`]i [i dezavantaje.

De [apte ani, Adrienne renun]ase complet la via]a

sa personal`. Prins` de la vârsta de optsprezece ani

\ntr-un tumult vertiginos, de atunci nu \ncetase s` se

\nvârt`. Ritmul rapid, nest`pânit al vie]ii sale, o

\nsp`imânta uneori \n asemenea m`sur`, \ncât nu

mai [tia ce era cu ea.

11

Lyall Caine era punctul de sprijin al universului

s`u. Entuziast, plin de antren [i vitalitate, nu se

\ndoise niciodat` de talentele [i capacitatea de a

reu[i ale Adriennei. Datorit` lui, micu]a cânt`rea]` de

folk, care fredona zdr`ng`nind la chitar`, devenise o

vedet` rock and roll. |n sfâr[it, aproape.... se corect`

\n sinea sa. Radar nu ajunsese \nc` \n vârful sc`rii. Cu

oameni ca Tony Lane, care s` se ocupe de

publicitate, vor continua s` urce treptele

recunoa[terii mondiale. Vor deveni o legend` \n

lumea rockului. Adrienne z`ri nu departe de ea capul

cu p`r ondulat al lui Lyall. Haina sa din catifea de

culoare \nchis`, descheiat` peste o c`ma[` albastr`

ca caerul, \i accentua statura \nalt` [i suple]ea. |l

tachina deseori cu afec]iune \n leg`tur` cu

sub]irimea sa nervoas`.

|n timp ce discuta, o expresie animat` se \ntip`ri

pe tr`s`turile lui Lyall. Rareori \[i pierdea calmul [i

sângele-rece, dar \n acea clip` p`rea foarte \ncurcat,

ca [i când prezen]a interlocutorului s`u \l tulbura

[i-l enerva.

12

Ochii alba[tri ai Adriennei se a]intir` asupra

necunoscutului din fa]a lui. Avea ceva ciudat de

familiar. Poate \i v`zuse fotografia pe coperata unui

disc sau a unei reviste. Cu p`rul negru ca smoala, dat

spre spate, [i tenul mat, p`rea aproape nepotrivit

printre to]i acei englezi blonzi, cu pielea deschis` la

culoare. |l dep`[ea cu câ]iva centimetri pe Lyall,

totu[i foarte \nalt [i trupul s`u musculos, atletic, era

pus \n eviden]` de ni[te pantaloni strâm]i din piele

neagr`, ca [i cizmele. C`ma[a alb` din m`tase, l`sa s`

se vad` un medalion atârnat pe un l`n]i[or din aur.

Cine este oare? se \ntreb` Adrienne, intrigat`. Cu

siguran]`, era o personalitate important`, pentru a-l

impresiona \n asemenea m`sur` pe Lyall. F`r`

\ndoial` un actor, sau un muzician... Degaja foarte

mult dinamism...

Adrienne \l studie din nou. Avea un zâmbet

str`lucitor, foarte seduc`tor. Brusc, un gest al lui

Lyall \i atrase tinerei fete aten]ia. |i f`cea semn. O

clip`, se aplec` pentru a-i spune ceva \nso]itorului

s`u, apoi \naintar` \n direc]ia ei.

13

Necunoscutul se mi[ca non[alant, cu un fel de

gra]ie felin`, ca un animal s`lbatic la pând`. Lyall

\ntinse mâna spre el, pentru a-l prezenta.

– Adrienne Tambrey, din grupul Radar. Calvin

McQueen, fratele meu vitreg.

Adrienne tres`ri, surprins`. Marele muzician al

rockului, Calvin McQueen, se afla \n fa]a ei [i

apar]inea familiei lui Lyall!

– |ncântat, murmur` Cal McQueen cu vocea sa

frumoas` de bas, strângându-i energic mâna.

– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, replic` Adrienne,

str`duindu-se s`-[i ascund` tulburarea. Visez asta de

mult, pentru c` v` admir.

– Adrienne este cea mai str`lucitoare stea a mea,

declar` Lyall, cu o oarecare aferare. A ajuns aproape

\n culmea gloriei.

Cal \i arunc` tinerei cânt`re]e o privire amuzat`.

– Sper c` asta nu i-a sucit capul?

Umorul [i perspicacitatea sa \i pl`cur` imediat

Adriennei, care r`spunse cu un zâmbet.

Succesul nu m-a r`sf`]at \nc` \ntru totul.

14

Maxilarul p`trat, voluntar al lui Cal era \mblânzit

de o gur` senzual`, cu buze c`rnoase. Ni[te ochi

adânci, de un c`prui catifelat, m`rgini]i de gene

lungi, negre, sclipeau deasupra pome]ilor

proeminen]i. Cal o privi \ndelung, dar f`r`

obr`znicie. Nici un am`nunt nu-i sc`p`. Contempl`

pielea sidefie perfect`, albastrul luminos al ochilor

mari, nasul mic [i cârn, obraznic, [i buzele fin

desenate. Inelele de argint atârnate la urechi,

contrastau cu p`rul negru strâns \n coc pe ceaf`.

Era \mbr`cat` \ntr-o salopet` din m`tase natural`,

violet aprins, care \i punea \n valoare formele

perfecte ale siluetei [i decoltat` pe pieptul catifelat.

Tocurile \nalte ale pantofilor negri din piele de

c`prioar`, \i accentuau lungimea picioarelor

frumoase, cu glezne sub]iri, elegante.

Adrienne ro[i brusc, dându-[i seama de degetele

care le strângeau \nc` pe ale sale [i-[i retrase repede

mâna. O tân`r` femeie ro[cat`, care-i ]inuse

companie lui Lyall o bun` parte a serii, se apropie de

el [i-[i strecur` cu familiaritate bra]ul sub al s`u.

15

– Ai s` m` prezin]i prietenilor t`i celebri?

Lyall se relax` u[or.

– Fire[te. Sandra Dalgleish, iat`-i pe Calvin

McQueen [i pe Adrienne Tambrey.

Sandra \i adres` un zâmbet u[or Adriennei, dar \[i

concentr` tot entuziasmul asupra lui Calvin.

– Sunt foarte onorat`, \i m`rturisi cu o voce u[or

voalat`. Am toate discurile dumneavoastr`, f`r`

excep]ie.

– A[adar, v` aminti]i de mine? Sunt foarte

mul]umit.

– Cum a]i putea fi uitat? r`spunse Sandra pe un

ton mieros, apropiindu-se de el.

Adrienne observ` aceast` scen` de seduc]ie cu un

dezgust instinctiv. Sandra se oferea cu neru[inare,

f`r` cea mai mic` pudoare. Oare \l va lua pe Cal cu ea

imediat, f`r` s` mai a[tepte s`rb`torirea anului nou?

Apoi, Adrienne \[i reveni repede. De ce oare se

formaliza atât de mult de aceast` atitudine?

Cu toate acestea, Lyall n-avea inten]ia de a se

recunoa[te \nvins.

16

Punând mâna pe um`rul gol al tinerei femei, \i

propuse cu o voce sugestiv`:

– Vrei s` dans`m?

Sandra ezit` scurt, ca [i când \[i evalua [ansele de

reu[it` cu Cal, apoi se cuib`ri cu senzualitate lâng`

Lyall.

– De acord.

|nainte de a se \ndep`rta, Lyall \i spuse fratelui s`u

vitreg:

– Invit-o pe Adrienne. Te va \nv`]a ultimele

ritmuri la mod`.

|n timp ce Lyall [i Sandra se amestecau \n

mul]ime, Cal observ` cu umor:

– Lyall nu s-a schimbat. Este un adev`rat donjuan!

– |n spatele aparen]elor, ascunde multe lucruri,

replic` Adrienne zâmbind.

– |l cunoa[te]i bine?

– Este impresarul meu de [apte ani.

– Ah, da...

– Nu v` apreciez deloc tonul \nc`rcat de

sub\n]elesuri, domnule McQueen.

17

Oare de ce se ar`ta atât de dur` cu el? |nc` din

prima clip`, se sim]ise \ncordat`, crispat`.

– Nici mie nu-mi place modul dumneavoastr` de

a-mi vorbi, spuse Cal, aplecându-se u[or. Nu v` acuz

c` ave]i o leg`tur` cu Lyall. |ncercam pur [i simplu

s`-mi imaginez situa]ia.

– Ei bine, gândi]i \n t`cere, v` rog, nu m`

intereseaz` câtu[i de pu]in supozi]iile

dumneavoastr`.

N-ar fi trebuit s` se arate niciodat` atât de

virulent` fa]` de Calvin McQueen... |n definitiv,

fusese unul dintre cele mai mari nume din rock,

\nainte de dispari]ia sa misterioas`. Talentele sale de

cânt`re], chitarist [i compozitor duseser` grupul s`u,

McQueen, la glorie.

– Calma]i-v`, draga mea. Nu ]in s` m` cert cu

dumneavoastr`.

– |mi pare r`u... Sunt foarte enervat`. Oamenii

m-au asaltat toat` seara. Pentru c` sunt o persoan`

public`, to]i \[i imagineaz` c` au ni[te drepturi

asupra mea.

18

– Presupun c` vre]i s` spune]i b`rba]ii?

Adrienne d`du din cap, \ntrebându-se de ce oare

\i f`cea confiden]e.

– {apte ani? relu` Cal, comp`timitor.

Evident, nimic nu sc`pa perspicacit`]ii sale [i-i

\n]elegea perfect reac]iile. Oare de ce p`r`sise lumea

spectacolului? |n acea perioad`, Adrienne era tân`r`

[i prea preocupat` de propria carier` pentru a

acorda aten]ie celei a altora.

– Fi]i atent` s` nu v` l`sa]i distrus`, murmur`

\ncet Cal. Dori]i s` dansa]i?

– De ce nu?

Cu acest b`rbat, va fi \n siguran]`. I-o spunea

instinctul.

Cal o lu` cu fermitate de bra] pentru a o conduce

spre ring. Când se \ntoarse cu fa]a spre el, Adrienne

fu str`b`tut` de un fior la atingerea degetelor sale pe

talia ei.

– |mi pare r`u c` v` strâng astfel lâng` mine, dar

\mi este imposibil s` fac altfel. Este atât de mult`

lume...

19

– N-are nici o importan]`, min]i tân`ra fat`.

Sim]ea o tulburare [i o confuzie intense.

Materialul u[or al ]inutei n-o ap`ra \mpotriva c`ldurii

acelui corp energic [i toat` fiin]a sa se \nfl`c`ra, f`r`

s` vrea, sub ap`sarea mâinilor lui Cal. Muzica

asurzitoare \i acoperi [i Adrienne sim]i o emo]ie

ciudat` mirosind parfumul de mosc al apei de toalet`

masculin`. Incon[tient, degetele i se crispar` pe

umerii s`i.

Oare ce i se \ntâmplase? Nici un b`rbat nu trezise

vreodat` \n ea asemenea reac]ii. Oricum, cei care

reu[iser` s`-i str`pung` zidurile de ap`rare o

decep]ionaser` \ntotdeauna, \nc` din prima clip`...

O pereche \i lovi [i Cal fu proiectat brusc spre ea.

O clip`, Adrienne sim]i dorin]a de a se cuib`ri lâng`

el. Alunec` un deget care-i mângâie ceafa, \n timp ce

cealalt` mân` i se afund` \n p`rul des.

B`rbatul se aplec` imperceptibil, ca pentru a

consolida leg`tura sub]ire care-i unea [i tân`ra fat` se

decise s` rup` vraja. |ndep`rtându-se cu hot`râre, \l

privi [i-l \ntreb`:

20

– De ce a]i abandonat cariera?

Cal schi]` un zâmbet.

– Nu prea doresc s` m` explic aici. Este o poveste

lung`.

– |n]eleg.

B`rbatul se aplec` spre ea.

– Este Anul Nou. Am presupus c` ne distr`m.

– {i nu este a[a?

Gura lui \i atinse u[or obrazul.

– Acum, da.

Oare ce \nsemna acest r`spuns enigmatic? |[i

dorea s` petreac` restul serii \n compania sa? F`r`

\ndoial`, tremurul Adriennei \i d`duse false

speran]e... Era timpul s` l`mureasc` situa]ia, pentru

a risipi orice echivoc.

– Explica]i-v`, domnule McQueen. Nu sunt sigur`

c` am \n]eles bine sensul vorbelor dumneavoastr`.

– Ba da, replic` acesta cu un zâmbet. {i spune-mi

Cal, te rog.

– De acord, Cal, consim]i Adrienne, \n timp ce el

râdea \ncet.

21

Continuând s` danseze, tân`ra fat` percepu o

schimbare ciudat` \n atmosfer`, care n-avea nimic

de-a face cu dezordinea propriilor sentimente. Nu

\n]elese imediat ce se \ntâmpla. Apoi, priviri curioase

[i murmure \i atraser` aten]ia. Fusese remarcat`

prezen]a lui Cal [i toat` lumea \l privea.

Oare \i f`cea pl`cere s` declan[eze astfel de

reac]ii, s` devin` centrul interesului general? se

\ntreb` brusc Adrienne. Desigur, cuno[tea [i ea pu]in

be]ia gloriei, pentru c` fusese aclamat` pe scen`, dar

era departe de a fi adulat` de toat` lumea, de a fi

intrat \n legend`. Dac` nu va scoate un nou disc,

lumea o va uita \n câteva luni. |n timp ce amintirea

lui Cal, \n ciuda unei t`ceri de mai mul]i ani,

r`mânea \nc` vie \n memoria oamenilor.

Cal \[i schimb` pozi]ia, f`r` s` sl`beasc` \ns`

\mbr`]i[area. Agita]ia pe care o provoca nu p`rea

s`-l tulbure câtu[i de pu]in. Totu[i, Adrienne avu

impresia c` ghice[te o oarecare tensiune.

– Nu treci neobservat, remarc` tân`ra fat`,

umezindu-[i buzele uscate.

22

– E[ti sigur` c` nu e[ti la originea acestei agita]ii?

Adrienne râse u[or.

– Da. Am fost remarcat` când am sosit, dar n-am

produs o asemenea anima]ie.

– N-a[ fi vrut \n nici un caz s` vin, morm`i Cal.

Dar doream foarte mult s`-l v`d pe Lyall...

– Nu [tiam de leg`turile voastre de familie.

– Tata s-a c`s`torit cu mama sa când eram \nc`

adolescen]i. Am locuit \mpreun` doar câ]iva ani,

pân` la moartea tat`lui meu. Apoi, am luat direc]ii

diferite. Nu ne-am mai v`zut de mult.

– Nu sunte]i foarte apropia]i?

Cal ridic` din umeri.

– Nu chiar. |n tot cazul, Lyall nu se l`udase

niciodat` c` este fratele vitreg al lui Cal, cum ar fi

f`cut-o oricine \n locul s`u. Era un om cinstit,

muncitor, care-[i datora reu[ita doar lui \nsu[i.

– Este aproape miezul nop]ii, \i [opti Cal la

ureche.

Adrienne tres`ri. Pu]in dup` aceea, muzica se opri

[i toat` lumea se s`ruta \n timp ce r`sunau strig`te de

23

bucurie. Cal \i prinse b`rbia \ntre degetul mare [i cel

ar`t`tor, obligând-o s` ridice capul [i o s`rut` ap`sat

pe buze.

Adrienne se \ncord`. Apoi treptat, se relax`

involuntar [i \ncet` s`-i refuze \mbr`]i[area. Inima \i

b`tea nebune[te [i o dorin]` incontrolabil`, de

nest`pânit, puse st`pânire pe ea. Ar fi vrut s`

prelungeasc` acea clip` la infinit.

Cal o re]inu prizonier`, cu toate c` gura lui o

p`r`si pe a sa f`r` tragere de inim`. O lic`rire

ciudat`, greu de definit, \i str`lucea \n adâncul

ochilor.

– La mul]i ani! murmur` cu o voce r`gu[it`.

– La mul]i ani, replic` Adrienne cu o [oapt`

aproape neauzit`.

I-ar fi pl`cut s` uite mul]imea zgomotoas`, s`

dispar` cu Cal \ntr-un loc ascuns, pentru a prelungi

vraja aceastei clipe minunate.

Consternat` de turnura gândurilor sale, \ntoarse

capul.

– Ce-ai spune s` fugi cu mine?

24

Adrienne tres`ri la sunetul acelei voci frumoase

de bas, atât de tulbur`toare. Observându-i ezitarea,

Cal, relu`:

– Ne vom \ntoarce \nainte de sfâr[itul recep]iei.

Nimeni nu-[i va da seama de absen]a noastr`. S`

mergem, spune da, este Anul Nou.

– Nu totul este permis pentru asta, obiect` tân`ra

fat` cercetându-i fa]a.

– Desigur, dar de ce s` ne interzicem câteva clipe

pl`cute de singur`tate, departe de acest vacarm?

Oricum, \]i promit s` fii \napoi \n dou` ore [i

jum`tate, pentru c` vin s` m` ia atunci.

– Ei bine, de acord.

– Perfect. Te invit s` bem o cafea \ntr-un loc

lini[tit.

– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere.

– Oh? Adev`rat?

|n ceea ce m` prive[te, \mi pot imagina o mul]ime

de lucruri infinit mai captivante.

Adrienne \ncepu s` flirteze cu cochet`rie, pentru

a nu-[i pierde capul.

25

– Ei bine, \ntocme[te o list` \n timp ce caut

vestiarul.

– De acord. Le vei bifa pe m`sura apari]iei lor.

– Dac` totu[i vor ap`rea, domnule McQueen.

– S` nu te \ndoie[ti de asta, o asigur` cu un

zâmbet dezarmant.

"Cu condi]ia s` fiu vigilent`", gândi Adrienne

plecând. |[i g`si mantoul \ntr-o camer`, \l \mbr`c`

[i-[i examin` imaginea \n oglind`. Avea obrajii roz [i

ochii str`lucitori. Ie[ind, \l c`ut` \n zadar pe Lyall

pentru a-l anun]a, apoi i se al`tur` lui Cal, care st`tea

cu coatele rezemate de balustrada vestibulului. Avea

un aer \ntru totul modern, \n costumul de piele.

Totu[i, p`rea c` se simte \n largul s`u \n aceast`

locuin]` victorian` aristocratic`. Tân`rul b`rbat care

f`cuse avere \n lumea rock and rollului se

maturizase, devenise sigur de el [i de pozi]ia sa

social`.

|i puse un deget pe buze pentru a-i impune t`cere

[i o lu` de talie pentru a o conduce afar`. Când se

\nchise u[a, coborâr` \n fug` treptele de la intrare.

26

– Suntem liberi! strig` Cal râzând. Ce bucurie!

– De cine fugi! \l \ntreb` Adrienne, cu inima

u[oar`.

– Am g`rzi de corp \n toate col]urile, r`spunse

b`rbatul vârând mâna Adriennei \n buzunarul hainei

sale.

– Cu siguran]` \]i vor remarca plecarea.

– Sper c` au b`ut to]i prea mult, sau c` se ocup`

de altceva.

|ncepu s` tremure [i-[i ridic` zgribulit gulerul.

– Ce frig este \n ora[ul `sta, observ` strângând

degetele \nso]itoarei sale.

– Nu locuie[ti la Londra?

– Nu. Locuiesc pe o insul`, \n Bahamas.

– Nu e[ti american?

– Ba da. M-am n`scut \n Florida. Dar cu toate

c`l`toriile, nu m` mai simt cu adev`rat acas` \n

Statele Unite. Dar tu?

– Sunt originar` din Pennsylvania. Dar acum,

locuiesc la New York.

– Biata de tine! S` nu te \n[eli, ador New Yorkul.

27

Am chiar un apartament acolo. Dar am nevoie de

insula mea.

– Este a ta?

– Da. Este foarte mic`, s` [tii. O str`ba]i pe jos

\ntr-o singur` zi.

– Pare absolut fascinant, medit` Adrienne.

– Pare c` plute[te permanent pe mare.

"Mi-ar pl`cea mult s-o v`d", gândi \n sinea sa

Adrienne. Era gata s` rosteasc` aceste cuvinte cu

voce tare, dar se st`pâni \n ultima clip`. Oricum, nu

se va \ntâmpla niciodat`. Cât de u[or era s` stai de

vorb` cu acest b`rbat... |i p`rea c`-l cuno[tea

dintotdeauna. De fapt, nu-i era complet str`in,

deoarece avea câteva din albumele sale, pe care le

cump`rase dup` ce-l v`zuse \ntr-un concert la

televizor. Spectacolul o fermecase pur [i simplu [i-[i

amintea asta cu exactitate. Cal era \mbr`cat \n negru,

\n timp ce muzicienii s`i erau \n alb. Acest ritual, care

se repeta la fiecare reprezenta]ie a forma]iei lui

McQueen, \i impresionase imagina]ia.

– Ai un apartament? o \ntreb` Cal.

28

– Da. Dar m` gândesc tot mai mult s`-mi cump`r

o cas` la ]ar`.

– |ntr-o regiune anume?

– |n Pennsylvania, recunoscu Adrienne cu un

zâmbet.

– }i-e dor de regiunea natal`?

– Uneori.

Cal \i strânse mâna \ntre degetele sale.

– Totu[i, nu e[ti \nc` zdrobit` de oboseal`?

– Nu. Nu chiar, \i r`spunse \ncet.

Oare cum s`-i explice singur`tatea sentimental` a

existen]ei sale, \n timp ce o mul]ime de oameni o

\nconjurau permanent pentru a o stimula?

– Atunci, ce problem` te fr`mânt`?

– Am deseori o senza]ie de gol, ca [i când \mi

lipse[te mereu ceva, \i m`rturisi ea dup` o scurt`

ezitare.

Ochii s`i alba[tri cer[eau un r`spuns, dar Cal nu

avu s`-i dea nici unul. Nici el nu avea decât \ntreb`ri.

29

Capitolul 2

– M` doare, Cal, spuse Adrienne dup` o clip`.

– |mi pare r`u, replic` acesta sl`bind strânsoarea

degetelor pe mâna sa.

|ncepur` s` mearg` din nou, \n t`cere. Lumina

felinarelor str`pungea la intervale regulate

\ntunericul nop]ii. Casele victoriene din c`r`mid`

ro[ie se \n`l]au de fiecare parte a str`zii, neclar. Din

când \n când, farurile unei ma[ini se reflectau \n

ferestre, formând pete de lumin` galben`. Pa[ii

Adriennei [i ai lui Cal r`sunau \n caden]` pe trotuar.

30

– Iat` restaurantul, anun]` Cal, conducându-[i

\nso]itoarea \n interiorul unei s`li frumos decorate.

Pe mesele mici, acoperite cu fe]e de mas` \n

carouri ro[ii [i albe, fuseser` aprinse lumân`ri.

Domnea o atmosfer` pl`cut` [i prietenoas`.

Adrienne tres`ri imperceptibil; \i puse mâinile pe

umeri pentru a o ajuta s`-[i scoat` mantoul. Când se

a[ezar`, o tân`r` fat` blond`, \mbr`cat` \ntr-o rochie

lung` verde, se apropie pentru a le da lista de bucate.

– La mul]i ani! le spuse zâmbind.

Dac` \i recunoscuse, nu d`du nici un semn. Ca [i

când citea gândurile Adriennei, Cal spuse:

– Aici, sunt \ntotdeauna foarte discre]i; au o

foarte bun` reputa]ie.

– {tiu cine e[ti?

– Fire[te. Ce iei?

– Un expresso.

– |]i recomand pr`jitura cu ciocolat`. Este

delicioas`.

– De acord. Ador patiseria englez`. Observându-l

pe ascuns pe b`rbatul a[ezat \n fa]a sa, Adrienne \[i

31

netezea nervoas` o [uvi]` a p`rului negru. |i

acceptase atât de u[or invita]ia... Fusese \ncântat` s`

scape de la recep]ia zgomotoas`, iar el o atr`gea

enorm. Degaja din el un magnetism straniu, foarte

puternic. Sufletele lor p`reau s` vibreze la unison.

"Dumnezeule!" se gândri Adrienne brusc. "Devin

melodramatic`". Oare cum se putea sim]i aproape de

el, \n timp ce o barier` invizibil` \l proteja, ca un fel

de zid? Subit, i se p`ru foarte impozant. Trebuia s`

aib` aproape patruzeci de ani [i ridurile de pe fa]` \i

sporeau [i mai mult farmecul. Maturitatea \i d`dea o

t`rie de caracter pe care probabil n-o avusese \n

tinere]e.

– E[ti foarte t`cut`, observ` Cal, aplecându-se

u[or.

– Trecerea de la un an la altul m` face

\ntotdeauna gânditoare.

– Ai via]a \naintea ta, r`spunse b`rbatul cu un

zâmbet u[or melancolic, de parc` avea o durere

tainic` de ascuns. Succesul, gloria, te a[teapt`...

– De ce le-ai abandonat de bun`voie?

32

Cal \i evit` cu abilitate \ntrebarea [i se \ntoarse

pentru a o \ntâmpina pe chelneri]a care sosea cu

tava. |ncepându-[i pr`jitura cu ciocolat`, Adrienne se

\ntreb` dac` era c`s`torit. Acest gând nu-i venise mai

\nainte. Totu[i se ab]inu s`-i pun` \ntrebarea.

Evident, ]inea s`-[i apere intimitatea vie]ii particulare

[i-l \n]elegea perfect.

– Nu pot s`-]i vorbesc aici, \i spuse \n cele din

urm`, \ntrerupându-i cursul gândurilor. Nu este

foarte \mbucur`tor de auzit.

– {i nu dore[ti s` faci confiden]e unei str`ine,

nu-i a[a?

– Te \n[eli. Am impresia c` te cunosc

dintotdeauna.

A[adar, sim]ea [i el aceea[i atrac]ie inexplicabil`...

Stânjenit`, Adrienne ridic` din umeri.

– Asta este cu siguran]` din cauza meseriei

noastre. Muzica [i cuvintele cântecelor noastre ne

dezv`luie \n \ntregime. Cal oft`.

– Iart`-m`, dar am \ncetat s` m` interesez de

muzica modern`, de \nceputul rock punkului. Nu

33

te-am ascultat niciodat`. Ar trebui s` m` pui pu]in la

curent cu munca [i cu gusturile tale.

– M` crezi oare o prad` u[oar` pentru c` m`

afi[ez cu insolen]` pe scen`? \l \ntreb` cu o urm` de

am`r`ciune.

– Nu spune asemenea lucruri! o admonest`

b`rbatul cu severitate. Se poate foarte bine s`-]i plac`

s` apari \n public.

Nu este nimic ru[inos \n asta.

Adrienne se lini[ti pu]in.

– Ador asta, m`rturisesc. Muzica este toat` via]a

mea [i am nevoie de adularea spectatorilor. Dar \n

afara scenei, redevin pur [i simplu eu \ns`mi. Nu

sunt o p`pu[` pe care o mânuie[ti dup` bunul plac.

Se \ntrerupse, clipind pentru a-[i st`pâni lacrimile

care-i umpluser` ochii frumo[i.

– {tiu exact ce sim]i, \i spuse Cal. Ducem o via]`

foarte grea. |ntotdeauna trebuie s` te dep`[e[ti pe

tine \nsu]i pentru a p`stra adora]ia admiratorilor.

Este ca [i când am fi permanent \n c`utarea

inaccesibilului.

34

– Exact, \ncuviin]` Adrienne, \ncântat` s` g`seasc`

\n sfâr[it pe cineva care s`-i \mp`rt`[easc`

sentimentul. Dar \mi iubesc meseria. Dac` a[ avea de

ales, n-a[ face altceva.

– Cel mai greu este s`-]i p`strezi \n acela[i timp o

via]` personal`. Din nefericire, pân` la urm` arti[tii

pierd \ntotdeauna. Pentru a ne experimenta talentul,

trebuie s` intr`m \n angrenajul sistemului.

Marketingul ne strive[te, impunându-ne un anumit

stil care nu ni se potrive[te neap`rat. Iar dac`

refuz`m, nu vom reu[i niciodat` s` r`zbim. Vom

r`mâne necunoscu]i publicului.

– Te-ai gândit foarte mult la asta.

Cal ridic` din umeri.

– M-am luptat permanent.

– Ai g`sit solu]ia?

– Nu. Pur [i simplu mi-am risipit toat` energia.

– Ai atins un anumit echilibru \n via]a ta

particular`? \l \ntreb` cu curiozitate, gândindu-se cât

de greu \i era ei.

– Nu. Era prea târziu, declar` el brusc.

35

Apoi \i adres` un zâmbet [i Adrienne sim]i din

nou o barier` ridicându-se \ntre ei.

– Haide, renun]` la aerul `sta trist! o \ncuraj` Cal.

Vorbe[te-mi despre muzica ta. Cu ce seam`n`?

– M` situez \ntre hard rock [i country.

– Serios? Mi se spunea exact acela[i lucru.

– Am auzit \ntr-o zi un grup pe care criticii \l

compar` cu McQueen.

– Ah da? exclam` Cal cu uimire. A[adar, m`

cunosc \nc`? Uneori mi-e greu s` cred asta.

– Sunte]i transmi[i mereu la radio.

O expresie ciudat` trecu peste fa]a lui Cal, ca [i

când aceast` informa]ie \i displ`cea enorm.

Terminându-[i cafeaua, Adrienne \l \ntreb` de ce se

afla \n acel moment \n Anglia.

– Pentru afaceri, o inform` b`rbatul. Vin \n

general o dat` sau de dou` ori pe an.

– Probabil c` Londra n-are secrete pentru tine.

– Este adev`rat. Dar pentru tine?

– Este primul meu sejur \n acest ora[. |nainte, am

fost \n turneu pe coasta de sud. Peisajele sunt minunate.

36

– Ai vizitat deja capitala? o \ntreb`.

– Nu \nc`. Am fost foarte ocupat`. De altfel,

probabil nu voi avea mult timp pentru turism.

Dup`-amiaz` plec`m \n nord.

Cal nu f`cu nici un comentariu [i-i privi gura

c`rnoas`, f`când-o pe Adrienne s` tresar` u[or.

– {i tu? \l \ntreb`.

– Eu plec mâine diminea]`... |ndat`, se corect`,

aruncându-[i o privire la ceas.

O u[oar` dezam`gire o cople[i pe Adrienne. Oare

ce sperase? S`-[i petreac` ziua cu el?

– Te duc s` vizitezi Londra, o anun]` Cal,

pândindu-i cu aten]ie reac]iile.

– Acum? Glume[ti!

– Câtu[i de pu]in.

Adrienne ar fi trebuit s` se \ntoarc` la recep]ie,

deoarece Lyall nu [tia unde era. Dar poate era prea

captivat de Londra pentru a-i fi remarcat absen]a... |n

timp ce-l studia vis`toare pe Cal, \i veni un gând

ciudat: era primul b`rbat care-i inspira ceva mai mult

decât prietenie.

37

Dorea s` profite de prezen]a lui cât mai mult

posibil.

– Ei bine, de acord! exclam` zâmbind.

|i cuprinse gerul p`trunz`tor al nop]ii. Cal o lu`

de talie, a[teptând la marginea trotuarului sosirea

unui taxi [i \ncepu s`-i priveasc` atent profilul. Pân`

\n acea zi, nu auzise niciodat` vorbindu-se de

Adrienne Tambrey, dar acum, parfumul ei \l \nv`luia,

ca un miros persistent. Era fericit [i trist \n acela[i

timp c` acceptase dintr-un impuls invita]ia lui Tony

Lane. Meseria tinerei femei \l indispunea. Renun]ând

la cariera muzical`, \i repugnau oamenii care

apar]ineau acestui mediu. |n plus, ea f`cea un turneu

\n Anglia, ceea ce nu-i \nlesnea alte \ntâlniri.

Nu-i l`s` bra]ul când fur` a[eza]i pe bancheta din

spate a taxiului, ca [i când se temea s` n-o piard`.

– Duce]i-ne \ntr-o vizit` turistic`, \i spuse Cal

[oferului.

B`rbatul se sc`rpin` \n cap aruncându-le o privire

uluit`, ca [i când gândea: "Americanii `[tia sunt

nebuni!"

38

– Vom vedea totul foarte rapid, spuse Cal

Adriennei. Când vei reveni, vei avea timp s` te plimbi

ziua pe jos.

Tân`ra femeie \i cerceta tr`s`turile familiare [i

ciudate \n acela[i timp. Aceast` escapad` va r`mâne

\ntip`rit` pentru totdeauna \n memoria sa. |n

oglinda retrovizoare, \ntâlni privirea [oferului, care

se \ntreba unde \i mai v`zuse.

– S` vedem dac` va reu[i s` asocieze numele cu

chipurile noastre, [opti Cal.

– Cu siguran]` te va recunoa[te [i-]i va cere un

autograf.

– Pretizând c` este pentru fiul s`u...

Adrienne \[i \n`bu[i râsul, afundându-[i capul \n

um`rul s`u.

– Haide, prive[te peisajul, o cert` Cal cu

amabilitate. Iat` Hyde Park Corner.

Rular` mult, admirând monumentele celebre. Din

când \n când, [oferul \i amintea lui Cal cât \l va costa

aceast` mic` nebunie. Dezinvoltura clientului s`u \i

\nt`ri b`nuielile: era vorba de o persoan` foarte

39

celebr`, cu siguran]`. Trecur` prin fa]a palatului

Buckingham, a catedralei Westminster, a Big

Benului, a casei Parlamentului, \nainte de a str`bate

Flect Street [i a \nconjura vechea pia]` Coven

Garden. Erau \nc` mul]i gur`-casc` \n Trafalgar

Square.

– Par s` se distreze bine, observ` Adrienne la

vederea a doi tineri uzi pân` la piele. Probabil au

f`cut baie \n fântân`.

– Ce curaj, pe frigul `sta glacial...

Sporindu-[i strânsoarea degetelor pe um`rul s`u,

Cal ad`ug`:

– Este trecut de ora dou`.

– Este timpul s` ne \ntoarcem, spuse Adrienne,

str`duindu-se s`-[i ascund` regretul.

Poate nu-l va mai vedea niciodat`... Aceast` idee \i

era aproape insuportabil`.

Luându-i b`rbia \ntre degete, Cal murmur`:

– {i eu \mi doresc s` prelungesc aceste clipe cât

mai mult posibil.

Adrienne \[i rezem` obrazul de haina de piele.

40

Mirosul apei sale de colonie \i amintea parfumul

ame]itor al nop]ilor tropicale din Florida, unde

fusese anul trecut.

Cal \ncepu s`-i mângâie p`rul.

– Alt` dat`, poate.... |n alt loc...

– Da, r`spunse Adrienne cu pref`cut` non[alan]`.

|n timp ce Cal \i cerea [oferului s`-i duc` la

Kensington, tân`ra femeie trebui s` fac` un efort

supraomenesc pentru a rezista dorin]ei de a-l atinge.

Cât de mult voia s` simt` \nc` o dat` atingerea

buzelor lui peste ale sale... Revenindu-[i imediat, se

eliber` cu un fior, dar Cal o strânse din nou lâng`

um`rul s`u.

– De ce te \ndep`rtezi de mine?

Adrienne se \mbujor`, incapabil` s` articuleze un

r`spuns.

– R`mân doar dou` locuri pe lista mea, \i spuse

Cal râzând. Toate celelalte dorin]e mi le-ai \ndeplinit.

– Serios? Care sunt ultimele dou`?

B`rbatul ridic` din umeri.

– Nu [tiu dac` trebuie s` ]i le m`rturisesc.

41

Dar sunt foarte nevinovate. A[ putea... s`-]i desfac

pur [i simplu p`rul negru frumos, sau s`-]i acop`r cu

s`rut`ri trupul suav. Un fior de nest`pânit o str`b`tu

\n timp ce el ad`ug`:

– Revino s` te rezemi de mine, s`-mi ]ii de cald.

|l ascult` [i Cal o s`rut` pe fa]` [i pe gât. Imediat,

Adrienne \nchise pleoapele [i se pierdu \n vraja

acelor clipe minunate. Nici un b`rbat nu avea

dreptul s-o tulbure astfel. Totu[i, era atât de

\ncânt`tor... Ascultând de un impuls subit, \i mângâie

p`rul de pe ceaf`, \n timp ce el \i scotea delicat acele

de p`r din coc.

– Ce frumoas` e[ti! exclam` Cal afundându-[i

degetele \n p`rul des [i m`t`sos.

Apoi o s`rut` pe vârful nasului [i tân`ra femeie

izbucni \n râs.

– Ce este atât de nostim? \ntreb` Cal,

pref`cându-se jignit.

– Tu. Te credeai cople[it de pasiune. |n loc de

asta, aduni cu meticulozitate acele mele de p`r;

trebuie s` le arunci neglijent pe jos!

42

– Mai este timp! declar` Cal, pref`cându-se c` o

face.

Adrienne i le lu` râzând din mâini [i le puse \n

buzunar. Cu ochii a]inti]i \n ai s`i, b`rbatul continu`:

– Dac` m-a[ l`sa prad` dorin]ei, n-ai mai vedea

lumina zilei cel pu]in o lun`.

– Nu cred o vorb` din frumoasele tale promisiuni,

r`spunse Adrienne, \ncercând s` dea o \ntors`tur`

u[oar` discu]iei. Mi-ai permite s` m`nânc?

– Nu. Am tr`i cu dragoste [i cu ap` rece.

– N-ai mai spus asta \ntr-unul din cântecele tale?

S` duci o femeie pe o insul`, unde s-o ]ii prizonier`

lâng` tine, pentru totdeauna.

– Ai o memorie excelent`.

Se aplecar` unul spre cel`lalt, dar se oprir` \n

aceea[i clip`.

– Cuvintele erau cam mieroase, dar muzica era

dur`, relu` Adrienne cu pref`cut` dezinvoltur`. Ca [i

când voiai s` treci emo]ia \n spatele zgomotului.

Judecând dup` expresia sa, tân`ra femeie ghicise

exact, dar Cal r`spunse simplu:

43

– Conversa]ia devine prea personal`...

O s`rut` din nou pe nas, tocmai când taxiul opri

\n fa]a casei. Toate ferestrele erau \nc` luminate [i

zgomotul petrecerii nu se domolise.

Cal o ajut` pe Adrienne s` coboare \nainte de a-i

pl`ti [oferului, dându-i un bac[i[ generos.

– Nu sunte]i, din \ntâmplare, Calvin McQueen? \l

\ntreb` acesta din urm` pe un ton conspirativ.

O lic`rire de amuzament se aprinse \n ochii lui

Cal.

– |i sem`n?

– Pu]in. Sunt sigur c` l-am avut \ntr-o zi client pe

Rod Stewart, dar n-am \ndr`znit s`-i pun \ntrebarea.

Fiul meu a fost furios. |n orice caz, i-ar pl`cea mai

mult s` aib` un autograf de la Calvin McQueen.

Cal \i f`cu cu ochiul Adriennei, mâzg`lind o

semn`tur`, apoi \i \ntinse [oferului hârtia [i stiloul,

spunând:

– Nu v-a]i \n[elat. {i ea este Adrienne Tambrey.

Dar s` fi]i discret, v` rog.

Chipul [oferului se lumin`.

44

– Mul]umesc foarte mult. {i "La mul]i ani" la

amândoi.

– {i dumneavoastr`.

Cal lu` mâna Adriennei [i cobor\ câteva trepte la

nivelul inferior.

– Trebuie s` recunosc c` am avut mult noroc s`

fiu cu tine, coment`.

– Adev`rat? replic` tân`ra femeie, cu un râs jenat.

– Da. E[ti atât de frumoas` [i str`lucitoare...

R`maser` s` se priveasc` \ndelung, f`r` s` se

mi[te, apoi Cal o \mbr`]i[` [i Adrienne se prinse de

umerii lui.

De ce oare trebuia s`-l p`r`seasc` atât de repede

pe acest b`rbat, care o atr`gea a[a de mult? Vântul [i

gerul iernii \i va desp`r]i definitiv.

Cal o ]inu strâns` lâng` el o ve[nicie. Când se

\ndep`rt`, \n ochii Adriennei str`luceau lacrimi.

– Nu trebuie s` plângi, murmur` b`rbatul

s`rutându-i genele, \nainte de a-i s`ruta buzele.

Doresc s` te ]in lâng` mine pentru totdeauna.

– Da, Cal.

45

|mbr`]i[area sa deveni mai puternic` [i mai

pasionat`. Picioarele Adriennei se muiar` [i se

rezem` de perete, \n timp ce Cal \i \ntredeschise

mantoul pentru a o mângâia prin materialul m`t`sos.

Adrienne scoase un geam`t u[or, pe care nu [i-l putu

st`pâni, dar b`rbatul i-l \n`bu[i cu un s`rut [i ea se

pierdu \n \ncântarea de o clip`, p`rându-i r`u c` n-o

putea prelungi mai mult. O lacrim` i se rostogoli pe

obraz [i murmur` cu o voce frânt` de emo]ie:

– De ce? Cal oft`.

– Asta este. Trebuie s` plec, [i tu de asemenea.

Adrienne se \ntreb` din nou dac` era vreo femeie

\n via]a lui, dar nu \ndr`zni s`-i pun` \ntrebarea.

Oricum, nu era momentul.

– Chiar e[ti obligat s` te \ntorci? \l implor`.

– Da. |mi pare r`u.

Tân`ra femeie se \ncord` [i se \ndep`rt` de Cal,

care o ajut` s`-[i \ncheie mantoul, cu un amestec de

triste]e [i blânde]e.

– Am p`r`sit lumea \n care te mi[ti, Adrienne.

Nu vreau s` intru din nou \n ea.

46

O mânie brusc` puse st`pânire pe ea.

– Atunci, de ce m-ai luat cu tine?

– Nu m-am putut st`pâni. Nu fi sup`rat`.

Tonul vocii sale o calm`. {i el p`rea foarte

vulnerabil... Adrienne inspir` profund.

– Ne-am \ntâlnit ca dou` vapoare \n noapte, iar

drumurile noastre vor fi \ntotdeauna paralele... Nu-i

a[a? Cal d`du din cap cu oboseal` [i desf`cu

fermoarul hainei pentru a scoate medalionul s`u pe

care-l trecu \n jurul gâtului Adriennei.

– {i acele dorin]e pe care voiai s` le realizezi?

\ntreb` tân`ra femeie prinzându-se de bra]ul s`u,

\ntr-un ultim efort de a-l re]ine.

Cal \i lu` b`rbia \ntre degete.

– N-ar ajunge câteva ore. Mi-ar trebui toat` via]a.

F`cu o pauz` [i ad`ug`:

– S` nu m` ui]i, Adrienne.

Apoi se \ndep`rt`. Zgomotul pa[ilor s`i pe trepte,

r`sun` \n noapte. |n acea clip`, doi b`rba]i ie[ir` din

cas` [i-i vorbir`. Curând, un Rolls Royce gri parc`

de-a lungul trotuarului [i to]i trei intrar` \n`untru.

47

Capitolul 3

Adrienne \ntârzie o clip`, privind ma[ina care

disp`rea \n noapte. |ntâlnirea cu Cal va r`mâne

\ntip`rit` \n memoria sa, ca imaginea unei oaze

pierdute, izolat` de via]a cotidian`.

Cu degetele tremurând, \[i d`du spre spate p`rul

des, ciufulit. Avea \nc` pe buze gustul s`rut`rilor lui

Cal [i lacrimile \i \nce]o[au ochii alba[tri. La lumina

unui felinar, privi medalionul ag`]at la gâtul ei. Era o

bucat` rotund` de piele, \mpodobit` cu un desen \n

form` de diamant [i care avea pe dos ini]ialele C.M.

48

Talentele lui Calvin nu se limitau la muzic`.

Luptând cu o nepl`cut` senza]ie de gol, Adrienne

urc` treptele locuin]ei victoriene [i \mpinse u[a grea.

|n vestibul, \[i scoase mantoul [i-l atârn` pe

balustrada sc`rii.

Câteva perechi dansau \nc`. Lyall o p`r`sise pe

Sandra; era singur. Se apropie de el [i-i puse mâna

pe mânec`.

– Unde naiba ai disp`rut? exclam` Lyall.

– Am fost cu Cal.

– B`nuiam, replic` b`rbatul privindu-i p`rul

desf`cut.

Stânjenit`, Adrienne \i explic` pe scurt:

– Am ie[it s` bem o cafea [i ne-am plimbat cu

taxiul prin Londra.

– Asta este tot?

– Da. Oricum, ce importan]` are pentru tine?

– Ai un contract de respectat. Nu doresc s` te v`d

plecând cu oricine.

– Cal McQueen nu este oricine. |n plus, am sim]it

o dorin]` puternic` s` fiu cu el.

49

– De când faci ce-]i trece prin cap?

Se certau deseori pe acest subiect, de un timp...

– Nu-]i apar]in, Lyall, \l avertiz` t`ios Adrienne.

B`rbatul f`cu un gest lini[titor.

– Iart`-m`, dar am fost \ngrijorat. Iar Cal nu

trebuia s` te r`peasc` astfel.

Adrienne oft`.

– Sim]eam nevoia s` fim \mpreun`. El m`

\n]elege.

– {i presupun c` eu nu?

– Sincer, nu.

F`cu o pauz` \nainte de a ad`uga:

– Te rog, Lyall. S` nu ne cert`m. S` nu \ncepem

anul astfel.

– Nu m` cert. Pur [i simplu \mi fac griji pentru

tine.

– Sunt destul de mare s` am grij` de mine. De

fapt, de ce nu mi-ai vorbit niciodat` de leg`turile tale

de familie cu Cal McQueen?

– N-a fost niciodat` necesar. N-am tras foloase din

celebritatea lui pentru a reu[i. Fiecare \n parte ne-am

50

f`cut drumul nostru. |n plus, n-am fost niciodat`

foarte apropia]i. Acum, c` te-ai \ntors, ai putea s` m`

s`ru]i [i s`-mi urezi "La mul]i ani".

Adrienne se supuse docil`, dar f`r` s` simt` nimic,

decât afec]iune [i amintirea pasiunii \mp`rt`[ite cu

Cal \i strânse inima.

– N-ar trebui s` fugi astfel niciodat`, relu` Lyall. Ai

putea fi r`pit` [i s` se cear` recompens`.

– M-a[ odihni! \l tachin` Adrienne. Oricum, Cal a

vegheat asupra mea.

– Nu m` \ndoiesc. El ]i-a oferit `sta? o \ntreb`

examinând medalionul \ntre degete.

Tân`ra femeie d`du din cap, \n timp ce Lyall

continu`:

– |ntotdeauna i-a pl`cut s` lucreze pielea.

– Mi-a spus c` a]i locuit un timp \mpreun`.

– Acum mult timp... E[ti obosit`?

– Da, mi-ar pl`cea s` ne \ntoarcem.

– {i mie. N-are rost s` \ntârziem mai mult.

Oricum, l-ai cucerit pe Tony.

– Sunt \ncântat`.

51

A fost pu]in cam \ndr`zne] [i a trebuit s`-l

\ndep`rtez.

Lyall \ncepu s` râd`.

– Se va \mp`ca. Hot`rât lucru, produci acela[i

efect asupra tuturor b`rba]ilor. Haide, vino, probabil

limuzina ne a[teapt`. Dup` ce-[i \mbr`car`

mantourile, coborâr` treptele de la intrare [i urcar` \n

Rolls Royceul negru, parcat de-a lungul trotuarului

– Cal [i cu tine ar`ta]i chiar bine \mpreun`,

observ` Lyall când demarar`.

– Da.

Adrienne nu dorea s`-[i deschid` inima. Nu avea

obiceiul s` cad` atât de u[or \n bra]ele unui b`rbat [i

avea nevoie de pu]in timp s`-[i analizeze reac]iile.

– Ce s-a \ntâmplat cu Sandra? \l \ntreb` curioas`.

Lyall oft`.

– Nu [tiu. |mi place mult. Totu[i... Copiii mei [i

Patty \mi lipsesc \ngrozitor.

Adrienne sim]i un subit acces de compasiune fa]`

de el. Avea doi fii cu fosta sa so]ie, Patty Long [i

regreta mereu c` nu le consacra mai mult timp.

52

– De ce oare nu telefonezi familiei tale? \i suger`.

La urma urmei, este Anul Nou.

– O voi face. McQueen are inten]ia s` te revad`?

– Nu cred. Pleac` din Londra ast`zi. Nu este foarte

u[or...

– Existen]a noastr` nu favorizeaz` rela]iile stabile

[i durabile. Am crezut c` voi putea rezista [i am

stricat totul. Ar fi trebuit s` aleg \ntre meserie [i Patty.

– Bietul Lyall.... \i spuse Adrienne b`tându-l u[or

pe mân`. {i Cal? Ce urm`re[te \n via]`?

– |nainte de orice, voia s`-[i cânte muzica pentru

un num`r cât mai mare posibil de oameni.

– Atunci, de ce a renun]at la tot?

– Probabil a considerat sistemul ca fiind

responsabil de moartea Valeriei, \n mod indirect.

– Cine era Valerie?

– So]ia sa. Aveau doi fii, ni[te gemeni adorabili.

R`pu[i [i ei \n acela[i accident de ma[in`...

– Oh, Lyall! exclam` Adrienne, cu un nod \n gât.

– S-a \ntâmplat acum mai mult de [apte ani. Cal

are prea mult talent pentru a nu-l exploata. Pentru

53

un cânt`re] ca el, este o crim` s` nu mai urce pe

scen`.

– Aceast` \ncercare l-a distrus probabil, suger`

Adrienne.

– Da. M` \ntreb dac`-[i va dep`[i \ntr-o zi durerea

[i vinov`]ia.

– Ce vrei s` spui?

– Când s-a \ntâmplat accidentul, era cu o alt`

femeie.

{ocat` [i tulburat` de aceast` dezv`luire,

Adrienne nu mai rosti nici o vorb` tot restul

drumului. Când Lyall o l`s` \n fa]a u[ii, se sim]i

u[urat` s` fie \n sfâr[it singur`.

Se rezem` de perete [i \nchise ochii. |n spatele

pleoapelor \nchise, ap`ru imediat chipul lui Cal [i

strânse convulsiv medalionul de piele \ntre degete.

Auzise lucruri mult mai rele [i n-ar fi trebuit s` fie

scandalizat`. Totu[i nu se putea st`pâni. F`r` s`-[i

dea m`car seama, \l a[ezase pe Cal McQueen pe un

piedestal. Poate se rec`s`torise, sau tr`ia cu o alt`

femeie.

54

Totu[i, i s-ar fi d`ruit f`r` ezitare, dac` i-ar fi

cerut-o. Slav` Domnului, providen]a hot`râse altfel...

|[i scoase l`n]i[orul prins de gât. Oare câte astfel

de amintiri distribuise Cal McQueen, \ntâlnirilor sale

\ntâmpl`toare? Cu toate acestea, i se p`ruse sincer...

Dar tocmai \[i \n[ela so]ia când aceasta murise

\mpreun` cu copiii s`i. Un b`rbat ca el, nu era demn

de \ncredere.

Se dezbr`c` repede, \nainte de a se \ndrepta spre

baie, unde \[i studie imaginea \n oglind`. Avea

impresia c` goliciunea \i sporea vulnerabilitatea. Nu

trebuia s`-l judece pe Cal, nici s`-l condamne. |n

lumea aceasta artificial`, toat` lumea era vinovat` c`

se preface. Dar avea atât de mult` nevoie s` cread` \n

el...

|nainte de a se \ntoarce \n camer`, se demachie [i

se sp`l` pe din]i, apoi se strecur` \nfrigurat` sub

p`turi. Se suci [i se r`suci mult timp \n pat, f`r` s`

reu[easc` s` adoarm`. Cu fa]a \nfundat` \n pern`,

\ncepu s` se gândeasc` la via]a sa. |ncepea un nou

an. Era pe cale s` devin` bogat` [i celebr` [i se

55

presupunea c` este fericit`. Cariera o pasiona.

Totu[i, \ndat` ce se oprea câteva zile, cum o f`cuse

pentru serb`rile de Cr`ciun, o cople[ea o teribil`

senza]ie de gol. |ntâlnirea cu Calvin McQueen \i

sporise impresia de singur`tate. Avea nevoie s`-[i

\mpart` via]a cu cineva. Lyall era un prieten sigur,

afectuos, dar prea multe femei \ncercau s`-i atrag`

aten]ia. Adrienne r`mase pasiv` \n fa]a situa]iei, nu

dorea s` aprofundeze rela]iile lor.

N-avea nici o fiin]` drag` al`turi. Evident, a[a cum

\i spusese Lyall, moartea mamei sale, când avea zece

ani, o \nzestrase cu o t`rie de caracter [i un spirit de

independen]` pu]in obi[nuite. Totu[i, asta nu-i

diminua suferin]a [i mâhnirea.

Pân` la acel eveniment, via]a i se desf`[urase f`r`

lovituri. Grace [i Ray, p`rin]ii s`i, formau o pereche

foarte potrivit`. Grace era o femeie \nalt` [i supl`,

plin` de siguran]` [i directoare de liceu. O boal` o

ucisese \n câteva luni.

Dup` moartea sa, Ray nu mai fusese acela[i [i

\ncepuse s` bea. Adrienne nu-i mai suporta prezen]a

56

\n cas` [i devenise foarte \nchis` [i introvertit`. |[i

petrecea ore \ntregi \n camera sa, scriind poeme [i

cântece.

Starea tat`lui s`u continuase s` se \nr`ut`]easc`.

Uneori, noaptea, \ngrozit`, \l auzea plângând pe el,

singura persoan` de care depindea [i care i-ar fi

putut servi de \ndrum`tor.

Când Adrienne avusese doisprezece ani, Roy

Tambrey vându casa pentru a merge s` se stabileasc`

la Philadelphia, la sora sa Jane [i cumnatul Rob.

Condi]iile nu fuseser` ideale, deoarece Adrienne

nu-[i iubea prea mult m`tu[a, prea autoritar` dup`

gustul s`u. Dar tat`l s`u \ncetase s` bea [i \[i g`sise

de lucru, iar ea se \n]elegea de minune cu Doug,

v`rul s`u de cincisprezece ani.

Doug, un adolescent \nalt, blond, de[irat, avea o

chitar` care o fascina pe Adrienne. |l asculta cântând

\n fiecare sear`, f`cându-[i temele. Cântecul [i

muzica o atr`seser` dintotdeauna. Prindea foarte

repede ritmurile [i asculta permanent radioul. O

dat`, \i ceruse tat`lui s`u s`-i ofere lec]ii de pian, dar

57

acesta o refuzase, considerându-le absolut inutile. De

atunci, nu mai \ndr`znise s` repete cererea. La sosirea

sa, m`tu[a Jane \i pusese \ntreb`ri despre misterioasa

sa cutie plin` cu foi scrise de mân` [i cu carnete.

– Sunt poemele mele, r`spunsese timid Adrienne.

Voi face cântece, pentru a deveni o vedet` rock.

Unchiul Rob izbucnise \n râs, \n timp ce tat`l

Adriennei ro[ise, stânjenit.

– B`rba]ii sunt cei mai buni cânt`re]i, declarase

Doug pe un ton plin de siguran]`. |n lumea rockului,

femeile nu sunt niciodat` vedete.

|ntr-o zi, Adrienne se \ntorsese de la [coal`

\naintea lui Doug [i intrase \n camera v`rului s`u,

pentru a-i \ncerca instrumentul. Complet absorbit`

\n exerci]iu, nu-l auzise sosind.

– Unde ai \nv`]at asta? o \ntrebase.

– Nu [tiu. Mi-a venit de la sine.

– E[ti talentat`. Ar trebui s` iei lec]ii.

– Ai accepta s`-mi dai?

Doug consim]ise cu entuziasm s`-[i ini]ieze

veri[oara. O f`cuse s` asculte toate discurile [i-i

58

\mprumutase c`r]i de solfegii. Exersau cu

regularitate \mpreun`, timp de o jum`tate de or`

zilnic, dup` [coal`.

Dar concertele de rock la care o dusese Doug

constituiser` cele mai marcante fapte din via]a

Adriennei. |[i dorea atât de mult s` urce pe scen`,

\ncât aproape o \mboln`vea fizic. |l \ndemnase pe

Doug s` formeze o trup`, dar el considera acest gen

de aspira]ie complet irealizabil [i pl`nuia s` practice

mai târziu o meserie mult mai respectabil`.

Cea mai bun` prieten` a Adriennei era Gina Paul,

o tân`r` fat` \nalt`, blond` [i supl`, care visa s` fie

actri]`. |ntr-o duminic` dup`-amiaz`, \n timp ce

discutau despre viitorul lor, Adrienne declarase:

– Vreau s` devin o vedet` rock and roll.

– Nu este deloc feminin! o ironiz` Gina. De ce

n-ai deveni actri]` cu mine?

– |mi place prea mult muzica. Voi reu[i, sunt

sigur`.

Brusc \nsufle]it`, Adrienne ad`ugase:

– Gina, de ce n-am pleca \mpreun` la New York?

59

– P`rin]ii mei nu mi-ar permite niciodat`.

Oricum, o lic`rire de revolt` str`lucea \n adâncul

ochilor lor [i, pu]in dup` aceea, \ncepuse lupta. La

\nceput, tat`l Adriennei refuzase categoric acest

proiect, invocând ca motiv delincven]a care f`cea

ravagii \n acel ora[. Dar apoi \ntâlnise o femeie [i

plecarea fiicei sale \i servise de scuz` pentru a se

muta la ea. Adrienne era liber`.

Fusese cu totul altfel cu p`rin]ii Ginei, care nu se

l`saser` atât de u[or convin[i. Dar cum o iubeau

mult pe Adrienne, mama Ginei aranj` cu o prieten`

care accept` s` le primeasc` \n apartamentul s`u.

Domnul [i doamna Paul fuseser` convin[i c` cele

dou` tinere fete se vor \ntoarce poc`ite, \n câteva

luni.

La New York, Adrienne [i Gina nu \ntârziar` s` se

mute, pentru a se instala cu o ceat` de prieteni,

viitori actori [i muzicieni. N-aveau mult spa]iu vital,

dar Adrienne, hot`rât` s` mearg` \nainte, \[i b`tea

joc de asta nebune[te. |[i luase o slujb` de chelneri]`

[i f`cuse economii pentru a-[i cump`ra propria

60

chitar`. Apoi d`duse audi]ii \n mai multe cluburi,

\nainte de a g`si \n sfâr[it de lucru.

|n acest prim club, cântase mai mult de un an.

Banii pe care-i câ[tigase, \i ajunseser` din plin s`

pl`teasc` chiria [i mâncarea, iar reprezenta]iile

zilnice se ad`ugau la experien]a sa muzical`. Vocea

sa r`gu[it`, pu]in voalat`, pl`cuse mult clien]ilor

cabaretului [i cuvintele cântecelor sale avuseser` de

asemenea un succes enorm.

Apoi, \ntr-o sear`, \n antract, \l \ntâlnise pe Lyall

Caine.

Un b`rbat cu p`rul negru, ondulat, o observase cu

aten]ie de-a lungul reprezenta]iei. Adrienne \i

r`spunsese timid la zâmbet, apoi \l ignorase

inten]ionat, deoarece era atent` s` nu simpatizeze

niciodat` cu clien]ii clubului. Ron, un actor care

locuia \n apartamentul vecin cu al s`u, venea de

obicei s-o ia la sfâr[itul spectacolului, pentru a o

conduce.

|n ciuda rezervei ar`tate de Adrienne, b`rbatul

insistase [i se apropiase de masa sa.

61

– Pot s` v` ofer un pahar?

– Nu beau, r`spunse Adrienne cu r`ceal`.

– Un suc de portocale?

Se a[ezase \n sfâr[it [i reu[ise s` \nving`

ne\ncrederea Adriennei, care nu [tiuse cum s` scape

de el. |mbr`cat \n blugi [i cu o tunic` brodat`, p`ruse

foarte amabil.

– M` numesc Lyall Caine, \i spusese \ntinzându-i

o carte de vizit` profesional`. V` studiez de mai

multe s`pt`mâni.

– |ncântat`.

Adrienne nu renun]ase la pruden]`. I se f`cuser`

deja prea multe oferte \ndoielnice. Cu toate acestea,

mai spera s`-[i vad` visurile concretizându-se...

Lyall mersese drept la ]int`.

– Ave]i talent. Conduc o agen]ie artistic`, dar

mi-ar pl`cea s` m` ocup personal de lansarea carierei

dumneavoastr`.

|ncepând din acea zi, via]a Adriennei devenise un

adev`rat vârtej. Se mutase pentru a se instala \ntr-un

apartament luxos, \ntr-un cartier elegant. Lyall o

62

prezentase altor muzicieni [i semnase un contract cu

Disques Amark. P`trunzând pentru prima dat` \n

studiourile de \nregistrare, Adrienne sim]ise o clip`

de panic`. Toate acele echipamente moderne,

sofisticate \n cel mai \nalt grad, o impresionaser` [i o

speriaser`. Dar reu[ise s`-[i st`pâneasc` temerile [i

scosese un album care cunoscuse un succes

onorabil. Al doilea se vânduse ceva mai bine. Apoi,

formaser` grupul Radar [i \ncepuser` o serie de

turnee prin Statele Unite. Str`b`teau statele \n lung

[i-n lat de [ase ani, când izbucnise succesul.

Adrienne lovi perna cu pumnul [i se \ntoarse pe

spate. Cum trecuse timpul... Anii, anivers`rile, se

succedaser`, f`r` s`-i lase amintiri marcante \n

memorie.

Radar [i mai ales Brian Tait, primul s`u chitarist,

fusese singurul s`u punct de sprijin. Brian o

sus]inuse \ntotdeauna \n clipele grele, când \[i

pierduse curajul [i se sim]ise cedând. Acum,

\n]elegea mai bine de ce atâ]ia oameni beau sau se

drogau, \n aceast` meserie, dar ea nu cedase

63

niciodat`. Era destul de rezistent` pentru a dep`[i

\ncerc`rile care i se ridicau \n drum [i alcoolismul

tat`lui s`u o dezgustase pentru totdeauna de aceste

tenta]ii periculoase. Când ritmul trepidant al

existen]ei sale o obosea prea mult, pleca s` se

odihneasc` la ]ar` câteva zile.

N-avea cu adev`rat o familie. Tat`l murise cu doi

ani mai \nainte, de o criz` cardiac`. M`tu[a Jane [i

unchiul Rob \[i schimbaser` complet atitudinea fa]`

de ea, de când reu[ise, iar Adrienne detesta aceast`

ipocrizie. Doar v`rul Doug \i r`m`sese prieten. Se

c`s`torise [i lucra \n calitate de contabil. El [i so]ia sa

Mary aveau acum o feti]` numit` Joan. Adriennei \i

pl`cea s`-i viziteze \n c`su]a lor de la periferia

Philadelphiei. Doug cânta \nc` la chitar`, dar

niciodat` nu avusese ambi]ia s` fac` o carier` din

asta, ca veri[oara sa.

Gândurile Adriennei revenir` la Cal McQueen [i

\ncepu s` se agite nervoas` \n pat. Avea o for]` pe care

o \ntâlnise rareori la un b`rbat [i care o atr`gea \n

mod absurd. Se \ntreb` despre femeile din via]a lui.

64

"Oricine te-ar crede geloas`", \[i spuse. {i era

teribil de geloas`. |[i dorea s`-l cucereasc` [i s`-l

p`streze doar pentru ea.

Dar un asemenea vis era imposibil. Adrienne

\nchise ochii [i strânse pleoapele pentru a-[i st`pâni

lacrimile. Cal disp`ruse pentru totdeauna din via]a

sa. Nu se vor mai vedea niciodat`. Oricum, chiar dac`

\l va \ntâlni din nou, \mprejur`rile nu vor fi

schimbate. Ea avea o carier` care o acapara complet

[i el nu voia s` revin` iar \n aceast` lume.

***

Avu impresia c` de-abia a]ipise când o trezi s-

oneria insistent` a telefonului. Era Lyall.

– Ce vrei? \l \ntreb` cu o voce iritat`.

– |]i aduc ziarele [i cafeaua, \i spuse impresarul,

indiferent la proasta sa dispozi]ie. Au publicat o [tire

de senza]ie, care te prive[te.

65

– Ce or` este?

– Prânzul.

|nf`[urat` \ntr-un capot din lân` albastru-deschis,

Adrienne citi rapid diferitele articole. Titlurile scrise

cu litere mari variau u[or, dar fotografia era de

fiecare dat` aceea[i, [i o ar`ta \n bra]ele lui Cal,

dansând la recep]ie.

"Calvin McQueen a ie[it din umbr`", scrisese un

ziarist. "Tony Lane, directorul Agen]iei Rock Lane,

care l-a primit acas`, a refuzat s` se pronun]e asupra

eventualei sale \ntoarceri pe scen`. Totu[i, dac`

McQueen se hot`r`[te, ar fi \ncântat s`-i fie

impresar...."

Adrienne oft` \ndelung.

– Nu-i va pl`cea deloc lui Cal.

Lyall scutur` din cap.

– Nu. Dar dac` voia s` r`mân` anonim, nu trebuia

s` se afi[eze astfel.

– Probabil fotografia a fost f`cut` de un invitat, cu

un polaroid. Este o poz` foarte proast`. Personal,

mi-e egal, dar \mi pare r`u pentru Cal. Este atât de

66

important pentru el s` scape de curiozitatea [i de

indiscre]ia reporterilor...

– Ei bine, de data aceasta n-a reu[it s`-i evite. De

diminea]`, a fost asaltat la aeroport.

– Bietul Cal.

– Oricum, asta \]i face o excelent` publicitate.

Adrienne Tambrey [i Calvin McQueen. Nu este

formidabil?

– Absolut! replic` tân`ra femeie cu o grimas`. Nu

insista, Lyall. Las`-m` \n pace. |n câteva zile, aceste

cancanuri vor fi uitate [i Cal va putea tr`i din nou

lini[tit.

– Nu dore[ti s`-l revezi?

– Nu, dac` nu \mp`rt`[e[te [i el aceast` dorin]`.

Acum, las`-m` singur`; trebuie s` m` preg`tesc.

Dup` aceea, mi-ar pl`cea s` vizitez Londra cu tine.

Ne r`mâne numai o zi.

R`sturnat cu non[alan]` pe pat, Lyall se ridic`

\mpotriva voin]ei sale [i adun` ziarele.

– Voi decupa aceste articole. Ma[ina va fi jos

\ntr-o or`.

67

– Lyall, d`-mi una din acele fotografii, \i ceru

brusc Adrienne.

B`rbatul rupse o pagin`, remarcând:

– S` nu te \ndr`goste[ti de el. Trebuie s` r`mâi \n

form` [i s` nu-]i pierzi dinamismul.

– Promit.

Dar \ndat` ce u[a se \nchise dup` el, oft` \ndelung

[i \mp`turi cu grij` foaia de ziar, pentru a o a[eza la

fundul valizei. Aceasta va fi cea mai frumoas`

amintire din Anglia.

Oricum, \n acea dup`-amiaz`, rev`zând locurile

unde o dusese Cal noaptea trecut`, avu impresia c`

visase. Vraja se rupsese. Se sim]ea \n mod ciudat

decep]ionat` [i dezam`git`, iar acea vizit` \n Londra

i se p`ru monoton` [i lipsit` de interes.

Când se \ntoarse la hotel, \i g`si pe muzicienii

grupului instala]i \ntr-o camer`, privind la televizor.

Lipsiser` câteva zile, fiind invita]i de Brian Tait, care

era englez, \n casa sa familial` din Sussex.

Adrienne sim]ea pentru ei o mare afec]iune.

Bateristul Peter Davis, era un californian cu tenul

68

mat; so]ia [i cele dou` fete ale lor, Janey [i Carla, \l

\nso]eau \n c`l`torie. Danny Farmer, pianistul, era

ro[cat, pu]in filozof [i originar din Texas. So]ia sa

participase la \nceputul turneului, dar plecase foarte

repede \napoi, incapabil` s` suporte tensiunea

zilnic`. Ray Lane, chitar` bas, era nou \n orchestr`.

Foarte calm [i studios, avea p`rul negru lung [i

barb`.

Dar Brian, cu buclele sale blonde, zâmbetul

mali]ios [i ochii alba[tri, r`mânea preferatul

Adriennei. Avea peste treizeci de ani, dar ar`ta cu

zece mai pu]in [i era mereu gata s` râd` [i s`

glumeasc`. Datorit` lui, clipele de descurajare sau de

nostalgie nu durau niciodat` foarte mult \n grup.

Un larg zâmbet \i lumin` fa]a la vederea

Adriennei.

– Ce faci? La mul]i ani!

Tân`ra femeie râse bucuroas` când o strânse \n

bra]e pentru a o s`ruta sonor pe obraji.

– Cum ]i-ai petrecut vacan]a?

– Foarte bine. P`rin]ii mei au fost \ncânta]i.

69

– {i Jenny?

– Am discutat \ndelung. Vrea s` ne desp`r]im.

– Oh, \mi pare r`u.

– O \n]eleg. Asta nu este via]`, remarc` Brian cu

un tremur u[or \n voce. Dar s` vorbim pu]in despre

tine. Se pare c` te-ai afi[at cu elita rock and rollului?

– Calvin McQueen \n persoan`, ad`ug` Danny.

– L-am \ntâlnit la Tony Lane, replic` Adrienne

ridicând din umeri cu non[alan]`.

– Are inten]ia s`-[i reia cariera?

– |n nici un caz nu vrea s` \nceap` s` frecventeze

din nou acest mediu, spuse cânt`rea]a, str`duindu-se

s`-[i ascund` am`r`ciunea.

Brian scoase un oftat lung, teatral.

– Asta este tot? Dup` ce am citit toate titlurile cu

litere mari din pres`, m` a[teptam la o poveste mai

pasionant`.

– |mi pare r`u.

Instalându-se pe canapea, Adrienne schimb`

repede subiectul [i \ntreb`, ar`tând ecranul

televizorului.

70

– La ce v` uita]i?

– Un meci de fotbal, r`spunse Brian. Aici,

partidele nu sunt \ntrerupte de publicitate.

– Atunci, de ce nu r`mâi s` tr`ie[ti \n Anglia? \l

tachin` Pete, care se amuza de ne\ncetatele sale

compara]ii dintre Statele Unite [i ]ara sa natal`.

– Acum, am ales America, \i spuse Brian.

Adrienne \ncepu s`-l observe. |n ciuda \nf`]i[`rii

sale degajate, cu cercel \n ureche, c`ma[` neagr` din

satin [i blugi, pe chipul s`u frumos se vedea

vulnerabilitatea.

"Se fac din noi eroi, idoli", se gândi cu melancolie.

"Dar suntem oameni obi[nui]i, ca toat` lumea.

Acest mod de via]` pretinde prea multe sacrificii.

Nu-l condamn pe Calvin McQueen c` a renun]at la

tot..."

Brian se a[ez` lâng` ea, fluturând dou` reviste.

Citea \ntotdeauna toate criticile.

– Ascult` asta, \i spuse. "Radar arunc` scântei. M`

a[teptam la un spectacol fad [i am fost pl`cut

surprins s` aud un hard rock de calitate. Brian Tait se

71

dep`[e[te pe sine la chitar`. Danny Farmer [i Pete

Davis au un uimitor sim] al ritmului, iar Ray Love, din

fostul grup "Metal", este foarte competent".

Brian se \ntrerupse cu un morm`it, \nainte de a

continua:

– Dar Adrienne Tambrey este absolut fantastic`,

extraordinar`. Stilul s`u punk este \n acela[i timp

violent [i plin de inocen]`. Cerin]ele cântecelor sale

sunt foarte emo]ionante [i muzica sa vr`je[te.

– Ce altceva spune? \ntreb` Adrienne, flatat` de

aceast` avalan[` de complimente.

Brian schimb` revista.

– "Radar cânt` un rock and roll foarte original.

Acompaniat` de un grup serios, Adrienne Tambrey

este atrac]ia principal` a spectacolului. Este superb`

[i cuvintele sale merg drept la inima celor care o

ascult`".

– Taci, Brian, ordon` Pete râzând. |i vei da

complexe de superioritate [i se va crede un star.

Adrienne \i arunc` o pern` pentru a-l tachina [i \[i

\ndrept` din nou aten]ia spre ecranul televizorului.

72

Era ora informa]iilor [i asculta distrat` nout`]ile,

pân` \n clipa \n care chipul lui Cal \i ap`ru \n fa]a

ochilor. Imediat, Danny d`du sonorul mai tare.

|mbr`cat \ntr-o hain` neagr` din piele [i \n blugi,

Cal str`b`tea cu pa[i mari holul aeroportului din

Heathrow, \n compania a doi b`rba]i solizi, cu

siguran]` g`rzile sale de corp.

– Aceast` c`l`torie la Londra \nseamn` oare o

\ntoarcere la muzic`? lans` un ziarist.

– Nu! r`spunse Cal direct, cu o voce furioas`.

– Totu[i, v-a]i petrecut seara cu Adrienne

Tambrey. Cal \l fulger` cu r`utate pe reporter.

– Asta nu v` prive[te.

– Ve]i pleca \n turneu cu ea?

– Vi se pare verosimil?

– Nu, m`rturisi interlocutorul s`u.

– Ei bine, nu o tip`ri]i! strig` Cal \ndep`rtându-se.

Brian izbucni \n râs, \n timp ce jurnalul televizat

continua, cu un alt reportaj.

– Foarte bun` replic`! Ace[ti jurnali[ti pun mereu

\ntreb`ri stupide.

73

Adrienne de-abia \l auzea. Chipul lui Cal era \nc`

\n fa]a ochilor s`i... Morm`ind o scuz` confuz`, se

retrase \n camera sa. Observa]iile iritate ale lui Cal \i

confirmaser` cuvintele din ajun. Nu va mai avea

niciodat` nimic de-a face cu lumea spectacolului. Nu

mai avea decât s`-[i alunge din minte visurile

nes`buite.

Din fericire, preg`tirile de plecare o \mpiedicar`

s` fie dezam`git`.

Camionul care le transporta echipamentele [i cele

trei limuzine pornir` curând la drum \n direc]ia

nord. |n Statele Unite, c`l`toreau \n general \n

autobuz, dar de data aceasta Lyall preferase ma[inile,

mai confortabile, pentru a acoperi micile distan]e

britanice.

Prima etap` fu Birmingham. Aici, oamenii vorbeau

o englez` bolov`noas`, foarte aspr`, iar casele din

c`r`mid` ro[ie p`reau c` se \nghesuie una lâng` alta

pentru a se ap`ra de frig [i de cea]`.

Repeti]ia general` dur` foarte mult, deoarece

nimeni nu era \n ton [i uitaser` toate ritmurile. Din

74

fericire, totul reintr` repede \n normal [i \nc` de la

primul spectacol \[i reg`sir` antrenul [i dinamismul.

Toate spectacolele, pân` \n Sco]ia, repurtar` un

succes extraordinar. Backstreets, grupul care \i

\nso]ea, ad`uga un interes suplimentar c`l`toriei [i

debordau de entuziasm. Spre sfâr[itul turneului,

când mai r`m`seser` doar trei concerte, Adriennei \i

fu frig, r`ci [i o duru \n gât. Lyall era gata s` anuleze

totul, dar tân`ra femeie se \mpotrivi viteje[te, pentru

a nu-[i dezam`gi publicul. De altfel, durerile [i

migrenele disp`reau \n mod miraculos când urca pe

scen`.

Aceste mici necazuri de s`n`tate proveneau cu

siguran]` din starea de sl`biciune datorat`

insomniilor pe care le avea de la \ntâlnirea cu Cal.

Noaptea, \[i petrecea ore lungi gândindu-se la el, f`r`

s` reu[easc` s` adoarm`. Amintirea ochilor de

culoare \nchis` [i a zâmbetului s`u o obseda [i

rememora gustul s`rut`rilor lui, care \i treziser` \n

adâncul fiin]ei dorin]a [i nostalgia dragostei pe care

n-o cunoscuse niciodat`.

75

Adrienne nu-[i d`du seama c` melancolia [i

pasiunea ad`ugau o nou` dimensiune talentului s`u.

Când interpreta un cântec de dragoste, durerea sa se

transmitea spectatorilor, care adorau s` vibreze cu

ea, s`-i \mp`rt`[easc` triste]ea [i durerea.

|n ultima sear`, la Glasgow, Adrienne trebui s`

fac` apel la tot curajul s`u pentru a nu renun]a.

|mbr`cat` \ntr-o tunic` de m`tase albastru intens [i

\n blugi, m`sura nervoas` cabina, când Brian cioc`ni

la u[`.

– Cum te sim]i?

– Am vocea dogit`, replic` tân`ra femeie bând o

\nghi]itur` de ceai. {i este atât de frig, \n ]ara asta!

– Vei fi mul]umit` s` te \ntorci, nu-i a[a?

– Oh da! exclam` Adrienne \mbr`când o jachet`

tricotat` cu mâneci lungi.

– Turneul acesta a fost totu[i un succes.

– Este adev`rat, consim]i cânt`rea]a. N-am fi

putut visa mai mult. Tony Lane se bucur` [i-[i freac`

mâinile, preg`tind noi contracte.

Brian \ncepu s` râd`.

76

– Este ascensiunea spre glorie.

F`cu o pauz` [i ad`ug`:

– Adrienne, când ne vom \ntoarce \n Statele

Unite, vei accepta s` ie[i cu mine?

Pu]in descump`nit` de \ntrebare, \l \ntreb`:

– Chiar s-a terminat cu Jenny?

– Are un nou iubit, care nu apar]ine lumii muzicii,

ceea ce o bucur`. Adrienne oft`.

– Vom avea un program foarte \nc`rcat.

– {tiu. Dar asta nu ne \mpiedic` s` avem o via]`

personal`. Lyall \ntredeschise chiar atunci u[a.

– Cum se prezint` vocea ta?

– Este mai degrab` r`gu[it`...

Impresarul \i f`cu cu ochiul.

– Nu te \ngrijora, totul va fi bine. {i mâine sear`,

vei fi lini[tit` \n patul t`u.

– Sau al meu, ad`ug` mali]ios Brian. Ce de

invidio[i a[ face!

– E[ti gata s` te lauzi, sau s`-]i faci speran]e

complet iluzorii, declar` ferm Adrienne, dar cu un

zâmbet amuzat.

77

Adrienne \l urm` pe Brian pe scen`. To]i ceilal]i

\[i ocupaser` deja locurile. Tân`ra femeie verific`

microfoanele, f`când eforturi supraomene[ti pentru

a-[i dep`[i nervozitatea [i teama. Apoi \i arunc` o

privire lui Brian, aparent foarte calm, dar mistuit [i el

de trac.

Observ` apoi rândurile de spectatori \n sala

\ntunecat`, amintindu-[i pasiunea sa de adolescent`

pentru concertele rock. Sim]ea \ntotdeauna o

puternic` emo]ie \nainte de apari]ia vedetei [i chiar

gelozie, atât de mult visa s` fie \n locul s`u... Acum,

\[i realizase ambi]iile.

Scena \i apar]inea.

Un zâmbet i se \ntip`ri pe fa]` \n timp ce r`sun`

un ropot de aplauze. Magia se va produce, ca \n

fiecare sear`.

– Bun` seara, \ncepu Adrienne, cu vocea sa pu]in

voalat`. Mi-ar pl`cea s` vorbesc cu voi despre

superbele peisaje sco]iene, dar a]i fi decep]iona]i. A]i

venit aici pentru muzic`, nu pentru o lec]ie de

geografie.

78

Mul]imea izbucni \n râs. Brian atac` un acord de

chitar` [i Pete \ncepu un ritm la baterie. Imediat, din

public se ridicar` strig`te de bucurie.

Adrienne se propti cu fermitate pe cizmele din

piele neagr` [i-[i aranj` chitara pe um`r, pentru a

interpreta primul cântec de dragoste. |l compusese

deja de un anumit timp, dar \ntâlnirea sa cu Cal

McQueen \l f`cea mai adev`rat, mai profund.

Vocea Adriennei \ncepu s` vibreze [i s` r`sune \n

sal`, \n timp ce trupul suplu i se mi[ca gra]ios,

b`tând m`sura. Proiectoarele aruncau scântei peste

p`rul s`u negru ca smoala.

Treptat, ritmul deveni mai rapid. Brian \i zâmbi [i

toat` nervozitatea [i oboseala disp`rur` ca prin

farmec. Adrienne Tambrey [i trupa Radar erau gata s`

ofere la Glasgow ultimul [i cel mai bun spectacol din

tot turneul lor \n Anglia.

79

Capitolul 4

Turneul \n Anglia se terminase. |n timp ce avionul

lua altitudine, Adrienne se instal` confortabil

\ntinzându-[i picioarele. Mai avea de scris câteva

cântece pentru viitorul album [i inten]iona s` profite

de orele lungi ale c`l`toriei, pentru a lucra. Când \i

venea inspira]ia, era \n stare s` scrie oriunde. Nu

departe de ea, Brian \i adres` un zâmbet complice.

– Am reu[it totu[i s` plec`m! exclam` el, f`când

aluzie la un grup de admiratori entuzia[ti, care \i

asaltase la aeroport.

80

– Adori asta! \l tachin` Adrienne.

Toate acele fete tinere \nnebunite dup` tine \]i

succes min]ile.

– Este adev`rat.

Brian se aplec` spre ea [i ad`ug`:

– Dar nu te uit doar pentru atât. Te-ai gândit la

propunerea mea?

– Este o obsesie! protest` tân`ra femeie cu

pref`cut` dezinvoltur`.

|l cuno[tea pe Brian de [apte ani [i nu se

\ndr`gostise niciodat` de el... |n plus, Cal McQueen

\i bântuia \nc` gândurile.

– D`-mi r`spunsul, insist` Brian, hot`rât s` nu

renun]e la subiect. Vei ie[i cu mine?

– De acord, r`spunse Adrienne pe un ton pref`cut

resemnat. Pentru c` altfel, nu voi mai avea lini[te...

Dar te avertizez: vreau trandafiri [i [ampanie \n

fiecare zi.

Brian izbucni \n râs, dar \[i reg`si brusc

seriozitatea pentru a o \ntreba:

– {i Cal McQueen?

81

– Ce are el de-a face cu noi? replic` pu]in prea

repede tân`ra femeie.

– Idila ta de revelion...

– Simple cancanuri, dragul meu, afirm` Adrienne

degajat`.

Dar vorbind, se juca distrat` cu medalionul prins

la gât.

Gestul nu-i sc`p` lui Brian.

– Cine ]i-a dat `la?

– Cal, admise tân`ra femeie.

– Crezi c`-l vei revedea?

– Nu [tiu. Nu insista, Brian, \l avertiz` cu

fermitate.

Brian se adânci \n fotoliul lui.

– |n orice caz, dac` te po]i mul]umi cu un umil

chitarist, \]i promit s` \ncerc s` te fac fericit`.

***

82

La New York, p`r`sir` aeroportul printr-o ie[ire

deschis`, unde \i a[teptau mai multe limuzine.

– Totul este \n ordine? \ntreb` Lyall, ]inându-i

portiera.

– Detest s` m` ascund permanent, replic`

Adrienne cu ciud`.

– Ei bine, \ntoarce-te \n cabaretul t`u sordid,

r`spunse impresarul, jignit de atitudinea sa. Am

consacrat foarte mult timp grupului Radar, n-ar

trebui s` ui]i asta [i s` te ar`]i ceva mai

recunosc`toare.

– S` nu ne cert`m, Lyall. Sunt pur [i simplu

obosit`.

– Vei fi acas` \ntr-o or` [i vei avea o s`pt`mân`

\ntreag` s` te odihne[ti, \nainte de \nregistrarea

viitorului album.

– Voi petrece opt ore pe zi dormind! exclam`

tân`ra femeie, rezemându-[i ceafa de sp`tarul

capitonat.

Lyall o b`tu u[or pe mân`. Tocmai când era gata

s` a]ipeasc`, limuzina devie brusc de la direc]ie.

83

– Ce se \ntâmpl`? url` Lyall, aruncat \n fa]` de

frâna brusc` a [oferului.

Pneurile scrâ[nir` pe [osea [i un [oc brutal,

\nso]it de un zgomot de metal strivit, \i zdruncin`.

***

Calvin McQueen se \nvârtea ca un leu \n cu[c` \n

apartamentul lui din Manhattan. Afar`, cea]a

ascundea zgârie-norii care se conturau la orizont.

Prim`vara p`rea mai \ndep`rtat` [i mai inaccesibil`

ca oricând...

Trecându-[i mâna peste obrajii prost b`rbieri]i,

aprinse o havan` scurt` [i arunc` o privire \n jurul

\nc`perii.

Toate mobilele [i bibelourile care-i pl`cuser`

fuseser` transportate \n casa sa din Bahamas. Dar

apartamentul r`m`sese pl`cut [i confortabil.

Canapele tapisate cu catifea cafeniu-\nchis,

84

\mpodobite cu perne \n culori intense se aflau de-a

lungul a dou` p`r]i de perete. Mocheta crem punea

\n eviden]` lemnul bine lustruit al mobilelor.

Buc`t`ria mic`, baia [i camera, erau decorate \n

acelea[i tonuri.

Avea aceast` locuin]` de zece ani. |n salon, era

ag`]at` singura amintire a carierei sale muzicale,

prima chitar` f`cut` pe m`sur`. O p`stra acolo ca

pentru a nu uita vreodat` c` renun]ase definitiv.

|[i privi imaginea \n oglind` [i se sperie de aerul

r`t`cit [i \nf`]i[area dezordonat`. Blugii vechi,

presp`la]i, c`deau ca o zdrean]` [i cearc`ne

\ntunecate i se s`paser` sub ochi. Comportamentul

apatic, indiferent dura de la sfâr[itul sejurului s`u la

Londra. Slav` Domnului, mâine pleca \napoi pe

insula sa.

Se \ncord` auzind cheia r`sucindu-se \n broasc` [i

stinse ]igara. Era Bob Tomlinson, fostul s`u

organizator de turnee, care lucra acum la biroul s`u

din New York. Bob era un b`rbat bine cl`dit, cu o

fa]` pl`cut` [i cu barb`. Nepl`cându-i s` se

85

\nconjoare de g`rzi de corp care sem`nau prea mult

cu poli]i[tii, Cal \[i alesese prietenii. Dup` ultimul

incident survenit la Londra, \[i dublase pruden]a.

– Am ziarele, declar` Bob aruncând un teanc de

cotidiene pe masa joas`. |mi voi face o cafea, dac`-mi

permi]i.

– Te rog.

Cal se a[ez` pe canapea, pentru a citi nout`]ile.

Totul era mereu la fel, se gândi citind titlurile scrise

cu litere mari. R`zboaie, dezastre, o economie

nesigur`... |ntorcând brusc pagina, un articol \i

atrase aten]ia [i scoase o puternic` exclama]ie,

devenind brusc livid.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Bob revenind din

buc`t`rie. Valorile la burs` au c`zut?

– Nu.

Cal termin` povestea redat` de jurnalist [i ridic`

ochii. Surprins de paloarea sa, Bob \l \ntreb`:

– Ce ai? E[ti bolnav?

– Nu, m` simt bine.

Apoi \i \ntinse ziarul [i ad`ug`:

86

– Caut` \n ce spital se afl` Adrienne Tambrey [i

comand` o duzin` de trandafiri ro[ii. Voi semna o

carte de vizit`.

– Foarte bine.

Privind o clip` fotografia cânt`re]ei, Bob observ`:

– Este formidabil`.

So]ia mea, Marianne, a cump`rat unul din

discurile sale.

– Ai putea s`-mi procuri unul? \l \ntreb` Cal, cu

inima palpitând sub efectul [ocului.

– Cu siguran]`.

Bob era gata s` adauge o glum` asupra acestei

dorin]e bru[te de a asculta muzic` rock, dup` atâ]ia

ani, dar se st`pâni \n ultima clip`, deoarece Cal p`rea

\ntr-adev`r tulburat.

– {i nu uita s` trimi]i florile acelea Adriennei.

Biata micu]`...

– Voi avea grij`, \l asigur` Bob. Unde ai \ntâlnit-o?

– La Londra. M` vei ]ine la curent cu starea sa de

s`n`tate.

– Bine\n]eles. Ce vom face pentru cin`, disear`?

87

– Trimite o ma[in` s` m` ia. Voi merge la

restaurant, cu tine [i cu John. Inten]ionam s` ne

\ntoarcem mâine, dar acum, nu mai sunt atât de sigur

c` vreau s` plec.

Bob \[i ridic` sprâncenele zbârlite.

– Ea are a[adar atâta importan]` pentru tine?

– Nici Val nu mi-a inspirat vreodat` sentimente

atât de puternice, admise Cal.

– Oh! |]i voi cump`ra discul acela [i m` voi ocupa

de trandafiri.

Când u[a se \nchise \n urma lui Bob, Cal aprinse

o alt` havan` [i \nchise ochii. Adrienne... Nu \ncetase

s` se gândeasc` la ea, din noaptea \n care o \ntâlnise

la Londra.

|l fermecase \ntru totul, fizic [i sentimental. Oare

era grav r`nit`? Reporterul nu vorbea despre starea

sa [i preferase s` se ocupe \ndelung de desf`[urarea

carierei sale. Acest accident \i amintea lui Cal altul

[i-l duse cu mai mul]i ani \n urm`. Ocupan]ii ma[inii

nu avuseser` atâta noroc, de acea dat`. |n adâncul

inimii sale, durerea era \nc` vie. Sim]ea mai ales o

88

imens` suferin]` c` nu avusese timp s`-[i creasc` fiii,

s` râd` cu ei....

Cal se ridic` brusc, pentru a evita s` z`boveasc`

asupra acestui subiect. Totu[i, dac` va lega rela]ii cu

Adrienne, durerea va re\nvia. Va reg`si lumea muzicii

[i va dori s` urce din nou pe scen`. Dar \n nici un caz

nu voia asta. Reu[ise s`-[i dep`[easc` disperarea,

pentru a tr`i lini[tit. Nu se punea problema s`-[i vad`

via]a dat` peste cap. Oare de ce-i scosese destinul \n

drum o femeie pe care nu va reu[i s-o uite niciodat`?

***

Adrienne \[i rec`p`t` cuno[tin]a \ntr-o camer` de

spital. Mirosul de antiseptic \i f`cu grea]`, dar se

str`dui s` inspire profund, \n ciuda bandajelor care-i

strângeau cutia toracic`. Avea bra]ul drept \n ghips,

dar \[i putea mi[ca f`r` probleme picioarele [i

degetele de la picioare.

89

Lumina soarelui se rev`rsa prin fereastr` [i lumina

pere]ii albi, cât [i nenum`ratele buchete de flori care

se \nghesuiau \n \nc`pere. Un superb buchet de

trandafiri ro[ii, \ntr-o vaz` de cristal pus` pe

noptier`, \i atrase aten]ia \n mod special Adriennei. |l

\nso]ea un plic mic alb, dar tân`ra femeie nu se sim]i

capabil` s` \ntind` bra]ul.

Se cioc`ni la u[` [i capul lui Lyall ap`ru \n

deschiz`tur`.

– Te-ai trezit? o \ntreb` cu pruden]`,

observându-i paloarea tenului, care contrasta cu

p`rul s`u lung [i negru.

– Da, r`spunse slab Adrienne, regretând c` nu se

putea a[eza.

Ce s-a \ntâmplat?

– Limuzina s-a lovit de un camion.

– Ai fost r`nit? \l \ntreb` cercetându-i ochii

\ncerc`na]i [i congestiona]i.

– Am avut câteva coaste rupte, dar nimic grav. Cel

pu]in pot s` merg. Tu ai avut o lovitur` la cap. Eram

nebun de \ngrijorare.

90

– {i [oferul? \l \ntreb` când se a[ez` pe un scaun

la c`p`tâiul s`u.

– Are un picior rupt [i mai multe contuzii, dar din

fericire, toat` lumea a sc`pat cu via]`, inclusiv [oferul

camionului.

– Cu atât mai bine.

– |mi pare \ntr-adev`r r`u...

– Nu este vina ta, \l lini[ti Adrienne. Am avut

dreptul la prima pagin`?

– Doar la a doua, replic` Lyall cu un zâmbet mai

relaxat.

Am anulat toate emisiunile la radio [i televiziune

[i am renun]at la data \nregistr`rii. }i-ai fracturat un

os al \ncheieturii mâinii [i hemoragiile interne au

necesitat mai multe transfuzii.

Adrienne \ncerc` o clip` de panic`.

– Voi putea s` mai cânt la chitar`?

– Fire[te. Este o ran` lipsit` de urm`ri grave, nu

te nelini[ti.

Sub efectul [ocului, ochii Adriennei se umplur`

de lacrimi.

91

– N-a[ putea suporta, dac` nu m` voi mai putea

folosi de instrumentul meu preferat.

Lyall o b`tu u[or, \ncurajator, pe um`r.

– {tiu. Lini[te[te-te; te vei vindeca repede.

– Lyall, de ce m-a lovit soarta astfel? se lament`

tân`ra femeie, incapabil` s` se controleze.

Impresarul se str`dui s-o lini[teasc`.

– Nu-i nimic, Adrienne. Nu te fr`mânta. Totul va

fi bine.

– {i orchestra?

– A[teapt` cu ner`bdare ve[ti de la tine [i te vor

vizita \ndat` ce le vei permite. Ai v`zut trandafirii

`[tia?

– Da, sunt superbi. Cine i-a trimis?

Lyall desf`cu plicul [i-i \ntinse cartea de vizit`

Adriennei.

– "Sper c` nu ]i-ai distrus adorabilul n`suc. Cal",

citi ea. Cal... Oare cum aflase?

– Presupun c` din ziare. De la biroul s`u s-a luat

leg`tura cu mine, pentru a afla \n ce spital e[ti.

– Trebuie s`-i mul]umesc, Lyall.

92

Aruncând o privire enervat` spre bra]ul s`u drept

imobilizat, ad`ug`:

– Scrie-i ceva din partea mea.

– De acord. Ce? o \ntreb` impresarul, luând un

carnet [i un stilou.

– Spune-i c` nasul meu este \n perfect` stare [i

semneaz` cu numele meu.

– Presupun c` este o glum` \ntre voi?

Adrienne confirm` din cap [i tres`ri de durere.

Zvâcniturile repetate din tâmple \i r`sunar` \n urechi

cu zgomotul unui ciocan pneumatic.

– }i-am adus câteva c`r]i [i reviste, relu` Lyall. |]i

dore[ti un magnetofon?

– Da, mi-ar face pl`cere. Ai putea s`-mi procuri

ni[te casete ale grupului McQueen?

– Desigur. {i mai cine?

– |mi cuno[ti gusturile. Oh, ia leg`tura cu v`rul

Doug, cu unchiul [i cu m`tu[a mea, pentru cazul \n

care-[i fac griji \n ce m` prive[te.

– S-a f`cut. Doug va \ncerca s` vin` s` te vad`.

– A[ fi \ncântat`.

93

Lyall se ridic`.

– Bine, acum plec. M` simt mult mai bine [i mai

u[urat, dup` ce am vorbit pu]in cu tine. Dac` ai

nevoie de ceva, sunt la birou.

– Mul]umesc, Lyall. Ai grij` de tine.

– {i tu.

Dup` plecarea sa, Adrienne \ntoarse privirea spre

cartea de vizit` rezemat` de vaza de cristal. Cal n-o

uitase.

***

|n timpul celor dou` zile care urmar`, Adrienne

\[i rec`p`t` for]ele. |n fiecare diminea]` sosea un

buchet de trandafiri proaspe]i cu câteva rânduri de la

Cal [i aceste aten]ii \i gr`bir` convalescen]a. O vizit`

a lui Cal i-ar fi f`cut o mare pl`cere, dar [tia cât \i

putea fi asta de greu. Celebrit`]ile ca el, nu erau

libere \n fapte [i gesturi. Ea \ns`[i primea o mul]ime

94

de mesaje de la admiratori [i \nv`]ase s` semneze

autografe cu mâna stâng`.

Cadourile soseau \n num`r mare [i trebui s`

ofere fructe [i dulciuri celorlal]i bolnavi, ca [i

medicilor [i infirmierelor. Brian \i oferise un enorm

urs de plu[.

Doug veni \n vizit` \ntr-o dup`-amiaz` [i-i aduse

pr`jituri f`cute de Mary. O s`rut` cu afec]iune,

\ncercând s`-[i ascund` \ngrijorarea \n spatele unui

zâmbet.

– Mary [i Joan \]i trimit multe s`rut`ri. Tata [i

mama de asemenea.

Adrienne era foarte fericit` s`-[i revad` v`rul. Avea

cu doar trei ani mai mult, dar responsabilit`]ile sale

de cap de familie \l maturizaser` [i se \ngr`[ase

pu]in.

– Fac jogging \n fiecare diminea]`, \i spuse Doug.

|ntr-o zi, l-am v`zut pe Mick Jagger \n concert [i

aproape am regretat c` nu m-am lansat \n rock and

roll. Poate a[ fi r`mas slab.

Adrienne izbucni \n râs.

95

– Un cet`]ean respectabil ca tine, nu asist` la

spectacole cu Rolling Stones.

– Nu sunt atât de b`trân.

Cu o expresie complice, Adrienne declar`:

– Ghice[te pe cine am \ntâlnit la Londra.

– Nu [tiu, r`spunse Doug, cu o lic`rire de

curiozitate \n ochi.

– Calvin McQueen.

– Incredibil! exclam` Doug, evident foarte

impresionant. Cum este?

– Este o persoan` foarte bine.

Mai discutar` peste o or`. Adrienne \l sf`tui pe

Doug s` se duc` s`-l vad` pe Lyall, pentru a-i cere

câteva bilete gratuite la concert, apoi v`rul s`u trebui

s` plece.

Cum \i promisese, Lyall \i trimise un casetofon [i

c`[ti, cu o saco[` din piele, plin` cu casete.

|nregistrase toate discurile grupului McQueen [i le

aranjase \n ordine cronologic`.

Ner`bd`toare s`-l asculte pe Cal, Adrienne puse

prima caset` [i vocea lui Lyall \i r`sun` \n urechi.

96

– Iat`-l pe Cal, solo, \nainte de formarea grupului

McQueen. |]i doresc clipe pl`cute \n compania sa.

Dar s` nu te \ndr`goste[ti de el. Este un adev`rat

seduc`tor.

Adrienne schi]` un zâmbet [i-[i aranj` c`[tile.

Vocea cald` [i grav` a lui Calvin o tulbur`. Primul s`u

disc era departe de a fi perfect, din punct de vedere

muzical, dar erau acolo, \n principiu, toate calit`]ile

care-l vor duce mai târziu pe culmea gloriei. Din

nefericire, Calvin McQueen alesese s` se retrag` din

cântec. Ce prostie! gândi Adrienne, cu o urm` de

ranchiun`. Aproape dori s`-l sune pe Lyall pentru a-i

cere s` fac` presiuni asupra fratelui s`u vitreg,

pentru a-l convinge s`-[i reia cariera \ntrerupt`.

Trecu la al doilea album, mai recent. Muzica rock,

mult mai dur` [i mai violent`, o surprinse [i

intona]iile lui Cal, mai r`gu[ite [i sacadate, o

tulburar` puternic.

|l descoperi din piese la \ntâmplare. Calvin

McQueen era o persoan` foarte enigmatic`. Adrienne

\i cuno[tea deja muzica, dar f`r` s`-i analizeze

97

am`nun]it cuvintele. Putea percepe momentele \n

care era \ndr`gostit, ca \n "Femeia care este cu mine

\n seara asta"; cele \n care era decep]ionat de

meserie, \n "Eroii rock and rollului"; sau \n perioade

de criz` ale con[tiin]ei sale morale, ca \n "Jocurile

r`zboiului". Pe de alt` parte, când era mânios, valuri

de cuvinte asaltau auditoriul, \n timp ce muzica \l

exalta.

Nu-l putea clasa \n nici o categorie bine stabilit`.

Totu[i, fiecare pies` purta incontestabil pecetea

Calvin McQueen. Acompaniamentul era admirabil

compus; nu era nici o not` \n plus. Textele erau

foarte poetice [i se raportau toate la titlurile

albumelor, conferind o unitate de sens, care se

ad`uga la for]a mesajului. Calvin McQueen \[i

controla perfect talentul.

Oare cum \[i ocupa acum timpul? Amintise vag de

ni[te afaceri. F`r` \ndoial`, investise ca [i ea banii

agonisi]i. Oare tr`ia cu o alt` femeie pe insula sa? |i

lipsea compunerea muzicii, sau \i ajungeau alte

activit`]i pentru a da un sens vie]ii sale?

98

Personal, Adrienne nu-[i imagina o existen]` f`r`

muzic`.

Se cioc`ni la u[` [i tân`ra femeie tres`ri violent la

vederea lui Cal, \n picioare \n pragul u[ii.

– Cal! exclam` ea. Dar... Nu este ora de vizite!

– {tiu. Prefer s` m` deplasez incognito. Ei bine,

cum te sim]i? Vei supravie]ui?

– A[a cred.

Adrienne nu reu[ea s`-[i dep`[easc` uimirea. Cal

se comporta ca [i când nu era nimic mai normal

decât prezen]a sa \n acea camer`. |i privea silueta

\nalt`, \mbr`cat` \n blugi [i un pulover gri-antracit,

sub o hain` din piele neagr`. P`rul negru [i des,

piept`nat spre spate, \i degaja fa]a bronzat`.

– Nu te [tiam la New York, spuse Adrienne,

continuând s`-l m`soare cu aviditate.

– Da. }i-am trimis flori.

– Oh, da... Mul]umesc. Sunt foarte frumoase, Cal.

– M-am fr`mântat pu]in \n leg`tur` cu tine.

Poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat.

Cât` pl`cere \i f`ceau aceste cuvinte Adriennei...

99

– Venind de la aeroport, limuzina s-a ciocnit cu

un camion. Eu am o fractur` a \ncheieturii mâinii [i

ni[te coaste rupte. Am suferit de asemenea o lovitur`

la cap [i importante hemoragii.

– }i-a r`mas un hematom aici, murmur` Cal

aplecându-se pentru a-i mângâia blând tâmpla. Cât

timp vei r`mâne aici?

– Nu [tiu. Cum am avut un traumatism, medicii

vor s` fie siguri c` au \ndep`rtat orice pericol de

complica]ii.

– Ce ai s` faci când ie[i?

– Oricum, cu \ncheietura mea, nu voi putea lucra

imediat.

Cal o privi gânditor.

– Cu siguran]`, vei g`si propunerea mea pu]in

nes`buit`. Dar s` nu ezi]i s`-mi spui dac` nu dore[ti

s-o accep]i. Ce-ai zice s`-]i petreci convalescen]a pe

insula mea?

Adrienne \l privi cu un aer n`ucit. Oare avea

halucina]ii? Cum nu r`spunse imediat, Cal relu`:

– Invita]ia \]i pare absurd`, nu-i a[a?

100

– I-ai vorbit lui Lyall despre asta? \l \ntreb` tân`ra

femeie \n cele din urm`.

– Este paznicul t`u? replic` b`rbatul cu o urm` de

iritare.

– Se ocup` de afacerile mele, spuse ferm

Adrienne.

Cal oft`.

– {tiu. Am discutat cu Lyall. Consider` ideea

excelent`, deoarece ai nevoie de odihn`. Dar,

bine\n]eles, tu hot`r`[ti.

Adrienne se gândi \n t`cere. Visul s`u devenea

realitate. Era deja pe jum`tate \ndr`gostit` de Cal...

Dar \[i dorea cu adev`rat s` se implice mai mult? S-ar

putea s` sufere...

– Vrei un timp de gândire?

– Poate. Nu vreau s` am necazuri.

Cal se ridic` [i-[i \mpinse scaunul.

– Mi-am asumat ni[te riscuri, venind s` te v`d.

Asta nu m-a f`cut s` dau \napoi.

Gura Adriennei \ncepu s` tremure \n timp ce \[i

blestema \n sinea sa sl`biciunea.

101

– Sunt fericit` pentru asta.

– {i eu.

Se a[ez` pe marginea patului [i ad`ug`:

– Sper c` nu-mi vei mai provoca asemenea

spaime. Dac` aveam câ]iva ani \n plus [i o s`n`tate

mai [ubred`, a[ fi avut cu siguran]` o criz` cardiac`.

|i puse palma pe obraz [i Adrienne se sprijini de

acea mân` cald` ca pentru a lua de acolo puteri noi.

Visase atât de mult la ziua \n care se vor reg`si...

– Când \mi vei da r`spunsul? o \ntreb` Cal,

mângâindu-i p`rul.

Era gata s`-i spun` da imediat, dar se st`pâni \n

ultima clip`. Prefera s` discute mai \ntâi cu Lyall [i s`

stabileasc` planuri precise cu orchestra. |n plus, nu

voia s` par` prea ner`bd`toare. Cal s-ar fi putut

\n[ela asupra motiva]iilor sale. Aventurile f`r` viitor

n-o interesau [i poate Cal nu avea nimic altceva s`-i

propun`... Oricum, cine [tie dac` nu va accepta o

scurt` idil` de câteva zile cu el?

– Te-ar sup`ra s` a[tep]i o zi sau dou`?

– Deloc, r`spunse b`rbatul.

102

Dar intona]ia sa mai aspr` \l tr`d`. Evident, nu

aprecia aceast` ezitare. Jucându-se distrat cu bordura

de dantel` a c`m`[ii ei de noapte, Cal murmur`,

a]intindu-[i privirea \n a sa:

– Cum faci s` fii atât de frumoas`?

– M` tachinezi. Probabil am o min` \ngrozitoare.

– Nu. |n tine arde focul vie]ii. Asta este cel mai

important.

Gândindu-se brusc la moartea so]iei [i a copiilor

s`i, Adrienne se \ntreb` dac` acest accident \i

adusese \n minte amintiri penibile [i o umbr` \i voal`

privirea.

– Ce ai? o \ntreb` imediat Cal. Oare am spus ceva

nepotrivit?

– Nu, deloc.

Era foarte intuitiv [i perspicace. Oare \i citise

gândurile? se \ntreb` tân`ra femeie cu \ngrijorare.

– Acum, trebuie s` plec, o anun]`.

Incapabil` s` reziste impulsului, Adrienne \i oferi

fa]a [i Cal \i s`rut` scurt buzele, strângându-i um`rul

cu degetele.

103

– Totul este \n ordine? o \ntreb` \ndreptându-se.

– Nu.

|i \mbr`]i[` cu stâng`cie gâtul, pentru a-l atrage

pu]in mai aproape. Nu-l putea l`sa s` plece astfel, \n

timp ce sperase atât de mult s` tr`iasc` aceast` clip`

minunat`... Se s`rutar` cu pasiune, pân` când

ame]ir`.

– Totu[i, nu pot s` iau locul ursului t`u din plu[,

murmur` Cal cu o voce schimbat`, \ndep`rtându-se

\n sfâr[it. Ar fi gelos. Cine naiba ]i-a f`cut un astfel de

cadou?

– Brian Tait, primul meu chitarist. Are uneori idei

ciudate.

– {i de asemenea mult talent. }i-am ascultat

ultimul album.

– Serios? exclam` Adrienne, cu inima palpitând.

Ce crezi despre el?

– Ei bine... \ncepu Cal afundându-[i mâinile \n

p`rul negru [i des. Fotografia era extrem de sexy.

De-abia te-am recunoscut \n pantaloni negri din

piele [i bluz` ro[ie din satin.

104

Tân`ra femeie se \mbujor` u[or, \nainte de a

\ntreba:

– {i muzica?

El oft`, ridicându-se.

– E[ti fantastic`. De fapt, ai totul pentru a reu[i.

|]i compui propriile cântece; ai un director artistic

competent [i o orchestr` excelent` care te

acompaniaz`. E[ti pe cale s` devii o mare vedet`.

Adrienne sim]i un nod \n gât.

– Este adev`rat?

– Nu mint. Dac` nu mi-ai fi pl`cut, ]i-a[ fi spus-o.

– Mul]umesc.

O clip` dup` aceea, Cal plecase. Adrienne \[i

rezem` capul de perne, umezindu-[i buzele pe care

persista gustul s`rut`rilor sale. Apoi, ochii \i devenir`

vis`tori, \n timp ce se \ntreba dac` ar fi \n]elept s`-l

\nso]easc` pe insula sa...

|[i petrecu restul zilei gândindu-se la propunere.

Emo]iile pe care Cal le declan[a \n ea o tulburau

foarte mult. O leg`tur` scurt` \ntre ei putea avea un

efect dezastruos asupra echilibrului s`u. Fire[te,

105

putea [i s` viseze la o lung` poveste de dragoste

pasionat`, care va dura toat` via]a, dar nu credea \n

basme.

Seara, \i telefon` lui Lyall, pentru a-i cere p`rerea.

– Oricum, ai nevoie de odihn` [i de vacan]`. Vei

avea nevoie [i de [edin]e de recuperare pentru a-]i

\nt`ri articula]ia pumnului, \nainte de a-]i relua

chitara. Restul grupului va preg`ti aranjamentele

muzicale \n studio.

Adrienne oft`.

– Cât timp v` ve]i putea lipsi de mine?

– O lun`, sau [ase s`pt`mâni. Trebuie \ntr-adev`r

s` te menajezi. Dup` un asemenea traumatism, dac`

nu e[ti atent`, ri[ti o c`dere.

– {tiu, \ncuviin]` tân`ra femeie.

Percepându-i ezitarea, Lyall relu`:

– Nu-]i dore[ti s` pleci cu Cal?

– Cum tr`ie[te pe insula aceea?

|n]elegând imediat sensul \ntreb`rii, Lyall explic`:

– Este acolo o pereche, instalat` \ntr-o c`su]`.

John Reith, fost baterist al lui Cal [i so]ia sa Joana.

106

John piloteaz` avionul lui Cal, iar Joana se ocup` de

treburile casnice. |n perioada \n care John Reith a

p`r`sit grupul McQueen, erau amândoi f`r` un ban.

Cal i-a ajutat astfel s` ias` din \ncurc`tur`.

– Cal are propria cas`, presupun?

– Da. Ar trebui s` accep]i. Este exact ce-]i trebuie

\n aceast` clip`. Soarele [i aerul curat \]i vor face cel

mai mare bine. La fel [i compania lui Cal. |n ultimii

ani, ai sacrificat multe lucruri. Te-ai consacrat \n

\ntregime publicului [i carierei tale. Este timpul s` te

gânde[ti pu]in [i la tine. |n ultimul timp erai

nervoas`, obosit`. Profit` de aceast` pauz`.

Lyall fusese \ntotdeauna cinstit cu ea, dar

niciodat` pe un plan atât de personal.

– Foarte bine, spuse Adrienne. Po]i s` iei leg`tura

cu biroul lui McQueen [i s` iei toate m`surile

necesare pentru plecarea mea?

– Cu pl`cere. M` voi ocupa de tot.

Pentru a nu insista prea mult asupra consecin]elor

deciziei sale, Adrienne porni casetofonul, \[i puse

c`[tile [i m`ri volumul sonorului.

107

***

Orchestra sosi \n mas`, a doua zi dup`-amiaz`.

– Cum te sim]i? \ntreb` Brian, luând-o \n bra]e.

|n timp ce ceilal]i p`trundeau \n urma sa \n

camer`, ad`ug`, [optindu-i de-abia auzit:

– {tiu c` ideea de a ie[i cu mine nu te

entuziasmeaz` deloc. Dar nu trebuia s` recurgi la

asemenea situa]ii limit`!

Adrienne \ncepu s` râd` [i-i f`cu cu ochiul.

– Când m` voi sim]i mai bine, de acord?

Grupul sporov`i vesel mai multe ore. Brian

improviz` cântece nostime, complet tr`snite, la

chitar`. Lori, so]ia lui Pete, adusese delicioase

produse de patiserie. |n clipa plec`rii, Adrienne o

umplu de bucurie oferindu-i un buchet enorm de

trandafiri ro[ii.

Brian plec` ultimul.

108

– McQueen te-a invitat pe insula sa, nu-i a[a?

spuse cu triste]e.

– Da, [i am acceptat.

– Asta \]i va face cu siguran]` foarte bine. Dar nu

mai am multe speran]e...

– |mi pare r`u, Brian. Vom mai vorbi despre asta

la \ntoarcerea mea.

– Poate.

Apoi \i zâmbi, reg`sindu-[i umorul obi[nuit.

– Distrac]ie pl`cut`, gra]ioas` Adrienne. Pe

curând.

Când plec`, tân`ra cânt`rea]` avea lacrimi \n ochi.

Trebuia neap`rat s`-[i revin` [i s`-[i reg`seasc` iar

controlul asupra emo]iilor.

|n câteva zile, va reg`si lumea [i realitatea

exterioar`.

***

109

|ncheietura mâinii Adriennei era \nc` \n ghips

când ie[i din spital. Trebuia s` a[tepte s`-l scoat` [i

s` \nve]e mi[c`rile de recuperare, \nainte de a pleca

\n Bahamas.

Trandafirii de la Cal fuseser` transfera]i \n

apartamentul ei [i parfumul lor \nmiresma aerul.

Adrienne \l decorase ea \ns`[i. Alesese o mochet` de

un roz elegant, pere]i albi [i o canapea tapi]at` cu

catifea gri.

Camera fusese amenajat` \n acelea[i tonuri, cu o

cuvertur` asortat` cu covorul [i draperiile de la

ferestre. Postere cu Radar aduceau pete vii de

culoare.

Servitorii \i despachetaser` deja valizele [i

aranjaser` lucrurile \n dulapuri. |nainte de a o suna

pe Gina Paul, pentru a-[i recupera pisica, Adrienne

scotoci \n colec]ia sa de discuri pentru a g`si albumul

lui McQueen. Silueta lui Cal, \mbr`cat \n pantaloni

negri din piele [i c`ma[`, se deta[a pe un fond negru

[i alb. Adrienne regreta c` nu-l v`zuse niciodat` \n

concert. Puse discul \n combina muzical`. Ritmul

110

varia de la pies` la pies`, dar vocea frumoas` de bas

a lui Cal, provoca mereu aceea[i emo]ie.

Tân`ra femeie se instal` pe canapea, pentru a o

suna pe Gina. Prietena sa nu reu[ise s` se afirme

\nc`, dar ob]inuse un rol interesant \ntr-o mic`

produc]ie.

Gina sosi curând, punându-i \n bra]e un ghem de

blan` alb`.

– Oh, Z`pad`, cât sunt de fericit` c` te v`d!

exclam` Adrienne mângâind cu afec]iune pisica.

– Cum te sim]i? \ntreb` Gina. Din fericire, ar`]i

mai bine decât la spital. Dar ai sl`bit. M` duc s`-]i

preg`tesc o cafea bun` cu biscui]i. Trebuie s` te

\ngra[i pu]in.

Cele dou` prietene \ncepur` s` sporov`iasc`

vesel, povestind tot ce intervenise \n via]a lor \n

timpul ultimelor s`pt`mâni. Când Adrienne \i vorbi

despre Calvin McQueen, Gina f`cu ochii mari de

uimire.

– Hot`rât lucru, ai toate [ansele! Nu numai c` ai

talent, dar \n plus, seduci b`rba]ii cei mai frumo[i [i

111

mai interesan]i de pe p`mânt! De fapt, nu este ceva

misterios \n leg`tur` cu el? O femeie, sau un

accident...

– Poate... replic` evaziv Adrienne, ridicând din

umeri.

Acest col] de umbr` din via]a lui Cal o nelini[tise

pu]in. Oare era \n]elept c`-i acceptase invita]ia? Gina

arunc` o privire la ceas [i se ridic`:

– Trebuie s` plec la repeti]ie. Pe curând.

R`mas` singur`, Adrienne puse din nou discul lui

Cal [i sc`zu lumina, \n timp ce muzica umplea

salonul. F`cut ghem la picioarele sale, Z`pad` se

\ntinse [i s`ri pe perne pentru a se instala mai

confortabil.

Adrienne izbucni \n râs, trecându-[i mâna peste

blana m`t`soas`.

– E[ti mul]umit c` te-ai \ntors acas`, nu-i a[a? {i

eu.

112

Capitolul 5

Timpul trecea greu pentru Adrienne, care se

gr`bea s` plece pe insul`. I se scoase ghipsul, dar

[edin]ele de recuperare se dovedir` foarte

obositoare. Se nelini[tea foarte mult pentru degetele

sale care-[i pierduser` for]a [i agilitatea, [i se temea

c` nu va mai putea cânta la chitar`.

Era foarte palid` [i tr`s`turile trase reflectau

starea sa de epuizare total`. Lyall avea mereu tot felul

de probleme de rezolvat [i asta devenea plictisitor [i

enervant.

113

|ntr-o sear`, \n timp ce asculta muzica lui Cal,

\ntins` pe canapea \n compania lui Z`pad`, telefonul

\ncepu s` sune. Se ridic` prompt [i \ncerc` s` reduc`

volumul combinei stereo \n timp ce ridica receptorul

[i se rostogoli pe mochet` cu receptorul \n mân`.

– Alo? r`spunse, gâfâind pu]in.

– De unde venea acest zgomot? \ntreb` o voce

b`rb`teasc`, u[or amuzat`.

Adriennei \i tres`ri inima \n piept.

– Cal?

– El \nsu[i. Sper c` nu te deranjez?

– Nu, deloc. Dar a trebuit s` fac ni[te acroba]ii

pentru a ajunge la combin`, r`spunse ea râzând.

– Ai sc`pat \n sfâr[it de ghips?

– Da. Nu mai credeam. De unde suni?

– Din Miami. M` \ntorc acas` pentru a-]i preg`ti

vizita. Acum, cred c` nu va \ntârzia.

– Asta depinde de Lyall, r`spunse Adrienne cu un

amestec de triste]e [i dezam`gire.

– D`-l naibii, strig` Cal dup` o scurt` t`cere.

– Este responsabil de cariera mea, Cal.

114

– Deocamdat`, mult mai important` este

s`n`tatea ta. Nu-l l`sa s` se \mpotriveasc`, Adrienne.

Gânde[te-te pu]in la tine. Erai deja surmentat`, la

Londra.

– {tiu...

– Oricum, nu te-am sunat s`-]i ]in predici. Voaim

doar s`-]i spun cât sunt de \ncântat de apropiata ta

venire.

– Sunt foarte ner`bd`toare, \l asigur` tân`ra

femeie. Voi vorbi cu Lyall chiar mâine, pentru a pune

la punct ultimele preg`tiri.

– Perfect. Te a[tept.

|nchise brusc, f`r` s`-i lase timp s` adauge ceva.

Mângâindu-l distrat` pe Z`pad`, Adrienne murmur`

vis`toare: "Este departe de a fi indiferent..." Apoi,

\nchizând pleoapele, se l`s` captivat` de cântecele

sale.

***

115

A doua zi, Adrienne \l oblig` pe Lyall s` stabileasc`

data definitiv` pentru plecarea sa. Spre marea

bucurie a cânt`re]ei, c`zur` de acord pentru

miercurea urm`toare. Lyall o va \nso]i, va petrece o

noapte pe insul` [i va lua apoi avionul spre New

York.

– E[ti nebun` dup` el, remarc` Lyall,

observându-i ochii str`lucitori.

– Nu chiar, r`spunse Adrienne, str`duindu-se

s`-[i domoleasc` entuziasmul.

– Haide, n-are rost s` negi! Nu te-am v`zut \nc`

niciodat` atât de agitat` din cauza unui b`rbat.

Oricum, asta \]i va face bine.

– Nu e[ti sup`rat? \l \ntreb` cu cochet`rie.

– De ce a[ fi?

– |n orice caz, este de preferat s` men]inem rela]ii

strict profesionale. }i-am promis s` nu profit de

pozi]ia mea; mi-am ]inut cuvântul.

|i zâmbi glume] [i ad`ug`:

– Acum, te sf`tuiesc s` m` la[i \n pace. Ocup`-te

mai degrab` de Cal McQueen.

116

{i, cine [tie, poate \l vei convinge s` \nceap` s`

cânte din nou.

– M` \ndoiesc de asta! exclam` Adrienne. Lyall,

refuz s` particip la o astfel de conspira]ie.

– Nu exagera. Este vorba doar s` tatonezi terenul.

– Ei bine, s` nu te a[tep]i la minuni. Cred c` este

absolut hot`rât s` r`mân` \n afara circuitului.

– |ncearc` totu[i s` discu]i cu el. Asta nu-i poate

face r`u.

– Sper.

Oricum, Adrienne r`mânea sceptic`. Nu voia s`-l

contrarieze pe Cal, nici s` pun` \n pericol fragila lor

rela]ie. Deocamdat`, nu dorea nici m`car s` se

\ntrebe despre motivele acestei invita]ii nesperate.

***

Miercurea urm`toare decolar` de la New York

spre Miami, unde \i a[tepta John Raith, pilotul lui

117

Cal. |n vârst` de aproximativ patruzeci de ani, John

avea pielea t`b`cit` de soare [i ochi verzi str`lucind

de mali]ie. Vorbea cu un puternic acces din sud,

chiar mai pronun]at decât al lui Cal, avea p`rul [aten

deschis, pu]in ciufulit [i era \mbr`cat \n blugi [i o

c`ma[` \n carouri, care-i puneau \n eviden]` statura

\nalt` [i umerii largi.

– Am abandonat muzica pentru a deveni pilot

comercial, le spuse Adriennei [i lui Lyall, punându-le

bagajele \n bunc`r. Acum, conduc aceast` mic`

minune, absolut oriunde. V` va pl`cea foarte mult pe

insul`. Este un adev`rat paradis.

– Sunt foarte ner`bd`toare, replic` Adrienne,

acceptându-i mâna pentru a sui treptele.

John \i \ntinse cutia chitarei.

– Cu siguran]`, ve]i vrea s` v` ]ine]i instrumentul

\n siguran]`, cu dumneavoastr`.

– Mul]umesc, \ncuviin]` Adrienne cu un zâmbet

|[i promisese s` exerseze pu]in \n fiecare zi, chiar

dac` obiectivul principal era s` se odihneasc`.

Interiorul avionului sem`na cu un salon, decorat

118

\ntr-o armonie de gri \nchis [i argintiu. Lyall p`rea

absolut fascinat de tot acest lux.

– Mi l-am imaginat \ntotdeauna pe Cal izolat \n

adâncul unei p`duri, \ntr-o caban` din trunchiuri de

copaci, \i spuse a[ezându-se lâng` Adrienne. Nu m`

a[teptam la un asemenea confort.

– Cu siguran]`, a f`cut avere.

– {i continu` s` câ[tige mul]i bani, f`r` nici o

\ndoial`. |ncaseaz` multe drepturi de autor [i a [tiut

s` investeasc` \n mod \n]elept. Cal a ac]ionat

\ntotdeauna cu enorm` pruden]`. La doisprezece

ani, distribuia ziare de dou` ori pe zi, pentru a-[i

cump`ra prima chitar`. Avea deja inten]ia ferm` s`

devin` muzician rock.

Adrienne \ncepu s` râd`.

– To]i tinerii \[i fac aceste visuri, nu-i a[a?

– Desigur, dar unii au mai mult talent decât al]ii.

|n ceea ce m` prive[te, a trebuit s` m` mul]umesc s`

fiu director artistic.

– Nu te subestima. Excelezi \n aceast` treab`. To]i

avem de jucat rolul nostru.

119

John sui pe scaunul pilotului [i \ncuie carlinga.

– Sunte]i gata de plecare? Vom decola dintr-o

clip` \n alta.

– Sper c` nu mânui]i aceast` ma[in`rie cu tot

atâta ardoare ca bateria, glumi Lyall cu pu]in` team`.

– N-ave]i de ce v` teme.

Totu[i, ]ine]i-v` bine!

– Ar fi trebuit s` c`l`tore[ti cu vaporul, observ`

Adrienne \n fa]a minei ab`tute a lui Lyall.

– Din nefericire, n-aveam timp, replic` impresarul

foarte serios.

Spre deosebire de Lyall, Adrienne adora avionul.

|[i petrecea tot timpul travers`rii contemplând

oceanul, sub spuma alb` de nori vaporo[i. De

ner`bdare, avea un nod \n stomac. Brusc, sim]ind

altitudinea sc`zând, \l b`tu pe bra] pe Lyall, care se

str`duia s`-[i uite temerile, adâncindu-se \n lectura

unui roman.

– Prive[te! exclam` tân`ra femeie ar`tând cu

degetul o mic` insul` verde, m`rginit` de plaje albe,

\n mijlocul \ntinderii de smarald.

120

– Oare \n sfâr[it ajungem? \ntreb` Lyall, f`r` s`

\ndr`zneasc` s` ridice ochii. Prefer de mii de ori

liniile regulate.

– Lyall, e[ti un fricos, \l dojeni Adrienne cu un

zâmbet.

Hai, vom ateriza!

|n timp ce se \nvârteau \n jurul insulei, tân`ra

femeie privi cu aviditate prin hublou. Aterizar` nu

departe de o cl`dire alb`, pe o pist` de-a lungul m`rii

cristaline.

– A fost chiar atât de \ngrozitor? \l \ntreb` John pe

Lyall, deschizând carlinga.

– Nu, totul este \n regul`, \l asigur` \nso]itorul

Adriennei, gr`bindu-se s` coboare.

Un soare str`lucitor, r`corit de o briz`

semitropical`, \i \ntâmpin` afar`. Cal \i a[tepta \n

picioare lâng` un pâlc de palmieri. Când se apropie

cu mersul s`u suplu de felin`, Adrienne tres`ri [i

genunchii i se muiar` u[or.

– Nu-]i pierde capul astfel! \i [opti Lyall. Este doar

un b`rbat!

121

"|n tot cazul, este frumos ca un zeu", se gândi

tân`ra femeie, hipnotizat` de zâmbetul s`u minunat.

– Sunt foarte fericit s` v` rev`d pe amândoi, le

spuse Cal, strângându-le cu c`ldur` mâna.

Dup` ce se interes` \n mod special de s`n`tatea

Adriennei, \i ur` bun venit, iar ea \i mul]umi cu un

nod \n gât, \n timp ce Lyall \[i punea pe um`r

cureaua gen]ii sale.

– Acum, cum vom ajunge acas` la tine, Cal?

– Pe jos. John se va ocupa de bagajele voastre. Am

doar o motociclet`, deoarece nu sunt [osele pe

insul`.

Casa este chiar \n spatele arborilor.

Urmar` un drum nisipos, m`rginit de vi]` [i

palmieri. Adrienne nu reu[ea s`-[i desprind` privirea

de la silueta impozant` a lui Cal; tricoul alb \i punea

\n valoare pielea bronzat` [i bustul musculos. Inima

tinerei femei b`tea s`-i sparg` pieptul [i nu mai

reu[ea s`-[i controleze respira]ia. Nici un b`rbat nu

produsese vreodat` asupra ei un asemenea efect

devastator.

122

Ajunser` curând \ntr-un lumini[ mare, unde

cre[tea iarba. Locuin]a lui Cal, la acela[i nivel, era

construit` \n jurul a dou` cur]i interioare, p`trate.

Flori tropicale \n culori vii, galbene [i ro[ii, aruncau

pete de culoare peste pere]ii din stuc alb. |n spate, se

z`rea o plaj` splendid` cu nisip auriu, ad`postit` de

o mic` falez` [i valurile oceanului, m`rginite de

spum`.

– Am impresia c` visez, murmur` Adrienne

râzând. Este splendid, Cal.

– Sunt mul]umit c`-]i place.

|i conduse pe sub o arcad`, de-a lungul unui fel

de culoar sub cerul liber. |n prima curte, \n mijlocul

unei gr`dini luxuriante, murmura o fântân`. |n a

doua, se afla o piscin`, \nvecinat` cu un patio pavat

cu dale ro[ii.

– Este foarte pl`cut, Cal, declar` Lyall, pe un ton

admirativ.

– John \]i va ar`ta camera, Lyall, \i spuse Cal. Pe

Adrienne o duc eu \n a sa.

123

Tân`ra femeie se \nfior` când \i puse mâna pe

talie pentru a o conduce spre un vestibul prev`zut cu

aer condi]ionat.

– Iat` \nc`perea pe care ]i-am destinat-o, o anun]`

Cal deschizând o u[`.

Adrienne o privi \ndelung, str`duindu-se s`-[i

ascund` tulburarea care o cuprinsese la atingerea lui

Cal. Draperiile albastru-deschis, asortate cu partea de

deasupra din m`tase a patului, \ncadrau fereastra [i

covorul din lân` alb` acoperea parchetul cerat. Albul

pere]ilor punea \n valoare nuan]a \nchis` a

mobilierului [i se z`rea o baie \nvecinat`, prev`zut`

cu tot confortul modern.

– |]i place? o \ntreb` Cal, dup` un timp.

– Enorm, r`spunse Adrienne cu un zâmbet timid.

|n timp ce Cal o privea cu aten]ie, se sim]i

topindu-se sub privirea lui.

– Cum te sim]i acum? o \ntreb`. Ar`]i mai bine

decât la spital.

– M` simt foarte bine. Am nevoie de soare [i de

aer curat, m`rturisesc.

124

– |n acest caz, nu puteai alege un loc mai bun

pentru a-]i petrece convalescen]a. Te las câteva clipe,

pentru a discuta pu]in cu Lyall. I-am recomandat s`

fie discret. N-are rost s` alerteze mass-media, dup`

toate zvonurile ap`rute de la \ntâlnirea noastr` de

Anul Nou.

– Am fost foarte nel`murit`. Oare ziari[tii [tiu

unde locuie[ti?

– Când apare la orizont un vapor str`in, John se

ocup` prompt s`-l \ndep`rteze, r`spunse Cal cu

non[alan]`. De fapt, n-am avut niciodat` necazuri. |n

afar` de casul când dansez cu vedete superbe ca tine.

– Ei bine, nu vom asista la nici o recep]ie, spuse

Adrienne, cu un u[or tremur \n voce.

– Aici, nu avem de ce ne teme. Pe curând.

R`mas` singur`, Adrienne sim]i o ciudat`

dezam`gire, \mbinat` cu regret. Oare ce sperase? O

declara]ie de dragoste? Un s`rut pasionat? Nu.

Evident, Cal nu dorea s` se implice, s` se angajeze.

Totu[i, \n acela[i timp, nu se putea \mpiedica s` se

abandoneze tainicei sale \nclina]ii... Adrienne schi]`

125

un zâmbet deschizând u[ile care scâr]âiau ale

vechiului dulap. |i pl`cea mult acea \mbinare de

stiluri vechi [i modern, ca acas` la Tony Lane. Oare

ce turnur` ar fi luat via]a sa, dac` nu l-ar fi \ntâlnit pe

Cal?

Sosirea lui John Reith \i \ntrerupse gândurile.

– Iat` bagajele. Cina va fi gata \ntr-o or`.

– Mul]umesc. John, de cât timp \l cuno[ti pe Cal?

B`rbatul ridic` din umeri.

– Acum, sunt mai mult de dou`zeci de ani.

Suntem prieteni vechi.

– Ai cântat cu McQueen, nu-i a[a?

– Doar câ]iva ani. Suportam greu via]a aceea

trepidant`, care \mi consuma toat` energia.

– Nu regre]i niciodat` c` ai renun]at?

– Continuu s` fac muzic`, \n fiecare diminea]`.

Sper s` nu te deranjez prea mult cu bateria [i tobele

mele.

Adrienne \i adres` un zâmbet.

– Dimpotriv`, voi fi \ncântat` s` te aud. Mânca]i

cu noi?

126

– |n seara asta, nu. Prefer`m s` v` l`s`m pe to]i

trei, singuri.

– Atunci, pe mâine, cu siguran]`.

Dup` plecarea sa, Adrienne scoase din valiz` o

rochie lung` de plaj` [i f`cu un du[ \nainte de a o

\mbr`ca. Apoi \[i perie energic p`rul negru [i-l l`s` s`

fluture peste umerii goi.

Dup` aceea, se hot`r\ s` ias`. De-a lungul

culoarului, \i atraser` aten]ia picturile atârnate pe

pere]i. Toate aceste opere originale fuseser` alese cu

un gust foarte sigur. Tablourile abstracte, \n ulei sau

emulsie acrilic`, aveau un ritm aproape muzical, \n

timp ce pânzele realiste reflectau scene din via]a

cotidian`, cu caracter social.

Mirosuri delicioase o incitar` s`-[i vâre capul pe

u[a buc`t`riei, prev`zut` cu cele mai sofisticate

echipamente. O femeie blond` [i supl`, de

aproximativ treizeci [i opt de ani, \i adres` un zâmbet

prietenos.

– Bun` ziua. Probabil e[ti Adrienne.

– Da. {i dumneata Joana.

127

– |ntr-adev`r. E[ti mai frumoas` decât \n

fotografii.

– Mul]umesc. Petreci mult timp g`tind pentru

Cal?

– Nu. |n general, \[i prepar` singur mânc`rurile.

Dar m` simt obligat` s` fac ni[te eforturi când

prime[te invita]i. Este atât de amabil [i de generos cu

noi!

– E[ti englezoaic`? remarc` Adrienne, surprins`

de accentul s`u.

– Da. Dar am ales Statele Unite [i insulele

Bahamas.

– Este o insul` minunat`, \ncuviin]` Adrienne.

Po]i s`-mi ar`]i sufrageria?

– Fire[te. A doua u[` la stânga, din vestibul.

Trebuie s` str`ba]i salonul.

– Mul]umesc.

Salonul era absolut \ncânt`tor. Covoare bej [i de

culoarea ciocolatei, ]esute de mân`, acopereau pe

jum`tate parchetul ceruit, iar canapeaua [i fotoliile,

de culoarea zah`rului ars, erau a[ezate \n jurul unui

128

[emineu superb, din piatr`. Etajere \nc`rcate cu c`r]i

acopereau o parte din perete. De cealalt` parte, erau

a[ezate discuri [i benzi magnetice, lâng` o combin`

stereo. Adrienne fu surprins` s` descopere

numeroase lucr`ri de muzic` clasic`.

Dou` sclupturi \n lemn negru, reprezentând un

b`rbat [i o femeie, decorând fiecare col] al

[emineului, o intrigar` \n mod special.

– La ce te gânde[ti? \ntreb` Cal din u[`.

Adrienne tres`ri, surprins`. Absorbit` \n

contemplare, nu-l auzise sosind. Se schimbase [i

\mbr`case o c`ma[` din m`tase alb`; la gât avea un

l`n]i[or de aur.

– Reu[esc s` se \ntâlneasc` vreodat`? replic`

tân`ra femeie \n loc de r`spuns.

– Poate când nu sunt aici. |]i plac?

– Par pu]in tri[ti. De ce i-ai a[ezat a[a?

Cal o privi gânditor.

– |i despart simbolul focului, nu-i a[a? Sau \i

une[te... Dar n-am f`cut-o inten]ionat.

– Oricum, te-ai gândit la asta.

129

– Aparent...

Privirile li se \ntâlnir` [i Adrienne sim]i un curent

trecând \ntre ei. |n acea clip`, avu impresia c` la

sfâr[itul sejurului va cunoa[te fie o mare suferin]`, fie

o imens` fericire.

Cal rupse primul vraja [i spuse, adulmecând

aerul:

– }i-ai g`sit apa de toalet`. Am cump`rat-o de la

New York special pentru tine. }i se potrive[te

perfect.

– Miroase foarte bine, se \nvoi Adrienne, m`gulit`

de aceast` delicat` aten]ie.

– Pot s`-]i ofer ceva de b`ut?

– Un suc de fructe.

– Du-te lâng` Lyall; ]i-l aduc imediat.

Adrienne ie[i prin u[a-fereastr` pentru a se

\ndrepta spre o balustrad` din lemn. Faleza

stâncoas` cobora spre plaja care str`lucea \n soare [i

unde veneau s` moar`, dup` un balans regulat,

valurile verzi ale oceanului.

130

– Ce frumos este! exclam` tân`ra femeie

apropiindu-se de Lyall.

– Da. Nu m` mir de lunga t`cere a lui Cal.

– Totul este atât de lini[tit aici!

Cal sosi \n acea clip` cu paharele.

– Ia loc. Trebuie s` fii obosit`.

– Nu-]i face griji pentru mine, poveste[te-ne cum

ai descoperit acest paradis.

– L-am cump`rat acum zece ani de la o persoan`

care se numea Gregory. Locuia pe aceast` insul` cu

familia [i a botezat-o Gregory, ca pe el.

– Folosea avionul ca mijloc de transport?

– Nu. Eu am amenajat pista, când m-am instalat

aici. |mi place singur`tatea, dar uneori trebuie s` m`

deplasez rapid, pentru afaceri.

– Dac` a[ locui aici, n-a[ mai dori s` plec

niciodat`, murmur` Adrienne, contemplând peisajul

iluminat de str`lucirea apusului.

Aruncând o privire pe furi[, \n direc]ia lui Cal,

\ntreb`:

– Pe aceast` plaj` se poate \nota foarte departe?

131

– Este mai bine s` mergi de cealalt` parte a

insulei, pentru a face baie \n deplin` siguran]`.

Desigur, mai este [i piscina.

– V` ve]i distra bine amândoi, observ` Lyall cu o

urm` de invidie.

– Evident, \l asigur` Cal, adresându-i un zâmbet

Adriennei.

Aceasta \i zâmbi timid la rândul s`u, \ntrebându-se

de ce oare simpla sa vedere o tulbura atât de mult.

Joanna Raith ie[i \n acea clip` pentru a pune masa [i

a aduce mânc`rurile care miroseau delicios.

– Ve]i cina cu noi, Jo? o \ntreb` Cal.

– Nu. John are alte planuri pentru aceast` sear`.

M` duce cu vaporul s` v`d apusul soarelui. Este

prima noastr` ie[ire de \ndr`gosti]i de la \ntoarcerea

sa, dup` o lung` lun` de desp`r]ire.

– Ai r`mas complet singur` aici, \n lipsa lor? o

\ntreb` Adrienne.

– Nu. Sora mea a venit s` petreac` cincisprezece

zile cu mine. Apoi a \nlocuit-o o prieten`. De fapt,

acest loc este foarte populat [i frecventat, s` [tii.

132

Observa]iile Joannei aruncau o lumin` nou`

asupra personalit`]ii lui Cal. Nu tr`ia ca un pustnic,

cum crezuse, ci continua s` se \nconjoare de prieteni

fideli, ale[i cu grij`.

Degustând crabul cu cartofi dulci, g`tit de Joanna,

Adrienne studia rela]iile dintre Cal [i Lyall. Lyall

p`rea pu]in jignit [i contrariat c` nu fusese niciodat`

invitat de fratele s`u vitreg. Cu toate acestea, \n

timpul mesei, ajuta]i [i de vin, cei doi b`rba]i se

relaxar` destul de mult pentru a se aprecia la justa

lor valoare.

Când Joanna se \ntoarse pentru a strânge masa,

dup` desertul delicios din ananas proasp`t, Adrienne

o ajut` s` duc` vasele la buc`t`rie.

– M` voi mul]umi s` pun toate astea \n ma[ina de

sp`lat vase, spuse Joanna. Voi termina mâine. N-ar

trebui s` te agi]i astfel, \n loc de te odihne[ti. Cal nu

va fi deloc mul]umit.

– Cu atât mai r`u. }ineam s` te felicit pentru cin`

[i voiam de asemenea, s`-i las singuri pe amândoi.

– Se \n]eleg bine?

133

– Pân` acum, da. Voi fi foarte fericit` dac` vor

deveni cu adev`rat prieteni.

– Este ceva serios \ntre tine [i Cal? \ntreb` Joanna,

dup` o clip`, cu dezinvoltur`.

– Nu [tiu foarte bine, replic` \ncet Adrienne.

– Cal a suferit foarte mult. Este precaut.

– Mi-am dat seama. Caut` permanent s` se apere.

|l cuno[ti de mult?

– De destul de mult pentru a o fi cunoscut pe Val

[i a suporta teribilele \ncerc`ri pe care le-a suferit el.

Lui John [i mie mi-ar pl`cea s`-l vedem \ntru totul

restabilit.

– Pare \mp`cat cu el \nsu[i.

– Aici este \ntr-adev`r lini[tit [i destins. Nimeni

nu-l h`r]uie[te. La New York, nu trece o zi f`r` ca un

ziarist s` sune la biroul s`u pentru a cere un interviu

[i a \ntreba când inten]ioneaz` s` se \ntoarc` la

muzic`.

– {i evident, le stimuleaz` curiozitatea refuzând

orice declara]ie.

– Exact. Evident, cuno[ti bine acest mediu.

134

Adrienne \ndep`rt` o lung` [uvi]` de p`r cu

mâna, [ov`ind.

– Acum, ar fi mai bine s` m` duc la ei.

– Nu ezita s` for]ezi pu]in lucrurile. La \nceput,

John nici m`car nu-mi d`dea aten]ie. Acum, form`m

cel mai fericit cuplu din lume.

– |mi voi aminti de sfatul t`u. Mul]umesc.

Adrienne se \ntoarse \n patio. Se auzea clipocitul

valurilor \n noapte [i lumina unui vapor str`lucea la

orizont.

Dup` vacarmul din New York, aceast` lini[te

perfect` era frapant`.

– Am ratat ceva important? \ntreb` reluându-[i

locul.

– Nu cred, r`spunse Cal. Lyall mi-a povestit toate

evenimentele din anii \n care nu ne-am v`zut.

– Cu siguran]`, ]i-a dezv`luit [i toate secretele

mele, oft` Adrienne.

Lyall se ridic` zâmbind [i se \ntinse.

– M` duc s` m` culc, anun]` c`scând. Mâine

diminea]` plec devreme.

135

Aplecându-se pentru a o s`ruta pe obraz pe

Adrienne, ad`ug`:

– Ai grij` de tine [i mai ales odihne[te-te.

Tân`ra femeie \i strânse mâna \ntre degetele sale.

– }inem leg`tura.

– De acord.

Apoi se \ntoarse spre fratele s`u vitreg.

– Mul]umesc, Cal. |]i voi spune la revedere mâine

diminea]`.

Dup` plecarea sa, Cal spuse:

– Mi-a vorbit despre divor]ul s`u cu Patty.

– O iube[te \nc`.

– Nu m` \ndoiesc.

|nc` din liceu, nu \nceteaz` s` se despart` [i s` se

\mpace.

– Se cunosc a[adar de atât de mult timp! observ`

Adrienne cu uimire.

– Oh da. Lyall s-a c`s`torit cu Patty când am

p`r`sit casa familial`.

– Ce s-a \ntâmplat cu mama lui Lyall?

– A murit la doi ani dup` tat`l meu.

136

– Nu este niciodat` prea vorb`re] \n leg`tur` cu

familia sa, spuse Adrienne. Pân` la revelion, n-am

[tiut nimic de existen]a ta. Este ca [i când voia s` dea

impresia unui mare singuratic.

– Este adev`rat. Totul merge bine când are de

lansat un star. Patty \i datoreaz` totul; acum, se

ocup` de tine.

– M`rturise[te c` este mult prea preten]ios fa]` de

via]`.

– Oare nu to]i suntem?

– Ba da, evident, \ncuviin]` Adrienne zâmbind

trist.

Ea cerea doar muzic` [i compania lui Cal. Oare

era prea mult? Ridicându-se brusc, se \ndrept` spre

balustrad`.

– {i mama ta, Cal? Ce s-a \ntâmplat cu ea?

– L-a p`r`sit pe tata pentru un alt b`rbat, când

aveam cinci ani. Tr`ie[te \nc`.

– O vezi?

– Numai când are nevoie de bani, replic` b`rbatul

cu o expresie dezam`git`. Am suferit mult când ne-a

137

p`r`sit. M-am sim]it tr`dat [i nu i-am iertat-o complet

niciodat`. Cu ea, r`mân \n defensiv`; nu m` pot

st`pâni.

– Cum a reac]ionat tat`l t`u, \n acea perioad`?

– Era un b`rbat greu de \n]eles. Avocat specializat

\n afaceri criminale. Când am devenit pasionat de

rock, era convins c` voi ajunge un delincvent.

Aceste confiden]e o flatar` pe Adrienne, care nu

sc`p` ocazia s` descopere punctele care-i apropiau:

amândoi fuseser` crescu]i de ta]i [i suferiser` de

absen]a mamelor.

– A cunoscut succesul t`u fantastic? \l \ntreb`, \n

timp ce arunca spre spate o [uvi]` a p`rului s`u

negru.

– Nu. N-a tr`it atât de mult. Dar tu, \mi vei povesti

secretele familiei tale?

Adrienne ridic` din umeri.

– Nu-i nimic interesant. Mama a murit când aveam

zece ani. Tata a murit acum doi ani. Sunt singur` pe

lume.

– El te-a v`zut reu[ind?

138

– Da, dar nu m-a aprobat. Vizitele mele \l

stânjeneau. La \nmormântarea sa, toat` lumea voia s`

m` vad` [i s`-mi vorbeasc`. Oamenii erau mândri de

mine, dar el nu. Dup` moartea mamei, \ncepuse s`

bea [i nu [i-a revenit niciodat` complet. N-am fost

apropia]i vreodat`. M` credea pu]in nebun`, pentru

c` scriam poezie.

– Ai fra]i [i surori?

– Nu. Dar tu?

– Sora mea, Fiana tr`ie[te \n California. Este

c`s`torit` [i este foarte fericit`.

I-am cump`rat casa visurilor; este pe deplin

mul]umit`.

Cu un zâmbet \nduio[at, Cal ad`ug`:

– Este admiratoarea mea num`rul unu.

– Atunci eu sunt a doua, declar` Adrienne.

Cal \[i trecu un bra] \n jurul umerilor s`i.

– Mai vorbe[te-mi. Mor de ner`bdare s` aflu mai

multe despre tine.

– Adev`rat? replic` Adrienne cu cochet`rie,

tulburat` de r`suflarea sa fierbinte pe obrazul ei.

139

– Mai am de realizat o dorin]` cu tine, \i [opti

b`rbatul.

– Taci! \l cert` Adrienne cu dr`g`l`[enie. S`

vorbim mai degrab` de Bahamas. Ce \nseamn` acest

nume?

– Este o deformare englezeasc` a spaniolului

"baja mor", care \nseamn` mare pu]in adânc`.

– Ce altceva ar trebui s` [tiu?

– S` fii atent` la iguane.

– Asta este tot?

– Poate [i la locuitori. Mai ales la unul dintre ei,

care se simte foarte singur.

– Oh...

Tân`ra femeie \ncerc` s` se elibereze, dar Cal o

re]inu cu fermitate [i-[i aplec` fa]a spre a sa.

– Se gânde[te permanent la o femeie pe care a

\ntâlnit-o la Londra.

|n fiecare zi se blesteam` c` a p`r`sit-o f`r` s-o

iubeasc` m`car o dat`.

Degetele Adriennei se crispar` pe balustrad`, \n

timp ce un zâmbet ezitant i se contur` pe buze.

140

Afundându-[i mâinile \n p`rul ei bogat [i m`t`sos,

Cal o \ntreb`:

– Oare ai fi acceptat?

– Poate, r`spunse ea evaziv.

– Ce motiv te-ar fi oprit?

Era prea perspicace...

– Nu [tiam dac` erai c`s`torit.

– Nu sunt. {i n-am nici o leg`tur` stabil`.

Aceast` m`rturisire o u[ur`. Când o lu` de umeri

pentru a o obliga s`-l priveasc` \n fa]`, Adrienne [tiu

c` o va s`ruta. Tremurând, ridic` fa]a pentru a-i oferi

buzele.

– }i-e frig?

– Nu.

Când gurile li se \ntâlnir`, tân`ra femeie se cuib`ri

lâng` el, pentru a g`si amintirea trupului s`u

energic.

Totul reveni brusc, cu o mare claritate. Anul Nou,

frigul puternic [i p`trunz`tor din Anglia...

|nconjurându-i gâtul, \l trase mai aproape.

– Mmm, murmur` Cal lâng` buzele sale.

141

Nu te deranjeaz` s` r`mâi singur` cu mine pe

aceast` insul`?

– John [i Joanna vor fi de asemenea aici.

– Ei locuiesc pe cealalt` coast`, o inform`

s`rutând-o pe tâmple, pe pome]ii obrajilor, pe

pleoapele \nchise.

Adrienne \[i afund` degetele \n p`rul de pe ceafa

lui.

– N-am nevoie de doamn` de companie.

– Nu?

Tân`ra femeie se \nfior` când \ncepu s-o mângâie,

sub pânza fin` de bumbac a rochiei [i se prinse cu

toat` puterea de umerii lui, \n timp ce b`t`ile

inimilor se amestecar`, r`sunându-i \n urechi.

– Adrienne, gemu Cal, desprinzându-se de

dulcea]a buzelor sale pentru a-[i ascunde fa]a \n

p`rul ei.

Frisoane de dorin]` o str`b`tur` \n timp ce-i

mângâia pieptul musculos [i umerii la]i. {i el p`rea

s` simt` o atrac]ie de necontrolat, o pasiune

\nfl`c`rat` [i plin` de ardoare. Se strânse [i mai mult

142

lâng` el, pentru a-i ar`ta c`-i \mp`rt`[ea ner`bdarea

impulsiv`.

Mâinile lui Cal \i coborâr` pe [olduri. Apoi, subit,

\i d`du drumul. Adrienne tres`ri uimit`, dar \n]elese

repede motivul acestui gest, auzind vocea Joannei.

– Ierta]i-m`. Plec, Cal. Voiam doar s` te anun].

– Mul]umesc pentru tot, Jo. Cina a fost excelent`.

– Complimentele \mi fac mare pl`cere. Pe mâine.

Cu aceste cuvinte, Joanna se \ntoarse [i disp`ru

discret. Cal \i adres` Adriennei un zâmbet mali]ios [i

complice, dar vraja fusese rupt`.

– |mi pare r`u, spuse b`rbatul \ndreptându-se

spre mas` pentru a-[i aprinde o havan` mic`.

– N-are importan]`. Cum se \ntoarce Joanna?

– Pe biciclet`. Sunt \n garaj, dac` dore[ti s` te

plimbi.

– Mi-ar pl`cea foarte mult.

N-am mai mers pe biciclet` de când eram

adolescent`.

– Ei bine, profit`. Vrei s` bei ceva?

– Este o idee bun`.

143

Cal disp`ru câteva minute [i reap`ru cu dou`

pahare cu coniac.

– Cât de pl`cut este s` ai companie.

– |i ai pe John [i Joanna.

– Ei fac aproape parte din decor.

– |l cuno[ti de mult pe John, nu-i a[a?

– |n copil`rie, eram vecini [i cântam \n garaj.

– Cum a \ntâlnit-o pe Joanna?

– Mul]i ani mai târziu, \ntr-un turneu \n Anglia.

– Lumea rock and rollului nu pare s`-i lipseasc`

mult.

– Avionul este adev`rata lui pasiune.

– {i tu? }i se \ntâmpl` s`-]i regre]i via]a de

cânt`re]?

– |n general, reu[esc s` m` st`pânesc, r`spunse

Cal dup` o ezitare. Dar acum, mi-ar pl`cea s` nu mai

discut`m despre asta, Adrienne.

Când se ridic` [i se duse s` se sprijine cu coatele

de balustrad`, tân`ra femeie \l imit`.

– |]i vine greu s` m` \n]elegi, pentru c` muzica

este toat` via]a ta, oft` Cal.

144

– Ai abandonat din cauza mor]ii so]iei tale? insist`

Adrienne, \n ciuda reticen]elor.

– Cine ]i-a vorbit despre asta?

– Lyall.

– |n parte, admise. Am continuat timp de un an

dup` accident, pentru a-mi \ndeplini obliga]iile, s`

scot un disc [i s`-mi onorez contractele de turnee.

Adrienne \[i puse mâna pe bra]ul s`u.

– Cal. |]i \n]eleg perfect nevoia de a fugi.

– {tiu. F`r` \ndoial`, de asta te-am invitat.

Stingându-[i brusc ]igara, o \mbr`]i[` [i-[i adânci

privirea \n a sa. Apari]ia Joannei nu stinsese focul

care-i mistuia. Pasiunea reveni subit [i Adrienne \[i

strecur` degetele sub c`ma[a lui Cal, \n timp ce

buzele li se \ntâlnir` \ntr-un s`rut pasionat.

– E[ti cea mai frumoas` femeie pe care am

\ntâlnit-o vreodat`, spuse b`rbatul \ndep`rtându-se.

Te doresc atât de mult... Eram mort de \ngrijorare \n

timpul intern`rii tale \n spital. A trebuit s` te v`d,

pentru a m` asigura c` nu erai un miraj.

– Sunt foarte real`, \l asigur` cu un zâmbet.

145

Se s`rutar` din nou. Un foc mistuitor \ncepu s`

curg` prin venele Adriennei, care murmur` numele

lui Cal \ntr-un geam`t nearticulat, \n timp ce acesta \i

mângâia cu voluptate gâtul. F`cu s` alunece o bretea

care re]inea corsajul rochiei [i gura \i cobor\ \ncet

spre piept.

Oare o va dezbr`ca de tot [i o va iubi aici, pe

teras`? se \ntreb` Adrienne, cuprins` de ame]eal`.

Când se \ntoarse pentru a \ncerca s` se elibereze, Cal

\i d`du drumul \mpotriva voin]ei sale. Tân`ra femeie

\[i puse imediat ordine \n ]inut` [i inspir` profund,

pentru a-[i umple pl`mânii cu aer rece [i curat.

– Ce ai? o \ntreb` Cal pe un ton plin de aten]ie.

– M-a surprins un acces de sl`biciune, declar`

Adrienne, incapabil` s`-[i justifice reac]ia. F`r`

\ndoial`, din cauza accidentului.

– Desigur. Du-te s` te culci. Mâine, dup` plecarea

lui Lyall te voi duce s` vezi insula.

O s`rut` pe frunte [i se gr`bi s` adauge,

mângâindu-i p`rul m`t`sos:

– Pleac` repede. Te rog...

146

– De acord, accept` prompt tân`ra femeie.

Mul]umesc pentru tot [i noapte bun`.

– Noapte bun`.

Imaginea lui Cal disp`rând \n obscuritatea

apusului, \i juca \nc` \n fa]a ochilor, când ajunse \n

camer`. Mâine, va fi singur` cu el. Complet. Acest

gând o speria [i o incita \n acela[i timp.

Culcat` \ntre cear[afurile de m`tase, \[i aminti

s`rut`rile lui Cal, blânde]ea catifelat` a privirilor sale,

for]a b`rb`teasc` pe care o degaja... Se gândi de

asemenea la conversa]ia cu Joanna Reith. Cal se ]inea

cu pruden]` \n defensiv`, dar era incapabil s` reziste

violen]ei dorin]ei sale. F`r` \ndoial`, de aceea

\ntrerupsese brusc Adrienne scena lor de dragoste

pasionat`. Dar nu era singurul motiv. Cal McQueen

conta mult mai mult decât orice b`rbat. Nu trebuia s`

gr`beasc` lucrurile. Desigur, dorea s`-i aline

triste]ile, s`-i panseze r`nile, dar nu va fi u[or. Sub

aspectul lui fermec`tor, Cal ascundea o via]` \ntreag`

de suferin]`.

147

Capitolul 6

– Adrienne.

Vocea lui Lyall o trezi blând din somn.

– Cât este ceasul? morm`i ea, frecându-[i ochii.

– Este ora [ase. Plec \n câteva minute. Voiam s`-]i

spun la revedere.

Adrienne se \ndrept`, ridicându-[i pudic cear[aful

sub b`rbie.

– De ce pleci atât de devreme?

– Am o \ntâlnire dup`-mas`, la New York. S` m`

anun]i când vei fi complet restabilit`.

148

Nu uita exerci]iile zilnice, pentru \ncheietur`.

– Le voi face \n fiecare zi, \i promise Adrienne. {i

contez s` profit de aceast` vacan]` pentru a m`

relaxa [i a m` distra.

– Sunt mul]umit. |mi vei lipsi, ad`ug` Lyall

s`rutând-o.

– {i tu mie.

|n acea clip`, Cal b`tu la u[`.

– Lyall, John este gata.

– Sosesc imediat.

Adrienne \l privi plecând. P`rea pierdut [i

dezam`git \n acela[i timp. Expresia sa o amintea pe

cea a lui Brian, la Londra, câteva s`pt`mâni mai

\nainte.

Se l`s` pe perne, dar f`r` s` reu[easc` s` mai

adoarm`. Mintea agitat`, nu reu[ea s`-l alunge pe Cal

din gânduri.

Se ridic` pentru a face un du[ [i \mbr`c` un [ort

alb [i un tricou bleumarin. Hot`rând s` renun]e la

machiaj, se mul]umi s` aplice o crem` pe fa]` [i ie[i

\n patio. Sus pe cer, avionul nu mai era decât un

149

punct la orizont. Cuprins` de o inexplicabil` triste]e,

clipi pentru a-[i st`pâni lacrimile. Se sim]ea pu]in

descump`nit` f`r` Lyall.

O briz` u[oar` \i mângâie obrajii. Inspir` profund,

apoi se \ntoarse \n interior, pentru a cerceta restul

casei. Erau patru camere.

Cea \n care dormise Lyall era decorat` \n stil

marin, cu h`r]i vechi ag`]ate pe pere]i. O armonie de

tonuri de verde se degaja din \nc`perea care se afla

\n fa]a celei a Adriennei, iar ultima \i apar]inea,

evident, lui Cal.

Cuvertura maro, era \ndoit`.

Ni[te sandale [i ni[te blugi presp`la]i erau

arunca]i gr`mad` pe un covor frumos, ]esut manual,

[i dou` chitare acustice erau atârnate de fiecare parte

a ferestrei. A[adar,

Cal nu renun]ase complet la muzic`, se gândi

Adrienne mângâind lemnul lustruit al

instrumentelor. Ca [i \n salon, numeroase c`r]i erau

aranjate pe etajere [i una se afla pe noptier`. Mirosul

parfumului lui Cal plutea \nc` \n aer.

150

Sim]indu-se pu]in indiscret`, Adrienne se \ntoarse

pe culoar [i ajunse \ntr-un birou \nc`rcat cu tot felul

de hârtii [i echipat cu material radio care \nlocuia

probabil telefonul pe insul`.

Ultima \nc`pere, chiar \n cap`tul vestibulului, o

intrig` mult pe tân`ra femeie. Era un studio de

\nregistrare, complet izolat fonic, f`r` ferestre. Pe

pere]i erau etalate numeroase amintiri: discuri de

aur [i de platin`, fotografii \nr`mate, unele cu

dedica]ii, afi[e ale grupului McQueen.

Cal dispunea de o veritabil` orchestr`, cu un pian,

o colec]ie de chitare electrice [i acustice, un

sintetizor [i o baterie.

Pu]in ru[inat` c` se amesteca astfel \n secretele lui

Cal, Adrienne r`sfoi totu[i un album a[ezat pe mas`.

V`zu acolo fotografii ale lui Cal copil, apoi

adolescent, \n compania lui John Reit. Toat` via]a \i

era rezumat` acolo. O fotografie \l prezenta semnând

primul s`u contract; \n altele era pe scen`, \mbr`cat

\n piele neagr`, sau \n aeroporturi interna]ionale.

|ntr-o t`ietur` dintr-un ziar, era \nso]it de o tân`r`

151

femeie blond`, \ncânt`toare; "McQueen [i Valerie la

Amsterdam", spunea legenda.

Spre sfâr[itul albumului, Adrienne descoperi

fotografia a doi b`ie]ei adorabili, \mbr`ca]i \n blugi [i

c`m`[i roz, din m`tase. Pozaser` zâmbind larg,

]inând o chitar` mult prea mare pentru ei [i jos era

mâzg`lit "Craig [i Roy".

Cu un nod \n gât, tân`ra femeie ie[i repede [i

r`mase o clip` cu spatele rezemat de u[`, cu inima

palpitând, teribil de jenat` c` for]ase astfel secretele

lui Cal.

Se \ndrept` spre fereastr` [i se \ntinse languros la

soare. Cal era deja acolo, lucrând o bucat` de piele.

Era cu spatele \ntors [i n-o auzise venind. Totu[i,

dup` un timp, \i sim]i prezen]a [i-i adres` o privire

tensionat`, pu]in crispat`.

– Bun` ziua, spuse Adrienne, stânjenit`. Lyall a

plecat?

– {tii bine, replic` b`rbatul sec.

Adrienne se \ncrunt`. Oare ce f`cuse de-l

sup`rase?

152

Cu siguran]`, n-o v`zuse intrând \n studio...

– Ce ai? \ntreb` cu pruden]`.

– Nimic, \i r`spunse ridicându-se.

Vrei cafea?

– Nu \nainte de a cunoa[te cauza proastei tale

dispozi]ii.

Nu \n]elegea nimic din comportamentul s`u.

Seara, \n ajun, se desp`r]iser` \n termeni buni. Oare

\i repro[a c` nu petrecuse noaptea cu el? Totu[i, nu

insistase foarte mult...

Ignorându-i remarca, b`rbatul \i \ntinse o cea[c`.

– Te-ai trezit foarte de diminea]`.

– N-am putut s` mai dorm dup` plecarea lui Lyall.

– |]i lipse[te deja! observ` Cal, ironic. Diminea]`,

am \ntrerupt o scen` foartepasionat`.

A[adar, asta era. Adrienne nu-[i credea urechilor.

Oare Lyall l`sase inten]ionat aceast` impresie, sau

doar Cal interpretase gre[it situa]ia? Ultima ipotez`

p`rea cea bun`, deoarece Lyall nu se ar`tase vreodat`

echivoc.

153

– Cal, \ncepu tân`ra femeie apropiindu-se. Lyall [i

cu mine suntem doar buni prieteni [i asocia]i \n

afaceri, crede-m`.

– V`zându-v` \mpreun`, am presupus altceva,

declar` b`rbatul cinic.

– |mi este ca un frate, Cal! Am acelea[i rela]ii [i cu

muzicienii din orchestr`.

– Nu m` \ndoiesc!

Nu-mi fac nici o iluzie despre aceast` lume,

Adrienne; cunosc totul pe dinafar`.

– Dar Cal, niciodat` n-am...

– N-are importan]`, o \ntrerupse brutal.

– Nu sunt de acord! replic` Adrienne. Grupul

McQueen poate era complet imoral, dar eu nu sunt

a[a. Lyall \mi este prieten, nimic mai mult.

– Oamenii care formau cu mine grupul McQueen,

nu erau deprava]i.

– N-am spus asta. |]i cer doar s` nu m` judeci

dup` modelul altora.

– |]i petreci cea mai mare parte a timpului cu

Lyall, \i spuse cu fermitate.

154

Este absolut normal s` ai o leg`tur` cu el.

– Totu[i nu s-a \ntâmplat asta. De altfel, Lyall

prefer` ro[catele.

Cal izbucni \n râs.

– Nici m`car nu s-a \ndr`gostit de tine?

– Ba da, dac` vrei s` [tii, exclam` Adrienne cu

mânie. Dar n-am avut niciodat` inten]ia s`-i cedez.

– Curând, vei sus]ine c` n-ai avut niciodat` un

iubit.

– Nu, dar n-am avut rela]ii amoroase cu Lyall. Nici

\n noaptea aceasta, nici alt` dat`.

Intona]ia sa \l cucerise f`r` \ndoial`, deoarece se

\mblânzi [i scoase un lung oftat.

– Foarte bine, te cred.

N-ar fi trebuit s` reac]ionez atât de ]âfnos, dar

chiar eram furios, mai ales dup` s`rut`rile tale

pasionate de asear`.

– Lyall a venit s` m` trezeasc` doar pentru a-mi

spune la revedere, explic` Adrienne cu o voce

moderat`.

O expresie poc`it` se \ntip`ri pe fa]a lui Cal.

155

– Vrei fructe [i pâine pr`jit` la micul dejun?

– Cu pl`cere.

|n timp ce el se ducea \n buc`t`rie, Adrienne se

rezem` cu coatele de balustrad`, pentru a contempla

marea. Cal fusese oare gelos pe Lyall, sau doar

\nciudat s`-l vad` \n camera sa, \n timp ce el se

st`pânise \n ajun?

– Nu vreau s` te \mpiedic s` munce[ti, observ`

tân`ra femeie când Cal se \ntoarse [i se a[ez` \n fa]a

ei.

– Nu sunt gr`bit. Ai p`strat medalionul pe care ]i

l-am oferit?

– Fire[te.

Cal o privi \ndelung, \nainte de a continua:

– Lyall mi-a recomandat s` am grij` de tine.

– Este exagerat. M` simt minunat.

– Chiar \mi pare r`u c` am fost atât de nesuferit,

adineauri.

– Cred c` erai cu siguran]` prost dispus de

diminea]`.

– L-a[ fi strâns de gât cu pl`cere pe Lyall!

156

{i dac` \mi d`deam ascultare, te-a[ fi trimis

imediat \napoi cu el.

– M-a[ fi \mpotrivit! protest` râzând Adrienne. De

fapt, am vizitat casa.

Sper c` nu mi-o repro[ezi? Am descoperit [i

studioul.

– Nu-l folosesc prea des, declar` Cal cu o

dezinvoltur` nefireasc`, \n ciuda unei anumite

tensiuni.

– Pot s` m` folosesc de el pentru a cânta la

chitar`? \l \ntreb`, u[urat` c` nu-l ofensase indiscre]ia

sa.

– Desigur.

Apoi, schimbând brusc subiectul, o anun]`:

– Te duc cu motocicleta s` faci un tur al insulei.

Du-te [i pune-]i ni[te blugi [i teni[i. Ia-]i [i un costum

de baie.

– Fantastic!

Adrienne se supuse imediat. Când i se al`tur` din

nou, Cal, suit pe un superb BMW negru cu argintiu,

\i \ntinse o casc`.

157

– Este de preferat s` te protejezi; nu se [tie

niciodat`...

– Este un adev`rat monstru! exclam` Adrienne

instalându-se \n spatele lui, cu mâinile prinse ferm

de talia sa.

– Nu voi merge prea repede, \]i promit.

C`r`rile nisipoase, m`rginite de vie [i palmieri, se

afundau uneori \n marginea p`durilor luxuriante, cu

vegeta]ie tropical`. Adrienne f`cu ochii mari de

uimire [i se cuib`ri lâng` spatele lat [i lini[titor al lui

Cal.

B`rbatul \ncetini pu]in trecând prin fa]a unei

c`su]e cu obloane albastre, \nconjurat` de o gr`din`

cu flori tropicale. Curtea cobora \n pant` lin` pân` la

plaj` [i un vapor ro[u cu alb se leg`na u[or pe valuri.

– John [i Joanna locuiesc acolo, \i spuse Cal

ridicând vocea pentru a acoperi zgomotul motorului.

– Este o cas` adorabil`! Exista deja când ai

cump`rat insula?

– Nu. Am construit-o \mpreun`, \n timp ce ei

locuiau la mine. John [i Jo formeaz` un cuplu foarte

158

unit, dar dragostea lor are nevoie de singur`tate

pentru a se dezvolta. Uneori, când e[ti cu ei, ai

impresia c`-i deranjezi.

– Asta te sup`r`?

– Câteodat`, v`zându-i cât de bine se \n]eleg, m`

simt teribil de singur.

Ab]inându-se de la orice comentariu, Adrienne se

mul]umi s` strâng` mai tare degetele pe talia sa.

Continuar` drumul pân` la ]`rmul oceanului.

Coborând de pe motociclet`, tân`ra femeie se cl`tin`

pu]in pe picioare; trepida]iile ma[in`riei [i

apropierea lui Cal \i provocaser` o u[oar` ame]eal`.

Plaja era un adev`rat paradis. Palmierii fo[neau \n

briz`; dincolo de nisipul auriu, apa verde, cristalin`,

se \ntindea cât vedeai cu ochii, str`lucind sub soarele

c`lduros.

– Ce pl`cut este! exclam` Adrienne

desc`l]ându-se pentru a-[i afunda picioarele \n

nisipul galben.

– Este golful broa[telor ]estoase, o anun]` Cal

sco]ându-[i [i el cizmele din piele.

159

– De ce?

– |ntr-o zi, am g`sit aici o broasc` ]estoas`. Una

singur`, de altfel.

Izbucnir` \n râs, dar se \ntrerupser` brusc când

privirile li se \ntâlnir`. Punându-[i mâna pe ceafa

tinerei femei, Cal \i trase fa]a spre el [i-i s`rut`

buzele.

– Insula aceasta este f`cut` pentru \ndr`gosti]i, \i

[opti.

– Este foarte frumoas`, consim]i Adrienne cu voce

tremur`toare, s`rutându-i pielea neted` a obrajilor,

cu u[or parfum de mosc. Trebuie s` facem baie?

– Da.

|i d`du drumul repede, pentru a se dezbr`ca.

Apoi, cum ea r`m`sese nemi[cat`, privindu-l, \i

spuse, revoltându-se:

– Haide, nu fi atât de timid`!

O impresiona mult, dar reu[i totu[i s` se

st`pâneasc` pentru a se dezbr`ca [i a ap`rea \n fa]a

lui \n costum de baie. F`r` o vorb`, Cal o contempl`

cu o expresie admirativ`, apoi \i lu` mâna pentru a o

160

conduce spre valuri. Adrienne avu impresia c`

plute[te pe un nor, pân` \n clipa \n care r`ceala apei

o aduse la realitate.

Oceanul era limpede [i calm. Cal \not` spre larg [i

Adrienne \l urm` câteva clipe, \nainte de a se

\ntoarce, epuizat`, spre plaj`. Respirând greu, se

\ntinse pe spate pentru a contempla norii parc`

f`cu]i din fulgi, care treceau pe cer. Apoi \nchise

ochii, pentru a asculta mai bine zgomotul valurilor [i

al pesc`ru[ilor.

Când deschise pleoapele, Cal era \n picioare \n

fa]a ei, privind-o. Nu v`zuse vreodat` un b`rbat atât

de frumos.

Avea picioare lungi [i musculoase, umerii la]i [i

impozan]i.

Pic`turi de ap` [iroiau pe pielea bronzat`,

str`lucind ca diamantele.

– Totul este \n ordine? o \ntreb` cu o voce

\ngrijorat`.

– Da, \l asigur` Adrienne, extrem de tulburat` de

aten]ia sa.

161

– |n nici un caz s` nu te obose[ti, relu` Cal

a[ezându-se al`turi.

– Nu te fr`mânta pentru mine. Mi-am pierdut

pu]in respira]ia. |n Statele Unite este \nc` iarn`, nu

uita. Este prima mea ie[ire la mare.

– Uneori, nici m`car nu-mi amintesc c` \n alt`

parte este z`pad` [i ghea]`, observ` b`rbatul

zâmbind.

– E[ti rupt de realitate.

Cal se sprijini pe un cot, apropiindu-se.

– Nu. Plaja asta [i cu tine reprezenta]i singura

realitate interesant`.

|[i ap`s` un picior pe al ei [i-i desf`cu bretelele

costumului de baie, pentru a-i gusta pielea s`rat`.

Imediat, uimit` de propria \ndr`zneal`, Adrienne \l

imit`, atingând u[or umerii \nc` reci dup` baie.

– Adrienne, murmur` b`rbatul.

Aceasta \[i dorea atât de mult s`-l ]in` \n bra]e, s`

se piard` \n s`rut`rile sale... Mânat` parc` de propria

lor voin]`, degetele \ncepur` s`-i exploreze trupul

energic [i musculos.

162

Pe mijlocul spatelui, sim]i o cicatrice [i se opri

brusc.

– De unde ai asta? \l \ntreb`.

Cal \[i ridic` fa]a [i [i-o afund` lâng` gâtul ei.

– Din accident.

– Nu erai \n alt` parte \n acea clip`?

– |ntr-adev`r, aparen]ele a[a trebuie s` fi fost.

– Poveste[te-mi totul, Cal.

|nainte de a ceda dorin]ei care o \ndrepta spre el,

dorea s` cunoasc` mai mult [i s` l`mureasc` misterul

care \nconjura acea perioad` a existen]ei sale.

Cal se rostogoli pe spate, dar f`r` s`-[i retrag`

bra]ul.

– N-am vorbit niciodat`, nim`nui, despre asta.

– Poate ai gre[it, replic` Adrienne mângâindu-i

mâna.

B`rbatul oft`.

– Totul s-a \ntâmplat \n mod atât de stupid...

Valerie – so]ia mea – [i cu mine, hot`râsem s`

petrecem pu]in timp \mpreun`. |ncercam s` ne

salv`m c`snicia. F`r` \ndoial`, sunt foarte idealist...

163

Dup` o pauz`, continu`:

– |nchiriasem o ma[in` pentru a nu fi obliga]i s`

c`l`torim \n autobuz, cu ceilal]i. Val conducea. Copiii

erau cu ea, pe bancheta din fa]`. Aveam doi fii...

– Le-am v`zut fotografia \n album. Continu`, \l

\ndemn`, strângându-[i degetele \ntre ale sale.

– Ei bine, eu eram pe scaunul din spate, complet

sleit de puteri. Eram pe drumuri, \n turnee, de dou`

luni. Dup` Huston, ne a[teptau statele de pe coast`.

Am adormit. Când m-am trezit, Craig urla, Roy era

mort, la fel [i Valerie.

Adrienne se \nfior` [i ochii i se \nce]o[ar` de

lacrimi.

– Ce-ai f`cut? \l \ntreb` dup` o ve[nicie.

– Craig \nc` tr`ia, relu` Cal cu o voce gâtuit` de

emo]ie. Nu voiam s`-l mi[c, deoarece pierdea mult

sânge. Ma[ina se ciocnise de un camion, al c`rui

[ofer, aruncat de [oc, z`cea pe marginea drumului.

Cum nu aveam nimic, nici m`car o zgârietur`, l-am

bandajat cum am putut mai bine [i i-am promis c`-i

anun] so]ia. Cineva s-a oprit s` m` ajute [i o alt`

164

persoan` s-a dus s` telefoneze. Am a[teptat. Craig [i

[oferul camionului au murit \n ambulan]`.

– Mi s-a spus c` erai cu alt` femeie.

– Nu. Ie[ind din spital, m-am dus la domiciliul

camionagiului, apoi la sora lui Val, Linda. Voiam s`

ajung \naintea poli]iei. Dar blestema]ii de ziari[ti

erau deja acolo. Eram bolnav, disperat. Totu[i,

agentul meu de pres`, nemilos, a decis s` dea

propria sa versiune faptelor, f`r` s` m` consulte.

Dup` el, era mai bine s` nu fiu implicat \n acel

accident regretabil, pentru a nu d`una imaginii mele.

|n acea perioad`, nu-mi p`sa câtu[i de pu]in de

publicitate.

|ntotdeauna am dezmin]it zvonurile, dar din

nefericire, publicul acord` mai mult credit ziari[tilor

din presa de scandal.

– {i spatele t`u?

– M-am crezut teaf`r, dar durerile au \nceput

dup` circa [ase zile. Am suferit dou` interven]ii

chirurgicale, dar m` mai doare \nc`, din când \n

când.

165

Cal respira greu. Cu siguran]`, aceste confiden]e

\l costaser` foarte scump.

– Când ]i-ai abandonat cariera?

– Dup` opera]ii, existen]a mea mi-a ap`rut ca o

confuzie \ngrozitoare. |mi pierdusem so]ia [i copiii.

|mi adoram b`ie]ii... Aveam impresia c` stilul meu de

via]`, cu toate acele c`l`torii, \i ucisese. Dac` am fi

fost ni[te oameni obi[nui]i, Val n-ar fi trebuit s`

str`bat` Texasul pe o zi torid`.

– Val era muzician`?

– Nu.

Dup` o contrac]ie nervoas`, \ncheie:

– Acesta este sfâr[itul pove[tii.

– Este adev`rat, acest gen de tragedii este din

nefericire mai frecvent \n profesiunea noastr`,

observ` trist` Adrienne.

– {i tu ai avut un accident.

– Dar atât de u[or, \n compara]ie cu al t`u...

– Oamenii au crezut c` am p`r`sit scena ca s`-mi

plâng de mil`. Dar nu era cazul. Sim]eam nevoia s`

m` reg`sesc, s` v`d mai limpede.

166

Adrienne se rostogoli pe o parte pentru a-l privi.

Ochii \i str`luceau de lacrimi [i-[i aminti de perioada

\n care condamnase sl`biciunea tat`lui s`u care-[i

petrecea zilele plângând moartea so]iei sale. Nu

\n]elesese niciodat` cât de nefericit fusese...

– Ai ajuns la vreun rezultat?

– Da. Am analizat bine lucrurile. Acum, \n adâncul

sufletului meu, totul este rânduit cu grij`.

– {i eu te-am for]at s` dezgropi totul... |mi pare

r`u. Sper c` n-am stricat complet ziua aceasta

frumoas`?

– Nu chiar. Oricum, trebuia s` vorbim amândoi.

Mai ales c` ai dat crezare zvonurilor care au circulat

pe acest subiect...

Adrienne \i zâmbi [i declar` pentru a \ncerca s`

destind` atmosfera:

– Cu siguran]`, asta a contribuit la \nt`rirea

reputa]iei tale legendare de cuceritor.

– De unde ai scos asta?

– Am citit mai multe articole despre tine [i

copertele discurilor tale. E[ti senzual, str`lucitor;

167

culoarea preferat` este albastrul; e[ti de asemenea

teribil de sexy [i-]i plac femeile la nebunie. Dac` este

s` dau crezare reporterilor!

|mbr`]i[ându-i brusc talia, Cal \[i aplec` fa]a peste

a sa.

– Ce crezi cu adev`rat despre mine? \i [opti

s`rutându-i u[or buzele.

– A[tept s`-mi formez o opinie personal`, \i

r`spunse cu o voce tremur`toare.

O r`sturn` pe nisipul cald [i termin` s`-i scoat`

costumul de baie, pentru a o mângâia cu

senzualitate.

– Cal, [opti tân`ra femeie arcuindu-se spre el.

– E[ti foarte frumoas`, spuse acesta cu o emo]ie

greu de st`pânit. Nu-mi vine s` cred \n norocul de a

te avea aici.

Ochii i se \nchiser` la culoare, devenind aproape

negri.

– Nu te-a deranjat prea tare s` evoci aceste

amintiri vechi [i dureroase? \l \ntreb` Adrienne

plimbându-[i mâna pe bustul bronzat.

168

– |ntotdeauna m` r`scole[te mult, dar tu m`

tulburi [i mai mult.

|n timp ce vorbea, degetele \i alunecau pe pielea

m`t`soas` [i gura \i cobor\ de-a lungul gâtului.

Adrienne se sim]i imediat topindu-se de dorin]` \n

bra]ele sale. F`r` s`-[i dea m`car seama, se prinse de

el cu toat` puterea, \nfundându-[i unghiile \n carnea

sa.

Cal o acoperi cu s`rut`ri p`tima[e, trezind \n

adâncul fiin]ei sale senza]ii de o intensitate

uimitoare. Era ca [i când lumea \ncetase brusc s`

existe. Nu mai existau decât Cal [i c`ldura trupului

s`u, sub soarele torid al tropicelor. Totu[i, \n ciuda

letargiei \n care se adâncea, Adrienne percepu brusc

un zgomot ciudat \n spatele palmierilor. Deschizând

ochii, v`zu avionul lui Cal descriind un cerc \n jurul

insulei.

– S-a \ntors John, spuse Cal f`r` s` se mi[te.

F`r` s` vrea, Adrienne se \mbujor`.

– Oare ne poate vedea?

B`rbatul \i f`cu [treng`re[te cu ochiul.

169

– Cine [tie?

Apoi, ca pentru a sc`dea tensiunea, ad`ug`:

– Dac` ne-am \ntoarce acas`?

Probabil ]i-e foame. Joanna preg`te[te ni[te ou`

cu bacon extraordinare.

Se \mbr`c` \nainte de a ajunge la motociclet`. |n

timpul drumului, Cal r`mase t`cut. Desigur, vuietul

motorului nu facilita deloc conversa]ia, dar Adrienne

\i b`nuia sentimentele. |mbr`]i[ându-i talia, \[i puse

obrazul pe spatele s`u, pentru a-l \ncuraja cât mai

bine.

|n timp ce Adrienne mânca bine, \ncântat`, Cal

\ncepu s` lucreze bucata sa de piele.

– Ai talente artistice, \l tachin` tân`ra femeie.

– Am f`cut asta toat` via]a.

– Ai ezitat mult \ntre artizanat [i muzic`?

– Nu. M-am hot`rât \n ziua \n care l-am auzit

prima dat` pe Elvis.

Adriennei i-ar fi pl`cut s`-i pun` [i alte \ntreb`ri

asupra carierei sale, dar teama de a-l deranja o

re]inu.

170

– Te superi dac` m` retrag pu]in \n camera mea

pentru a-mi face exerci]iile de recuperare? \l \ntreb`,

r`sucindu-se.

– Simte-te ca acas`, te rog.

– Mul]umesc.

Rezistând dorin]ei de a-[i plimba mâinile pe

spatele s`u, tân`ra femeie disp`ru \n interior. {i el

avea nevoie s` fie singur. Adrienne avea inima grea,

ca [i când Cal i-ar fi transmis triste]ea sa. Se dezbr`c`

[i se vâr\ \n pat. Dup` ce se trezise atât de devreme,

soarele [i exerci]iile fizice o epuizaser`.

Se gândi la Cal, la b`ie]ii s`i gemeni, la so]ia sa

blond`, la aceast` insul` minunat`. Nu-l condamna

c` p`r`sise lumea rock and rollului. Acum, cuno[tea

cauza cicatricelor sale [i a barierelor de ap`rare pe

care le ridicase cu grij` pentru a se proteja.

171

Capitolul 7

Adrienne se trezi \ntr-o \nc`pere \ntunecat`. Casa

era t`cut` [i se sim]i ciudat de lini[tit`. Nu mai

sim]ise o asemenea tihn` din copil`rie, se gândi

ascultând zgomotul vântului prin palmieri.

Probabil dormise mult, deoarece se \nnoptase. |i

era foame. Dup` ce f`cu un du[, \mbr`c` o rochie

lung` din pânz` alb` de bumbac, sus]inut` pe umeri

de bretele. Apoi \[i leg` p`rul cu o panglic` mov din

m`tase [i se \ndrept` descul]` spre buc`t`rie,

str`b`tând patioul cu flori parfumate.

172

Cal era a[ezat pe teras`, cu spatele u[or \ncovoiat.

Tres`ri la apropierea sa.

– M-ai speriat! exclam` râzând. Cum te sim]i?

– Foarte odihnit`. Am ratat cina?

– Nu. Joanna a l`sat mâncarea \n buc`t`rie. Te-am

a[teptat.

– N-ar fi trebuit.

Dar \mi face pl`cere.

Se \nfior` când Cal \i lu` mân` [i o s`rut` pe

frunte. Puser` \mpreun` masa \n patio [i aduser` o

serie de salate, carne rece [i pe[te.

– Mmm! Pare delicios! exclam` Adrienne

a[ezându-se.

– Serve[te-te, \i spuse Cal, aprinzând un lampion.

Tân`ra femeie \l ascult` imediat [i-[i umplu

copios farfuria.

– Mul]umesc c` m-ai a[teptat. Nu-mi place s`

m`nânc singur`.

– Nici mie.

Chiar a[ fi fost stupid s` m` privez de

\ncânt`toarea ta prezen]`, draga mea.

173

Adrienne tres`ri imperceptibil [i c`ut` cu

disperare un subiect de conversa]ie suficient de

neutru pentru a nu-i spori tulburarea.

– Vorbe[te-mi despre afacerile tale, \i suger` \n

cele din urm`.

Cal \i adres` un zâmbet mali]ios.

– Ce vrei s` [tii?

– Orice.

– De fapt, nu este mare lucru de spus, oft` Cal.

Am investit \n domeniul imobiliar [i am un lan] de

magazine de discuri.

– Ce f`ceai la Londra?

– Acolo se afl` sediul firmei mele comerciale.

Tocmai am lansat o nou` \ntreprindere de discuri.

Voi deschide curând o sucursal` la New York.

– A[adar, te intereseaz` \nc` muzica?

– Doar sub aspect financiar. Iat`. Ai aflat ceva.

– De ce refuzi s` dezvol]i acest subiect?

– Pentru c` doresc s` vorbim despre noi.

Cum Adrienne \ntoarse ochii f`r` s` r`spund`, o

\ntreb`:

174

– Oare ai inten]ia s` p`strezi t`cerea asupra

subiectului? De ce te-ai \mbr`cat \n alb feciorelnic?

Pentru a-mi descuraja gândurile lascive?

– Sau pe ale mele, r`spunse ea, cu toat`

sinceritatea.

– Adrienne, oricum, vom tr`i \mpreun` câteva

s`pt`mâni, declar` b`rbatul foarte serios.

– Pe durata sejurului meu aici?

– Cât vei g`si cu cale.

Tân`ra femeie se ridic` [i se rezem` cu coatele de

balustrad`. Brusc, nu-i mai era foame [i-i era foarte

cald, \n ciuda brizei r`coroase.

– De ce s` decid eu?

– Pentru c` ai via]a ta, departe de aceast` insul`.

Adrienne [tia exact ce voia s` spun`. Nu-[i dorea

deloc s` se implice \nc` o dat` \n lumea muzicii.

Dup` ce-i auzise povestea, \i \n]elegea perfect

motivele [i nu dorea s`-i tulbure existen]a. Era

alegerea ei. Putea s`-i fie amant pe durata vacan]ei,

sau s` nu aib` nici o leg`tur` cu el [i s` p`streze,

poate, ni[te regrete.

175

Oricum, el nu va p`r`si niciodat` insula pentru a

o urma.

Imperturbabile, valurile oceanului se sp`rgeau pe

plaj` cu un ritm regulat, aruncând jerbe de spum`

alb`. Adrienne se \ntoarse spre Cal, aureolat \ntr-o

lumin` galben`.

|[i aminti expresia sa gânditoare, din taxi, de la

Londra. Atunci, n-ar fi visat \n nici un caz o asemenea

evolu]ie. Totu[i...

– Nu este drept! exclam`.

– Nu, admise b`rbatul. {i eu m` simt \mp`r]it.

Este ca [i când mintea dezaprob` ceva ce trupul meu

dore[te.

– Atunci, de ce m-ai invitat?

– Nu m-am putut st`pâni, ca la revelion, ca la New

York, dup` accidentul t`u.

Adrienne râse sec.

– Trebuie s` fie dificil pentru marele Cal

McQueen s` nu poat` controla mersul

evenimentelor! Cine [tie dac` nu-]i distrugi via]a aici!

Te-ai gândit vreodat` la asta?

176

– Nu fi dur`, Adrienne.

– Face parte din caracterul meu. Am \nv`]at s` m`

bat, pentru a ajunge unde sunt ast`zi.

Cal o cercet` \ndelung, \nainte de a o \ntreba:

– Vei lupta \mpotriva mea?

Tân`ra femeie ridic` din umeri. Oricum, era

suficient un singur s`rut pentru a o face s` se

topeasc` de dorin]`.

– |n tot cazul, nu-mi voi aduce un prejudiciu \n

mod deliberat. Nu-mi voi p`r`si munca mea, Cal.

– Ei bine, consider` aceast` \ntâmplare ca o

simpl` aventur`, o scurt` leg`tur`.

– N-ar fi trebuit s` vin niciodat` aici. Nu sunt la fel

cu femeile pe care ai obiceiul s` le frecventezi.

Cal o lu` \n bra]e pentru a o atrage lâng` el [i

tân`ra femeie \nchise pleoapele, \nfl`c`rându-se la

atingerea sa.

– Cum po]i s` [tii? o \ntreb` \ncet.

– |mi imaginez.

– Am cunoscut multe femei, m`rturisesc. Pe unele

chiar le-am iubit...

177

– Cât` sinceritate! \l ironiz` Adrienne.

– Adrienne, nu m` provoca. Valerie n-a fost

prima, dar de la moartea sa, am fost prea nefericit

pentru a m` angaja serios. Eram prea instabil

emo]ional. Totu[i, cu tine este altceva. Dac` nu vrei

s` \ncepi nimic cu mine, spune-o cu toat`

sinceritatea. Oricum, vei putea s` r`mâi aici, sau s`

pleci, cum vei dori.

|i d`du drumul [i continu`:

– E[ti liber`. Nu pretind nimic de la tine. Cu atât

mai r`u dac` n-ai nimic s`-mi oferi. Poate m-am

\n[elat, la Londra.

– |ntr-adev`r, min]i Adrienne.

Cal se \ntoarse spre mas`, pentru a-[i aprinde o

havan`. O clip`, flac`ra brichetei \i lumin` puternic

tr`s`turile. Apoi spuse:

– Am fost cinstit cu tine. Fii sincer`.

– M` dore[ti, dar \n acela[i timp \mi respingi

cariera?

– A[a este, consim]i Cal f`r` s` ezite.

Imediat, ochii Adriennei se umplur` de lacrimi.

178

– Nu fi proast`, \i spuse b`rbatul. |n lumea \n care

evoluezi, oamenii nu dau nici o aten]ie personalit`]ii

tale. Se ata[eaz` doar de aparen]e, de ceea ce

reprezin]i. Probabil ]i-ai dat seama, cu ceilal]i

b`rba]i?

Fuseser` atât de pu]ini...

– Nu, nu m-a frapat asta vreodat`...

– Ai noroc... Dac` am termina cina?

Adrienne se a[ez` din nou, dar \i fu foarte greu s`

mai m`nânce câteva \nghi]ituri de salat` de fructe.

Când terminar`, strânser` masa [i Cal propuse o

plimbare pe plaj`. Când \i c`ut` mâna, Adrienne se

eschiv` inten]ionat [i continu` s` mearg` \n t`cere, la

câ]iva pa[i de el.

– Nu face pe feti]a \mbufnat`, Adrienne.

– Iar tu, nu-]i bate joc de mine. Poate e[ti cel mai

celebru star de rock and roll, dar asta nu-]i d` nici un

drept asupra mea.

– Nu te sup`ra, spuse Cal pe un ton conciliant.

– Foarte bine. S` facem pace, accept` tân`ra

femeie \ntinzând mâna.

179

Cal se opri la câ]iva centimetri \n fa]a ei. Subjugat`

de impresia de putere [i de energie pe care o degaja,

Adrienne nu rezist` mult dorin]ei de a-l atinge.

– Uneori, cuvintele nu ]i se potrivesc, remarc`

b`rbatul, \nl`n]uindu-i degetele cu ale sale.

– Lucrând cu b`rba]ii, cu siguran]` am \nv`]at s`

m` ap`r.

– |n acest caz, nu te condamn.

Se aplec` [i-i s`rut` um`rul gol.

– E[ti atât de frumoas`...

Apoi, punându-i mâinile pe [olduri, o strânse

lâng` trupul s`u [i gura urc` \ncet de-a lungul

gâtului, spre buzele \ntredeschise.

Pe Adrienne o cuprinse o ame]eal`, \n timp ce

toat` fiin]a i se \nfl`c`r` brusc. Trebui s` se aga]e de

umerii lui Cal pentru a nu se cl`tina pe picioare.

S`rutul s`u pasionat, \nfl`c`rat, trezea \n sinea ei

senza]ii a c`ror existen]` nici m`car n-o b`nuia. O

simpl` aventur`! protest` vocea con[tiin]ei sale.

Oricum, incapabil` s` reac]ioneze, se abandon`

complet \ncânt`toarei pl`ceri a clipei.

180

– Dac` nu m-a[ st`pâni, ai fi deja culcat` pe nisip,

murmur` Cal cu o voce schimbat`. De altfel, o

conducea deja spre cas`.

– Nu vreau s` gr`besc lucrurile, relu`. Ar fi p`cat.

{i ea \[i dorea s` savureze \ncet emo]iile care o

cople[eau.

Aceste câteva s`pt`mâni vor r`mâne cu siguran]`

\ntip`rite pentru totdeauna \n memoria sa. Voia s`

p`streze cea mai frumoas` amintire posibil`.

– Puterea dorin]ei mele este aproape de

nesuportat, [opti Cal, ajutând-o s` urce duna de

nisip.

Ajunser` curând pe drumul care \nconjura

locuin]a [i o l`s` \n fa]a u[ii de la patio.

– Noapte bun`, \i spuse, s`rutându-i buzele.

Apoi plec`, f`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze.

Adrienne r`mase câteva secunde \ncremenit`

locului, ascultând zgomotul pa[ilor s`i, apoi se

preg`ti de noapte. Era epuizat`. |n timpul zilei,

fusese gata de dou` ori s` i se ofere \ntru totul lui

Cal. Dar de fiecare dat` ceva \mpiedicase inevitabilul

181

s` se produc`. |n tot cazul, era u[urat` de acest

r`gaz. |i trebuia timp pentru a-[i reveni, pentru a se

gândi. |i spusese adev`rul lui Cal: nu-[i va abandona

niciodat` cariera. Muncise prea dur pentru a ob]ine

acest succes extraordinar. Iar Cal, nu-[i va p`r`si

niciodat` insula sa de vis. Se afla \ntr-un impas.

Alternativa era simpl`: o scurt` aventur`, sau absolut

nimic.

Refuzând o leg`tur` cu el, se \ntorcea \n punctul

\n care se afla \nainte de a-l \ntâlni. Va fi din nou o

c`utare ne\ncetat`, nemul]umire.

Totu[i, o poveste f`r` viitor ar echivala cu acela[i

lucru. Oricum, \i vor r`mâne amintiri minunate. Ar fi

fost timp de câteva s`pt`mâni amanta lui Cal

McQueen.

Se strecur` \ntre cear[afurile albastre [i-[i afund`

capul \n perna moale.

Cât \l dorea....

De fapt, nu avea deloc de ales. Se va arunca, pe

deplin lucid`, \ntr-una dintre acele aventuri care \i

displ`ceau atât de mult.

182

***

A doua zi, \n ciuda unei nop]i agitate, Adrienne se

trezi proasp`t` [i bine dispus`. S`rind imediat jos din

pat, f`cu un du[, \[i sp`l` [i-[i usc` p`rul [i \mbr`c`

un [ort din blugi [i un tricou roz. Apoi se hot`r\ s`

exploreze interiorul casei.

Se \ndrept` spre curtea unde se afla o fântân`. Era

un loc r`coros [i pl`cut, umbrit de superbe plante

tropicale. Dup` ce hoin`ri un timp, ascultând

murmurul lini[titor al apei, merse pân` la piscin`, a

c`rei ap` albastr` str`lucea \n soare.

Cal o precedase acolo.

– Bun`! exclam` el punând un cot pe margine. Vii

s` te scalzi?

– N-am costum de baie, replic` Adrienne cu o

urm` de regret.

– |]i promit s` nu m` uit, o tachin` b`rbatul.

183

– N-am nici o \ncredere \n tine!

– Sper s` nu-]i ofensez pudoarea ie[ind, relu` Cal

mali]ios. Sunt complet gol. Nu te a[teptam atât de

devreme.

– {i Joanna?

– Nu va sosi \nainte de o jum`tate de or`.

– Ei bine... Dac` voi face o cafea \n timp ce te

\mbraci? \i suger` Adrienne.

– De acord.

Cum Cal se urca pe margine, Adrienne se \ntoarse

brusc pentru a se duce la buc`t`rie. Cal i se al`tur`

aproape imediat, \mbr`cat \n bermude [i cu un

prosop pe um`r. Când se aplec` s-o s`rute pe ceaf`,

din p`r \i picur` ap` pe gâtul s`u [i Adrienne

protest`, plângându-se:

– E[ti ud tot!

– Acum [i tu. Miro[i atât de bine...

– Venisem s` fac cafea, Cal.

Dup` gândurile care o fr`mântaser` toat`

noaptea, cea mai mic` scânteie putea s` declan[eze

un acces de pasiune incontrolabil...

184

Cal \i d`du drumul [i f`cu un pas \napoi.

– Foarte bine. Pe curând, pe teras`.

|l jignise... Cu atât mai r`u, \[i spuse Adrienne

sco]ând cafetiera. |i mai trebuia pu]in timp pentru a

se obi[nui cu compania acestui b`rbat, c`ruia \i era

suficient un gest, o privire, pentru a o tulbura.

– Te-ai sup`rat? \l \ntreb` câteva minute mai

târziu, \ntinzându-i o cea[c`.

– Deloc. Nu mai sunt un copil, Adrienne. |]i

\mp`rt`[esc ezit`rile [i nu \ncep o leg`tur` cu cineva

f`r` team`. Nu [tiu ce ai aflat despre Val. N-am avut

o via]` u[oar` cu ea. Nu era fidel`, dar pentru copii,

m` \mp`cam de fiecare dat` când se \ntorcea din

escapadele sale. De atunci, sunt extrem de prudent.

– |]i \n]eleg mai bine furia de ieri, din cauza lui

Lyall.

Cal d`du din cap.

– Rela]iile tale platonice cu el m` mir` mult.

– La \nceput, a \ncercat s` m` seduc`, spuse

Adrienne. Dar aveam doar optsprezece ani [i el,

aproape de dou` ori vârsta mea.

185

N-a insistat. Oricum, nu sunt destul de naiv`

pentru a-l crede complet indiferent.

– {i muzicienii din orchestr`?

– N-am avut niciodat` vreo aventur` cu nici unul

dintre ei. Doi sunt c`s`tori]i; ceilal]i nu mi-au f`cut

niciodat` probleme.

– A[adar, \]i alegi iubi]ii din afara profesiei?

– Când am timp pentru o via]` personal`...

– Sunt gelos pe fiecare dintre ei.

F`cându-[i curaj, Adrienne \[i a[ez` mâinile pe

balustrad`, al`turi de ale lui [i-l s`rut` pe um`r.

– {i eu sunt geloas` pe orice femeie din via]a ta,

murmur`, mirosindu-i parfumul b`rb`tesc.

Cal \ncepu s`-i mângâie tandru p`rul.

– Dac` Joanna n-ar trebui s` soseasc` dintr-o clip`

\n alta, te-a[ iubi chiar aici. D`-mi puterea s` m`

st`pânesc.

Tân`ra femeie se \ndep`rt` tremurând. Când

privirile li se \ntâlnir` din nou, citi \n adâncul ochilor

de culoare \nchis`, o pasiune de nestins.

– Ce vom face ast`zi? \l \ntreb` cu o voce nesigur`.

186

Trebuie s`-mi rezerv pu]in timp pentru a cânta la

chitar`.

– Bine\n]eles. Dup` micul dejun, de exemplu. {i

eu am de lucru, \n birou. Dup`-amiaz`, vom \nota \n

piscin`.

Nu trebuie s` te obose[ti.

***

F`cur` acela[i program [i pentru zilele urm`toare.

Dup` prânz, Cal o duse pe Adrienne s` se plimbe pe

insul`, pe jos sau cu motocicleta.

Soarele [i aerul curat redar` repede vioiciunea [i

puterile tinerei femei, care f`cea din ce \n ce mai

mult exerci]iu fizic.

Cal se str`duia s` se familiarizeze treptat, dar

Adrienne g`sea tot mai greu de suportat tensiunea

dintre ei. Era suficient ca el s-o ating` accidental,

pentru a o cuprinde o ame]eal` de necontrolat, iar

187

zâmbetul din privirea lui Cal trezea \n adâncul inimii

sale o puternic` tulburare, de nest`pânit.

Diminea]a, tân`ra femeie \[i f`cea exerci]iile de

recuperare [i cânta la chitar` \n studio. Cal nu veni

s-o asculte nici m`car o dat` [i nici nu-i puse

\ntreb`ri despre practica sa muzical`.

Se \nchidea cel pu]in dou` ore pe zi \n biroul lui,

pentru a lucra. |n acest timp, Adrienne citea.

Resursele bibliotecii p`reau inepuizabile.

– Cump`r toate c`r]ile recomandate de criticii din

"New York Times", o anun]` gazda sa, când \l \ntreb`

despre uimitoarea sa colec]ie. Etajerele din

apartamentul din New York amenin]` s` se

pr`bu[easc`.

Adrienne izbucni \n râs. Ca de obicei, \[i

petreceau seara pe plaj`, contemplând apusul de

soare care incendia oceanul. Tân`ra femeie a[tepta

mereu cu ner`bdare aceast` clip`. Atunci discutau

f`r` rezerve sau re]ineri, descoperindu-[i o mul]ime

de idei \n comun. Practic, \mp`rt`[eau aceea[i

filozofie a existen]ei. Totu[i, uneori Cal d`dea

188

impresia c` nu se dezv`luia complet. {i \n acea sear`,

p`rea foarte distrat.

– E[ti foarte t`cut, observ` Adrienne.

– Iart`-m`, m` gândeam.

– La ce?

– La noi.

Dup` o scurt` pauz`, ad`ug` zâmbind:

– Rezist`m din toate puterile, nu-i a[a?

Cum ea d`du afirmativ din cap, continu` luând-o

de umeri:

– |mi placi atât de mult... Te doresc nebune[te.

Puse st`pânire cu autoritate pe gura sa, \n timp c`

mâinile \i ridicar` tricoul, pentru a-i mângâia pielea

m`t`soas`. Se rostogolir` pe nisip, cu picioarele

\nl`n]uite. Frisoane de nest`pânit o str`b`tur` pe

Adrienne pe spate [i se arcui lâng` Cal, sco]ând un

geam`t de pl`cere.

– {tiu, [opti b`rbatul. Simt exact acela[i lucru.

Totu[i, refuzând s` cedeze pasiunii, se \ndep`rt`

[i se \ntinse pe spate.

Adrienne \ncepu s` contemple trist` stelele.

189

Se sim]ea neglijat`, p`r`sit`, [i un val de

ranchiun` o cople[i.

– La[ule, murmur` brusc.

Cal \[i st`pâni o exclama]ie ironic`.

– {tii \ntr-adev`r \n ce te vâri? Este teribil s` fii

respins de cineva pe care-l iube[ti, Adrienne. Nu

vreau s` tr`iesc din nou asta cu tine.

– }i-e team` s` nu suferi? \l \ntreb` cu un nod \n

gât.

– Da.

– Ar trebui s` ai mai mult` \ncredere \n mine, \i

declar` tân`ra femeie cu r`ceal`. |n tot cazul, nu-]i

voi putea oferi nimic mai mult niciodat`.

Se ridic` [i-l privi \n timp ce-[i punea ordine \n

]inut`. Trupul energic, debordând de for]` [i

vitalitate, avea puterea de a o emo]iona intens.

|nainte de a ceda, Adrienne se \ntoarse [i se duse \n

cas`. Cum \i era imposibil s` doarm`, se \nchise \n

studio cu chitara sa.

Când termin` de cântat, degetele o dureau [i o

cuprinsese triste]ea. Nu [tia dac` se \ntorsese Cal,

190

dar nici nu dorea s` afle. Dorea doar s` r`mân`

singur`.

|n camera sa, se dezbr`c` [i f`cu un du[. Apoi

r`mase mult timp culcat`, f`r` s` reu[easc` s`

adoarm`. Pân` acum, imputase \ncetineala

evenimentelor propriei sale hot`râri, dar se \n[elase.

Cal nu trecuse peste e[ecul c`sniciei sale [i peste

durerea pricinuit` de tragicul accident. De ce-[i

imaginase oare lucrurile cu o simplitate

fermec`toare? Cum ar fi suportat ea aceast` povar`?

Nu se mai mira c` nu se angajase vreodat` serios

\ntr-o rela]ie. Totul era mereu mult prea complicat.

Se gândi la Brian [i Jenny, la Lyall [i Patty, chiar la

Pete [i Lori. Oare era [i pentru ei, mereu la fel de

greu? Adrienne oft`, ascunzându-[i fa]a \n pern`. Cât

de mult regreta c`-l \ntâlnise pe Cal McQueen...

Desigur, mai \nainte se sim]ise teribil de singur`. Dar

cel pu]in era liber`.

***

191

A doua zi diminea]`, Adrienne avea o cumplit`

migren`, care refuza s` dispar` chiar dup` o baie \n

piscin`.

Cal era dr`gu] [i amabil, ca de obicei, dar doar la

suprafa]`. Sub calmul aparent, tân`ra femeie b`nuia

o furtun` interioar`.

Dup` prânz, Adrienne se duse s` se a[eze lâng`

fântân` cu o can` \n mân`, dar f`r` s` reu[easc` s`-[i

concentreze aten]ia asupra lecturii.

Avea ochii pierdu]i \n gol când Cal se apropie,

descul].

– }i-ai dori o plimbare cu motocicleta?

Adrienne tres`ri puternic [i era gata s` cad`

prinzând cartea, spre marele amuzament al lui Cal,

care râdea \n hohote.

– Dac` vrei, \i r`spunse când el repet` \ntrebarea.

– Nu este o obliga]ie, remarc` b`rbatul.

– Ideea este acceptabil`.

Sco]ând brusc un lung oftat, Cal renun]` la tonul

hazliu.

– Sincer, \mi pare r`u pentru asear`.

192

Nu m` a[teptam la acel gen de reac]ie din partea

ta.

– M-ai respins.

– Nu. {tii bine c` te doresc. Dar unele obstacole

din via]a ta, ca [i a mea, ar duce cu siguran]` la o

leg`tur` precar` [i de scurt` durat`. Nu vreau s`-]i fac

r`u.

– {i tu? }i-e team` s` nu suferi de asemenea, nu-i

a[a?

– Este adev`rat, accept` Cal.

– Cal, m` \ndurerezi mult mai mult ignorându-m`

permanent, spuse Adrienne. Sunt gata s` accept

toate consecin]ele. Dar vreau s` cunosc dragostea cu

tine.

B`rbatul \i privi p`rul negru frumos [i picioarele

lungi, bronzate. Cât de mult dorea s-o strâng` \n

bra]e... Dorin]a \l \nnebunea.

– Ei bine? \l \ntreb` tân`ra femeie, v`zându-l c`

tace.

|[i adânci ochii alba[tri \n ai s`i, cu o expresie de

sfidare. Joanna o avertizase \nc` din prima zi: poate

193

va trebui s` se lupte s`-[i ating` scopurile. |n tot

cazul, ea nu sem`na cu sculptura din lemn de lâng`

[emineu, care-[i pierduse speran]a de a se al`tura

dragostei sale.

Acceptase invita]ia lui Cal \n deplin` cuno[tin]`

de cauz`.

Rare fuseser` ocaziile din via]a ei \n care d`duse

speriat` \napoi. |n general, lupta pentru a-[i atinge

scopurile.

Dar \nc` nu trebuise s` se lupte niciodat` pentru

a câ[tiga favorurile unui b`rbat. |n orice caz, se va

mul]umi cu ceea ce-i va oferi el. Poate se va

\ndr`gosti? |i apropiau atâtea lucruri... Deocamdat`,

Adrienne refuza s`-[i interpreteze emo]iile drept

dragoste.

Prefera s` a[tepte \ntâlnirea fizic` a celor dou`

fiin]e.

– Ei bine? repet`, provocatoare.

– S` mergem s` ne plimb`m, r`spunse Cal pe un

ton pref`cut dezinvolt. B`rba]ilor le place s` aib`

impresia c` iau ini]iativa.

194

***

Adrienne \l strânse pe Cal de talie, \n timp ce

BMW-ul alerga cu toat` viteza pe drumuri. Se

afundar` \n interior [i se oprir` \ntr-un loc \nc`

necunoscut tinerei femei. Se auzea un zgomot de

ap`, \n spatele perdelei de copaci. Cal \i lu` mâna

pentru a o conduce.

Ajunser` \n fa]a unei cascade superbe, care

cobora stâncile \ntr-un zgomot asurzitor.

– Oh, Cal, este splendid`! exclam` Adrienne,

uimit`.

– Putem face baie acolo, spuse b`rbatul

indicându-i un mic baraj, la ad`postul arborilor.

– N-am costum de baie.

Cal se \ncrunt`.

– Chiar este important?

– Nu.

195

Voia s`-i arate, s` i se d`ruiasc`. Se dezbr`car` \n

grab`. Cal o privi o clip` cu o expresie admirativ`, \n

timp ce ea r`mase \n fa]a sa f`r` s` se mi[te,

hipnotizat` de frumuse]ea trupului s`u b`rb`tesc.

Luând mâna pe care i-o \ntinse Cal, Adrienne \l urm`

[i plonj` \n apa \ncânt`tor de cald`, râzând de pl`cere.

Se stropir` veseli, apoi Cal o \mbr`]i[` pentru a-i

s`ruta cu aviditate buzele. Se lipi imediat de el,

pentru a-i \napoia s`rutul cu aceea[i \nfl`c`rare.

Sim]ind c` alunec` brusc, d`du din bra]e pentru a se

elibera, dar picioarele \i r`maser` \ncurcate printre

cele ale lui Cal.

– Nu-]i fie team`, murmur` acesta cu o voce u[or

gâtuit`.

– Era gata s` m` \nec.

– |n dorin]`, sper.

|i d`du drumul dup` ce o s`rut` \nc` o dat` [i

Adrienne pluti pe spate, contemplând cerul albastru,

printre frunzele copacilor.

Când ajunse la mal [i se c`]`r` pe stâncile cu

mu[chi, Cal i se al`tur` imediat.

196

Atra[i de o for]` irezistibil`, c`zur` unul \n bra]ele

celuilalt. Aruncându-i spre spate p`rul lung, ud, Cal

\ncepu s`-i s`rute fa]a [i gâtul.

– Las`-m` s` te iubesc, \i [opti.

|nchizând pleoapele, tân`ra femeie se pierdu \n

pl`cerea ame]itoare a mângâierilor sale. Cu un

geam`t, \[i afund` degetele \n p`rul de pe ceafa sa,

pentru a-l strânge [i mai mult lâng` trupul ei

\nfierbântat.

B`rbatul \[i plimb` mâna peste spatele s`u, peste

[olduri, peste coapse, \n timp ce gura \[i urma

explorarea senzual`. Ochii alba[tri ai Adriennei

p`reau [i mai lumino[i \n penumbra p`durii

tropicale [i, o clip`, Cal avu impresia c` se pierde \n

adâncimea lor.

Adrienne se sim]ea topindu-se de dorin]`. Un fel

de vârtej o \nghi]i \n \ntregime, \n timp ce o

cuprindea o dulce letargie.

Se culcar` \mpreun` pe mu[chiul primitor.

Prinzându-se cu toat` puterea de umerii lui Cal,

tân`ra femeie \l implora \n t`cere, iar b`rbatul d`du

197

aproape imperceptibil din cap. Apoi gura sa alunec`

spre abdomen, trezindu-i \n trup senza]ii delicioase.

Curând, Adrienne \nchise pleoapele, \n timp ce

strig`te u[oare \i sc`par` de pe buze.

Apoi Cal se \ntinse asupra ei, cu nesfâr[it`

delicate]e. |n jurul lor, nu se auzea decât fo[netul

frunzelor \n briz` [i zgomotul c`derii de ap`. Mirosul

subit al mu[chiului [i al florilor tropicale umplea

n`rile. Când o penetr`, Adrienne sim]i o imens`

bucurie [i o vie recuno[tin]`.

– A[teptam aceast` clip` de mult, morm`i Cal

lâng` buzele sale.

Fur` cuprin[i de acela[i elan [i du[i \ntr-o

\nfl`c`rare [i o pasiune de nedescris.

B`t`ile inimilor li se contopir`, \ntr-un crescendo

asurzitor. Nu mai exista nimic, decât muzica

misterioas`, impalpabil`, care \i unea tainic. |n

culmea extazului, Adrienne strig` numele lui Cal.

Apoi un zâmbet de fericire [i mul]umire i se contur`

pe buzele tremurânde.

198

Capitolul 8

Parfumul vegeta]iei tropicale se \mbina cu

zgomotele naturii pentru a celebra magia acelei clipe

minunate.

– Vorbe[te-mi, murmur` Cal, s`rutând-o pe gât.

Adrienne \l s`rut` pe vârful nasului.

– A fost pur [i simplu extraordinar! declar` cu

pref`cut` siguran]`.

Cal \i adres` un zâmbet mali]ios.

– }i-ai uitat complet timiditatea.

Cum ea ro[i de pl`cere, ad`ug`:

199

– |mi place inocen]a. |mi d` impresia c` am

cucerit ceva.

– Vechile mituri masculine nu sunt pe cale de

dispari]ie, explic` Adrienne rezemându-se \ntr-un

cot, pentru a contempla mai bine tr`s`turile acum

familiare.

Urm` cu vârful degetului conturul fe]ei sale [i se

juc` o clip` cu l`n]i[orul de aur care-i atârna la gât.

– De unde \l ai?

– Mi l-au oferit fiii mei la aniversare.

Dar probabil so]ia sa \l alesese, se gândi tân`ra

femeie, dându-[i seama brusc de pr`pastia care-i

desp`r]ea. Avea atât de pu]in` experien]` \n

compara]ie cu el. Se sim]ea teribil de tân`r` [i naiv`.

– Hei! Nu lua aerul `sta trist, exclam` Cal

atr`gând-o lâng` el [i s`rutând-o. S` ne mai iubim.

Asta \]i va reda voio[ia.

Adrienne puse o mân` [ov`itoare pe bustul s`u

musculos. Atingându-l, o str`b`tu un fior. Va reu[i

oare s` se obi[nuiasc` vreodat` cu el?

– Te impresionez? o ironiz` Cal cu delicate]e.

200

Hot`rât` s` nu-[i piard` demnitatea, strâmb` din

nas, intensificându-[i mângâierile. Imediat, fur`

amândoi \nfl`c`ra]i de aceea[i pasiune.

– S`rut`-m`, \i ordon` blând b`rbatul.

Se supuse tremurând [i se \mbr`]i[ar` cu

aviditate, ca [i când pasiunea pe care o \mp`rt`[iser`

nu reu[ise s`-i lini[teasc`.

Adrienne \nchise ochii, pentru a se concentra mai

bine asupra senza]iilor care \i cople[iser` toat` fiin]a.

I se p`rea c` nu tr`ise decât \n a[teptarea acestei

clipe. Când Cal scoase un strig`t [i o duse spre noi

extazuri, \ncântarea sa fu f`r` margini.

***

Soarele coborâse pe cer când se \ntoarser` acas`.

Joanna le l`sase cina cald` \n cuptor [i Adrienne \[i

aduse o contribu]ie personal` preg`tind o salat` cu

portocale [i migdale.

201

– Este delicioas`, coment` Cal degustând o

\mbuc`tur`.

– |mi place foarte mult s` g`tesc. Din nefericire,

n-am deloc timp s` m` consacru acestor ocupa]ii.

– Dup` toate aparen]ele, modul t`u de via]` nu-]i

prea las` practic timp liber, spuse Cal cu

mali]iozitate.

– |n]eleg perfect la ce faci aluzie. Crede-m`, nu

dorin]a \mi lipse[te, dar duc o existen]` mult prea

trepidant`, replic` revoltat` Adrienne.

B`rbatul \[i puse picioarele goale peste ale sale.

– Mic` neru[inat`! Va trebui s` schimb`m asta.

– Oh, serios? A[adar, nu mai ai inten]ia s` m`

ignori?

Cal lu` un aer poc`it.

– Nu. De altfel, dac` m` pref`ceam c` te neglijez,

era numai pentru c` eram speriat de for]a dorin]ei

mele.

Adrienne \[i aminti exaltarea care-i cuprinsese pe

amândoi. Slav` Domnului, toate inhibi]iile

disp`ruser`. Temerile nu-i mai desp`r]eau.

202

Dup` cin`, Cal o ajut` s` strâng` masa [i s` spele

vasele. P`rea s` se simt` foarte bine \n buc`t`rie.

– |ntotdeauna mi-a pl`cut s` fac treburi casnice, \i

spuse b`rbatul. Asta m-a obligat s` r`mân cu

picioarele pe p`mânt.

– Cu siguran]`, [i eu am nevoie de asta, observ`

Adrienne. Sunt prea cu capul \n nori. Vacan]ele \mi

fac mult bine.

– |n tot cazul, ar`]i mai bine. La sosirea aici, erai

palid` [i mai slab`.

De atunci, ai \nflorit.

Adrienne r`mase \n loc pentru a contempla bustul

musculos al lui Cal [i picioarele lungi. B`rbatul

acesta avea puterea s-o duc` \ntr-un univers pe care

de-abia \ncepuse s`-l exploreze...

– A[adar, \]i plac? exclam` cu insolen]`.

Imediat, \n ochii lui Cal se aprinse flac`ra dorin]ei

[i-i \mbr`]i[` talia pentru a o conduce spre camera

sa.

– Oh, Cal! protest` tân`ra femeie când o \mpinse

f`r` menajamente spre pat.

203

– Nu sunt provocat f`r` urm`ri, glumi b`rbatul,

sc`pând-o repede de haine.

Adrienne capitul` cu pl`cere [i r`spunse cu

pasiune s`rut`rilor sale. Se sim]ea atât de bine cu

el...

Oare cum putuse tr`i f`r` el pân` acum?

Singur`tatea, nemul]umirea, o p`r`siser` \n sfâr[it. O

\ncânt`toare senza]ie de c`ldur` o cuprinse \n timp

ce Cal \i mângâia pielea goal`. Dac` m`car asta ar

putea dura mereu....

Hot`rât` s` nu se gândeasc` la viitor, se strânse

toat` lâng` el, cuprins` de dorin]`.

– Cal, am nevoie de tine.

Se iubir` \ncet, f`r` grab`, cu o nou` \ndr`zneal`,

murmurându-[i cuvinte tandre, \nso]ite de gemete

u[oare de pl`cere.

– Oare de ce am pierdut atâta timp? morm`i Cal.

De ce?

Adrienne scutur` din cap, cu ochii a]inti]i \n ai s`i.

Afundându-[i mâinile \n p`rul lung, negru ca

smoala, b`rbatul \i pecetlui buzele cu un s`rut

204

pasionat, \n timp ce extazul \i ducea spre o fericire

ame]itoare, \nc` neegalat`.

***

Lumina ro[ie a soarelui de apus invad` \nc`perea.

Adrienne se cuib`ri cu ging`[ie lâng` Cal [i-l s`rut`

pe gât.

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` el.

– Oare unde ai fost \n to]i ace[ti ani?

– Probabil te c`utam.

– {i Val?

O s`rut` pe vârful nasului.

– S`-i l`s`m pe ceilal]i. S` vorbim mai degrab`

despre noi.

– Nu, s` ne iubim.

Cum o ploaie de s`rut`ri se ab`tu asupra lui, Cal

gemu râzând.

– Am treisprezece ani mai mult decât tine.

205

N-am s` reu[esc vreodat` s` sus]in ritmul acesta

exagerat.

Adrienne \[i trecu senzual un picior peste al s`u.

– Ba da. Nu vei \ndr`zni totu[i s` m`

decep]ionezi.

Era târziu când adormir`. Totu[i, dorin]a \i trezi

iar \n mijlocul nop]ii [i se iubir` \nc` o dat`, cu o

pasiune la fel de puternic`. Cum se odihneau \n

t`cere al`turi, Cal o \ntreb` \ncet pe Adrienne:

– Oare am s`rutat fiecare centimetru din trupul

t`u, f`r` s` uit nimic?

– Cred c` da, r`spunse tân`ra femeie cu o voce

obosit`. Dar eu, ]i-am \napoiat oare toate

mângâierile?

– F`r` nici o \ndoial`... Acum, trebuie s` dormim,

draga mea.

Cuib`rindu-se lâng` el, Adrienne adormi imediat,

profund.

***

206

Când Adrienne se trezi, soarele invadase

\nc`perea. Auzind-o pe Joanna mergând de colo-colo

prin cas`, sim]i brusc o jen` absurd` [i hot`r\ s` se

ridice din pat. Dar o mân` o re]inu cu fermitate.

– Unde pleci?

– Joanna este aici, replic` ea jalnic.

– {i ce? Rela]iile noastre n-au nimic secret.

– Este adev`rat... Dar doresc totu[i s` m` ridic.

– S` mergem s` facem un du[, suger` el

\ntinzându-se. De mult nu m-am mai sim]it atât de

bine...

Se s`punir` reciproc, mirându-se amândoi c` se

g`seau atât de frumo[i. Brusc, pe negândite, Cal o

strânse cu voluptate lâng` el, [optindu-i la ureche:

– M` mir eu \nsumi de for]a dorin]ei care m`

\ndeamn` spre tine, f`r` \ncetare.

***

207

O jum`tate de or` mai târziu, Adrienne se duse \n

camera sa pentru a \mbr`ca haine curate [i a-[i usca

p`rul. |ncepu s` fredoneze vesel`. Se sim]ea atât de

\ndr`gostit`, \ncât nu-[i g`sea locul [i deja murea de

ner`bdare s` i se al`ture lui Cal. Ce fericire c`-l

\ntâlnise! Dar oare cât timp va dura aceast` poveste?

Se str`dui s`-[i alunge aceste gânduri din minte.

Trebuia s` tr`iasc` prezentul, f`r` s` se gândeasc` la

viitor.

Totu[i aceast` \ntrebare o fr`mânta [i dispozi]ia i

se schimb` \ncet-\ncet. |n câteva s`pt`mâni, va p`r`si

aceast` insul` de vis pentru a-[i reg`si via]a

trepidant` din Manhattan [i din lumea rock and

rollului. |n acest univers nu va mai fi loc pentru Cal.

De altfel, nu va accepta niciodat` s-o urmeze acolo.

Cariera sa nu-l interesa, o prevenise. N-ar fi trebuit

s`-l iubeasc` niciodat`....

Totu[i, cum ar fi putut refuza aceast` veritabil`

bijuterie, acest diamant rar, care str`lucea \n mii de

sclipiri? Muzica \i era indispensabil`, dar nu mai mult

decât Cal.

208

Opri furioas` usc`torul de p`r. Avea nevoie de Cal

pentru a-[i umple singur`tatea, dar \i p`rea imposibil

s` renun]e la satisfac]iile pe care i le oferea munca sa.

|[i examin` imaginea din oglind`. De acum,

trupul s`u nu va mai fi niciodat` acela[i. P`r`si

\nc`perea cu un bomb`nit de frustrare.

Cal o a[tepta pe teras`, degustându-[i cafeaua.

Hot`rât` s` se comporte normal, f`r` s`-[i tr`deze

temerile, \l s`rut` pe ceaf`.

– Z`resc un fir de p`r alb.

Cal izbucni \n râs.

– Probabil l-am c`p`tat \n timpul acestei nop]i

nebune.

La vederea micului dejun servit pe mas`, \l

\ntreb`:

– Joanna ]i-a spus ceva?

– Nu. S-a mul]umit s`-mi fac` doar cu ochiul,

\nainte de a disp`rea discret.

Adrienne \ncepu s` ron]`ie o felie de pâine

pr`jit`. O mul]ime de \ntreb`ri \i veneau pe buze.

"Oare ce se va \ntâmpla acum, Cal?

209

Când voi pleca, te voi pierde, nu-i a[a?"

|n fa]a minei sale preocupate, Cal ridic` o

sprâncean`.

– Oare te gânde[ti deja la urmarea micului nostru

joc?

– Chiar este un joc, Cal? \l \ntreb` Adrienne pe un

ton t`ios, punându-[i pâinea pr`jit` pe farfurie.

– Nu, o [tii. {i amândoi cunoa[tem perfect

consecin]ele.

– |n afar` de faptul dac` abdic [i m` supun ca o

femeie inactiv` [i ascult`toare.

Cal \ncepu s` râd`.

– Asta m-ar surprinde foarte mult din partea ta!

Adrienne, profit` de fiecare minut, de fiecare or`, de

fiecare zi care trece, f`r` s` te gânde[ti la viitor. Nu-]i

pot oferi nimic mai mult.

Tân`ra femeie \i cercet` cu aten]ie tr`s`turile.

– {i eu, oare ce s`-]i dau?

– Pl`cere, mul]umesc. |n plus, m` aju]i s`-mi uit

singur`tatea. Adrienne se ridic` atât de brusc, \ncât

scaunul c`zu pe jos.

210

– Te folose[ti de mine pentru a-]i domoli durerea,

pentru a-]i alunga triste]ea, atâta tot.

– N-am vrut s` spun asta, replic` b`rbatul,

ridicându-se \n picioare.

– Te exprimi foarte limpede \ntotdeauna, Cal

McQueen. M` folose[ti, am sesizat bine. {i când nu

vei mai avea nevoie de mine pentru a lupta \mpotriva

fantasmelor trecutului, m` vei respinge.

– Adrienne, te \n[eli, o \ntrerupse b`rbatul. Am

exorcizat de mult ace[ti demoni vechi.

– Mincinosule! Dac` acesta era adev`rul, n-ai fi

renun]at complet la muzic`. Dar pun pariu c` n-ai

nici m`car curajul s` p`trunzi \ntr-un studio de

\nregistrare.

– Probabil ai dreptate.

Reac]ia nea[teptat` a lui Cal o descump`ni pe

Adrienne [i-i calm` imediat mânia. Nu se putea certa

cu un b`rbat trist, care se [tia \nvins...

– |mi pare r`u, spuse tân`ra femeie plecând

capul. N-ar fi trebuit s` fac observa]ii atât de

r`ut`cioase. Ai motivele tale.

211

Ridicându-se, citi pe tr`s`turile lui Cal aceea[i

expresie pe care o observase de mai multe ori la

Londra: \[i ascundea cu greu melancolia \n spatele

unui biet zâmbet for]at.

– S` ne prefacem a[adar c` nu suferim, \ncheie

Adrienne.

Cal ridic` din umeri.

– |mi pare r`u c` n-am nimic mai mult s`-]i ofer.

Dar dac` dore[ti, te pot duce la plaj`.

Cum nu folosea la nimic s` continue aceast`

discu]ie, tân`ra femeie accept` cu amabilitate aceast`

idee.

– Acest proiect mi se pare pe deplin acceptabil, pe

un soare atât de str`lucitor.

***

Zilele trecur` ca \ntr-un vis. Dup` \ncânt`toare

nop]i de dragoste, Adrienne [i Cal \[i petreceau

212

timpul sc`ldându-se \n ocean sau \n piscin`, sau

bronzându-se pe plaj`. Uneori plecau s` se plimbe cu

motocicleta sau cu bicicleta pe c`r`rile insulei. Când

\[i doreau mai mult` lini[te, citeau, sau Adrienne

cânta la chitar` \n studio, \n timp ce Cal lucra \n

birou.

Cal nu-[i manifestase niciodat` dorin]a de a

asculta muzica Adriennei [i asta o jignea [i o sup`ra

pu]in. |n tot cazul, \i \n]elegea rezervele. Se str`duia

s` p`streze distan]a, din team` de a nu deveni prea

dependent... Tân`ra femeie spera c`-i alinase

triste]ea, [tiind totu[i c` nu va uita vreodat` complet

tragedia vie]ii sale.

|n ciuda atmosferei idilice din sejurul s`u,

Adrienne era din ce \n ce mai pu]in lini[tit` [i sigur`.

Oare ce se va \ntâmpla dup` plecarea sa? Probabil nu

se vor mai vedea timp de luni de zile. Scurta lor

aventur` va fi repede dat` uit`rii.

|[i interzicea s` se gândeasc` la c`s`torie, sau

chiar s` viseze la dragoste. |nsu[i Cal nu rostise

vreodat` aceste cuvinte. Poate avea pur [i simplu

213

inten]ia s` se despart` \n ziua \n care Adrienne va

pleca.

|ncercarea desp`r]irii se apropia tot mai mult.

Adrienne \[i revenise complet dup` accident. Cu

bronzul s`u auriu [i formele mai rotunde, respira

s`n`tate [i degaja o senzualitate pe care nu o avusese

mai \nainte. Nu b`nuise niciodat` cât de pl`cut era s`

se trezeasc` \n fiecare diminea]` lâng` un b`rbat, s`

\mpart` cu el pl`cerile unei vie]i simple, plin` de o

bucurie curat` [i fireasc`. Joanna le g`tea uneori, dar

\n cea mai mare parte a timpului \i l`sa singuri, cu

discre]ie, pentru a nu le tulbura acea minunat`

perioad` de descoperire. Adrienne percepu o

anumit` schimbare la Cal. Era mult mai destins [i mai

senin. Amândoi savurau cu \ncântare ofranda acelei

fericiri fragile.

|ntr-o diminea]`, la micul dejun, Cal o \ntreb`:

– }i-ar pl`cea s` mergi la pescuit cu John [i cu

Joanna?

– Cu vaporul?

– Desigur. Va fi foarte amuzant, vei vedea.

214

{i ne va face bine s` avem pu]in` companie.

|narma]i cu prosoape [i costume de baie, se

gr`bir` s` li se al`ture lui John [i Joannei \nainte de

ora plec`rii. Tân`ra femeie preg`tise un picnic [i

tocmai \l aranja \n cabin`.

– Bun venit la bord! exclam` vesel`.

Fu o zi minunat`. Dup` ce aruncar` ancora

\ntr-un mic golf \ncânt`tor, se sc`ldar` to]i patru [i

f`cur` plonj`ri pentru a observa splendorile fundului

oceanului, populat cu pe[ti exotici [i corali. Joanna

adusese un adev`rat festin din pui, pe[te [i salat`.

Din fericire, deoarece nu mu[c` nimic.

John \[i petrecu timpul b`tând toba cu vârful

degetelor pe marginea de la coc`, \n loc s`-[i

concentreze aten]ia asupra dopului care plutea la

suprafa]`.

– Hei, Reith! exclam` Cal. Dac` am conta doar pe

pe[te pentru a ne hr`ni, ar trebui s` caut pe altcineva

pentru a te \nlocui.

John zâmbi, \n timp ce so]ia sa \i arunc` o privire

afectuoas`.

215

– |i lipse[te bateria. |ntr-o sear`, ar trebui s`

improviz`m un mic concert, to]i patru, spuse Joanna

pândindu-le reac]iile.

– Ar fi foarte distractiv, \ncuviin]` John. Asta ]i-ar

permite s`-]i testezi coardele vocale, Jo.

– Adrienne [i cu mine vom face un duet, suger`

Joanna râzând.

– Cân]i? o \ntreb` Adrienne.

– Evident. Am fost ani de zile corist`.

Cum Cal r`mase t`cut, Adrienne se \ntoarse spre

el.

– Ce crezi despre asta?

– Ideea nu m` atrage deloc.

– Cal! protest` Joanna, cu o sinceritate brutal`,

care o surprinse pe Adrienne. Nu po]i s` \ncetezi s`

tr`ie[ti la nesfâr[it, din cauza lui Val. Acum, e[ti cu

Adrienne. Dar el se \nc`p`]ân`.

– Nu m` intereseaz`.

– Jo are dreptate, interveni John. }i-ar face bine.

De altfel, cu Adrienne, vei fi obligat s` te adânce[ti

din nou \n aceast` lume.

216

– Nu, r`spunse Cal cu fermitate. {i am avut grij`

s-o previn.

Jo se ridic`, aruncând o privire discret` \n direc]ia

Adriennei, care o urm` \n`untru cu resturile de

mâncare.

– Nu merit` osteneala s` insi[ti, declar`

cânt`rea]a ajutând-o pe Joanna s` prepare cafeaua. |i

folosesc studioul \n fiecare zi de când am sosit [i n-a

ar`tat cel mai mic interes.

– Ei bine, a gre[it! exclam` Joanna, iritat`. Teribila

tragedie care i-a luat pe Val [i pe copii merit` toat`

simpatia [i compasiunea. Am fost tulbura]i de aceast`

dram`. Dar el te-a invitat pe aceast` insul`. Este

prima femeie care a stat aici cu el. |i placi foarte mult,

Adrienne. Din nefericire, prejudec`]ile sale stupide [i

teama sa distruge totul.

– Poate nu ]ine destul la mine, suger` \ncet

Adrienne.

– Oh, ba da. Cal este hipersensibil. {i-a tr`it ora sa

de glorie, când succesul i-a sucit capul. Toate femeile

\i c`deau la picioare, dar asta nu-i aducea nici o

217

satisfac]ie. Când a \ntâlnit-o pe Val, a r`mas cu ea, \n

ciuda tuturor infidelit`]ilor sale. Are nevoie de o

rela]ie stabil`, durabil`. Este un b`rbat extraordinar,

Adrienne; nu vei g`si niciodat` ceva mai bun. Dar

pari atât de vulnerabil`...

Adrienne schi]` un zâmbet slab.

– |l iubesc, ar fi trebuit s`-]i dai seama. Dar am de

asemenea munca mea, care m` acapareaz` complet.

M` aflu \n fa]a unei alegeri.

– {tiu cât de greu este s` \ntre]ii ni[te rela]ii

durabile \n aceast` meserie. John [i cu mine am dus

o via]` de nomazi. Suntem foarte uni]i, dar dragostea

noastr` n-a fost niciodat` atât de tare ca aici, când

ne-am instalat pe aceast` insul` singuri, \nainte de

sosirea definitiv` a lui Cal. Trebuie cânt`rite bine

toate elementele jocului.

– Nu-mi voi abandona niciodat` cariera, declar`

Adrienne.

– Cal n-ar pretinde niciodat` un asemenea

sacrificiu. Ar fi de preferat s` se \ntoarc` el \n

universul pe care-l iube[te atât de mult.

218

Pentru voi doi, ar fi o solu]ie ideal`.

Adrienne oft`.

– Va trebui ca el s` ia aceast` decizie. Atât de rar

pe po]i angaja cu certitudine. Din nefericire,

cuplurile ca tine [i John sunt foarte rare.

Joanna scutur` din cap.

– N-a fost \ntotdeauna a[a. Am fost c`s`torit`

\nainte s`-l \ntâlnesc pe John. Am o fat` de

[aptesprezece ani. Tr`ie[te cu tat`l ei \n Anglia,

exceptând când este la pension. }i-am spus, la

\nceput John nu-mi d`dea aten]ie. Succesul sucise

capul tuturor muzicienilor din McQueen, care

mergeau din cucerire \n cucerire, \ntr-un fel de be]ie

de necontrolat. Când s-a \ndr`gostit \n sfâr[it de

mine, ne-am c`s`torit. Voiam copii. Din nefericire,

n-am putut avea. John este steril. Aceast` descoperire

l-a distrus, Adrienne. John este o fiin]` foarte

sensibil` [i dr`gu]`, dar [i extrem de mândr` de

virilitatea sa. |n ceea ce m` prive[te, nu m-am

\ntristat peste m`sur`. Eram deja atât de fericit` c`

eram cu el. Am dep`[it \mpreun` aceast` \ncercare.

219

Nimic nu este vreodat` cunoscut dinainte. Trebuie s`

te adaptezi permanent, s` faci compromisuri,

concesii.

Adrienne d`du din cap.

– |mi voi aminti asta.

– Nu caut s`-]i fac moral`; doar s`-]i transmit ce

am \nv`]at eu.

– Apreciez mult acest semn de prietenie.

Luând tava, Adrienne ad`ug`:

– Acum, dac` am duce cafeaua afar`?

Când urcar` din nou pe punte, cei doi b`rba]i

p`reau absorbi]i \n gândurile lor, supraveghindu-[i

undi]ele.

Nimeni nu mai vorbi despre muzic`, dar Cal

r`mase distant, preocupat, tot restul

dup`-amiezii.

Dup` ce ajunser` pe uscat, Cal [i Adrienne \[i

luar` f`r` \ntârziere motocicleta, pentru a se

\ntoarce. |n timpul drumului, tân`ra femeie se gândi

la sfaturile Joannei [i decise s` for]eze m`surile de

ap`rare ale lui Cal.

220

– De ce nu vrei s` organizezi un mic concert cu

John [i Joanna? \l \ntreb` când p`trunser` \n cas`. Ar

fi foarte distractiv.

– S` nu mai vorbim despre asta, r`spunse Cal

t`ios.

– Vreau s` discut`m, insist` cu hot`râre tân`ra

femeie. So]ia [i copiii t`i au murit pe [osea,

\nso]indu-te \n turneu. Fie. Este \ngrozitor, Cal, sunt

de acord.

Dar nu este un motiv pentru a pierde definitiv

contactul cu muzica.

– Adrienne, nu te ocupa de asta. Aceast`

problem` nu te prive[te.

– Ba da! protest` ea energic. Sunt aici, cu tine;

\mp`r]im nop]ile.

– Asta nu-]i d` dreptul s`-mi conduci via]a,

declar` Cal \ndep`rtându-se repede.

Adrienne ie[i pe teras` [i cobor\ treptele care

duceau spre plaj`. Dup` ce parcurse câ]iva zeci de

metri, se l`s` jos pe nisip [i-[i afund` fa]a \n mâini.

Câte evenimente se \ntâmplaser` de la revelion!

221

Acum, via]a sa i se p`rea \n mod complicat legat` de

cea a lui Cal McQueen.

– Sincer, \mi pare r`u.

La sunetul acelei voci frumoase de bas, Adrienne

\n`l]` capul. Cal st`tea \n fa]a sa, \n lumina alb` a

lunii.

– De ce? \ntreb` tân`ra femeie.

– Regret c` ]i-am f`cut r`u. Ai dreptul s`-mi

cuno[ti sentimentele.

– Care sunt, Cal?

– Ador muzica, o [tii. Scriu poeme [i melodii \nc`

din copil`rie. La [aptesprezece ani, John [i cu mine

am plecat la New York, cu chitarele. Cântam

oarecum \n stilul Simon [i Garfunkel. Apoi, cu al]i

muzicieni, am format McQueen. S-a ocupat de noi un

impresar. Am \nregistrat discuri, am semnat

contracte... Asta a continuat zece ani, \ntr-un fel de

frenezie. Incapabil s` suporte acest ritm de via]`,

John s-a oprit. Când a avut loc accidentul, eram

epuizat. Duceam aceast` via]` trepidant` de prea

mult timp. Aveam nevoie de odihn`.

222

– Dar de ce ]ii s` stai la distan]` de muzic`?

– Pentru c` am \nv`]at s` m` lipsesc de ea,

r`spunse simplu Cal. |mi place calmul [i lini[tea

acestei insule. Este un adev`rat paradis.

Adrienne se ridic` pentru a-l urma spre malul

apei.

– Nimeni nu ]i-a cerut s` p`r`se[ti acest loc.

Voiam doar s` cânt`m. S` ne distr`m pu]in.

– Asta mi-ar da foarte repede dorin]a s-o iau de la

\nceput, Adrienne, m`rturisi b`rbatul. Uneori,

aceast` lume \mi lipse[te teribil.

– Ei bine, \ncearc` m`car, Cal. Doar cu mine, f`r`

ceilal]i. Vino s` m` ascul]i \n studio.

|[i puse mâna pe bra]ul s`u, dar el o \ndep`rt`.

– A[ fi atât de fericit`! insist` Adrienne, f`r` s` se

lase descurajat`. {i tu la fel. De ce s` nu \mp`r]im

amândoi ceva la care ]inem atât de mult? Gânde[te-te

la asta, te rog.

– Poate....

Adrienne nu \ndr`zni s` insiste mai mult asupra

subiectului. Pentru \nceput, progresase deja foarte

223

mult... Cal \[i \n`bu[ise durerea [i suferin]a \n

adâncul s`u. Ar fi vrut s`-l vindece definitiv.

Când cânta la chitar`, Adrienne \ncepu s` lase

deschis` u[a studioului, \n speran]a s`-l atrag` pe Cal

\n curs`. |ntr-o zi, \mprumut` una din chitarele sale

electrice. Dup` ce o acordase, compuse o melodie

nou` [i cuvintele \i venir` spontan \n minte. Le not`

rapid, cântând ultimele note. Era un cântec de

dragoste, prima sa compozi]ie dup` accident. |l

intitul` pur [i simplu "Cântec de dragoste", pentru c`

vorbea despre sentimentele sale pentru Cal.

Tocmai \l repeta, aducând ici [i colo câteva

modific`ri, când Cal ap`ru brusc \n u[`.

– Bun` ziua! exclam` Adrienne cu pref`cut`

dezinvoltur`. Tocmai am scris un cântec. Dore[ti s`-l

ascul]i?

– De ce nu?

Cal \nchise u[a dup` el [i se rezem` de perete, cu

bra]ele \ncruci[ate. Adrienne se sim]i mai \ntâi timid`

[i nesigur`. Talentul lui Cal o impresion` mult. Dar,

treptat, c`p`t` siguran]` [i-[i interpret` cântecul cu o

224

emo]ie impresionant`. Cal era vizibil foarte

admirativ.

– |mi place enorm, declar` \n sfâr[it, cu evident`

tulburare.

Adrienne continu` cu câteva acorduri.

– Am impresia c`-i lipse[te o voce masculin`

pentru acompaniament. Evident, am c`p`tat acest

vechi obicei din cauza lui Brian.

– Este oare o invita]ie? o \ntreb` b`rbatul.

– Numai dac` dore[ti, replic` Adrienne ]inându-[i

respira]ia

Nehot`rât, Cal p`ru aproape gata s` fug`. Apoi

reu[i s` se st`pâneasc` [i desprinse o chitar` argintie

ag`]at` de perete.

– Trebuie cu siguran]` acordat`. Iar eu sunt

probabil anchilozat.

M` voi face de ru[ine.

Adrienne \l observ` f`r` s` spun` o vorb`, pu]in

speriat`. Câteva minute mai târziu, cu partitura \n

fa]a ochilor, Cal \ncepu s` cânte la chitar` [i cu

vocea.

225

– Ar trebui un acord suplimentar aici, declar`

brusc. Ce crezi?

Cântecul Adriennei se transforma u[or sub

degetele sale [i devenea mai ritmat, dar [i mai trist \n

acela[i timp. La sfâr[it, un frison u[or str`b`tu

spatele tinerei femei.

– }i-ai p`strat talentul intact. De ce nu te-ai

\ntoarce la New York cu mine?

Cal o cercet` \ndelung.

– Este o propunere de afaceri, sau ai doar nevoie

de compania mea?

Tân`ra femeie ridic` din umeri.

– Nu [tiu.

– Ei bine, va trebui s` te gânde[ti la asta. Haide,

s`-l cânt`m \mpreun`, \nainte de a-l \nregistra.

Apoi ascultar` banda. Vocile \[i r`spundeau ca un

ecou, \n timp ce evocau triste]ea unei desp`r]iri

iminente.

– Ai inten]ia s` incluzi aceast` compozi]ie \ntr-un

viitor album? \ntreb` Cal, rupând primul t`cerea.

– Nu [tiu.

226

Ar fi atât de diferit, f`r` Cal... Brian avea talent,

dar vocea sa nu avea profunzimea celei a lui Cal.

– Ar face un excelent patruzeci [i cinci de tura]ii,

\i suger`.

Sunt gata s`-]i propun un contract. }i-am vorbit

de casa mea de discuri, nu-i a[a?

Adrienne se str`dui s`-[i st`pâneasc` tulburarea.

– Va trebui s` discu]i cu Lyall, \i spuse. Ne

gândeam chiar s` creem o firm` a noastr`.

– M` voi gândi la asta. S` continu`m s` lucr`m

pu]in.

Deschise o map` plin` cu poeme, toate de o

triste]e sfâ[ietoare. |[i d`dea sufletul \n vileag. Unul

dintre ele, dup` toate aparen]ele foarte recent,

vorbea despre un b`rbat pierdut \ntr-un pustiu de

singur`tate, mergând ne\ncetat \n c`utarea soarelui;

\l g`sea \n cele din urm`, dar [tiind c`-l va pierde

curând, inevitabil.

Ochii Adriennei se umplur` de lacrimi. Oare \l

scrisese gândindu-se la ea?

– Acesta? \i suger` tân`ra femeie.

227

Cal privi cântecul, apoi contempl` \ndelung

tr`s`turile tinerei femei. Poemul \i era dedicat.

B`nuia asta, intuitiv.

– De acord. De ce nu?

Câteva ore mai târziu, muzica era compus` [i

cântecul \nregistrat. |ncântarea lui Cal sporea rapid.

Vocile li se armonizau extrem de bine; rezultatul era

uluitor.

Cum erau amândoi obosi]i [i \nfometa]i, Cal

propuse s` se duc` s` preg`teasc` ceva de mâncare [i

Adrienne \ntârzie pentru a se aranja pu]in. Dar

profit` de aceste câteva clipe, pentru a asculta din

nou, neobosit`, \nregistr`rile. Nu-[i credea urechilor.

Adrienne Tambrey [i Cal McQueen, \mpreun`!

Dup` cin`, plimbându-se pe plaj`, tân`ra femeie \i

mul]umi c`-[i uitase prejudec`]ile [i temerile pentru

a lucra cu el.

– Mi-a pl`cut mult, admise Cal. Pân` la urm` nu

s-a declan[at nici o reac]ie dureroas`, dar nu sunt

sigur c` vreau s` dau \n vileag publicului aceast`

munc`.

228

– A fost minunat, \l asigur` Adrienne.

– Poate ar trebui s` invit câ]iva dintre prietenii

mei...

N-am mai v`zut pe nimeni de mult timp [i asta \]i

va aduce o mic` schimbare fa]` de compania mea.

– Dac` vrei.

Cal o lu` \n bra]e [i tân`ra femeie \[i afund` fa]a

\n um`rul s`u, pentru a-i mirosi parfumul de mosc

pe care-l degaja pielea lui.

Apoi, Cal \i descheie bluza albastr`, marcând

fiecare din gesturile sale cu s`rut`ri tandre [i arunc`

ve[mântul pe nisip.

– Ar trebui s` scriu un cântec despre tine, declar`

b`rbatul contemplând-o cu o privire \nfl`c`rat`.

Doresc s` vorbesc despre incredibila ta frumuse]e.

Adrienne \ntinse mâna pentru a \ndep`rta cele

dou` p`r]i ale c`m`[ii [i a-i mângâia bustul

musculos.

|ncet, cu nesfâr[it` delicate]e, terminar` s` se

dezbrace, apoi r`maser` o clip` nemi[ca]i unul \n

fa]a celuilalt.

229

Câteva secunde mai târziu, f`r` m`car s` [tie cum,

erau culca]i pe plaj`.

Se iubir` f`r` grab`, cu o pasiune [i o tandre]e

mereu nou`. |n acea noapte, un fel de urgen]` se

\mbina cu dorin]a. Ritmul muzicii lor p`rea c` le

contaminase trupurile. |n culmea pl`cerii, acela[i

strig`t, lansat pe o singur` not`, le sc`p` de pe buze.

230

Capitolul 9

John p`r`si insula pentru dou` zile [i se \ntoarse

cu un avion plin de vizitatori. Erau acolo, un b`rbat

cu o statur` uria[` [i cu p`rul zbârlit, Bob Tomlinson

[i so]ia sa, Marianne.

– Bob a fost organizatorul turneelor noastre, \i

explic` Adriennei, Cal. Acum lucreaz` \n biroul meu

din New York, cu Marianne.

– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, le spuse Adrienne

strângându-le cu c`ldur` mâinile.

– {i noi, r`spunse Marianne.

231

Ne place la nebunie muzica ta.

Alt invitat era un star celebru al rock and rollului,

Ross Denton. |nalt [i suplu, cu fa]a scofâlcit`, avea

p`rul blond, cu [uvi]e decolorate [i purta blugi negri

foarte strân[i, asorta]i cu un tricou ro[u pe care se

etala inscrip]ia "Ross Denton", cu litere aurii.

Cântase la sintetizor [i la pian cu McQueen, \nainte

de a-[i crea propriul grup. Excelent muzician, Ross

Denton avea o voce puternic` [i o extraordinar`

prezen]` pe scen`. Adrienne \i admira munc`.

Cal [i Ross p`rur` foarte ferici]i s` se revad`.

– Pari \n plin` form`, McQueen! exclam` Ross

râzând. Poate mi-a[ lua [i eu o vacan]` mare, dac` a[

fi sigur c` ob]in acela[i rezultat. |n plus, ai norocul

s-o prime[ti la tine pe Adrienne Tambrey!

|ntorcându-se spre tân`ra femeie, ad`ug`:

– Voiam de mult s` te cunosc. |mi plac mult

cântecele tale.

Cum Cal \[i trecu posesiv un bra] \n jurul

umerilor Adriennei, Ross ad`ug` zâmbind:

– Nu te \ngrijora, Cal. Nu voi \ncerca s` ]i-o fur.

232

N-am jucat niciodat` cu tine acest mic joc.

Adrienne avu subit impresia c` f`cea aluzie la

Valerie. Expresia lui Ross devenise brusc foarte

serioas`. Desigur, tân`ra femeie [tia pu]ine lucruri

despre so]ia lui Cal, dar dup` toate aparen]ele,

avusese moravuri foarte u[uratice [i-[i \n[elase foarte

des so]ul.

Evident, Bob [i Marianne mai veniser` pe insul`.

Se instalar` \n camera verde [i se sim]eau perfect \n

largul lor \n cas`. |n acela[i timp, Ross, nu cuno[tea

\nc` locul de retragere al lui Cal [i nu \nceta cu

elogiile.

|n picioare pe teras`, se extazia asupra peisajului,

apoi o \ntreb` pe Adrienne:

– Oare n-ai avut un accident?

– Ba da, venind de la aeroportul Kennedy. Am

avut \ncheietura mâinii fracturat` [i mi-a fost

imposibil s` cânt la chitar`.

– Unde l-ai \ntâlnit pe McQueen?

– La Londra. Grupul Radar era \n turneu \n Anglia,

iar Cal se afla acolo pentru afaceri.

233

– Tipul `sta are un tupeu \ngrozitor! Se \ngroap`

\ntr-un col] uitat de lume aproape f`r` s` dea vreo

veste, dar apare din nou la momentul potrivit pentru

a cuceri [i a acapara cele mai frumoase femei.

– Nu s-a \ntâmplat deloc a[a, declar` Cal

\ntinzându-i un pahar. Dup` accident, Adrienne avea

nevoie de odihn`.

– Pare complet ref`cut`.

– Practic, este gata s`-[i reia cariera.

Ochii lui Cal \i \ntâlnir` pe ai Adriennei \n acea

clip` [i se privir` atent câteva clipe, cu o expresie

solemn`. Lumea exterioar` nu va [ti niciodat` nimic

din durerea care \i sfâ[ia \n tain`, la perspectiva

desp`r]irii inevitabile.

***

Acea zi c`p`t` un aer de s`rb`toare. John [i

Joanna fur` invita]i s` se al`ture micului grup.

234

Cal era perfect \n largul lui [i destins cu prietenii

[i \n special cu Bob Tomlinson, care evident \i inspira

un profund respect.

|notar` \n piscin`, jucar` volei pe plaj` [i se

bronzar` la soare discutând despre orice, de la

politic` [i pân` la spectacol, la \ntâmplare. Totu[i, de

fiecare dat` când se aborda subiectul muzic`, gazda

devenea complet t`cut`.

– Pentru viitorul meu album, m` gândesc s`

renun] la chitar` \n favoarea sintetizorului, declar`

Ross. Ce crezi despre asta, Cal?

– E[ti singurul judec`tor.

– Nout`]ile tehnice moderne deschid posibilit`]i

extraordinare, relu` Ross.

Dar \n fa]a atitudinii \nchise a lui Cal, se

\ntrerupse brusc [i vorbi despre altceva.

Cina avu loc pe teras` [i se prelungi târziu \n

noapte. Dup` mas`, Marianne [i Adrienne o ajutar`

pe Joanna s` strâng` masa.

– M-am ars pe umeri, se lament` Marianne. Chiar

n-am noroc. Am pielea fragil`.

235

Mi-ar pl`cea atât de mult s` fiu bronzat` ca voi

dou`.

– Pentru asta, ar trebui s` tr`ie[ti \n permanen]`

\n aer liber, declar` Joanna, umplând ma[ina de

sp`lat vase.

– Sau s` ai pielea mat` ca tine [i Cal, continu`

Marianne, \ntorcându-se spre Adrienne. Forma]i

amândoi un cuplu atât de frumos! Ca [i când a]i fi

\ntr-adev`r f`cu]i unul pentru altul. N-am \n]eles

niciodat` ce l-a atras pe Cal la Valerie. P`rea mereu

atât de palid` [i fragil`.

– Aparen]ele sunt uneori \n[el`toare, declar`

Joanna cu un zâmbet u[or ironic.

– Este adev`rat. Era neobosit`, pentru

nenum`ratele sale aventuri. I-a sedus pe rând pe to]i

muzicienii din orchestr`, cu excep]ia lui Bob [i a lui

Ross, bine\n]eles.

– De ce i-a l`sat deoparte? \ntreb` Adrienne cu

r`ceal`. De fapt, aceste informa]ii nu aveau nimic

uimitor, dar tân`ra femeie suferea \ngrozitor aflând

prin câte \ncerc`ri trecuse Cal.

236

– Pur [i simplu pentru c` ei \i respinseser`

probabil avansurile, spuse Joanna. Bob i-a fost

\ntotdeauna fidel Mariannei, iar Ross este o persoan`

foarte dreapt` [i cinstit`.

– A fost vreodat` c`s`torit? \ntreb` Adrienne.

Joanna d`du din cap.

– A[a cred. Dar acum mult timp. Eu l-am cunoscut

mereu cu un lung [ir de admiratoare la picioare.

– Dar \n acea clip` nu avea o iubit` anume?

– Nu. Muzica \l acapara aproape complet.

Când femeile se \ntoarser` pe teras`, John [i

Joanna spuser` la revedere la toat` lumea, pentru a

se \ntoarce acas`. Apoi Bob se retrase cu Marianne.

Ross \[i termin` paharul de vin [i-[i st`pâni un

c`scat.

– M` duc [i eu s` m` culc.

Ridicându-se, \i f`cu mali]ios cu ochiul Adriennei.

– Cal este foarte nervos... |n tot cazul, mul]umesc

mult pentru invita]ie, McQueen. Aceast` escapad`

\mi va face foarte bine. Avem uneori nevoie de pu]in`

odihn`.

237

– Prezen]a ta \mi face mare pl`cere, \i spuse sincer

Cal.

Dup` plecarea lui Ross, Cal [i Adrienne r`maser`

câteva clipe t`cu]i.

– Vii s` te culci? \ntreb` Cal \n cele din urm`.

Adrienne r`mase gânditoare.

– Oare nu este pu]in jenant, fa]` de ceilal]i?

– Mai degrab` i-ar surprinde contrariul. Oricum,

nu le pas` câtu[i de pu]in de via]a mea personal`.

– Nici de a mea.

Brusc, Adrienne se ridic` [i se \ndrept` spre

camera lui Cal. |[i adusese acolo toate lucrurile,

pentru a locui cu el.

– }i-ai schimbat p`rerea? o \ntreb` Cal \n u[`.

– Da, \ngrijor`rile mele erau pu]in ridicole.

B`rbatul \nchise u[a, \[i scoase tricoul negru [i

blugii, apoi se duse \n baie s` se spele pe din]i.

Câteva minute mai târziu, era \ntins pe pat, cu

mâinile \ncruci[ate sub ceaf`.

– Nu vii lâng` mine? \i spuse Adriennei.

Aceasta p`rea \nc` nesigur`.

238

– |mi plac mult prietenii t`i, declar`.

– Chiar [i Denton? o \ntreb` Cal zâmbind.

– Da. Chiar [i el, \ncuviin]` tân`ra femeie.

– Acum, culc`-te.

F`r` s`-i dea timp s` protesteze, s`ri pentru a o

lua \n bra]e [i \ncepu s-o dezbrace, s`rutând-o.

– Cal, se lament` Adrienne, r`sucindu-se furioas`.

Indiferent, acesta termin` s-o dezbrace [i o arunc`

pe pat, unde o re]inu cu fermitate prizonier` \n

\mbr`]i[area sa.

Tân`ra femeie \ntoarse hot`rât` capul. Nu voia s`

fie dominat` astfel.

Dorea s` fie puternic`...

B`rbatul \ndep`rt` blând p`rul care-i c`dea pe

fa]`.

– Hei, Adrienne...

Gura \i alunec` \ncet de-a lungul gâtului, trasând

o linie de foc pe pielea \nfiorat`.

– Cal, pentru Dumnezeu...

Cuvintele \i murir` pe buze. Nu-i putea rezista. |l

iubea prea mult pentru a se refuza mângâierilor lui.

239

***

A doua zi, fu extrem de cald. Marianne prefer` s`

r`mân` \n interior pentru a se feri de soare, \n timp

ce Cal \l duse pe Bob cu motocicleta s` viziteze

insula.

|ntins pe un [ezlong, Ross se uit` pe furi[ spre

Adrienne, care r`sfoia o revist` pe marginea piscinei.

– Dac` nu erai cu McQueen, ]i-a[ fi f`cut curte.

– Nu-i apar]in, declar` lini[tit` tân`ra femeie.

– Ce vrei s` spui?

– Nimeni nu apar]ine nim`nui.

– Dar tr`i]i amândoi ceva foarte intens.

– Da, \ncuviin]` Adrienne. Ceva absolut

extraordinar.

– Sunt foarte mul]umit pentru tine [i pentru

McQueen. Ultima dat` când l-am v`zut, suferea

teribil. Din fericire, nu s-a drogat niciodat`. Asta i-ar

240

fi fost cu siguran]` fatal. |n tot cazul, acum pare

\ntr-o form` minunat`.

Adrienne \[i d`du spre spate p`rul lung.

– Ce s-a \ntâmplat, dup` accident?

– Ne-am continuat turneul. Am fost stupefiat.

Oricine altcineva ar fi abandonat imediat totul. Dar

nu McQueen. Ne-am onorat contractele pân` la

ultimul [i chiar am \nregistrat albumul prev`zut. Dar

nu mi s-a p`rut foarte bun vreodat`; nici criticilor.

Cal era epuizat, la cap`tul puterilor

– Pare foarte perfec]ionist, nu-i a[a?

– Chiar prea mult. Uneori era \nnebunitor,

repeti]iile nu se mai terminau, replic` Ross cu un

zâmbet, rememorându-[i amintirile. Dar am f`cut o

treab` bun` [i am devenit boga]i. Foarte boga]i.

|i ar`t` cu un gest plaja [i oceanul, apoi schimb`

brusc subiectul.

– Cum se prezint` orchestra ta?

– Bine, presupun.

– Nu te-ai gândit niciodat` s` cân]i cu un alt grup?

– Nu chiar.

241

– O forma]ie mai grea?

– Dac` vorbe[ti despre a ta, n-are rost s` insi[ti.

N-am o voce destul de puternic`.

– Nu [tiu... Te-am v`zut la Madison Square

Garden [i la Los Angeles.

Deocamdat`, Adrienne n-avea nevoie de

complica]ii \n via]a sa.

– Ross, acum sunt foarte fericit` a[a. Oricum,

mul]umesc pentru propunere.

– Cum vrei. |ncerci s`-l convingi pe Cal s` se

\ntoarc` pe scen`?

Tân`ra femeie se \nfurie imediat.

– Nu neap`rat.

Ross oft` [i-[i [terse fruntea.

– Este atât de cald! Ce-ai zice de o mic` baie?

Când Bob [i Cal se \ntoarser` din plimbare,

Adrienne [i Ross se jucau cu mingea \n piscin`.

Observând \ndat` mina \ncruntat` a lui Cal, Adrienne

ie[i aproape imediat.

– Te-ai distrat bine? o \ntreb` Cal, plantându-se \n

fa]a sa.

242

– Da. {i tu?

– Am f`cut cu Bob o vizit` pe insul`.

– Iar eu i-am ar`tat piscina lui Ross.

Degetele lui Cal \i strânser` bra]ul.

– Atâta tot?

– Ce vrei s` spui?

– O [tii foarte bine.

Adrienne oft`.

– Cal, nu sunt Valerie. Cu atât mai r`u pentru tine

dac` nu m` crezi. Trebuie s`-mi acorzi \ncredere.

Sim]ind o u[oar` indispozi]ie, Ross ie[i din ap` [i

spuse trecând prin fa]a lor:

– Nu-]i face probleme, Cal. N-a f`cut nimic de

condamnat [i s-a ar`tat \ntru totul corect`.

Când Ross disp`ru \n interiorul casei, Adrienne \[i

adânci privirea \n cea a lui Cal, unde se citea o

expresie mâhnit`, dureroas`.

– L-ai auzit? \l \ntreb`.

– Da.

|i d`du drumul. Incapabil` s` suporte mai mult

mina sa \ntristat`, Adrienne, \nc` ud`, \l \mbr`]i[`

243

[i-[i puse fa]a pe um`rul lui. Cal r`mase un timp

crispat, apoi o \mbr`]i[` la rândul s`u, cu patim`. O

s`rut` pe p`r, pe pleoape [i pe buze.

Când se desp`r]ir`, Adrienne \l \ntreb` cu o

u[oar` provocare \n glas:

– Ei bine?

– Am \ncredere \n tine, [opti Cal.

– Nu-]i voi face niciodat` inten]ionat vreun r`u,

spuse \ncet tân`ra femeie.

|n ochii catifela]i ai lui Cal era o mare triste]e...

Adrienne \l p`r`si brusc, pentru a fugi s` se refugieze

\n camer`. Acolo plânse pu]in, dar \[i reveni repede

[i se decise s` fac` un du[, u[urat` \n sfâr[it de

tensiunea care o cuprinsese.

|mbr`cat` \ntr-o rochie alb`, cu p`rul r`sucit

\ntr-un coc, li se al`tur` celorlal]i pe teras`, pentru

cin`.

Cal veni s` se a[eze al`turi [i-i lu` mâna pe sub

as`, murmurând \n [oapt`:

– |mi pare r`u.

– |n]eleg, r`spunse Adrienne.

244

Dup` o mas` delicioas` cu sup` de creve]i [i

fructe de mare, \nso]i]i de ni[te tuberculi comestibili,

Ross suger` s` \ncheie seara \n studio.

– Mor de dorin]a de a \ncerca pianul, declar`.

Adrienne \[i ]inu respira]ia, pândind reac]ia lui

Cal.

Spre marea sa uimire, acesta accept` propunerea

f`r` s` clipeasc` [i toat` lumea se afl` curând \n

\nc`perea \nc`rcat` de amintiri.

– Ei! exclam` Ross r`sfoind un album. Chiar

aveam p`rul atât de lung?

– |ntotdeauna ai fost excentric.

– |nchide albumul, \l sf`tui Marianne. N-am venit

aici s` evoc`m trecutul.

John se a[ez` curând \n spatele bateriei [i \ncepu

un num`r, \n aplauzele Joannei [i Mariannei.

– Noi vom forma publicul, declar` Joana.

– Iar eu, v` voi ajuta s` preg`ti]i echipamentul, se

hot`r\ Bob. Dar nu conta]i pe mine pentru altceva;

nu sunt muzician.

– Bine, a[adar, suntem patru, observ` Cal.

245

John va fi la baterie, Denton la pian; Adrienne [i

cu mine vom cânta [i ne vom acompania la chitar`.

Adrienne nu-[i credea ochilor. Cal luase

conducerea opera]iunilor ca [i când era vorba de cel

mai firesc lucru din lume! Scoase chiar ultima sa

compozi]ie "Cântec de dragoste".

– O crea]ie original` a Adriennei, anun]` el

solemn.

La \nceput, Adrienne se sim]i pu]in intimidat`, dar

temerile o p`r`sir` foarte repede, ca de fiecare dat`

când urca pe scen`. Vocea i se acorda perfect cu a lui

Cal, punând \n eviden]` timbrul s`u mai cald, mai

grav. Concertul improvizat se prelungi. Interpretar`

succese ale grupului Radar, dar [i piese vechi ale lui

McQueen. Ross cânta din când \n când f`r` s`

p`r`seasc` pianul. Cu permanentele sale bufonerii,

sem`na mult cu Brian.

La sfâr[it, cei trei spectatori aplaudar` cu

entuziasm.

– M` duc s` aduc ni[te r`coritoare, anun]`

Joanna.

246

Ochii Mariannei str`luceau.

– Iat` de ce m-am c`s`torit cu Bob. Datorit` lui,

asist la o mul]ime de concerte gratuit.

Ross \[i scoase tricoul complet ud de transpira]ie

[i-i spuse Adriennei:

– Ai o voce formidabil`.

|n cazul \n care Cal nu are planuri precise cu tine,

te voi subtiliza, chiar dac`-mi consideri orchestra

prea greoaie.

– Sunt foarte fericit` cum sunt, replic` tân`ra

femeie.

Nu voia nici o problem` cu Cal. Zilele care le mai

r`m`seser` de \mp`r]it pe insul` erau prea pre]ioase.

***

Când toat` lumea se desp`r]i pentru noapte,

Adrienne \l preced` pe Cal \n baie pentru a face un

du[, apoi se culc` \n timp ce el o imit`.

247

– Te-ai distrat bine? o \ntreb` b`rbatul

\ntorcându-se \n camer`.

– Da. Experien]a s-a dovedit foarte interesant`.

|i privi \n t`cere fa]a fin desenat` [i ochii negri.

Maxilarul i se contracta u[or, [i-[i arunc` prosopul

pe un scaun. Apoi, \n loc s` se apropie de pat, \[i

\mbr`c` blugii.

– Nu te superi dac` nu m` culc imediat? o \ntreb`.

Nu mi-e somn.

– Nu, min]i Adrienne privindu-l plecând.

R`mas` singur`, \ncepu s` tremure, \nfrigurat`.

Oare acest concert mic, improvizat, \l afectase pe Cal

mai mult decât credea?

Stinse lumina [i r`mase cu ochii deschi[i, \n

\ntuneric, pândind \ntoarcerea lui Cal. Auzind u[a

deschizându-se, \[i afund` fa]a \n pern`,

pref`cându-se c` doarme. Dac` \ncepea s` vorbeasc`

acum, va \ncepe o discu]ie nesfâr[it`...

***

248

A doua zi diminea]`, Cal era deja \mbr`cat când

Adrienne se trezi.

– John a[teapt` \n avion. Toat` lumea pleac`, o

anun]`.

Tân`ra femeie s`ri jos din pat, evitându-i privirea.

– M` duc s` le spun la revedere.

– |[i termin` micul dejun.

Adrienne se gr`bi s` se \mbrace pentru a li se

al`tura pe teras` [i a-i \nso]i pe pista de decolare.

– |mi pare r`u c` trebuie s` plec`m atât de

repede, \i spuse Marianne. Arsurile mi s-au vindecat.

– Ar`]i superb, r`spunse Adrienne. |ndat` ce m`

voi \ntoarce la New York, te voi suna.

– Mi-ar face mare pl`cere. Telefoneaz` la biroul

lui Cal.

Sunt foarte des acolo.

Ross urc` ultimul la bord.

– Cu siguran]` ne vom mai vedea, spuse

\ntorcându-se spre Adrienne. Mult noroc.

Pu]in dup` aceea, avionul decol` \n direc]ia

Statelor Unite.

249

– Insula ne va p`rea foarte lini[tit` f`r` ei, observ`

Adrienne \ntorcându-se spre cas` cu Cal.

Acesta se mul]umi s` dea din cap, f`r` s` spun` o

vorb`. Oare de ce p`rea atât de trist? Se gândea [i el

la apropiata lor desp`r]ire?

Cal se \nchise \n birou, iar Adrienne hoin`ri f`r`

]int`, plictisit`. |n cele din urm` se instal` \n salon,

cu o revist` de mod` l`sat` de Marianne. |n

apropierea [emineului, cele dou` statui \ncercau

\nc` s` se \ntâlneasc`, f`r` rezultat, [i tân`ra femeie

era gata s` le apropie.

Cu un oftat, se adânci \n gândurile sale.

Convalescen]a i se terminase. Curând, \l va p`r`si pe

Cal... Cu lacrimi \n ochi, ie[i pe teras` pentru a privi

oceanul. Când Cal i se al`tur` pu]in dup` aceea, \l

\ntreb`:

– }i-ai terminat treaba? B`rbatul \i observ` curios

obrajii ro[ii [i ochii alba[tri \nc` umezi.

– E[ti sup`rat`?

– De asear`, ai un comportament ciudat, declar`

Adrienne.

250

Era mai bine s` spun` tot. Cu excep]ia celor mai

importante cuvinte, desigur. Nu-[i vor m`rturisi

niciodat` dragostea. Asta i-ar duce mult prea

departe...

Cal ridic` din umeri.

– Am avut un [oc, admise.

– Bun sau r`u?

– Depinde... replic` b`rbatul cu o voce crispat`.

– E[ti mul]umit c` ai cântat cu prietenii t`i, dar

trist c` nu mai apar]ii aceleia[i lumi. Nu-]i vei relua

cariera, nu-i a[a?

– Ghice[ti foarte multe lucruri.

– |n general, arti[tii sunt foarte intuitivi.

– Da. |mi pare r`u, Adrienne. Dar a[a este.

Totul se sfâr[ise. O [tiuse \nc` de la \nceput.

Totu[i, o speran]` slab` se men]inuse pân` la cap`t

\n adâncul sufletului s`u...

– M-ai prevenit, nu m` pot plânge! exclam` cu un

râs u[or silit.

Cal p`rea \ngrozitor de nefericit, dar nu-l putea

consola. Era prea disperat` pentru a se ocupa de el.

251

Se \ntoarse brusc [i fugi s` se ascund` \n camera

sa.

***

Ie[i la ora cinei, \mbr`cat` \n alb, cu fa]a crispat`.

Plânsese pân` \i secaser` lacrimile [i se sim]ea

\ngrozitor de disperat`, sfâ[iat` \ntre Cal [i cariera sa.

Cal lucra o bucat` de piele. Adrienne era gata s`-i

smulg` cu]itul din mân`, dar se st`pâni \n ultima

clip` [i-[i adun` toate puterile pentru a \ntreba cu un

zâmbet slab:

– Cina este gata?

– Jo te a[tepta. M` duc s-o anun].

Schimbar` câteva banalit`]i, apoi mâncar` \n

t`cere.

Dup` mas`, Cal, de obicei atât de guraliv, \[i

aprinse o havan` [i fum` f`r` s` spun` o vorb`, cu o

expresie posomorât` \ncremenit` pe fa]`.

252

Când Adrienne se ridic` pentru a merge la

culcare, spre marea sa uimire, o urm`, iar tân`ra

femeie, \n loc s` se refugieze \n camera sa, cum

prev`zuse, se \ndrept` spre a lor.

– De ce s` suferi \nainte de vreme? o \ntreb` Cal

\ncet.

"}ie nu-]i va fi la fel de greu ca mie", gândi

Adrienne sco]ându-[i rochia.

Cal \i \nl`n]ui talia, pentru a o \mpinge spre pat.

|n acea sear` p`rea distant`, indiferent`. O mângâie,

o s`rut` cu r`bdare, pentru a-i trezi dorin]a. Curând,

cople[it` de pasiune, Adrienne nu se mai gândi decât

c` dac` \i va apar]ine total, nu va mai avea puterea

s`-l p`r`seasc`...

Cal se \ndep`rt` o clip` pentru a se dezbr`ca, apoi

se \ntinse asupra ei pentru a o lua \ncet, delicat.

Inexplicabil iritat` de blânde]ea sa, Adrienne \i

zgârâie spatele cu unghiile. Dorea s` se certe, s` se

bat` cu el.

B`rbatul se \ndep`rt` imediat, cu o lic`rire

ciudat` \n adâncul ochilor.

253

– Calmeaz`-te, Adrienne. Relaxeaz`-te.

|i s`rut` din nou buzele, cu pasiune. |nvins`,

tân`ra femeie scoase gemete u[oare de pl`cere,

lipindu-se de el [i \nchizând pleoapele, ca pentru a

gusta mai bine savoarea \ncânt`toare a posesiei sale

[i ajunser` \mpreun` la punctul culminant al

extazului.

John se \ntoarse a doua zi dup`-amiaz`, \n

mijlocul unei adev`rate furtuni. Adrienne

zdr`ng`nea distrat` la ghitar` când Cal ap`ru \n u[`,

cu p`rul [iroind de ap`.

– |nc` plou`, remarc` tân`ra femeie.

– John a adus coresponden]a, spuse b`rbatul

\ntinzându-i un plic.

Adrienne recunoscu imediat scrisul lui Lyall.

– Nu-l deschizi?

– |i cunosc dinainte con]inutul.

Cal strânse nervos pumnii.

– Fire[te, po]i r`mâne aici, \i spuse cu greu,

c`utându-[i cuvintele. Dar nu-]i pot pretinde un

asemenea sacrificiu.

254

Ai cariera ta. Ai de asemenea dreptul la succes.

– Desigur.

"Mi-ai luat inima", \i strig` \n sinea sa. Dar nu era

adev`rat; ea i-o oferise cu sinceritate, \n deplin`

cuno[tin]` de cauz`.

Acum, sunase ora desp`r]irii...

– M` vei vizita? \l \ntreb`.

– Dac` vrei. {i dac` e[ti acolo.

– Dac`... \mi anun]i venirea cu destul timp

\nainte, voi \ncerca s`-mi aranjez programul.

Cal o privi \ndelung, apoi se \ntoarse [i o l`s`

singur`.

Adrienne deschise scrisoarea lui Lyall. |i scria c`

\ncepuse s`-i lipseasc` [i c` orchestra o cerea. Brian

\[i pierduse r`bdarea [i se producea solo. Nu trebuia

s` \ntârzie s` se \ntoarc`, deoarece publicul,

inconstant, o va uita repede.

Adrienne \[i \nfund` fa]a \n mâini. De ce s` nu

r`mân` aici cu Cal? Va disp`rea brusc de pe scen`, la

fel ca el... Nu, nu va face asta niciodat`. Cariera avea

mult prea mult` importan]` pentru ea. Aceast`

255

sfâ[iere \ntre dragoste [i munc` o supunea unui

supliciu. |l iubea pe Cal, dar [i muzica, la fel de

intens.

Vârând scrisoarea lui Lyall \n buzunar, puse mâna

pe chitar` [i \ncepu s` cânte o pies` trist`, cu note

stridente, p`trunz`toare.

256

Capitolul 10

Câteva zile mai târziu, Cal o inform` c` John pleca

la New York cu Joanna [i-l va aduce pe Lyall.

– |]i convine? o \ntreb`.

– |ntru totul.

|n timpul ultimei s`pt`mâni, devenise rece [i

dur`. Dormeau \nc` \mpreun`, dar scenele de

dragoste erau tot mai rare. Veselia [i jovialitatea de la

\nceput cedaser` treptat locul dezam`girii.

Vineri, când sosi Lyall, Cal n-o \nso]i pe Adrienne

pe pist` pentru a-l \ntâmpina. Tân`ra femeie r`mase

257

o clip` la ad`postul copacilor, \nainte de a se

apropia, sub privirea \ntreb`toare [i \n acela[i timp

admirativ` a lui Lyall. Acesta \i privi \ndelung

picioarele bronzate, apoi ochii mari alba[tyri care-i

luminau fa]a bronzat`.

– Bun`, Adrienne.

– Bun`, Lyall.

Impresarul \i \ntinse bra]ele.

– Nu m` s`ru]i?

– Ba da, bine\n]eles.

Adrienne r`mase complet pasiv` \n timp ce o

strângea lâng` el, apoi se \ntoarse. Venise s-o ia, iar

ea nu dorea s` plece. |ndreptându-se cu el spre cas`,

\[i aminti cu cât` ner`bdare [i \ncântare sosise aici.

Ce repede trecuse timpul...

Cal \i a[tepta pe teras`. |l \ntâmpin` pe Lyall cu

mult` c`ldur` [i se comport` ca o gazd` perfect`.

Orice urm` de tensiune disp`ruse din atitudinea sa.

– Sper c` e[ti preg`tit` s` te \ntorci, spuse Lyall

Adriennei, \n timpul prânzului. Am \nchiriat studioul

de \nregistr`ri Karma, pentru mar]i diminea]`. A[a

258

cum ]i-am scris, Brian s-a produs de mai multe ori

solo. Am adus casete video, pentru a ]i le ar`ta.

Dup` mas`, Adrienne \i l`s` pe Lyall [i pe Cal [i

plec` s` se plimbe pe plaj`. Mergând descul]` prin

valuri, recapitul` ultimele evenimente din via]a sa, cu

lacrimi \n ochi.

Se \ndr`gostise de Cal [i ambi]ia sa artistic` se

bucura \n tain` de asta. Experien]a \i \nt`rea

caracterul, dându-i profunzime personalit`]ii.

Schimbarea era deja perceptibil` \n maniera de a

lucra [i se gr`bea s` \nceap` iar s` cânte [i s`

compun`. |n plus, toat` lumea a[tepta cu ner`bdare

\ntoarcerea sa. N-avea dreptul s`-i dezam`geasc` pe

Lyall, grupul Radar [i pe admiratorii s`i.

Nu. Trebuia s` se \ntoarc` la New York [i la

cariera sa. Nu avea o alt` solu]ie. Cal era liber s`

r`mân` aici, pe insula sa. |i respecta intimitatea [i

dorin]ele. |ntr-o zi, poate, se va \ntoarce, dac` o

iubea. Era foarte ata[at de ea, dar nu amintise

niciodat` natura [i profunzimea sentimentelor sale.

Poate se vor revedea la New York, dar nimic nu era

259

mai pu]in sigur. Se vor \ndep`rta treptat [i nu vor

mai [ti unul de altul. Se sim]ea incapabil` s`

continue o aventur` cu el, având doar rela]ii

ocazionale. |l iubea prea mult pentru asta.

Când li se al`tur` b`rba]ilor \n salon, Lyall vru

s`-i arate \nregistr`rile video din spectacolul lui

Brian. V`zând echipamentul minunat din studio,

scoase o exclama]ie de surpriz`:

– Ce instala]ie superb`!

– John nu ]i-a vorbit despre asta? \ntreb` Cal cu

un zâmbet bine dispus.

– Ba da, admise Lyall. Dar totu[i nu m` a[teptam

s` v`d material a[a de sofisticat.

Se a[ezar` \n \ntuneric, pentru a se uita la Brian.

Toate cântecele erau compuse de el [i Radar \l punea

perfect \n valoare. |n clipa \n care disp`ru de pe

ecran, Adrienne \l \nlocui.

– Concertul acesta a fost filmat \n Anglia.

Adrienne, mereu la pând` pentru \mbun`t`]iri

posibile, se privi cu un ochi foarte critic, dup` cum

avea obiceiul. Dar brusc, ap`ru Cal [i tân`ra femeie

260

\[i ]inu respira]ia. Ce f`cea Lyall? De ce oare prezenta

acea veche \nregistrare a lui McQueen \n concert?

Pe ecran, Cal, \mbr`cat complet \n piele neagr`,

punea mâna pe microfon.

– Sper c` mai crede]i \n pace [i dragoste, \n San

Francisco, acest ora[ frumos.

Continu` s` vorbeasc` mul]imii câteva clipe [i se

dezl`n]ui un ropot de aplauze [i aclama]ii. Apoi

\ncepu concertul cu "Eroii rock and rollului", \n care

se vorbea despre duritatea profesiei. Degaja din el un

magnetism puternic, iar publicul era parc`

hipnotizat. Cal era când blând [i fermec`tor, când

violent [i agresiv, dup` situa]ie. |ntre piese, se adresa

spectatorilor cu umor. |n sal` domnea o atmosfer`

extraordinar`. Când i se rupse o coard` de la chitar`,

Cal arunc` instrumentul \n culise, râzând, [i d`du un

num`r de rythme and blues uluitor. A[ezat` pe

marginea scaunului lui, Adrienne nu pierdu nici

m`car o clip` din aceast` presta]ie str`lucit`. Nu

v`zuse niciodat` o reprezenta]ie atât de lung` a lui

McQueen [i se sim]ea complet tulburat`.

261

Când Cal \[i recuper` chitara, \ncepu s` cânte la

ea cu o agilitate [i un talent surprinz`toare.

Orchestra era fantastic`. Ross Denton, la org`, i se

al`tura frecvent, pentru p`r]ile vocale [i, dup` ce-l

v`zuse \n carne [i oase, Adrienne fu fascinat` de

prezen]a sa pe scen`.

Entuziasmul mul]imii fu delirant, \ncât avur` loc

numeroase bisuri [i rechem`ri. |n ciuda epuiz`rii

evidente, Cal, [iroind de transpira]ie, continu`

reprezenta]ia pân` la limita extrem` a for]elor sale.

P`rea c` are incredibile rezerve de energie.

Chiar \nainte de sfâr[itul filmului, Adrienne auzi

pocnetul sec al brichetei sale [i aroma havanei umplu

\nc`perea. Atunci, \[i d`du seama c` fuma doar \n

clipele de jen` sau de stânjeneal`. Renun]ase

aproape complet la acest obicei \n timpul \ntregii

perioade \n care fuseser` ferici]i \mpreun`.

Când ultima imagine disp`ru de pe ecran, se l`s`

o t`cere ap`s`toare.

– Faci produc]ii excelente, coment` \n sfâr[it

Lyall.

262

– Ce idee ]i-a venit? \l \ntreb` Cal, cu r`ceal`.

– G`sind aceast` \nregistrare veche a ta \n arhivele

mele, m-am gândit c` Adrienne va fi fericit` s-o vad`.

– Probabil a fost \ncântat`.

Ridicându-se, ad`ug`:

– Acum, dac` binevoi]i, scuza]i-m`...

Adrienne scoase un lung oftat când u[a se \nchise

dup` el.

– De ce ai f`cut asta?

– Pentru c` are nevoie s` fie \mpins, stimulat. Nu

poate continua s` se izoleze aici tot restul vie]ii. N-a

pierdut nimic din talent; mi-a spus-o Ross Denton.

– Este o mare diferen]` \ntre a cânta aici, cu

prietenii [i \nregistrarea unui disc \n studio.

– |[i distruge via]a pe insula aceasta, Adrienne. Nu

\ncerca s`-l aperi, o [tii ca [i mine.

– Sunt de acord cu tine, dar nu folose[te la nimic

s` \ncerci s`-l convingi. Mi-a trebuit un anumit timp

pentru a \nnoda o rela]ie cu el [i mai mult pentru

a-l face s` cânte din nou. Acum, nu va merge mai

departe. |n acest loc retras, se simte \n siguran]`. A

263

suferit foarte mult, Lyall. |n clipa accidentului, nu a

fost deloc cu alt` femeie, ci pe bancheta din spate a

ma[inii. Valerie [i copiii au murit sub ochii s`i.

Lyall p`li.

– Dumnezeule! N-am [tiut asta niciodat`... Oare

i-am f`cut r`u, ar`tându-i aceast` \nregistrare?

– Nu cred. F`r` \ndoial`, a fost pu]in [ocat, dar

accept` trecutul, f`r` s` renege nimic.

– Prezint`-i scuze din partea mea. M` simt

\ngrozitor de stânjenit...

|n timp ce Lyall aranja materialul, Adrienne i se

al`tur` lui Cal pe teras`. Joanna punea masa [i nu-i

putu vorbi imediat. Dar \ndat` ce fur` singuri, tân`ra

femeie spuse:

– Lui Lyall i-a p`rut r`u c-a f`cut asta.

– N-are importan]`. Avea acest drept, pentru c`

m-am produs \n public.

– A fost un spectacol excelent.

– Da. La San Francisco, oamenii au fost mereu

foarte calzi [i entuziasma]i.

Exista ceva \n aer.

264

– Unele seri, sunt ca asta, câ[tigate dinainte,

observ` Adrienne. Dar \n alte d`]i, nimic nu merge [i

trebuie s` te for]ezi chiar s` urci pe scen`.

– |n acea sear`, la San Francisco, doream s`

renun] la tot, m`rturisi Cal.

– Concertul a fost totu[i extraordinar.

– Desigur, dar via]a mea personal` era \ngrozitor

de confuz`. Ie[ind din scen`, mi-am g`sit so]ia \n

cabina mea, cu un alt b`rbat. Lyall a ales o band`

bun`. Seara aceea a \nsemnat sfâr[itul c`sniciei mele.

– Nu putea s` [tie asta, spuse Adrienne. Cal, nu

mai trebuie s` te fr`mân]i din cauza trecutului. Lyall

nu [tia tot adev`rul.

– Nu-l condamn. Dar dup` seara aceea, n-am mai

fost acela[i. Am`r`ciunea [i dezam`girea au pus

st`pânire pe mine, chiar dac` publicul nu-[i d`dea

seama.

– |mi pare r`u.

Adrienne nu mai [tia ce s` spun`. |n]elegea

perfect de ce-[i abandonase Cal cariera, dar era prea

distant pentru a adera la punctul s`u de vedere.

265

Cal \[i adânci privirea \n a sa.

– Dup` ce am lucrat cu tine [i te-am v`zut \n

concert, sunt sigur c` e[ti pe drumul spre glorie. S`

nu renun]i \nainte de a atinge culmea. O vei regreta

pân` la sfâr[itul zilelor tale.

– {i dac` nu voi ajunge acolo niciodat`? \ntreb`

tân`ra femeie, cu lacrimi \n ochi.

Cal ridic` din umeri.

– Vei avea cel pu]in mul]umirea c` ai \ncercat.

|[i dori s`-l \ntrebe: "M` vei mai lua lâng` tine,

când totul se va termina?" Dar nici un sunet nu-i ie[i

din gur`.

***

|n ciuda incidentului de la \nceput, weekendul se

desf`[ur` pl`cut. Cal \l duse pe Lyall cu motocicleta

pentru a vizita insula [i merser` to]i trei s`

pescuiasc` \mpreun` cu John [i Joanna. Totu[i, sub

266

lini[tea aparent`, Adrienne ascundea o tensiune care

sporea.

Sâmb`t`, \ncepând s`-[i fac` bagajele, \[i aminti

de benzile \nregistrate cu Cal [i se hot`r\ s` le ia,

pentru a p`stra o urm` palpabil` a fericirii sale pe

aceast` insul`. Nu va cânta "Cântec de dragoste" cu

Brian; ar fi un adev`rat sacrilegiu. {i \n cazul \n care

Cal va vrea s` editeze un disc, va trebui s` ia leg`tura

cu ea. Va d`inui cel pu]in aceast` leg`tur`, chiar

sub]ire, \ntre ei.

Duminic` seara, \n ajunul plec`rii, Adrienne avu o

migren` greu de suportat [i trebui s` se retrag` \n

camera sa devreme. F`cu un du[ [i \[i termin` de

aranjat valizele \nainte de a se culca, \ngrozitor de

crispat`. |nc` nu reu[ise s` adoarm` când i se al`tur`

Cal.

– Cum te sim]i? o \ntreb`.

– R`u.

Nu se putea preface; era peste puterile ei. Cal se

dezbr`c` [i se vâr\ \n pat. Apoi, subit, \ncepu s`-i

vorbeasc`.

267

– Dac` m-a[ a[eza \n genunchi \n fa]a ta pentru a

te ruga s` r`mâi, ai refuza. Nu eu te trimit \napoi;

\nceteaz` s` te por]i ca o martir`. Ai ni[te

responsabilit`]i de onorat fa]` de Lyall [i fa]` de

multe alte persoane.

– A fost acela[i lucru [i pentru tine.

– Nu. Noi atinsesem de mult punctul maxim al

posibilit`]ilor noastre. Grupul era demodat, obosit,

oricum trebuia re\nnoit, \ntr-un fel sau altul.

– Cu toate acestea, dore[ti s-o iei de la \nceput.

Lup]i cu tine \nsu]i, McQueen.

– Victorios, pân` acum.

"{i eu am pierdut totul", se gândi Adrienne,

ghemuindu-se \n col]ul s`u. R`mase mult treaz`, \n

timp ce Cal dormea. Apoi, când lini[tea deveni prea

ap`s`toare, se \nf`[ur` \ntr-un halat [i ie[i \n patio.

Noaptea era cald`; palmierii fo[neau \ncet \n

briz`. Mâine, la aceast` or`, va fi departe de Cal,

complet singur` \n patul s`u. Din nefericire, nu

exista o solu]ie la problema sa.

Tres`ri brusc, auzind vocea lui Cal \n spatele s`u.

268

– Dore[ti s` stai de vorb`?

– Oare mai este ceva de ad`ugat? murmur`

Adrienne.

– Probabil c` nu. Adrienne, nu-mi doresc deloc s`

te v`d plecând, dar nu-]i pot cere s` r`mâi. Cum nici

tu nu m` po]i obliga s` particip la via]a ta.

– |nceteaz`! strig` tân`ra femeie. Faci lucrurile [i

mai cumplite.

– {i ce altceva sugerezi? Ar trebui s` te urmez ca

un admirator fidel \n timpul turneelor? Sau s` cânt

cu tine? Ce propui?

– Nimic.

– Haide, nu fi atât de disperat`. Ne vom revedea.

– Nu va fi acela[i lucru.

– Nimic nu va mai fi vreodat` la fel, observ` Cal cu

am`r`ciune. Ascult`, când eram \n turneu, so]ia mea

m` \n[ela pentru c` nu-i d`deam suficient` aten]ie.

Munca mea m` pasiona [i m` acapara complet. |n

mod stupid, m-am \mp`cat cu Valerie de fiecare dat`.

Abordasem problema divor]ului, \n ziua \n care a

murit.

269

– Te rog, Cal, \l \ntrerupse Adrienne.

– Vrei adev`rul? De ce ]i-a[ ascunde motivele care

m` \mpiedic` s` te urmez?

– Nu-]i cer s` renun]i la stilul t`u de via]`, replic`

tân`ra femeie, \ntorcându-se spre u[`. Cal o urm` \n

camer` [i o duse spre pat, sco]ându-i halatul.

– Ce frumoa[` e[ti! \i [opti s`rutând-o. Nu voi uita

niciodat` tot ce mi-ai oferit.

Lacrimile inundar` fa]a Adriennei, iar b`rbatul i le

culese cu buzele, una câte una. Dar curând,

suspinele tinerei femei se intensificar` [i tân`ra

femeie se \ndoi de durere. Cal o ]inu \ndelung strâns

lâng` el. Apoi, când se lini[ti, \ncepu s-o mângâie [i

s-o s`rute. Adrienne [i se d`rui cu o disperare

\nver[unat`, care-i duse pe amândoi \ntr-un vârtej

ame]itor. Pu]in mai târziu, adormind \n bra]ele lui

Cal, tinerei femei i se p`ru c`-l aude murmurând

"adio".

***

270

A doua zi diminea]`, se trezi singur`. F`r` s`-[i

pun` \ntreb`ri, \[i puse costumul de baie pentru a

\nota pu]in \n piscin`. Apoi se \ntoarse pentru a se

preg`ti [i-[i trecu \n jurul gâtului medalionul oferit

de Cal la revelion.

Lyall lua micul dejun pe teras`.

– Unde este Cal? \ntreb` Adrienne a[ezându-se.

– A plecat s` se plimbe cu motocicleta.

Tân`ra femeie \[i turn` o cea[c` de cafea, cu

pref`cut` non[alan]`.

– Ei bine, unde au ajuns lucrurile cu Patty?

– A fost foarte cooperant` [i m-a l`sat s` v`d copiii

\n toate weekendurile.

– Sunt foarte mul]umit` pentru tine, Lyall.

Când John veni s` le ia bagajele, Cal nu se

\ntorsese \nc`. Ducându-se \n camer` pentru a vedea

dac` nu uitase nimic, Adrienne se \ntâlni cu Joanna

[i-[i st`pâni lacrimile pentru a-i spune la revedere.

– Voi veni s` te v`d la New York, promise Joanna.

Nu fi atât de trist`. {i Cal te va vizita.

– Nu va fi la fel...

271

– Bine\n]eles, insula aceasta este absolut

excep]ional`, replic` Joanna pe un ton lini[titor. S`

ai grij` de tine [i mult noroc.

|ndreptându-se cu Lyall spre pista de decolare,

Adrienne auzi brusc motocicleta lui Cal [i se \ntoarse.

B`rbatul s`ri repede jos, pentru a-i ajunge.

– Totul este gata? \ntreb` cu non[alan]`.

Iritat` de acest ton dezinvolt [i indiferent,

Adrienne ascult` t`cut`. Lyall \i mul]umi lui Cal

pentru ospitalitate. Apoi urc` la bord, l`sându-i

singuri.

– |ntoarce-te când vrei, \i spuse Cal, pip`indu-i

nervos medalionul ce-i atârna la gât.

– |mi voi aminti de aceast` invita]ie, r`spunse

tân`ra femeie f`când eforturi supraomene[ti pentru

a nu se pr`bu[i. Dac` \ntr-o zi dore[ti s` cân]i cu

mine, [tii unde s` m` g`se[ti.

– Ne acord`m minunat, nu-i a[a? |ntr-o armonie

perfect`.

O s`rut` u[or pe obraz, apoi se d`du \napoi

repede [i se \ndep`rt` cu pa[i mari. Adrienne era

272

gata s` alerge dup` el, pentru a-l implora s` g`seasc`

o solu]ie. Trebuia s` se vad` cu orice pre], foarte

curând, indiferent sub ce pretext.

– Adrienne? strig` Lyall. John vrea s` decoleze.

Lu` mâna \ntins` de Lyall pentru a urca la bord [i

se pr`bu[i \ntr-un fotoliu, \nghi]indu-[i lacrimile.

– Haide, pu]in curaj, \l vei revedea, \i spuse blând

Lyall.

Adrienne strânse convulsiv degetele, ca pentru a

g`si ceva de care s` se aga]e.

– Sper doar ca succesul s` merite...

– Nu este doar din cauza lui, nu-i a[a? Oricum,

n-ai fi r`mas.

– Vreau s` am totul \n acela[i timp, spuse cu greu

tân`ra femeie.

– {tii la ce visez? o \ntreb` Lyall gânditor. Mi-ar

pl`cea s` v` v`d pe amândoi reuni]i pe scen`. Ar fi

fantastic...

Când insula disp`ru \n spatele norilor parc` f`cu]i

din fulgi, Adrienne se gândi cu ironie [i dezam`gire:

"Continu` s` visezi, Lyall..."

273

Luni seara, la sosirea sa, Gina o invit` la cin` [i

Adrienne accept` cu drag` inim`. Ce u[urare s` nu

stea singur` [i s` m`soare nervoas` apartamentul!

Dup` mai multe \ncerc`ri f`r` rezultat, reu[ise totu[i

s`-i scrie lui Cal o scrisoare de mul]umire, foarte rece

[i lipsit` de emo]ie. La urma urmei, dup` plecarea sa,

poate era foarte mul]umit [i lini[tit.

Dup` o noapte agitat`, plin` de co[maruri, mar]i

diminea]` Adrienne se trezi \ntr-o atmosfer` cald` [i

umed` [i se duse imediat \n studiourile de

\nregistrare. To]i cei din orchestr` \i salutar` cu

bucurie \ntoarcerea.

– E[ti str`lucitoare! exclam` Brian, privind

frumoasa culoare ar`mie a bra]elor [i a decolteului.

Sper c` McQueen nu va mai fi singurul beneficiar al

favorurilor tale.

A[adar, toat` lumea era la curent cu aventura sa

cu Cal...

– N-are nici un drept asupra mea, min]i cu

neru[inare.

– Foarte bine.

274

Vei putea s`-]i \ndepline[ti promisiunea pe care

mi-ai f`cut-o la \ntoarcerea din Sco]ia.

– De acord, replic` tân`ra femeie distrat`, de

nevoie.

|i arunc` o privire lui Lyall, care tocmai discuta cu

Don Brown, produc`torul.

– Doresc s` \ncepem, \i spuse lui Brian. O or` de

studio cost` foarte scump, [tii asta.

{edin]a se desf`[ur` anevoie. Adrienne avea

mintea aiurea \n ciuda bun`voin]ei sale, iar Brian

p`rea complet lipsit de str`lucire. Ca de obicei, când

Adrienne \l \ntreb` dac` avea probleme, evit`

\ntrebarea [i r`spunse cu o glum`.

– Ne trebuie cântece noi, declar` Lyall \n timpul

pauzei.

– Astea sunt toate recente! protest` Adrienne.

– {tiu. Dar mi-ar pl`cea ceva mai [ocant [i

original. Vezi ce po]i face.

Mi-ar pl`cea s` selec]ionezi trei cântece din

album, pentru a le scoate pe patruzeci [i cinci de

tura]ii.

275

– Ce trebuie s` scriu, Lyall? exclam` tân`ra

femeie. Piese de succes sau muzic` bun`?

– Nu sunt neap`rat \n contradic]ie.

|n acea clip`, \i \ntrerupse Don Brown.

– Lyall, unele dintre aceste cântece sunt

excelente. Este suficient` pu]in` munc`. Adrienne

are nevoie s` se readapteze, iar lui Brian \i lipse[te

concentrarea.

– El ne-a p`r`sit deja, \l corect` Lyall.

Adrienne \i arunc` o privire surprins`. Oricum,

dup` ce v`zuse filmele video, g`sea asta inevitabil.

– De ce este aici? \ntreb`.

– Pentru c` se simte obligat fa]` de tine. A[ face

bine s`-l \nlocuiesc imediat. Altfel, va strica totul.

– M` \ns`rcinez s`-i vorbesc, spuse Adrienne.

– |l vei aduce pe McQueen aici? \ntreb` Don cu

pref`cut` dezinvoltur`.

Tân`ra femeie f`cu ochii mari de uimire.

– McQueen?

Apoi, \ntorcându-se spre Lyall, ad`ug`:

– Oare ce i-ai spus?

276

– C` ar fi o excelent` opera]iune pentru a lansa

\ntoarcerea lui Cal.

Adrienne râse cu cinism.

– Cal nu are nevoie de un suport comercial.

– Publicul este nestatornic, declar` Don. Dac` a]i

face ceva \mpreun`, a]i beneficia de un impact

fantastic.

Adrienne se ridic`.

– Refuz s` folosesc drept intermediar. Dar \i voi

vorbi lui Brian.

{edin]a de dup`-amiaz` fu ceva mai bun` [i seara,

Adrienne f`cu \n a[a fel s` ias` cu Brian.

Se duser` s` cineze \ntr-o patiserie din Manhattan.

Dup` ce comandar`, Adrienne se aplec` spre el [i-l

\ntreb` pe un ton tainic:

– Te produci solo, se pare?

– Iat` de ce mi-ai acordat atât de repede o

\ntâlnire, remarc` Brian, ridicând sprâncenele.

– Nu chiar, Brian.

Voiam s` discut singur` cu tine, \naintea unei

izbucniri a lui Lyall.

277

– Am \nregistrat câteva din compozi]iile mele pe

band` video. Credeam c` le-ai v`zut.

– Da. Te consider excelent. Nu ezita, Brian. Vei

reu[i.

– Nu-mi repro[ezi? Tân`ra femeie oft`.

– Ba da, pu]in. Dar nu pot s` te re]in dac` te sim]i

sufocat. Ce altceva s-a \ntâmplat?

Adrienne sim]ea intuitiv c` nu era doar asta.

– Jenny este la New York.

– Ai v`zut-o?

– Nu. Nu mi-a acceptat niciodat` cariera. De ce a[

accepta s-o v`d de fiecare dat` când m` cheam`?

Conflictul care-i desp`r]ea pe Brian [i pe Jenny

sem`na bizar cu cel dintre Adrienne [i Cal. Jenny voia

s` tr`iasc` lini[tit` \n Anglia, \n timp ce Brian dorea

s` str`bat` lumea, urmându-[i visul.

Dup` cin`, se \ntoarser` \n apartamentul

Adriennei [i Brian se juc` pe covor cu Z`pad`, \n

timp ce tân`ra femeie prepara cafea.

– Cineva m` iube[te, declar` Brian mângâind

pisoiul care torcea de pl`cere.

278

– Poate Jenny este \nc` \ndr`gostit` de tine.

– Când am v`zut-o de Cr`ciun, exista altcineva \n

via]a ei.

Adrienne se \ntreb` cum ar reac]iona ea, \n ziua \n

care ar afla acela[i lucru despre Cal...

Se uitar` la o comedie la televizor. Brian se amuza

mult, dar \nso]itoarea sa, distrat`, nu reu[ea s`-[i

concentreze aten]ia asupra ecranului. Dup` plecarea

de pe insul`, era pierdut`, dezorientat`. F`r` Cal,

p`rea c` nu mai func]ioneaz` normal.

|n penumbr`, Brian \[i strecur` bra]ul \n jurul

umerilor s`i.

– De ce nu cedezi dorin]ei? \i [opti la ureche.

Asocierea noastr` muzical` nu trebuie...

– Nu! strig` Adrienne tres`rind, \n timp ce o

mul]ime de amintiri dureroase o cople[i.

Brian ridic` din umeri.

– Bun, nu-]i plac. Cu atât mai r`u. Nu-]i face griji,

nu voi \ncerca s` m` impun cu for]a.

– Iart`-m` Brian, spuse Adrienne venindu-[i \n

fire.

279

Acesta o privi \ndelung.

– Te-ai \ndr`gostit de McQueen?

– Nu chiar, min]i tân`ra femeie, mul]umind

\ntunericului care-i ascundea \mbujorarea.

– Haide, Adrienne, nu m` \n[el. Diminea]`, când

ai intrat \n studio, m-am gândit: "Cum s-a schimbat!

A cunoscut dragostea!" Ea schi]` un zâmbet slab.

– Dar este ca pentru tine [i Jenny. Nu va merge

niciodat`.

– Atunci, de ce nu te \ndrept]i spre mine? Suntem

\n aceea[i situa]ie.

Adrienne scutur` din cap.

– Am nevoie s` iubesc, Brian. {i nu sunt

\ndr`gostit` de tine.

– Mul]umesc, o tachin` el, f`r` ranchiun`.

Spune-mi, cum este McQueen?

– |n calitate de cânt`re], a meritat gloria. Dar \n

calitate de b`rbat, n-a avut noroc.

Perplex, Brian o \ntreb`:

– Faci aluzie la accidentul \n care i-a murit so]ia?

Din cauza asta a abandonat?

280

– Doar \n parte. Avea de asemenea nevoie s`

reflecteze asupra sensului existen]ei sale.

– Va reveni \ntr-o zi?

– M` \ndoiesc.

|n ciuda dorin]ei de a izbucni \n plâns, Adrienne

]inu mândr` capul sus când plec` Brian.

– Noapte bun`, Adrienne. Mâine diminea]`, \l voi

anun]a oficial pe Lyall de plecarea mea din Radar.

– Ai s`-mi lipse[ti.

– Nu te \ngrijora. Ne vom mai revedea. {i nu-]i

l`sa sufletul cuprins de nelini[te.

Dup` plecarea sa, Adrienne r`mase nemi[cat`,

descump`nit`, \ntrebându-se despre motivele

prezen]ei lui Jenny Tait la New York. Apoi scoase un

lung oftat. |i erau de-ajuns problemele ei...

Z`pad` o urm` \n camer` [i se f`cu ghem pe

p`tur`. De obicei, nu-i permitea motanului s`

doarm` \n pat, dar \n acea sear`, perspectiva unei

nop]i lungi f`r` Cal era prea greu de suportat. Oare

de ce aceste b`rbat \i distrusese pentru totdeauna

echilibrul [i lini[tea sufletului?

281

Capitolul 11

Restul s`pt`mânii, Adrienne [i orchestra sa

repetar` \n vederea preg`tirii viitorului album. Brian

le lipsea [i trebuia g`sit de urgen]` un chitarist bun,

pentru a-l \nlocui. Adrienne se sim]ea permanent

frânt` de oboseal`. De la \ntoarcerea sa, dormea

foarte prost, iar Cal nu catadicsise s`-i r`spund` la

scrisoare... Totul se terminase \ntre ei.

Vineri seara, Lyall o conduse cu ma[ina.

– De ce n-ai veni cu mine la Patty, \n acest

weekend?

282

– Evident, nu-[i dore[te s` m` vad`.

– D` un spectacol la Las Vegas [i nu va fi acolo

– Ai nevoie de ajutor pentru a te ocupa de copii?

– De ce nu? Schimbarea aerului \]i va face bine,

]i-ai pierdut deja culorile.

– Ei bine, de acord. Te-ai gândit la cineva anume,

pentru a-l \nlocui pe Brian?

– Nu-]i face probleme, caut. Vom g`si repede un

succesor.

– Sper c` nu va fi vreun concert \nainte de ie[irea

discului.

– Nu \nainte de toamn`. Ce-ai spune de un turneu

nord-american?

– Dac` trebuie....

Ridic` din umeri. Totu[i, la ideea acestei c`l`torii,

\ncerc` subit o imens` oboseal`.

***

283

Escapada acas` la Patty, \n Jaguarul ro[ul al lui

Lyall, se dovedi foarte pl`cut` [i Adrienne \[i promise

s`-[i cumpere o ma[in` sport, la \ntoarcerea la New

York.

Patty Long locuia \ntr-o cas` imens`, \n mijlocul

unui parc. Lyall \i pl`tea o pensie confortabil` [i ea

\ns`[i câ[tiga foarte mul]i bani. B`ie]ii, David [i

Justin, \n vârst` de zece [i doisprezece ani, erau

\ncânta]i s`-[i vad` tat`l, deoarece \n absen]a mamei,

erau p`zi]i de o bon` cu aspect foarte sever.

Adrienne se sim]i pu]in stânjenit` s` ocupe

camer` \n casa lui Patty, dar Lyall o asigur` c` aceasta

[tia. |n ciuda acestui lucru, tân`ra femeie avea unele

temeri. Pân` atunci, nu se aflase niciodat` complet

singur` cu Lyall. Oare avea ceva \n minte? Conta s`-i

câ[tige favorurile?

Alungându-[i temerile din minte, Adrienne \[i

puse valiza pe mocheta veche roz. Un splendid pat

cu baldachin ocupa col]ul camerei, iar \n baia

al`turat` era o imens` cad` din marmur` gri. O clip`,

imaginea lui Cal \i ap`ru \n fa]`, dar o alung` cu

284

energie. Trebuia s`-l uite cu orice pre], pentru a-[i

p`stra echilibrul interior. Poate ar trebui s` i se

d`ruiasc` lui Lyall sau lui Brian. De ce ar fi Cal

singurul s`u amant? Totu[i, nici un alt b`rbat nu [tia

s-o emo]ioneze [i s-o tulbure ca el. Se completau

perfect pe toate planurile. {i Cal \[i d`duse seama de

asta. Din nefericire, refuza orice angajament. Cât era

de greu s` accepte aceast` decizie care-i sfâ[ia inima.

Proprietatea lui Patty se \ntindea cât vezi cu ochii,

mai departe de arborii parcului. Avea o piscin` de

var`, \n centrul unei peluze [i una de iarn`, \ntr-un

fel de patio. Acest loc costase probabil o avere, se

gândi Adrienne, al`turându-se celorlal]i \n gr`din`.

Se a[ez` pe iarb` pentru a-i privi jucându-se cu

mingea, gândindu-se cu triste]e la gemenii lui Cal.

Subit, sim]i o dorin]` de nest`pânit de a-i d`rui lui

Cal al]i copii, pentru a [terge definitiv durerea de

a-[i fi pierdut familia. Dar cu cariera sa, o asemenea

dorin]` era absolut irealizabil`. Era suficient s`-l

observe pe Lyall pentru a-[i da seama de mul]imea de

probleme. De-abia \[i vedea fiii. Cu toate acestea,

285

Adrienne ar fi sacrificat cu pl`cere câteva

angajamente profesionale pentru a cre[te un

bebelu[...

Când mingea ateriz` la picioarele sale, tân`ra

femeie se ridic` pentru a participa la partid`.

Copiii lui Lyall \i pl`ceau mult. Amândoi aveau

p`rul ondulat [i o minte ager`. Aveau toate discurile

Adriennei, care consim]i s` le cânte un cântec,

acompaniindu-se la chitar`, spre marea lor bucurie.

Dup` cin`, tân`ra femeie r`mase \n patio, \n timp

ce Lyall se ocupa s` culce b`ie]ii.

– E[ti mul]umit` c` ai venit? o \ntreb` impresarul,

al`turându-i-se pu]in dup` aceea.

– Da, \ncântat`. Copiii t`i sunt adorabili.

Lyall \i servi un cocteil din votc` [i suc de fructe,

foarte rece.

– Este delicios.... O cuno[ti pe Patty de foarte

mult timp, nu-i a[a?

– Da, de dou`zeci [i [apte de ani.

– Ce s-a \ntâmplat?

B`rbatul ridic` din umeri.

286

– Nu eram prezent niciodat`. De altfel, nici Patty.

Nimeni n-a reu[it s` m` g`seasc` la na[terea lui

Justin. Din acea zi, n-am mai putut comunica

vreodat`, f`r` s` ne cert`m.

– F`r` \ndoial`, avea]i aspira]ii diferite.

– Ar fi trebuit s` facem mai multe eforturi, s` ne

ar`t`m mai toleran]i. Trebuie s` \nve]i s` d`ruie[ti,

Adrienne. Am aflat asta prea târziu.

Adrienne oft`.

– Ce trebuie s` fac? S` renun] la tot pentru a duce

o via]` de sihastru pe insula aceea pierdut`?

– Nu exist` alt` solu]ie?

– Cal nu va renun]a niciodat` la izolarea sa, Lyall.

– Ei bine! uit`-l. Eu sunt aici, \i spuse luându-i

mâna.

– Lyall, nu. Cal este mult prea important pentru

mine...

– Speram doar s` te pot ajuta.

– Mul]umesc, spuse Adrienne ridicându-se. Acum,

m` duc s` m` culc.

Copiii t`i m-au epuizat.

287

Lyall o privi \ndelung \nainte de a se ridica \n

picioare. Buzele sale atinser` u[or p`rul Adriennei,

apoi, brusc, o lu` \n bra]e pentru a-i s`ruta buzele.

Fulger`tor, tân`ra femeie se \ntreb` dac` nu avea

dreptate. Dar \n loc s`-i trezeasc` dorin]e, s`rutul lui

Lyall produse efectul invers. Cal \i lipsea atât de

mult...

Se eliber` brusc, cu lacrimi \n ochi.

– Lyall, am spus nu, declar` tremurând.

– Credeam...

– Ei bine, te-ai \n[elat. |l iubesc pe Cal. Nu vreau

alt amant.

|ndemnându-se s` fie curajoas`, \[i interzisese s`

verse vreo lacrim` de la plecarea de pe insul`. Totu[i,

incapabil` s`-[i mai st`pâneasc` disperarea, izbucni

brusc \n plâns [i-l l`s` pe Lyall s-o strâng` lâng` el,

pentru a o \ncuraja.

– Nu mi-am imaginat profunzimea ata[amentului

t`u, [opti blând impresarul. |mi pare r`u c` te-am

bruscat pu]in, dar poate aveai nevoie de asta pentru

a te desc`rca. Plângi, \]i va face bine.

288

Când \n sfâr[it disperarea i se domoli, Lyall o

conduse \n camera sa, apoi se duse s` caute o sticl`

cu ap` mineral` \n timp ce ea se culca.

– Te sim]i bine? o \ntreb` cu amabilitate.

– Da.

Când u[a fu \nchis`, Adrienne b`u un pahar mare

cu ap` [i se ghemui \n pat. Pentru prima dat` de la

plecarea de pe insul`, c`zu imediat \ntr-un somn

adânc.

***

A doua zi se desf`[ur` lini[tit [i Lyall se ar`t`

foarte amabil. Luni, sosi la studio cu un nou chitarist,

Nick Crawford. Totu[i, treaba nu progres` deloc.

Cântecele scrise de Adrienne \nainte de \ntâlnirea cu

Cal p`reau f`r` con]inut, superficiale.

Poate Lyall avea dreptate: trebuia s` compun`

unele noi.

289

A[adar, Adrienne \[i \ncepu treaba [i tumultul

emo]iilor sale se dezl`n]ui din nou, dureros. Câteva

zile mai târziu, mul]umit` de rezultat, se preg`tea s`

urce \n limuzin` ie[ind din studio, când o strig`

cineva:

– Adrienne.

|ntorcându-se, cânt`rea]a z`ri o femeie tân`r`, cu

fa]a \n form` de inim`, \mbr`cat` \n blugi [i cu o

tunic` ce-i ascundea u[or sarcina.

– Sunt Jenny Tait, spuse femeia \n fa]a expresiei

sale \ntreb`toare.

Adrienne \i zâmbi larg.

– Bine\n]eles! Iart`-m`, Jenny! Sunt teribil de

distrat` \n ultimul timp.

– Pot s`-]i vorbesc?

– Fire[te. S` mergem acas` la mine.

– L-ai v`zut pe Brian? \ntreb` Jenny imediat ce

ma[ina demar`.

– De câteva s`pt`mâni, nu. Cred c` \n acea

perioad` \ncercai s`-l g`se[ti.

– |nc` \ncerc. Dar refuz` s` m` vad`.

290

– N-a gre[it \ntru totul, deoarece l-ai p`r`sit

pentru altul.

– Nu este adev`rat! protest` Jenny. Am inventat

orice, de Cr`ciun, pentru a \ncerca s`-l ating \n

nem`suratul s`u orgoliu. Crede c`-i este permis orice

cu mine [i m` consider` la dispozi]ia sa. Trebuia s`

m` ap`r. |l iubesc.

– Bebelu[ul este al s`u? \ntreb` surprins`

Adrienne.

– Normal. Ne-am petrecut toat` vacan]a

\mpreun`, acas` la p`rin]ii lui, ca [i când nu se

\ntâmplase nimic, pentru a nu tulbura atmosfera de

s`rb`toare.

Trebuie s`-i vorbesc neap`rat. I-am telefonat

ne\ncetat, dar \nchide sistematic.

– Nu-]i face probleme, vom g`si un mijloc, declar`

Adrienne cu o siguran]` pe care era departe de a o

sim]i.

Oare putea \ntr-adev`r s` g`seasc` o solu]ie

problemelor altora, \n timp ce \n propria sa via]` se

ridicau atâtea dificult`]i?

291

Ajungând \n apartamentul s`u, \i oferi lui Jenny,

foarte palid` [i agitat`, o cea[c` de ceai [i ascult` cu

r`bdare povestea vie]ii ei. Jenny \l \ntâlnise pe Brian

când acesta cânta la chitar` \ntr-un mic grup din

ora[ul s`u natal.

– |i cuno[team ambi]iile, oft` ea. Voia s` devin` la

fel de celebru ca Beatles. Treptat, [i-a f`cut drumul

s`u. Am plecat o dat` \n turneu cu el, dar aceast`

via]` nu este pentru mine.

– De ce te-ai c`s`torit cu el?

– |l iubeam. Era mai bine s`-l am din când \n

când, decât deloc. Era un ra]ionament stupid, nu-i

a[a?

– Nu.

– |n orice caz, nu mi-a fost foarte benefic. Nu [tiu

nici m`car dac` m` iube[te.

– Nu-]i pot r`spunde cu certitudine, \i spuse

Adrienne cu toat` sinceritatea. Dar \]i promit s`

discut cu el.

De ce n-ai locui aici, \n loc s` r`mâi la hotel? Voi

trimite pe cineva s`-]i ia bagajele.

292

Jenny accept` cu pl`cere propunerea Adriennei,

care se bucura s` aib` companie.

Chiar a doua zi, cânt`rea]a lu` leg`tura cu Brian

prin intermediul lui Lyall [i-i d`du \ntâlnire la ora

prânzului. P`rea \n plin` form` [i debordând de

vitalitate.

– Am adunat o orchestr`, o inform`. Dar nu i-am

dat \nc` un nume.

– Inten]ionezi s`-]i \nregistrezi toate compozi]iile?

– Da. Am mai multe contracte \n vedere.

– Sunt foarte mul]umit` pentru tine...

Apoi se hot`r\ s` atace:

– Am v`zut-o pe Jenny.

– Ah, acesta este motivul apelului t`u!

– Nu po]i fugi la nesfâr[it de realitate, Brian, \i

spuse Adrienne cu severitate.

– Sunt gata s` \nfrunt lucrurile \n fa]`. Dac` Jenny

vrea divor]ul, nimic mai simplu.

– Asta este dorin]a ta?

– Dorin]ele mele nu conteaz`, replic` Brian pe un

ton iritat. Nu mi-a acceptat niciodat` meseria.

293

Uimit` de atâta am`r`ciune, Adrienne \l \ntreb`:

– O iube[ti?

– De ce ]i-a[ spune asta?

– Nimic nu te oblig`. A]i dormit \mpreun` \n

timpul vacan]ei de Cr`ciun?

– E[ti foarte indiscret`... Da.

– Brian, Jenny este \ns`rcinat` \n [ase luni.

Trebuie s-o vezi neap`rat.

– |mi poart` copilul?

– Da.

– E[ti sigur`? insist` ne\ncrez`tor.

– Da. Jenny n-a avut nicicând o alt` persoan` \n

via]a sa. |ncerca pur [i simplu s` u[ureze desp`r]irea.

– Nu voi fi niciodat` capabil s`-mi asum o

familie.... Va trebui, Brian. |n câteva luni, vei fi tat`.

Jenny accept` s` tr`iasc` aici cu tine. {i-a dat seama

de gre[elile trecutului.

– {i eu am f`cut prostii, admise Brian.

Slav` Domnului, accepta acel copil ca fiind al s`u

[i nu punea la \ndoial` onestitatea so]iei sale, gândi

Adrienne, u[urat`.

294

– Te a[teapt` acas` la mine.

– Merg imediat acolo. N-are rost s` mai fug de

responsabilit`]i.

***

John Reith \naint` pe teras` [i se a[ez` al`turi de

Cal. Soarele apusese [i oceanul, dincolo de valurile

albe, se pierdea \n obscuritatea nop]ii.

– L-am v`zut pe Lyall Caine la New York, a[a cum

am convenit, spuse.

– Ce ve[ti ]i-a dat despre Adrienne?

John \[i sc`rpin` gâtul, nervos. Cal era \ntr-o

dispozi]ie execrabil`, de la plecarea Adriennei. Era

mai bine s` fie prudent.

– Ei bine? Ce face?

– Munca sa suport` consecin]ele lipsei ei de

entuziasm.

Cal scutur` scrumul ]ig`rii.

295

– Se poate \ntoarce aici, dac` are nevoie de

odihn`.

– Cal! Are nevoie de tine acolo. De ce nu te duci

la New York s`-i vorbe[ti? Gre[e[ti stricând totul din

\nc`p`]ânare.

– Aminte[te-]i ce s-a \ntâmplat cu Val. Nu vreau

s-o iau de la \nceput.

– Adrienne nu este Val.

Nu e[ti obligat s` \ncepi s` cân]i din nou, pentru

c` iube[ti o cânt`rea]`.

Cal se ridic` brusc.

– Totu[i, \mi doresc asta. Lupt \mpotriva acestei

dorin]e [i \n acela[i timp \mpotriva dragostei pentru

Adrienne.

– De ce?

– Era gata s` fiu deja distrus. Dac` m` \ntorc spre

Adrienne, voi face indiscutabil parte din via]a sa. Ai

ascultat-o ca [i mine. Are totul pentru a deveni un

star extraordinar.

– Sper c` nu-[i va pierde dorin]a de a reu[i...

– Ce vrei s` spui?

296

– |n aceast` clip`, tatoneaz`. Brian Tait chitaristul,

a p`r`sit-o. De atunci, nimic nu mai merge. Lyall \[i

smulge pur [i simplu p`rul.

– Poate era \ndr`gostit` de Brian? Mi-a trimis un

bilet foarte sec.

John \ncepu s` râd` [i se \ndrept` spre scar`.

– |]i las grija de a-]i r`spunde singur la aceast`

\ntrebare.

Cal se sprijini cu coatele de balustrad`, inspirând

profund. Observa]iile lui John \i sporir` nervozitatea.

|n timpul ultimelor s`pt`mâni \[i pierduse somnul.

Totul \l plictisea, chiar [i lansarea noii sale firme de

discuri. F`r` Adrienne, via]a nu mai avea nici o

savoare.

Pe punctul s`-[i aprind` o havan`, se r`zgândi

brusc. Fuma prea mult. Cobor\ pe plaj`, unde \l

asalt` o mul]ime de amintiri. Nu se mai gândise de

mult la Valerie, doar la fiii s`i.

Aceast` nostalgie, cu siguran]` nu va disp`rea

niciodat`, dar Adrienne reu[ise s` alunge fantoma

Valeriei.

297

Alte amintiri \l obsedau. |n minte \i r`suna o

muzic` strident`. Pieptul \i ardea [i transpira]ia \i

picura de-a lungul trupului. Era un star, adulat de

mul]imea de spectatori. Era suficient s` apar` pe

scen` pentru a declan[a un tumult de aplauze. Apoi,

toat` lumea t`cea [i-l asculta. Avea muzica \n sânge.

Acele câteva [edin]e cu Adrienne \i reaprinseser`

focul mistuitor.

Se imagin` pe cale s` \nregistreze un disc cu

Adrienne. Ea avea un talent rar s` compun` cântece

[i o voce extraordinar`.

Se opri din mers pentru a se a[eza pe nisip, cu

b`rbia sprijinit` pe genunchi. Oare era prea b`trân

pentru a-[i relua cariera? Evident, nu. Mai avea câ]iva

ani de activitate intens` \naintea lui. Apoi, se va

ocupa de lansarea grupurilor mai tinere. Acest aspect

al profesiunii \l interesa enorm. Va fi cu Adrienne.

Brian Tait l`sase un loc liber. De ce n-ar profita de

asta? Oare nu era un semn al destinului?

Dar o r`nise. Desigur, invitase [i alteori femei pe

insul`, pentru o scurt` aventur`. Dar cu Adrienne

298

fusese altceva. Se \ndr`gostise din nou, atunci când

nu mai credea.

Se \ntinse pe spate, contemplând stelele. Se vedea

deja pe scen`, al`turi de Adrienne. Se acordau

perfect. Val nu-i \mp`rt`[ise niciodat` gusturile [i

nu-i \n]elegea temperamentul artistic. Era interesat`

numai de bani [i de celebritate. Nu avuseser` nimic

\n comun, cu excep]ia copiilor care sosiser` oarecum

din \ntâmplare, deoarece Val uitase \ntr-o sear` s`-[i

ia precau]iile.

Na[terea gemenilor \l \ngrozise, dar \l [i amuzase

foarte mult pe Cal. Val fusese pedepsit` pentru

egoismul s`u. |n loc s` se gândeasc` doar la ea,

trebuia pe viitor s` se ocupe de doi copii.

Cal se \ndrept`, regretând c` nu-[i luase ]ig`rile

cu el. Oare ce va face? Trebuia neap`rat s-o revad` pe

Adrienne, dar f`r` o propunere referitoare la viitorul

rela]iei lor. Fusese atât de nedrept s-o invite pe

insul`, dându-[i seama \nc` de la \nceput de

puternica atrac]ie pe care o sim]eau unul pentru

cel`lalt... Dar cine oare putea rezista dragostei?

299

Cal se ridic` [i se \ntoarse din drum. Adrienne era

ca lumina care str`lucea pe teras`. |l hipnotiza, iar el

nu avea decât s` se lase c`l`uzit.

***

|ntorcându-se acas` \n acea sear`, Adrienne g`si

un bilet de la Brian: "Jenny este acas` la mine. Fat`

sau b`iat, \i vom da numele t`u".

Tân`ra femeie schi]` un zâmbet slab. M`car cineva

era fericit...

A doua zi, ziari[tii \[i petrecur` ziua cu ea, pentru

un reportaj \ntr-o revist` important`. |i puser` o

mul]ime de \ntreb`ri \ntre repeti]ii [i \nregistr`ri. Din

fericire, se ab]inur` s-o \ntrebe despre via]a sa

personal`. N-ar fi suportat [i ar fi fost nefericit`.

Aproximativ o s`pt`mân` mai târziu, Lyall o invit`

la cin` la restaurant. Se a[tepta s` primeasc`

repro[uri, deoarece munca nu \naintase deloc, dar

300

Lyall se ab]inu de la orice judecat` de valoare [i-i

anun]` \mp`carea sa cu Patty.

– Toamna aceasta joac` \ntr-o comedie muzical`

pe Broadway. Poate de data aceasta lucrurile vor

merge mai bine \ntre noi.

– Sunt foarte mul]umit` pentru tine, Lyall, spuse

Adrienne foarte sincer.

Totul p`rea s` se aranjeze pentru toat` lumea, \n

afar` de ea. Cal nu-i d`duse ve[ti. Acum, probabil nu

va mai c`uta s-o vad`... La desert, Lyall lans` totu[i

bomba:

– Cal vine la New York.

Adrienne p`li.

– Ai inten]ia s`-l \ntâlne[ti? spuse slab.

– Desigur. Nu-]i face griji, \l vei vedea [i tu.

Ochii tinerei femei se umplur` de lacrimi [i l`s`

capul \n jos pentru a-[i ascunde expresia.

|n noaptea aceea, se suci [i r`suci \n pat, f`r` s`

reu[easc` s` adoarm`. Ce-i va spune lui Cal? |n tot

cazul, n-avea rost s` preg`teasc` o lung` tirad`. |n

prezen]a sa, \[i pierdea complet controlul emo]iilor.

301

A doua zi se preg`ti \n grab` [i \mbr`c` o tunic`

alb` [i ni[te blugi asorta]i cu o vest` din piele ro[ie

cu galoane. Apoi \[i prinse o fund` ro[ie \n p`r [i

ad`ug` o umbr` de fard pe pleoape.

Nu era \n stare s` lucreze [i se ar`t` nervoas` cu

muzicienii, [i chiar cu Don. Brusc, z`rindu-l pe Cal

p`trunzând \n cabin`, era gata s` se sufoce de

emo]ie. Oare era o halucina]ie? Nu se putea opri din

cântat chiar \n mijlocul unui cântec. Din fericire,

Nick Crawford scoase o not` fals` [i Adriennei \i veni

s`-l s`rute când Don suspend`, [edin]a spunând:

– Mai bine ne oprim aici pentru ast`zi. Nimeni nu

este \n form`.

Adrienne \[i scoase c`[tile, \[i aranj` chitara [i se

preg`ti s` p`r`seasc` studioul.

302

Capitolul 12

U[a cabinei se deschise dup` ce trecu [i ni[te pa[i

o urmar` pe culoar.

– Adrienne.

Era gata s` se opreasc`, dar se str`dui s` mearg`

mai departe. Doar o privire [i se va face ridicol`,

c`zându-i \n bra]e.

Cal o ajunse repede din urm`.

– Vreau s` te v`d.

– Las`-m`, Cal, \i ordon` cu r`ceal`, \ncercând

s`-[i ascund` suferin]a.

303

Afar`, limuzina nu sosise [i tân`ra femeie strânse

pumnii furioas` când Cal deschise portiera unui

Lincoln gri metalizat.

– Trebuie s` vorbim, spuse b`rbatul.

Neavând de ales, Adrienne urc` \n ma[in`, iar Cal

se a[ez` lâng` ea, pe bancheta din spate. Era

\mbr`cat cu pantaloni [i hain` din piele neagr`, peste

o c`ma[` gri, de m`tase. Era la fel de bronzat, dar

avea tr`s`turile trase [i ochii \ncerc`na]i.

– Vrei s` mergi s` cin`m?

Tân`ra femeie vru s` refuze, dar nu reu[i nici

m`car s` deschid` gura. Luându-i t`cerea drept

acceptare, b`rbatul d`du [oferului adresa unui

restaurant.

Adrienne \ntoarse fa]a [i se absorbi \n

contemplarea spectacolului str`zii. Ce n-ar fi dat

pentru a fi una dintre acele femei foarte obi[nuite, cu

o via]` normal`. Oare de ce se \ndr`gostise de Calvin

McQueen? Era de-ajuns doar apropierea sa pentru a

o tulbura. Când picioarele li se atinser` u[or, se d`du

repede \napoi.

304

– Draga mea! o admonest` el, cu amabilitate.

– S` nu-mi spui astfel! Ochii lui Cal se voalar` [i

expresia i se posomor\. Adrienne putea s`-i fac` r`u.

Insistând, i-ar putea provoca oare o durere la fel de

sfâ[ietoare ca a sa? Subit, \i veni s` \nceap` s` strige,

[i scrâ[ni din din]i pentru a se st`pâni. Observând

grimasa lui Cal, \l \ntreb`:

– E[ti nervos?

– Nu ]i se potrive[te aceast` fals` duritate.

– Cu atât mai r`u, r`spunse tân`ra femeie

sprijinindu-[i capul de sp`tarul capitonat. Oh, de ce?

– Vom vorbi mai târziu, cu stomacul plin.

Cu un zâmbet silit pe buze, Cal scoase o revist`

dintr-o serviet` pentru documente [i i-o \ntinse.

– E[ti pe copert`.

– Foarte bine.

– Nu-]i face pl`cere? Când "Rock and roll" a fost

primul reportaj despre mine, am s`rit \n sus de

bucurie o s`pt`mân`.

– Este o fotografie bun`, spuse Adrienne f`r`

intona]ie.

305

– Nu g`se[ti nimic altceva de spus?

Când privirile li se \ntâlnir`, \n ochii lui Cal se

citea o mare nelini[te.

– Iart`-m`, dar n-am prea fost plin` de voio[ie, \n

acest timp.

Cal \i puse o mân` lini[titoare pe genunchi [i

pu]in dup` aceea, ajunser` la restaurant.

– Domnule McQueen, \i salut` [eful de sal` cu

respect, \nainte de a-i conduce spre un mic separeu,

la ad`post de priviri.

Adrienne \[i scoase funda ro[ie care-i strângea

p`rul negru bogat [i \ncepu s` priveasc` lista de

bucate.

– Ce vrei s` m`nânci? \l \ntreb`.

– Un biftec. Mor de foame. N-am mâncat nimic de

diminea]`, de când am plecat din Miami.

– Presupun c` te gr`beai s` m` vezi? \l ironiz`

Adrienne.

– Da. Ce iei?

Nu-i v`zuse niciodat` o expresie atât de sever` [i

de autoritar`.

306

Dup` ce alese o salat` din fructe de mare, tân`ra

femeie spuse:

– }i-ai fi putut da osteneala s` m` anun]i.

– L-am avertizat pe Lyall.

Adrienne \nchise pleoapele pentru a-[i st`pâni

lacrimile care-i ardeau ochii.

– Oare de ce nu putem tr`i ca toat` lumea?

– Pentru c` nu suntem oameni obi[nui]i. Noi am

vrut asta.

– Mi-am imaginat \ntotdeauna lucrurile cu totul

altfel...

– Asta se va aranja, o asigur` Cal, \n timp ce

chelnerul le aducea mâncarea.

Mâncar` \n t`cere. Apoi, s`tul, Cal o \ntreb`:

– Ce se \ntâmpl` cu grupul t`u?

– Brian a plecat [i-l \nlocuie[te Nick Crawford.

Oh, Cal, s` plec`m de aici, te rog!

B`rbatul \i scurt` cu aten]ie tr`s`turile trase [i

ochii mari alba[tri \ncerc`na]i. Cât suferise din cauza

lui!

– Foarte bine, s` mergem, spuse ridicându-se.

307

|i d`du [oferului adresa Adriennei. Portarul

imobilului \i salut` cu un zâmbet, când se \ndreptar`

spre ascensor. Nici unul, nici cel`lalt nu deschise

gura [i Adrienne evit` cu grij` privirea lui Cal.

P`trunzând \n apartament, Cal se opri \n fa]a

fotografiei unui afi[, aceea \n care Adrienne era

\mbr`cat` \n pantaloni negri din piele [i o tunic`

ro[ie din satin.

– Mai cred c` e[ti femeia cea mai sexy pe care am

\ntâlnit-o vreodat`, spuse \ncet.

Incapabil` s` schi]eze un zâmbet, Adrienne \[i vâr\

mâinile \n buzunarele vestei.

– Vrei ceai, sau cafea? \l \ntreb`, uimit` c` nu se

bâlbâie.

– Nu, mul]umesc.

– Un cocteil, atunci?

Cum se \ndrepta spre buc`t`rie, Cal o re]inu cu

fermitate de bra]. O clip` dup` aceea, f`r` s` [tie

cum, Adrienne se afl` \n bra]ele lui, \n timp ce

b`rbatul o s`ruta cu o pasiune devorant`. Acum, era

prea târziu; nu va mai rezista [i va deveni complet

308

docil`, maleabil` \ntre degetele sale. |[i strecur`

mâinile sub haina lui Cal pentru a-i sim]i c`ldura [i

imediat o cople[i o dorin]` nebun`.

F`r` s` \nceteze s-o s`rute, Cal o dezbr`c`

tremurând [i un fior de nest`pânit \l scutur` la

vederea frumuse]ii sale. Pielea Adriennei se

\nfierbânt` sub s`rut`rile lui.

Nu vorbea nici unul, nici cel`lalt. Fu o declara]ie

t`cut` a pasiunii lor, prea mult timp t`g`duit`. |n fa]a

expresiei \ncânt`tor de tulburate a ochilor catifela]i,

Adrienne, cu un tremur, \ncepu s`-l dezbrace de

haine.

Fericirea de a fi cu Cal, de a-l atinge, aproape c`

era prea mare. |[i puse capul pe pieptul s`u, pentru

a mirosi parfumul de mosc. |n timp ce b`rbatul o

strângea cu toat` puterea lâng` el, adâncindu-[i

privirea \n a sa, Adrienne fu cuprins` de un fel de

be]ie. Crezuse c`-l pierduse pentru totdeauna [i era

acolo! Se abandon` f`r` s` se mai gândeasc`

\nfl`c`r`rii sale febrile.

|n cele din urm`, Cal o \ntreb`:

309

– Unde este camera ta?

|l conduse acolo cu o ner`bdare egal` cu a sa. |[i

dorise atât de mult s`-l ating`, s`-l mângâie, s` se

contopeasc` \n el... |n clipele care urmar`, uitar`

restul lumii, pentru a se pierde \n pl`cerea trupurilor

reunite.

|n clipa \n care sim]i \n interiorul ei c`ldura lui

Cal, Adrienne scoase un strig`t de fericire [i b`rbatul

murmur`:

– Draga mea, draga mea...

– Cal, te iubesc, declar` tân`ra femeie, f`r` s` se

mai poat` st`pâni.

– {i eu te iubesc, Adrienne. Mi-ai lipsit \ngrozitor.

Adrienne nu avea nevoie s` [tie mai mult. Era a

lui, f`r` rezerve.

|i unea aceea[i dorin]`. Curând, \mb`ta]i de

muzica iubirii lor, formar` doar o fiin]`. |n culmea

extazului, scoaser` \n acela[i timp un strig`t, \nainte

de a c`dea \ntr-o delicioas` letargie.

R`maser` t`cu]i o ve[nicie. Apoi, Cal, cu

picioarele \nc` \nl`n]uite cu ale sale, se ridic` \ntr-un

310

cot [i \ndep`rt` o [uvi]` umed` de p`r, pentru a-i

s`ruta fruntea.

– Ne acord`m \ntotdeauna \ntr-o armonie

perfect`. Mi-ai spus s` vin s` te caut, când voi dori s`

cânt cu tine. Adrienne schi]` un zâmbet.

– Vorbeam de muzic`.

– Serios? |mi pare r`u.

– De ce? Mi-a f`cut mult` pl`cere!

Cal \i scrut` cu aten]ie chipul.

– Nu-]i mai suportam absen]a [i eram \ngrijorat

pentru c` aveai probleme.

Tân`ra femeie \[i mu[c` buza.

– Nu m` descurc prea r`u, \l min]i. Nu trebuia s`

vii.

– Nu-]i doreai asta?

Adrienne se \ndep`rt` u[or [i \ntoarse privirea.

– Simt o dorin]` fizic`, dar pot tr`i foarte bine f`r`

tine.

La urma urmei, nu era decât un r`gaz de scurt`

durat`, cu siguran]`. |n câteva zile, Cal se va \ntoarce

pe insula sa, iar ea va fi din nou singur`.

311

– Cu alte cuvinte, n-ar fi trebuit s`-mi dau

osteneala s` m` deplasez?

Adrienne se ridic` prompt [i \mbr`c` un halat.

– Chiar m` \ntreb de ce ai f`cut-o. Acum, vrei un

cocteil?

– Nu! exclam` Cal cu putere, prinzând-o de umeri

pentru a o scutura. De ce e[ti a[a?

– Pentru c` nu-mi place s` suf`r, Cal. Dac` nu

putem tr`i \mpreun`, este de preferat s` ne spunem

adio.

|n acea clip`, sun` telefonul.

– Nu r`spunde, ordon` Cal.

Totu[i, ea ridic` receptorul.

– Unde naiba ai plecat? strig` Lyall la cap`tul

firului.

– M-am \ntors acas`, r`spunse Adrienne cât mai

calm posibil.

– Dar cum? {oferul a \nnebunit de \ngrijorare.

– Sunt cu Cal.

– Ah! Aveam \ntâlnire cu el [i a disp`rut cu tine!

– Totul este \n ordine, Lyall.

312

giannijollys

Te vom suna mai târziu. La revedere.

|nchizând, arunc` o privire \n direc]ia lui Cal.

– Era Lyall. Trebuia s`-l vezi.

– {tiu. Dar nimic nu m` gr`be[te. |mi pari mult

mai important`.

Adrienne \i ar`t` cu un gest u[a.

– Ei bine, acum po]i pleca la Lyall.

Cal o fulger` cu privirea.

– De ce e[ti atât de r`ut`cioas` cu mine? Am venit

special pentru tine; ]i-am m`rturisit dragostea mea.

De ani de zile n-am spus aceste cuvinte unei femei [i

sunt sincer. Credeam c` m` pot dispensa de tine. |mi

refuzam sentimentele. Speram s` m` plictisesc de

tine.

– Ai reu[it?

– Nu, o [tii. F`r` tine, via]a nu m` mai intereseaz`.

– |n acest caz, ce propui?

|ntins pe cear[af, Cal \[i \ncruci[` mâinile \n

spatele cefei.

– Ei bine, m-am gândit mai \ntâi s` dau o audi]ie

pentru locul de chitarist din grupul t`u.

313

giannijollys

– Cal! protest` Adrienne scuturând din cap. Nu

po]i face un asemenea lucru! Vei fi permanent

frustrat.

– Dimpotriv`. Dup` o atât de lung` absen]`, ar fi

un excelent mod de a-mi face reintrarea. Apoi, \mi

voi depune candidatura la postul de so].

Tân`ra femeie crezu mai \ntâi c` \n]elesese gre[it.

– Cum?

– Ai \n]eles perfect, r`spunse Cal cu un zâmbet.

Adrienne se apropie câ]iva pa[i.

– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?

B`rbatul \i \ntinse bra]ele.

– Via]a este prea trist` f`r` tine.

Tân`ra femeie se repezi \n bra]ele lui,

acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri.

– Cal, te iubesc.

Da, m` voi c`s`tori cu tine, dac` e[ti sigur c` o

vrei.

– N-am fost niciodat` mai sigur, \n via]a mea.

|n timp ce b`rbatul \i scotea ner`bd`tor halatul,

Adrienne \i spuse:

314

– N-am \ndr`znit niciodat` s` visez o asemenea

fericire. De acum, aceasta va fi mereu \ntre noi.

– A fost mereu.

– De când?

– De la revelion... |n tot cazul, din seara \n care ai

debarcat pe insul`. P`reai atât de frumoas`, atât de

inocent`...

S`rutându-i buzele pline, Cal ad`ug`:

– Dar ]i-ai pierdut acea candoare. Adrienne

\ncepu s`-i mângâie trupul cald, lini[titor.

– |]i aminte[ti de prima noastr` \ntâlnire? M-ai

\ntrebat ce-mi lipsea \n via]`. Privindu-te, am [tiut

imediat c` erai tu... [i dragostea.

– |n acea noapte, mi-ai r`pit inima. Din nefericire,

nu puteam s`-]i ofer ce c`utai. Nu eram preg`tit.

– Acum, e[ti mai preg`tit?

– Mi-ai tulburat existen]a. Nu numai c` m-am

\ndr`gostit, dar am cântat din nou cu Denton [i cu

John, f`r` s` suf`r prea mult. Adrienne...

Luându-i b`rbia \ntre degete, o oblig` s`-l

priveasc` \n ochi.

315

– De acum, Val a disp`rut complet din memoria

mea. Cu toate acestea, copiii.... Nu-i voi uita

niciodat`. Va fi dur pentru mine s`-mi reiau cariera.

Voi avea nevoie de tine.

– Voi fi acolo, \l asigur` ea urm`rindu-i cu vârful

degetelor linia maxilarului.

– Nu mai sunt foarte tân`r. De acum \n câ]iva ani,

m` voi limita poate la activit`]i de produc`tor.

– Cal, chiar e[ti sigur c` vei suporta [ocul?

– Este ca [i când a[ pune sare peste o ran`, pentru

a vedea dac` mai este deschis`, nu-i a[a? Oh, \nc`

suf`r, draga mea. Nu sunt complet vindecat, dar te

voi avea al`turi. Te iubesc. |n perioada \n care am

renun]at, am fost cel mai trist b`rbat din lume. Nu

m-am gândit vreodat` c` voi putea iubi din nou, sau

s` simt m`car o emo]ie oarecare. Am fost complet

cople[it de suferin]`.

Adrienne \[i mas` umerii contracta]i.

– Sper s` fiu destul de puternic` pentru a te face

fericit.

– Vom fi \mpreun`.

316

N-am \mp`r]it niciodat` totul cu o alt` femeie. Val

[i cu mine eram prea diferi]i. Am fost mereu singur.

– Te iubesc, [opti Adrienne. Vreau s` am totul

dintr-o lovitur`, pe tine [i muzica noastr`.

Cal ridic` sprâncenele cu un aer \ntreb`tor:

– De fapt, ai adus \nregistr`rile noastre \n bagajele

tale?

Cum Adrienne d`du din cap zâmbind u[or,

continu`:

– "Cântec de dragoste" va fi primul mare succes al

casei mele de discuri. Ce spui despre asta?

– Este \ncoronarea carierei mele.

Brusc, Cal s`ri jos din pat pentru a scotoci \n

buzunarul pantalonilor, de unde scoase o cutiu]`.

Inima Adriennei tres`ri la vederea inelului montat

\n diamante.

– Oh, Cal, este magnific!

– |ncearc`-l. |n timp ce tân`ra femeie [i-l punea

pe deget, Cal declar` lini[tit:

– Am deja impresia c` sunt c`s`torit cu tine.

Sejurul t`u pe insul`, a fost luna noastr` de miere.

317

Dar dac` Lyall ne acord` o vacan]` suplimentar`, te

voi duce la Londra, pentru a te face s` vizitezi corect

toate monumentele.

– Ar fi minunat! exclam` Adrienne, cu lacrimi \n

ochi.

– Te iubesc, murmur` Cal.

– {i eu.

– {i nu glumeam adineaori. Presa [i criticii vor fi

foarte severi cu mine. Iar tu vei fi, f`r` \ndoial`,

permanent deranjat`.

– Mi-e egal. Tot ce are importan]` e[ti tu.

Se prinse de gâtul lui pentru a-l strânge mai mult

lâng` ea, dar Cal tres`ri [i scoase un strig`t.

Z`rindu-l pe Z`pad` strecurându-se \ntre ei,

Adrienne izbucni \n râs.

– Este Z`pad`, declar` tân`ra femeie.

Pisoiul torcea deja, lâng` fa]a lui Cal.

– |i placi, observ` Adrienne pe un ton mul]umit.

Cal \i f`cu mali]ios cu ochiul.

– {i dac` i-a[ fi displ`cut?

– Te-a[ fi dat afar`. Are o judecat` foarte sigur`.

318

Uitând animalul, Cal o \mbr`]i[` [i-i \n`bu[i

cuvintele pe buze. Cu mintea eliberat` \n sfâr[it de

grijile [i temerile din ultimele s`pt`mâni, tân`ra

femeie i se d`rui f`r` rezerve. Va deveni camarada lui

dintotdeauna, pentru toat` via]a.

Sfâr[it

319

giannijollys