Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea Drept

Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică

REF ERA TTema : „Tactica reconstituirii în procedura de urmărire penală”

A elaborat : Grigori Irina,Studenta grupei 401

A verificat : Chirilă Mihail, Doctor în drept, lector universitar

CHIŞINĂU 2013

CUPRINS

C U P R I N S

1.Introducere

2.Noţiuni şi dispoziţii generale cu privire la tactica reconstituirii în procedura de urmărire penală 3. Etapele de efectuare a reconstituirii în procedura de urmărire penală

4.Felurile reconstituirii

5.Fixarea procesului şi rezultatelor reconstituirii în procedura de urmărire penală.

6.Bibliografie

Introducere

Reconstituirea este o activitate procedurala si de tactica criminalistica prin care se realizeaza reproducerea unor fapte, secvente ale acestora, in imprejurarile si locul comiterii lor, pentru verificarea probelor administrate in cauza.

Aceasta activitate este determinata de existenta unor probe cu privire la fapta cercetata care au fost administrate deja, de existenta unor neclaritati asupra veridicitatii acestor probe, de existenta unor probe contradictorii, de necesitatea verificarii in fapt a variantelor reiesite din probele administrate deja si de posibilitatea ca prin reconstituire sa fie obtinute noi probe.

Prin efectuarea reconstituirii se va putea verifica daca persoana putea sa vada ori sa auda, sa intre printr-un anumit loc ori sa iasa, sa sara sau sa se ascunda in felul reiesit din probele administrate. In accidentele de circulatie se va putea verifica daca autovehiculul a depasit sau nu axa mediana, daca exista sau nu o inclinatie a drumului, defectiuni in carosabil etc. Totodata se va putea realiza un studiu nemijlocit al locului faptei in aceleasi conditii care au existat la momentul comiterii faptei.

Pentru efectuarea reconstituirii va trebui refacut locul faptei in asa fel incat sa fie identic sau foarte asemanator, conditiile de timp si de loc urmand a fi aceleasi ca atunci cand s-a comis fapta, iar anumite elemente vor putea fi verificate experimental.

Activitatea de reconstituire nu se va efectua atunci cand se pune in pericol viata, sanatatea sau avutul persoanei ori atunci cand se lezeaza demnitatea si onoarea oamenilor. Prin urmare nu se vor efectua reconstituiri in cazul unor coliziuni de autovehicule, incendii, si nici atunci cand s-au comis fapte de viol, de perversiune sau coruptie sexuala. Atunci cand la comiterea faptei s-au folosit obiecte periculoase (cutite, arme etc) la reconstituire astfel de obiecte nu se vor da infractorului pentru a arata cum a procedat.

1.Reconstituirea – notiune, trasaturi, valoare probatorie.

Notiune.

Reconstituirea este o activitate procesual-penala care are ca obiectiv principal, verificarea si precizarea unor date obtinute prin desfasurarea altor activitati de urmarire penala, in scopul aflarii adevarului in procesul penal. Prin reconstituire se verifica daca infractiunea putea fi comisa in conditiile si circumstantele stabilite cu ocazia cercetarii la fata locului, audierii invinuitului, inculpatului, partii vatamate, martorilor oculari etc.

Reconstituirea presupune reproducerea experimentala, integrala sau partiala a unor fapte si imprejurari din timpul savarsirii infractiunii, pentru a constata daca rezultatele acestora se coroboreaza cu celelalte probe administrate la dosarul cauzei. De exemplu, prin reconstituire se verifica daca faptuitorul, potrivit declaratiilor sale, avea deprinderile si aptitudinile necesare escaladarii unui balcon, falsificarii unor documente ori daca avea forta si resursele fizice necesare pentru a transporta de unul singur obiecte deosebit de voluminoase sau grele, pentru a imobiliza victima fara alt ajutor etc.

In acelasi timp, reconstituirea contribuie la explicarea mecanismului de formare a unor categorii de urme precum si la demonstrarea faptelor simulate, cum ar fi de exemplu, ascunderea delapidarii in furturi. In acest ultim caz, se demonstreaza, de pilda, imposibilitatea trecerii unor bunuri prin sparturi ori deschizaturi de mici dimensiuni, absenta nejustificata a unor urme care in mod firesc ar fi trebuit sa apara in locuri situate pe directia din care a actionat instrumentul cu care s-a spart geamul prin care s-a patruns in incapere etc.

Potrivit prevederilor legale, organele de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gasesc necesar pentru verificarea si precizarea unor date, pot sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta[1].

Din felul in care este reglementata reconstituirea in legislatia noastra procesual penala, se desprinde concluzia ca ea are un caracter facultativ atunci cand faptele si imprejurarile cauzei sunt demonstrate in mod temeinic si concret prin administrarea probelor obtinute in cadrul celorlalte activitati de urmarire penala. Atunci cand ele au forta probatorie insuficienta ori cand nu au fost descoperite toate probele materiale legate de infractiune, reconstituirea are, in opinia noastra, un caracter obligatoriu. Astfel, reconstituirea care are ca obiect refacerea drumului parcurs de faptuitor pentru a se departa de locul savarsirii infractiunii, este obligatorie daca din declaratiile sale, ale partii vatamate sau martorilor oculari rezulta ca pe acest traseu au fost ascunse, pierdute sau abandonate bunurile, valorile – produs al activitatii ilicite, instrumentele folosite la comiterea faptei si orice alte obiecte care contin sau poarta urmele infractiunii. In astfel de situatii, odata cu descoperirea noilor probe materiale, reconstituirea va fi urmata de cercetarea la fata locului, rezultatele acesteia urmand a fi consemnate in cuprinsul aceluiasi proces-verbal.

Trebuie observat ca din redactarea textului de lege s-ar putea trage concluzia ca reconstituirea se efectueaza numai la fata locului. O astfel de interpretare este restrictiva si nesatisfacatoare, deoarece la anumite infractiuni exista fapte si imprejurari pentru a caror reconstituire nu este necesara prezenta faptuitorului la fata locului, fiind suficient ca acestuia sa i se asigure instrumentele si mijloacele de care s-a folosit in realizarea actiunilor sale. Astfel, in cazul contrafacerii unor acte de studii, mijloace de plata, reconstituirea se poate face si in alt loc decat cel al savarsirii infractiunii, deoarece locul comiterii nu are absolut nicio relevanta in privinta aptitudinilor faptuitorului de a contraface respectivele documente.

In ceea ce priveste terminologia utilizata pentru a desemna activitatile care se desfasoara in scopul verificarii modului si conditiilor in care a fost savarsita fapta, literatura de specialitate recomanda folosirea unitara a termenului de reconstituire si renuntarea la unele sintagme, exprimate in afara prevederilor Codului de procedura penala, cum sunt experimentul judiciar sau conducerea in teren. In anumite genuri de infractiuni, termenul de experiment judiciar reprezinta procedeul prin care se realizeaza reconstituirea, modalitatea prin care se reproduc actiunile intreprinse de faptuitor[2]. De exemplu, se recurge la experiment judiciar, ca procedeu de efectuare a reconstituirii, atunci cand se verifica posibilitatile spargerii unei case de bani cu ajutorul unor clesti, dalti, ciocane pe care invinuitul sau inculpatul pretinde ca le-a folosit in momentul comiterii faptei.

Reconstituirea poate fi definita ca o activitate procesual-penala desfasurata in conformitate cu regulile elaborate de tactica criminalistica, ce consta in reproducerea experimentala a imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea sau orice fapt care prezinta importanta in cauza, pentru a stabili daca fapta a avut ori putea sa aiba loc in conditiile date.

Trasaturi caracteristice.

a. Reconstituirea presupune reproducerea artificiala a unor fapte, imprejurari ori fenomene care s-au manifestat in timpul savarsirii infractiunii.

Pot fi reproduse numai acele fapte, actiuni sau fenomene care nu aduc atingere vietii, integritatii fizice, sanatatii sau demnitatii persoanei ori care nu cauzeaza pagube avutului public sau privat.

Este interzisa reproducerea unor actiuni cu urmari socialmente periculoase, care ar conduce la savarsirea de noi infractiuni. In functie de natura infractiunii savarsite si urmarile ei precum si in raport cu datele care urmeaza a fi verificate sau precizate in dosar, pot fi reproduse toate imprejurarile infractiunii, numai o parte din acestea sau chiar fapte izolate daca sunt de natura sa contribuie la clarificarea unor aspecte importante pentru aflarea adevarului.

b. Reconstituirea are caracter probatoriu deoarece prin reproducerea artificiala a starilor de fapt si imprejurarilor specifice infractiunii, se verifica posibilitatea daca infractiunea putea sa aiba sau nu loc in conditiile pe care le-a relevat ancheta pana la un moment dat. Prin reconstituire, sunt confirmate sau infirmate probele indoielnice, precum si orice alte date sau indicii de natura sa contribuie la dovedirea existentei sau inexistentei infractiunii si a vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului. Pe de alta parte, reconstituirea se poate solda cu descoperirea unor noi mijloace de proba care, coroborate cu celelalte probe si mijloace de proba existente la dosar, contribuie la intarirea convingerii intime a organului judiciar cu privire la modalitatile si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.

c. Reconstituirea asigura perceptia nemijlocita de catre organul judiciar a imprejurarilor in care martorii au luat cunostinta despre actiunile intreprinse de faptuitor, victima ori alte persoane prezente la locul savarsirii infractiunii. Asa este, de exemplu, reconstituirea care are ca obiect verificarea posibilitatilor de a vedea sau a auzi, situatie in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata in mod direct, nemijlocit existenta unor factori obiectivi de natura sa influenteze procesul de perceptie senzoriala a martorilor (distanta de la care se face perceptia, prezenta unor obstacole care impiedica vederea, a unor surse de poluare fonica etc.).

Fiind prezent la locul reconstituirii, organul judiciar are totodata posibilitatea sa verifice daca actiunile faptuitorului sau victimei puteau sau nu sa conduca la aparitia unor urme

materiale, sa-si explice mecanismul de formare, natura si numarul lor, modul de amplasare pe suprafata obiectelor sau in locurile in care au fost descoperite etc. Datele desprinse cu aceasta ocazie servesc la verificare probelor obtinute prin desfasurarea cercetarii la fata locului, audierea de persoane, confruntari etc.

d. Rezultatele actiunilor care se reconstituie sunt asemanatoare, dar nu identice cu cele ale actiunilor din timpul comiterii infractiunilor.Acest lucru trebuie avut in vedere la explicare pe baze stiintifice a deosebirilor care vor aparea atunci cand se confrunta probele obtinute prin reconstituire cu celelalte probe existente la dosar.

Valoarea probatorie a reconstituirii

Ca si in cazul celorlalte mijloace de proba, legea nu atribuie reconstituirii o forta juridica superioara, fiind necesar ca datele obtinute sa fie apreciate si administrate in concordanta cu celelalte probe aflate la dosar.

Frecventa cu care se apeleaza la reconstituire in instrumentarea cauzelor penale se explica prin faptul ca pe de o parte ea constituie un important mijloc de verificare a probelor care contureaza elementele constitutive ale infractiunii, iar pe de alta parte este o modalitate de obtinere a unor noi probe. In conditiile in care fapte a fost comisa de un singur autor si in absenta martorilor oculari, reconstituirea reprezinta deseori singurul si cel mai important mijloc de verificare a materialului probator existent la dosarul cauzei. Alteori, reconstituirea demonstreaza temeinicia declaratiilor invinuitului sau inculpatului, care incearca sa ascunda activitatea altor participanti la savarsirea infractiunii scotand in evidenta faptul ca actiunile ilicite nu puteau fi comise decat cu ajutorul a doua sau mai multe persoane.

Se poate concluziona ca reconstituirea indeplineste urmatoarele functii:

- verificarea si precizarea probelor privind existenta infractiunii, modalitatile de comitere a acesteia si ilustrarea rezultatelor la care se ajunge prin reproducerea artificiala a imprejurarilor si actiunilor respective si se verifica nu numai declaratiile persoanelor audiate in cauza ci si probele obtinute cu ocazia cercetarii la fata locului, confruntarii, prezentarii pentru recunoastere, efectuarii constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor criminalistice.

- confirmarea sau infirmarea versiunilor elaborate in cauza cu privire la activitatea ilicita a faptuitorului, circumstantele in care a actionat, existenta altor participanti la savarsirea infractiunii etc.

- obtinerea de noi probe in special prin reconstituirea drumului parcurs de faptuitor pentru a ajunge in locul faptei ori a se departa de acesta. Astfel, intr-un omor, in timpul reconstituirii, invinuitului i s-a cerut sa indice si sa se deplaseze pe partea de munte pe care s-a deplasat dupa ce lovise victima cu un obiect contondent. Scotocindu-se terenul de pe ambele margini ale potecii, a fost descoperita o bata de lemn pe care se aflau mai multe urme de sange apartinand victimei, precum si urme papilare provenind de la invinuit. Totodata bate prezenta patru zone in care coaja era exfoliata. Comparandu-se aceste zone cu fragmentele de coaja de lemn gasite in apropierea cadavrului, s-a constatat ca ele au format corp comun, ceea ce a probat in mod indubitabil vinovatia persoanei suspectate.

I etapa : Pregatirea si efectuarea reconstituirii

Pregatirea reconstituirii se face dupa ce se stabileste scopul acesteia, conditiile in care va avea loc (care trebuie sa fie aproape identice, se convoaca participantii, se stabilesc obiectele,

instrumentele si mijloacele necesare efectuarii reconstituirii si se stabileste modul in care va fi efectuata). Vor fi citati si martori asistenti necesari a participa la reconstituire, iar uneori se vor convoca experti ori specialisti pentru o anumita activitate. Inainte de inceperea efectuarii, la locul reconstituirii se vor intreba cei care au fost la locul faptei, daca s-au realizat aceleasi conditii, aceeasi asezare a obiectelor, consemnandu-se pozitia acestora si afirmatiile participantilor in procesul verbal.

Efectuarea reconstituirii se face dupa ce locul acesteia intruneste toate conditiile si dupa ce celor care participa la reconstituire li se explica scopul acesteia, modul in care se va desfasura, locul in care se va afla fiecare si rolul pe care il au in reconstituire. Se va trece apoi la efectuarea propriu-zisa, derulandu-se fiecare secventa in parte din modul in care s-ar fi savarsit fapta in realitate. Pentru verificarea posibilitatilor de observare sau de comitere, fiecare persoana participanta va fi asezata in locul in care afirmativ s-a aflat in momentul comiterii faptei si se va constata daca din locul respectiv se putea percepe ce s-a relatat ori se putea desfasura actiunea in felul relevat. Aceasta activitate se va repeta de mai multe ori pentru a se forma convingerea ca in acest mod s-a petrecut fapta.

Verificarea celor auzite sau vazute se realizeaza dupa ce conditiile de timp, vizibilitate, iluminare, de distanta au fost create  in mod similar. Persoanele care au declarat perceperea unei anumite faze de desfasurare a faptei sau intreaga fapta nu vor putea fi inlocuite pentru ca fiecare persoana are o alta acuitate de perceptie atat auditiva cat si vizuala. Doar in caz exceptional (boala sau deces) persoana poate fi inlocuita insa cu o persoana asemanatoare cu persoana inlocuita, respectiv cu trasaturi psihice si fizice apropiate.

Fixarea rezultatelor reconstituirii se va face prin descrierea in procesul verbal de reconstituire, prin fotografiere, prin filmare sau prin inregistrare audio, activitate care trebuie sa concretizeze in amanunt efectuarea reconstituirii cu mentionarea orei inceperii si a finalizarii acesteia, cu aratarea conditiilor de timp si de loc.

Cercetarea la fata locului este o activitate asemanatoare si totusi diferita de reconstituire pentru ca, desi se urmaresc relevarea acelorasi imprejurari, in cazul cercetarii nu trebuie sa existe toate persoanele si obiectele care au fost in momentul comiterii faptei.

II etapa : Efectuarea reconstituirii propriu zisa

       Imediat dupa ajungerea la locul in care se efectueaza reconstituirea, se iau masuri de paza si supraveghere a acestui loc, de indepartare a curiosilor, mai ales daca invinuitul/inculpatul este arestat, ori daca activitatile care se reproduc si rezultatele lor au caracter secret.

       Reconstituirea demareaza imediat dupa finalizarea activitatilor de reamenajare a locului in care se vor efectua, dar nu inainte ca persoanele ale caror declaratii se verifica sa fie intrebate daca au de facut observatii sau obiectii cu privire la modul in care s-a facut reamenajarea. In acest sens, in prezenta martorilor asistenti, se va parcurge locul de desfasurare a reconstituirii si daca este cazul se vor face ultimile modificari, astfel incat acesta sa ofere conditii cat mai apropiate de cele existente in momentul savarsirii infractiunii.

       In cursul reconstituirii se vor respecta urmatoarele reguli tactice:

       a. Participantilor la reconstituire li se reamintesc activitatile pe care le vor desfasura si ordinea de desfasurare a lor.

       b. Martorii asistenti sunt invitati sa ocupe locurile care asigura observarea tuturor actiunilor care se reconstituie si a rezultatelor la care se ajunge;

       c. In timpul reconstituirii vor fi reproduse doar faptele si imprejurarile care prezinta importanta pentru aflarea adevarului, nu si aspecte colaterale, irelevante;

d. Fiecare fapta sau imprejurare care urmeaza sa fie reprodusa, va fi precedata de declaratiile executantilor, cu privire la modul in care s-a desfasurat ori in care a fost perceputa in momentul savarsirii infractiunii;

       e. Faptele si imprejurarile care se verifica trebuie reproduse cat mai exact, intr-un ritm asemanator celui declarat de persoana care le executa. De la aceasta regula fac exceptie situatiile in care ritmul de desfasurare ar putea pune in pericol siguranta participantilor la reconstituire. De exemplu, nu pot fi reproduse imprejurari cum sunt circulatia cu viteze mari in conditii de drum sau meteorologice improprii (carosabil umed, cu polei, ceata, ninsori etc.), derapaje, franari bruste, tamponari s.a.m.d.

       f. Activitatile care se executa se vor repeta de mai multe ori, pentru a verifica daca la fiecare repetare se obtin aceleasi rezultate. Repetarea exclude posibilitatea producerii intamplatoare a rezultatelor faptelor si imprejurarilor care se verifica si creeaza convingerea organului judiciar ca invinuitul/inculpatul poseda aptitudinile, deprinderile si priceperile necesare unor astfel de actiuni, ori ca martorii oculari sau partea vatamata puteau percepe in conditiile date faptele si imprejurarile pe care le-au relatat. Pentru a urmari exactitatea si constanta rezultatelor este recomandabil ca experimentele sa fie repetate atat in conditii mai grele cat si in conditii mai favorabile, daca acestea ar fi putut exista in momentul savarsirii infractiunii.

       g. Activitatile cu grad de complexitate sporit si ritm de desfasurare rapid vor fi reproduse pe etape, dar numai in masura in care aceasta nu denatureaza realitatea ori nu influenteaza rezultatele la care se ajunge;

       h. La reconstituirea prin care se verifica conditiile de vizibilitate sau audibilitate, actiunile mai importante vor fi repetate in conditii deliberat modificate(de la distante diferite ori cu ritmuri de executie diferite), pentru a constata posibilitatea producerii unor erori de perceptie;

       i. Pe timpul reconstituirii este interzis a se indica ori a se face sugestii cu privire la modul de executare a activitatilor, persoanele care le executa fiind lasate sa actioneze potrivit declaratiilor pe care le-au facut;

       j. Vor fi notate in vederea consemnarii in procesul verbal si in acelasi timp fixate prin fotografiere/videofilmare fiecare actiune care se reconstituie si rezultatul ei;

       k. Reconstituirea care are ca rezultat descoperirea unor mijloace materiale de proba noi va fi continuata cu cercetarea criminalistica a locului in care au fost gasite;

       l. Reconstituirea se amana sau se intrerupe cand conditiile meteorologice, de vizibilitate sau audibilitate se departeaza de cele din momentul savarsirii infractiunii, daca acestea sunt de natura sa influenteze exactitatea reproducerii si rezultatelor lor.

       Reconstituirea se poate solda cu un rezultat pozitiv atunci cand prin repetarea actiunilor si imprejurarilor verificate se obtine acelasi rezultat, care confirma ca un anumit fapt putea sa se produca in conditiile date, sau cu un rezultat negativ, in sensul ca in acele conditii faptul nu putea sa se produca.

       Rezultatele reconstituirii, indiferent daca sunt certe sau pozitive, atesta o simpla stare de fapt, respectiv daca fapta se putea savarsi sau nu ori daca imprejurarile comiterii ei puteau sau nu sa fie percepute. O asemenea stare de fapt este insuficienta pentru a demonstra existenta sau inexistenta infractiunii, precum si vinovatia/nevinovatia invinuitului/inculpatului. Prin urmare, rezultatele reconstituirii nu pot constitui temei pentru tragerea la raspundere penala decat in masura in care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, sau, altfel spus, decat daca ele confirma probele existente la dosar.

III etapa : Fixarea rezultatelor reconstituirii. Procesul verbal de reconstituire si fotografia judiciara.

Activitatile intreprinse cu ocazia reconstituirii, imprejurarile verificate si rezultatele lor se consemneaza intr-un proces verbal, la care se anexeaza fotografiile, filmele judiciare si schitele/desenele executate cu acest prilej.

       Procesul verbal se intocmeste portivit art. 91 si 131 C.proc.pen. si cuprinde urmatoarele date:

       -titlul;

       -anul, ziua si localitatea;

       -datele de indentificare ale membrilor echipei care au participat la reconstituire, calitatea si organul judiciar din care fac parte;

       -locul in care se face reconstituirea;

       -temeiul legal si cauza in care se efectueaza, cu indicarea scopului urmarit;

       -datele de identificare ale celorlalti participanti la reconstituire (invinuit/inculpat, aparator, interpret, parte vatamata, martori oculari, specialisti s.a.);

       -mentiune despre faptul ca locul reconstituirii a fost reamenajat conform declaratiilor si observatiilor persoanelor participante;

       -descrierea amanuntita a fiecarei fapte sau imprejurari reprodusa exerimental, ordinea de executare, mijloacele materiale de proba ori obiectele folosite, cu precizarea duratei in timp (daca prezinta importanta pentru cauza), a numarului de repetari si rezultatelor obtinute;

       -imprejurarile care nu au putut fi reproduse in conditii asemanatoare celor din timpul savarsirii infractiunii, cauzele care le-au generat si rezultatele obtinute;

-descrierea detaliata a urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite, metodele si procedeele folosite pentru fixarea, ridicarea, conservarea si ambalarea lor;

       -mentiune despre fotografiile/filmele, inregistrarile audio, schitele ori desenele executate cu aceasta ocazie;

       -ora inceperii si terminarii reconstituirii;

       -conditiile atmosferice, de vizibilitate sau audibilitate in care s-a efectuat reconstituirea, daca prin aceasta activitate se verifica posibilitatile de perceptie senzoriala;

       -mentiune despre observatiile participantilor si modul de solutionare ale acestora;

       -mentiune, cand este cazul, despre obligatia participantilor de a pastra secretul asupra rezultatelor reconstituirii;

       -numarul de exemplare si destinatia acestora;

       -semnaturile organului judiciar si participantilor la infractiune.

       Fotografia judiciara are un rol important in ilustrarea rezultatelor obtinute in cursul reconstituirii. Ea inregistreaza momentele cele mai importante ale faptei si imprejurarile in care se reproduc, contribuind prin caracterul sau demonstrativ la stabilirea faptului daca infractiunea putea sau nu sa se savarseasca in conditiile pe care le-a relevat ancheta pana in acel moment.

       Reprezentand un mijloc sugestiv de fixare a rezultatelor reconstituirii, fotografia judiciara va ilustra in mod obligatoriu:

       -locul in care se efectueaza reconstituirea in ansamblul sau sau in parte, atat inainte cat si dupa reamenajarea lui potrivit declaratiilor invinuitului/inculpatului, martorului ocular sau partii vatamate;

       -locurile de patrundere in locul faptei si de parasire a acestui loc. Se fotografiaza de exemplu momentele esentiale ale escaladarii unui zid sau balcon, momentul trecerii printr-o deschizatura a unor bunuri etc.

       -mijloacele si metodele folosite la fortarea cailor de acces in incaperi si modul de actionare a acestora;

       -modalitatile de transportare a unor bunuri cu volum/dimensiuni mari (de exemplu transportarea unei case de bani cu o patura);

       -particularitatile topografice ale locului din care martorul declara ca a vazut faptuitorul si actiunile acestuia. In acest caz fotografia se executa de la inaltimea ochilor martorului si cu axul optic orientat pe directia in care acesta declara ca a privit;

       -conditiile si imprejurarile care au favorizat savarsirea infractiunii atunci cand reconstituirea se efectueaza la putin timp dupa aceasta iar locul faptei nu a suferit nici un fel de modificari;

       Desi activitatile care se reproduc se repeta de mai multe ori, este suficient ca fiecare activitate si rezultatul ei sa fie fotografiate o singura data. Pentru a nu influenta modul de desfasurare a activitatii ce se reconstituie si rezultatul ei, se recomanda ca fotografierea sa se execute numai dupa ce invinuitul/inculpatul a executat odata acea activitate.

       In raport cu momentele si specificul activitatilor care se reproduc, se executa fotografii de orientare, schita, ale obiectelor principale, de detaliu, masuratori fotografice etc. Vor fi fotografiate de exemplu la scara atat spartura din zid cat si televizorul care se pretinde ca a fost scos prin aceasta, inclusiv momentul trecerii prin spartura respectiva.

       Plansa fotografica se semneaza de organul judiciar si de celelalte persoane participante la reconstituire si se anexeaza la procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie.

       Intre imaginile fotografice si mentiunile inscrise in cuprinsul procesului verbal, trebuie sa existe o concordanta deplina. Plansa fotografica nu trebuie sa insereze comentarii in legatura cu fiecare imagine fotografica, deoarece acestea constituie un surplus de text exprimat in afara prevederilor codului de procedura penala.

       In conditiile actuale, in care fotografia digitala permite preluarea si obtinerea imediata a imaginilor inregistrate in cursul reconstituirii, se recomanda ca fotografiile sa fie integrate in cuprinsul procesului verbal in asa fel incat sa ilustreze si sa intregeasca anumite pasaje de text.

       Faptele si imprejurarile reproduse in timpul reconstituirii si rezultatele acestora pot fi fixate si prin videofilmare, aceasta prezentand avantajul surprinderii lor in miscare si al inregistrarii explicatiilor pe care le dau participantii la aceasta activitate.

Felurile reconstituirii.

In functie de particularitatile fiecarei cauze, forta probatorie a datelor deja administrate si scopul urmarit, practica judiciara consacra urmatoarele categorii de reconstituiri:

a. Reconstituirea efectuata pentru verificarea declaratiilor invinuitului sau inculpatului

Acest gen de reconstituire vizeaza verificarea posibilitatilor de savarsire a infractiunilor in contextul starilor de fapt si imprejurarilor existente la locul in care s-a desfasurat activitatea ilicita. De regula, se reproduc in mod artificial, in conditii similare celor din momentul savarsirii infractiunii, actiunile intreprinse de invinuit sau inculpat pentru a patrunde sau iesi dintr-un anumit loc, pentru transportarea bunurilor – produs al activitatii ilicite. Astfel de reconstituiri au, de exemplu, ca rezultat verificarea modului in care invinuitul a escaladat un gard, un zid, balcon etc.; a modului in care au fost scoase anumite obiecte prin deschizaturi, sparturi sau orificii de diferite forme si dimensiuni.

Tot in aceasta categorie sunt incluse reconstituirile prin care se verifica daca anumite actiuni creeaza urme de natura celor descoperite in locul savarsirii infractiunii. Acest gen de reconstituire este eficient in demonstrarea faptelor simulate, in care se incearca ascunderea altor infractiuni cu ajutorul unor aparente create artificial pentru a canaliza cercetarile pe o directie gresita.

In momentul inscenarii, faptuitorul nu acorda atentia cuvenita detaliilor referitoare la toate categoriile de urme care in mod inevitabil trebuiau sa insoteasca actiunile sale ori cele referitoare la modul de dispunere a urmelor. De exemplu, atunci cand se incearca inscenarea unui furt prin spargerea si escaladarea geamului, pentru a ascunde o infractiune de delapidare, majoritatea cioburilor de geam sunt descoperite in exterior si nu in interior, asa cum ar fi fost firesc. Pentru a verifica daca furtul putea sa fie comis in conditiile stabilite cu ocazia cercetarii la fata locului, la reconstituire se va proceda la spargerea geamului atat din exterior cat si din interior, urmarindu-se modul de dispunere a cioburilor de geam. Cu acest prilej se constata ca numai atunci cand geamul este spart din interior spre exterior, cioburile de geam vor fi dispuse in felul in care au fost gasite la locul fapte. Aceasta stare de fapt va demonstra invinuitului ca furtul nu putea fi comis in imprejurarile pe care le-a evidentiat investigarea criminalistica a locului savarsirii infractiunii. In plus, in timpul actiunilor care se reconstituie se poate demonstra ca acestea, contrar celor constatate cu ocazia cercetarii la fata locului, trebuiau sa conduca si la

aparitia altor urme, cum ar fi de exemplu, urmele de incaltaminte pe solul moale sau acoperit cu zapada din apropierea geamului spart, stergerea prafului de pe blatul interior al ferestrei etc.

Totodata, asa cum s-a mai precizat, prin reconstituire se verifica daca invinuitul sau inculpatul prezinta deprinderile, aptitudinile si cunostintele necesare efectuarii unui anumit gen de actiuni.

b. Reconstituirea efectuata in vederea verificarii declaratiilor martorilor si persoanei vatamate

Prin reconstituire se verifica fidelitatea martorilor, faptele si imprejurarile cauzei in conditiile de loc, vizibilitate, meteorologice existente in momentul savarsirii infractiunii.

Pentru ca in procesul de perceptie senzoriala rolul determinant revine vazului si auzului, in practica judiciara se efectueaza de regula reconstituiri pentru verificarea conditiilor in care s-a facut perceptia vizuala sau auditiva. Asemenea reconstituiri sunt concludente in cazul marturiilor mincinoase sau plangerilor tendentioase, cand prin reproducerile care se realizeaza se demonstreaza imposibilitatea perceperii ori fixarii fidele in memorie a faptelor si fenomenelor in conditiile date sau dimpotriva, posibilitatea de a vedea actiunile ilicite a faptuitorului ori de a auzi zgomotele din timpul savarsirii infractiunii.

Cand se verifica posibilitatile de perceptie vizuala, la efectuarea reconstituirii se au in vedere:

Ø   calitatea si starea de sanatate a ochilor;

Ø   conditiile de vizibilitate din locul in care s-a savarsit fapta si cele din locul in care s-a facut perceptia (lumina naturala sau artificiala, intensitatea, componenta spectrala si distributia luminii, factorii meteorologici care s-au manifestat in momentul perceptiei, atmosfera impurificata etc.);

Ø   durata perceptiei – aceasta este influentata de viteza in care s-a derulat faptul ilicit ori cu care s-a deplasat faptuitorul sau martorul;

Ø   configuratia terenului din care s-a facut perceptia si elementele de vegetatie existent in acesta;

Ø   formele, dimensiunile si culoarea obiectelor percepute;

Ø   distanta de la care s-a facut perceptia – cu cat acesta este mai mare, cu atat exactitatea perceptiei este mai redusa si invers.

Reconstituirea care are ca obiect stabilirea posibilitatilor de observare se impune atat pentru verificarea marturiilor nesincere, cat si a celor sincere, atunci cand pe timpul perceptiei au actionat unul sau mai multi factori din categoria celor amintiti.

Cand se verifica posibilitatile de perceptie auditiva, la efectuarea reconstituirii se au in vedere:

-posibilitatea ca actiunile ilicite ale faptuitorului ori ca actiunile de aparare ale victimei au fost insotite de producerea unor zgomote (zgomotul produs de instrumentele folosite de faptuitor, strigatele de ajutor ale victimei, dialogul dintre victima si faptuitor);

-acuitatea auzului si starea de sanatate a organelor de simt;

-distanta de la care s-a facut perceptia;

-sursa, intensitatea si directia de propagare a zgomotelor care au insotit savarsirea infractiunii;

-prezenta sau absenta unor surse de poluare fonica ce ar fi putut diminua sau favoriza fidelitatea perceptiei;

-directia si intensitatea vantului;

-preocuparile persoanei in momentul perceptiei (acuitatea perceptiei este diminuata daca, de exemplu, martorul asculta muzica, vorbeste la telefon).

In timpul reconstituirii se recomanda ca zgomotele sa fie reproduse chiar de obiectele folosite la comiterea faptei sau cand acest lucru nu este posibil, de obiecte similare.

Reconstituirea prin care se verifica declaratiile martorului prezinta avantajul reactivarii procesului memorial si al stabilirii ordinii cronologice de derulare in timp a unor acte.

c. Reconstituirea efectuata pentru verificarea aptitudinilor si deprinderilor invinuitului sau inculpatului de a intreprinde anumit actiuni, asemanatoare cu cele a faptelor pentru care este cercetat.

Acest gen de reconstituire se impune ori de cate ori, pentru obtinerea produsului activitatii ilicite, sunt necesare cunostinte de specialitate precum si insusiri, priceperi si indemanari practice care conditioneaza reusita actiunilor intreprinse de faptuitor. Asa este, de exemplu, reconstituirea prin care se verifica deprinderile si priceperile necesare falsificarii unor opere de arta, titluri de valoare, inscrisuri oficiale, bancnote etc. In cursul reconstituirii, invinuitului i se cere sa execute, experimental, in totalitate sau in parte, actiunile pe care afirma ca le-a intreprins cu ocazia savarsirii infractiunii. O astfel de reconstituire permite, nu numai verificarea declaratiilor invinuitului, ci si a versiunilor cu privire la faptuitori, atunci cand se constata ca invinuitul nu poate obtine un produs asemanator celui obtinut prin savarsirea infractiunii. In astfel de situatii, organul judiciar va proceda la audierea invinuitului in legatura cu participantii la infractiune, efectuarea de perchezitii, confruntarii si chiar a unor noi reconstituiri, atunci cand cercetarile se vor extinde asupra altor persoane.

Bibliografie

1.Simion Doraş- Criminalistică,Ch.2011, 2.Tactică Criminalistică – Gabriel Ion Olteanu/Marin Ruiu, 3.Cod de procedură penală Nr. 122 din  14.03.20034.Уголовно-процессуальный кодекс Российской Федерации 5.Куванов В.В. Реконструкция при расследовании преступлений: учебное пособие. Караганда, 1978 6. . http://lawtoday.ru/razdel/biblo/krimnalistika/076.php