TACTICA AUDIERII MARTORILOR (infractiuni contra vietii)

1. MĂRTURIA

- Potrivit legii, martorul este persoana care are cunostinte despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal (art. 78 c.pr.penala). în calitate de martor poate fi audiata orice persoana fizica indiferent de: situatie sociala, vârsta, sex, religie, cetatenie etc, pot fi audiati persoane cu deficiente senzoriale (surzi, orbi) sau de natura psihica, ceea ce impune cu atât mai mult reguli tactice specifice, de ascultare.

Sunt exceptate de la audiere persoanele care prin specificul profesiei au luat cunostinte de fapte si împrejurari de natura penala dar care sunt obligate sa pastreze secretul profesional: avocati, medici, notari, farmacisti etc, sotul si rudele apropiate nu sunt obligate, decât daca accepta, sa depuna marturie.

Concluziile unor specialisti sau ale literaturii de specialitate converg spre relativitatea marturiei, ajungându-se la ipoteze ca:

- o marturie poate fi precisa si totodata complet falsa;

- o marturie complet fidela constituie exceptia, si nu regula;

- uitarea la barbati este mai accentuata decât la femei, dar amintirile femeilor sunt de multe ori inexacte;

- însusi aceste ipoteze exemplu pot fi la rândul lor considerate si experimentate, ca fiind relative.

Cu toata relativitatea ei, marturia care esteaproape tot atât de veche ca si justitia - ocupa un loc central în sistemul probator. Cum marturia reprezinta trecerea realitatii prin filtrul subiectivitatii martorului dar si a procurorului care apreciaza valoarea probanta a declaratiilor, ea poate fi relativa datorita:

- imperfectiunii organelor de simt ale martorilor;

- subiectivismului si selectivitatii psihice a martorului;

- convingerii procurorului sau dorinta intima si deformata a acestuia de a vedea în declaratie o reproducere fidela a faptei la care martorul pretinde ca a asistat si nu în ultimul rând particularitatile psihologice ale anchetatorului.

în depasirea în cea mai mare parte a relativitatii depozitiei pentru o apropiere cât mai fidela a marturiei de adevarul necesar solutionarii cauzei prin depozitiile martorilor, martorul trebuie sa aiba în interlocutorul anchetator o persoana cu o bogata cultura juridica, cu o stapânire deplina a tacticilor criminalistice de ascultare, dat fiind ca nu mai asa se poate stabili sinceritatea si buna credinta a martorilor, masura în care depozitiile corespund realitatii.

Procesul de cunoastere a realitatii depinde în esenta de capacitatea fiecarei persoane de a receptiona informatiile primite (senzatii si perceptii), de a le prelucra, de subiectivismul si de selectivitatea psihica.

Astfel:

- un martor poate sa ne spuna numai culoarea masinii, altul ne poate indica si marca, numarul masinii sau diverse alte detalii;

- martorii pot indica în mod diferit înaltimea sau corpolenta unor persoane din câmpul infractional, în functie de obiectele sau persoanele din jurul celui descris ca faptuitor al unei activitati infractionale, sau chiar în functie de propriile dimensiuni ale martorului ori de anumite defecte senzoriale ale receptorului martor;

- efectul "halo" când persoana martorului înfatisându-se anchetatorului distins, bine îmbracat si cu coerenta în vorbire este crezuta cu usurinta spre deosebire de depozitia unui martor, mai neglijent în tinuta sau cu o exprimare putin agreabila dar care este în realitate o persoana onesta si a avut în momentul producerii faptei o apreciere mai corecta, ori senzorial si psihologtic a perceput mai fidel împrejurarile la care a asistat.

Pentru procuror, în aprecierea depozitiilor pe baza carora trebuie sa traga concluziile în stabilirea adevarului si solutionarii cauzei, elementele de vizibilitate, distanta si posibilitatea propagarii sunetelor la aceasta distanta, durata în timp a perceptiei la care a fost supus martorul în timpul desfaturarii faptelor, rapiditatea cu care s-a savârsit fapta, obstacolele si disimularile la care a apelat faptuitorul în momentul savârsirii faptei, complicii de care s-a folosit, trebuie sa constituie elemente în adoptarea planului de audiere a martorului, trebuie sa constituie obiectul întrebarilor puse martorului si nu în ultimul rând elemente de apreci-er, asupra marturiei, pe detalii si în ansamblu.

în adoptarea planului si tacticii de audiere a martorului procurorul trebuie sa cunoasca (pe cât posibil, în prealabil) orice defectiune de perceptie psihica si fizica a martorului, personalitatea si gradul de instruire a acestuia, vârsta si gradul de ":'.■ inteligenta, temperamentul si mobilitatea în gândire, starea de oboseala din momentul perceptiei faptei pentru care este audiat si din momentul audierii, carcterul socant al faptei la care a asistat (omor, vatamari grave, accidente etc.) si starea personala de afectivitate a martorului, capacitatea lui în functie de aceasa stare si de fapta socanta, de a relata cu acuitate si obiectivitate împrejurarile si faptele la care poate au fost vicitime sau faptuitor, rude apropiate sau persoane pentru care au manifestat anterior o afectiune sau dimpotriva. A

Dintre factorii care sunt meniti sa influenteze calitatea marturiei, prelucrarea prin constiinta martorului a informatiilor perce-

131

pute în momentuh desfaturarii evenimentelor reprezinta uni element de importanta deosebita. în audierea acestuia si în aprecierea asupra prelucrarii în constiinta lui, se va tine cont de experienta de viata a martorului, gradul de cultura, profesiunea, capacitatea de apreciere a spatiului, timpului si vitezei, semnificatia celor percepute, rapiditatea si posibilitatea de stocare în memorie, durata de stocare în memorie a celor receptate, tpul de memorie a martorului (vizuala, auditiva, afectiva etc), daca relatarea martorului este urmarea unei logid sau a repreoducerii din memorie în mod mecanic, intersul pentru memorare a martorului, impresia pe care i-a produs-o evenimentul la care a fost martor, temperamentul martorului, gradul de emotivitate al acestuia în alegerea modului cum acesta îsi va depune marturia (verbal sau în scris de catre însasi martorul).

2. TACTICA AUDIERII

Pregatirea ascultarii martorului este o activitate absolut necesara în faza de ancheta, indiferent de gradul de dificultate al cauzei, cu atât mai mult în cazurile de omor, tentativa de omor, vatamari grave etc.

1. Tactica audierii presupune studierea tuturor datelor, informatiilor, probelor materiale si stiintifice existente în dosar pâna la momentul audierii martorilor.

2. Stabilirea cercului de persoane care cunosc în parte sau în totalitate faptele si împrejurarile în care s-a comis fapta, precum si cele care au precedat comiterii faptei sau cele ulterioare, de ascundere a faptei si obiectelor cu care s-au savârsit.

3. Identificarea persoanelor care au avut posibilitatea sa perceapa direct faptele si împrejurarile cauzei.

4. Identificarea persoanelor care detin indirect date referitoare la fapta, persoana faptuitorului, împrejurari legate de procurarea "armei" cu care s-a produs fapta sau modul de tainuire ulterioara a faptei sau a "armei".

5. Selectarea martorilor atunci când numarul lor este mare pe baza calitatii datelor ce le detin, a personalitatii lor, a obiectivitatii si pozitiei proprii fata de fapta cercetata. îndepartarea posibilitatii de a se audia persoane care pot denatura ancheta.

6. Obtinerea unor date cu privire la profilul psihologic, la pregatirea, ocupatia si natura relatiilor cu persoanele antrenate în savârsirea faptei.

7. Trebuie cunoscuta pozitia martorului fata de fapta, conditiile în care a perceput faptele despre care urmeaza a fi audiat, pozitia si parerea fata de victima - o alta latura care poate influenta obiectivitatea si acuratetea depozitiei sau chiar dorinta sa de a face o depozitie completa asupra faptelor la care a asistat.

8. Determinarea ordinii problemelor ce se cer clarificate si implicit ordinea în care urmeaza a fi audiati martorii.

9. Determinarea ordinii ascultarii martorilor în raport de audierea învinuitului sau partii vatamate si a naturii relatiilor dintre acestia din urma si martorii ce urmeaza a fi audiati.

10. Fixarea momentului audierii martorului pentru a se evita posibila întelegere între martori sau între martori si învinuit, parte vatamata ori dupa caz, parte civila. Fixarea la ore si zile diferite, la intervale care sa nu permita eventuale întelegeri, comunicari cu privire la continutul depozitiilor sau la întrebarile si problematica de care se interseaza la audiere procurorul.

Se vor cita la intervale mici de timp, chiar în cursul aceleiasi zile, în corpuri de cladire sau macar în spatii de audiere diferite.

Fiind infractiuni cu grad mare de pericol social audierea se va face cât mai apropiat în timp de momentul producerii faptei, la orice ora, sub influenta lasata martorului de producerea faptei si ulterior, dupa o pauza relativa de timp, pentru testarea sinceritatii, obiectivitatii si decodarii informatiei primite de martcr, în momentul savârsirii faptei.

11. Alegerea locului audierii martorului, regula fiind la sediul organului de cercetare penala, dar în interesul cauzei si reactivarii memoriei martorului, amintirii detaliilor se poate alege audierea la locul faptei. în functie de interesul cauzei, de personalitatea sau gradul de emotivitate al martorului, locul audierii poate fi unul apropiat acestuia sau dimpotriva.

12. întocmirea planului de ascultare pentru fiecare persoana în parte dat fiind ca au asistat la infractiuni cu pericol social sau pentru ca au asistat la faze infractionale diferite.

13. Se vor schita întrebarile, ordinea si dinamismul lor, cu posibilitatea unor reformulari sau schimburi în ordinea lor, în functie de raspunsurile primite la demararea audierilor sau de evolutia anchetei în ansamblu.

14. Pregatirea înscrisurilor, fotografiilor, materialelor si mijloacelor folosite la savârsirea infractiunilor si/sau materiale similare lor, pentru testarea sinceritatii martorului sau a capacitatilor lui de apreciere, retinerea unor detalii, memoriei etc.

15. Audierea propriu-zisa a martorilor va începe cu identificarea, prestarea juramântului si determinarea raporturilor dintre acesta si parti, respectiv a gradelor de rudenie, de afinitate sau adversitate.

16. Se va crea un cadru de ascultare corect, sobru, caracterizat de seriozitate, lipsit de factori stresanti sau care pot distrage atentia acestuia în orice fel (nu vor fi persoane straine, obiecte care pot induce teama etc). Audierea se va face cu calm, cu un ton de încurajare (mai ales pentru cei care nu au mai avut aceasta calitate).

O atitudine de sfidare, de aroganta, de bruscare, de raceala pot inhiba martorul sau îl pot determina la ascunderea partiala a adevarului cunoscut, sa refuze la a raspunde întrebarilor puse sau la raspunsuri monosilabice, strict pe întrebari, fara detalii, astfel încât depozitia sa va fi lipsita de substanta iar audierea mult îngreunata.

Crearea climatului favorabil, liber, degajat, plin de solicitudine si încredere, fara intrarea imediata în problematica cauzei va crea martorului ambientul în care sa-si poata arata personalitatea, posibilitatile intelectuale proprii, pe baza carora se pot purta si se pot aplica, discutiile si planurile de audiere propuse.

17. Dupa crearea acestui climat propice audierii, se va solicita martorului sa declare liber asupra obiectului cauzei care i-a

132

fost adus la cunostinta.

Avantajul acestei solicitari consta în aceea ca datorita spontaneitatii martorul poate face declaratii complete, bazate pe datele memorate în momentul producerii faptei, la care a asistat în orice mod. Ascultarea mai ales în aceasta faza a audierii se va face pe cât posibil fara a fi întrerupt, chiar daca martorul face referiri la detalii nesemnificative dar care pe parcurs pot deveni importante, pot genera îmbunatatiri a planului de întrebari sau dupa prima depozitie pot fi uitate sau catalogate de memoria martorului ca neimportante.

Daca nivelul intelectual este deosebit de redus poate fi ajutat de întrebari adresate cu tact, fara sugestie, fara ironie.

Abandonarea martorului într-o declaratie de detalii data vadit pentru a se îndeparta de la subiect va fi întrerupta cu tact si fermitate, cu întrebari care sa-i sugestioneze ca trebuie sa-si reorienteze declaratia pe subiectul discutiei.

18. Trecându-se la faza întrebarilor, se va avea în vedere ca acestea sa fie clare, precise, într-o forma pe întelesul persoanei audiate, care sa vizeze faptele percepute de martor, fara elemente de intimidare, fara a sugera în vreun fel raspunsul, fara reactii imediate când se constata ca martorul, deliberat, face depozitii contradictorii, cu repetarea întrebarilor sau reformularea lor dupa caz sau dupa reactia intelectuala a martorului, cu diversificarea întrebarilor sau confruntarea cu alti martori sau învinuiti, cu prezentarea unor probe care pot reaminti martorului anumite fapte sau împrejurari sau care îl pot determina la o colaborare sincera.

19. Dupa terminarea audierii se va face verificarea declaratiei, pe baza altor probe existente la dosar, prin ipoteze în care martorul si-ar fi putut reprezenta faptele, le-ar fi putut percepe si retine; prin efectuarea eventual a unei reconstituiri a ipotezelor rezultate din depozitia sa.

3. VERIFICAREA MĂRTURIEI

Aprecierea marturiei sub raportul sinceritatii si veridicitatii situeaza pe primul plan personalitate celui de la care emana marturia, deoarece, dupa cum s-a constatat, sinceritatea si veridicitatea nu constituie decât însusiri subiective ale purtatorului informatiei.

în cazul marturiei (cu deosebire în cazurile de omor) controlul, verificarea veridicitatii se dovedeste a fi indispensabila.

- sinceritatea poate fi desprinsa într-o anumita masura din modul de a se comporta, din modul martorului de manifestare, din modul cum îsi da depozitia;

- se va verifica printr-o activitate de probatiune adiacenhta celei efectuate în vederea probarii fondului cauzei;

- verificarea se va face prin intermediul tuturor mijloacelor de proba. Sunt proprii unor atari verificari: confruntarea, ascultarea din nou a unor persoane sau efectuarea unei reconstituiri, cercetarea la fata locului;

- verificarea depozitiei în vederea înlaturarii unor contradictii existente între depozitiile martorilor, între declaratiile acestora si ale învinuitului ori a celorlalte parti, confruntarea lor, dispunerea reaudierii;

- verificarea capacitatilor si aptitudinilor martorului de perceptie si de memorare, a unor împrejurari legate de fapta, prin reproducerea în conditii similare de loc, timp, obstacole etc, celor existente în momentul producerii faptei.

în cazuri deosebite, când depozitia martorului este decisiva controlul aptitudinilor se poate face pe baza unei expertize psihologice.

în urma rezultatului la care se ajunge dupa aceste verificari, marturia urmeaza a fi retinuta daca se constata a fi veridica sau dimpotriva se înlatura, daca dupa caz, în tot sau în parte nu este fidela.

în cauzele penale, cu precadere în cauzele de violenta si violenta maxima, în care complexul probator se fundamenteaza pe existenta unei singure probe directe, procurorul trebuie sa ia în consideratie, atât existenta unor factori care au influentat sau ar fi putut influenta, pozitiv sau negativ procesele de percepere, memorizare si reproducere a faptelor, cât si o serie de factori de natura psihologica (asemanarea, experienta afectiva etc.) ce influenteaza aprecierea conduitei altei persoane, factori care tin de data aceasta exclusiv de personalitatea martorului.

Având în vedere complexitatea acestei probleme, unii teoreticieni s-au pronuntat în sensul posibilitatii participarii psihologului la audierea martorului iar alte lucrari teoretice atrag atentia asupra necesitatii verificarii valorii martorului, ca atare, a capacitatii si particularitatilor acestuia, precum si conditiilor obiective si subiective, în care s-au produs senzatiile percepute de acesta.

O alta opinie se refera la aceea ca singura proba indirecta nu este niciodata suficienta întrucât coroborarea care presupune existenta mai multor probe, este de esenta probelor, numite indirecte. Nu orice complex de probe este însa de natura sa duca cu necesitate la certitudinea existentei faptului si a vinovatiei, sau la certitudinea inexistentei lor.

Astfel, probele indirecte fac dovada, nu prin individualitatea lor, de altfel foarte imortanta, ci, prin ansamblul lor, din care trebuie sa rezulte în mod necesar, o singura concluzie, cu excluderea tuturor celorlalte.

133

SINTEZA DEZBATERILOR

în cadrul programului de perfectionare profesionala a procurorilor criminalisti, în perioada 20-24 noiembrie 2000, la Sinaia s-a desfasurat un seminar organizat de: Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, Biroul de cooperare si programe internationale si Birouîde perfectionare profesionala împreuna cu Centrul pentru Resurse Juridice si Programul Phare pentru dezvoltarea Institutului National al Magistraturii, având ca tema "Tehnica, tactica si metodica investigarii infractiunilor de omor si a celor savârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unor persoane".

în deschiderea seminarului, domnul adjunct al procurorului General, Mircea ZĂRIE, a subliniat necesitatea largirii sferei cunostintelor privind tactica cercetarii infractiunilor de violenta.

Luând cuvântul, domana lulia Raileanu, director executiv al Centrului de Resurse Juridice - a asigurat participantii de sprijinul acestei organizatii neguvernamentale, care în masura existentei unui interes al magistratilor, în derularea unor asemenea seminarii, va asigura finantarea în continuare a acestora.

Domnul Augustin Lazar, procuror sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie si-a exprimat încrederea în faptul ca initiativa Centrului de Resurse Juridice se va reflecta în activitatea desfasurata de procurori, reprezentând o modalitate de transmitere a cunostintelor si de dezbatere a problemelor cu care fiecare criminalist s-a confruntat (confundat?) în activitatea practica.

în aceasta prima zi a seminarului au fost abordate doua teme:

- "Aspecte de ordin procesual penal si criminalistic în investigarea infractiunilor de omor si a celor savârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unor persoane" si

- "Tactica audierii de catre procuror a martorului si autorului faptei".

Moderator a fost Ovidiu Sîrbu, procuror sef serviciu în cadrul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie. Au conferentiat:

- domnul Fritz Haar, procuror în Bremenhaven (Germania), care a prezentat lucrarea .Abordarea comparativa între dreptul românesc si dreptul german, cu privire la aspecte de ordin procesual penal si criminalistic în investigarea infractiunilor de omor si a celor savârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane si aspecte cu privire la tactica audierii martorului si a autorului faptei";

- domnul Vasile Vintilescu, procuror în cadrul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, care a prezentat lucrareaa "Interferente de ordin procesual penal si criminalistic în investigarea infractiunilor de omor si a celor savârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unor persoane";

-domnul Nicolae Mitrofan, profesor universitar la Facultatsa de psihologie a Universitatii Bucuresti;

- Valentin stefan, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, ambii prezentând teme referitoare la tactica audierii martorilor si autorului faptei.

Au avut loc dezbateri pe marginea referatelor si au fost prezentate imagini video.

Domnul procuror Fritz Haar a aratat ca, în Germania atributiile procurorilor constau în controlarea activitatii politiei, si demararea si conducerea investigatiilor (pentru ca acuzatul sa fie adus în fata instantei), acestea fiind, practic, doar functii de supraveghere, iar nu de desfasurare a unor activitati practice propriu-zise.

Invitatul german a facut referire, în acest context, la existenta Comisiei de Omucideri, o unitate de politie formata din profesionisti cu experienta îndelungata si dotata cu aparatura performanta, care, alaturi de experti din diverse domenii, îsi da concursul pentru a da posibilitatea procurorilor sa aduca acuzatul în fata instantelor.

în Codul penal german sunt definite trei delicte în domeniul omuciderilor (omorul la comanda, loviturile cauzatoare de moarte si omorul propriu-zis), iar criminalul este acea persoana ce comite o fapta cu mijloace periculoase pentru propria satisfactie, în scopuri materiale sau pentru alt motiv.

Având în vedere ca, în lipsa acestor repere, faptuitorul nu este cfonsiderat criminal, procuraturii îi revine sarcina de a face o analiza obiectiva a probelor recoltate de la locul faptei.

în principiu, însa, posibilitatea de actiune a procuraturii este limitata, ea având aceleasi drepturi ca si politia, putând aresta preventiv o persoana (care trebuie prezentata în fata instantelor în maximum 3 zile).

Declaratiile martorilor si ale partilor, denumite "protocoale de audiere", în dreptul german (spre deosebire de cel român) nu pot servi drept dovezi, fiind necesara prezenta persoanei audiate în fata instantelor (cu exceptia cazurilor în care exista martori care sa ateste cele consemnate, în raport, sau persoana audiata a decedat).

Un alt aspect ce trebuie mentionat este cel potrivit caruia aparatorul - conform art. 90 din Codul penal german - nu poate participa decât la audierea faptuitorului în fata judecatorilor (nu si la cea dintâi audiere a acuzatului efectuata în faza urmaririi penale).

în continuarea expunerii sale, dl. Fritz Haar a aratat ca tehnica criminalistica a atins un standard înalt, un rol important în investigarea la locul faptei avându-l medicul legist (care se implica în mod automat într-un caz de omor) a carui activitate prioritara este analizarea probelor de ADN (din fire de par, din secretii, din sperma).

134

Abordând cea de-a doua tema referitoare la tactica audierii, de catre procuror, a martorului si a autorilor faptei - procurorul german a precizat ca în Germania se admite ca proba înregistrarea pe caseta video a declaratiilor martorilor, în cazul în care acesta este foarte tânar (sub 16 ani), când a suferit ca urmare a comiterii infractiunii sau când e necesara protectia sa.

în aceste situatii, banda audio sau video poate fi prezentata instantelor în cazurile privind infractiunile sexuale, cele împotriva vietii si delictele împotriva copiilor (când acestia nu au împlinit 16 ani, înregistrarea poate înlocui audierea lor de catre judecator daca magistratul a avut ocazia sa asiste la interogatoriu).

Prelegerea domnului Haar a continut si o incursiune în domeniul metodelor de audiere admise în dreptul german (respectiv metoda sondarii, metoda stabilirii, metoda convingerii, persuasiunii zig-zag, metoda surprinderii).

Astfel, s-a aratat ca metoda stabilirii se aplica atunci când exista dubii în privinta diverselor versiuni ale modalitatii de comitere a faptei, în aceasta situatie martorul nefiind încunostiintat în legatura cu aspectele cunoscute de anchetator.

Referitor la metoda persuasiunii, s-a facut precizarea ca art. 146 din C.p.p. german mentioneaza expres ca nu este admisa promisiunea unui fapt ilegal, dar se permit investigatiile în viata personala sau profesionala a martorului sau a acuzatului (aspectele relevate putând ajuta la determinarea persoanei de a depune marturie).

De asemenea, s-a pus accentul pe argumentele de natura emotionala de o mare influenta asupra indivizilor, fiind dovedit stiintific ca un procent de 65-70% este permeabil la factorii de natura emotionala, morala, religioasa.

Invitatul a facut referire, în continuare la metodele de audiere nepermise subliniind ca exista o similitudine între prevederile codului de procedura român si german cu privire la acestea (în sensul ca nu e permisa utilizarea violentei, a amenintarilor, a promisiunilor false, a maltratarii, a torturii, a hipnozei).

Insistând asupra probelor ridicate de inducerea în eroare a persoanei interogate cu privire la stadiul anchetei referentul a precizat ca se face deosebirea între prezentarea unei situatii imposibile (metoda nepermisa) si neîncunostiintarea învinuitului cu privire la aspectele cunoscute de anchetator (metoda admisibila).

Alte practici neagreate în decursul anchetei sunt: prezentarea de dovezi contrafacute false, amenintarea cu masura arestarii preventive (desi nu sunt întrunite conditiile necesare luarii acestora).

în continuare, Nicolae Mitrofan, profesor universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti, a subliniat importanta formarii juristilor în domeniul psihologic si, facând referire la metodele de audiere prezentate de procurorul german, a afirmat ca diversitatea acestor metode se

impune cu necesitate atâta timp cât oamenii nu reactioneaza identic la aceiasi stimuli exteriori (fiind nevoie de un studiu al psihologiei individului, pentru a se putea afla cauza reactiei sale).

Referentul a mai aratat ca trebuie evitate - în aprecierea unor situatii - doua tendinte: fetisizarea (aplicarea unor metode pe care esti tentat sale aplici în conditii pe care le apreciezi ca fiind asemanatoare) si absolutizarea propriei experiente.

în încheierea celei dintâi zile a seminarului, pe marginea si în sustinerea referatelor prezentate au avut loc dezbateri si au fost prezentate înrregistrari video de la cercetarile la fata locului în diverse cazuri solutionate de procurori criminalisti din tara.

Raspunzând la întrebarea domnului Aurelian lâna - procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Buzau - referitoare la consecintele ivite ca urmare a nementinerii depozitiei martorului în fata instantei, invitatul german a precizat ca în acesta situatie judecatorul considera ca proba nu a fost administrata si procedeaza la audierea procurorului sau a politistului ce a consemnat depozitia anterioara a martorului.

Un alt aspect asupra caruia s-au cerut lamuriri procurorului german a fost cel referitor la modalitatile concrete de realizare a protectiei martorilor.

S-a aratat ca aceasta procedura este folosita doar în cazurile penale grave, martorul putând fi transportat într-un loc în care sa-i fie garantata securitatea si în plus i se poate "confectiona" o noua identitate.

La întrebarea domnului procuror loan Teaca - Parchetul de pe lânga Tribunalul Caras-Severin privitoare la remunerarea serviciilor prestate de medicii legisti, invitatul a afirmat ca se aplica reguli similare cu cele incidente în cazul martorilor (expertul poate trimite factura, care va fi platita de procuratura sau instanta).

O discutie interesanta a suscitat întrebarea domnului procuror George Vlai - Parchetul de pe lânga Tribunalul Arad - în legatura cu reglementarea institutiei negocierii cu învinuitii si cu informatorii în scopul obtinerii de date ce contribuie la descoperirea infractiunilor.

Domnul procuror Fritz Haar a precizat ca exista o conventie a Curtii Supreme de Justitie în acest sens, respectiv se poate ajunge la negociere prin aparator pentru obtinerea unor reduceri a pedepsei în limite legale (exceptie facând cazurile de omor, unde este prevazuta detentia pe viata), dar la aceasta negociere trebuie sa participe toate partile (aparator, judecator, procuror).

Pe marginea acestui subiect domnul Mircea Zarie, adjunct al procurorului general - a facut o pledoarie pentru reglementarea institutiei negocierii si în dreptul românesc, mai ales în cazurile penale simple, unde exista posibilitatea simplificarii activitatii instantei în procesul penal (s-a aratat ca în SUA90% dintre procesele penale se finalizeaza prin negociere).

La întrebarea domnmului procuror Sorii Nicolae - Parchetul de pe lânga Tribunalul Prahova - domnul Fritz Haar a precizat ca în Germania nu este permisa folosirea aparatelor pentru detectarea comportamentului simulat (poligraf), Curtea Federala de Justitie si Curtea

Constitutionala interzic aceasta metoda de administrare a dovezilor chiar si în cazul în care faptuitorul a fost de acord.

S-a precizat, de asemenea ca desi nu exista o ierarhie explicita care sa confere "a priori" o importanta mai mare unor anu-

136

mite probe, se accepta în mod tacit ca o dovada obiectiva (ex. expertiza urmelor) este mai apreciata decât depozitia unui martor sovaitor.

Dezbaterile au continuat cu ideea ca în dreptul german - ca si în cel român - marturisirea nu poate conduce în lipsa altor mijloace de proba - la acuzarea si condamnarea unor persoane.

în a doua zi a seminarului au fost puse în discutie temele "Expertiza judiciara în sistemul român de drept si în cel german (sediul materiei; modul de dispunere; interpretarea, valorificarea concluziilor si valoarea probatorie; cadrul administrativ)" si "Expertiza medico-legala".

Au sustinut rerferate:

- domnul Ovidiu Sîrbu, procuror sef serviciu la Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, care a prezentat lucrarea "Expertiza judiciara (interpretarea, valorificarea concluziilor si valoarea probatorie) în dreptul român, valoarea probanta a expertizelor criminalistice si medico-legale, acte imperios necesare solutionarii cauzelor care au ca obiect cercetarea unor infractiuni contra vietii";

- domnul Fritz Haar care a prezentat lucrarile "Expertiza judiciara în sistemul german" si "Expertiza medico-legala în sistemul judiciar german. Tehnologia ADN în practica judiciara germana. Examinare post mortem (autopsie), aspectul cadavrului si modificari observabile, fapte comise cu violenta si cauzele decesului. Decesul brusc al copiilor";

- domnul Petre Dovlete, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Mehedinti, care a prezentat lucrarea "Unele aspecte privind importanta aprecierii critice a constatarilor si expertizelor medico-legale".

în prelegerea sa, invitatul german a schitat câteva aspecte definitorii ale expertizelor judiciare si medico-legale, asa cum sunt ele prezentae în dreptul german.

S-a aratat ca dreptul procedural penal prevede recomandari obligatorii pentru procuror si politist în ceea ce priveste realizarea expertizei (în sensul ca trebuie stabilit un termen pentru întocmirea ei, iar nerespectarea lor poate atrage sanctionarea expertului).

Referindu-se la atributiile procurorului, domnul Fritz Haar a precizat ca acesta are obligatia de a supraveghea activitatea expertului (care are dreptul de a refuza întocmirea expertizei - din aceleasi motive pentru care martorul refuza marturia - si depune juramânt referitor la corectitudinea raportului sau); de asemenea, procurorul este cel care hotaraste ce parti anume din organe vor fi prelevate, ce lichide vor fi supuse examenelor toxicologice.

în continuare, au fost prezentate succint expertizele cel mai des întâlnite în practica, respectiv:

raportul de autopsie (un rol important avându-l raportul toxicologic, folosit în majoritatea cazurilor); expertiza efectuata în cazul incendiilor; analiza sângelui si a urmelor de sânge;

analiza fibrelor (pentru asigurarea probelor se impune ambalarea acestora în saci din hârtie, nu din plastic - care atrage si amesteca microfibrele);

expertiza zoologica (existând în Germania doar 2 specialisti care pot furniza informatii privind stabilirea datei si locului crimei prin stabilirea tipului de insecte ce se gasesc sub cadavru, a vârstei si a modului lor de evolutie); expertiza psihologica.

Referindu-se la dificultatea verificarii expertizelor (datorita existentei mai multor surse de erori), procurorul german a prezentat un caz concret, initial suspectii - supusi unor expertize care au confirmat existenta unor urme de nitrati pe mâinile lor - au fost considerati vinovati de savârsirea unui atentat cu bombe. Ulterior, o contraexpertiza a demonstrat ca urmele mentionate puteau proveni de la tigarile si cartile de joc folosite de acuzati în ziua atentatelor, motiv pentru care acestia au fost absolviti de orice vina.

Pentru evitarea unor asemenea erori, a fost creat Institutul Central de Expertize Criminalistice care coordoneaza cercetarile si faciliteaza schimbul de experienta între specialisti.

Expunerea invitatului german a cuprins si referiri la expertiza medico-legala, fiind prezentate etapele activitatii efectuate de organele de cercetare în momentul gasirii cadavrelor victimelor (masurarea temperaturii mediului, a temperaturii corpurilor - realizata de cel putin doua ori) pâna la identificarea autorului (printre alte metode fiind folosita si analiza ADN ce poate fi stabilita, în prezent chiar si din expertizarea unor fire de par lipsite de bulbul pilos).

Este de mentionat ca procurorii si politistii germani au posibilitatea de a accesa în cursul activitatii de urmarire a infractorului - asa-numita "imagine genetica fantoma" constând într-o baza de date existenta la Clinica Universitara din Berlin (baza în curs de completare) care permite identificarea unui autor dupa grupul etnic, rasial: (european, african, asiatic), în functie de urmele prelevate de la locul faptei (investigare realizata pe baza cromozomului y detinut doar de barbati).

Important este faptul ca orice politist sau procuror din lume poate accesa, pe Internet acest stoc de informatii, pentru a compara datele sale din dosar si pentru a stabili carui grup etnic apartine suspectul sau.

în ceea ce priveste autopsia, s-a aratat ca - similar prevederilor din dreptul românesc - judecatorul sau procurorul german poate ordona deschiderea cadavrului, fiind suficienta doar o simpla banuiala (a medicului de familie, de exemplu) ca moartea este suspecta.

în cazul decesului subit al copiilor cu vârsta mai mica de 1 an, autopsia este considerata necesara (fiind si în interesul

136

parintilor, care se autoînvinuiesc), o importanta aparte fiind acordata verificarii continutului stomacului.

Pe marginea referatelor prezentate în cea de-a doua zi a seminarului, participantii au initiat discutii aprinse, o problema dezbatuta, cu interes fiind aceea ridicata de Sorin Alamoreanu - expert criminalist la Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Cluj.

Acesta a aratat ca, în numeroase situatii (când exista dubii asupra mecanismului si a instrumentului vulnerant) medicul legist îsi exprima parerea gresit cu privire la mecanismul producerii leziunilor, fapt ce conduce la aparitia unor contradictii flagrante între expertize facute în acelasi dosar.

în replica domnul profesor universitar Vladimir Belis - directorul Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" a precizat ca exista diverse cauze ce ar putea explica neconcordantele la care a facut referire antevorbitorul sau.

Astfel analizând aceleasi informatii, doi experti pot avea si pareri diferite sau concluziile celui de-al doilea specialist se întemeiaza pe cunoasterea unor date suplimentare. De asemenea, importanta trebuie acordata si experientei fiecarui medic legist, motiv pentru care partilor li se permite sa aiba experti proprii, care sa lucrerze în paralel cu expertul oficial (în cazul a doua expertize contradictorii apelându-se la Comisia Superioara pentru avizare).

în continuare domnul profesor Belis a mentionat ca, pentru diminuarea riscului prezentat de erorile ce se pot strecura în rapoartele întocmite de medicii legisti, Institutul a fost dotat recent cu aparatura avansata, care ofera variate posibilitati de investigare (cromatograf cuplat cu spectrometru de masa, spectrometru cu absorbtie atomica).

în continuarea dezbaterilor s-a insistat din nou asupra importantei corectei ambalari, conservari a urmelor prelevate de la fata locului si a actelor trimise spre examinare expertilor.

Raspunzând întrebarii domnului Ovidiu Sîrbu cu privire la instrumentele periodice avute la îndemâna de procurorul german în conditiile în care nu primeste (sau primeste cu întârziere) rapoartele criminalistice sau ale medicului legist, domnul Fritz Haar a subliniat ca si în Germania exista dificultati de acest gen, iar specialistii vinovati sunt tratati ca si martorii, putând fi amendati sau înlocuiti cu alti experti (de regula, serviciul de efectuarea a unor expertize este de 6 luni, iar pericolul consta în posibilitatea eliberarii acuzatului de catre Curtea Suprema de Justitie).

în continuarea dezbaterilor au fost prezentate diverse cazuri solutionate în teritoriu, insistându-se asupra importantei studierii tanatocronologiei modificarilor cadaverice (cele 3 semne ale mortii - rigiditatea cadaverica, lividitatile si pata verde) de putrefactie

- fiind elementele ce contribuie la stabilirea cu relativa exactitatea momentului decesului), a studierii dilatarii pupilei, reactia acesteia la atropina indicând trecerea unui interval de 6 ore de la survenirea mortii), a gradului de digestie a alimentelor din stomacul victimei, a studierii lungimii firelor de par.

în cea de-a treia zi a seminarului domnul procuror Ovidiu Sîrbu a condus discutiile pe marginea a doua teme:

- "Expertiza medico-legala" (continuare din ziua precedenta) si

- "Tactica cercetarii la fata locului în infractiunile de omor". Au conferentiat:

- domnul Aurelian lâna, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Buzau, care a prezentat lucrarea "Constatarea si expertiza medico-legala, interpretare si forta probanta";

- Profesor universitar dr. Vladimir Belis, director al Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" care a prezentat lucrarea "Tehnologia ADN în practica medico-legala";

- domnul Fabian Carol, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Covasna care a prezentat lucrarea "Expertiza medico-legala psihiatrica în infractiunile de omucideri";

- domnul Constantin Barbulescu, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt, care a prezentat lucrarea "Notiunea, importanta si trasaturile caracteristice ale cercetarii la fata locului. Masuri pregatitoare în vedera cercetarii la fata locului";

- domnul Tiberiu Medeanu, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Hunedoara care a prezentat lucrarea "Rolul investigatiilor si al cercetarii la fata locului în descoperirea autorului unui omor comis în scop de jaf.

în cursul dezbaterilor din aceasta zi a seminarului, domnul profesor Vladimir Belis a atras atentia asupra importantei stabilirii raportului existent între cauza (traumatism) si efect (decesul victimei), acesta putând fi direct si neconditionat mortal, direct si conditionat mortal, precum si indirect (secundar).

De asemenea, referentul a aratat ca în solutionarea diferitelor cauze, expertului îi revine rolul - uneori foarte dificil de a aprecia discernamântul si uneori starea psihica a autorului în conditii ce nu mai permit o aprecier obiectiva a acestora (de exemplu când pruncuciderea este descoperita dupa mai multe saptamâni nu exista posibilitatea cunoasterii starii psihice a femeii în momentul nasterii, motiv pentru care, pentru a se dovedi intentia, se apeleaza la mentiunile înscrise în ancheta sociala).

Luând cuvântul domnul procuror Ovidiu Sîrbu a prezentat un caz aflat în lucru (fapta fiind savârsita în strainatate) în care autorul a fost initial indentificat doar prin proba testimoniala. Ulterior procedându-se la recoltarea probelor de par, acestea au fost trimise spre examinare în laborator si, în paralel prin comisie rogatorie, s-a cerut autoritatilor straine sa precizeze daca între produsele biologice prelevate cu ocazia cercetarii la fata locului si cele recoltate de la autor exista corespondenta (analiza ADN a confirmat ulterior, ca probele provin de la una si aceeasi persoana).

Problema ridicata de vorbitor a fost aceea daca, în ceea ce priveste regimul probator, exista diferente - în sistemul german

- între expertiza prin metoda amprentei genetice si simpla analiza de laborator.

1*37

Domnul Fritz Haar a precizat ca analizele de laborator constituie tot un fel de expertize (se compara rezultatele ADN, iar medicul poate fi chemat în fata instantei în calitate de specialist), rezultatul putând fi confirmat si de un medic legist.

în continuare au fost prezentate casete video cu înregistrari de la cercetarea la fata locului în caul unui omore în scop de jaf, comis pe raza Parchetului de pe lânga Tribunalul Hunedoara fiind punctate etapele parcurse de organele de ancheta pâna la identificarea autorilor.

Pe marginea acestor prezentari, invitatul german a remarcat ca procurorul participa la cercetarea la fata locului doar în cazurile importante (de omor de exemplu), nu si în alte situatii deoarece nici numarul magistratilor si nici timpul nu permit acest lucru.

în cea de-a patra zi a seminarului, discutiile s-au purtat pe marginea temelor "Tactica cercetarii la fata locului în infractiunile de omor" (continuare din ziua precedenta) si "Expertiza criminalistica si constatarea tehnico-stiintifica. Metode de identificiare a persoanei autorului infractiunii de omor" fiind moderate de domnul Cornel Ioana, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Pitesti.

Au conferentiat:

-domnul Richard Tanton, expert criminalist SUA, care a prezentat lucrarile "Aspecte rezultate din experienta agentilor de investigatie americani în ceea ce priveste cercetarea la fata locului în cazul infractiunilor de omor" si "Identificarea autorului prin metoda amprentei genetice";

- domnul Stelian Olteanu, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, care a prezenhtat lucrarea "Aportul medicului legist la cercetarea la fata locului, în cazul infractiunilor de omor";

- domnul colonel Petru Dume de la Inspectoratul General al Politiei - Institutul de Criminalistica, care a prezentat lucrarea "Constatarea tehnico-stiintifica a urmelor lasate de mâini; efectuarea examinarilor dactiloscopice comparative în sistemul A.F.I.S.";

- domnul conferentiar universitar dr. Lucian lonescu, directorul Institutului National de Expertize Criminalistice, care a prezentat lucrarea "Noi reglementari în domeniul efectuarii expertizei criminalistice";

- domnul Gheorghe sofran, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Suceava, care a prezentat lucrarea .Aspecte teoretice si practice privind constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica".

în prelegerea sustinuta, invitatul american asubliniat importanta cercetarii la fata locului (necesitatea impunerii unui acces limitat în aria comiterii faptei, discutiile cu persoanele care au descoperit cadavrul, analizarea atenta a datelor din propria perceptie si a celor rezultae din documente fotografice, stabilirea provenientelor diferitelor urme gasite, adunarea probelor fizice si analizarea fibrelor, a gloantelor provenite dintr-o anumita arma, a urmelor de metal de pe încuietorile fortate, a urmelor de pantofi - care pot fi ridicate cu ajutorul unei spume speciale ce

permite luarea mulajului si din zapada; analiza documentelor care ofera posibilitatea identificarii masinii de scris sau de copiat folosite de autor.

S-a aratat de asemenea ca tehnica este deosebit de avansata în domeniul analizarii amprentelor (fiind folosit asa-numitul "superglue" - un film transparent sau o pudra formata din particule fine care permite recuperarea amprentelor chiar ti de pe obiectele ce au stat sub apa), al analizarii probelor de sânge (testele cu luminol permitând procurorului sa-si faca o idee daca la locul crimei au existat sau nu probe de sânge).

Ulterior, în cursul dezbaterilor s-a pus în discutie: importanta cooperarii între medicul legist si anchetator; obligatiile prevazute de lege pentru procuror cu ocazia cercetarii la fata locului (sistemul american fiind diferit de cel român în sensul ca procurorul nu poate fi implicat în etapele investigarii la locul faptei, putând fi doar consultat cu privire la anumite aspecte); componenta echipei de cercetare la fata locului (în SUA fiind implicati în aceasta activitate un ofiter seef, un tehnician criminalist care identifica probele, le transporta la laborator, recupereaza amprentele, si un medic legist).

De asemenea, domnul Richard Tanton a raspuns întrebarilor ce i-au fost adresate cu privire la metodele folosite de anchetatorii americani pentru identificarea armei în functie de urmele existente pe glont. Astfel, s-a aratat ca proiectilul trebuie recuperat din cadavru fara a-i fi deteriorate striatiile apoi se executa foc într-un vas cu apa si se compara ulterior la microscop urmele glontului, de la locul faptei cu cele ale glontului tras din arma cu ocazia experimentului.

Un alt aspect abordat de catre specialistul american a fost cel al stabilirii cu aproximatie a distantei dintre arma si victima ca urmare a analizarii particulelor lipite de fibre dupa producerea exploziei: cu cât arma a fost mai departe, cu atât aria de împrastiere este mai larga.

Referindu-se la pregatirea pe care trebuie sa o aiba expertii criminalisti domnul Richard Tanton a aratat ca o decizie a Curtii Supreme de Justitie din SUA lasa la latitudinea judecatorului sa stabileasca ce persoana poate depune marturie, în calitate de expert (depozitia acestuia fiind de fapt, o opinie bazata pe experienta sa, ea putând fi data atât în prezenta cât si în absenta judecatorului). S-a mai precizat ca, desi nu exista cerinte ferm stabilite pentru aprecierea pregatirii expertului criminalist, este totusi nevoie de o licenta în stiinte naturale sau în domeniul criminalisticii (cu exceptia examinatorilor în domeniul balisticii, al identificarii amprentelor si al examinarii documentelor, care au nevoie de o acreditare a Consiliului Laboratorului de Criminalistica).

Abordând problema bazei de date cuprinzând amprente ale infractorilor domnul Cornel Ioana - procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Pitesti - a pus întrebari domnului colonel Petru Dume cu privire la modalitatea folosita de Ministerul de Interne

138

pentru marirea acestei baze. Raspunsul a fost în sensul ca reglementarea actuala privind amprentarea este permisiva, motiv pentru care - luându-se exemplul majoritatii tarilor occidentale - vor fi amprentate, în masura posibilitatilor, persoanele cu vârsta sub 45 de ani (studiile aratând ca dupa aceasta vârsta, scade tendinta de savârsire a infractiunilor).

Ultima zi a seminarului a fost moderata de domnul procuror Ovidiu Sîrbu, iar tema abordata a fost "Contributia stiintei crimi-nalisticii la înfaptuirea actului de justitie".

Au conferentiat:

- doamna Rodica Popa - vicepresedinte al Curtii de Apel Bucuresti, care a prezentat lucrarera "Interpretarea si valorificarea concluziilor expertizelor criminalistice si medico-legale în procesul penal; eventuale erori în aprecierea concluziilor; consecintele interpretarii gresite a unor asemenea expertite";

- domnul Emilian Stancu, profesor universitar dr. la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, care a prezentat lucrarea "Pledoarie pentru criminalistica. Noutati în domeniu".

în cursul dezbaterilor, doamna judecator Rodica Popa a subliniat ca în practica instantelor din raza Curtii de Apel Bucuresti nu au existat cazuri care sa solicite judecatorilor sa se pronunte asupra admiterii ca mijloace probatorii a casetelor audio (având în vedere ca, în conditiile tehnicii actuale, nu e posibila expertizarea vocii). Totusi, invitata a apreciat ca, într-o asemenea ipoteza, valoarea probanta si administrarea unor asemenea tehnici vor fi apreciate coroboroat cu ansamblul rmaterialului probator.

Referindu-se la aspectul mentionat de antevorbitoarea sa domnul Augustin Lazar - procuror sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie - a precizat ca exista posibilitatea efectuarii unui raport de constatare tehnica privind identificarea vocii, Inspectoratul General al Politiei având un specialist în acest domeniu, care a urmat un curs de perfectionare la FBI si are la îndemâna aparatura necesara. Intervenind pe marginea acestui subiect, domnul Fritz Haar a aratat ca, în Germania, exista doi specialisti ce fac astfel de expertize privind identificarea vocilor, dar rezultatele consemnate în rapoarte nu sunt considerate suficient de concludente (mai ales în situatiile în care intensitatea înregistrarii nu e suficient de mare pentru o identificare sigura, sau când e greu de facut deosebirea între vocile membrilor aceleiasi familii).

Revenind la ideea necesitatii însusirii, de catre magistrati a unor cunostinte solide în domeniul criminalisticii, domnul Traian Gherasim - procuror general al Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Ploiesti a subliniat ca trebuie evitata tendinta de fetisizare a expertizelor (care apar, astfel, ca o justificare formala a solutiilor exprimate în cauza), precum si tendinta exagerarii valorii probante a acestor rapoarte, fara a se mai face o corelare cu celelalte mijloace de proba deja administrate.

în finalul seminarului au fost aduse multumiri participantilor si invitatilor pentru prelegerile deosebit de documentate, pentru interesul manifestat fata de aspectele aprobate si pentru participarea activa, insistându-se pe necesitatea informarii colectivelor de procurori din tara cu privire la concluziile rezultate în urma dezbaterilor.