Lucrare de cercetare individuală

Tema: „ Petre Ştefănucă – martir al renaşterii naţionale”

Elaborat de: Verdeş Mihaela, Cl. XII-a “A”Din Liceul Teoretic “Petre Ştefănucă” or. Ialoveni

Cuprins

Tabel cronologic…………………………………………………………………………………………….2

Activitatea etnografică-folcloristică……………………………………………………………3

Activitatea stiinţifică…………………………………………………………………………………...4

“Iată cum am pierdut un savant de mare cultură”…………………………………..5

Petre Stefanucă in aprecierea contemporanilor………………………………………….8

“Petre Stefanucă astăzi”………………………………………………………………………….9

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………14

Anexe………………………………………………………………………………………………………15

1

Tabel cronologic

„Păstrati obiceiurile vechi,bătînesti si crestine,căci ele sunt podoaba sufletului omenesc si ne

aduc pace in norod” Petre Ştefănucă

1906 Noiembrie, 14. în satul Ialoveni (astăzi centru raional Ialoveni) din vecinătatea Chişinăului se naşte Petre Ştefanucă, într-o familie de ţărani mijlocaşi ce se trăgeau din mazili. Invăţământul primar şi-1 face în şcoala din satul natal.

1928 Termină studiile secundare la liceul „Alexandru Donici" din Chişinău.

1931 Lucrează la cercetări sociologice în satul Cornova jud. Orhei în echipa monografică a lui Dimitrie Guşti.1932 Iunie, 23. Termină studiile la Universitatea din Bucureşti. Facultatea de Filozofie şi Litere.

1932-1933 Face armata la şcoala de ofiţeri de geinu din Bucureşti.

1933 Se întoarce în Basarabia şi e numit profesor de limbă română la Liceul de băieţi din Tighina.1933 Petre Ştefanucă publică în „Anuarul Arhivei de Folclor" studiul său „Folclor din judeţul Lăpuşna".

«1934 Este ales secretar al Institutului Social Român din Basarabia.

1934 Octombrie, 14. Se căsătoreşte cu Nina Cuşnir, născută în comuna Căuşeni, jud. Tighina în anul 1909, fiica lui Ioan Cuşnir, originar din Căuşeni, şi Elena Cuşnir, născută, Coardă în comuna Puhoi, jud. Lăpuşna. în căsătorie au 2 copii: Alecu şi Victor.

1934-1940 Profesor la şcolile secundare din Chişinău: gimnaziile Nr1 Nr2, Nr3 de băieţi, Liceul „A. Donici", Liceul „M. Eminescu".1935 Apare lucrarea „Contribuţie la bibliografia studiilor şi culegerilor de folclor privitoare la românii din Basarabia şi popoarele conlocuitoare".

1937 Publică în „Anuarul Arhivei de Folclor" al Academiei Române, una din cele mai interesante lucrări cu privire la viaţa poporului român din Basarabia,intitulata”Cercetari folclorice pe Valea Nistrului de Jos”.

1937 Apare bibliotecile ţărăneşti din Nişcani", lucrare publicată în „Buletinul Institutului Social Român din Basarabia".1937 Septembrie, 16. Participă la Congresul refugiaţilor.

1937 „Două variante basarabene la basmul „Harap Alb" de Ion Creangă" apare în „Buletinul Institutului Social Român din Basarabia".1937 „ Literatura populară a satului Iurceni" (Conferinţa ţinută în cadrul Institutului Social Român din Basarabia, în ziua de 17

ianuarie 1936), apare în revista „Viaţa Basarabiei".1938 „Amintiri din războiul mondial" (Adunate de la soldaţii moldoveni din comuna Cornova - Orhei).

1938 Diverse recenzii în „Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României", Regionala Chişinău, povestitul la Iurceni", jud. Lăpuşna (Rezultatul unei anchete asupra basmului. Raport)1939 „Datinile de Crăciun şi Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos". Publicat în „Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău".

1939-1940 (timp de 21 zile dec. ian.) profesor la Liceul din Cetatea Albă.

1939 Concentrat în armata română.

1939 Director al Institutului Social Român din Basarabia.

1940 Iunie. Se eliberează din armată.1940 Octombrie, 10. A fost arestat, fiind supus unor interogări îndelungate şi grele.

1941 Aprilie, 11. în baza art.54.III57-13 ale Codului Penal al Uniunii Republicii Sovetice Socialiste a fost supus pedepsei capitale.

1941 Aprilie,29.S-a inlocuit pedeapsa capitala cu 10 ani de inchisoare.1942 iulie,12.Moare intr-o colonie pentru detinuti politici din Republica Autonoma Tatarstan.1958 Se fac incercari de reabilitare a lui Petre Stefanuca.1990 Martie,23.O noua incercare a Institutului de Limba si Literatura pentru reabilitarea savantului,care este satisfacuta1991 Apar doua volume:Petre V.Stefanuca „Folclor si traditii populare”,Alcatuire,studiu introductiv,bibliografie,comentariisi note de Grigore Botezatu si Andrei Hincu.Seria „Mostenire”,Chisinau,editura „Stiinta”1991 Decembrie, 10. Comitetul Executiv Raional Ialoveni a luat hotărârea „De a conferi bibliotecii publice orăşeneşti şi liceului din

Ialoveni numele pământeanului Petre Ştefanucă."1993 Septembrie, 17-23. Al III-lea simpozion Naţional de Etnologie şi Folclor, organizat în localităţile Ialoveni, Soroca.1993 Septembrie, 17-23. Dezvelierea plăcii comemorative „Petre Ştefanucă" pe frontispiciul clădirii în care se afla biblioteca. Mihai

Ecobici - sculptor român, originar după mamă din Basarabia.1993 Septembrie, 17-23. Se organizează pe lângă Biblioteca Publică orăşenească „Petre Ştefănucă" muzeul „Petre Ştefanucă"2002 Noiembrie 15. în liceul „Petre Ştefănucă" se deschide Muzeul „Istoria – demnitate.

2

Activitatea etnografica-folcloristica

„Dispariţia datinilor e un semn de sărăcie, de secătuire a bogăţiilor spirituale ale unui

popor” Petre Ştefănucă

Lucrările lui P.V.Ştefănucă sunt complexe, etnografico-folclorice şi prezintă zonele cercetate sub aproape toate aspectele: se aduce o informaţie inegală istorică („Ţara şi oamenii"), se descriu condiţiile naturale, preocupaţiile locuitorilor, structura etnică, relaţiile interetnice, ritologia calendaristică, de familie, date despre limbă, starea morală, port, hrană etc., realizându-se un tablou general despre circulaţia formelor creativităţii folclorice (ce este viu, viguros, ce dispare, care-s pricinile acestui proces de declin etc.). O atenţie deosebită este acordată obiceiurilor de trecere ale ritualităţii de familie (de la naştere, căsătorie-nuntă, moarte-înmormântare). Desigur, peste tot partea dominantă este ocupată de materialul folcloric, prezentat dialectic - în toate aspectele anchetate şi de redare adecvată (se folosesc şi unele semne diacritice). Materiile folclorice sunt grupate în felul următor. („Folclor din judeţul Lăpuşna"): balade, doine, satire şi glume, strigături, cântece de pahar, cântece de stea, colinde, pluguşoare, erezii, conăcării, iertăciuni, oraţii de pahar, bocete, ghicitori, jocuri de copii, poveşti şi legende, despre viaţa din trecut, superstiţii şi credinţe, descântece, magie; sau („Cercetări folclorice pe Valea Nistrului-de-Jos"): balade şi cântece ciobăneşti, cântece (doine), satire, glume, cântece de pahar, cântece de stea, colinde, pluguşoare, literatura nunţii, bocete, ghicitori, proverbe, zicale jocuri de copii, poveşti, legende, snoave, tradiţii, viaţa din trecut, povestiri, superstiţii, descântece, medicină populară, magie ş.a.

Vedem în lucrările lui P.V.Ştefănucă un diapazon larg al creativităţii de tip folcloric. Deşi prezentat inegal şi ca valoare, şi ca nomenclatură; uneori gruparea (sistematica) este arbitrară, depinzând de normele teoretice ale timpului. Astfel baladele - o specie - se pun într-o grupă cu cântecele epice eroice - altă specie şi se numesc toate balade.

Alteori insusi P.V.Stefanuca scapa din vedere unele momente importante: spre exemplu,dind descrierea ritologiei de nunta din satele Ialoveni,Nisporeni ,Cigirleni, nu spune nimic despre momentul inchinarii colacilor si paharelor la masa cea mare,-moment legat de ritualul daruirii,ce se incadreaza in secventa apogeica a nuntii s.a

Uneori textele de balade sunt plasate printre cintecele lirice,doine.Sa zicem,baladele „Mindra parasita”,”Doi iubiti”,”Fica maritata rau”,”Saraca si bogata” trebuiau trecute la specia de care tin.Pe aceasta cale compartimentul baladelor putea fi complectat si nu se prezenta atit de sarac,cum o spune savantul.

Ori („Cercetari folcloricepe Valea Nistrului –de-Jos”)cintecul liric numit „Siobaneasca”)e trecut la balade,pe cind el nu apartine speciei date.O parte de forme recitative cu continut mitologic crestin constituie unitati ale unui domeniu-poezia ecleziastica-se numesc legendele,povesti,fiind folosita terminologia populara nici pe departe adecvata (dediferentiata).Dar tendinta de a utiliza terminologia populara locala(„ereziile”s.a)este,in fond,pozitiva.

Care n-ar fi insa, unele lacune,lucrarile de colectare,pregatire si editare,intreprinse de P.V.Stefanuca, sunt admirabile ca nivel,tinuta stiintifica.Ele ramin,repetam,in multe privinte un model astazi neatins

Daca in trecut si-au pus cuvintul elogios despre munca de folclorist si etnograf a lui P.Stefanuca multi savanti (D.Sandru,G.Jiuglea,EM.Gane,ST.Ciobanu s.a) astazi o tacere adresata acestui martir este o rusine si o proba de lasitate.Noi,urmasii acestui mare savant suntem datori sa-i promovăm numele si sa transmitem tezaurul care l-a lasat urmasilor nostri asa cum buneii nostri ni la-u transmis noua.

3

Activitatea stiinţifică

„Orice om de stiinţa,inainte de a porni la o cercetare

si rezolvarea unei probleme, trebuie sa cunoască bibliografia problemei

respective” Petre Ştefănucă

Incă înainte de a deveni profesor titular, a activat în echipele Fundaţiei Regale şi apoi în cadrul Institutului Social din Basarabia; în timpul din. urmă a ocupat postul de secretar general al Institutului de cercetări sociale, Regionala Chişinău.

S-a dovedit a fi un foarte zelos şi fecund cercetător al vieţii săteşti din Basarabia şi în special în folclorul basarabean. Dacă n-ar fi venit nenorocirea de la 28 Iunie 1940, profesorul Ştefănucă ar fi ajuns un autentic reprezentant al acestui gen de cercetări, cu atât mai valoros, cu cât provincia noastră a avut foarte puţini cercetători ai folclorului basarabean.

Ca dovadă a posibilităţilor sale de viitor, dăm o listă a lucrărilor pe care le-a publicat până la 28 Iunie 1940 şi a revistelor la care a colaborat:

1. Folclor din jud. Lăpuşna.(Extras din „Anuarul arhivei de Folclor", II, Bucureşti, 1933).2. Contribuţia la bibliografia studiilor şi culegerilor de folclor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele

conlocuitoare, publicată în ruseşte.(Extras din „Anuarul arhivei de folclor", III Bucureşti, 1935).3. Bibliotecile ţărăneşti din Nişcani.(Extras din „Buletinul Institutului Social Român din Basarabia". Volumul I, 1937. Tipografia „Tiparul Moldovenesc",

Chişinău, 1937).4. Două variante Basarabene la basmul „Harap Alb" al lui Ion Creangă. (Extras din „Buletinul Institutului Social Român din Basarabia". Volumul I,

1937. Tipografia „Tiparul Moldovenesc", Chişinău, 1937).5. Literatura populară a satului Iurceni.(Conferinţă ţinută în cadrul Institutului Social Român din Basarabia, în ziua de 17 Ianuarie 1937. Extras din revista

„ Viaţa Basarabiei". An. V. Nr. 1, 12, „Tiparul Moldovenesc", Chişinău, 1937).6. Cercetări folclorice în Valea Nistrului de jos.(Extras din „Anuarul arhivei de folclor", a Academiei Române. IV. M.C. „Imprimeria Naţională", Bucureşti, 1937).7. Amintiri din războiul mondial.(Adunate de la soldaţii moldoveni din comuna Cornova-Orhei. Tipografia „Tiparul Moldovenesc", Chişinău, 1938).8. Limba română în Republica Moldovenească.(Articolul publicat în revista „Transnistria". Nr. 1. Anul II, Cluj).9. Diverse recenzii în „Buletinul Institutului de cercetări sociale al României, Regionala Chişinău".(Tomul II, 1938, Chişinău, 1939).10. Povestitul la Iurceni, jud. Lăpuşna. (Rezultatul unei anchete asupra basmului. Raport).11. Datinile de Crăciun şi Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos.(Extras din „Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chişinău". Voi. II. 1938. Tipografia

„Tiparul Moldovenesc", Chişinău, 1939). A colaborat la:Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială. Sociologia Românească, Viaţa Basarabiei, Universul Literar şi altele.

4

„lată cum am pierdut un savant de o mare cultură"

„Petre Ştefănucă a fost un cercetător de elita, onestitatea lui stiinţifică fiind un model

demn, in multe privinte ,de urmat”

Grigore Botezatu

Concentrat în Dobrogea în 1939, el se eliberează în iunie 1940, sosind la Chişinău cu două zile înainte de anexarea Basarabiei

Evenimentele se înlănţuiesc rău. Dintre cei trei copii, mijlociul în vârstă de patru ani are hernie. Părinţii, bătrâni şi bolnavi, nu pot fi contactaţi la Ialoveni în zilele haotice care urmează Petre şi soţia sa, Nina Ştefanucă, decid să rămână

pe loc pecetluindu-şi soarta.

In iulie 1940, Ştefanucă se angajează ca cercetător ştiinţific în cadrul sectorului de limbă şi literatură moldovenească condus de I.D. Ciobanu la Institutul de istorie, economie, limbă şi literatură de pe lângă Sovietul Comisarilor norodnici al R.S.S. Moldovenească. Intră, cum s-ar spune, în gura lupului. I se cere să colaboreze la tra -ducerea gramaticii lui Ciobanu. Colaborare nu are cum fi. Ştefănucă insistă profesional pentru păstrarea alfabetului latin, vorbeşte de limba română şi nu de limba moldovenească, susţine că cele două sunt una şi că nu pot fi recomandate într-o gramatică forme dialectale ca forme standard. Gândul lui şi gândul lui I.D. Ciobanu nu au însă cum se întâlni. Incă din 1938, salutând trecerea la alfabetul rus în nou creata R. A.S.S.M., Ciobanu scria: „Duşmanii norodului, agenţii faşişti, naţionaliştii burghej trimăş special de către faşizmu să stăruie să rupă Moldova înfloritoare de la marele norod sovietic şi s-o dăi în chingili boierilor români. Ei pe sub masca de şrift latin îngunioşăsc limba moldovenească cu cuvinte şi întorsături neînţelese şi străine norodului nostru. De-o vorbă: în loc de - şias, gazetă, ajuns, întâmplare, plată pune: oră, ziar, succes, caz, salariu ş.a. Dar lor spurcaţilor nu le-a sporit, n-au putut să-şi împlinească gândurile lor mârşave. Organele slăvite ale NCVD [sicl], cu ajutorul truditorimii patriei noastre, i-au descoperit şi i-au zdrobit pe aceşti duşmani. N-ar mai călca ei pământu sfânt sovietic"; şi, în continuare: „Noi, trecând la şriftul rus, eşim de sub înrâurirea culturii burgheze faşiste străină nouă, pe care duşmanii norodului vre să ne-o lege, şi ne apropiem încă mai tare, mai strâns de cultura norodului rus, ucrainean..."; încheind: „Trecerea la alfabetul rus este o mare lovitură asupra duşmanilor norodului - troţchiştii, buhareniştii, naţionaliştii burgheji, aghenţâi faşizmului, care au vrut să rupă Moldova Sovietică înfloritoare de la Uniunea R.S.S.

Trei luni mai târziu la 10 octombrie 1940, Petre Ştefanucă este arestat de NKVD, acuzat că ar fi un „agent al imperialismului românesc", „românofil", „antisovietic" şi „antisocialist", „fascist", „antisemit", „obiectivist" în cercetările lui folclorice. Din nou neînţelegând pe deplin prefacerile urâte ale clipei, Ştefanucă cere candid anchetatorilor să-i asculte în calitate de martori pe colegii săi de cercetare care-i cunosc nemijlocit activitatea. Cererea îi e aprobată. Directorul Institutului, V.M. Senchevici, şeful de sector I.D. Ciobanu, colegii A.E. Tendler, S.G. Dunaeschi, G.S. Dobândă, R.M. Portnoi recită în cor obdient capetele de acuzare. Reproduse şi infirmate pe larg în introducerea lor la volumele Petre V. Ştefanucă Folclor şi tradiţii populare, I—II (Chişinău, Ştiinţa, 1991), de către editori Grigore Botezatu şi Andrei Hâncu, declaraţiile celor menţionaţi adaugă o lehamite în plus la multele care ni se tot adună în suflet. Din lunga depoziţie a lui V.M. Senchevici reproduc, pentru atmosferă şi sugestie, doar începutul: „Peste o oarecare vreme au început să îmbie zvonurile compromiţătoare despre trecutul său. Eu am început să mă interesez şi am aflat că el a scris felurite articole în gazete, jurnale, că au fost câteva articole contra Uniunii Sovietice". Mărturia lui Arcadie Evseevici Tendler nu prezintă decât avantajul scurtimii: „îl ştiu pe Ştefanucă după lucrările sale, Articolele i s-au publicat în editura Fundaţiei regale. Toate articolele au fost de caracter antisovietic, despre faptul că în Uniunea Sovietică moldovenilor le este rău de trăit, este foame, pe ţărani îi trimit în Siberia. Aceste articole se referă la perioada anilor 1937-1938. Ştefanucă a colaborat la editura Fundaţiile regale, a fost aproape prin lucru cu profesorul Boga. Acesta a fost un organ contrarevoluţionar, reacţionar, agresiv. Pe baza publicaţiilor în presă se vedea că Ştefanucă este un naţionalist - românofil înverşunat" (Protocolul şedinţei judiciare, pp. 237-238 şi p. 13 în volumul Ştefanucă, Folclor..., 1). Condamnarea nu va întârzia: „Ştefanucă Petru al lui Vasile... pe baza art. 54-11157-013 a1 CP al R. S. S .U... de supus pedepsei capitale - împuşcarea cu confiscarea întregii averi personale. Sentinţa este definitivă..."

In 1989, într-un Cuvânt despre Petre Ştefanucă, publicat în „Limba şi literatura moldovenească". I.D. Ciobanu îşi aminteşte incalificabil: „La procesul lui Ştefanucă m-au pus martor. Extrem de greu mi-a fost. Puteam să îndrug conform conjuncturii, să înfloresc exemplele negative din articolele acuzatului, puteam să spun vreo minciună-două din comportarea lui la lucru... şi adevărul ar fi fost călcat în picioare. Am hotărât, ce-o fi, să spun cum gândesc: da, în articolele lui Ştefănucă se întâlnesc idei antisovietice, iar mai departe să pledez în favoarea savantului, să susţin munca lui nobilă în folosul poporului, să mărturisesc că el a făcut mult şi are să facă şi mai mult pentru ştiinţa şi cultura tânără naţională. Dar aici am fost brusc întrerupt de judecător, care a exprimat: destul, aceste amănunte nu ne interesează. Iată

5

cum am pierdut un savant de o mare cultură" (Ştefănucă. Folclor..., I). Cercul s-a închis. Martorii tulburi scriu acum sfătos amintiri.

Ca şi cum un dezgust nu ar fi de ajuns „Documentele publicate în volumul II includ o „notă informativă" datând de această dată din 5 februarie 1943 - trecuseră deci peste şase luni de la moartea neştiută a -fui Petre Ştefănucă - şi scrisă în limba română: „în Chişinău, strada Mihai Viteazu colţ cu M. Kogălniceanu, locuieşte D-na Ştefănucă care pretinde că are soţul deportat, totuşi numita D-nă duce o viaţă luxoasă, se pare că are îndeletniciri dubioase. Urmează să se facă grabnic o cercetare asupra originei etnice întrucât se spune că este jidaucă şi se trage din familia Cuşnir de la Tighina"

Chiar când încearcă să spună în sfârşit lucrurile cum au fost, textele publicate atât în România anului 1943, cât şi în Moldova anilor '90 sunt departe de a-i face totuşi dreptate pe deplin lui Petre Ştefănucă. Iată ce scrie Ştefan Ciobanu, într-o notă intitulată Petre Ştefănucă, publicată în numărul mai sus menţionat al „Sociologiei româneşti"; „La doliul care învăluie sufletele dv. la amintirea personalităţii distinsului profesor Virgil Madgearu, amintire invocată cu atâta căldură şi duioşie de către eminentul meu coleg Dimitrie Guşti, să-mi daţi voie să adaog încă o notă de tristeţă. Este vorba de un modest, dar harnic profesor basarabean, Petre Ştefanucă, care a căzut victimă a regimului bolşevic în provincia românească dintre Prut şi Nistru, şi a cărui dispariţie dramatică simbolizează marea tragedie a Românilor basarabeni din anul 1940-1941, întruchipează spiritul de rezistenţă şi de dârzenie a poporului românesc din această provincie, atât de rău încercată de către destinul istoric". (Ştefănucă, Folclor... II, pp. 482-483).

In jurul lui Petre Ştefanucă s-au concentrat astfel toate clişeele, şi-au dat întâlnire toate „limbile de lemn". Cuvinte manipulate primitiv l-au vizat cu succes, pe el şi pe ai lui, şi sub comuniştii sovietici din 1940 şi sub necomuniştii români din 1943. Iar când a fost să se vorbească despre el cu căldură, locuri comune astfel dureroase au fost, ca printr-un făcut, din nou convocate. Petre Ştefănucă „victimă" şi „martir" - scriu îndureraţi, dar amorţitor, cercetătorii moldoveni; „modest, dar harnic profesor basarabean... dispărut ca un erou" - etichetează, condescendent, de la un Bucureşti miez al lumii şi socotindu-se încă imun, un autor despre care sunt departe să afirm că nu ar fi sincer afectat.

In scurta lui viaţă activă care s-a încheiat la 34 ani, Petre Ştefănucă a fost însă, cu pasiune, un folclorist, sociolog, şi mai presus de toate, un intelectual puţin obişnuit. El s-a demarcat deopotrivă în raport cu îngustimile locale şi cu cele din România. A încercat să lămurească realitatea complexă a convieţuirii culturale şi economice a românilor alături de cei împreună cu ruşii, ucrainenii, nemţii, evreii, francezii şi elveţienii din Basarabia. A scrutat multiplele faţete ale asimilării, fie ea în direcţia rusificării românilor sau a românizării ruşilor şi a ucrainenilor.

A luptat în permanenţă împotriva clişeelor, răsucind viu pe toate părţile certitudini râncede. Nu e Ştefănucă cel care a scris despre solidele biblioteci personale ale ţăranilor din Nişcani pentru ca apoi, într-un alt articol, să se întrebe cum se face că un sat 80% analfabet - Iurceni - are o viaţă culturală infinit mai dinamică decât altele în care numai 20% din populaţie nu ştie carte? Mereu atent la a spune exact pe nume lucrurilor, Ştefănucă a scris despre o Românie care se mută la Bucureşti, despre culoarea basarabeană a sărăciei şi modalităţile reale de a o elimina neinsultând- o. Paginile lui îşi aşteaptă încă cititorii pe măsură. Cinstite, solitare, curmate, ele vor rodi de bună seamă într-o zi pe care ni se impune s-o apropiem. La Editura "Ştiinţa", în colecţia "Moştenire", au apărut, în 1991, două volume ale folcloristului basarabean Petre Ştefănucă (născut la 1/14 noiembrie 1906 la Ialoveni), intitulate "Folclor şi tradiţii populare" (vezi anexa 2),(alcătuire, studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore Botezatu şi Andrei Hâncu). Lucrarea include operele fundamentale ale savantului-martir, precum şi o parte din scrierile sale publicistice. Marele merit al apariţiei editoriale rezidă nu numai în faptul că ea a pus începutul valorificării operei acestui folclorist ţinute până acum, timp de o jumătate de secol, în secţiile secrete ale bibliotecilor centrale şi arhivelor de stat, dar şi în aceea că, în amplul lor studiu introductiv, cercetătorii Grigore Botezatu şi Andrei Hâncu, făcând o investigaţie asupra vieţii şi activităţii lui Petre Ştefănucă, au prezentat pe larg odiseea savantului, demascând netemeinicia şi falsitatea învinuirilor ce i-au fost aduse.

In anul 1990, când Grigore Botezatu şi Andrei Hâncu îşi definitivau studiul, accesul la dosarele celor represaţi era încă anevoios. Scrisoarea adresată către tov. Lavranciuc, preşedintele K.G.B.-ului din Moldova, de a fi ajutaţi în această privinţă, a rămas nesatisfăcută.

Abia, după destrămarea imperiului sovietic, cu îngăduinţa actualului Minister al Securităţii Naţionale, cercetatorii au avut ocazia să răsfoiasca dosarul lui Petre Ştefănucă. Savantul a fost arestat, incriminându-i-se că a publicat sistematic în ziare şi reviste articole antisovietice, că a demonstrat justeţea ruperii Basarabiei de la U.R.S.S. şi unirii ei cu România că a calomniat Uniunea Sovietică, a cerut unirea R.A.S.S.M. cu România etc. Nu vom comenta aici lipsa de temei a acuzaţiilor ce i s-au adus (lucru pe care l-au făcut de altfel în studiul citat mai sus cercetătorii GrigoreBotezatu şi Andrei Hâncu). Putem doar adăuga că la o eventuală continuare sau revenire asupra editării operei savantului, cercetătorii, consultând acest dosar, vor avea posibilitatea să-şi revadă ori să-şi completeze unele concluzii, să precizeze unele detalii legate de viaţa, activitatea şi drama socială a lui Petre Ştefănucă.

Dosarul de la securitate ce vizează vina savantului Petre Ştefănucă are cinci volume în care sunt examinate cauzele a nouă "duşmani ai poporului": ca să vedeţi, pentru a putea fi pedepsit în modul cel mai crunt, Petre Ştefănucă a fost judecat împreună cu încă opt persoane, astfel fiind declarat căpetenia ideologică a unui grup. Acest lucru s-a făcut cu scopul de a i se putea aplica, probabil, o pedeapsă cât mai aspră. Cei opt erau nişte refugiaţi în anii '30 din satele moldoveneşti de peste Nistru pentru a se salva de teroarea stalinistă. La judecată ei au declarat că nu-1 cunosc personal pe Ştefănucă, trei dintre ei adăugând că-1 ştiu doar din auzite, din presă, ca profesor şi savant. Ba şi avocatul a spus în încheiere că ceea ce i se impută lui P. Ştefănucă n-are nici o legătură cu vina celor opt inculpaţi, propunând totodată ca dosarul lui să fie separat şi examinat aparte. Toate acestea însă n-au fost luate în considerare. La 13 aprilie 1941 Petre Ştefănucă a fost condamnat la moarte. în urma unui recurs pe care-l adresează Prezidiului Judecătoriei Supreme din republică, pedeapsa capitală îi este înlocuită cu zece ani de închisoare. Dar peste un an şi ceva se stinge din viaţă în GULAG-urile siberiene.

6

Dosarul, în forma în care a ajuns să ne fie accesibil, nu este complet. în primele patru volume se află diferite copii ale documentelor privind arestarea şi formularea învinuirilor ce i s-au adus, percheziţia, inventarierea averii savantului. Ceea ce este deosebit de important e că aici se păstrează cele două declaraţii pe care Ie-a făcut anchetatorilor şi pe care le reproducem mai jos. Tot aici se află interogatoriile ce i s-au luat lui, cât şi unor martori, articolele care decupate din presa timpului şi alte documente legate de procedura judiciară.

Volumul patru include încă un document important - cererea lui P. Ştefănucă adresată la 4 aprilie 1941 Judecătoriei Supreme a republicii prin care roagă să fie invitaţi la judecată în calitate de martori Vasile M.Senchevici, directorul Institutului Ştiinţific Moldovenesc, unde lucra savantul înainte de a fi arestat, Ion D.Ceban, lucrător ştiinţific la acelaşi institut, Teodosie A.Ştirbu, Nicolae N.Moroşanu, Ştefan P. Armaş, Rahmil Portnoi, Tatiana Ciobanu, care lucrau la diferite instituţii şi organizaţii din oraş. Aceştia, după presupunerea lui P.Ştefănucă, expusă în aceeaşi cerere, ar fi putut dovedi că acuzaţiile ce i se aduc nu sunt întemeiate. Unii dintre martorii invitaţi însă, după cum arată procesul verbal al judecăţii, în loc să-1 salveze pe folclorist, l-au îngropat şi mai mult prin depoziţiile lor exagerate, tendenţioase, greşite.

Ultimul document din cel de-al patrulea volum îl constituie un aviz din 21.06.1991 al K.G.B.-uIui din U.R.S.S., în care se spune că în baza decretului Preşedintelui U.R.S.S. din 13.08.1990 cu privire la restabilirea în drept a victimelor represaliilor politice din anii '30-'50, Petre V.Ştefănucă este complet reabilitat.

Volumul V al dosarului, după cum stă scris pe foaia de titlu, ar trebui să includă nouă pachete (în formă de plicuri mari) cu documentele personale ale celor nouă inculpaţi. Aici însă există doar patru plicuri, cel al lui Petre Ştefănucă fiind lipsă. în unul din cele patru s-au găsit îmtâmplător (spre uimirea cercetatorilor şi a lucrătorului arhivei M.S.N. care era prezent) trei diplome ale savantului. De fapt, copia actului de percheziţie care se păstrează în primul volum al dosarului arată că lui P.Ştefănucă i s-au confiscat: paşaportul românesc, livretul militar românesc, o mapă cu acte personale, un aparat de fotografiat, o mască de gaze, diferite materiale ce se referă la folclor, câteva reviste "Viaţa Basarabiei", colecţia revistei "Vremea", un mare număr de fotografii, două jurnale ale autorului Ştefănucă. Dintre toate acestea s-au păstrat, ca prin minune, doar cele trei diplome(reproduse mai jos) Şi acum să revenim la cele două declaraţii

Prima declaraţie este datată cu 9 octombrie 1940, fiindu-i cerută de anchetatori după ce i-au fost aduse la cunoştinţă motivele arestării. (De altfel, decizia privind arestarea sa a fost luată la 26 septembrie 1940).

Cea de-a doua declaraţie n-are dată, constituind (după cum se poate deduce chiar din primul ei rând) răspunsuri Ia câteva întrebări ce i-au fost puse de anchetatori.

Luând în considerare condiţiile şi împrejurările în care au fost scrise, aceste documente învederează nu numai dârzenia şi curajul savantului Petre Ştefănucă de a rămâne până la urmă patriot, dar şi tragismul situaţiei în care a fost pus prin încercarea de a se salva din tentaculele regimului totalitar.

7

Petre Ştefănucă în aprecierea contemporanilor

„Petre Ştefănucă a fost un apărător inversunat al independentei ,culturii naţionale

si un patriot inflacărat” Andrei Hincu

Hălăduind prin negura vremurilor demult apuse înspre anii treizeci ai veacului nostru zbuciumat, poposesc cu gândul în faţa unei clădiri cu ferestrele spre soare- răsare de pe strada Iskra (pe vremuri strada Podoliei) a urbei Chişinăului. La o privire mai atentă în dreapta uşii de intrare se mai văd şi azi cuiele cu care era ficsată odinioa ră placa cu inscripţia: Gimnaziul de băieţi .N°2 din Chişinău. învăţau aici cu predilecţie copii de meseriaşi, muncitori, funcţionari mărunţi oameni cu modeste posibilităţi pecuniare, întrucât gimnaziul era destinat celor care doreau să-şi instruiască odraslele, plătind o taxă suportabilă.

Gimnaziul era vestit prin fanfare, care mărşăluiau fiecare sâmbătă pe strada Kievului, prin echipa de oină (joc sportiv moldovenesc azi dat uitării), dar mai ales prin învăţătorii săi, toţi unul ca unul daşcăli cu vocaţie, care ne luminau cu osârdie la istorie, geografie, ştiinţele naturii, franceză, latină, matematică.

Trecusem în clasa a treia. La 1 septembrie se înfăţişează în faţa noastră secretarul directorului, însoţit de un tânăr oacheş cu o frunte peste samă de înaltă, îmbrăcat într-un costum gri, cămaşă albă şi cravată cadrilată.

- Elevi, Vă prezint pe noul profesor de limbă şi liţeratură, domnul Petre Ştefănucă. Dumnealui va deţine şi funcţia de diriginte al clasei.

După plecarea secretarului noul profesor, privind catalogul pe masă, ne spune:- Acum, băieţi, când aţi aflat cine sunt şi cum mă chemă, vă mai spun că sunt din Ialoveni, la o zvârlitură de băţ de

aici, mă preocupă literatura populară, poveştile, legendele, baladele, doinele. Am aflat de la secretar, că voi toţi sunteţi orăşeni, nu aveţi nici un „ruralist". Asta înseamnă că n aţi jucat la horă... Păcat, dar lasă că le putem drege. Organizăm excursii la Durleşti, Buicani, Ialoveni, Costeşti, ca să-i ascultaţi pe moşnegi şi băbuţe cum ştiu ei să însăileze poveştile... N-o să vă pară rău.

Aşa am început noi. Şi nu ştiu cum, dar noul învăţător era meşter în „captatio benevolentia”. Ne-a cucerit pe toţi prin vorbele alese cu tâlc, limbajul pe cât de elegant, pe atât de împestriţat cu zicale şi „childuri", curate nestemate.

Dar mai presus de toate ne fermeca prin darul lui de povestitor. Nu i-am ascultat, ci doar i-am citit pe Creangă şi Ispirescu. Dar am avut norocul să-1 ascult pe talentatul povestitor Petre Ştefănucă. Ce păcat că magnetofoanele n-au existat prin anii treizeci. Nu ştiu cu cine l-am compara. Avea ceva din harul lui Dumitru Fusu şi ceva din alura lui Iraclie Andronicov.

... în doi ani de zile Ştefănucă ne-a oferit ocazia să asistăm la lecţii - spectacole.Clasa se transforma într-un teatru al unui singur actor, ba greşesc, a nenumăraţi actori. Petre Ştefănucă se incarpa în toate personajele basmului povestit. Metamorfoza era fulgerătoare, gestică, intonaţia, expresivitatea, mimica lui formau un tot, o cascadă, o avalanşă, care ne învăluia pe noi cei douăzeci şi cinci de băieţi - cucueţi, cum îi plăcea lui Ştefănucă să ne numească.

A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... Au venit vremuri de grea cumpănă şi l-au dus de lângă noi pe minunatul dascăl şi povestitor. Păcat de el!

Pare-mi-se, că a venit timpul ca să se adune într-o cunună omagială toate publicaţiile de prin „Viaţa Basarabiei" şi alte reviste ale vremii. Harnicul culegător de folclor basarabenesc a rămas în inima şi amintirea celor care l-au cunoscut. A dispărut omul. Dar nu trebuie să dispară opera acestui om năpăstuit, îndrăgostit de creaţia poporului. Opera lui apartine generaţiilor care vin.

(Vasile Soloviov,candidat in stiinte filologice,articolul Petre Stefanuca,preluat din revista „Limba si literatura moldoveneasca”,1989.)

Ştefănucă n-a făcut niciodată politică. Fiind învinuit de românofilie, incrimi- nându-i-se că-i un produs incorigibil al culturii fasciste, refuză doar să răspundă ruseşte la întrebările judecătorilor, deşi cunoştea şi această limbă. Şi exemplul Ştefănucă nu demonstrează că românismul nu e un cadru îngust, insular, ci e singura modalitate prin care poporul nostru se înscrie în valorile umanităţii.

(Vasile Vetişanu)

Modestul profesor, ieşit din sânul românimii basarabene, a dispărut ca un erou.

8

(Ştefan Ciobanu // Ştefănucă, Petre. V. Folclor şi tradiţii populare).

Petre Stefanucă este un exemplu demn de urmat prin verticalitatea spirituală pe care a avut-o pe parcursul intregii vieti,desi foarte scurtă.Un om de o vastă cultură,dar din păcate,putin apreciat.

„Petre Ştefănucă astăzi”

Liceul Teoretic „Petre Ştefănucă”Ialoveni

La 11 ianuarie 1986 in localitatea Ialoveni a fost dat in exploatare un nou edificiu-tip,scoala medie nr.2.In anul 1998 scoala este transformata in liceu.Liceul a fost numit „Petre Stefanuca”,in memoria folcloristului si etnografului bastinas.Primul director al institutiei a fost Simion Bulgar,apoi Nazarie Petrascu.In 2000 a fost aleasa prin concurs in calitae de director Zinaida Terente.In acelasi an au sustinut pentru prima data examenul de bacalaureat 44 de liceeni.Liceul dispune de un muzeu,laboratoare de chimie,fizica,biologie,2 cabinete de informatica,cabinete de instruire tehnologica,biblioteca cu sala de lectura,sala de sport si doua terenuri de sport,cantina(300 locuri) Corpul didactic al Liceului „Petre Stefanuca”este constituit din 53 cadre didactice.

Muzeul de Istorie al Liceului Teoretic “ Petre Ştefănucă „din Ialoveni

Amplasare: partea centrală a localităţii Ialoveni.

Local: Muzeul ocupă o sală din incinta Liceului teoretic „Petre Ştefănucă” (poza 1).

 

Poza 1,  Faţada Muzeului de Istorie al Liceului Petre Ştefănucă din

Ialoveni

 

Expoziţie: Muzeul reprezintă în sine o expoziţie permanentă de documente referitoare la istoria localităţii Ialoveni, dar şi de obiecte care au aparţinut localnicilor sau care reproduc fragmente din viaţa şi activitatea acestora în trecut şi prezent (poza 2). Muzeul dispune şi de un şir de obiecte referitoare la perioada celui de-al doilea război mondial. Într-un prim plan sunt prezentate doua căşti de provenienţă sovietică descoperite pe teritoriul localităţii (poza 3). Pe perete este afisată schema unui sistem de apărare antiaerian (poza 4). Celor interesaţi le sunt puse la dispoziţie listele băştinaşilor care au luptat (în armata sovietică sau română) în război sau care s-au pierdut fara urme. În muzeu există şi o fotografie comună a unui grup de participanţi la război - în armata sovietică (poza 5 Muzeul este fondat de Ungureanu Tatiana profesoara de istorie care

este si autorul “monografiei “or.Ialoveni impreuna cu Ion Leaşco.

9

 

Poza 2,  Documente şi obiecte referitoare la istoria localităţii Ialoveni, Muzeul de Istorie al Liceului Petre

Ştefănucă din Ialoveni

Poza 3,  Căşti de provenienţă sovietică descoperite pe teritoriul localităţii, Muzeul de Istorie al Liceului Petre

Ştefănucă din Ialoveni

Poza 4,  Schema unui sistem de apărare antiaerian din

timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Muzeul de Istorie al Liceului Petre Ştefănucă din Ialoveni

Poza 5,  Veneta grupului de participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial din partea Uniunii Sovietice,

originari din Ialoveni

10

Biblioteca Publică Orăşenească ''Petre Ştefănucă'' Ialoveni

 

Biblioteca publică orăşenească "P. Ştefănucă" din laloveni a fost fondată în 1948, ca o instituţie cu menire culturală şi informaţională, în prezent avînd peste 85000 exemplare de carte.Biblioteca are 2 filiale:- Filiala pentru copii "Spiridon Vangheli", fondată în 1972, fondul de carte constituie in prezent 19700 exemplare;- Filiala română, "N. Titulescu", fondată la 30 august 1995, fondul de carte in prezent - de circa 26500 exemplare.

Anual colecţiile bibliotecii "P. Ştefănucă" sunt consultate de circa 8990 cititori, ceea ce reprezintă 59% din locuitorii oraşului, frecvenţa ajungînd la 69600, iar numărul publicaţiilor consultate 152200 unităţi de evidenţă.

Muzeul “Petre Ştefănucă” - mândria Bibliotecii publice orăşeneşti “P.Ştefănucă”, Ialoveni

11

Muzeele asigură o şansă de supravieţuire mărturiilor despre cei şi cele dinaintea noastră. Cu cît sunt mai diverse ca tematică, cu atât reuşesc să reflecteze o imagine mai apropiată de realitate. Ele sunt dovada unui anume grad de civilizaţie a societăţii, reflectând în acelaşi timp, o poziţie oficiala şi una ce priveşte opinia publică faţă de moştenirea culturală, faţă de avuţia culturală şi artistică a unei ţări. Reiese deci, că muzeele sunt apreciate de fruntaşi ai culturii şi ştiinţei ca instituţii cu scop de a păstra obiecte reale, tipice, reprezentative, cu calităţi artistice, documentare, memoriale, interesante, provenite din trecut, sau oricum cu o oarecare vechime, pentru a informa un omasupra sensului profund al obiectelor; pentru a proteja aceste obiecte de distrugere şi a le asigura o viaţă cît mai lungă. Montarea unui muzeu trebuie să fie rezultatul unei concepţii artistice, împăcând cerintele ştiinţifice ale savanţilor cu cele estetice ale marii mase a vizitatorilor. În acest context, se înscrie şi Muzeul “Petre Ştefănucă” - mândria Bibliotecii publice orăşeneşti “P. Ştefănucă”, Ialoveni.Luând în consideraţie meritele marelui savant folclorist, P. Ştefănucă în studierea, culegerea şi popularizarea folclorului autentic, lăsat drept moştenire neamului moldovenesc, la 10 decembrie 1991, prin Hotărârea nr.11/5 Comitetul Executiv raional Ialoveni decide:1. De a conferi Bibliotecii Publice Orăşeneşti, Ialoveni, numele pământeanului Petre Ştefănucă,remarcabil savant şi folclorist.2. A instala o placă comemorativă pe clădirea bibliotecii.Puţin mai târziu, Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şirespectiv Academia de ştiinţe din România au organizat în perioada 23 - 26 septembrie 1993 cel dealIII-lea Simpozion Naţional de Etnografie cu participarea internaţională a savanţilor în domeniul etnografiei, la Ialoveni – Soroca, pentru a da recunoştinţa cuvenită uneia dintre cele mai distincte personalităţi morale şi spirituale ale vremii sale, care cu credinţă s-a dăruit muncii ştiinţifice şi culturale – profesorul, etnograful, martirul renaşterii naţionale, Petre Ştefănucă (1906 - 1942), originar din Ialoveni, judeţul Lăpuşna. Aşa dar, pe lângă activităţile Ştiinţifice şi culturale ale programului celui de-al III-lea Simpozion Naţional de Etnografie, un punct primordial l-a constituit “Cinstirea memorieietnografului P.Ştefănucă”, care cuprindea următoarele activităţi:1. Inaugurarea unei camere – comemorative “P. Ştefănucă”, la Ialoveni;2. Dezvelirea unui monument în memoria lui P. Ştefănucă;3. Dezvelirea unei plăci comemorative a lui P. Ştefănucă la biblioteca din Ialoveni;4. Dezvelirea unei plăci comemorative a lui P. Ştefănucă la casa în care a locuit savantul înChişinău pe strada A. Mateevici, nr.27;5. Organizarea unei expoziţii de publicaţii privind viaţa, activitatea şi opera lui P.Ştefănucă;6. Vernisarea expoziţiei “Un tablou în memoria lui Ştefănucă” de către pictorul Sabin Bălaşa.Instalarea plăcii comemorative şi deschiderea camerei – muzeu au înveşnicit memoria băştinaşului nostru – P.Ştefanucă, care la o vârstă de numai 36 de ani a căzut jertfă a terorii staliniste. Autorul plăcii este sculptorul Mihai Iacobici, originar din Basarabia. Tot el a sculptat şi statuia lui A. Mateevici din Zaim. Lui M. Iacobici i-a fost scump tot ce ţine de Basarabia şi a creat aceasta placă în amintirea oamenilor martiri ai acestui neam. Sponsorul acestei plăci a fost Preşedintele Fundaţiei Culturale ”Basarabia”, în persoana d-lui Andrei Vartic, băştinaş din satul Dănceni, r-nul Ialoveni. Un aport l-a adus Gr. Botezatu, profesor la Academia de Ştiinţe a Moldovei. El a promovat ideea de a crea în incinta bibliotecii o cameră – muzeu şi a pus la dispoziţie un şir de materiale prelucrate de el. Tot el este şi autorul celor 2 volume: Ştefănucă P.V. ”Folclor şi populare”. La redarea concepţiei artistice a camerei – muzeu şi-a adus contribuţia d-na Elena Postolache, şefa secţiei etnografie la Academia de Ştiinţe a Moldovei. La colectarea materialelor pentru muzeu un aport deosebit l-au avut şi băştinaşii N. Cojocaru, V. Hodorogea, M. Condrea şi mulţi alţi ialoveneni care au adus în dar muzeului un şir de exponate autentice acestei localităţi. Datorită entuziasmului şi patriotismului de care au dat dovadă colaboratorii bibliotecii, în muzeu s-au adunat un şir de exponate ce prezintă un vădit interes istoric şi lingvistic în ceea ce priveşte studierea folclorului autentic. În muzeu sunt expuse în prim plan exponatele ce ţin nemijlocit de figura marelui folclorist, al cărui nume îlpoartă. Am reuşit până-n prezent să adunăm în muzeu în jurul a 114 exponate ce corespund perioadei autentice avieţii folcloristului. (poza 1)

12

poza 1

13

Bibliografie1. Dabija Nicolae .Generatia de sacrificiu (text): (Destinul fratilor Petre si Ieremia Stefanuca)// Literatura si arta.2.Datcu Iordan.Un etnograf clasic (text):(Petre Stefanuca)3 Donos Alexandru.Petre Stefanuca (text)//Alexandru Donos.Scriitori martiri4.Grosu Vasile.Cu privire la cercetarile folcloristice pe Valea Nistrului de Jos (text):(despre cercetatorul ,folcloristul si etnograful P.Stefanuca)5.Hincu Andrei,Botezatu Grigore .Un martir al neamului (text)6.Musat Sofia .Un fiu devotat neamului (text):(despre paminteanul nostru folcloristul si etnograful Petre Stefanucă)

14

Anexa 1

15

Anexa 2

16