Tema 6. Particularităţile sistemelor fiscale în statele de tip federal

1. Organizarea impozitării în statele de tip federal.

2. Sistemul fiscal al unui stat de tip federal (Elveţia, Germania, Canada, SUA)

1. Organizarea impozitării în statele de tip federalSpre deosebire de statele de tip unitar statele de tip federal sunt formate din statele (provincii) membre ale

federaţiei şi unităţile administrativ-teritoriale.Federaţia dispune de organe supreme legislative cu competenţe pe plan intern, în limita Constituţiei, precum şi în

relaţiile internaţionale.Statele componente ale federaţiei nu sunt subiecte ale dreptului internaţional ci au statut de unităţi administrativ-

teritoriale cu largă autonomie, având parlament, guvern şi bugete proprii.Structura bugetelor este formată din bugete federale, bugete ale statelor şi bugete locale.Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare între state se face în mod diferit, în funcţie de gradul de

autonomie şi de modul în care au fost delimitate competenţele între statul federal şi statele membre ale federaţiei.Cele mai importante resurse financiare se derulează prin intermediul bugetului federal şi prin bugetele statelor,

iar prin bugetele locale se utilizează, de regulă resurse financiare de importanţă redusă.

2. Sistemul fiscal al Elveţiei Prezentarea generală a ElveţieiConfederaţia Elveţiană sau Elveţia (latină : Confoederatio Helvetica) este un mic stat federal alcătuit din

26 de regiuni numite cantoane şi de aceea mai poartă numele şi de „ţara cantoanelor", fiind situat în Europa Centrală, fără ieşire la mare. Cu o suprafaţa de 41.284 km2 Elveţia beneficiază de o localizarea geografică favorabilă şi de o guvernare inteligentă care au transformat Elveţia într-un important entru al serviciilor bancare şi financiare, comerţului, turismului şi comunicaţiilor între nosrdul şi sudul Europei. Vecinii săi sunt Germania (la nord), Italia (la sud), Austria si Liechtenstein (la est).Capitala Elveţiei este Berna, iar cel mai mare oraş este Zurich, fiind urmat de Basel şi Geneva. Cele 26 de cantoane sunt:1. Appenzell Extern (Appenzell 13. Neuchâtel A usserrhode

14. St. Gali (St. Gallen)2. Appenz ell Intern (Appenzell 15. Schaffhausen Innerrhoden)

16. Schwyz

3. Argovia (Aargau)4. Basel-Oras (Basel-Stadt)5. Basel-Provincie (Basel-Landschaft)6. Bema (Bern I Berne)7. Fribourg (Freiburg)8. Geneva (Geneve)9. Glarus 10.Graubunden (Grigioni I Grischun)11.Jura 12.Lucerna (Luzern)

17.Solothurn 18.Ticino 19.Turgovia (Thurgau)20.Obwald 21.Nidwald 22.Un23.Valais (Wallis)24.Vaud 25.Zug26.Zürich

Cantoanele sunt divizate în cea 3000 municipalităţi.în ceea ce priveşte populaţia Elveţiei, cele 26 de cantoane numără aproximativ 7.750.600 de cetăţeni, din care

75% trăiesc în mediul urban. Rata de creştere anuală a popilaţiei Elveţiei este de 0.4%. Etnic, populaţia Elveţiei este formată din 64% germani, 20% francezi, 8.5% italieni, 0.5% romanşi, restul fiind străini naturalizaţi. Limbile oficiale sunt: germana, franceza, italiana şi retormana - un dialect cu origini latine, considerat limbă naţională.

Elveţia nu are o religie de stat . Religia cea mai răspândită în Elveţia este catolicismul cu 42 % din populaţie. 33 % din populaţie este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate, cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. Islamul este cea de-a treia religie, de care aparţine 4 % din populaţie. Un procent mai mic, de aproximativ 1 % aparţine ortodoxismului.

1

Din punct de vedere politic Elveţia nu este membră a Uniunii Europene, în prezent făcând parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS)2. Această asociaţie a fost fondată în 1960 de către mai multe ţări europene (Marea Britanie, Irlanda, Elveţia, Austria etc.) prin semnarea Convenţiei de la Stockholm. în prezent din AELS mai fac parte următoarele ţări membre: Elveţia, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein.

Economia ElveţieiElveţia este un stat din categoria celor dezvoltate, cu un produs intern brut (PIB) mai ridicat decât al unor ţări din vestul Europei.

Prin comparaţie, moneda naţională a acestei ţări - francul elveţian (1CHF=1,087USD) are un nivel relativ constant în raport cu alte valute, devenind una dintre cele mai folosite valute pentru investiţiile financiare datorită stabilităţii acesteia.

Elveţia este cunoscută ca fiind un mediu propice atât pentru investiţiile autohtone cât şi pentru cele străine, acest lucru fiind facilitat de gradul înalt de securitate oferit de legislaţia acestei ţări în domeniul afacerilor, de gradul scăzut de control şi de intevenţie din partea statuluielveţian, de garantarea pe termen lung a stabilităţii în domeniul investiţiilor, de libera competiţie, de reglementările în ceea ce priveşte secretul bancar etc.

Datorită nivelului ridicat al investiţiilor străine, Elveţia este considerată un „paradis fiscal", fiind unul dintre cele mai mari şi mai cunoscute centre offshore, alături de New York, Frankfurt şi Londra.

Economia Elveţiei este caracterizată de stabilitate, care este dată de o rată constantă şi scăzută a inflaţiei cât şi a dobânzilor, stabilitate conferită şi de puterea monedei naţionale (francul elveţian).

Principalii indicatori macroeconomici sunt redaţi prin tabelul următor:Indicatori Nivelul indicatorilor

PIB 326,6 milioane USDGradul de creştere anuală a PIB 2,7%Nivelul PIB pe cap de locuitor 47,08 mii USD

Nivelul PIB pe sectoare de activitate - agricultură 1,3%- industrie 27.5%- servicii 71.2%

Rata inflaţiei 0,7%Rata şomajului 3,9%Datoria publică 40,2% din PIB

Rata de economisire 10,1 % (locul 7 in topul primelor 10 ţări care economisesc cel mai mult)

Ponderea taxelor plătite în venituri 21,5%Industrii principale maşini, chimică, ceasuri, textile, instrumente de

precizie

Sursa: Rapoarte anuale despre economia ElveţieSistemul fiscal

Datorită structurii federale a statului, în Elveţia nu există un sistem fiscal centralizat, cu anumite impozite care sunt percepute exclusiv de către autorităţile federale, în timp ce alte impozite sunt percepute pe criteriu concurenţial, la nivel de canton, comună. Deşi cota de impozitare la nivel federal este consistentă, cele practicate la nivelul fiecărui canton sunt diferenţiate. Prin urmare, întrucât diferenţele actuale în sistemul de impozitare sunt signifiante, alegerea cantonului este un element important în tot ceea ce înseamnă planificare fiscală.

Conform standardelor internaţionale şi OECD, ratele de impozitare practicate de Elveţia sunt relativ scăzute.Impozitarea persoanelor fizicePersoanele fizice care obţin un venit fix pot fi scutite de impozitul pe venit sau li se pot adaugă suprataxe in baza

unor legi speciale.Cotele de impozitare suni stabilite de cantoanele si municipalităţii aferente, putând diferi in mod

considerabil de la un canton la altul. De obicei, se aplica o cota de impozitare progresiva.Cuplurile căsătorite sunt impozitate cu un "discount", beneficiand de anumite de deduceri la baza impozabila,

cum ar fi contribuţiile sociale. Cu toate acestea apare un dezavantaj financiar comparativ cu persoanele fizice necăsătorite. Aşadar, se colectează impozite directe federale si cantonale. Cotele de impozit directe federale sunt progresive, inregistrand un nivel maxim de 11,5% la un venit de 843000 CHF per cuplu căsătorit.

2

Taxa pe avere diferă de la un canton la altul si variază in jurul procentului de 1,5% in majoritatea cazurilor. In cantonul Zurich este 0,3%. Rezidenţii plătesc anual taxe pe avere in funcţie de totalitatea bunurilor pe care le deţin in tara, in timp ce nerezidentii trebuie sa plătească o taxa pe avere anuala pe bunurile derivate de la intreprinderile si imobilele situate in Elveţia.

De asemenea, în baza unor acorduri de evitare a dublei impuneri, nerezidenţii sunt exceptaţi de la impozitare.Impozitul pe profitO companie este considerată rezidentă în Elveţia, fie dacă este înmatriculată în această ţară, fie dacă este condusă

din aceasta (locul managementului activ). Astfel o companie înregistrată în Marea Britanie. care este însă condusă din Elveţia, este astfel considerată o companie rezidentă a statului federal în vederea impozitării.

Regula generală este aceea, conform căreia, companiile rezidente sunt impozitate aferent veniturile globale, mai puţin cele care au generat profituri prin intermediul unor întreprinderi, sedii permanente şi proprietăţi situate în afară, în timp ce companiile non-rezidente sunt impozitate doar pentru profitul generat de întreprinderi, sedii permanente şi proprietăţi situate în Elveţia, acelaşi regim având şi dobânzile pentru împrumuturi garantate de debitori prin proprietăţi elveţiene.

După cum am menţionat, impozitarea companiilor este reglementată la mai multe niveluri: federal, cantonai, comunal, nivelul cotelor de impunere variind destul de mult. Oricum la momentul actual cantoanele Zug şi Fribourg sunt considerate cele mai propice pentru localizarea agenţilor economici.

Ca fapt divers trebuie precizat că impozitul plătit autorităţilor federale poate fi considerat deductibil din perspectiva bazei impozabile la nivel cantonai, lucru care este valabil şi în sens invers.

Sucursalele străine situate pe teritoriul elveţian datorează impozit pe profit, venituri şi câştigurile de capital la aceleaşi cote de impunere practicate şi în cazul entităţilor naţionale. Profiturile remise străinătăţii de către sucursale şi filiale nu fac obiectul impozitării în Elveţia.

Revenind la cotele de impozitare, analiza acestora pleacă de la cota de bază practicată lanivel Iedera! şi care este de 8,5%, aplicabilă asupra proftului impozabil. Rata totala a impozitului pe profit la nivel federal, cantonai si comunal se inscrie aproximativintre 14% si 45%, in funcţie de nivelul profitului si locul de inregistrare a sediului. întrucât impozitul pe profit face parte din categoria cheltuielilor deductibile, cota de impozitare efectiva a profitului variază astfel intre 12,5% si 31%.

Determinarea bazei impozabileLa nivelul statului federativ Elveţia, în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor există o serie de

diferenţe substanţiale între guvernul federal şi cantoane pe de o parte şi între diferitele cantoane pe de altă parte. Sfaturile specialiştilor elveţieni constau în verificarea cu precădere a următoarelor elemente înainte de luarea deciziei de iniţiere a unei afaceri într-un canton:

- principiile GAAP se aplică celor mai multe aspecte ale calcului fiscal;- pierderile pot fi reportate pentru o perioadă ulterioară cuprinsă între 4 şi 7 ani, acest principiu neputând să fie aplicat însă şi în sens retroactiv;- nu există legislaţie fiscală referitoare la agenţii economici străini care fac obiectul unui control, după cum se întâmplă în Statele Unite ale Americii şi în Regatul Unit;- câştigurile de capital provenite din vânzarea de către o companie tutelară non-rezidentă a acţiunilor sale către o subsidiară elveţiană nu sunt supuse impozitării (cu excepţia situaţiilor în care subsidiara elveţiană deţine proprietăţi în Elveţia);

plata dobânzilor provenite din împrumuturi efectuată de o subsidiară rezidentă sau non-rezidentă către o companie mamă (tutelară) nu face obiectul nici unui impozit prevăzut de legislaţie corporaţiilor din Elveţia;

fondurile de rezervă constituite în vederea pensionării angajaţilor sunt deductibile din punct de vedere fiscal1. Taxa de timbru

Federaţia are dreptul exclusiv de a percep acest impozit. Cotele de impozitare sunt următoarele:■ 1% pentru emiterea de acţiuni în cazul în care valoarea acestora depăşeşte 250.000 CHF, chiar şi în

situaţia în care acestea sunt emise ca o primă. Un împrumut, făcut de un acţionar către companie fără contraprestaţie (plată) face de asemenea subiectul acestui impozit. Taxa de timbru se datorează de asemenea pornind de la valoarea nominală a acţiunilor în cazul în care majoritatea acţionariatului este transferat ca urmare a unei lichidări judiciare, chiar dacă acţiunile nu au în aceste circumstanţe o valoare de piaţă. Pentru filialele elveţiene ale unor companii străine nu se datorează taxa de timbru ca urmare a acestor emiteri;

■ o rată de 0,15% pentru transferul de valoare al acţiunilor în companii rezidente

elveţiene şi 0.3% pentru transferul de valoare al acţiunilor în companii non-rezidente. cu condiţia Acest aspect este extrem de important deoarece nu există limită de deductibilitate.

3

efectuării transferului de către "dealeri de titluri de valoare", prin care legislaţia elveţiană înţelege bănci, brokeri ai bursei de valori, manageri ai fondurilor de investiţii şi alte diferite instituţii financiare. Definiţia acestor dealeri de titluri de valoare este totuşi destul de a tot cuprinzătoare, referindu-se la orice companie care deţine titluri de valoare peste limita de zece milioane de franci elveţieni şi în plus toţi intermediarii.

Taxa de timbru se suportă de către ambele părţi implicate (cumpărător şi vânzător) şi este automat dedusă din valorile tranzacţiei de către dealer.

• cotă anuală de 0,12% asupra valorii obligaţiunilor emise, adică pentru obligaţiunile emise pe o perioadă de 5 ani se va datora o taxă de timbru de 0,6%;• cotă anuală de 0,06% pentru obligaţiunile pe termen mediu al căror emitent este o bancă, astfel încât pentru cele pe o perioadă de 5 ani, este exigibilă o taxă de timbru de 0,3%;• rată de 5% din primele de asigurare pentru asigurări generale, respectiv 2,5% din aceeaşi bază de calcul pentru asigurări de viaţă, procent aplicabil pentru contribuţie unică. Impozit asupra activului netAcest impozit este perceput atât la nivelul autorităţilor federale, cât şi al celor cantonale şi are drept bază de

calcul activele entităţilor corporative, care în mod normal sunt egale cu capitalul propriu al acţionarilor si anume capitalul vărsat, rezervele legale etc.

Cotele de impozitare sunt:1. cotă de 0,8% asupra activului net al companiilor este percepută anual de către autorităţile federale;2. cotă anuală situată între 0,3% şi 1% aplicabilă de asemenea asupra activului net de către cantoane.

Filialele străine situate în Elveţia sunt impuse doar pentru activele lor elveţiene din punctual de vedere al acestui impozit. Pe de altă parte, companiilor rezidente nu le sunt supuse impozitării activele (proprietăţile imobiliare) străine.

RedevenţeFederaţia are dreptul exclusiv de a percepe redevenţa (impozit pe veniturile obţinute de nerezidenţi). Regula

generală constă în aceea că redevenţele sunt deduse la sursă din ceea ce entităţile elveţiene distribuie. Cota este de 15% pentru beneficiile fondurilor de pensie, 8% pentru beneficiile din asigurări şi 35% pentru veniturile din investiţii care includ dividendele şi dobânda corporative din conturile bancare, obligaţiunile şi celelalte instrumente de credit.

Redevenţa nu se aplică pentru roialităţile plătite către beneficiarii străini.Profiturile repatriate în afară de către filialele elveţiene ale unei companii străine nu generează redevenţe

indiferent de convenţia de dublă impunere în cauză.Taxa pe valoarea adăugata

Pentru marea majoritate a produselor si serviciilor desfăşurate in Elveţia nivelul TVA este de 8%.Produsele de prima necesitate (produse alimentare si băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice), medicamentele,

apa din reţeaua de conducte, furajele pentru animale, lucrările agricole legate de cultura solului si precedând producţiei, precum si recoltarea (fan, cereale, fructe, legume), cârti, anumite publicaţii (fara caracter publicitar), prestaţii de servicii furnizate de societăţile de radio si televiziune (cu excepţia celor cu caracter comercial) beneficiază de un nivel redus de TVA de 2,5%.

Asistenta medicala si educaţia sunt scutite de plata TVA.Serviciile in domeniul hotelier (cazare, mic dejun) beneficiază de o cota redusa de TVA, de 3,8%.Facilitaţi fiscaleMarea majoritate a cantoanelor prevăd prin legislaţia fiscala proprie posibilitatea exonerări fiscale, totale sau

parţiale, acordata Întreprinderilor nou create care prin activitatea lor contribuie substanţial la dezvoltarea economica a cantonului sau a uneia din zonele de interes ale acestuia. Facilităţile fiscale acoradate sunt limitate in timp, perioada maxima in care compania poate beneficia fiind de 10 ani de la înfiinţare.

Aceasta facilitate se aplica, in mod egal, si filialelor firmelor străine, stabilite in Elveţia.întrucât, impozitele si taxele plătite la nivel cantonai si comunal au o pondere semnificativa in totalul taxelor si

impozitelor plătite de o companie, facilităţile fiscale astfel acordate au o importanta deosebita pentru compania beneficiara. Suplimentar, exista anumite facilitaţi fiscale si la nivel federal.

4