t2scolile de management

7/18/2019 t2scolile de Management

http://slidepdf.com/reader/full/t2scolile-de-management 1/4

Tema 2. Evoluţia managementului ca ştiinţă

Dezvoltarea managementului se poate structura în 2 etape principale:Conducerea empirică – utilizarea experienţei şi intuiţiei în procesul decizional, în

coordonarea şi controlul activităţilor. În această etapă funcţia de conducere revenea proprietarilor organizaţiei, neexistînd diferenţa dintre proprietar şi conducător. reşterea dimensiunilor organizaţiilor a dus la incapacitatea de a conduce numai pe !aza aptitudinilor individuale. "#$,interesul o!ţinerii unui profit ridicat au provocat modificări asupra relaţiilor de muncă. %ată de ce

sarcina conducerii a fost încredinţată unor specialişti în principalele domenii de activitate aorganizaţiei. &stfel apare şi, încep'nd cu sec. ((, devine important caracterul mediator almanagementului între interesele mem!rilor organizaţiei şi cele a proprietarilor. )epararea

proprietăţii de actul de management a impus proprietarilor o gestiune generală a capitalului, particip'nd la adoptarea celor mai importante decizii.

%deile referitoare la actul de conducere nu au apărut pe un teren gol, ea are rădăcinimilenare. "rimele sugestii şi g'nduri au fost expuse încă în perioada dezvoltării *giptului şi+a!ilonului, c'nd apar primele formaţiuni statale.

"laton 2-2 î.e.n. primul introduce idea referitor la diviziunea a muncii. /mul, spune el,nu poate lucra şi cu lemnul, şi cu ferul, şi cu piatra deoarece el nu poate reuşi în toate.

)ocrate analizînd munca unui !un comerciant, militar, industriaş spune că în fond ele suntasemănătoare, principalul constă în faptul de a pune la locul cuvenit omul necesar şi a o!ţine caacesta să îndeplinească întocmai indicaţiile primite.

0aton cel 1are introduce idea despre planificare, existenţa planului scris pentru un an.&stfel proprietarul examin'nd terenurile agricole tre!uie să o!serve ce sa făcut şi ce a rămas defăcut. lterior el tre!uie să ceară de la supraveg3etorul terenului darea de seamă despre lucrulefectuat, să compare rezultatele cu cele preconizate şi să o!ţină explicaţii dacă ceva nu esteexecutat.

#.4o!s demonstrează că motivul de !ază al activităţii umane este dorinţa de putere.5. /6en 7899-7828 face primele experienţe cu caracter social pentru a demonstra eficienţa

măsurilor de protecţie socială a lucrătorilor. grădiniţe de copii, şcoli, magazine, locuinţe, duratazilei de muncă, munca copiilor; experienţa cu remunerarea morală - lenta la strung;

%nventatorul maşinii de calcul +a!!age expune concepţia diviziunii muncii fizice şiintelectuale.

În !aza acestor premise, la începutul sec. (( s-a conturat conducerea ştiinţifică cuurmătoarele trăsături:

- se !azează pe progresul ştiinţei conducerii, utiliz'nd şi cunoştinţe furnizate de altediscipline<

- ia în evidenţă legile şi principiile care generează fenomenele<- a!ordează realitatea într-un mod o!iectiv<

- recurge la metode, te3nici şi procedee ale analizei ştiinţifice.4rup'nd teoriile ela!orate în domeniul ştiinţei conducerii, se diferenţiază şcolile sau

curentele de g'ndire principale:1. Şcoala clasică sau universală

&ceastă şcoală are trei componente.7. 1anagementul ştiinţific. =. #a6lor 78>?-7@7>;, 4. *merson, =.,A. 4il!ert3 ,B 4ant ş.a2. 1anagementul administrativ. B. =a6ol 787-7@2>;,.. 1anagementul !irocratic. 1. Ce!er Managementul ştiinţific pune accentul pe creşterea productivităţii muncii prin

intermediul organizării raţionale a muncii . &ceasta presupune înlocuirea metodelor tradiţionalede muncă cu o serie de reguli formulate în mod ştiinţific. &stfel Taylor a înaintat teoriagestiunii ştiinţificeE, !azată pe înţelegerea mecanicistă a omului, a locului său în organizaţie,

7



esenţei activităţii lui. )arcina managerului – sporirea productivităţii muncii, soluţionarea – prinraţionalizarea operaţiunilor de muncă în !aza organizării ştiinţifice a activităţilor efectuate demuncitori. %niţial în raţionalizarea muncii are loc studiul sarcinii –a oferi informaţii pentruela!orarea setului raţional de operaţiuni la soluţionarea sarcinii date. #a6lor a presupus căraţionalizarea, ce va duce la creşterea !eneficiului va fi acceptată de muncitor numai în cazulc'nd venitul lui tot va creşte. &depţii şcolii examinează procesul de conducere ca pe o maşină, încare managerii g'ndesc, iar muncitorii – lucrează. 1g. ştiinţific pune accentul pe gestiunea

producerii , adică se preocupau de ridicarea eficienţei la nivel mai mic dec't cel de conduceregenerală.

#a6lor cu experienţa de creştere a productiv. muncii în !aza raţionalizării lopeţii pentrumineri. "recum şi datorită maForării salariului.

7. Înlocuirea metodelor tradiţionale, !azate pe experienţă prin metode ştiinţifice . &naliza proceselor de muncă prin descompunerea în elemente componente. *videnţa strictă a timpuluide muncă şi normarea muncii.

2. )electarea salariaţilor în mod ştiinţific, antrenarea şi instruirea lor.. Diviziunea muncii intelectuale de cele fizice. Delimitarea funcţiilor de conducere de cele de

execuţie. Divizarea procesului de planificare a lucrărilor de cel de executare.

. &plicarea salarizării în acord. )alariul depinde de volumul de producţie, iar prima de nivelulde supraîndeplinire a planului.4ant propune renumitul său grafic utilizat în procesul de planificare.4il!ert3 despre perfecţionarea muncii pietrarilor şi c3irurgilor prin înlăturarea mişcărilor de

prisos.experienţe de a găsi cel mai !un mod de a îndeplini un lucru oarecare<;Meritele solii

- fost demonstrată ipoteza despre importanţa salariului- au fost efectuate cercetări ştiinţifice privitor la procesul de executare a anumitor lucrări

şi sarcini- sa demonstrat necesitatea selectării şi instruirii personalului.

Neajunsuri- nu se lua în seamă contextul social al lucrului şi cerinţele în creştere ale lucrătorilor -nu se recunoştea diferenţa dintre indivizi- managerii apreciau insuficient profesionalismul lucrătorilor şi ignorau ideile şi propunerile

lor

Managementul administrativ acordă atenţie nu muncitorilor dar organizaţiei în întregime.&depţii şcolii priveau organizaţia în general încerc'nd să determine caracteristicile şi

legităţile organizaţiei. )copul era - ela!orarea unor principii generale de conducere, folosireacărora va duce la succes. Daca managementul ştiinţific privea la om ca la maşină, apoi

managementul administrativ priveşte la organizaţie ca la o maşină care tre!uie !ine reglată. Fayol primul efectuează o grupare sistemică a funcţiunilor întreprinderii, de producere,comercială, financiară, conta!ilă, securitate.; delimit'nd-o pe cea administrativă cu principaleleoperaţiuni administrative: previziune, organizare, motivare, coordonare, control.

Deoarece funcţia administrativă e considerată de !ază, teoria lui =a6ol – administrativăE.În această teorie se pleacă de la ipoteza că există o manieră ideală de organizare a muncii./rganizaţia – maşină g3idată de legi universale. onform teoriei lucrătorii tre!uie specializaţiad'nc. oordonarea şi planificarea în organizaţie se efectuează strict şi riguros. oncomitent,responsa!ilitatea poartă un singur manager şi tot el centralizează adoptarea deciziilor.

&utorul înaintează principiile conducerii ştiinţifice, care tre!uie utilizate în orce organizaţie

indiferent de structura internă.7. Diviziunea muncii prin specializare. u cit mai mult muncitorii se concentreazăasupra unei lucrări cu atit mai !ine se dezvoltă aptitudinile lor şi drept consecinţăcreşte productivitatea muncii.

2



2. &utoritatea şi responsa!ilitatea. Dreptul de a adopta decizii şi responsa!ilitatea pecare a au cadrele da conducere reiese din împuternicirile formale.

. Disciplina în muncă. *senţa disciplinei constă în respectarea strictă a normelor şiinstrucţiunilor.

. nitatea de comandă - la executarea oricărei activităţi muncitorul tre!uie să primească dispoziţii de la un singur conducător.

>. nitatea de conducere- un singur centru de coordonare şi un singur plan de activitate pentru un grup de muncitori.

?. )u!ordonarea intereselor personale intereselor organizaţiei.G. 5ecompensarea personalului tre!uie să fie cît mai ec3ita!ilă pentru a satisface atît

firma cît şi muncitorii.8. entralizarea - este pro!lema atingerii unui raport optim dintre centralizare şi

decentralizare pentru organizaţie. &cest raport este în dependenţă de situaţia concretă.@. Cerigii scalare ierar3ie;. #re!uie să existe o verigă clară a ierar3iei.79./rdinea- fiecare o!iect tre!uie să ai!ă locul său ceia ce va duce în final la

economisirea timpului.77. *c3itatea- atitudinea managerilor faţă de muncitori tre!uie sa fie cu respect şi

prietenoasă.72.)ta!ilitatea locurilor de muncă a personalului conduce la creşterea eficienţei.7. %niţiativă tre!uie să fie încuraFată şi susţinută iniţiativa din partea su!alternilor ce

poate servi ca sursă de noi idei şi miFloc de recompensă pentru su!alterni.7.)pirit de ec3ipă- înţelegerea şi armonia din colectiv este o forţă uriaşă.

După =a6ol gestiunea nu este un talent înnăscut dar o artă ce poate fi învăţată .

Managementul birocratic- acoră atenţia principală conducerii raţionale, impersonale în !aza determinării clare a o!ligaţiunilor şi responsa!ilităţilor lucrătorilor, introducerii rapoartelorformale, a diviziunii gestiunii de proprietate.

oncepţia !irocraţiei raţionale după 1 He!er 7. separarea conducătorilor de proprietari2. diviziunea muncii după principiul funcţional. existenţa !iroului oficiului; –!azei materială în care conducătorul este dominant,

unde sunt păstrate documentele şi unde are loc procesul de gestiune. o structură clară după principiul ierar3ic, dependenţa numărului de nivele de

conducere în funcţie de numărul lucrătorilor >. responsa!ilitatea fiecăruia în faţa superiorilor p-u acţiunile sale şi ale su!alternilor ?. loialitatea angaFaţilor faţă de organizaţieG. sistemul de norme, legi, proceduri formale o!ligatorii ce determină drepturile şi

o!ligaţiile angaFaţilor 8. corespunderea postului cu calificarea şi recompensa numai după nivelul decompetenţă

@. constituirea sistemului intern de relaţii în !aza principiilor formale , adică a posturilor dar nu a personalităţilor

79. angaFarea personalului după principii formale în !aza concursului şi ascensiunea înfuncţie de rezultatele atinse şi stagiu.

&vantaFele !irocraţiei după He!er:- luarea rapidă a deciziei- competenţa

- sta!ilitatea- conflictualitatea minimă asigurată de unitatea în dispoziţie

2. Şcoala relaţiilor umane / relaţioniştilor Mayo, Mcregor,1.".=ollet



*ste orientată prioritar la clasificarea rolului şi locului omului în procesul producţieimateriale. 1a6o considera că atitudinea muncitorilor referitor la sc3im!area la care sunt supuşi emai importantă dec't condiţiile o!iective ale sc3im!ării. &depţii propun favorizarea cola!orăriiîntre indivizi în scopul de a rezolva pro!lemele la nivel de grup şi de a funcţiona pe !aza unor relaţii informale.

%dei generale:- factorul uman este în prim plan în orice formă de organizare<- metodele de conducere tre!uie să asigure condiţii de cola!orare at't între manageri, c't

şi între aceştia şi executanţi<- activitatea omului nu este determinată numai de recompense !ăneşti, ci şi de satisfacerea

unor anumite cerinţe de ordin moral<- recunoaşterea influenţei structurilor informale.

1a6o cu experienţa de la Botorn. 1asloI cu teoria necesităţilor. 1c4regor cu teoria ( şi J

Şcoala cantitativă după unele surse reuneşte două şcoli: şcoala deciziilor şi şcoalamatematică; – consideră conducerea ca un sistem de modele şi procese matematice, concentrează

atenţia asupra proceselor decizionale, soluţionarea pro!lemelor legate de decizie, conţinutul şifundamentarea ei, ela!orarea modelului matematic fiind pro!lema principală. Aimitele şcolii dateconstau în faptul că aparatul matematic este incapa!il de a rezolva pro!lemele de ordin socialcare apar în cadrul organizaţiei

Şcoala sistemică nu este un set de principii şi indicaţii referitor la procesul de conducere,dar mai degra!ă un mod de g'ndire referitor la organizaţie. &stfel ea este privită ca un sistemdesc3is care este caracterizat prin entropie, sinergism şi interdependenţa su!sistemelor./rg. este un sistem desc3is care are intrări şi ieşiri, iar în interior se desfăşoară un proces detransformare a resurselor în !unuri prin intermediul unei te3nologii. Entropia este o caracteristicăa tuturor sistemelor ce reflectă tendinţa lor de epuizare treptată şi apoi de dispariţie. Aipsa

resurselor şi a energiei din exterior va duce inevita!il la moartea org. dacă nu va fi un monitoringadecvat asupra mediului. Sinergismul presupune că sistemul ca ceva integru generează ieşiri maimari dec't fiecare element al ei în parte. Deci su!diviziunile firmei lucr'nd împreună au rezultatemai mari dec't în cazul c'nd ar face aceasta sine stătător.

/ concepţie sistemică populară în anii 89 este teoria !". "otrivit acestei teorii o organizaţieeste efectiva se formează în !aza a şapte componente interdependente. 1odificarea uneicomponente impune şi modificarea celorlalte componente. &ceste componente sunt:

7. strategia-planurile şi direcţiile de activitate2. structura - compoziţia internă a organizaţiei ce reflectă su!diviziunile şi relaţiile. sistema –procedurile şi procesele

. statele – grupele de personal>. stilul – maniera în care este gestionată organizaţia?. calificarea – nivelul de aptitudini a personaluluiG. valorile

t2scolile de management

Documents