t dinu politici antiinflationiste.docx
TRANSCRIPT
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 1/61
1
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI
GESTIUNEA AFACERILOR
Lucrare de Licenţă
Coordonator ştiinţific
Lect. Dr. Flavius Ioan Rovinaru
Student
Ţepurlan Dinu
2012
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 2/61
2
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI
GESTIUNEA AFACERILOR
Lucrare de Licenţă EVOLUŢIA INFLAŢIEI
în România în perioada 2005 – 2008
Coordonator ştiinţific
Lect. Dr. Flavius Ioan Rovinaru
Student
Ţepurlan Dinu
2012
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 3/61
3
Lista figurilor
Fig 1. Spirala inflaţionista ............................................................................................ 8
Fig 2. Curba Phillips………...………………………………………………………... 9 Fig 3. Curba Phillips 1948 – 2008 SUA.....................................................................10
Fig 4. Curba Phillips 1948 – 2008 SUA.......................................................................11
Tab 1. Evoluţia salariului mediu şi a inflaţiei între 1950-1989................................... 18
Tab 2: Evoluţia ratelor anuale ale inflaţiei între anii 1991-1997 .................................19
Fig 5 : Evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia............................................20
Tab 4. Evoluţia inflaţiei în perioada 1990-2007.......................................................... 21
Fig 6. Evolutia inflaţiei medii anuale 2000 – 2012......................................................23
Fig 7. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pe trimestr e pentru 2005 – 2006.............. 24
Fig 8. Tintele de inflatie in Romania........................................................................... 25
Fig 9. Previziuni privind evolutia inflatiei in Romania............................................... 26
Fig 10. Rata Inflaţiei sept 2005- sept 2006 .................................................................27
Fig 11. Previziuni privind evolutia inflatiei 2000- 2008 .............................................28
Fig 12. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pentru 2009-2010.................................. 31
Fig 13. Previzuni privind evoluţia inflţiei 2010 – 2011 ..............................................32
Fig 14. Evoluţia inflaţiei 2006 – 2010 ........................................................................33
Fig 15. Rata anuala a inflaţiei, contribuţia la rata inflaţiei 2011..................................35
Fig 16. Evoluţia inflaţiei pe perioada 2006 – 2011…………………………………..36
Fig 17. Previziuni privind evolutia inflatiei 2012 – 2013 ...........................................37
Fig 18: Evoluţia inflaţiei in Polonia între 1999-2003.................................................. 39
Fig 19. Polonia: Rata anuală a inflaţiei şi ţinta de inflaţie ..........................................40
Fig 21. Evoluţia ratei inflaţiei în Polonia pentru perioada 20.10-2012....................... 43
Fig 22. Grafic privind evoluţia inflaţiei în Polonia 2011.............................................43
Fig 23. Inflaţia in Polonia in 2012............................................................................. 44
Fig 24. Folosirea dobânzilor BCE pentru menţinerea sub control a inflaţiei ………. 48
Fig 25. Deficitele bugetare în zona euro pentru perioada 1992-2009 exprimată în
procente din PIB …………………………………………………………………..…49
Fig. 26 Proiecţia inflaţiei anuale a IPC şi intervalul de incertitudine asociat............. 56
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 4/61
4
INTRODUCERE
Inflația reprezintă un fenomen economico-social complex, cu aspecte variate,
devenit persistent pretutindeni în lume. Putem afirma că nu există mecanism
economic pe care acest fenomen să nu-l afecteze. Tema inflaţiei a fost dezbătută de
numeroşi specialişti în domeniu, aceştia încercând să dea o definiţie fenomenului, să
găsească cauzele apariţiei acesteia şi formele de manifestare. O definiţie general
satisfăcătoare a inflaţiei nu a fost încă acceptată, fiecare din ele scoate în evidenţă atât
aspecte diferite, cât şi un aspect comun, şi anume că inflaţia se face cunoscută prin
bani şi prin preţ la nivel de consumator, şi prin dezechilibre cronice la nivel
macroeconomic. Inflaţia are o istorie îndelungată, procesul inflaţionist s-a manifestat
cu mult timp înainte ca ştiinţa economică să fi apărut. Ea a evoluat de-a lungul
secolelor cu intensităţi inegale şi cu schimbări de sens.
În sens restrâns afirmăm că inflaţia este legată de bani, iar observarea şi studiul
aprofundat al inflaţiei, încep odată cu apariţia lor. Lucrarea de faţă încearcă să descrie
pe scurt importanţa şi implicaţiile conceptului de inflaţie, principalele politici
anitiinflaţioniste adoptate şi să analizeze urmările lor.
Lucrarea are la bază analiza inflaţiei şi a politicilor antiinflaţioniste concretizat
printr-un studiu de caz: ,,Evoluţia inflaţiei şi politicile antiinflaţioniste din
România şi Polonia”. La redactarea acestei lucrări am luat în considerare şi
o analiză comparativă a inflaţiei la nivelul Uniunii Europene.
Primul capitol al lucrării „Delimitări conceptuale” tratează conceptul de inflaţie
prin prezentarea definiţiei acesteia, formele inflaţiei precum şi indicatorii care
ajută la măsurarea fenomenului. Sunt subliniate deasemenea cauzele care
duc la declanşarea şi derularea fenomenului inflaţionist şi câteva efecte economice şi
sociale. În finalul capitolului am prezentat relaţia care există între inflaţie şi şomaj,relaţie exprimată cu ajutorul curbei Phillips, deasemenea am analizat totodată şi
aplicabilitatea în prezent a acestui concept.
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 5/61
5
1. Delimitări conceptuale
1.1. Definirea inflaţiei
Fenomenul inflaționist s-a făcut simțit în viața oamenilor încă de la începuturi
sub diverse forme, care au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieții economice,
sociale și politice. Etimologia termenului inflație provine din latinescul inflatio, ce
semnifică – în sens primar – umflătură, iar sub aspectul care ne interesează – maladie
a unui sistem economic.
În literatura de specialitate, inflaţia se defineşte ca fiind o creştere generalizată a
preţurilor în condiţiile în care puterea de cumpărare a actorilor pe piaţă (inclusiv a populaţiei), scade. Acest lucru se exprimă în termeni monetari prin faptul că preţul
bunurilor şi serviciilor cresc, cantitatea de bani creşte iar puterea de cumpărare a unei
unităţi monetare scade. Pierre Bezbakh în lucrarea sa Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie
afirmă că inflaţia este un proces de creştere cumulativă şi autoîntreţinută al nivelului
general al preţurilor 1 . Intradevăr, inflaţia este oriunde şi oricând un fenomen
esenţialmente monetar 2. Se spune ca Lenin ar fi declarat că modalitatea cea mai bună
de a distuge sistemul capitalist este de a devaloriza moneda. Prin întreţinerea unuicontinuu proces inflaţionist statele pot confisca in mod secret şi neobservat, o parte
importantă a averii propriilor cetaţeni3.
Trebuie reţinut faptul că nu orice creştere a preţurilor poate fi considerată a fi
inflaţie. Pentru a vorbi de inflaţie, mai întâi creşterea preţurilor trebuie să fie anormală,
foarte puternică, în comparaţie cu un sistem de referinţă socotit normal, caracteristic
stării de stabilitate monetară. Apoi această creştere trebuie să fie permanentă. Nu pot
fi luate în discuţie creşterile conjuncturale determinate de factori sezonieri,
întâmplători.
1
Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 19922 Milton Friedman, The New Palgrave Dictinoary of Economics3 John Maynard Keynes, The Economic Consequences of the Peace, (p. 235-6)
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 6/61
6
1.2 Formele inflaţiei
1.2.1. Teoria cantitativă a banilor
Explicarea cea mai simplă a inflaţiei duce la afirmaţia că orce creştere a
cantităţii de bani superioară sporirii producţiei reale se va traduce printr -o ajustare în
sensul majorării ansamblului preţurilor astfel încât valoarea globală a schimburilor să
fie egală cu cea a noii cantităţi de bani aflată în circulaţie. Forma matematică curentă
a acestei teorii este:
M x V = P x T ,
unde,
M – Masa monetarăV – Viteza de circulaţie a banilor
P – Nivelul general al preţurilor
T – Volumul tr anzacţiilor ce urmează a fi asigurat
Din formula de mai sus putem desprinde două concluzii esenţiale şi anume
Nivelul preţurilor este direct proporţional cu cantitatea de bani existentă în
circulaţie.
Puterea de cumpărare a unităţii monetare este invers proporţională cu
cantitatea de bani din circulaţie.
Pentru a putea înţelege această teorie, este important să amintim că banii se
deosebesc fundamental de bunurile obişnuite, de exemplu maşini sau pâine. Avem
nevoie de pâine să mâncam şi de maşini să călătorim. Dar de bani avem nevoie numai
pntru că ei ne ajută să cumpăram pâine sau maşini4. Dacă preţurile sunt acum de 20 de
ori mai mari decât acum un an, este evident că oamenii au nevoie de 20 de ori mai
mulţi bani pentru a cumpăra aceleaşi cantităţi de bunuri şi servicii. Esenţa teorii
cantitative a banilor constă în această: cererea de monedă creşte direct proporţional cu
nivelul preţurilor.
În cazul unui aparat de producţie care nu poate să răspundă la amplificarea
cererii, variaţia preţurilor va fi proporţională cu fluctuaţia masei monetare. David
Hume arăta întradevăr că în situaţia în care cantitatea de bani s-ar dubla printr-un
miracol în timpul nopţii, preţurile s-ar multiplica şi ele de două ori în următoarea zi.
4 Paul A. Samuelson, Economie , Ed. Teora 2000, pag 721
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 7/61
7
În scopul menţinerii sau suplimentării profiturilor, al finanţării cheltuielilor
publice sau a echilibrării balanţei de plăţi statul emite – suplimentar o anumită
cantitate de hârtie – monedă, în proporţie mai mare decât cea a creşterii PNB.
1.2.2. Inflaţia prin cerere
Inflaţia prin cerere se traduce prin faptul că preţurile cresc prin intermediul
fluxului ascendent al cererii. Însa, surplusul de cerere nu poate să provină decât din
creşterea necontrolată a mijloacelor de plată puse la dispoziţia celor care formează
cererea. Adevărata specificitate a inflaţiei prin cerere constă în afirmaţia că emisiunea
monetară, oricare ar fi mărimea ei, nu va fi inflaţionistă decât în măsura în care
aparatul de producţie nu poate să răspundă la creşterea cererii. Ajustarea oferta-cerere
se realizează prin preţuri, în loc să se facă prin cantităţi.5 Creştera preţurilor nu va
apărea decât în măsura în care capacităţile de producţe în oameni, utilaje, sunt
întrebuinţate pe deplin ,iar importul nu poate compensa insuficienţa ofertei interne.
Inflaţia prin cerere este un fenomen de creştere a preţurilor provocat de o situaţie de
dezechilibru între cererea solvabilă prea mare în raport cu oferta la un anumit preţ.
Pentru egalizarea cantităţilor cerute cu cele oferite, preţurile cresc6.
1.2.3. Inflaţia pr in costuri
Ideea de bază a explicării inflaţiei prin costurile de producţie este aceea că
inflaţia provine dintr -o creştere a remunerării factorilor de producţie superioară
sporirii productivităţii lor. Sub presiunea sindicatelor încurajate de nivelul folosirii
forţei de muncă, ecartul drepturilor salariale va depăşi ritmul productivităţii muncii,
iar că urmare va avea loc o sporire a costurilor unitare – ceea ce se va reflecta, desigur
în preţurile practicate de agenţii economici. E suficient apoi să se dorească slarii
ajustate la creşterea de preţuri, pentru ca procesul să se desfăşoare în toată amploarealui 7. Asfel se verifică ipoteza spiralei inflaţioniste (spirala salarii – preţuri, acceptată
de majoritatea economiştilor) :
5 Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 1992, pag 50 - 516 Bremond, J., Gelean, A., Dicţionar economic şi social: 100 articole tematice, 1500 definiţii , Ed.
Expert, Bucureşti, 1995, p. 180 7 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura Imprimeria Ardealul, Cluj- Napoca, 2012, p. 219
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 8/61
8
Fig 1. Spirala inflaţionista
Sursa: Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura Imprimeria
Ardealul, Cluj-Napoca
Firmele, pentru a evita mişcările sociale şi confruntările, preferă să ridice
moderat salariile, pe măsura ce preţurile şi costul vieţii urcă.
Aşa numita dilemă: ori inflaţie, ori şomaj8, s-a transformat în creştere a ambelor
dezechilibre macroeconomice. O anumită perioadă de timp s-a crezut că unul dincosturile reducerii şomajului este creşterea ratei inflaţiei.
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active, care nu găseşte locuri de
muncă din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de
muncă şi evoluţiei populaţiei ca sursă a ofertei de muncă. În condiţiile contemporane,
şomajul este considerat un dezechilibru între cererea globală de muncă şi oferta
globală de muncă.9
În conformitate cu Biroul Internaţional de Muncă (BIM), şomerii sunt acele persoane care au vârsta de peste 15 ani, care respectă următoarele criterii: nu au un loc
de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; sunt în
căutarea unui loc de muncă; sunt disponibili începerii lucrului dacă şi-ar găsi imediat
un loc de muncă.
8 Postelnicu, Gh, Macroeconomie, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 1997, p. 2679 Popescu, C., Gavrilă, I., Ciucur, D., o p. Cit ., p. 567
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 9/61
9
1.3. CURBA PHIL IPS
La sfârşitul anilor 1950, Alban William Phillips, a publicat un studiu statistic în
care stabilea o corelaţie inversă între variaţiile salariilor nominale şi rata şomajului,
constatată în decurs de aproape un secol (1861 - 1957), în Marea Britanie. Phillips a
arătat în plan empiric, ca în toată această perioadă , salariile nominale au crescut cu
atât mai repede cu cât forţa de muncă era utilizată mai deplin, că ele au rămas stabile
pentru o rata a şomajului egală aproximativ cu 5%, şi au avut tendinţa să scadă atunci
când rata şomajului era mai ridicată. Astfel când rata inflației crește, rata șomajului
scade, deoarece creşterea prețurilor stimulează activitățile economice, creșterea
ocupării forței de muncă și atenuarea șomajului. Invers, atunci când rata inflației
scade, se înregistrează o creștere a ratei șomajului, agenții economici nefiind interesațiîn extinderea activității. De aici ar rezulta concluzia conform căreia lupta împotriva
șomajului ar necesita, într -o anumită proporție, inflație; la rândul ei, combaterea
accentuării fenomenului inflaționist ar pr esupune, într-o anumită măsură, șomaj, care
atenuează posibilitățile de cumpărare și urcare a prețurilor.10
Fig 2. Curba Phillips
Sursa: Ciobanu, Gh., Popescu, Gh, Macroeconomie,Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca,
2012
Curba Phillips a influienţat profund gândirea economică. Nu numai că se face
referire la ea în majoritatea cărţilor de economie, dar este adusă în discuţie şi în cadrul
dezbaterilor politicii monetare.
10 http://ro.wikipedia.org/wiki/Curba_Phillips
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 10/61
10
1.4. Deflaţie şi dezinflaţie
Deflaţia este un fenomen economic care reprezintă opusul inflaţiei, caracterizat
prin scăderea preţurilor bunurilor și serviciilor. Acest fenomen are consecințe asupra
unei economii naționale la fel de grave ca și inflaţia. El poate fi determinat, în
principal, prin reducerea masei monetare și a creditului11.
Potrivit lui Robert J. Barro12, deflația reprezintă o scădere a indecelui general al
prețurilor într -o perioadă de timp. Deseori, deflația este cauzată de o reducere a ofertei
de bani sau de o restrângere a creditului. Deflația poate fi de asemenea cauzată de o
restrângere a cheltuielilor, fie din partea guvernului, fie din partea agenților economici,
sau a investițiilor dintr -o economie. Deflația are de multe ori efect creșterea numărului
șomerilor, întrucât cererea de bunuri și servicii în economie scade, pe fondul
deficitului de lichidități. Deasemeni deflaţia poate fi consecinţ consolidării
economoce, creşterii economice, sau a creşterii ratigului de ţară. O consecinţa firească
este creşterea monedei naţionale în raport cu principalele valute.13
Dezinflaţia
Dezinflaţia este o scădere a ratei inflaţiei - o încetinire a ratei de creştere a
nivelului general al preţurilor. Dezinflaţia apare pentu o perioadă scurtă de timp.
1.5. Măsurarea Inflaţiei
În ceea ce privesc metodele de măsurare a inflaţiei, principalele variabile
utilizate în acest sens sunt preţurile 14. Cea mai utilizată unitate de măsură a inflaţiei
este indicele preţurilor de consum. El măsoară preţul achiziţionării în diferite
momente, a unui coş standard de produse. Coşul pieţei include preţurile produselor
alimentare, îmbrăcămintei, locuinţei, combustibililor, transportului, asistenţeimedicale, serviciilor educaţionale şi ale altor bunuri şi servicii necesare traiului de zi
cu zi15.
Indicele preţurilor de producţie (IPP): măsoară evoluţia preţurilor în stadiile
anterioare consumului final, respectiv preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi
11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Defla%C8%9Bie12 Profesor de economie al Universităţii Harvard 13 Robert J. Barro, Vittorio Grilli, Ed. Palgrave Macmillan 2007, European Macroeconomics14
Macroeconomie, Cocioc Paul, Popescu Gheorghe, Bodea Gabriela etc., Ed. Risoprint, Cluj Napoca,200915 Paul A. Samuelson, Economie, Ed. Teora 2000, pag 684
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 11/61
11
ale produselor finite înainte de a fi livrate pe piaţă. Arată nivelul preţurilor practicate
de angrosişti sau producători. Datorită gradului ridicat de detaliere este larg folosit de
căatre întreprinderi.
Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor dintr -o
economie, respectiv atât a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a
preţurilor bunurilor care intră în procesele de producţie.
Deflatorul PIB: măsoară evoluţia a două elemente pe o perioadă determinată de
timp: preţurile bunurilor incluse în PIB şi puterea de cumpărare a banilor. Este
raportul dintre PIB nomial 16 şi PIB real 17 . Reflectă cât din creşterea/scăderea
produsului intern brut se datorează evoluţiei preţurilor.
În România, măsurarea inflaţiei se face cu ajutorul indicelui preţului de consum
(IPC) de tip Laspeyres, după relaţia18:
unde: q = cantitatea de bunuri
p = preţurile unitare
i = ponderea în care fiecare grupă de mărfuri o deţine în bugetele de familie
ale salariaţilor
0,1 = perioadă de bază, respectiv perioadă curentă
Rata inflaţiei = IPC-100
Indicele Laspeyres arată care a fost influenţa preţurilor în condiţiile în carestructura cantitativă rămâne constantă în perioada curentă. Indicele dă posibilitatea
unei comparabilităţi în timp „indicând limita superioară a modificării relative a
preţurilor, ceea ce înseamnă că arată cu câte procente au crescut cel mult sau au scăzut
16 Valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale, produse intr -o economie intr-o anumită perioadă detimp. Acest indicator este folosit pentru a măsura activitatea economică dintr -o ţară. 17
Valoare bunurilor şi serviciilor finale, produse intr -o economie intr-o anumită perioadă, ajustată cucreşterea preţurilor. PIB real este folosit pentru a masura creşterea economică a unei ţari. 18 Ploae, V., Economie Politică – Macroeconomie, Ed. Ex Ponto, Constanţa 1999, p. 130
100
1
00
1
01
n
i
ii
n
i
ii
pq
pq
IPC
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 12/61
12
cel puţin preţurile.”19 Deşi acest indice se foloseşte foarte mult în statistică, el are
următoarele neajunsuri:
menţine constantă gruparea bunurilor din perioada de referinţă. Dacă preţurile
relative ale bunurilor s-au modificat în perioada de inflaţie, atunci firmele şi
gospodăriile vor cere cantităţi mai mici din bunurile care au devenit relativ mai
scumpe şi cantităţi mai mari din cele care au devenit mai ieftine. În raport cu variaţiile
efective ale pr eţurilor, indicele Laspeyres supraestimează creşterea nivelului general
al preţurilor;
nu ia în considerare bunurile noi ce pot apărea pe piaţă pentru prima oară după
perioada de referinţă. El nu cuprinde nici bunurile pentru care nu există interes în
perioada curentă.
În Uniunea Europeană, inflaţia se calculează după un indice de preţ clasic de tip
Laspeyres de forma:20
Unde:
= ponderea fiecărui sortiment în „coşul e bunuri” din perioada de bază
= indicele elementar al preţurilor fiecărei grupe sortimentale care intră încalculul indicelui general.
Ţinând cont de valorile înregistrate în indicatorii luaţi în considerare, în
economie există următoarele forme ale inflaţiei:21
Inflaţia latentă (târâtoare): se caracterizează prin creşterea anuală a preţurilor cu
un procent de 3 – 4 %.
Inflaţia deschisă (moderată): caracterizată prin creşterea generalizată a
preţurilor de 5 – 10 %.Inflaţia galopantă: specific ţărilor cu o economie în stare de tranziţie,
caracterizată prin creşterea generalizată e preţurilor annual cu peste 10%.
Megainflaţia: caracterizată de creşteri anuale a preţurilor cuprinse între 100%
şi 500%, reprezentativă şi ţării noastre în perioada imediat următoare anilor 1990,
când r ata medie anuală a inflaţiei a ajuns şi la 395 % în 1993
19
Baron, T., Statistică teoretică şi practică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 35720 Popescu, C., Gavrilă, I., Ciucur, D., Op. Cit ., p. 62021 D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie - manual universitar,Editura Economică,Bucureşti,1999
n
i
pi
i I W IPC 1
0
iW 0
pi
I
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 13/61
13
Hiperinflaţia: prezintă creşteri accentuate ale preţurilor într -un an depăşind
valoarea de 500%
Mecanismul inflaţionist este bazat pe trei etape de desfăşurare: declanşarea
inflaţiei, desfăşurarea inflaţiei şi stingerea inflaţionistă. Declanşarea inflaţiei este datorată unui întreg set de factori determinanţi (recoltă
slabă, catastrof e naturale, situaţii de conflict, etc) are câteva etape: tensiunea
inflaţionista dată de apariţia dezechilibrelor între natura cererii şi ofertei de pe piaţă;
presiunea inflaţionistă manifestată asupra preţurilor şi şocul inflaţionist.
Desfăşurarea inflaţiei este reprezentată de etapa amplificatoare a fenomenului o
dată ce acesta apare într -o economie, alimentat de cerer ea de monedă, revedicări
salariale, connjunctura naţională şi internaţională de pe piaţă. Stingerea fenomenului este etapa în care evoluţia inflaţionistă îşi încetineşte
efectele sau le stopează datorită măsurilor implementate de statele în cauză.
1.6. I nf laţia - fenomen structural
Încercările de explicare a inflaţiei prin cerere şi prin costuri, conţin fiecare,
luate individual, o parte de adevăr. Mai mult ele se pot completa reciproc, însă pentru
a realiza o analiză coerentă a procesului inflaţionist, prezintă incovenientul de a nusitua inflaţia în contextul evoluţiei sistemului economic în care ea apare. Inflaţia va
apărea deci nu ca produsul dereglărilor trecătoare ale unei economii atemporale şi
abstracte, nici ca efectul unei proaste gestiuni din partea autorităţilor monetare, ci ca
un fenomen legat de structurile capitalismului mondial, şi ale componentelor sale
naţionale. Funcţionarea ţărilor capitaliste dezvoltate este subordonată unor reguli
diferite de cele care guvernau aceleaş societăţi deceniile trecute, şi de aici rezidă
explicaţia inflaţiei, ca fenomen structural. Inflaţia nu ar fi deci consecinţa unei proaste funcţionări a economiei, perturbând o stare normală a unui nivel mediu de
preţuri stabile, aceste dereglări fiind provocate de o emisiune monetară prea mare, sau
remuneraţii excesive, de o cerere abundentă, sau de unele şocuri exogene accidentale.
Dacă se ţine seama de toate aceste elemente, se constată ca ele nu sunt
independente unul de altul, ci dimpotrivă, constituie un tot coerent. Cu alte cuvinte
inflaţia trebuie privită ca un factor inerent unui nou mod de reglare a economiei.
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 14/61
14
1.7. Efectele inflaţiei
Deşi inflaţia controlată poate avea şi efecte pozitive, ea rămâne un fenomen
preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectând direct sau
indirect întreaga societate şi economia mondială în ansamblul ei. Ea descurajează
investiţiile, favorizează specula, redistribuie veniturile, îi dezavantajează pe
consumatori prin scăderea puterii de cumpărare a banilor. Aceste efecte negative
constituie costurile sociale ale inflaţiei şi sunt suportate diferenţiat de participanţii la
viaţa economică. Cei mai afectaţi sunt consumatorii, cu venituri mici şi relativ fixe,
deoarece în perioada inflaţionistă costul vieţii creşte. Cum creşterea veniturilor, de
regulă, nu compensează rata inflaţiei, standardul de viaţă scade. Inflaţia afectează
toate sferele producţiei, datorită creşterii necontrolate a nivelului preţurilor; sistemul
bănesc se dezorganizează, întrucât interesul pentr u semnele monetare scade progresiv,
funcţiile banilor sunt şi ele afectate, sensibilizând bugetele familiale prin scăderea
puterii de cumpărare a monedei; apar mutaţii nedorite şi în sistemul creditului,
întrucât nu doar scad simţitor vânzările aferente, ci sunt afectaţi creditorii; sunt frânate
funcţiile întregului sistem bancar; investitorii nu mai sunt încurajaţi să manifeste
interes pentru activităţi de producţie – desfacere; scad veniturile bugetare – element
cât se poate de grav pentru situaţia economico-socială a oricărui stat; apar şi se
autoîntreţin distorsiuni în funcţionarea aparatului productiv; scade progresiv,
competitivitatea economiei naţionale; este perturbat sistemul de informare
macroeconomică. 22 Conform unui articol 23 , cele mai importante consecinţe ale
inflaţiei într -o economie sunt reflectate de:
Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, cu urmări în diminuarea nivelului de
trai, dar şi diminuarea veniturilor companiilor, rezultând într -o serie de presiunisociale manifestate în sensul măririi salariilor, alimentând astfel fenomenul denumit
“spirala inflaţionistă”
Redistribuirea veniturilor şi profiturilor reprezintă un fenomen care în perioada
de inflaţie ridicată afectează agenţii economici în dublu sens: în timp ce unii pierd şi
falimentează, alţii îşi sporesc veniturile în baza creşterilor inegale de preţ. Pe scurt
22 Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., op cit., pp. 228 -229.23 http://www.financiarul.ro/2008/09/13/care-sunt-efectele-inflatiei/
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 15/61
15
alterează relaţia între debitor şi creditor. Încetinirea sau stagnarea creşterii economice
se poate datora şi tendinţei agenţilor economici de a investi diponibilităţile băneşti în
bunuri durabile neproductive.
2. STUDIU PRIVIND EVOLUŢIA INFLAŢIEI ŞI
POLITICILE INFLAŢIONISTE DIN ROMÂNIA ŞI POLONIA
În vederea realizării studiului de caz, am ales să efectuez o analiză documentară
privind evoluţia inflaţiei în România şi Polonia, de-a lungul anilor, în acest scop îmi
propun să încep prin a face o scurtă întroducere asupra inflaţiei, apoi urmând să
analizez cadrul economic-social din România de la începutul anilor 1990 şi până în
prezent, precum şi o analiză a evoluţiei inflaţiei în Polonia. Pentru partea finală voi
realiza o parte de concluzii pe baza cercetării întreprinse. Toate datele utilizate în
acest studiu de caz vor fi preluate din rapoarte statistice anuale, rapoarte de inflaţie şi
articole de pe siteuri de specialitate.
Conform definiţiei, procesul de inflaţie este un dezechilibru macroeconomic,
reprezentat prin creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea simultană a puterii de
cumpărare a monedei naţionale. Inflaţia reprezintă un indicator final annual, care arată
eficacitatea politiciilor monetare, fiscal bugetare şi legislative aplicate într -un stat pe
o perioadă determinată.24
24 http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 16/61
16
Cauzele inflaţiei sunt determinate pe termen scurt şi mediu de elasticitatea
relativă a preţurilor, salariilor şi ratelor donânzii, iar pe termen lung este considerată
de economişti ca fiind un fenomen monetar. Cauzele pot fi: inflaţia prin monedă
(atunci când existăn o emisiune excesivă de monedă, peste oferta reală de bunuri şi
servicii), inflaţia prin cerere (apare atunci când oferta agregată rămâne în urma cererii
sau se micşorează), inflaţia prin costuri (apare dacă cresc costurile de producţie
independent de cererea agregată), inflaţia importată (determinată de cursurile de
schimb şi mecanismul fluxurilor de capital) şi inflaţia prin structuri (determinată de
dezechilibrele apărute în structurile economice).25
Politicile antiinflaţioniste regăsite într -o economie de piaţa sunt:
Politici bugetar-fiscale: a căror obiectiv este reprezentat de reducerea cererii
globale prin acţionarea asupra consumului privat, investiţiilor, cheltuielilor publice,
fiscalităţii şi exporturilor.
Politicile monetare au drept obiectiv controlul masei monetare aflate în
circulaţie, reglarea acesteia putând fi făcută prin controlul creditului inter n,
încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii si controlul
asupra ratei de schimb.
Politicile de venituri: au drept scop controlul asupra salariilor, în vederea
indexării acestora.
Politica de preţuri: vizează exercitarea unui control asupra preţurilor bunurilor.
Politica de investiţii şi economii: vizează mobilizarea tehnicilor şi potenţialelor
de productivitate pentru a spori capacitatea de producţie de bunuri şi servicii, fără o
majorare concomitentă a costurilor.26
2.1. Contextul economic- social din Romania şi evolutia inflaţiei
Anul 1989 reprezintă pentru România un punct de cotitură major în toate
aspectele vieţii cetăţenilor acesteia. O dată cu trecerea spre o economie de piaţă liberă,
toate aspectele vieţii economice, sociale şi culturale au început o perioadă de tranziţie
care continuă şi în prezent.
Tab 1. Evoluţia salariului mediu şi a inflaţiei între 1950-198927
25 http://www.financiarul.ro/2008/09/13/care-sunt-cauzele-inflatiei/26
M. Băcescu, A. Băcescu-Cărbunaru, Macroeconomie şi politici macroeconomice, Ed. AllEducational,Bucureşti, an de aparitie 1998 27 Anuarul statistic al României din anul 1996
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 17/61
17
Notă: ‘*’ nu este cazul sau datele lipsesc
Sursa : Anuarul statistic al României din anul 1996,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
Pentru perioada 1950-1980, rata anuală a inflaţiei se situa într -un interval de
până la 15 procente anual, iar după 1980 România înregistrează printre cele mai mici
valori ale ratei inflaţiei anuale comparativ cu alte ţări socialiste, valori care nu
depăşeau 5 procente pe an.
Tab 2: Evoluţia ratelor anuale ale inflaţiei între anii 1991-1997
Sursa : Anuarul statistic al României din anul 1997,
http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
Perioada anilor 1991-1993 marchează realizarea principalelor etape de
liberalizare a preţurilor, observăm că rata inflaţiei a fost cuprinsă între 170% şi 260%,
valorile fiind foarte mari, în 1991 înregistrându-se o rată anuală a inflaţiei de 170.2%,în 1992 - 210,4% iar în 1993- 256.1%. Vârful inflaţiei acestei perioade a fost atins în
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 18/61
18
decembrie 1993, când rata anuală a inflaţiei a atins conform datelor 300%. Aceste
procente sunt efectul direct al procesului de liberalizare al preţurilor, şi al măsurilor
politice, fiscale şi bugetare adoptate în acea vreme, care au dus la un nivel ridicat al
preţurilor bunurilor.
În perioada imediat următoare, încep să apară şi primele semne ale procesului
de dezinflaţie, şi deşi în anul 1994 rata anuală a inflaţiei rămâne peste pragul de 100%,
având valoarea de 136.7%, în anii următori apar procente asemănătoare celor din
ţările care au aplicat politici de liberalizare a preţurilor anterior României, ţări precum
Bulgaria sau Polonia. Astfel dacă în aceste ţări indicele evoluţiei ratei anuale a
inflaţiei nu a trecut nici într -un an de 70 de procente, acum şi ţara noastră le ajungea
din urmă. Următorul tabel prezintă evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia:
Fig 5 : Evoluţia inflaţiei în România, Ungaria şi Polonia
1
991
1
992
1
993
1
994
1
995
1
996
1
997
1
998
1
999
2
000
Bu
lgaria
2
28,6
9
1,3
7
2,8
9
6,0
6
2,1
1
23,0
1
044,7
1
8,7
2
,6
1
0,3
Ce
hia
5
2,0
1
1,1
2
0,8
9
,9
9
,1
8
,8
8
.5
1
0,7
2
,1
3
,9
Pol
onia
7
0,3
4
3,0
3
5,3
3
2,2
2
7,8
1
9,9
1
4,9
1
1,8
7
,3
1
0,1
Ro
mânia
1
70,2
2
10,4
2
56,1
1
36,7
3
2,3
3
8,8
1
54,8
5
9,1
4
5,8
4
5,7
Un
garia
3
5,0
2
3,0
2
2,5
1
8,8
2
8,2
2
3,5
1
8,5
1
4,2
1
0,0
9
,8
Sursa: Raport asupra inflaţiei, nr.1/2001, http://www.bnro.ro
După doi ani in 1995 şi 1996 în care părea că România intră pe o traiectorie
descendentă a inflaţiei, în anul 1997 asistăm la un nou boom inflaţional, încurajat de
aplicarea ultimei etape de liberalizare a preţurilor, marcată de ridicarea restricţiilor
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 19/61
19
Rata inflatiei intre anii 1990 si 2007
0
50
100
150
200
250
300
1 9 9 0
1 9 9 1
1 9 9 2
1 9 9 3
1 9 9 4
1 9 9 5
1 9 9 6
1 9 9 7
1 9 9 8
1 9 9 9
2 0 0 0
2 0 0 1
2 0 0 2
2 0 0 3
2 0 0 4
2 0 0 5
2 0 0 6
2 0 0 7
privind preţurile alimentelor şi renunţarea la politica de subevaluare a energiei
electrice, termice şi a gazelor naturale.
Anii 1998 - 2000 sunt marcaţi de deosebiri însemnate în ceea ce priveşte
evoluţia ratei inflaţiei din ţara noastră, comparativ cu ţările mai sus analizate în tabel,
care reuşesc să păstreze o rată anuală medie a inflaţiei sub 15%, în timp ce România
avea o rată medie a inflaţiei anuale la peste 45 de procente. Perioada cuprinsă între
anii 1999-2002, este o perioadă în care se manifestă procesul de dezinflaţie: pe fondul
unei scăderi continue a producţiei industriale şi agricole, anii 1998-1999 sunt cei în
care prin măsuri monetariste se controlează rata inflaţiei cu preţul devalorizării rapide
a leului comparativ cu dolarul în condiţiileconvertibilităţii total e a acestuia
Tab 4. Evoluţia inflaţiei în perioada 1990-2007
a
nul
in
flatia
1
990
5,
1
1
991
1
70,2
1
992
2
10,4
1
993
2
56,1
1
994
1
36,7
1
995
3
2,3
1
996
3
8,8
1
997
1
54,8
1 5
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 20/61
20
998 9,1
1
999
4
5,8
2
000
4
5,7
2001
34,5
2
002
2
2,5
2
003
1
4,3
2
004
1
1,9
2
005
7,
5
2
006 52
007
6,
57
Sursa date : http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ipc.ro.do
Pentru anul 2000 obiectivul inflaţiei a fost ţintit spre atingerea unei velori de
27%, dar aceasta nu s-a realiza, la sfârşitul anului înregistrându-se o rată a inflaţiei de
45.7%. Obiectivul de inflaţie putea fi atins doar în condiţiile în care moneda EURO ar
fi avut o evoluţie de apreciere în raport cu USD, ce ar fi permis ca unei deprecieri
reale leu-dolar să-i corespundă o depreciere reală leu-euro şi preţurile la petrolul brut
şi produsele alimentare nu ar fi explodat pe piaţa naţonală şi internaţională în acel an.
Perioada 2001-2002 se remarcă printr -o scădere a inflaţiei anuale, care dă
semnele unei stabilităţi economice pe termen mediu, de natură să conducă la
recâştigarea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în mondea naţională. La
sfârşitul anului 2002, rata anuală a inflaţiei atinge nivelul de 17.8%, inferior celui din
anul 2001 care a înregistrat 30.3 procente şi anului 2000 în care rata anuală a inflaţiei
a depăşit 40 de procente. Rata medie lunară a inflaţiei în anul 2001 a fost şi ea în
scădere, atingând un nivel de 2,2% comparativ cu 2,9% cât s-a înregistrat în anul 2000
Procesul de dezinflaţie a fost susţinut de un ansamblu de factori, în cadrul cărora
o contribuţie deosebită au avut-o următorii28:
• relaxarea presiunilor exercitate de preţurile produselor alimentare;
• politica monetară prudentă adoptată de BNR
28 Constantin Anghelache , România 2003 – Starea economică; Perspective, Editura Economică,Bucureşti,2003
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 21/61
21
• evoluţia cursului de schimb, când moneda naţională s-a apreciat în
termenireali (dec./ dec. an anterior) faţă de dolarul american cu 5,7% în 2001 şi 10,5%
în2002;
• menţinerea la nivel scăzut a deficitului bugetar (cca 2,7% în anul 2002din PIB,
faţă de 3,2% în anul 2001) şi finanţarea neinflaţionistă a acestuia din
surse preponderent externe;
• reducerea durabilă a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici;
• reducerea necesarului de corecţii la nivelul preţurilor reglementate pe par -
cursul intervalului 2001-2002;
• limitarea creşterilor salariale în sectorul public.
Începând cu anul 2001 Guvernul adoptă o nouă viziune economică îndreptată
spre creşterea economică bazată pe atragerea investiţiilor în ţară şi sporirea ratei
investiţiilor. În HG 759-2002, o prioritate în planul de Guvernare revine menţinerii
controlului asupra inflaţiei, şi se preconizează o reducere graduală a ratei inflaţiei
pqnă la 7% în anul 2005, în principal datorată următorilor factori29:
- accelerării reformelor, în special în ceea ce priveşte ajustările structurale, fapt
ce va asigura premisele unei sensibile dezinflaţii;
- menţinerii unei politici monetare prudente, capabilă să asigure remonetizarea
economiei prin metode neinflaţioniste;
- diminuării presiunii asupra leului. În ceea ce priveşte cursul de schimb s-a
apreciat că va continua să fie determinat de raportul cerere-ofertă de pe piaţa valutară,
iar dinamica acestuia va înregistra o tendinţă descrescătoare şi se va situa cel mult la
nivelul ratei anuale a inflaţiei;
- reducerii durabile a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici, pe
fondul unei creşteri economice sănătoase;
- sporirii disciplinei financiare, reducerii blocajului financiar şi combateriiinflaţiei speculative;
- perfecţionării mecanismelor privind regimul preţurilor reglementate;
- urmăririi raportului cerere-ofer tă în diverse sectoare, efectuării de investigaţii
pentru cunoaşterea diferitelor pieţe în vederea identificării oricăror distorsiuni în
funcţionarea normală a acestora.
Fig 6. Evoluţia inflaţiei medii anuale 2000 - 2012
29 HG 759-18.07. 2002, publicată în Monitorul Oficial Nr 637 din 29.08.2002
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 22/61
22
Sursa : Institutul Naţional de Statistică,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
Rata medie anuală a inflaţiei reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum
într-un an faţă de altul.
Această rată se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele
mediu al preţurilor dintr -un an şi cel al anului precedent din care se scade 100.
Anul 2005
În primul trimestru al anului 2005, s-a constatat o întrerupere a procesului de
dezinflaţie, datorită preţurilor petrolului de pe piaţa internaţională şi majorările
înregistrate în preţurile administrative şi al accizelor, factori care au acţionat direct
asupra ofertei.
Rata medie anuală în trimestrul al doilea s-a situat la valoarea de 9.9%, fiind cu
1.1 puncte procentuale peste valoarea consemnată în intervalul ianuarie – aprilie al
anului 2005.30
Fig 7. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pe trimestre pentru 2005 – 2006
30 Raportul asupra inflaţiei, august 2005
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 23/61
23
Sursa : Buletinul lunar nr. 12/2010, Banca Naţională a României http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182
Conform raportului asupra inflaţiei din noiembrie 2005, în trimestru al III lea al
anului, procesul de dezinflaţie s-a reluat, factorii care au determinat această traiectorie
fiind datoraţi scăderii preţurilor administrate şi creşterii aprecierii nominale a leului
faţă de euro. Rata medie anuală a inflaţiei a coborât până la 8,9 %, cu 1 punct
procentual mai puţin faţă de trimestrul anterior, intrând astfel în traiectoria
descendentă previzionată pentru acest an, care în final să conducă la atingerea ţintei
de inflaţie propusă la 7.5 %, cu un interval de variaţie de ± 1%.
Ţintele 31 de inflaţie propuse pentru perioada 2005-2010 sunt expuse în
următoarea figură:
Fig 8. Ţintele de inflaţie în România
31 Buletinul lunar nr 12/2010, Banca Naţională a României
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 24/61
24
Sursa Buletinul lunar nr 12/2010, Banca Naţională a Românieihttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182
Pentru banca centrală, trimestrul III a constituit o perioadă deosebită, atât din
punct de vedere strategic, cât şi din perspectiva tacticii politicii monetare. În august,BNR a trecut în mod oficial la strategia de ţintire directă a inflaţiei, adoptarea acesteia
fiind pregătită pe parcursul unei perioade de 16 luni.32
Procesul de dezinflaţie cunoaşte o etapă de stagnare în ultimul trimestrul al
anului 2005, rata anuală a inflaţiei atingând nivelul de 8.64% la sfârşitul anului, fiind
mai mare decât nivelul proiectat pentru acest an, şi în consecinţă depăşind ţinta de
inflaţie de 7.5% propusă pentru 2005. Conform reprezentanţilor BNR „deviaţia s-a
datorat în principal dimensiunii neanticipate a şocurilor de natura ofertei din ultima parte a anului; transmiterea acestora a fost totuşi potenţată de climatul permisiv creat
de excesul de cerere. Deşi trimestrul IV nu a consemnat progrese pe linia dezinflaţiei
la nivelul IPC total, procesul a continuat într-un ritm peste aşteptări în cazul inflaţiei
de bază (CORE2).”33
Anul 2006
În primul trimestru al anului 2006, procesul de dezinflaţie continuă, potrivit
datelor înregistrându-se o r ată a inflaţiei inferioară cu 0.2 procente celei din decembrie
2005, ajungând la valoarea de 8.4%. factorii care au contribuit la decelerarea inflaţiei
în trimtestrul I au fost în principal datoraţi scăderii ritmului de creştere a preţurilor
administrate.34
Fig 9. Previziuni privind evoluţia inflaţiei în România
32
Raportul asupra inflaţiei, noiembrie 2005,BNR33 Raport asupra inflaţiei, februarie 2006, BNR 34 Raport asupra inflaţiei, mai 2006, BNR
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 25/61
25
Sursa : Raportul asupra inflaţiei, august 2006. BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
Conform graficului de mai sus, ţinta anuală a inflaţiei urmărind a fin atinsă
pentru anul 2006 este de 5 procente, intervalul de variaţie fiind ±1 punct procentual.
Trimestrul al II lea al anului 2006 relevă o accelerare a procesului de dezinflaţie,
la finalul lunii iunie rata anuală de inflaţie înregistrând valoarea de 7.1%, cu peste 1
pr ocent mai mică faţă de luna martie. Dezinflaţia mai rapidă s-a datorat în principal
scăderii semnificative a dinamicii preţurilor administrate35 şi a celor volatile36, efectul
acesteia contracarând impactul inflaţionist al introducerii unui nou impozit indir ect
asupra băuturilor alcoolice şi produselor din tutun37 În ceea ce privesc perspectivele
inflaţiei în acest moment, se anunţă o rată anuală a inflaţiei la sdfârşitul anului 2006 în
jurul valorii de 6.1%, bazată pe actualizarea scenariilor privind influenţele proveniţi
din natura ofertei..
În luna septembrie , se înregistrează o rată anuală a inflaţiei de 5.48% , ritmul
dezinflaţiei fiind vădit accelerat, datorat încetinirii peste aşteptări a creşterii preţurilor
35 Preţurile produselor şi serviciilor care se ajusteaza doar cu avizul autoritaţilor statului. In acestăcategorie intră preţul la energia electrică, energia termică, gaze naturale, medicamente, servicii de poştăşi telefonie fixa, servicii de apă, canal şi salubritate, transportul urban si cel feroviar. 36 Preţuri care sunt supuse frecvent unor efecte tranzitorii, motiv pentru care se modifică permanent şi
au grad de incertitudine mai ridicat. In această categorie sunt incluse preţurile combustibililor şi aleunor produse alimentare, cum ar fi legume, fructe, oua.37 Raportul asupra inflaţiei, august 2006. BNR
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 26/61
26
volatile , precum şi reducerii dinamicii preţurilor administrate. La începutul
trimestrului III restrictivitatea politicii monetare a fost accentuată prin implementarea
tandemului de măsuri adoptate de CA al BNR la finele lunii iunie, constând în
creşterea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară şi majorarea
cu 4 puncte procentuale a ratei rezervelor minime obligatorii aferente pasivelor în lei
cu scadenţă de până la doi ani.
Fig 10. Rata Inflaţiei sept 2005- sept 2006
Sursa: Buletinul lunar nr 10/2006, Banca Naţională a Românieihttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182
Principalul element de susţinere a dezinflaţiei a fost evoluţia preţurilor volatile,
a căror ritm anual a cunoscut o diminuare semnificativă până la valoarea de 3.07%,
scădere susţinută de scădere preţului la produsele vegetale, pe fondul unui an agricol
bun şi nivelul moderat de creştere lunară pe segmentul combustibililor. Preţurile
administrative care în trimestrul II au avut un rol important în accelerarea dezinflaţiei,
au cunoscut o scădere mai lentă în trimestrul III.38
La sfârşitul anului 2006 rata anuală a inflaţiei atinge valoarea de 4.87%,
situându-se sub ţinta de inflaţie stabilită la 5 procente, contribuţie de bază la acest
rezultat având scăderea cu peste 3,5% a variaţiei anuale a preţurilor de consum de -a
lungu anului, scăderea consemnată în rândul preţurilor volatile şi reducerea anuală a
38 Raportul asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2006
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 27/61
27
dinamicii a preţurilor administarte (datorată ofertei pozitiv pe sectorul legume-fructe,
scăderii preţului internaţional la petrol şi aprecierii constante acumulate de leu în
raport cu celelalte valute). La sfârşitul anului 2006 previziunile privind evoluţia
inflaţiei în perioada următoare se prezintă astfel:
Fig 11. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2007-2008
Sursa : Raportul asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2006http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
În acest moment conform datelor cuprinse în raportul asupra inflaţiei din
februarie 2007, nivelul prognozat al ratei anuale pentru sfârşitul anului 2007 se
situează la valoarea de 4.6%, principalele riscuri luate în vedere în cazul abaterii de la
traiectoria prognozată fiind generate „ritmul de creştere a salariilor comparativ cu cel
al productivităţii muncii, conduita viitoare a politicii fiscale, condiţiile climaterice
care pot afecta nivelul producţiei agricole şi implicit evoluţia preţurilor mărfurilor
alimentare, evoluţia deficitului de cont curent al balanţei de plăţi externe şi
sustenabilitatea finanţării acestuia”
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 28/61
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 29/61
29
ANUL 2008
Datorită persistenţei şi amplificării şocurilor de natura ofertei, deteriorării
evoluţiei monedei naţionale, presiunilor din partea cererii şi deteriorării anticipaţiilor
privind inflaţia, la sfârşitul lunii martie, rata anuală a inflaţiei creşte cu peste 2% faţăde valoarea înregistrată în decembrie 2007, ajungând la 8.63%. perspectivă inflaţiei
plasează rata anuală de inflaţie la nivelul de 6%, cu 0,1% mai mult faţă de raportul
anterior.42
După cum se prevedea în rapoartele anterioare, începând cu trimestrul II al
anului 2008 se observă un proces de stagnare al inflaţiei, rata anuală a inflaţiei
înregistrată la sfârşitul lunii iunie fiind de 8.61%, fără înregistrări majore faţă de rata
înregistrată la sfârşitul lunii martie. Principala sursă a procesului de dezinflaţie dinacest moment a fost dată de încetinirea substanţială a creşterii preţurilor administrate
şi a celor volatile a unor mărfuri alimentare.
În luna septembrie se înregistrează o scădere a ratei anuale a inflaţiei,
comparativ cu luna iunie a anului 2008 de 1.31%, rata anuală ajungând la valoarea de
7.30 procente. Factorii care au influenţat cursul de dezinflaţie au fost daţi de scăderea
preţurilor la produsele din segmentul legume fructe, majorări mai rapide ale salariilor
şi mai lente ale productivităţii muncii etc. În acest context previziunile privind ratainflaţiei la sfârşitul anului se situează la valoarea de 6.7%.43
La sfârşitului trimestrului IV, rata anuală a inflaţiei scade cu un punct
procentual faţă de perioada anterioară, nivelul ratei anuale a dobânzii ajungând la
6.3%. Influenţa pozitivă asupra acestei valori este dată de dinamica favorabilă a
preţurilor combustibililor şi preţurilor produselor volatile (+1.5 puncte procentuale
faţă de finele trimestrului anterior), şi modificările pozitive ale preţurilor administrate
(ajungând la +7.52% faţă de perioada anterioară). Confirmând previziunile BNR, rata
anuală a inflaţiei şi-a consolidat tendinţa descendentă până la sfârşitul anului, însă
perspectivele privind traiectoria viitoare a acesteia sunt afectate de gradul înalt de
incertitudine asociată factorilor determinanţi, precum şi de evoluţiile divergente ale
acestora.44
42
Raport asupra inflaţiei, BNR, mai 2008 43 Raport asupra inflaţiei, BNR, noiembrie 2008 44 Raport asupra inflaţiei, februarie 2009
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 30/61
30
În ceea ce privesc previziunile pentru anul 2009, rata anuală a inflaţiei este
plasată în opinia specialiştilor la o valoare de 4.5%, iar pentru anul 2010 se prevede
atingerea unui nivel de 3.2%.
Fig 12. Previziuni privind evoluţia inflaţiei pentru 2009-2010
Sursa : Raport asupra inflaţiei februarie 2009 http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922ANUL 2009
În anul 2009 inflaţia coboară de la 6.3% valoare înregistrată la finele anului
2008 la 4.74%, dar BNR ratează şi în acest an ţinta stabilită anterior pentru anul în
curs, care se situa la valoarea de 3.5%, fiind acceptat un interval de variaţie de ±1
puncte procentuale. Rata anuală a inflaţiei a urcat la nivelul de 4,65% în noiembrie
2009, faţă de 4,3% în octombrie pe fondul majorării accizelor şi al creşterii preţurilor
mărfurilor alimentare
Luna decembrie este marcată de creşterea preţurilor de consum cu 0.32% faţă de
luna anterioară datorită creşterilor înregistrate în preţurile alimentelor şi mărfurilor
nealimentare, creştere cauzată de scumpirea ouălelor (cu 4.63%), a unor legume şi
conser ve de legume (cu peste 4%) şi a cartofilor cu 1.24%, reduceri de preţ fiind
înregistrate în sectorul citricelor şi uleiului. De asemenea majorări semnificative ale
preţurilor s-au înregistrat în produsele nealimentare pentru sortimentele de ţigări şi
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 31/61
31
tutun (3.58%) şi cărţi şi ziare, în schimb preţurile combustibililor cunosc o diminuare
a preţului cu 0.29%.45
În 2009, în coşul de consum al românilor, pe baza căruia INS calculează inflaţia,
alimentele au o pondere de 37,58%, mărfurile nealimentare de 44,05%, iar serviciile
cântăresc 18,37%. Conform Consilierului guvernatorului Băncii Naţionale, Lucian
Croitoru, ratarea ţintei de inflaţie şi în acest an este datorată politiclor economice
implementate şi practicate, nu Băncii Centrale a României: "BNR după o pauză a
reluat politică de reducere a dobânzilor. Are în vedere în primul rând perspectivă de
reducere a inflaţiei. Deci există viziunea ca inflaţia să continue să crească. Mă refer la
inflaţia de baza care este în strictă legătură cu politica monetară, pentru că sunt mulţi
factori, cum sunt accizele în special la ţigări şi alţi factori pe partea ofertei, care
afectează ţinta de inflaţie. Nu este lipsit de importanţă faptul că a fost o criză politică
în România. A durat 3 luni, ea s-a reflectat în menţinerea unui echilibru prost în
economia românească”46
Pentru sfârşitul anului 2010, conform raportului asupra inflaţiei din februarie
2010, perspectivele în ceea ce priveşte evoluţia ratei anuale a inflaţiei este pozitivă
bazându-se pe continuarea procesului deflaţionist, prognozând pentru finele anului o
rată anuală a inflaţiei de 3.5 %, într -un interval de oscilaţie de ±1%.
Fig 13. Previzuni privind evoluţia inflţiei 2010 - 2011
Sursa : Raportul asupra inflaţiei, februarie 2010 BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
45 http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6806067-rata-inflatiei-din-2009-4-74-depasind-tinta-
asumata-bnr-pentru-treilea-consecutiv.htm46 http://www.money.ro/romania-a-ratat-tinta-de-inflatie-pe-2009-indicele-preturilor-de-consum-a-fost-în-decembrie-de-0-32_470431.html
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 32/61
32
ANUL 2010
În primul trimestru la anului 2010 se înregistrează o scădere a ratei anuale a
inflaţiei, astfel la sfârşitul lunii martie această ajunge la valoarea de 4.20%, revenind
astfel în intervalul de variaţie stabilit pentru nivelul ţintă al anului 2010, aflându-se cu0.3 procente sub limita superioară a intervalului. Factorii care au determinat această
valoare sunt: scăderea variaţiei anuale a preţurilor la produsele volatile (până la 2,2%
în martie), şocul inflaţionist fiind înregistrat mai acut din perspectiva creşterii
accizelor la ţigarete cu 10euro/1000 ţigarete şi a modificării cursului de schimb de
transformare în lei ( de la 3,7364 RON/EUR în anul 2009 la 4,2688 RON/EUR)47.
Fig 14. Evoluţia inflaţiei 2006 - 2010
Sursa: INS, calcule BNRhttp://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
La sfârşitul lunii iunie, rata anuală a inflaţiei se situează la 4.38%, puţin peste
nivelul atins în luna martie, rata inflaţiei menţinându-se astfel în intervalul ţintă
propus pentru anul 2010.
În luna septembrie a anului 2010 rata anuală a inflaţiei atinge nivelul de 7,77%,
cu peste 3 puncte procentuale mai mare faţă de nivelul atins în luna iunie, rata inflaţiei
plasându-se superior limitei superioare a intervalului de variaţie stabilit pentru anul în
curs.” Cauza principală a acestei evoluţii a fost majorarea cu 5 puncte procentuale a
47 Raportul asupra inflaţiei, mai 2010, BNR
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 33/61
33
cotei standard a taxei pe valoarea adăugată, cu începere de la 1 iulie 2010. Influenţe
nefavorabile suplimentare au fost generate de dinamica preţurilor administrate şi de
propagarea asupra preţurilor produselor agroalimentare a şocurilor adverse resimţite
pe pieţele specifice interne şi internaţionale.”48
La sfârşitul anului 2010 rata anuală a inflaţiei se situează la valoarea de 7.96%,
principalul factor fiind majorarea cu 5 puncte procentuale a cotei standard a taxei pe
valoarea adăugată în iulie 2010. De asemenea creşterea preţurilor ţiţeiului pe plan
modial şi dinamica ascedentă a preţurilor administrate au determinat creşterea
preţurilor volatile şi a preţurilor alimentelor de bază, precum şi diminuarea ritmului de
creştere a salariilor brute şi încetinirea creşterii productivităţii muncii au afectat
procesul de dezinfaţie.
După cum reiese şi din Fig 14, începând cu anul 2007, strategiile
antiinflaţioniste nu au reuşit să menţină politica inflaţiei pe o traiectorie liniară, până
în 2010 în nici un an nu s-a mai atins ţinta inflaţionistă propusă.
Conform aceluiaşi raport:” Scenariul de bază al proiecţiei curente plasează rata
anuală a inflaţiei la sfârşitul anului 2011 la nivelul de 3,6 la sută. Revenirea ratei
inflaţiei în intervalul de variaţie din jurul ţintei centrale de 3 la sută este prevăzută a
se produce în a doua parte a anului 2011, când se anticipează că efectul majorării cotei
TVA se va fi epuizat în totalitate. Proiecţia indică un nivel al ratei inflaţiei de 3,2 la
sută pentru sfârâitul anului 2012.”49
ANUL 2011
Faţă de perioada anterioară şi nivelul ratei inflaţiei anuale înregistrat atunci, în
primul trimestru al anului 2011, rata anuală a inflaţiei este pe o traiectorie ascendentă,
înregistrând la sfârşitul lunii martie valoarea de 8.01%, cu 0.5 procente mai mult faţăde decembrie 2010. Principalii factori cu rol în menţinerea unei rate a iflaţiei ridicate
au fost: creşterile substanţiale ale preţurilor produselor alimentare şi combustibililor
pe piaţa internaţională şi propagarea acestora în preţurile de consum interne (preţurile
mărfurilor alimentare înregistrând o creştere de 1.31%)
48 Raport asupra inflaţiei noiembrie 2010 49 Raportul asupra inflaţiei, BNR, februarie 2011, pagina 45
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 34/61
34
Fig 15. Rata anuală a inflaţiei, contribuţia la rata inflaţiei 2011
Sursa:INS, calcule BNR,http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
După cum reiese şi de mai sus, preţurile alimentelor volatile se remarcă între
principalele categorii de creştere anuală atingând valoarea de 28.2% în martie 2011 50.
Condiţiile climatice nefavorabile au dus la un an agricol slab calitativ şicantitativ, preţurile legumelor şi fructelor cunoscând o majorare la începutul anului.
Dinamica preţurilor administrate a încetinit cu aproape 1,6 %, ajungând la 7.2
procente în luna martie comparativ cu luna decembrie, ajustări notabile s -au produs
numai la nivelul tarifelor energiei termice şi serviciilor comunale, iar preţurile
energiei electrice şi gazelor naturale au fost menţinute constante temperarea ritmului
de creştere este notabilă şi în cazul produselor din tutun. Creşterea preţului petrolului
pe piaţa externă ca urmare a escaladării conflictelor în Orientul Mijlociu şi Africa de
Nord, precum şi cea a preţurilor altor materii prime nealimentare cotate pe pieţele
internaţionale au indus efecte suplimentare asupra preţurilor bunurilor de consum.
La sfârşitul trimestrului II rata anuală a inflaţiei are nivelul de 7.93% fiind situat
puţin inferior celui din primul trimestru. Evoluţia pozitivă a preţurilor pentru
produsele volatile (a căror dinamică s-a diminuat cu peste 5 puncte procentuale), a
avut un efect asupra reducerii inflaţiei, iar printre ceilalţi factori de natura ofertei cu
aspect pozitiv s-a mai numărat şi dinamica preţurilor combustibililor (+2.1% faţă de
50 Raport asupra inflaţiei, mai 2011, BNR
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 35/61
35
luna martie), în timp ce creşterea preţurilor administrate şi a preţurilor produselor din
tutun ( ritm anual de creştere cu 2.2 puncte procentuale, până la 15.1% în luna iunie) a
avut un efect opus.51
La sfârşitul trimestrului al III lea, rata anuală a inflaţiei revine în intervalul de
oscilaţiei al ţintei propuse pentru anul 2011, atingând valoarea de 3.45%, cu 4.5
puncte procentuale mai mic faţa de cel atins la sfârşitul lunii iunie. Această reducere a
fost conform specilaliştilor rezultatul a doi factori: un factor prevăzut de BNR anterior
şi anume scăderea efectului de rundă întâi al majorării cotei TVA din 1 iulie 2011, cel
de-al doilea fiind reprezentat de deflaţia înregistrată în iunie-septembrie pe segmentul
produselor alimentare cu preţuri volatile (-10.7%, pe fondul ofertei abundente pe piaţa
autohtonă).52
În trimestrul IV, nivelul ratei anuale de inflaţie scade în continuu ajungând la
valoarea de 3.14% la sfârşitul lunii decembrie, aceasă valoare fiind rezultatul epuizării
rezultatului de rundă întâi al majorării la 1 iulie 2010 a cotei TVA şi de disiparea
tensiunilor acumulate anterior pe pieţele internaţionale ale materiilor prime alimentare
şi energetice, sprijinită de abundenţa producţiei agricole interne.
Fig 16. Evoluţia inflaţiei pe perioada 2006 - 2011
Sursa: INS, calcule BNRhttp://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
51 Raport asupra inflaţiei, august 2011, BNR52 Raport asupra inflaţiei, noiembrie 2011. BNR
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 36/61
36
Faţă de anul 2006, evoluţia inflaţiei a avut un ritm galopant, abia în anul 2011
politicile economice reuşind să ducă la îndeplinirea obiectivului ratei anuale a inflaţiei
stabilită anterior. Deşi pe parcursul anilor rata anuală a inflaţiei a cunoscut momente
de creştere rapidă, scădere sau stagnare, în anul 2011 BNR atinge ţinta propusă de
3.6%, rata înregistrată fiind inferioară valorii ţintite.
Fig 17. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2012 - 2013
Sursa : Raportul asupra inflaţiei, februarie 2012 BNR http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
Conform previziunilor BNR „rata anuală a inflaţiei IPC se va situa la valoarea
de 3,2 la sută la sfârşitul anului 2012, urmând a atinge 3,0 la sută la finele anului
viitor. Pe întreaga perioadă de referinţă de opt trimestre, traiectoria ratei anuale a
inflaţiei se plasează în interiorul intervalului de variaţie de ±1 punct procentual în
jurul ţintei centrale.”
ANUL 2012
Conf orm raportului asupra inflaţiei din mai 2012, la sfârşitul acestui trimestru s-
a înregistrat un minim istoric al ratei anuale a inflaţiei, valoarea de la sfârşitul lunii
martie atingând 2.4%, situându-se cu 0.7 procente sub valoarea înregistrată la sfârşitul
anului trecut şi cu 0.6% sub pragul ţintă stabilit pentru anul curent. La reducerea
inflaţiei au contribuit conform datelor prezentate: cvasitotalitatea grupelor de preţuri
de consum, excepţie făcând cea a preţurilor produselor din tutun. În cazul preţu rilor
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 37/61
37
volatile ale mărfurilor alimentare şi al preţurilor combustibililor, atenuarea
dinamicilor anuale s-a datorat integral unui efect de bază. Faţă de sfârşitul anului
anterior însă, preţurile acestor mărfuri au înregistrat creşteri însemnate, pe seama
costurilor sporite antrenate de condiţiile meteorologice nefavorabile şi a majorării
cotaţiilor internaţionale pe pieţele materiilor prime alimentare şi energetice, în
condiţiile potenţării celei din urmă de deprecierea moderată, în intervalul analizat, a
monedei naţionale faţă de euro şi dolarul SUA. Magnitudinea acestor efecte adverse
explică abaterea ratei anuale a inflaţiei IPC de la nivelul prognozat anterior pentru
sfârşitul trimestrului I”53
Accelerarea dezinflaţiei spre finele anului 2011, implicând coborârea ratei
anuale a inflaţiei în luna decembrie la nivelul de 3,14 la sută – situat în apropierea
punctului central al ţintei de inflaţie (3,0 la sută ±1 punct procentual) – , precum şi
menţinerii acesteia în interiorul intervalului de variaţie din jur ul punctelor centrale ale
ţintelor de inflaţie stabilite pentru 2012 şi 2013 au constituit principalele argumente
ale deciziei de scădere cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică
monetară (de la 5,75 la 5,50 la sută), adoptată de Consiliul de administraţie al BNR în
şedinţa din 2 februarie 2012. Proiecţia actualizată reconfirmă perspectivele inflaţiei
prezentate în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie 2012, prevăzând menţinerea
ratei anuale a inflaţiei în interiorul intervalului de variaţie de ±1 punct procentual din
jurul ţintei centrale (stabilită la 3 la sută pentru 2012 şi la 2,5 la sută începând din
2013) pe întreaga perioadă de referinţă. Scenariul de bază al proiecţiei curente
prevede rate anuale ale inflaţiei IPC la finele anilor 2012 şi 2013 identice celor
anticipate în Raportul asupra inflaţiei din luna februarie: 3,2 la sută şi,
respectiv, 3 la sută.
53 Raport asupra inflaţiei, BNR, mai 2012, pagina 8
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 38/61
38
Fig 18. Previziuni privind evoluţia inflaţiei 2012 - 2014
Sursa : R aportul asupra inflaţiei, mai 2012 BNRhttp://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
2.2. Contextul economic- social din Polonia şi evoluţia inflaţiei
La sfarşitul anilor 1990, trei economii emergente din Europa Centrală – Republica Cehă (în 1998), Polonia (în 1999) şi Ungaria (în 2001) – au adoptat
regimuri de ţintire directă a inflaţiei. În Polonia, noua Constituţie adoptată în aprilie
1997 cât şi noul statut al Băncii Naţionale a Poloniei (august 1997) includeau
prevederi menite să ţintească direct inflaţia existentă.
În momentul implementării politicii de ţintire a inflaţiei, Polonia dispunea de un
climat fiscal favorabil ca urmare a eforturilor de ajustare de la mijlocul anilor 1990,
deficitele fiind reduse gradual de la 5.3% în 1992 la 2,5% în 1998, dar procesul deconsolidare fiscală nu a continuat însă şi în anii următori. BNP este nevoită să recurgă
la măsuri drastice fiscale şi monetare, dobânda de referinţă fiind majorată cu 6% în
1999-2000.
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 39/61
39
Fig 18: Evoluţia inflaţiei în Polonia între 1999-2003
Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:
implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx
Anul 2000 înregistrează o scădere a ratei inflaţiei până la 8.6%, dar şi acum
această valoare se situează în afara ţintei de inflaţie, abia în anul 2001 observându-se
efectele pozitive ale politicilor monetare implementate, când rata efectivă a inflaţiei
scade vertiginos comparativ cu anul precedent, valoarea înregistrată la sfârşitul anului
fiind r edusă cu 5 puncte procentuale, ajungând la 3.6 %. În acest fel Polonia intră în
ţinta de inflaţie propusă de BNP, păstrând acelaşi avantaj şi în anii următori, când
conform figurii rata efectivă a inflaţiei e în continuă scădere, plasându-se în fiecare an
sub ţinta de inflaţie propusă de 2%.
Conform datelor existente în perioada 1998-2003 politica veniturilor s-a bazat
pe ajustarea substanţială a veniturilor personaluli din sectorul bugetar, iar pe de altă
parte pe absenţa măsurilor de creştere a salariului minim pe economie; de asemenea s-
a operat în baza reducerii pensiilor (cu 2,3 procente în cazul pensiilor pentru limită de
vârstă şi cu 2,9 procente în cazul pensiilor agricultorilor). În ceea ce privesc măsurile
adoptate în cadrul politicii monetare, BNP a iniţiat măsur i e flexibilizare a cursului de
schimb încă din 1998, iar Consiliul de Politică Monetară BNP a mai adoptat alte
măsuri destinate reducerii rigidităţii cursului de schimb şi creării condiţiilor necesare
procesului de dezinflaţie prin diminuarea pasului de depreciere de la 0.5 la 0.3% /
lună, şi lărgirea benzii de fluctuaţie a cursului de schimb, de la ±12.5% la ±15%.54
Conform Strategiilor de politică monetară pentru perioada 1999-2003, BNP
poate apela inclusiv după anul 2003 la o întreagă gamă de instrumente financiare şi
54 Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria: implementare şi
performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 40/61
40
monetare de care dispune:ratele dobânzii, cursul de schimb, operaţiunile open
market55, rezervele minime obligatorii.
Fig 19. Polonia: Rata anuală a inflaţiei şi ţinta de inflaţie
Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:
implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx
BNP a stabilit ţinta de inflaţie pe baza indicelui preţurilor de consum
(decembrie/decembrie), explicând alegerea prin faptul că IPC a fost utilizat ca măsură
a inflaţiei încă de la începutul perioadei de tranziţie, fiind adânc înrădăcinat în
percepţia publicului.
Fig 17. IAPC în Polonia relevantă perioadei 2004 - 2008
55 Este instrumentul de politică monetară cel mai flexibil şi cel mai frecvent folosit de băncile centrale.În această categorie se includ următoarele tranzacţii: credite garantate cu active eligibile,vânzari/cumpărari de active eligibile, emiterea de certificate de depozit, swap valutar şi atragerea de
depozite. Aceste tranzacţii permit băncilor centrale să opereze cu oferta de monedă de pe piaţa şi astfelsă influenţeze indirect ratele dobânzilor pe termen scurt, pentru a controla inflaţia.
0
1
2
3
4
5
IAPC 3,59 2,18 1,27 2,6 4,19
2004 2005 2006 2007 2008
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 41/61
41
Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx
Conform datelor din graficul de mai sus putem desprinde următoarele: din 2004
până în 2008 rata anuală a inflaţiei în Polonia nu a depăşit în nici un an valoarea de
4.50%, înregistrând cea mai mică valoare în 2006 cu 1.27 procente şi cea mai ridicată
în 2008, când rata medie anuală a inflaţiei a ajuns la 4.19 %. În anul 2005 indicele
preţului s-a situat între 3,7% în ianuarie şi 0,7% în decembrie, în timp ce indicele
inflaţiei nete a scăzut de la 2,3% la 1%., în prima perioadă a anului preţurile fiind
ridicate datorită aderării Poloniei la UE (creşterea preţurilor fiind rezultatelor taxelor
şi impozitelor indirecte necesare a fi adoptate în conformitate cu normele UE).
Evoluţia pozitivă a zlotului în 2004 şi 2005 care a înregistrat aprecieri faţă de
euro (+11.2%) şi dolar American (+11.5%), au avut un effect în încetinirea ratei de
creştere a preţurilor produselor alimentare, băuturilor non-alcoolice şi combustibililor.
Conform datelor din raportul asupra inflaţiei din 2006 BNP , la sfârşitul anului 2005
rata de creştere a preţurilor reglementate atinge valoarea de 3.4%, fiind susţinut de
creşterea preţurilor la gazelle natural (11.3%), combustibili (6.4%), preţurilor
produselor din tutun (7.3%) şi energiei electrice (cre a crescut cu 3.4 procente).
56
În prima jumătate a anului 2006 inflaţia scade sub 1%, în mare parte datorită
preţurilor scăzute a bunurilor alimentare şi serviciilor, pentru ca în a doua jumătate să
ajungă la 1.4% datorită creşterii preţurilor la produsele alimentare, ca efect al secetei
prelungite şi recoltelor reduse. Indicele preţurilor reglementate conform datelor
disponibile rămâne la un nivel ridicat datorită creşterii preţurilor la gazele naturale şi
combustibililor pe piaţa mondială, spre sfârşitul anului creşterea fiind încetinită de
modificările preţului la petrol de pe piaţă internaţională. Şi cererea internă creşte
ajungând la 6,6%, determinând o creştere a consumului privat ( cu 3.2% mai mare
faţa de anul anterior până la valoarea de 5,2%) şi formarea de capital fix. Zlotul
continuă să îşi consolideze poziţia în raport cu Euro şi Dolarul American, cursul
mediu fiind cu 3.2% mai mare decât euro şi cu peste 4 procente mai mare decât
dolarul.
Anul 2007 arată o tendinţa de creştere a ratei anuale a inflaţiei datorată evoluţiei
lunare a indicatorilor care indicau o tendinţa de creştere a preţurilor produselor
56 Raportul asupra inflaţiei 2005 BNP, http://www.nbp.pl/en/publikacje/r_roczny/rocznik2005_en.pdf
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 42/61
42
alimentare şi băuturilor non - alcoolice, cauzată de creşterea cererii pentru produsele
alimentare şi agricole, şi creşterea preţurilor la combustibili pe piaţa mondială.
Preţurile produselor reglementate cresc până la sfârşitul lunii decembrie ajungând la
valoarea de 4.8% în mare parte datorită creşterii ratelor de impozitare la produsele din
tutun şi preţurilor combustibililor. Cursul nominal al zlotului continuă consolidarea în
raport cu monedele etalon, cu 2.9% faţă de Euro şi 10.8% faţă de dolarul american.
Anul 2008 creşterea inflaţiei e alimentată de creşterea preţurilor la alimente,
creşterii cererii interne şi a costurilor de pe piaţa forţei de muncă, precum şi o creştere
a veniturilor şi împrumuturilor bancare evidentă în trimestrul I 2008. Creşterea anuală
a preţurilor de consum şi servicii, în ultimele patru luni din 2008, a scăzut la 3,3% în
decembrie, adică mai jos de limita de sus a bandei de inflaţie ţintă. Principalul factor
de scădere al inflaţiei, în perioada octombrie-decembrie 2008, a fost scăderea preţului
combustibililor, determinat de o scădere puternică a preţurilor ţiţeiului de pe pieţele
mondiale. Inflaţia a scăzut, de asemenea, ca urmare a creşterii mai lente a preţ 57urilor
alimentare şi a băuturilor nealcoolice, care ar putea fi atribuită la declinul în preţurile
mărfurilor agricole şi produse alimentare de pe pieţele mondiale.
Conform purtătorilor de cuvânt ai BNP „Raportul Băncii Naţionale a Poloniei
(BNP) privind inflaţia preconizează o creştere economică de 3,1% în 2010, 2,9% în
2011 şi, respectiv, 3,1% în 2012, faţă de 1,7% în 2009. BNP apreciază că ritmul
creşterii economice se va situa la cca. 3% pe an, cu puţin sub potenţialul de dezvoltare
al producţiei, care se aşteaptă să fie susţinut de o creştere rapidă a producţiei de utilaje
şi materiale destinate investiţiilor în infrastructură. BNP avertizează că potenţialul de
creştere va fi influenţat negativ de majorarea şomajului, de activitatea limitata a
sectorului privat în domeniul investiţiilor în 2009-2010 şi de o creştere mai redusă a
productivităţii factorilor de producţie. Creşterea producţiei este estimată la 3,4% în
2010 şi 3,7% în 2011, faţă de 4,1% în 2009.”58
58 http://www.ccib.ro/afacerea/Stire-4071-.htm
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 43/61
43
Fig 21. Evoluţia ratei inflaţiei în Polonia pentru perioada 2010-2012
Sursa: Studiu BNR, Ţintirea directă a inflaţiei în Republica Cehă, Polonia şi Ungaria:implementare şi performanţe, http://www.bnro.ro/Studii-4010.aspx
Anii 2009 – 2011 inflaţia are un ritm galopant, înregistrând 4.2% în luna aprilie,
urmând ca până la sfârşitul anului traiectoria să între pe un trend descendent atingând
la sfârşitul lunii decembrie valoarea de 3.72%, media lunară a inflaţiei din Polonia
2009 fiind situată în jurul valorii de 3.79%. în primele 8 luni ale anului 2010, se
înregistrează o scădere lunară a indicatorului ratei inflaţiei, cea mai mică valoare fiind
înregistrată în august când indicatorul ratei anuale a inflaţiei ajunge sub 2%, pentru ca
apoi să urce până la peste 3% înregistrate la sfâşitul lunii decembrie. Media lunară a
inflaţiei în acest an în Polonia a fost de 2,58%.
Pentru anul 2011 graficul lunar al inflaţiei 59
se prezintă astfel:
Fig 22. Grafic privind evoluţia inflaţiei în Polonia 2011
Sursa: http://www.inflation.eu/inflation-rates/poland/inflation-poland.aspx
59 www.inflation.ue
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 44/61
44
Conform graficului putem observa o creştere a inflaţiei în primele 5 luni ale
anului 2011, care culminează în mai cu atingerea valorii de 4.8 puncte procentuale,
urmat apoi de o scădere până în luna iulie când se înregistrează o valoare puţin sub
4%, urmată din nou de o creştere şi o scădere pe parcursul următoarelor luni, pentru
ca din octombrie, rata anuală a inflaţiei să cunoască o traiectorie ascendentă, la
sfârşitul lunii decembrie înregistrând valoarea de 4.6%.
Fig 23. Inflaţia în Polonia în 2012
Sursa: http://www.inflation.eu/inflation-rates/poland/inflation-poland.aspx
Anul 2012, după cum putem observa inflaţia în Polonia e într -un proces de
deminiurae, dacă în luna îanuarie rata anuală a inflaţiei se situa în jurul valorii de
4.3%, în următoarele 3 luni a intrat într-un trend de diminuare, astfel că în mai anul
curent, rata anuală a inflaţiei a înregistrat o valoare sub 3,5 %. Media lunară a inflaţiei
în 2012 până în luna iunie se situează în jurul valorii de 3,89 puncte procentuale.
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 45/61
45
3. POLITICI ANTIINFLAŢIONISTE
În acest capitol îmi propun să fac o scurtă incursiune în măsurile
antiinflaţioniste aplicate în Uniunea Europeană, România şi Polonia. Pentru început
voi face o scurtă descriere a mecanismului inflaţionist, urmând ca apoi să evidenţiez
principalele metode aplicate în vederea limitării şi stopării acestui efect
macroeconomic.
După cum am văzut şi din capitolele anterioare, inflaţia reprezintă un
dezechilibru macroeconomic, generat de creşterea inegală a preţurilor şi devalorizarea
monezii, prin scăderea accentuată a puterii de cumpărare într -un anumit interval.
3.1. MĂSURI ANTIINFLAŢIONISTE
În ceea ce privesc măsurile de care dispun economiile în vederea limitării şi
stopării efectelor inflaţiei, acestea sunt corelate cu cele două cauze ale fenomenului:
inflaţia prin costuri şi inflaţia prin cerere, vizând fie controlul cererii agregate, prin
reducerea acesteia, fie controlul ofertei agregate prin soporirea ei.
I. Astfel măsurile implementate în controlul cererii agregate sunt:
1. Politicile bugetar - fiscale, folosind două pârghii de reducere a cererii: prin
reducerea cheltuielilor publice (guvernamentale) presupunând menţinerea unor
deficite bugetare cât mai reduse sau prin creşterea presiunii fiscale materializată prin
creşterea impozitelor directe şi indirecte. Aceste două elemente colaborare formează
aşa-numita „politică deflaţionistă”
2. Politicile monetare care vizează controlul masei monetare aflată în
circulaţie operează în scopul blocării masei monetare sau reducerii acesteia şi se
efectuează de către Banca Centrală folosind drept instrumente: manevrarea taxei de
rescont, operaţiunile de open-market şi variaţia cotei rezervelor obligatorii.
A) Manevrarea taxei de rescont generează creşterea sau reducerea costului
unui credit, prin intermediul dobânzilor, reflectat în mărirea sau reducerea masei
monetare. „rescontarea reprezintă operaţiunea la vedere prin care banca central (de
emisiune) achiziţionează de la băncile comerciale efectele de comerţ, anterior scontate
de acestea, monetizându-le la o valoare diminuată cu suma ce reprezintă taxa de
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 46/61
46
rescont (fiind dobânda pe care o percepe banca central pe durata creditării băncilor
comerciale)”60
B) Operaţiunile de open-market vizează vânzarea-cumpărarea de pe piaţa
monetară a unor efecte publice sau private acţionând în sensul retragerii unei anumitecantităţi de monedă atunci când le vinde (demonetizare) sau introducând o cantitate
suplimentare de monedă la achiziţie (monetizare), având un efect dublu: când banca
centrală cumpără creşte cantitatea de monedă, provocând o creştere a preţurilor
(cursurilor) titlurilor tranzacţionate, iar atunci când vinde efectele sunt inverse
C) Variaţia cotei rezervelor obligatorii este cea mai răspândită tehnică
utilizată de către băncile centrale, constând în obligaţia pe care o băncile comerciale
de a-şi constitui rezerve minime obligatorii în cont nepurtător de dobândă deschis la
banca centrală, care stabileşte cuantumul acestor rezerve, prin aplicarea unei cote
procentuale la totalul resurselor atrase de băncile comerciale. Această măsura măreşte
gradul de lichidate al băncilor comerciale, sau dimpotrivă diminuează resursele de
creditare ale acestora (implicit şi capacitatea lor de a crea monedă prin creditare)
II. Măsurile luate în vederea controlului ofertei agregate presupun
susţinerea ofertei din economie, implementând măsurile necesare în vedereacombaterii stagnării sau scăderii producţiei naţionale astfel:
A) Pentru cr eşterea volumui de investiţii şi îndeplinirea obiectivelor de
investiţii se acţionează prin ieftinirea creditelor, presupunând scăderea raţe medii a
dobânzii pe piaţa monetară şi acordarea lor prioritar agenţilor economici care au
planuri de afacere în domeniul producţiei viabil
B) Acordarea unor facilităţi fiscale însumând scutiri, reduceri de
impozite în primii ani de activitate, reduceri de impozite pentru profiturile reînvestite,
aplicarea sistemului de amortizare accelerată a capitalului fix, reducerea taxelor
vamale pentru anumite materii prime sau produse finite provenite din import
C) Reducerea costurilor de producţie, responsabilitate a agenţilor
economici care trebuie să utilizeze factori de producţie la cele mai mici preţuri de pe
piaţă, dar fără să afecteze calitatea produsului final, cât şi creşterea randamentului
acestor factori, care în final vor duce la o scăderea a costului unitar. 60 Macroeconomie, lector univ. dr. Daniel Tobă
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 47/61
47
Un instrument al politicii monetare des întâlnit în combaterea procesului de
inflaţiei este reprezentat de ţintirea directă a inflaţiei, caracterizată prin anunţarea
publică a unui nivel de inflaţie necesar a fi atins într -o perioadă specifică de timp, prin
implementarea politicilor şi tehnicilor necesare atingerii acestui obiectiv.
Ţintirea inflaţiei presupune parcurgerea unor etape: prin stabilirea obiectivului
de inflaţie necesar a fi atins, luarea unui angajament privind acest obiectiv, analiza şi
evaluarea politicilor monetare necesar a fi implementate în obţinerea rezultatelor
scontate, transparenţa politicii monetare şi responsabilitatea sporită ă băncii centrale
în raport cu atingerea acestui obiectiv.
Avantajele acestei politici monetare, conform BNR sunt reprezentate de:61
Dezinflaţia la costuri moderate
Reprezintă o ancoră pentru expectaţii inflaţioniste mai scăzute
Toate instrumentele politicii monetare sunt folosite în scopul atingerii
obiectivelor
Creşterea responsabilităţii băncii centrale contribuie la limitarea inconsistenţei
dinamice
Se implementează un regim nou, transparent şi flexibil
3.2. INFLAŢIA ŞI POLITICILE INFLAŢIONISTE ÎN UE
Deoarece inflaţia reprezintă un fenomen care afectează în mod direct nivelul de
trai al cetăţenilor, este necesar a fi cunoscut şi prevenit efectul negativ al acestuia
asupra oamenilor. În Uniunea Europeană, inflaţia se măsoară prin valoarea
indicatorului IPAC: „Indicele armonizat al preţurilor de consum”. IAPC este bazat pe
un coş de produse şi servicii reprezentative pentru fiecare ţară, iar pentru a fi relevant
acesta trebuie să măsoare corect şi eficient comportamentul de achiziţie şi consum al
cetăţenilor UE. În acest coş de bunuri sunt incluse preţurile bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în mod obişnuit inclusive elemente precum chiria, alimentele,
îmbrăcămintea, precum şi elemente achiziţionate mai rar, dar de o valoare importantă:
prime de asigurare, reparaţii şi întreţinere pentru bunuri proprii etc.
61 Prezentare iulie 2005, obiectivele pe termen mediu ale politicilor monetare BNR, www.bnr.ro
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 48/61
48
Şi în UE statele aplică aceleaşi metode de prevenire şi combatere a efectelor
negative ale inflaţiei, prin aplicarea politicilor asupra cererii şi ofertei agregate.
Politica monetară de ansamblu a UE revine în responsabilitatea băncilor central a
fiecărui stat membru al uniunii şi a Băncii Centrale Europene (BCE), care împreună
formează la nivel de bloc Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE şi
băncile central acţionează împreună în vederea atingerii obiectivului „de menţinere
stabilă a preţurilor ” în care se urmăreşte ca valoarea ratei inflaţiei anuale să nu
depăşească 2%.62
Fig 24. Folosirea dobânzilor BCE pentru menţinerea sub control a inflaţiei în UE
Sursa:
http://ec.europa.eu/economy_finance/netstartsearch/focuson/inflation/graph/static-
chart-4-2_ro.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=620&width=800
După cum poate observa şi din graficul de mai sus Banca Centrală europeană
utilizează ca metodă de menţinere a inflaţiei în pragul stabilit de 2 %, o politică
monetară, acţionând prin manevrarea dobânzilor la nivel bancar, pentru emisiunea sau
stagnarea de monedă europeană, ţinând sub control în acest fel masa monetară
europeană aflată în circulaţie şi după cum desprindem şi din graficul de mai sus,
62 http://ec.europa.eu/economy_finance/netstartsearch/focuson/inflation/graph/static-chart-4-2_ro.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=620&width=800
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 49/61
49
reuşind ca prin prisma dobânzilor să păstreze rata inflaţiei IAPC în targetul propus de
2% aproape în fiecare an.
În ceea ce priveşte targetul de 2% propus de atins de UE, conform datelor
disponibile, ratele de inflaţie care sunt mai mici de 2% sunt suficient de scăzute pentru
ca economia să beneficieze de stabilitatea preţurilor, ajutând astfel şi consumatorii şi
întreprinzătorii să îşi previzioneze şi catalogheze corect cheltuielile.
Politica fiscală în UE face referire la modalitatea în care guvernele decid ce
sumă de bani doresc să încaseze, respective să cheltuie şi în cel fel, încasarea banilor
fiind făcută prin impunerea de impozituri pe bunuri, servicii sau veniturile agenţilor
economici şi persoanelor, veniturile colectate fiind redirecţionate spre investirea în
domenii precum infrastructura sau asistenţa socială. Aceste beneficii au un impact
major în economie, datorită faptului că cuantumul impozitelor şi taxelor impuse care
generează veniturile guvernului reduc sumele de bani disponibile cheltuielilor
efectuate de oameni, dar când guvernul utilizează banii în vedere eficientizării
instrumentelor domeniului public, acesta introduce bani în economie.
În UE coordonarea politicilor fiscal de către guvernele statelor membre, a fost
convenită în „Pactul de stabilitate şi creştere (PSC)” şi prin Tratat, cele mai
importante prevedere ale acestor documente fiind: menţinerea unui deficit bugetar sub
3% din produsul intern brut PIB, iar datoria publică la mai puţin de 60% din PIB.
Fig 25. Deficitele bugetare în zona euro pentru perioada 1992-2009
exprimată în procente din PIB
Sursa: http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/how_ro.htm
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 50/61
50
După cum putem observa în graficul de mai sus înainte ca ţările din blocul
European să adopte moneda europeană, deficitele bugetare (calculate ca diferenţă
dintre veniturile şi cheltuielile bugetare), erau mari, însă după câţiva ani de pregătiri
pentru adoptare deficitele în anul 1998 erau vizibil mai reduse faţă de perioada 1992.
După lansarea monedei euro, în 1999 observăm că deficitele bugetare au fost ţinute
sub controlul limitative de 3%, dar pe fondul crizei europene din 2008 în unele ţări
deficitul bugetar a crescut în anul 2009.
La nivelul Uniunii Europene politica fiscal şi monetară este subordonată
tratatului de în fiinţarea a Comunităţii Europene care prevede eliminarea taxelor
vamale între ţările membre şi asigurarea liberei concurenţe în cadrul pieţei comune, în
acest sens av du-se în vedere impozitele indirect manifestate sub forma TVA şi
accizelor, impozitele directe fiind subordinate scopului de corectare a liberei
concurenţe pe piaţă.
Pentru a exemplifica mai bine scopurile urmărite, voi face o scurtă analiză a
politicilor antiinflaţioniste aplicate de unele ţări din Europa membre ale Uniunii
Europene. Voi începe cu analiză politicilor aplicate de către Germania în cazul
combaterii inflaţiei. După cele două războaie mondiale economie Germaniei intră într -
un lung proces de revitalizare, inflaţia atingând cote alarmante datorită pagubelor de
după război (datoriile mari acumulate în timpul conflictelor) şi masei monetare
exagerate din circulaţie. În vederea combaterii inflaţiei Germania şi-a îndreptat atenţia
în aplicarea unor politici monetare şi bugetar-fiscale prioritare pentru a depăşi situaţia,
autorităţile reducând deficitul bugetar, cheltuielile statului au fost acoperite prin
majorarea impozitelor, preţurile se stabilizează, rata anuală a inflaţie încadrându-se
frecvent în intervalul 1% -3%, iar o dată cu adoptarea monedei EURO în anul 2002,
economia se stabilizează mai mult, nivelul inflaţionist păstrându-şi nivelul scăzut şi în
următorii ani. Începând cu anul 2008 politicile antiinflaţioniste urmăresc stabilizarea preţurilor, revizuirea politicii fiscale, scăderea ratei şomajului şi eliminarea evaziunii
fiscale.63 În Cehia, principalul obiectiv al politicilor antiinflaţioniste se reflect în
necesitatea creşterii stabilităţii preţurilor, iar politicile fiscale şi în domeniul
veniturilor şi-au arătat primele succese, o dată cu pu blicarea primului raport de
inflaţie al BNC (Banca Naţională Cehă), când conform datelor publicate în perioada
1993-1998 deficitul bugetar s-a situate în fiecare an sub 2 %. Anii următori aduc în
63 www.oecd.org
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 51/61
51
prim plan aplicarea unor politici monetare ca instrument folosit în frânarea inflaţiei,
apoi trecând la regimul de ţintire directă a inflaţiei, încercând constant să armonizeze
politicile BNC cu cele ale Băncii Centrale Europene, principalul instrument de
politică monetară devenind rata dobânzii.
În Ungaria, începând cu anul 2001 principalul ţel al politicii monetare este acela
de stabilitate a preţurilor, conform noului statul al BUN (Banca Naţională a Ungariei),
banca central acordând sprijin Guvernului ungar doar în măsura în care aceasta nu
punea în pericol atingerea ţintei de inflaţie. Măsurile fiscale aplicate în domeniul
inflaţiei s-au dovedit insuficiente în atingere ţelului, deşi în timp acestea s -au
îmbunătăţit, iar politicile adoptate înaintea introducerii ţintirii directe a inflaţiei au
avut un caracter prudent, dovadă fiind şi majorările salariale de numai 1,5% în termini
reali, ca urmare a politicii salariale promovate.64
Prin aplicarea acestor politici fiscal unitar se urmăreşte atingerea unor obiective
privind reducerea inflaţiei în ţările membre UE şi păstrarea unui nivel de trai ridicat
pentru toţi cetăţenii săi. Cel mai important obiectiv pe termen lung al politicilor
fiscale fiind reprezentat de înlăturarea diferenţelor în ceea ce priveşte cotele şi
metodele de aplicare a impozitelor indirecte, în cadrul impozitărilor directe se
urmăreşte reducerea evaziunii fiscale şi evitarea duble impuneri şi păstrarea bugetelor
echilibrate la nivel de ciclu economic.
3.3. POLITICILE INFLAŢIONISTE ÎN ROMÂNIA
În luna august 2005, Banca Naţională a României a adoptat o nouă strategie de
politică monetară – ţintirea directă a inflaţiei. Un rol esenţial în funcţionarea acestui
regim revine ancorării anticipaţiilor inflaţioniste la nivelul obiectivului de inflaţie
anunţat de banca centrală şi, prin urmare, unei comunicări eficiente cu publicul.
Principalul instrument de comunicare este Raportul asupra inflaţiei.65
După cum am văzut din capitolele anterioare în România evoluţia inflaţiei a
avut un parcurs schimbător, dacă la începutul anilor ’90 trecea de valorile de 150%, în
2011 a ajuns la 3.14%, un nivel redus comparative cu perioadele precedente. Datorită
64
Ţintirea directă a inflaţiei în republica Cehă, Polonia şi Ungaria: implementare şi performanţe, bnr200465 Raport asupra inflaţiei - mai 2012, http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 52/61
52
situaţiei economice fragilă în care se află ţara noastră, de-a lungul anilor s-au introdus
drept răspuns la ridicarea valorilor inflaţiei o serie de politici care au acţionat atât
asupra cererii, cât şi asupra ofertei în vederea limitării efectelor negative pe care
inflaţia le are asupra populaţiei ţării.
Începând cu anii 1990 în România se trece de la o economie centralizată la una
de piaţa, caracterizată prin revendicări salariale, descentralizarea economiei naţionale,
privatizarea sectoarelor economice, liberalizarea treptată a preţurilor care au avut un
efect negative asupra economiei naţionale, creând dezechilibre economice în domenii
precum: formarea preţurilor, ocuparea forţei de muncă, balanţa de plăti şi în final
afectând întreaga creştere economic a ţării.
La 1 noiembrie 1990 când se dă startul liberalizării preţurilor bunurilor de
consum, se dă startul şi unui proces lung de inflaţie, care culminează cu valorile de
peste 3 cifre din primii ani de tranziţie, datoraţi în primul rând creşterii accelerate a
preţurilor datorită lipsei generalizate de produse de la începutul anilor ’90 dar şi
schimbărilor în impozite petrecute precum creşterea cotei TVA la 1 iulie 1993,
moment în care preţurile bunurilor de consum şi serviciilor cresc cu aproape 20%.
Perioada următoare se caracterizează prin implementarea diferitelor metode de
reducere a inflaţiei, care au succes, drept urmare rata anuală a inflaţiei scrade simţitor
în următorii ani.
În perioada 1993-1995, se aplică o politică monetară antiinflaţionistă acţionată
prin intermediul băncilor, care operau cu nivelul dobânzilor la creditele bancare.
Banca centrală implementează o politică agresivă de acordare a creditelor către
băncile comerciale, prin operarea unor rate a dobânzii excesiv de ridicate, ce
determină băncile să acorde credite mai puţine cetăţenilor şi doar în situaţii extreme,
costurile fiind foarte ridicate pentru aceştia.
În 1995 se produce o reorientare a politicii de creditare, prin reducerea rateidobânzii de refinanţare cu până la 50 de procente, a cărei finalitate a dus la îndatorirea
pe termen scurt a întreprinderilor, dar şi crearea de noi locuri de muncă, şomajul în
acea perioadă ajungând la un nivel foarte scăzut (sub 10%), în timp ce rata medie
anuală a inflaţiei ajunge la cel mai mic nivel de după anii 1990, înregistrând valoarea
de 2.1%.
Anul 1996 aduce o creştere a inflaţiei în România de mai bine de 3%, iar spre
sfârşitul anului când are loc liberalizarea cursului valutar, fiind primul an în careRomânia lansează pe piaţa financiară internaţională primele obligaţiuni, această rata a
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 53/61
53
inflaţiei continuă să crească. În 1997 BNR introduce în circulaţie o cantitate de
monedă suplimentară şi măreşte rata dobânzii de refinanţare. BNR a fost nevoită să
intervină prin introducerea masei monetare suplimentare, ca măsură monetară, pentru
a creşte încrederea în moneda naţională.
Anii 1998-2000 sunt reprezentaţi de încercările de controlare a ratei inflaţiei
prin introducerea politicilor monetariste, dar preţul plătit se reflect în devalorizarea
rapidă a leului naţional în raport cu dolarul American, obiectivele principale urmărite
în această perioadă fiind raportate la mărirea vitezei de circulaţie a monedei şi
stagnarea creşterii generale a preţurilor, colaborare cu măsuri de intensificare a
privatizării şi atragere de investiţii, politici valutare agresive îndreptate spre mărirea
rezervelor valutare şi susţinerea monedei naţionale şi restabilirea băncilor de stat şi
private. Conform datelor disponibile, în obiectivele Guvernului din acea vreme erau
incluse prin ter altele: stabilizarea preţurilor, diminuarea şomajului, creşterea
economic reală, echilibrarea balanţei de plăti etc.
Politica fiscală aplicată în ţara noastră începând cu 1990 s-a concentrate pe
obţinerea veniturilor bugetare mai ales din colectarea impozitelor indirecte, TVA
ocupând pană la 46% din acestea. Perioada 1993-1994 aduce un deficit bugetar atins
de aproape 20%, perioada următoare fiind marcată de scăderea veniturilor colectate
din impozitele indirect şi creşterea veniturilor colectate din impozitele directe (peste
50% în 1996), în 1997 se apelează la introducerea unor politici de reducere şi acordare
de facilităţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit, politică ce duce la dezvoltarea
economiei naţionale şi redresarea acesteia. În anul 2000 micşorarea TVA de la 22% la
19% aduce o scădere a preţurilor de aproximativ 3 procente.
Anul 2005 aduce o nouă viziune asupra politicilor necesare a fi implementate în
vedera combaterii şi limitării efectelor negative ale inflaţiei, punându-se în evidenţă
aplicarea unei politici de ţintire direct a inflaţiei. Până în 2005 politica adoptată deBNR în reducerea inflaţiei se baza pe ţintirea agregatelor monetare, dar folosirea
cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă şi operarea cu nivelul ratei dobânzilor a
devenit impracticabil datorită efectelor din prima perioadă de tranziţie la economie de
piaţă. Contextul economic în care se afla nivelul ratei inflaţiei în 2005, a fost favorabil
trecerii la această metodă de ţintire direct a inflaţiei, această politică fiind
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 54/61
54
recomandată când banca centrală a redus deja inflaţia la un nivel apropiat de
stabilitatea preţurilor, fiind o metodă ce asigură stabilitatea inflaţiei la nivel redus. 66
Conform datelor publicate pe site-ul Băncii Naţionale a României această
metodă a fost adoptată în concordanţă cu îndeplinirea etapelor premergătoare acesteia,
în momentul întroducerii demostrându-se şi îndeplinirea următoarelor cerinţe şi
criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:67
Coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;
Acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea
acestuia;
Întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a
noului Statut al BNR) şi de facto a BNR;
Restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi
ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;
Relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de
vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile;
Însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii
bancare;
Sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi
intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce
priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea
adoptării ei;
Conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor
de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de
transmisie monetară.”
Conform datelor publicate în noiembrie 2005, BNR alege adoptarea acestei
strategii de ţintire directă a inflaţiei datorită slăbirii relaţiei agregate monetare-inflaţie,
necesitatea calibrării politicii monetare în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei şi nu a unor
ţinte intermediare (cum se proceda până la prezentul an) şi limită rii riscurilor asociate
utilizării cursului de schimb ca ancoră nominal în contextul liberalizării contului de
capital. Caracteristicile definitorii ale ţintirii inflaţiei sunt:
66 Inflation targeting în Romania, challenges and perspectives , MPRA 200667 http://bnr.ro/Tintirea-directa-a-inflatiei-711.aspx
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 55/61
55
„Asumarea neechivocă a angajamentului faţă de stabilitatea preţurilor ca
obiectiv fundamental al politicii monetare
• subordonarea altor obiective (de exemplu, cursul de schimb) obiectivului
fundamental
• transparenţa strategiei de politică monetară prin comunicarea către public a
obiectivelor şi a deciziilor adoptate
Independenţa băncii centrale şi responsabilitatea acesteia pentru atingerea
ţintei de inflaţie
• lipsa dominanţei fiscale
• sistem bancar sănătos „68
Premisele care au fost benefice acestei adoptări fac referire la 5 elemente: rata
anuală a inflaţiei se situa sub 10%, intrând pe palierul cu o singură cifră, BNR
beneficiază de independenţă operaţională, dezinflaţia din ultimii ani a dus la creşterea
credibilităţii în BNR, sectorul bancar a dobândit un mediu solid şi stabil şi dominanţa
fiscală nu mai reprezenta o problemă, conform datelor BNR.69
„Particularităţile strategiei de ţintire a inflaţiei fac obiectul următoarelor:
Reducerea ratei dobânzii de politică monetară pentru restrângerea
diferenţialului faţă de piaţa internaţională
Creşterea flexibilităţii şi impredictibilităţii cursului de schimb
Sterilizarea parţială a intrărilor de capital
Rezerve minime obligatorii
Măsuri prudenţiale şi administrative”
Ţintele de inflaţie sunt exprimate în termenii variaţie anuale a indicelui
preţurilor bunurilor de consum, stabilite ca punct central care au un interval de
variaţie în România de ±1%, stabilirea valorilor şi evoluţia acestora fiind caracterizate
de 2 etape:
68 Politica comercială a băncii central şi bancile comerciale, Mugur isărescu, 3 noiembrie 2005 69 Idem
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 56/61
56
Etapa ţintelor de inflaţie coborâtoare stabilite pe doi ani ca valori anuale
aferente lunii decembrie, fiind necesară în vederea consolidării dezinflaţiei şi atingerii
unei rate anuale medii a inflaţiei sustenabile pe termen mediu
Etapă unei ţinte staţionare multianuale de inflaţie fiind o perioadă intermediară
menită să asigure trecerea spre etapă ţintei continue de inflaţie pe termen lung
Fig. 26 Proiecţia inflaţiei anuale a IPC şi intervalul de incertitudine asociat
Sursa http://bnr.ro/Proiectii-BNR-4351.aspx
Conform graficului, la sfârşitul anului curent, rata anuală a inflaţiei se va afla
peste ţinta anuală a inflaţiei, abia în 2013 rata anuală a inflaţiei va ajunge în intervalul
de variaţie apropiat valorii stabilite pentru ţinta de inflaţie, conform previziunilor
BNR.
3.4. POLITICILE ANTIINFLAŢIONISTE ÎN POLONIA
Conform datelor disponibile în Polonia modificarea cadrului legal de conducere
a politicii monetare a reprezentat începutul tranziţiei către un regim de ţintire directă a
inflaţiei, implementat începând cu 1999, cu şase ani mai devreme faţa de România.
Politica este implementată de BNP Banca Naţională a Poloniei, a cărei scop
fundamental îl reprezintă stabilitatea preţurilor. În momentul implementării aceste
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 57/61
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 58/61
58
CONCLUZII
Din analiza efectuată pe cele două ţări pot să desprind următoarele:
Adoptarea regimului de ţintire directă a inflaţiei, mai rapid în Polonia decât în
România a avut consecinţe în coborârea ratei anuale a inflaţiei sub pragul de 10%
Ambele ţări analizate s-au confruntat cu probleme în politica monetară în
vederea stabilizării monedei naţionale în raport cu euro şi dolarul.
Fragilitatea sistemului bancar în Polonia la momentul adoptării regimului de
ţintire a inflaţiei a constituit un element de vulnerabilitate: Calitatea scăzută a
activelor bancare (creditele neperformante având ponderi îngrijorătoare) şi întârzierile
consemnate în procesul de privatizare a acestui sector au făcut ca băncile să
depăşească cu greu perioadele în care politica monetară restrictivă şi volatilitatea
cursului de schimb s-au combinat cu recesiunea sau stagnarea economică.
Cele două ţări au ales ca indicator de măsurare al inflaţiei IPC, indicele
preţurilor de consum.
Dacă Polonia a reuşit încă din al treilea an al ţintirii directe a inflaţiei să
menţină sub control acest fenomen macroeconomic în limitele de ţintire vizate de
BNP, în România acest lucru s-a realizat doar în 2006 şi mai apoi în 2011
În România evoluţia inflaţionistă este galopantă cu schimbări bruşte de valori
de la trimestru la trimestru, spre deosebire de Polonia care se păstrează în limitele
impuse de BNP.
Faţă de anul 2006, evoluţia inflaţiei a avut un ritm galopant, abia în anul 2011
politicile economice reuşind să ducă la îndeplinirea obiectivului ratei anuale a inflaţiei
stabilită anterior. Deşi pe parcursul anilor rata anuală a inflaţiei a cunoscut momente
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 59/61
59
de creştere rapidă, scădere sau stagnare, în anul 2011 BNR atinge ţinta propusă de
3.6%, rata înregistrată fiind inferioară valorii ţintite.
Deşi s-a adoptat sistemul restructurării graduale, datorită faptului că a
funcţionat în ţările aflate în perioadă de tranziţie, ţara noastră s-a confruntat la
începutul anilor 1990 cu o inflaţie de trei cifre, apogeul atingându-se în anul 1993 cu
o inflaţie de 295,5%.
Anul 2006, a fost anul cu cea mai spectaculoasă evoluţie a procesului
dezinflaţionist din 1990 încoace. Valoarea de 4,87% înregistrată de rata inflaţiei a fost
net inferioară ţintei de 5,0%, datorită unei creşteri economice care a depăşit
prognozele specialiştilor. Aprecierea cursului de schimb al monedei naţionale,
încetinirea ritmului de creştere a preţurilor administrate au fost doar câţiva dintre
factorii care au influenţat evoluţia neaşteptată a preţurilor.
Pe lângă aderarea la Uniunea Europeană, anul 2007 ne-a adus şi o schimbare
nedorită a procesului dezinflaţionist, rata inflaţiei înregistrând valoarea de 6,57%, cu
mult peste ţinta propusă de către Banca Naţională de 4%
În anul 2008 valoarea înregistrată în ceea ce priveşte rata inflaţiei a fost mult
mai mare decât cea prognozată de 3.8% după revizuire, înregistrând 6.3% procente la
sfârşitul anului
Comparativ cu evoluţia leului, zlotul polonez şi-a consolidat an de an evoluţia
în raport cu euro şi dolarul.
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 60/61
60
Bibliografie
1. Angelescu, C., Ciucur, D., Dicţionar de Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
2. Bernard, Y., Colli, J.-C., Vocabular economic şi financiar , Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1994 3. Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1999
4. Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura
Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004
5. Ciobanu, Gh., Popescu, Gh., Macroeconomie – curs universitar , Editura
Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004
6. Gheorghe Popescu, Evoluţia gândirii economice, ediţia I, Editura George Bariţiu,
Cluj-Napoca, 2000
7. Luţaş, M., Câlea, S., Economie Europeană, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca,
2005
8. M. Băcescu, A. Băcescu-Cărbunaru, Macroeconomie şi politici macroeconomice, Ed. AllEducational, Bucureşti, 1998
10. Postelnicu, Gh., Economie politică vol. 2, Litografia UBB, Facultatea de Ştiinţe
Economice, Cluj-Napoca, 200011. Pierre Bezbakh, Inflatie, dezinflatie, deflatie Ed.Humaintas 1992
Referinţe web:
1. ASECIB, http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf
2. Banca Naţională a României, www.bnr.ro
3. Banca Central Europeană, http://www.ecb.int/home/html/index.en.html
4. Euroactiv, www.euroactiv.ro 5. Euromoneda, http://www.euromoneda.ro/default.asp
6. Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/
7. Infoeuropa, http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp
8. Institutul Naţional de Statistică, www.insse.ro
9. Money Channel, www.tmctv.ro
10. Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
11. Banca Naţională a Cehiei, www.cnb.cz
12. Banca Naţională a Poloniei, www.nbp.pl
8/13/2019 T Dinu Politici Antiinflationiste.docx
http://slidepdf.com/reader/full/t-dinu-politici-antiinflationistedocx 61/61
13. Banca Naţională a Slovaciei, www.nbs.sk
14. Banca Naţională a Ungariei, www.mnb.hu