Ce este supraaprecierea?

Pentru a putea răspunde la această întrebare ar trebui să cunoaștem mai întîi ce reprezintă autoaprecierea, deoarece supraaprecierea este una dintre determinantele ei.

Autoaprecierea este aprecierea personalității a sine însuși, a posibilităților sale, a calității și locului printre alți oameni. Cu ajutorul autoaprecierii are loc  reglarea comportării personalității.

Autoaprecierea este ceea ce tu gîndeşti sau crezi despre tine. Este opinia ta despre cine tu eşti. Ea se dezvoltă prin intermediul relaţiilor cu familia, prietenii şi cu societatea.

La fiecare persoană încă din copilărie se formează o anumită imagine de sine, a capacităților proprii, a meritelor și a neajunsurilor. Formarea acestora continuă toată viața. În copilărie îl apreciază părinții, mai tîrziu persoanele cel înconjoară la grădiniță, școală, universitate, la serviciu și în multe alte locuri. Drept rezultat la fiecare persoană se formează autoaprecierea, care poate să se modifice în funcție de anumiți factori la orice etapă psihologică de dezvoltare a personalității. Autoaprecierea poate fi adecvată, subapreciată și supraapreciată. Atît prima cît și a doua sunt imagini de sine deformate. Ambele – și supraaprecierea și subaprecierea – trebuie conștientizate și corectate, conținuturile lor trebuie privite “în față”, pentru a obține nivelul de autocunoaștere optim. Dex-ul definește supraaprecierea ca fiind- s.f. Acțiunea de a (se) supraaprecia și rezultatul ei; supraestimare., a (se) considera peste valoarea reală; a (se) supraevalua, (rar) a (se) supraprețui, (înv.) a (se) pretinde. A (se) aprecia mai mult decât merită.

Supraaprecierea este o problema de educație, bazele ei se pun în familie în primii ani de viață-cel mai des se observă la oamenii care au fost unicii copii în familie sau foarte doriți, în urma hipertutelării.

Supraaprecierea este un dezavantaj în satisfacerea necesității de comunicare în grup deoarece aceste persoane foarte greu formează relațiile cu societatea din motivul că dorința de a se vedea mai bun decît el este în realitate, aduce la consecințe neplăcute pentru interlocutori. De exemplu mereu atrage atenția la meritele sale, iubește să se laude, însă despre alții se exprimă cu dezaprobare și își permite replici umilitoare. El vrea să dovedească lumii că el este bun, el are întotdeauna dreptate, în timp ce alții sunt răi și incorecți. Are o imagine prea bună despre sine impunîndu-se grupului prin aere de superioritate, și cer ca cei din jur să-i recunoască superioritatea. Impune critici nejustificate la adresa grupului. Însă este foarte sensibil la critică, o percepe destul de agresiv. Autoevaluîndu-se, se raportează anturajului prin prisma calităților sale de model care de multe ori sunt doar în imaginația lui. El se impune prin dominare și ce e mai rau chiar crează conflicte în grup. Își formează o imagine despre sine pe care și-o impune crezînd foarte mult in ea dar neverificînd-o. Recunoaște doar propriile păreri, argumente cu toate că acestea sunt greșite. Consideră că valorează mult mai mult decît în realitate. La o analiză superficială ar părea că această extremă ne avantajează. Nimic mai fals. Este doar o iluzie care ne poate provoca mari neplăceri. Această persoană susține că poate face anumite lucruri de care, în realitate, nu este în stare. Se supraevaluează. Eșecurile îi poate genera mari probleme, printre care și pierderea credibilității.

1

La rîndul său cel ce se supraapreciază deseori se lovește de reacțiile celor din jur care-i resping pretențiile. El se irită, manifestă suspiciune, neîncredere, mîndrie, îngîmfare preconcepută, agresivitate și în cele din urmă, poate pierde contactele necesare dintre personalități. Se poate izola, devenind retras și rezervat. Acestei persoane îi este foarte dificil de a-și schimba imaginea de sine, aceasta necesită un efort mare atît pentru el, cît și pentru cei ce-l înconjoară.

Deci, una din consecințele supraaprecierii este dificultatea de comunicare cu alții. Practic nimeni nu ar putea să comunice cu așa o persoană, care nu ia în considerare interesele altora și își permite să vorbească de la nivel mai superior ca ceilalți. Pentru ca interlocutorii să poată comunica cu această persoană, el trebuie să trateze pozitiv și să se respecte pe sine și pe cei din jur, și nu în ultimul rînd să dezvolte un stil de comportament și de comunicare tipic pentru o persoană cu autoaprecierea adecvată.

Cum cei din grup să se comporte cu persoana supraapreciată?

Persoanele ce-l înconjoară nu trebuie să se jeneze să-l pună la loc. Pentru început aceasta trebuie făcut moale și delicat. Însă dacă acesta nu va înțelege în așa mod, să i se vorbească concret și deschis. De exemplu, să i se pună întrebarea de ce el se consideră mai bun ca ceilalți? Dar nici într-un caz nu e cazul să se ajungă la insulte și scandaluri. Scopul este de a atrage persoanei atenția la comportamentul său însă fără a ridica vocea. Dimpotrivă, e necesar să se mențină calmul și chiar să predomine o doză minimă de compasiune.

De obicei persoanele cu autoaprecierea excesivă sunt răi prieteni. Ei prietenesc mai des cu cei care le pot fi de folos, și îi ignoră deschis pe restul. Umilirea din partea acestor persoane nu trebuie luată aproape de inimă, deoarece de fapt ei singuri sunt nefericiți, fiindcă nu pot fi ei înșiși ci mereu sunt nevoiți să joace un rol străin inventat.

Care sunt sfaturile psihologului, persoanei supraapreciate, care ar contribui la comunicarea eficientă în grup?

1. Acultă părerea oamenilor din jur, oricare ar fi pozitivă sau negativă, deseori cei din jur pot oferi o evaluare mai exactă decît o poți face singur.

2. Rezistă ușor la critică, fără agresivitate și scandaluri.3. Dacă nu ai făcut față lucrurilor încredințate trebuie să cauți pricina în sine însuși, nu în

persoanele din jur sau în circumstanțe.4. Să-ți analizezi cu atenție posibilitățile, înainte de a începe un lucru sau o încredințare,

luînd concluzii corecte.5. Nu trata neajunsurile tale ca fiind nimicuri, în special, paralel cu cele ale altor persoane.6. Fii autocritic, deoarece autocritica în măsură favorizează autodezvoltarea.7. Orientează-te la evaluarea altora față de rezultatele tale , însă nu te mulțumi doar cu

autosatisfacția. 8. Respectă sentimentele și dorințele altor persoane, fiindcă ele la fel sunt de importante ca

și propriile sentimente și dorințe.

2

. Persoanele cu autoaprecierea adecvată, pentru a înțelege la ce să se aștepte în comunicare de la o persoană anumită, trebuie mai întîi să înțeleagă atitudinea lui față de sine însuși. Atunci cînd comunici cu o persoană, trebuie să observi cu atenție și să te înveți să înțelegi pe mimica lui, mers, manera de a vorbi nivelul său de autoapreciere. Aceasta va ajuta de a comunica corect cu acea persoană, ca fiecare să se simtă la egal și să nu afecteze stima de sine.

Surse bibliografice:

Fundamente teoretice ale autoaprecierii și a nivelului de expectanțe în psihologia modernă, Moga Ecaterina

http://www.dex.ro

http://www.informatiiprofesionale.ro/productie/service/autoevaluarea-1

http://www.despresuflet.ro/forum/personalitate-f77/cine-esti-tu-cine-sunt-eu-t1253.html

http://www.allwomens.ru/13858-sovety-psihologa-dlya-lyudey-s-zavyshennoy-samoocenkoy.html

http://www.likar.info/psihologicheskie-problemyi/article-67659-samootsenka-zavyishennaya-ili-zanizhennaya/

http://www.styleadvisor.ru/samorazvitie/obshenie-s-lyudmi/202.html

3