Page | 1

1

1.Pod-definiţii. Abordarea multidisciplinară a comportamentului podurilor.

În mentinerea constanta si continua a traficului pe reteaua rutiera este necesara pastrarea în buna

stare de functionare a podurilor si lucrarilor de arta. Podul este un system tehnic deosebit de

complex. El contine multiple materiale, cu caracteristici diferite si cu omogenitate doar rareori

prezenta, înglobate într-un tot unitar prin multiple solutii tehnice ce nu se regasesc nici macar ca

o majoritate pe ansamblul retelei. Pe plan mondial nu exista o definitie unitara pentru structura

numita pod.

Uneori exista notiunea de podet care însoteste îndeaproape pe cea de pod si suporta aprecieri

asemanatoare, dar în multe tari aceasta lipseste (de exemplu Franta în care structurile cu

deschidere mai mica de 2 m nu sunt considerate individual si sunt tratate în cadrul rambleului

drumului). România are foarte putine poduri în comparatie cu alte tari.

Motivul principal al acestei situatii este neraportarea globala. De cele mai multe ori, când

organismele internationale cer date, se face raportarea numarului de poduri de pe reteaua de

drumuri nationale si nu de pe reteaua nationala de drumuri. Uneori se mai adauga podurile de pe

drumurile judetene si comunale. Însa, trebuie avut în vedere ca exista un numar important de

poduri, podete si alte lucrari de arta pe strazile municipale, orasenesti, comunale sau pe

drumurile agricole, forestiere, industriale si turistice.

Tara Definitie podAustria Deschidere >2,0mCanada >4,5mDanemarca >1,5mElvetia ≥3,0mFinlanda ≥2,0mFranta ≥2,0mJaponia >2,0mNorvegia ≥2,5mSuedia ≥5,0m la structuri cu o deschidere, sau >3,0m pentru cea mai mare deschidereMarea Britanie >3mStatele Unite ale Americii ≥20ft@6mRomânia ≥5m

În raportare s-au considerat 3228 de poduri. În evidente exista însa si un numar 4775 de podete

cu o deschidere mai mare de 2 m, deci un raport de aproximativ 1,5/1.

1 | P a g e

Page | 2

2

2.Metode de evaluare a stării tehnice a podurilor. Principii generale.

Metodele de evaluare a starii tehnice a podurilor se refera, în general, la cuantificarea defectelor

constatate prin inspectii vizuale.Valorile atasate defectarii sunt utilizate la aprecierea starii

tehnice.Actualmente nu exista în uz curent, statuate legal, metode probabilistice explicite de

stabilire a starii tehnice a podurilor.În mare, metodele probabilistice dezvoltate în prezent se

refera la proiectare si la expertize.De aceea metodele de evaluare pe care le prezentam contin un

proces probabilistic introdus de gradul înalt de subiectivism implicat (mintea umana functionând

ca un integrator probabilistic) dar nu sunt incluse calcule probabilistice explicite..

METODA NATIONAL BRIDGE INVENTORY (FHWA-SUA)

Administratia Federala a Drumurilor din Statele Unite, prin Biroul de Ingineria Podurilor, a

dezvoltat un normativ (ghid) de înregistrare si codificare a inventarului structurilor si apreciere a

podurilor [12]. Anual toate agentiile de pe teritoriul SUA care au în proprietate sau administrare

sosele sunt obligate sa realizeze o actualizare si sa înainteze ncatre FHWA o baza de date care

contine datele complete despre inventarul podurilor.

METODA DE EVALUAREA A STARII PODURILOR DIN QUÉBEC (CANADA)

Ministerul transporturilor din provincia canadiana Québec a elaborat un sistem de evaluare a

starii tehnice a podurilor [5]. El se bazeaza pe stabilirea importantei defectelor si degradarilor

întâlnite în cadrul inspectiilor.Acest sistem este alcatuit dintr-un ansamblu de criterii de evaluare

la care trebuie sase refere inspectorul în teren si în birou. Aceste criterii se grupeaza pe niveluri

de importanta, ce permit atasarea unei valori numerice. Functie de aceste niveluri se stabileste

nevoia de masuri de siguranta si posibilitatea de a întârzia lucrarile.

METODA PONTIS DE EVALUARE A STARII TEHNICE

Metoda de evaluare PONTIS împarte podurile în elementele constitutive.Elementele sunt grupate

însubsisteme: tablier, suprastructura, infrastructura, podete, diverse, indicatori speciali.Starea

podului nu este data de starea subsistemelor si,în final,nici nu se calculeaza explicit un indicator

care sa descrie starea de ansamblu a podului.Descrierea fiecarui element se face prin atasarea

unui indice de stare a carui valoare este cuprinsa între 1 si 5, 1 rep starea cea mai buna si 5 starea

cea mai degradata. Pt unele elem identificate se merge numai pâna la starea 4 iar pt altele numai

pâna la 3. Cu cât val este mai mare cu atât degradarea este mai mare si cu atât aportul considerat

la starea generala a podului este mai mare. Fiecare nivel de stare, pt fiecare elem identificat, are o

descriere si i se ataseaza o anumita actiune de interventie dintr-o lista de activitati.

2 | P a g e

Page | 3

3

3.Evaluarea stării tehnice a podurilor în conformitate cu instrucţia

AND522.

În tara noastra starea tehnica a unui pod de sosea se evalueaza în conformitate cu reglementarile

AND 522, Instructiuni pentru Stabilirea Starii Tehnice a Unui Pod.

Aceasta reglementare a fost elaborata în 1992 si apoi revazuta si modificata în 1994 si 2002. În

conformitate cu aceasta instructie se definesc un numar de cinci indici de calitate(Ci ) si cinci

indici de functionalitate ( Fi ) astfel:Denumire

C1 Indicele de calitate al suprastructurii (elementele principale de rezistenta);

C2 Indicele de calitate al elementelor de rezistenta care sustin calea podului;

C3 Indicele de calitate al infrastructurii, aparatelor de reazem si dispozitivelor de protectie la

actiunile seismice, sferturi de con sau aripi;

C4 Indice de calitate al albiei, apararilor de maluri, rampelor de acces si instalatiilor pozate sau

suspendate de pod;C5 Indicele de calitate al caii podului si al elementelor aferente;

F1 Indicele de calitate determinat în functie de conditiile de desfasurare a traficului;

F2 Indicele de calitate determinat în functie de clasa de încarcare a podului si importanta

drumului pe care este amplasat;

F3 Indicele de calitate stabilit în functie de vechimea si tipul podului;

F4 Indicele de calitate al executiei, al respectarii proiectului si al conditiilor de exploatare;

F5 Indicele de calitate care reflecta starea lucrarilor de întretinere.

Corespunzator fiecarui indice enumerat mai sus se identifica defectele, în conformitate cu

manualul de defecte [6], sau disfunctionalitatile si se stabileste gravitatea fiecaruia. Pe baza

gravitatii se acorda fiecarui defect o depunctare si maximum dintre depunctarile corespunzatoare

unui indice se scade din valoarea 10 considerata ca cea mai mare valoare pe care o poate lua un

indice de calitate. În acest mod se obtin valorile pentru Ci si pentru Fi .În final, starea tehnica

generala a unui pod este exprimata prin indicele total de calitate care se calculeaza conform

relatiei:Ist=suma dupa i=5 din Ci+suma dupa i=5 din Fi. Functie de valoarea ST I se stabileste

clasa tehnica a podului si se poate alege strategia de întretinere, reparare sau reabilitare a

podului.Avantajul metodei este simplitatea deosebita. Pentru a calcula indicii de calitate sau

indicele total de stare tehnica nu trebuie retinute formule complexe.Scaderea este reprezentata de

gradul înalt de subiectivism. Pentru defecte s-au stabilit intervale de depunctare functie de

gravitate fara a se stabili, totusi, criterii precise de acordare a unei anumite depunctari.

3 | P a g e

Page | 4

4

4.Metode de inspecţie a podurilor.

STADIUL ACTUAL ÎN ROMÂNIA

Inspectia podurilor în România se realizeaza dupa AND522 si manualul de defecte.

Nu au fost dezvoltate suplimentar manualul inspectorului de poduri si ghid de inspectie. Un

ghid de inspectie a podurilor a fost conceput pentru CESTRIN de specialisti reuniti sub

coordonarea administrativa a Consilier Construct, dar aceasta realizare a avut un caracter

tematic. Ideea lucrarii a fost aceea de introducere a programului de management al podurilor

PONTIS si de interpretare a datelor instructiei AND522 pentru dezvoltarea starilor PONTIS

si nu de efectuare si conducere a inspectiei pentru obtinerea de valori corecte în concordanta

cu instructia, aceasta fiind considerata suficienta în sine.

Actualmente, în cadrul CESTRIN Bucuresti s-a initiat o tema de dezvoltare a unui

“Manual de inspectie a podurilor” care sa cuprinda exhaustiv metode de inspectie,

echipament necesar, cerinte de personal si instructaj necesar în procesul de evaluare a starii

tehnice a podurilor. Autorul prezentei teze este si responsabilul cu realizarea manualului

amintit.

UN MODEL FRANCEZ

În cadrul acestei metode, inspectia podurilor are mai multe obiective: cunoasterea

patrimoniului si completarea bazelor de date existente, evaluarea starii structurilor si a

investitiilor necesare pentru refacerea lor, determinarea prioritatii si urgentei pentru

ierarhizarea interventiilor de întretinere si reparare. Se întocmesc trei categorii de

documente:

Carnetul structurii, un fel de carte de identitate pentru fiecare pod

Carnetul de vizita, un fel de carte de sanatate pentru pod

Carnetul de sinteza

Inspectia podurilor are de fapt doua faze:Munca de teren: culegerea de date, evaluarea patologiei, notarea structurilor dinpunct de vedere calitativ si functional, estimarea lucrarilor de interventie, prelevarea deimagini, schite, planuri, relevee etc.Munca în birou: clasificarea si interpretarea datelor culese, redactarea rapoartelorde inspectie (carnetul structurii si carnetul de vizita), sinteza datelor, analiza si arhivareafotografiilor.Acest sistem este pe cale de a fi implementat si în România, cu titlu experimental,pentru directiile regionale Iasi si Constanta.

4 | P a g e

Page | 5

5

5.Surse de incertitudine.

Incertitudinea poate fi împartita în diferite tipuri functie de sursa de provenienta.Este important

de definit si de înteles aceste surse deoarece incertitudinea poate fi influentata în timpul evaluarii

structurale prin îmbunatatirea starii de cunoastere, lucru posibil între anumite limite, functie de

surse. Exista patru surse principale pentru incertitudine :

Variabilitatea naturala a variabilelor ce descriu caracteristicile de baza. Este dificil a elimina

acest tip de incertitudine prin îmbunatatirea starii de cunoastere. De exemplu, variatia efortului

de cedare de-a lungul unui bare de armatura din otel nu poate fi practic determinata prin teste.

Eroarea de estimare rezulta din incompletitudinea datelor statistice din care se estimeaza

parametrii modelelor probabilistice.

De exemplu daca media si varianta efortuluide cedare sunt derivate din n esantioane atunci

eroarea de estimare scade când n creste.

Imperfectiunile de modelare provin din utilizarea de modele matematice pentru a reprezenta

fenomene reale. Acest tip de incertitudine are doua componente: una din cauza lipsei de

întelegere a modelului si a doua urmare a utilizarii de modele simplificate.

Eroarea umana rezulta din erori produse în timpul proiectarii, constructiei sau operarii

structurilor. Acest tip de incertitudine poate fi redus prin prezenta verificatorilor de proiecte

pentru detectarea erorilor de proiectare, inspectii si încercari pentru detectarea erorilor de

constructie.

5 | P a g e

Page | 6

6

6.Modelarea inginerească a incertitudinii.

În proiectarea si în evaluarea ulterioara a podurilor se utilizeaza o multitudine de variabile care

au o deosebita importanta în calculele ingineresti. Ele pot fi grupate dupa cum urmeaza:

¨ proprietati fizico-mecanice (rezistenta, deformabilitatea, stabilitatea, oboseala materialelor,

sectiunile, elementelor structurale, terenului de fundare);

¨ caracteristici geometrice ale structurilor de poduri;

¨ încarcari datorate exploatarii sub trafic auto, trafic de persoane, încarcari

tehnologice (conducte, cabluri atasate etc.), încarcari accidentale;

¨ parametri meteorologici-hidrologici (care corespund actiunilor climatice asupra podului: viteza

vântului, temperatura aerului, temperatura solului, cantitatea si compozitia precipitatiilor, viteza

si compozitia apelor râului acolo unde este cazul);

¨ marimi geofizice legate de activitatea seismica: (acceleratia seismica,

amplitudine seismica, energie eliberata în focar).

În consecinta, aceste variabile se utilizeaza în calcule de proiectare, si mai apoi în determinarea

starii tehnice, într-o forma simplificata, idealizata, functie de gradul de incertitudine modelat. În

timp s-au structurat trei modele fundamentale:

¨ modele deterministice,

¨ modele probabilistice

¨ modele semiprobabilistice

6 | P a g e

Page | 7

7

7. Fiabilitate. Definiţii

Abilitatea unei entitati de a îndeplini o functie specificata, în conditii

stabilite, pentru o perioada de timp stabilita. Termenul de ‘fiabilitate’ este

de asemenea folosit pentru o caracteristica fiabilistica ce denota

probabilitatea succesului sau rata succesului.

Pornind de la definitie se pot extrage urmatoarele concepte:

conceptul de entitate care îsi îndeplineste functia ceruta în conditii stabilite.

“Entitatea” este avuta în vedere ca fiind un sistem. Componentele sistemului pot sa se

defecteze (nu mai pot îndeplini functia pentru care au fost concepute). Defectarea poate

apare brusc sau gradual, partial sau total. O defectiune care apare brusc si se manifesta

total o vom denumi defectiune catastrofica.

Conceptul de probabilitate. Evaluarea fiabilitatii unui sistem devine o

problema de calculare a probabilitatilor.

Conceptul de durata a misiunii: fiabilitatea este o functie de timp.

Conceptul de conditii de functionare: acesta se refera nu doar la ambientul

fizic în care sistemul îsi desfasoara activitatea dar si la modurile de functionare

si întretinere. Întretinerea poate avea loc dupa defectarea unui component dar

poate avea loc si preventiv.

8. Defecţiunea – Definiţii7 | P a g e

Page | 8

8

Defectiunea reprezinta o pierdere totala sau partiala a capacitatii de functionare, precum si orice

modificare a valorii parametrilor constructivi sau functionali în afara limitelor impuse de

documentatie.Defectiunea apare ca o consecinta a evenimentului defect. Evenimentul fizic defect

reprezinta o imperfectiune fizica a unui element al sistemului sau un factor extern care

antreneaza o functionare eronata permanent, temporar sau intermitent.

9. Termeni uzuali legaţi de fiabilitate – definiţii.

Timp de buna functionare reprezinta intervalul de timp dintre doua defectari succesive. Pentru

elementele nereparabile acesta coincide cu durata de viata.

Se impun doua cazuri speciale:

• pentru elementele nereparabile care functioneaza o singura data si se

înlocuiesc, se consuma sau se distrug prin functionare, nu se poate asocia

notiunea de fiabilitate cu notiunea de timp. Pentru acestea se poate folosi

doar probabilitatea de buna functionare.

• Uneori, pentru sistemele cu functionare discontinua (automobile, relee etc.),timpul de buna

functionare se exprima mai corect prin alte unitati demasura decât cele de timp.Durata de viata

reprezinta reprezinta durata de utilizare pâna când parametrii elementului / sistemului ajung în

limite care nu mai justifica repararea. Aceata se mai numeste si resursa sistemului. Deoarece este

o variabila aleatoare se poate defini si resursa medie. Pentru dispozitivele nereparabile durata

medie de viata se suprapune peste timpul mediu de buna functionare.Cresterea fiabilitatii unui

sistem presune existenta unor rezerve sau elemente suplimentare. Aceasta poarta numele de

redundanta. În domeniul constructiilor aceasta se întâlneste adesea sub denumirea de rezerva

structurala.Totalitatea actiunilor tehnice si organizatorice care au ca scop mentinerea sau

restabilirea unui sistem, astfel încât sa functioneze în conditii date pe durata de viata prevazuta,

se numeste mentenanta. Mentenabilitatea este probabilitatea ca o actiune de mentenanta,

pentru un element aflat în conditii de utilizare date, poate fi efectuata într-un anumit interval de

timp, când mentenanta este realizata în conditii date, folosind proceduri si resurse

date.Disponibilitatea este un criteriu de performanta si masoara gradul în care un system este în

stare functionala la un anumit moment.Prin definitie, disponibilitatea este probabilitatea ca un

element/component/sistem,exploatat în conditii date, supus unui proces de mentenanta.

10.Factori de siguranţă. Abordarea deterministă

8 | P a g e

Page | 9

9

Traditional evaluarea riscului de defectare a unei structuri se face pe baza factorilorde siguranta

(eng. factors of safety), dezvoltati din experienta anterioara pe baza opiniei expertilor pentru

sistemul considerat si factorii de mediu anticipati. Conventional se proiecta si se verifica raportul

dintre ceea ce se presupunea a fi valorile nominale ale capacitatii C si solicitarii D. Podul se

considera ca functionând satisfacator daca factorul calculat este mai mare decât o valoare

minima prescrisa, valoare considerata din experienta practica. Daca factorul calculat este mai

mic decât cel prescris si se considera intolerabil atunci se iau masuri în consecinta. Daca ne

aflam în faza de proiectare atunci se reface proiectul iar daca sistemul este deja sub trafic trebuie

sa se închida podul si sa se treaca, dupa caz, la repararea, consolidarea sau chiar înlocuirea lui.

11. Factori de siguranţă. Abordarea statistică.

Atât solicitarea cât si rezistenta materialului sunt, de fapt, variabile aleatoare care, la un moment

dat, sunt caracterizate printr-o anumita distributie a valorilor descrisa de o functie de distributie a

probabilitatii. Valorile nominale ale capacitatii C si solicitarii D nu pot fi determinate cu

certitudine si nici raportul lor .A fost de aceea folosit un factor centrat de siguranta definit ca:

CFS= E (C)/ E[D]

unde E[C]= C si E[D]= D sunt valorile medii ce se calculeaza din datele

experimentale si din investigatiile în teren.

12. Indicele de siguranţă.

9 | P a g e

Page | 10

10

Daca, în conformitate cu distributia probabilitatilor, valoarea maxima a solicitarii este mai mare

decât valoarea minima a capacitatii atunci cele doua distributii se vor suprapune si probabilitatea

de defectare va fi diferita de zero. O modalitate de a evalua aceasta probabilitate este de a

considera diferenta dintre capacitate si solicitare numita si interval de siguranta (safety margin):

S = C - D

Datorita usurintei cu care se poate manevra s-a adoptat o noua masura a adecvarii unui sistem

care este indicele de siguranta definit ca numarul de unitati sigma cuprinse în intervalul de

siguranta: b= S/ s[S]

13. Fiabilitatea unui element

O sectiune a structurii podului în timpul functionarii este supusa unor solicitari (fie

ele eforturi sau momente). Pe de alta parte sectiunea respectiva este capabila sa preia o anumita

solicitare a carei valoare este determinata de caracteristicile geometrice si fizico mecanice.

Notând generic cu Xasolicitarile si cu Xr rezistenta putem scrie relatia destabilitate

arhicunoscuta:Xa <= Xr

Acesta este cazul ideal când structura este perfect masurabila si elementele sale strict omogene,

iar actiunile exterioare perfect controlabile si masurabile. Evident un asemenea caz este exclus si

atât actiunile cât si rezistenta se comporta ca niste variabile aleatoare. Cauzele sunt multiple

(dispersie de fabricatie, erori de masurare, imperfectiuni de material, necunoasterea exhaustiva a

comportamentului materialelor, natura aleatoare a deplasarii automobilelor) si unele nici macar

nu pot fi deplin studiate cu mijloacele si tehnica actuala (vânt, cutremure).

Pornind de la un studiu statistic efectuat asupra structurii si componentelor unui pod si asupra

traficului se poate calcula probabilitatea de cedare si probabilitatea de functionare sigura la un

moment dat. Evident, procedeul este laborios si o anumita incertitudine este implicata. Aceasta

este cauzata de metodele de masura si metoda statistica utilizata.

14. Evoluţia în timp a fiabilităţii unui element.

10 | P a g e

Page | 11

11

Orice structura a fost proiectata sa faca fata solicitarilor la un anumit moment dat.

S-au luat în calcul solicitari de perspectiva dar metodele de predictie au un grad ridicat de

subiectivism. Totodata anumite poduri au fost construite acum saizeci, optzeci sau chiar peste o

suta de ani. Evolutia tehnologica face ca predictiile si prezumtiile facute atunci sa devina

inoperante. Trebuie avute în vedere situatii adecvate momentului actual.Este inerenta

materialelor folosite în realizarile tehnice o degradare continua a caracteristicilor lor. Capacitatea

de a face fata solicitarilor scade permanent în medie. Pe de alta parte solicitarile medii cresc în

timp ca urmare a dezvoltarii tehnicii, stiintei si nivelului de trai.Evolutia factorilor actiune si

rezistenta implica si evolutia în timp a nivelului fiabilitatii structurii. Valorile astfel obtinute

pentru fiabilitate pot avea semnificatie prin comparatie cu anumite niveluri considerate standard,

niveluri prag.Valorile prag se pot stabili, adesea arbitrar, functie de anumite interese la un anumit

moment dat, de catre administratorul structurii, de catre utilizatori sau de autoritati. Pot exista

simultan mai multe niveluri considerate. Ele pot servi mai multor scopuri: de exemplu asigurarea

continuitatii traficului normal sau asigurarea trecerii în conditii bune a unor convoaie speciale

sau militare.

15.Starea tehnică – Definiţii, concepte fundamentale.

11 | P a g e

Page | 12

12

Starea tehnica a sistemului pod reprezinta o evaluare a multimii tuturor

caracteristicilor sistemului tehnic pod surprinse la un moment de timp si

care coroborate cu influenta mediului înconjurator determina comportamentul prezent si viitor al

sistemului din punctul de vedere al scopului tehnic pentru care a fost construit.Starea tehnica a

unui pod, este deci o descriere cantitativa ce aproximeaza descrierea calitativa a comportarii

podului ca sistem în momentul evaluarii si în perioada imediat urmatoare. Starea tehnica nu

trebuie confundata cu fiabilitatea care este o probabilitate calculabila în anumite limite de

incertitudine. Scara de cotare a starii tehnice a elementelor si scara de evaluare a ansamblului au

fost arbitrar alese si definite de catre experti. Experienta capatata în timp si evolutia cunoasterii

umane au dus la corectii aplicate metodei de evaluare.

O metoda curenta de descriere a starii tehnice a unui pod este construirea unui indice de stare

prin agregarea datelor privind elementele individuale.

Un astfel de indice se poate referi la componente mai mari precum infrastructura, suprastructura,

calea pe pod sau la pod în ansamblu ori chiar la un numar mai mare de poduri sau reteaua de

poduri în ansamblu.

16. Clasificarea defecţiunilor: după variaţia intrărilor/stărilor

Exista doua tipuri: bruste(instantanee sau inopinate) si progresive (în trepte).

Defectiunile bruste reprezinta rezultatul unei variatii abrupte în timp a unuia

sau a unor parametri ai sistemului. Exemple ar putea fi, între altele, prabusirea sau deplasarea

unei culei în timpul unui cutremur, ruperea parapetilor de siguranta în timpul unui accident etc.

Defectiunile progresive rezultata din variatia lenta a parametrilor datorita

coroziunii, îmbatrânirii materialelor etc. Prin verificari periodice trebuie sa se faca la timp

evaluarea starii de degradare pentru ca cel mai adesea defectiunile progresive evolueaza în

defectiuni bruste. Pericolul cel mai mare în acest caz este dat de necunoastere.

17. Clasificarea defecţiunilor: după raportul cu cauzele care le-au generat.

12 | P a g e

Page | 13

13

Defectiunile datorate utilizarii necorespunzatoare au drept cauza nerespectarea

prevederilor documentatiei de exploatare a sistemului, precum si slaba calificare a personalului

de întretinere. Ca exemplu, aplicarea devopsele necorespunzatoare pe partile metalice aflate în

aer liber,vopsele care se desprind si nu asigura o protectie corespunzatoare la coroziune,

Defectiuni inerente cauzate în general de existenta unor erori de proiectare sau

de fabricatie. Se datoresc adoptarii unor solutii constructive necorespunzatoare sau utilizarii unor

materiale de calitate inferioara (rezistenta redusa, stabilitate insuficienta a proprietatilor fizico-

chimice etc.),

Defectiuni primare sunt defectele care nu sunt generate de alte defectiuni, ca de

exemplu înfundarea unei guri de scurgere a apelor pluviale,

Defectiuni secundare sunt generate ca urmare a existentei altor defectiuni

(coroziunea metalului de armatura datorita infiltrarii apelor acumulate din cauza înfundarii unei

guri de scurgere).

18. Clasificarea defecţiunilor: după frecvenţă.

Defectiunile sporadice au o repetabilitate scazuta si o aparitie întâmplatoare.

Defectiunile cronice apar cu regularitate în acelasi loc, pot avea cauze multiple

de proiectare, de executie gresita sau de exploatare sistematic eronata.

Daca repetabilitatea este sub 10% se considera sporadica nesemnificativa; între

10-30% au importanta mica. Cu repetabilitate mai mare de 30% sunt

considerate cronice

19. Clasificarea defecţiunilor: după gradul de reducere a capacităţii de

funcţionare

13 | P a g e

Page | 14

14

Defectiunile partiale sunt considerate anumiti parametri nu mai au valorile care

sa asigure performantele impuse, fara ca sistemul în ansamblu sa piarda capacitatea de

functionare (degradarea stratului de acoperire asfaltica care nu mai permite confort la o viteza

mare a autoturismelor dar nu împiedica trecerea pe pod a unor convoaie cu gabarit mare).

Defectiunile totale conduc la pierderea capacitatii de functionare (cedarea unei

pile).

20. Clasificarea defecţiunilor: după consecinţe.

Defectiunile minore nu împiedica functionarea (colmatarea rosturilor de dilatare, înfundarea

gurilor de scurgere a apelor, faiantarea asfaltului caii de rulare pe pod). Pot si trebuie înlaturate

imediat, deoarece nu implica eforturi mari, dar pot conduce, în timp, la defectiuni secundare

costisitoare.

Defectiunile majore împiedica corecta functionare a sistemului (afuierea unei

pile care se poate prabusi; denivelarea caii de rulare pe pod/cuiburi de gaina în cale).

Defectiuni critice au consecinte periculoase, pot provoca distrugeri de bunuri

sau pierderea de vieti omenesti (deplasarea platelajului în timpul unui cutremur).

21. Clasificarea defecţiunilor: după volumul şi caracterul restabilirii

Dereglarile apar la acele subsisteme care necesita întretinere si reglaje. Apar

datorita uzurii normale, greselilor de proiectare si executie sau unor cauze accidentale. De

exemplu suprapunerea, deteriorarea sau, eventual, distrugerea aparatelor de tip pieptene de la

rosturi datorita modificarii pozitiei relative a celor doua elemente.

Caderile determina modificarea ireversibila a parametrilor unor elemente sau

subsisteme. În general se înlatura greu si necesita înlocuirea elementului defectat.

Avariile sunt defectiuni datorate unor erori grosolane de exploatare si întretinere sau ca urmare a

unor calamitati naturale. Necesita timp lung de refacere si cheltuieli mari de materiale si energie.

22. Clasificarea defecţiunilor: după uşurinţa de depistare.

Defectiunile evidente se descopera imediat, la un examen sumar, dar remedierea nu este

întotdeauna usoara (ruperea unei grinzi).14 | P a g e

Page | 15

15

Defectiunile ascunse sunt acele defectiuni greu de depistat si care necesita metode de

investigatii speciale, folosirea unor aparaturi complexe, personal calificat si timp, astfel

corodarea armaturilor, deteriorare hidroizolatiei sub covorul asfaltic sunt exemple de defecte

ascunse a caror aparitie se evidentiaza prin semne indirecte..

23. Clasificarea defecţiunilor: după durata defecţiunii.

Defectiunea temporara apare în anumite conditii si dispare fara interventia

personalului de întretinere, dupa ce cauzele care au generat-o dispar. De exemplu acoperirea caii

de rulare cu apa în cazul unor inundatii catastrofale.

Defectiunea intermitenta este temporara si cu efecte evidente dar uneori greu

de depistat.

Defectiunea stabila apare si nu poate fi înlaturata decât prin repararea sau înlocuirea elementului

defect.

24. Clasificarea defecţiunilor: relativ la durata de folosire.

Defectiunile timpurii apar la începutul duratei de exploatare. Se datoreaza utilizarii unor greseli

de proiectare, unor solutii constructive eronate sau insuficient aprofundate sau unor defecte de

fabricatie ori de executie.

Defectiunile întâmplatoare apar pe timpul duratei utile de viata a sistemului.

Aceste defecttiuni sunt de regula bruste si sporadice. Sistemul este cu atât mai fiabil cu cât

numarul de defectiuni întâmplatoare este mai mic.

Defectiunile de uzura sau îmbatrânire apar faza finala a utilizarii sistemului,

elementelor sau produselor. Astfel de defectiuni apar, de exemplu, la elementele supuse la

oboseala.

15 | P a g e